Celuloza

Celuloza reprezintă o substanţă macromoleculară natural din clasa

glucidelor, fiind constituentul principal al membranelor celulelor vegetale. Celuloza
este o polizaharidă care împreună cu lignina(un compus macromolecular aromatic)
şi alte substanţe formează pereţii celulelor vegetale şi conferă plantei rezistenţă
mecanică şi elasticitate. Aceasta are aceeaşi formula brută ca şi amidonul
(C6H10O5)n , unde n poate atinge cifra miilor. Macromoleculele de celuloza sunt
liniare şi sunt formate din resturi de β-glucoză.
Încercând să trasăm axa evoluţiei acestui constituent vital al plantelor şi
copacilor, ne întoarcem la apariţia timpurie a vegetalului, anterioară naşterii
omului.
Celuloza formează scheletul ţesuturilor lemnoase ale pnatelor superioare
(40%), tocmai din acest motiv fiind cel mai răspândit compus organig, din punct de
vedere cantitativ, de pe Pământ.
Planta Celuloza(%)
Bumbac 92-94
In 85-99
cânepă 72-80
conifere 45-50
foioase 40-50
paie de cereal sau stuf 40-50
Plante leguminoase 7-10

Pentru plantele anuale, conţinutul în celuloză variază cu

vârsta. De exemplu, conţinutul în celuloză al bumbacului
este : 40% la 25 zile,
73% la 40 zile,
82% la 65 zile,
93% la 80 de zile. (Bumbac)
 Celuloza se obţine din bumbac, lemn, stuf şi paie. Din bumbac se obţine cea
mai pură celuloză prin îndepărtarea seminţelor (egrenare) şi spălarea vatei din
capsulele de bumbac. Celuloza obţinută este folosită în industria textilă,pe când din
paie, lemn, stuf se obţine o celuloză mai puţin pură. În acest caz, separarea celulozei
de componenţii necelulozici (incruste) se face cu ajutorul unor reactivi acizi sau
bazici care dizolvă sau transformă chimic incrustele. Reactivii cei mai utilizaţi sunt :
bisulfitul de calciu ( Ca(HSO3)2) în procedeul bisulfit; amestecul de sulfat de sodiu
(Na2SO4) şi hidroxid de sodiu(NaOH) în procedeul sulfat.
Celuloza rezultată este supusă albirii şi este folosită la fabricarea hârtiei, în
cantitate majoritară. Pasta e hârtie se obţine prin măcinarea umedă a fibrelor de
celuloză şi amestecarea cu compuşi minerali, ulei şi coloranţi. Pasta este bine
omogenizată şi apoi este întinsă pe maşina de tras hârtie. Coala de hârtie este
uscată prin presare între valţuri calde.
HÂRTIA a fost creată pentru prima dată în anul 1838 datorită descoperirilor
botanistului francez Anselme Payen care a izolat celuloza pentru prima dată de
lemn, abia atunci fiind înţeleasă structura sa. În contemporaneitate, celuloya
constituie obiectul cercetărilor frecvente şi atente ale oamenilor de ştiinţă
eminamente în ceea ce priveşte
schimbările produse în procesul de
prelucrare, utilizări şi genetica
plantelor (numeroşi fermieri fiind
preocupaţi de mutaţiile genetice în
scopul îmbunătăţirii producţiei de
bumbac).

Structura fibrelor de hârtie

Alte utilizări ale celulozei constau în producerea mătăsii artificiale (de tip
vâscoză şi acetat), a unor materiale pentru bandaj (vată), a unor substanţe
explozive şi a altor derivaţi ai celulozei.

Celuloza este o substanţă solidă, amorfă, de culoare albă, insolubilă în apă

sau în solvenţi organici. Este solubilă în hidroxid de tetraaminocupru (II)
[Cu(NH3)4](OH)2, numit şi reactive Schweitzer. Nu are gustul dulce caracterisctic
zaharidelor. Prin hidroliză, în prezenţa enzimelor specific (celulaza), formează
celobioza (dizaharidă) care, hidrolizată enzimaic, conduce la glucoză. Organismul
uman nu are enzimele necesare hidrolizării celulozei şi, de aceea, celuloza nu este
o substanţă nutritivă pentru om.

Efecte fiziologice asupra organismului

Bolnavii de gastrită, de ulcer gastro-intestinal şi de enterocolite tolerează
mai greu componenta celulozică a fructelor. Nu cu mult timp în urmă, specialiştii
în nutriţie considerau prezenţa celulozei în produsele alimentare ca un factor
negativ, care micşorează coeficientul de utilizare a hranei, îndeosebi a
materialului azotat, făcând ca o parte din cantitatea de azot ingerată să fie
eliminată prin fecale. Datorită acestei opinii, industria alimentară s-a orientat spre
tehnologii care să diminueze cât mai mult sau să elimine celuloza. În urma acestei
orientări, s-a constatat însă o creştere a afecţiunilor intestinale (constipaţii
cronice, apendicită), a bolilor cardio-vasculare, dereglarea metabolismuli bilă-
săruri minerale etc. Pe baza ultimelor cercetări, s-a renunţat la această
perspectivă şi se fabrică produse alimente îmbogăţite în celuloză.

Fructele reprezintă o sursă importantă de celuloză, cu o structură mai fină,

în comparaţie cu acesata din cereale, şi care trece mai uşor prin intestin.
Strctura filiformă a macromoleculelor de celuloză a permis orientarea lor
paralelă şi realizarea unui număr mare de legături de hidrogen între grupele hidroxil
din macromoleculele învecinate. În felul acesta, macromoleculele de celuloză sunt
foarte strâns împachetate, iar firul de celuloză este rezistent.

Celuloza este hidroscopică, reţine apa prin legăuri de hidrogen şi, de aceea,
se recomandă purtarea purtarea lenjeriei confecţionate din bumbac.

Celuloza este utilizată la confecţionarea substanţelor explozibile de tip

pulbere fără fum, a nitrolacurilor şi nitroemailurilor (lacuri de acoperire cu uscare
rapidă şi luciu puternic), a mătăsii artificiale de tip vâscoză (milaneză) şi a mătăsii
acetat, a celofanului şi a hârtiei.
 Celuloza constituie compusul organic cu cea mai mare răspândire pe Pământ
care îşi spune povestea încă dinaintea omenirii şi care ne ajută să ne scriem propia
noastră istorie.

Bibliografie şi webografie:

Manual de chimie, clasa a X-a, Editura LVS crepuscul

Manual de chime, clasa a X-a, Editura Art
http://www.alimentatie-sanatoasa.com/celuloza-pentru-organism.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Celuloz%C4%83