Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Republica Moldova

Facultatea de Drept

Referat pe tema :

Chișinău 2018

Cuprins
1
Introducere……………………………………………………………………...........3
Cap. I. î

Introducere
Dreptul procesual penal reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează
desfășurarea procesului penal. Astfel, obiectul de reglementare a dreptului procesual penal, îl
constituie procesul penal. [4]
Procesul penal, în calitate de categorie juridică a fost definit în literatura de specialitate ca o
activitate reglementată de lege, desfăşurată de organele competente cu participarea părţilor şi a altor
persoane, în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel ca
orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită conform vinovăţiei sale şi nici o persoană
nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. [7]
Trăsăturile procesului penal sînt următoarele:
1. Activitatea este desfăşurată de organele judiciare;
2. Această activitate este reglementată de lege;
3. Activitatea se realizează într-o cauză penală;
4. Se realizează de către diverşi subiecţi procesuali – penali;

2
5. Participanţii la procesul penal au drept scop să depisteze la timp şi în mod complet faptele
ce constituie infracţiune. [4]
De asemenea, dreptul procesual penal se caracterizează printr-o importanță majoră, și este
reprezentat prin următoarele:
a. Asigură aplicarea normelor juridice penale care apără persoana, societatea, statul, împotriva
atentatelor criminale, reglementînd activitatea organelor de urmărire penale, a procuraturii şi
instanţelor de judecată.
b. Stabileşte temeiurile, condiţiile aplicării măsurilor de forţare procesual – penale.
c. Asigură garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
d. Apără drepturile persoanei care a suferit în urma infracţiunii un prejudiciu moral, fizic sau material.
e. Creează condiţii pentru sancţionarea persoanelor vinovate şi neatragerea la răspundere a celor
nevinovaţi. [4]
Astfel,în contextul celor expuse, este foarte important ca activitățile procesului de urmărire
penală să fie realizate corect, concis și conform unor norme bine stabilite. În acest sens, legislația
prevede un șir de competențe atribuite organelor de urmărire penală, care permit distribuirea tipurilor
de activități pentru fiecare tip de organe de urmărire penală, stabilirea drepturilor și atribuțiilor
acestora și facilitarea procesului de a efectua diverse tipuri de acte de urmărire penală. Reieșind din
cele expuse, în continuare voi analiza noțiunea și tipurile de competențe ale organelor de urmărire
penală naționale.

Cap. I Noțiunea și formele competenței organelor

de urmărire penală
Urmărirea penală presupune activitatea de efectuare a cercetărilor asupra unui caz în urma
căruia se administrează probe. Așadar, organul de urmărire penală trebuie să efectueze toate acţiunile
în limitele legii pentru a putea descoperi fapta, cît şi persoana care a săvîrşit această faptă. Organul
de urmărire penală anunţă imediat procurorul despre infracţiunea săvîrşită şi despre începerea acţiunii
de urmărire penală.
Urmărirea penală se efectuează de către ofiţerul de urmărire penală a organului de urmărire
penală propriu-zis. Aceasta are un conducător, numit în modul stabilit de lege. Uneori, aceste atribuţii
a conducătorului organului de urmărire penală sunt exercitate de ofiţerul de urmărire penală.
Conducătorul urmăririi penale exercită un control asupra efectuării la timp a acţiunilor de descoperire
şi prevenire a infracţiunilor, i-a măsuri pentru a asigura sub toate aspectele, complet şi obiectiv
urmărirea penală. [5]

3
 În acest mod, pentru a-și putea îndeplini atribuțiile în desfășurarea activității de urmărire
penală, organul de urmărire penală trebuie să fie competent în a efectua acte de urmărire penală în
fiecare cauza concretă.
Competenţa organului de urmărire penală are 2 înţelesuri:
a) Prin competenţă, se înţeleg drepturile şi obligaţiile organului de urmărire penală de a
proceda la urmărirea penală în anumite cauze penale.
b) Prin competenţă de înţelege repartizarea legală a cauzei penale în cadrul atribuţiilor unui
anumit organ de urmărire penală. [1, 5]
Repartizarea cauzelor penale și a a ctivităților procesuale între organele judiciare, impune
folosirea conceptului de formă sau modalitate a competenței.
Formele competenței reprezintă criteriul sau modalitatea în fucție de care se diferențiază
capacitatea organelorjudiciare de a urmări sau judeca diverse cauze penale.
Stabilindu-se competenţa organului de urmărire penală, se stabilesc totodată şi atribuţiile,
acţiunile şi modul în care organul de urmărire penală trebuie să acţioneze.
Astfel, există următoarele forme de competenţă a organului de urmărire penală:
 Competența funcțională;
 Competența materială;
 Competența persoanlă;
 Competența teritorială;
 Competența alternativă;
 Competența derogată. [1, 5]
Competența funcţională a organelor de urmărire penală, este reglementată în cadrul art. 55-
57 al Codului de procedură penală a Republicii Moldova nr. 122 din 14 martie 2003. Aici sunt
prevăzute cadrul de atribuţii ce revine fiecărui organ de urmărire penală în raport cu atribuţiile
procurorului şi a judecătorului de instrucţie. [2]
Competența materială a organelor de urmărire penală este reglementată în cadrul art. 266-
269 al Codului de procedură penală și este determinată de obiectul cauzei penale, adică de acţiunea
ilicită care a dus la săvîrşirea infracţiunii. Astfel, la art. 266, este prevăzută competenţa organului de
urmărire penală al Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.). Organul de urmărire penală al M.A.I.
efectuează urmărirea penală pentru orice infracţiune care nu revine prin lege în competenţa altor
organe de urmărire penală sau îi revine în competenţa M.A.I. prin ordonanţa procurorului. Art. 268,
prevede competenţa organului de urmărire penală a Serviciului Vamal, care efectuează urmărirea
penală în privinţa infracţiunilor prevăzute în Codul Penal. La art. 269, organul de urmărire penală al

4
Centrului Național Anticorupție efectuează urmărirea penală în privinţa infracţiunilor prevăzute în
Codul Penal, cum ar fi de exemplu: dare de mită, corupere pasivă, etc. [1, 2]
Competența personală este prevăzută în cadrul art. 170 al Codului de procedură penală doar
pentru procuror, ca organ de urmărire penală. [2]
Astfel, Procurorul va exercita urmărirea penală la infracţiunile săvîrşite de:
 Preşedintele ţării;
 Deputaţi;
 Membri ai guvernului;
 Judecători;
 Procurori;
 Executori judecătoreşti;
repartizării legale a cauzelor de urmărire penală în competența diferitelor organe de urmărire penală
și abilitarea legală a acestor organe de a efectua acte de urmărire penală doar în limita zonei de
activitate. [1]
Competența alternativă este determinată de faptul că care organ de urmărire penală a pornit
urmărirea în cazuri speciale prevăzute de lege, acel organ va și fi competent să desfășoare urmărirea
penală. În acest caz, art. 2691 al Codului de procedură penală, prevede competența organelor de
urmărire penală în privința infracțiunilor contra justiției și menționează că în cazurile privind
infracţiunile prevăzute la art.311-316 şi 323 din Codul penal, urmărirea penală se efectuează de
organul în a cărui competenţă se află infracţiunea în legătură cu care a fost pornită urmărirea penală.
[2]
Competența penală, Procurorul General, în caz de necesitate, în scopul asigurării urmăririi
complete și obiective, sub toate aspectele poate dispune, prin ordonanță motivată efectuarea urmăririi
penale de către orice organ de urmărire penală indiferent de competență. [1, 2, 8]

5
 Cap. II Competențele organelor de urmărire penală
2.1 Competența organului de urmărire penală al Ministerului Afacerilor
Intene
În conformitate cu art. 266 al Codului de procedură penală, organul de urmărire penală al
Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.), efectuează urmărirea penală pentru orice infracţiune care nu
este dată prin lege în competenţa altor organe de urmărire penală sau este dată în competenţa M.A.I.
[2]
Organul de urmărire penală al M.A.I. are competență materială generală, spre deosebire de
celelalte organe menționate în cadrul art. 253 alim. (1) pct. 2) și 3) din Codul de procedură penală
care au competență materială specială.
De asemenea, organul de urmărire penală din cadrul M.A.I., prin ordonanța procurorului poate
fi învestit sa efectuieze urmărirea penală în cauze conexe sau indivizibile unde unele episoade sunt
de competența altor organe de urmărire penală. În â cazul unui concurs de competență, procurorul
care conduce urmărirea penală, extinde competența materială a organului de urmărire penală din
cadrul M.A.I. și în privința altor infracțini date în competența altor organe de urmărire penală. [1]
Atribuţiile ofiţerului de urmărire penală sînt stabilite în Codul de procedură penală. În cadrul
urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală ia în mod independent hotărîrile prin care dispune asupra
acţiunilor sau măsurilor procesuale, cu excepţia cazurilor cînd legea prevede încuviinţarea,
autorizarea sau confirmarea de către procuror ori, după caz, de către judecătorul de instrucţie. De
asemenea, ofiţerul de urmărire penală este responsabil de efectuarea urmăririi penale în conformitate
cu prevederile legale, în termenele stabilite, în volum deplin şi în mod obiectiv. [6]
La desfăşurarea urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală dispune asupra acţiunilor sau
măsurilor procesuale, în condiţiile Codului de procedură penală, prin ordonanţă, rezoluţie sau proces-

6
verbal. Ordonanţele ofiţerului de urmărire penală emise, în condiţiile legii, în cauzele penale în care
efectuează urmărirea penală sînt executorii pentru toate autorităţile publice, persoanele juridice,
persoanele cu funcţie de răspundere şi persoanele fizice.

2.2 Competența organului de urmărire penală al Serviciului Vamal

Organul de urmărire penală al Serviciului Vamal efectuează urmărirea penală în privinţa
infracţiunilor prevăzute în art.248 şi 249 din Codul penal al

2.3 Competența organului de urmărire penală al Centrului Național

Anticorupție
Organul de urmărire penală al Centrului Naţional Anticorupţie efectuează urmărirea penală în
privinţa infracţiunilor prevăzute la art. 243 (spălarea banilor), 279 (finanțarea terorismului) şi 324
(corupere pasivă), 325 (corupere activă), 326 (â) efectuează, sub conducerea procurorului, urmărirea
penală în privinţa infracţiunilor date în competenţa sa, indiferent de calitatea subiectului acestora, cu
excepţia infracţiunilor şi persoanelor prevăzute la art. 270 alin.(1) pct.1) lit.a) şi h) şi pct.2)– 4) din
Codul de procedură penală.
Astfel, în executarea atribuţiilor, CNA este obligat:
a) să activeze în strictă conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu prezenta lege şi cu alte
acte normative;
b) să întreprindă acţiuni speciale de investigaţii în conformitate cu legislaţia;
c) să întreprindă acţiuni de prevenire şi combatere a corupţiei, a actelor conexe corupţiei şi a faptelor
de comportament corupţional, date în competenţa sa,inclusiv prin efectuarea expertizei anticorupţie
a proiectelor de acte legislative şi a proiectelor de acte normative ale Guvernului, precum şi a altor
iniţiative legislative prezentate în Parlament, cu respectarea principiilor, criteriilor şi procedurii de
efectuare a acesteia;
d) să efectueze urmărire penală în cazul infracţiunilor a căror contracarare ţine de competenţa sa;
e) să efectueze proceduri în cazul contravenţiilor administrative, atribuite competenţei sale;
f) să întreprindă acţiuni în vederea reparării prejudiciilor cauzate statului prin infracţiuni a căror
contracarare ţine de competenţa sa;
g) să primească şi să înregistreze declaraţii, comunicări, sesizări şi alte informaţii privind
infracţiunile, să le verifice în conformitate cu legislaţia;
h) să asigure securitatea activităţii şi protecţia angajaţilor săi în executarea obligaţiilor de serviciu;
i) să asigure pregătirea, reciclarea şi perfecţionarea cadrelor;

7
j) să ţină, în conformitate cu legislaţia, evidenţa persoanelor supuse serviciului militar care sînt în
serviciul Centrului în calitate de colaboratori;
k) să asigure protecţia şi păstrarea informaţiei care constituie secret de stat, bancar şi comercial,
precum şi a altor secrete apărate prin lege, care au devenit cunoscute în executarea atribuţiilor.
Această informaţie poate fi prezentată altor autorităţi publice în condiţiile legii;
l) să prezinte anual Parlamentului şi Guvernului, pînă la data de 31 martie, raportul privind
desfăşurarea activităţii sale. Raportul anual se publică pe pagina web a CNA cu o lună înainte de a fi
transmis Parlamentului şi Guvernului. În caz de necesitate, Parlamentul sau Guvernul poate cere
prezentarea unor rapoarte suplimentare privind activitatea CNA. [6]

2.4 Competența Procurorului la exercitarea urmăririi penale

Procuratura este o instituţie autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, care, în limitele
atribuţiilor şi competenţei, apără interesele generale ale societăţii, ordinea de drept, drepturile şi
libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele de
judecată, în condiţiile legii.
Conform art. 270 alin. (1) al Codului de procedură penală, procurorul este organul de urmărire
penală de competență personală, unde exercită urmărirea penală în cazul infracțiunilor săvîrșite de:
a) Preşedintele ţării;
b) deputaţi;
c) membri ai Guvernului;
d) judecători;
e1) procurori;
е) executori judecătoreşti;
f) persoane din efectivul de soldaţi, din corpul de sergenţi şi din corpul de ofiţeri ale Armatei
Naţionale, din efectivul Trupelor de Carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne, al
Departamentului Situaţii Excepţionale, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Serviciului de Protecţie
şi Pază de Stat, persoane atestate din efectivul instituţiilor penitenciare, supuşi ai serviciului militar
în timpul concentrărilor;
g) ofiţeri de urmărire penală, colaboratori de poliţie şi colaboratori ai organelor care desfăşoară
activitate specială de investigaţii;
h) minori. [6]
De asemenea procurorul mai investighează atentatele la viaţa colaboratorilor poliţiei,
ofiţerilor de urmărire penală, ofiţerilor de informaţii şi securitate, procurorilor, executorilor
judecătoreşti, judecătorilor sau a membrilor familiilor acestora, dacă atentatul este legat de activitatea

8
acestora, infracţiunile săvîrşite de Procurorul General, infracţiunile săvîrşite de directorul, adjuncţii
şi angajaţii Centrului Naţional Anticorupţie, infracţiunile de tortură, tratament inuman sau degradant,
prevăzute la art. 1661 din Codul penal.
Totodată, conform art. 270 alin. (2) din Codul de procedură pnală, în competența procurorului
a fost dată efectuarea urmăririi penale în privinţa infracţiunilor contra păcii şi securităţii omenirii,
prevăzute la art.135-144 din Codul penal, şi infracţiunilor contra securităţii statului, prevăzute la
art.337-347 din Codul penal. [3]
Conform art. 270 alin. (5) al Codului de procedură penală, procurorul ierarhic superior, poate
să dispună prin ordonanță motivată,exercitarea urmăririi penale de către procurorul din altă
procuratură de acelați nivel. [2]
De asemenea, în conformitate cu art. 270 alin. (6) al Codului de procedură penală, procurorul
general poate să dispună, prin ordonanță motivată, exercitarea urmăririi penale în cazurile enumerate
la art. 270 alin. (1) de către un procuror de la Procuratura Generală. [2]
Totodată, conform art. 270 alin. (7) al Codului de procedură penală, în cazul infracțiunii
săvîrșite de Procurorul General, urmărirea penală este exercitată de procurorul ori grupul de procurori
numiți de către Parlament, la propunerea Președintelui țării. [2]
În conformitate cu art. 270 alin (8) al Codului de procedură penală, în cazurile unor cauze complicate
şi de mari proporţii, procurorul ierarhic superior celui de competenţa căruia este urmărirea penală
poate dispune, prin ordonanţă motivată, urmărirea penală de un grup de procurori şi ofiţeri de urmărire
penală, indicînd procurorul care va conduce acţiunile de urmărire penală. [2]
De asemenea, în conformitate cu art. 270 alin. (9) al Codului de procedură penală, în caz de
necesitate, procurorul, în scopul asigurării urmăririi complete şi obiective, poate exercita personal
urmărirea penală sub toate aspectele în orice cauză penală. [2]

2.5 Verificarea competenței și cazurile urgente

Organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în modul prevăzut de art. 262 al Codului
de procedură penală, este obligat să-şi verifice competenţa.
Sesizarea se face prin:
 plîngere;
 denunţ;
 autodenunţ;

9
  depistarea nemijlocit de către organul de urmărire penală sau procuror a bănuielii rezonabile
cu privire la săvîrşirea unei infracţiuni. [5]
Astfel, dacă organul de urmărire penală constată că nu este competent a efectua urmărirea
penală, imediat, dar nu mai tîrziu de 3 zile, trimite cauza procurorului care exercită conducerea
urmăririi penale pentru a o transmite organului competent. Conflictul de competenţă între organele
de urmărire penală este inadmisibil. Chestiunile legate de conflictul de competenţă se soluţionează
de procurorul care exercită controlul asupra urmăririi penale sau, după caz, de procurorul ierarhic
superior. [8]
Procurorul poate să dispună, motivat, ca într-â
Procurorul General şi adjuncţii lui, în caz de necesitate, în scopul asigurării urmăririi complete
şi obiective, sub toate aspectele, pot dispune, prin ordonanţă motivată, efectuarea urmăririi penale de
către orice organ de urmărire penală, indiferent de competenţă.
Cazuri urgente
În cazul în care organul de urmărire penală constată că urmărirea penală nu este de competenţa
sa, el este obligat să efectueze acţiunile de urmărire penală ce nu suferă amînare. Procesele-verbale
privind acţiunile efectuate în asemenea cazuri se anexează la cauza respectivă care se remite
procurorului în conformitate cu prevederile art.271 alin.(2) al Codului de procedură penală. [2]

Cap. III Acțiuni efectuate de organele de constatare

Organele de constatare, conform art. 273 alin. (1) al Codului de procedură penală sînt
reprezentate de:
a) poliţia - pentru infracţiuni ce nu sînt date prin lege în competenţa altor organe de constatare;
a1) Poliţia de Frontieră – pentru infracţiuni atribuite prin lege în competenţa sa;
b) Centrul Naţional Anticorupţie - pentru infracţiuni date prin lege în competenţa sa;
c) Serviciul Vamal - pentru infracţiuni date prin lege în competenţa sa;
d) Serviciul de Informaţii şi Securitate - pentru infracţiuni ale căror prevenire şi contracarare îi sînt
atribuite prin lege;
e) comandanţii unităţilor şi formaţiunilor militare, şefii instituţiilor militare - pentru infracţiuni
săvîrşite de militarii din subordine, precum şi de persoanele supuse serviciului militar în timpul
cantonamentelor; pentru infracţiuni săvîrşite de muncitorii şi angajaţii civili ai Forţelor Armate ale

10
Republicii Moldova, legate de îndeplinirea îndatoririlor lor de serviciu, sau săvîrşite la locul de
dislocare a unităţii, formaţiunii, instituţiei;
f) şefii instituţiilor penitenciare - pentru infracţiuni comise în locurile de detenţie, în timpul escortării
sau în legătură cu punerea în executare a sentinţelor de condamnare; de asemenea şefii instituţiilor
curative de specialitate - în cazurile referitoare la persoane cărora le sînt aplicate măsuri de
constrîngere cu caracter medical;
g) comandanţii de nave şi aeronave - pentru infracţiuni săvîrşite pe acestea în timp ce navele şi
aeronavele pe care le comandă se află în afara porturilor şi aeroporturilor;
h) instanţele de judecată sau, după caz, judecătorii de instrucţie - pentru infracţiuni de audienţă. [2]
Organele menţionate la art. 273 alin.(1) al Codului de procedură penală au dreptul, în
condiţiile prezentului cod:
a) să reţină făptuitorul,
b) să ridice corpurile delicte,
c) să solicite informaţiile şi documentele necesare pentru constatarea infracţiunii,
d) să citeze persoane şi să obţină de la ele declaraţii,
e) să procedeze la evaluarea pagubei şi să efectueze orice alte acţiuni care nu suferă amînare, cu
întocmirea proceselor-verbale în care se vor consemna acţiunile efectuate şi circumstanţele
constatate. [8]
Actele de constatare întocmite conform prevederilor art. 273 alin.(2) al Codului de procedură
penală, împreună cu mijloacele materiale de probă, se predau, în termen de 24 ore, de către organele
de constatare din cadrul poliţiei, Poliţiei de Frontieră, Centrului Naţional Anticorupţie şi Serviciului
Vamal -organelor de urmărire penală corespunzătoare constituite conform legii în cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului Vamal, iar de către celelalte organe
de constatare - procurorului, pentru începerea urmăririi penale. [2, 4, 8]
În cazul reţinerii persoanei de către organele de constatare specificate la art. 273 alin.(1) al
Codului de procedură penală, cu excepţia organelor specificate la lit.g) (comandanții de nave și
aeronave), actele de constatare, mijloacele materiale de probă şi persoana reţinută se predau organului
de urmărire penală sau procurorului imediat, dar nu mai tîrziu de 3 ore de la momentul reţinerii de
facto a acesteia. [2]
Comandanţii de nave şi aeronave transmit procurorului procesele-verbale privind acţiunile
efectuate, mijloacele materiale de probă şi, după caz, persoana reţinută imediat după ancorarea navei
ori aterizarea aeronavei pe teritoriul Republicii Moldova. În cazul în care escortarea în Republica
Moldova a persoanei reţinute prezintă pericol pentru securitatea navei, aeronavei, echipajului sau
pasagerilor acestora, comandanţii lor sînt în drept, în conformitate cu tratatele internaţionale la care

11
Republica Moldova este parte, să predea această persoană autorităţilor competente ale statului pe al
căror teritoriu nava a ancorat sau aeronava a aterizat. [8]
În concluzie, conform autorilor Drept procesual penal. Ediția a III-a revizuită și completată,
se menționează că activitatea organelor de constatare menționate la art. 273 al Codului de procedură
penală, se limitează în timp pînă la predarea actelor procedurale întocmite și, după caz, a făptuitorului
reținnut procurorului și nu poate fi extinsă după începerea urmăririi penale. Astfel, cazurile privind
efectuarea acțiunilor de organele de constatare, ca și situația în cazuri urgente conform art. 272 din
Codul de procedură penală, sunt excepții de la regulile de competență stabilite în mod general de
legea procesuală penală.[1]

12
1. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-procesual-penal-partea-
speciala/competenta-si-sistemul-organelor-de-urmarire-penala/
2. http://www.procuratura.md/file/0909_Studiu_comparativ_privind_sistemele_organelor_pen
ale-PG-2012.pdf
3. http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/044_Drept_procesual_pen
al_I.pdf
4. http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/057__Drept_procesual_pe
nal_II.pdf

13