DICŢIONAR EXPLICATIV ARHIVISTIC

CUPRINS
Litera A............................................................................................................................................................. 2
Litera B........................................................................................................................................................... 38
Litera C........................................................................................................................................................... 43
Litera D.......................................................................................................................................................... 81
Litera E........................................................................................................................................................... 90
Litera F........................................................................................................................................................... 97
Litera G........................................................................................................................................................ 109
Litera H........................................................................................................................................................ 113
Litera I, IÎ...................................................................................................................................................... 117
Litera J......................................................................................................................................................... 132
Litera K........................................................................................................................................................ 133
Litera L........................................................................................................................................................ 133
Litera M....................................................................................................................................................... 142
Litera N........................................................................................................................................................ 155
Litera O........................................................................................................................................................ 159
Litera P, Q.................................................................................................................................................... 164
Litera R........................................................................................................................................................ 178
Litera S, SȘ .................................................................................................................................................... 188
Litera T, TȘ .................................................................................................................................................... 207
Litera U........................................................................................................................................................ 211
Litera V, W.................................................................................................................................................. 212
Litera X, Y................................................................................................................................................... 214
Litera Z........................................................................................................................................................ 215
Litera A

a.a. (dipl.), v. ad acta, ante approbationem, ante acta. A, (a), (cron.), v. anno.

ahis (her.), termen care indicaă pozitȘia centralaă din scut, locul unde se plaseazaă ecusonul
central. Sin. inimă.

abreviere (abreviaţiune) (pal.), v. prescurtare.

absolutorium (dipl.), 1. Denumire a unui act cu caracter juridic, prin care o persoanaă
este scutitaă , absolvitaă , achitataă sau eliberataă de o datorie, delict sau orice altaă
obligatȘie. 2. Act de absolvire a unei sȘ coli.

a.c. (cron.),. v. anno currente, anni currentis.

acc. (accl.) (dipl.), v. acclusa.

accent (pal.), semn diacritic provenit din paleografia greacaă , cu functȘie realaă îîn scrierea
romaî no-slavaă sȘ i chirilicaă romaî neascaă , indicaî nd o intonatȘie deosebitaă a unei
silabe din cuvaî nt.

accept (dipl.), 1. îînscris, act prin care cineva se obligaă saă achite o datorie la scadentȘaă; 2.
Denumire a unui act care era eliberat îîn trecut de o institutȘie la cererea
functȘionarilor saă i pentru ca, pe baza lui, saă -sȘ i poataă ridica, îînainte de data
obisȘ nuitaă , drepturile baă nesȘ ti de la diversȘ i scontatori.

accesibilitate în arhive (arh.), ansamblu de reguli referitoare la posibilitaă tȘile sȘ i

conditȘiile stabilite, îîntr-o perioadaă dataă , pentru cercetarea documentelor de
arhivaă . Accesul poate fi conditȘionat pentru anumite categorii de documente,
care prin consultarea sau publicarea lor ar prejudicia interesele statului.

acclusa 1. (dipl.), mentȘiune de registraturaă folositaă îîn documentele medievale din

Transilvania, îînscrisaă pe actul principal, pentru a indica actȘiunea de anexare
sȘ i numaă rul anexelor. Sin. acta adhibenda, frustum. V. anexă. Prescurtat acc.
(accl.). 2. (arh.) denumirea unei subdiviziuni de acte îîn cadrul seriei Acta
generalis din arhiva Cancelariei Aulice Transilvane; cuprinde 169 de pachete
cu acte din perioada 1701-1848.
achiziţionare de documente (arh.), formaă de preluare, prin cumpaă rare sau donatȘie, a
documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic NatȘional, de la persoane
fizice sȘ i juridice, de caă tre organele investite cu acest drept.

acidifiere a hârtiei (arh., cons.), acumulare de substantȘe cu caracter acid îîn structura
haî rtiei, ca urmare a tehnologiei de productȘie sau a transformaă rilor pe care le
suferaă îîn timp fibrele celulozice sȘ i celelalte materiale care intraă îîn compozitȘia
haî rtiei. Haî rtia tinde saă -sȘ i modifice aciditatea ajungaî nd la pH 4 – 4,5. Aceastaă
cresȘ tere a aciditaă tȘii este asociataă , îîn general, cu modificaă ri de structuraă
molecularaă a fibrelor celulozice sȘ i cu scaă deri ale caracteristicilor fizico-
mecanice. Cauzele a. haî rtiei pe care sunt scrise documentele sunt de ordin
intern, fiind legate de mecanismele îîmbaă traî nirii naturale, dar uneori pot
actȘiona sȘ i factori externi cum sunt agentȘii de poluare a atmosferei, efectele
degradaă rii biologice, compozitȘia chimicaă a cernelurilor utilizate la scrierea
documentului etc.

acolat (her.), termen care indicaă : 1. PozitȘia a douaă scuturi îînclinate unul spre celaă lalt. 2.
îîncolaă cirea unei plante sau ramuri pe un obiect oarecare. 3. Atingerea pe
flancuri a unor piese. (Fig. 1)

acord (dipl.), document rezultat îîn urma unei îîntȘelegeri îîntre douaă paă rtȘi (indivizi,
institutȘii, state); a. comercial, îîntȘelegere economicaă îîntre douaă sau mai multe
state cu privire la schimbul reciproc de maă rfuri pe o anumitaă perioadaă de
timp; a. cultural, a. îîntre douaă state, prin care se reglementeazaă relatȘiile
culturale sȘ i sȘ tiintȘifice, schimburile culturale sȘ i modalitaă tȘile de realizare a
acestor schimburi; a. de asistenţă, a. care consemneazaă ajutorul, sprijinul,
cooperarea materialaă sau moralaă , îîn viatȘa internatȘionalaă ; doctrina dreptului
internatȘional consideraă caă a. de a. intraă îîn categoria obligatȘiilor morale
reciproce ale statelor; a. de colaborare economică şi tehnică, a. prin care
sunt reglementate conditȘiile de acordare a unor ajutoare tehnico-economice
pentru construirea de obiective industriale sau de altaă naturaă , ori pentru
efectuarea unui schimb de experientȘaă îîn domeniul industriei, agriculturii,
tehnicii, sȘ tiintȘei etc.; a. de credit, a. prin care se reglementeazaă raporturile de
credit dintre state sȘ i conditȘiile de acordare-restituire a creditului; a. de
frontieră, a. cu privire la stabilirea regimului de frontieraă îîntre state vecine sȘ i
procedura de reglementare a incidentelor de frontieraă ; a. de plăţi, document
internatȘional care consemneazaă îîntȘelegerea îîntre douaă sau mai multe state cu
privire la modalitaă tȘile de plataă a obligatȘiilor reciproce derivaî nd din comertȘul
lor exterior sau din alte operatȘii; a. de transporturi, a. prin care sunt
reglementate modalitaă tȘile de efectuare a transporturilor internatȘionale, de
persoane sȘ i de maă rfuri; a. internaţional, document diplomatic, de obicei
neratificat, care consemneazaă o îîntȘelegere internatȘionalaă semnataă îîn numele
sau din îîmputernicirea guvernelor reprezentate, cu privire la reglementarea
unor probleme concrete ale colaboraă rii dintre statele semnatare. V. convenţie;
a. regional, a. îîntre state din aceeasȘ i regiune geograficaă .
acostat (her.), termen care indicaă pozitȘia alaă turataă a douaă scuturi sau a douaă mobile. Sin.
alăturat.

act (arh., dipl.), termen general pentru orice îînscris îîntocmit de persoane fizice sau
juridice, consemnaî nd situatȘii de drept sau de fapt. IÎn Transilvania termenul
de a, spre deosebire de cel de document, se referaă , îîncepaî nd cu sec. al XVII-
lea, la îînscrisuri de importantȘaă mai micaă ; a. adiţional, îînscris care
consemneazaă îîntȘelegerea îîncheiataă îîntre douaă sau mai multe state cu privire
la modificarea, completarea sau interpretarea unui acord, îîncheiat anterior
sau la aceeasȘ i dataă cu a. Dupaă modul de redactare sȘ i gradul de solemnitate, a.
a. poate purta diferite denumiri: conventȘie aditȘionalaă , protocol aditȘional; a.
anexă, v. anexă; a. autentic, îînscris prevaă zut cu semnele de validare necesare
a da putere deplinaă contȘinutului saă u; a. bilateral, a. îîncheiat îîntre douaă paă rtȘi,
de exemplu contracte de vaî nzare-cumpaă rare sau tratate diplomatice. Dacaă se
îîntocmea numai îîntr-un singur exemplar, se paă stra la beneficiar, îîn cazul
contractelor de vaî nzare-cumpaă rare sau la o arhivaă publicaă , îîn cazul actelor
diplomatice; a. constitutiv, îînscris din categoria actelor administrative care
consemneazaă îînfiintȘarea unei societaă tȘi sau asociatȘii culturale, juridice,
economice sau, îîn general, a unei institutȘii sȘ i care se depune la tribunal spre a
fi transcris îîn registrul persoanelor juridice; a. de aducere întru împlinire,
1. A. juridic de executare la fatȘa locului a unei hotaă raî ri judecaă toresȘ ti; 2.
Scrisoare de îîmputernicire pentru aducerea la îîndeplinire a unei sentintȘe,
document caracteristic pentru Transilvania îîn evul mediu. Sin. contemp. a.
executoriu; a. de cancelarie, a. emis dupaă un model sȘ i o practicaă determinataă ,
a unei cancelarii; a. de c. constituie un izvor istoric, care redaă , îîn general,
fapte veridice; a. de hareciluire, îînscris care consemneazaă adjudecarea
obiectului licitat celui care a oferit mai mult. Sin. contemp. ordonanţa de
adjudecare; a. de împărţeală, v. a. de partaj; a. de partaj, a. oficial cu
caracter juridic din grupa documentelor personale, îîn care se consemneazaă
modul de îîmpaă rtȘire a unei averi, îîn special a unei mosȘ teniri, îîntre persoanele
îîndreptaă tȘite saă o staă paî neascaă . Sin. îînv. a. de împărţeală; a. de veşnică ţinere
aminte, a. de recunoasȘ tere juridicaă a unei îînvoieli verbale pe care n-o mai
mentȘine partea adversaă , eliberat îîn Moldova îîn epoca feudalaă la cererea paă rtȘii
îîn cauzaă ; a. dispozitiv, îînscris care, prin elaborarea sa, declansȘ eazaă un a.
juridic, respectiv drepturi sȘ i obligatȘii; a. d. ajutaă la desaă vaî rsȘ irea actȘiunii
juridice, astfel îîncaî t dacaă el nu ar fi fost redactat sȘ i scris, a. juridic n-ar fi
existat sau ar fi fost pus sub semnul îîndoielii; a. embaticar, a. cu caracter
juridic, din sec. al XIX-lea, prin care se acordaă unui cetaă tȘean dreptul de
embatic, specificaî ndu-se totodataă sȘ i conditȘiile îîn care se acordaă acest drept. V.
embatic; a. executoriu, v. a. de aducere întru împlinire; a. fals, îînscris al caă rui
text a suferit o alterare sau care traă deazaă faptul caă nu este îîntocmit îîn
conformitate cu procedura specificaă cancelariei emitente, ori caă ruia îîi lipsesc
semnele de validare autentice ale acestuia. Existaă falsuri totale sau partȘiale.
Falsificarea poate fi realizataă îîn urmaă toarele moduri: a) prin alterarea
materială a textului, constaî nd îîn: 1. Raă zuirea unor litere sau cuvinte sȘ i
scrierea unui alt text îîn locul raă mas liber; 2. SȘ tergerea unor cuvinte prin
spaă lare sau cu gumaă ; 3. Suprimare prin tragerea unei linii peste un pasaj din
text; 4. Expunctare; 5. Adaă ugiri îîn spatȘiile libere; b) prin remanierea textului,
constaî nd îîn îînlocuirea voitaă a unor cuvinte, cifre, litere, îîn procesul creaă rii lui;
c) prin falsificarea integrală a textului; a. final, document cu caracter general
adoptat la îîncheierea lucraă rilor unei conferintȘe internatȘionale sȘ i semnat, de
obicei, de sȘ efii delegatȘiilor participante, îîn care se consemneazaă felul cum a
fost organizataă conferintȘa, statele participante, persoanele care au ocupat
posturile de conducere, modul de desfaă sȘ urare a lucraă rilor, problemele
discutate sȘ i documentele adoptate, care uneori sunt redate îîn reproducere
integralaă ; a. general, tratat internatȘional multilateral care reunesȘ te sȘ i
coordoneazaă diferite dispozitȘii conventȘionale adoptate la o conferintȘaă
internatȘionalaă sau stabilesȘ te un anumit regim juridic; a. îndoielnic, a. care
prin unele clauze de contȘinut sau unele aspecte ale formei trezesȘ te rezerve îîn
momentul efectuaă rii criticii diplomatice sȘ i istorice, faă raă a putea saă i se
determine falsitatea. Sin. a. suspect; a. juridic, declaratȘie de vointȘaă prin care
una sau mai multe persoane, fizice sau morale, hotaă raă sc producerea unui
efect de drept, respectiv suscitaă , confirmaă ; modificaă sau extind drepturi sȘ i
obligatȘii. A. j. poate sau nu saă determine elaborarea unui a. scris; a. j., este
unilateral caî nd exprimaă vointȘa unei singure persoane sȘ i de consens caî nd este
necesar consimtȘaămaî ntul mai multor persoane; a. original, v. original; a.
privat, îînscris care emanaă de la o persoanaă privataă , fizicaă sau moralaă ; este
considerat a. p. sȘ i îînscrisul privind un drept privat recunoscut de o autoritate
publicaă ca urmare a solicitaă rii de caă tre unele persoane; a. probatoriu, îînscris
menit a justifica crearea a. juridic care n-ar putea fi perfect faă raă aceastaă
formalitate; a. redactat sȘ i scris, dupaă ce actȘiunea juridicaă s-a saă vaî rsȘ it, pentru
perpetuarea sa; a. protocolit, a. autentificat sȘ i trecut îîn protocol, conform
rezolutȘiei îîncheiate îîn plenul unei sȘ edintȘe; a. public, îînscris care emanaă de la
o autoritate publicaă sau de la o institutȘie dispunaî nd de o jurisdictȘie publicaă
recunoscutaă ; a. răsuflat, a. dovedit fals, care, pentru a nu mai putea fi folosit,
se anula prin perforare cu un obiect ascutȘit sau se rupea. Sin. îînv. a. spart; a.
rescris, 1. IÎnscris al caă rui text reconstituie, faă raă intentȘia de fals sȘ i faă raă a
modifica cuprinsul, contȘinutul unui act original, pierdut. Sin. neooriginal; 2.
A. rezultat îîn urma îîntaă ririi grafiei unui document, vechi, ilizibil, prin trecerea
din nou, cu un instrument de scris peste semnele sȘ terse; a. scris, îînscris
cuprinzaî nd informatȘii asupra realizaă rii sau existentȘei unui fapt juridic; a. s. se
clasificaă dupaă contȘinut îîn: a) a. s. primar (care creeazaă drepturi sȘ i obligatȘii);
b) a. s. de recunoaştere (recognitiv), prin care se constataă o situatȘie de drept;
c) a. s. confirmativ, care prin contȘinutul saă u reîînnoiesȘ te un a. primar sau un a.
de recunoasȘ tere. Din punct de vedere al provenientȘei, a. s. poate fi public sau
privat; a. solemn, a. cu un contȘinut de o importantȘaă deosebitaă emis de o
cancelarie cu respectarea strictaă a normelor specifice de redactare, scriere sȘ i
validare, deseori ornamentat cu diferite figuri sau chenare. Cele mai
reprezentative a. s. sunt tratatele sȘ i conventȘiile internatȘionale, a. al caă ror
contȘinut se referaă la problemele generale ale unei comunitaă tȘi; a. s. emise îîn
epoca feudalaă , îîn cancelaria TȘ aării Romaî nesȘ ti se numesc hrisoave, iar îîn
Moldova, urice. Uneori acestea erau a. s. îînchise (straî nse îîn formaă de sul sȘ i
sigilate astfel îîncaî t saă nu poataă fi desfaă cute faă raă a se cunoasȘ te); a. spart, v. a.
răsuflat; a. sub semn privat, a. prin care paă rtȘile se angajeazaă îîntre ele sub
simpla lor semnaă turaă , faă raă a recurge la o autoritate publicaă ; a. suspect, v. a.
îndoielnic.
acta (arh.), serie de documente îîn institutȘiile administrative din Transilvania îîn sec. XVII-
XIX; de multe ori a. îîmpreunaă cu un adjectiv precizeazaă contȘinutul sau
provenientȘa documentelor. Uneori termenul de a. este omis, folosindu-se
numai adjectivele explicative pentru precizarea categoriei actelor, de ex.:
contributionalia, postalia etc.; a. adhibenda, mentȘiune de registraturaă
folositaă îîn sec. XVIII-XIX îîn Transilvania pentru a indica actele care trebuie
anexate la un document. V. anexă, conexare de documente; a. anteriora,
termen folosit îîn Transilvania îîn sec. XVIII-XIX pentru actele referitoare la
aceeasȘ i temaă sȘ i cauzaă , premergaă toare documentului de referintȘaă. V. ante acta;
a. capituli, registre de procese-verbale sau protocoale, la locurile de
adeverire, precum sȘ i la capitlurile obisȘ nuite ale clericilor. Acestea cuprind
îînsemnaă ri despre activitaă tȘile capitlurilor îîn Transilvania, îîn evul mediu; a.
cholerae, serie de acte din arhivele unor institutȘii administrative din
Transilvania, mai ales ale comitatelor, cu privire la epidemiile de holeraă ; a.
civilia, serie de acte juridice create de sedriile judiciare ale comitatelor sȘ i
orasȘ elor din Transilvania, referitoare la transmiterea proprietaă tȘii sau
recunoasȘ terea unor privilegii;. a. comitialia, v. a. diaetalia; a.
congregationum, serie de acte create îîn unele comitate din Transilvania, de
adunaă rile generale ale nobililor; a. contributionalia, serie de documente din
unele arhive oraă sȘ enesȘ ti din Transilvania, privind contributȘiile sau impozitele;
cuprinde liste de contribuabili, evidentȘe despre fixarea sȘ i straî ngerea
impozitelor sȘ i despre restantȘieri etc.; a. cridalia, acte despre falimente îîn
Transilvania, constituite îîn unele arhive îîn serii aparte. V. cridalia; a.
criminalia, serie de acte juridice create îîn activitatea sedriilor criminale ale
comitatelor din Transilvania, cu privire la judecarea proceselor de crimaă , furt,
îîncaă lcarea drepturilor de proprietate etc.; a. defluidationis, serie de acte îîn
arhiva Comisariatului Provincial Suprem al Transilvaniei, din perioada 1808-
1816, referitoare la aprovizionarea cetaă tȘii Alba Iulia cu lemne aduse prin
plutaă rit din MuntȘii SebesȘ ului sȘ i Cibin; a. diaetalia, serie de acte îîn arhiva
Cancelariei Aulice Transilvane, referitoare la dietele Transilvaniei din sec. XVI-
XIX, cuprinzaî nd: protocoale, memorii, convocatoare, rapoarte privind
desfaă sȘ urarea sȘ i hotaă raî rile dietelor. Sin. publica, diaetalia. V. articuli diaetales;
a. generalia, serii de acte care se referaă la probleme generale ale
administratȘiei din Transilvania; a. imputationalia, serie de acte din arhiva
Comisariatului Provincial Suprem al Transilvaniei, din perioada 1771-1832,
referitoare la prestaă rile de servicii pentru armataă ; a. insurectionalia, serie
de acte create îîn activitatea comitatelor sȘ i a unor orasȘ e din Transilvania,
referitoare la recrutaă ri, îîncartiruiri sȘ i aprovizionarea armatei; a. iudiciaria, v.
acte judecătoreşti; a. manualia, termen folosit îîn Transilvania pentru
documentele referitoare la procese, paă strate la avocatȘii paă rtȘilor; a. normalia,
acte normative, constituite îîn serii aparte îîn Transilvania; a. postalia, serie de
documente îîn unele arhive oraă sȘ enesȘ ti din Transilvania, referitoare la
organizarea posȘ talaă sȘ i a prestatȘiilor pentru posȘ taă ; a. praesidialia, serie de
acte a caă ror rezolvare caă dea îîn competentȘa conducaă torilor sau sȘ efilor
institutȘiilor sau autoritaă tȘilor, care detȘineau presȘ edintȘia la dezbaterile
organelor de conducere îîn Transilvania. Sin. a. reservata; a. sedis orphanalis,
serie de acte create de sedriile comitatelor sȘ i orasȘ elor din Transilvania, cu
privire la dezbaterile succesorale sȘ i administrarea mosȘ tenirii orfanilor; a.
 specialia, serii de documente îîn Transilvania, deosebite dupaă contȘinut, formaă
sau persoanele îînsaă rcinate cu rezolvarea lor.

acte administrative (dipl.), acte emise de institutȘiile administrative sȘ i care se referaă la

probleme de administratȘie; a. sunt de tipul ordinelor, circularelor, apelurilor,
actelor de danie, hotaă rniciilor, privilegiilor, planurilor economice de
exploatare a solului sȘ i subsolului, protocoalelor, registrelor, plaî ngerilor,
listelor de impunere a locuitorilor, socotelilor de cheltuieli, diplomelor etc. V.
arhive administrative.

acte alodiale (arh.), serie de acte din Transilvania îîn sec. XVIII-XIX referitoare la
administrarea alodiului, proprietatea staă paî nului feudal de paă maî nt.

acte capitulare (arh.), serie de acte îîntocmite îîn evul mediu îîn Transilvania, de caă tre
capitluri (sau conventuri) îîn calitate de locuri de adeverire. IÎn acestea se
cuprind: transumpturi, copii, rapoarte despre efectuarea unor citatȘii sau
despre participarea delegatȘilor capitlului la punerea îîn posesiune a unor
proprietari funciari.

acte cumulate (arh.), serie de acte îîn arhiva orasȘ ului BrasȘ ov creataă prin scoaterea unor
documente necesare rezolvaă rii sarcinilor administratȘiei locale la sfaî rsȘ itul sec.
al XIX-lea, din seria actelor magistratului BrasȘ ov, sȘ i constituirea lor îîn
fascicule, pe probleme, denumite „cumulus". Seria de a. paă strataă sȘ i îîn prezent
îîn aceastaă formaă , a fost constituitaă de arhivarul Friderich Stenner.

acte de împărţeală (arh.), v. acte divizionale.

acte divizionale (arh.), grupaă de documente din epoca feudalaă din fondurile familiale
din Transilvania, denumitaă , îîn perioada de constituire, acta divisionalia.
Aceastaă grupaă este constituitaă din totalitatea actelor juridice ale unei familii;
se referaă la modul cum a fost faă cutaă îîmpaă rtȘirea unor terenuri sȘ i bunuri îîn
indiviziune. Sin. acte de împărţeală.

acte domeniale (arh.), serie de acte privind domeniul feudal, constituitaă îîn arhivele
staă paî nilor feudali, inclusiv ale orasȘ elor cu posesiuni feudale din Transilvania
îîn sec. XVIII-XIX. A. se referaă la administrarea sȘ i la economia domeniului, ca sȘ i
la exercitarea jurisdictȘiei pe domeniul feudal.

acte fasciculate (arh.), serie de acte îîn arhiva orasȘ ului BistritȘa, cu prinzaî nd actele din
perioada 1700-1784, organizate la sfaî rsȘ itul sec. al XVIII-lea de caă tre arhivarii
Johann Gottlieb Connerth sȘ i Johann Gottfried Lani îîn 466 de fascicule, pe
materii.
acte guberniale (arh.), acte emise ele Guberniul Transilvaniei îîn sec. XVIII-XIX,
constituite îîn mai multe arhive locale, îîn serii proprii, cu evidentȘaă separataă ,
îîndeosebi paî naă la introducerea registraturii.

acte judecătoreşti (dipl.), actele emise de instantȘele judecaă toresȘ ti, provenite din actȘiuni
juridice (procese, citatȘii, ascultaă ri de martori etc.). Din aceastaă categorie de
acte fac parte: dosare de cauzaă civilaă sȘ i penalaă , dosare de acte prezentate spre
autentificare, dosare de îînscriere de firme comerciale, industriale, dosare de
îînscriere a actelor de vaî nzaă ri, dote, ipoteci etc. V. arhive judecătoreşti.

acte notariale (dipl.), acte îîntocmite îîn Transilvania medievalaă de notarii publici.
Caracteristicile lor principale sunt: invocatȘia, urmataă de dataă la îînceput,
îînsȘ iruirea martorilor, expunerea, de obicei îîn formaă obiectivaă , a actȘiunii,
formula de subscriptȘie sȘ i semnul notarial. Denumirea tehnicaă medievalaă
pentru actul notarial este instrumentum publicum.

acte ostăşeşti (dipl.), acte create de institutȘiile care au avut caracter militar ca: SȘ tabul
OsȘ tirii, Departamentul Ostaă sȘ esc, Marele Stat Major, Ministerul de Raă zboi sȘ .a.
Termenul a fost utilizat îîn terminologia arhivisticaă a tȘaărilor romaî ne îîn secolul
al XIX-lea.

actinamea (dipl.), v. ahd-name.

actum (dipl.), v. datum.

actum ut supra (dipl.), mentȘiune finalaă îîn documentele latine medievale din
Transilvania, precizaî nd caă data a fost îînscrisaă la îînceputul documentului. Sin.
datum ut supra.

acvilă (her., sig.), pasaă re heraldicaă de prim rang, intens folositaă îîn reprezentaă rile
heraldice. Simbolizeazaă curaj, hotaă raî re, putere, maă retȘie, zbor spre îînaă ltȘimi.
Conform cerintȘelor heraldice a. trebuie reprezentataă din fatȘaă, cu capul spre
dreapta sȘ i aripile deschise. Este elementul central al stemei heraldice a TȘ aării
Romaî nesȘ ti. Figureazaă sȘ i îîn stema Transilvaniei. Sin. vultur; a. bicefală, v.
bicefală; a. cruciată, pasaă re heraldicaă purtaî nd îîn cioc o cruce. A. c. a fost
elementul central al stemei TȘ aării Romaî nesȘ ti. V. stema heraldică a Ţării
Româneşti. (Fig. 2)

acvilon (her.), vaî nt din nord reprezentat prin capul unui copil care suflaă .

A.D. (cron.), v. anno domini.

a.d. (cron.), v. a dato.

ad acta (dipl.), mentȘiune de registraturaă folositaă îîn Transilvania, îînscrisaă pe document

dupaă rezolvarea acestuia sȘ i indicaî nd caă el poate fi depus îîn arhivaă . Scris sȘ i
prescurtat a. a.

a dato (cron.), expresie folositaă îîn documentele latine din evul mediu din Transilvania,
semnificaî nd îînceputul perioadei indicate îîn continuare, îîn document. Scris sȘ i
prescurtat a. d.

adextrat (her.), termen care indicaă : 1. ExistentȘa îîn dreapta unei figuri a uneia sau a mai
multor mobile; 2. Numele unei diviziuni a scutului, formataă dintr-un pal care
este unit cu flancul dextru al scutului.

adnotare (adnotaţie), 1. (bibl.), îînsemnare, notaă , indicatȘie faă cutaă pe marginea unui
document. 2. (arh.), document care cuprinde o scurtaă caracterizare a
materialelor celor mai valoroase din cadrul unei unitaă tȘi arhivistice, al caă ror
contȘinut sȘ i particularitaă tȘi nu sunt cuprinse îîn titlul dosarului sȘ i care se
gaă sesȘ te de obicei îînaintea primei file a dosarului. 3. (arh., inf.), cel mai scurt
referat care completeazaă titlul documentului.

ad numerum (arh.), mentȘiune de registraturaă folositaă îîn Transilvania, îînscrisaă pe act sȘ i

îîn registrul contemporan de evidentȘaă, indicaî nd anexarea actului la un alt act
privitor la aceeasȘ i chestiune. Scris sȘ i prescurtat ad. nr. sau ad. no.

adopţiune (gen.), actȘiune juridicaă de îînfiere a unei persoane caă reia i se transmit numele
sȘ i toate drepturile celui care a faă cut adoptȘiunea. Sin. înfiere.

adresă, 1. (dipl.), parte a formularului diplomatic, element al protocolului initȘial, prin

care sunt indicate numele sȘ i eventualele titluri sȘ i calitaă tȘi ale persoanei (sau
persoanelor) caă reia îîi este adresat actul. A. este: universală sau generală, dacaă
îînglobeazaă toate persoanele caă rora li se face cunoscut actul; colectivă, caî nd se
referaă la categorii de destinatari; personală, caî nd se referaă la o singuraă
persoanaă . Sin. inscripţie; 2. (arh. inf.,), a) simbol sau grup de
simboluri care desemneazaă locul unde este îînmagazinat sau poate fi gaă sit un
document sau o informatȘie; b) expresie numericaă care indicaă o sursaă sau o
destinatȘie a informatȘiei care este îînregistrataă de o masȘ inaă ciberneticaă . Sin.
cotă.

a. e. (arh.), v. ante expeditionem.

aerisire a depozitelor (arh., cons.), tehnicaă arhivisticaă de îîntretȘinere a igienei

depozitelor, organizataă îîn scopul ventilaă rii aerului pentru a evita poluarea sa
 prin acumulaă ri de substantȘe rezultate din îîmbaă traî nirea haî rtiei sȘ i formarea de
zone de aer stagnant, favorabil dezvoltaă rii proceselor de biodeteriorare. A. se
organizeazaă , de obicei, pe vreme bunaă sȘ i la mijlocul zilei pentru a se evita
afluxul de aer cu umiditate relativ ridicataă , de peste 65%. O regulaă o
constituie evitarea deschiderii ferestrelor pe directȘia vaî nturilor dominante
pentru a îîmpiedica introducerea de praf îîn depozite.

aerosolizare (arh., cons.), operatȘie de dezinfectȘie sȘ i dezinsectȘie a depozitelor de arhivaă

constaî nd îîn pulverizarea îîn atmosfera acestora a unui lichid sub formaă de
aerosoli, cu ajutorul unui aparat corespunzaă tor. Aerosolii produsȘ i formeazaă o
ceatȘaă relativ persistentaă care paă trunde îîn toate punctele depozitului,
depunaî ndu-se îîn final pe documente sȘ i pe mobilier, pe care le dezinfecteazaă
sau le dezinsectizeazaă . Tehnica permite folosirea îîn asemenea lucraă ri a
produsȘ ilor lichizi, faă raă a se produce umezirea documentelor.

a. f. (cron.), v. anni futuri.

afieromă (dipl.), termen îînvechit, utilizat de la sfaî rsȘ itul sec. al XVII-lea paî naă îîn a doua
jumaă tate a sec. al XVIII-lea, îîn TȘ ara Romaî neascaă , pentru actul de danie.

afiş (dipl.), document multiplicat din categoria documentelor imprimate sau

semiimprimate ori din categoria documentelor grafice, cuprinzaî nd o
îînsȘ tiintȘare publicaă care se fixeazaă sau se distribuie îîn anumite locuri.

afrontare (her., sig.), plasarea fatȘaă îîn fatȘaă a douaă personaje, animale sau obiecte.

ahd-name (dipl.), 1. Tratat (de pace) îîncheiat îîn evul mediu îîntre Poarta otomanaă sȘ i
puterile cresȘ tine. IÎn terminologia romaî naă a paă truns sub forma "aht-name"
sau îîn formele romaî nizate "ahtinamea", "actinamea", "ahtinam„. 2. Act
emanat direct de la sultan pentru a confirma îîn scris o hotaă raî re luataă .

ahtinam (dipl.), v. ahd-name.

aide-mémoire (dipl.), notaă diplomaticaă scrisaă pe haî rtie obisȘ nuitaă , faă raă antet, cu
mentȘionarea locului sȘ i datei îînmaî naă rii, îîn care textul este scris direct – faă raă a
fi precedat de vreo formulaă de politetȘe sȘ i care este transmisaă personal de un
diplomat îîn cursul unei convorbiri oficiale, pentru a confirma declaratȘiile
verbale faă cute sȘ i a preîîntaî mpina interpretarea lor gresȘ itaă de caă tre
interlocutor sau pentru a-i aminti acestuia problemele discutate.

ajurat (her.), reprezentare a unei constructȘii cu ferestre deschise, prin care se vede îîn
interior (fapt exprimat printr-o culoare diferitaă ).
Aktenkonvolut (arh.), v. fasciculă. Sin. Bündel, Faszikel, Fasciculus.

alapszàm (arh.), v. număr de bază.

alăturat (her.), v. acostat.

albastru (azur) (her.), culoare utilizataă îîn alcaă tuirea stemelor, reprezentataă ,
conventȘional, prin linii orizontale plasate la distantȘaă egalaă . Semnificaă
sperantȘaă, sinceritate, seninaă tate, credintȘaă. V. smalturi.

albire a hârtiei (arh., cons.), operatȘie chimicaă de eliminare a îîngaă lbenirii haî rtiei vechi sȘ i
de îînlaă turare a unor pete de naturaă diversaă . IÎn functȘie de scop existaă a. localaă
sau a. integralaă . Ca agentȘi de a. se folosesc frecvent substantȘe pe bazaă de clor
(cloraminaă , hipocloritȘii de natriu sȘ i de calciu, bioxidul de clor) sau
permanganatul de potasiu, alternat cu substantȘe reducaă toare, ca acidul oxalic
etc.

album de documente (arh.), publicatȘie menitaă saă popularizeze valorile documentare

paă strate îîn arhivaă , prin prezentarea imaginii documentului. Arhivele Statului
au publicat: lucrarea de miniaturisticaă Iniţiale, litere ornate, chenare şi
înflorituri din documente muntene şi moldovene din veacul al XVII-lea şi al
XVIII-lea, culese şi reproduse de Magdalena N. Iorga, Craiova, 1928-1929;
albumele Din tezaurul Arhivelor, BucuresȘ ti, 1976 sȘ i Mărturii ale trecutului,
BucuresȘ ti, 1980; a. de paleografie, a. facsimilate (dupaă manuscripte,
hrisoave, zapise, scrisori) elaborate îîn vederea îînsusȘ irii de caă tre cei interesatȘi
a limbilor vechi îîn care au fost scrise documentele. Prima lucrare de acest gen
a fost editataă îîn 1926, îîn cadrul SȘ colii de arhivisticaă , Album de paleografie
românească (scrierea chirilicaă ). Ulterior a fost îîntocmitaă Culegerea de
facsimile pentru Şcoala de arhivistică (seria romaî naă , latinaă , greacaă , slavaă ,
turcaă ), BucuresȘ ti, 1942-1946.

Alecsandri, Vasile (21 iulie 1821, Bacaă u – 22 august 1890, MircesȘ ti), scriitor clasic
romaî n, care, îîntre 3 februarie 1850 sȘ i 17 aprilie 1853, a ocupat functȘia de
director al Arhivelor Statului din IasȘ i, preocupaî ndu-se, îîn special, de
asigurarea unui local trainic pentru depozitarea arhivelor. IÎn ciuda conditȘiilor
nefavorabile unor achizitȘii bogate, îîn aceastaă perioadaă institutȘia Arhivelor
Statului s-a îîmbogaă tȘit cu importante documente.

alerion (her.), termen care definesȘ te vulturul dezarmat (îînfaă tȘisȘ at faă raă cioc sȘ i gheare).

Alexandrescu, Grigore (22 ianuarie 1810, TîîrgovisȘ te – 25 noiembrie 1885, BucuresȘ ti),
poet clasic romaî n, care îîntre 18 iunie 1849 sȘ i 3 decembrie 1854 a detȘinut
functȘia de director al Arhivelor Statului din BucuresȘ ti, sensul preocupaă rilor
sale mergaî nd, îîn special, spre asigurarea conditȘiilor paă straă rii sȘ i conservaă rii
 materialului arhivistic. Activitatea arhivisticaă a lui A., a îînceput ca membru ai
Comisiei Documentale, a caă rei menire era „îînscrierea prin condici a
documentelor maă naă stirilor".

alezat (her.), reprezentarea unei piese heraldice astfel îîncaî t saă nu atingaă marginile
scutului.

alfabet (pal.), totalitate a literelor unei limbi, asȘ ezate îîntr-o anumitaă ordine sȘ i
corespunzaî nd, fiecare, unui anumit sunet de bazaă al limbii respective; a.
chirilic, a. creat de fratȘii Constantin Chiril sȘ i Metodiu pe baza uncialei vechi
grecesȘ ti; a fost folosit la scrierea limbii slave vechi (îîncepaî nd din sec. al IX-
lea), medioslave sȘ i apoi a limbii romaî ne, îîncepaî nd din sec. al XVI-lea paî naă îîn
sec. al XIX-lea; are 43 de semne slave, din care 27 au sȘ i valoare numericaă
(slovo-cifre) (Fig. 3); a. glagolitic, cel mai vechi a. slav alcaă tuit de Constantin
Chirii, îîn sec. al IX-lea pe baza minusculei grecesȘ ti, la care a adaă ugat unele
semne de origine orientalaă (ebraicaă , samariteanaă , coptaă etc.); a cuprins initȘial
38 de semne, iar îîn ultima formaă de evolutȘie 40; s-a dezvoltat îîn douaă directȘii:
glagoliticul cu duct rotund, folosit mai ales de bulgari, sȘ i glagoliticul cu duct
pătrat, folosit mai ales de croatȘi; pe teritoriul romaî nesc a. g. a fost putȘin
îîntrebuintȘat, acest tip de grafie fiind atestat de micul grafit din sec. X-XI,
descoperit îîn biserica rupestraă de la Basarabi (Murfatlar), de criptogramele
protopsaltului EustatȘie de la Putna sȘ i ele existentȘa glagoliticuiui A îîn partea a
doua a Psaltirii SȘ cheiene; a. gotic, a. inventat de Ulfila pe baza alfabetului
grecesc; îîncepaî nd cu sec. al XI-lea este îîntrebuintȘat îîn evul mediu îîn apusul
Europei la scrierea limbii germane; a fost folosit sȘ i îîn Transilvania pentru
redactarea actelor; a. grec, a. raă spaî ndit la poporul grec din antichitate îîn mai
multe variante (eolo-doric, atic, insular, ionian); din varianta ionianaă derivaă
literele grecesȘ ti actuale; a fost folosit sȘ i îîn TȘ ara Romaî neasca sȘ i Moldova la
redactarea unor manuscrise; a. latin, a. provenit din varianta eolo-doricaă a a.
grec sȘ i îîntrebuintȘat îîntaî i de etrusci, de la care l-au luat romanii; acest a. staă la
baza alfabetului nostru de azi.

alfabetar (arh.), instrument de evidentȘaă, care indicaă litera la care au fost arhivate
documentele.

alfagrafie (pal.), metoda de fotografiere a grafiei ilizibile cu ajutorul razelor alfa.

alfavitar (arh.), sin. condica alfavita, (condică literală), v. condică.

algoritm (arh., inf.), sistem de reguli formale care permite transformarea unor date
initȘiale îîn rezultate partȘiale sau finale.

aligat (alegat) (dipl.), lucrare (manuscrisaă ) îîntocmitaă independent, dar legataă îîmpreunaă
cu altele.
alternare (her.), termen prin care se indicaă plasarea alaă turataă îîn scut a mai multor
mobile de acelasȘ i gen sȘ i dimensiuni, îînsaă de smaltȘuri diferite. De cele mai
multe ori îîn scutul scartelat, cartierele 1 sȘ i 4 ori 2 sȘ i 3 sunt alternate din punct
de vedere al cromaticii sȘ i al figurilor cu care sunt îîncaă rcate.

Altissimae resolutiones et manuales (arh.), serie de registre din anii 1780-1784 îîn
arhiva Cancelariei Aulice Transilvane, îîn care erau îînregistrate scrisorile
autografe imperiale, rezolutȘiile imperiale la rapoartele Cancelariei Aulice sȘ i
alte dispozitȘii imperiale cu aplicabilitate îîn Transilvania.

ampenare (her.), îînfaă tȘisȘ area penajului saă getȘii îîn altaă culoare decaî t este redataă arma
respectivaă .

amphipteră (amfiptera) (her.), figuraă heraldicaă artificialaă reprezentataă ca un sȘ arpe sau

un dragon îînaripat. (Fig. 4).

amprentă digitală (pal.), urma laă sataă pe un act prin aplicarea degetului mare peste o
cruciulitȘaă îîn cernealaă neuscataă , de caă tre un martor sau de caă tre emitentul
analfabet, de obicei laî ngaă iscaă litura neautografaă scrisaă de diac.

amprentă sigilară (sig.) urma raă masaă pe suportul unui act (haî rtie, pergament etc.) îîn
cearaă , cocaă , tusȘ , solutȘie de aur sau fum, îîn urma aplicaă rii matricei sigilare. Sin.
impresiune sigilară.

an (cron.), element cronologic principal de datare, reprezentaî nd durata de timp îîn care
se petrece misȘ carea paă maî ntului îîn jurul soarelui. Din punct de vedere
astronomic a. este tropic (solar) reprezentaî nd durata de revolutȘie a
paă maî ntului îîn jurul soarelui de 365 zile, 5 ore, 48 minute sȘ i 46 secunde, mai
scurt decaî t a. sideral, reprezentaî nd durata de timp îîn care astrele, plecaî nd de
la un punct fix pe sfera cereascaă revin la el, adicaă 365 zile, 6 ore, 9 minute sȘ i 9
secunde. Pentru a evita dificultaă tȘile ridicate de lungimea fragmentataă a a.
tropic (solar), oamenii au recurs la un an conventȘional, cu un numaă r îîntreg de
zile, faă raă fractȘiuni numit a. civil sau calendaristic. Anticii au folosit ca element
cronologic a. lunar, constaî nd din 12, 13 lunatȘiuni (lunatȘiunea de la luna nouaă
fiind de 29 zile, 12 ore, 44 minute sȘ i 3 secunde). IÎn TȘ ara Romaî neascaă
îînceputul a. se socotea de la 1 sept., dupaă era bizantinaă , acest stil fiind
introdus îîn Moldova din 1572 iar îîn Transilvania, mai ales la romaî ni, din
primul deceniu al sec. al XVII-lea. IÎnceputul a. de la 1 ian. este folosit îîn
Transilvania îîncaă din sec. al XIX-lea, iar îîn TȘ ara Romaî neascaă sȘ i Moldova s-a
generalizat îîncepaî nd de la sfaî rsȘ itul sec. al XVIII-lea. A. este îîmpaă rtȘit îîn luni,
saă ptaă maî ni sȘ i zile. Lunile au paă strat denumirile latine, dar îîn TȘ ara Romaî neascaă
sȘ i Moldova aveau sȘ i numiri populare, legate de ocupatȘiile agricole sȘ i
observarea fenomenelor naturii. Astfel: ianuarie – gerar, februarie – faă urar,
martie – maă rtȘisȘ or (germenariu), aprilie – prier, mai – florar, iunie – ciresȘ ar,
 iulie – cuptor, august – gustar (maă saă lar), septembrie – raă pciune (vinicer),
octombrie – brumaă rel, noiembrie – brumar, decembrie – andrea (indrea).

anaforá (dipl.), 1. Raport scris adresat de dregaă tori sau instantȘele superioare, domnului,
ori, îîn lipsa acestuia, divanului, pentru ca, pe baza lui, saă se îîntocmeascaă actul
definitiv, sau adresat de instantȘele inferioare caă tre cele superioare, ori de
Dicasterie caă tre mitropolit; putea fi scris sȘ i de boierii sau mazilii oraî nduitȘi cu
o cercetare. 2. ProclamatȘie a domnului. Denumirea a fost utilizataă îîn sec. XVIII
sȘ i XIX, îîn TȘ ara Romaî neascaă sȘ i Moldova. (Fig. 5).

analiza documentelor (arh., inf.), examinarea amaă nuntȘita a unui document, extragerea
elementelor caracteristice sȘ i reprezentarea lor sub formaă de rezumat sau
termeni de indexare, îîn vederea regaă sirii ulterioare a acestuia.

anatefter (dipl.), denumire veche pentru registru (1) sau protocol.

anexă, 1. (bibl.), material suplimentar care se adaugaă la sfaî rsȘ itul unei lucraă ri, formaî nd
din punct de vedere tematic o unitate cu acea lucrare, caă reia îîi completeazaă
ori îîi laă muresȘ te textul. 2. (dipl.), nume generic pentru orice document atasȘ at
la un document de bazaă (document principal, îîn original sau îîn copie), pentru
a completa, dezvolta sau proba afirmatȘiile din respectivul document. A. poate
fi îîntocmitaă special pentru acest scop ori poate saă fi fost initȘial document
principal care a fost ulterior anexat la alt document principal. V. conexare de
documente; a. la tratat, fiecare din documentele cu caracter special îîntocmite
separat de tratatul initȘial caă ruia îîi sunt alaă turate sȘ i care completeazaă , dezvoltaă
sau interpreteazaă (unele din) prevederile acestui tratat ori exprimaă unele
rezerve ale statului (sau statelor) semnatar(e) fatȘaă de unele articole.
Documentele acestea, constituite din hărţi, planuri, scheme, tabele,
documentaţii diverse, note, declaraţii unilaterale, protocoale etc., odataă atasȘ ate
la tratat, capaă taă aceeasȘ i putere juridicaă cu tratatul.

anexele tezaurului (arh., inf.), mijloace suplimentare puse de tezaur la îîndemaî na

indexatorului (lista termenilor generali, indici de nume, lista de personalitaă tȘi,
indici de localitaă tȘi, genuri de documente, liste de domni, voievozi, regi,
principi etc.).

animat (her.), reprezentarea calului avaî nd ochii redatȘi îîn alt smaltȘ decaî t este îînfaă tȘisȘ at
corpul. Sin. aprins. (2).

anni currentis (cron.), expresie folositaă îîn documentele latine medievale pentru
precizarea datei unor actȘiuni ce au avut loc, respectiv faptul caă sunt datate îîn
acelasȘ i an ca sȘ i documentul îîn care sunt mentȘionate. Scris sȘ i prescurtat: a. c.
Sin. anno currente.
anni futuri (cron.), expresie folositaă îîn documentele latine medievale, indicaî nd caă
actȘiunea urma saă aibaă loc îîn anul calendaristic imediat urmaă tor datei de
emitere a documentului.

anni praeteriti (cron.), expresie folositaă îîn documentele medievale, care se referaă la
actȘiuni, fapte sȘ i documente datate îîn anul calendaristic imediat anterior datei
documentului îîn care sunt mentȘionate. Prescurtat : a. p.

anno (cron.), termen folosit îîn documentele medievale din Transilvania pentru a indica,
urmat de un numeral ordinal, anul de emitere a documentului respectiv sau
anul caî nd a avut loc un anume eveniment mentȘionat. Scris sȘ i prescurtat: A.
(a.); a. currente, scris sȘ i prescurtat: a. c., v. anni currentis; a. domini, expresie
folositaă îîn special îîn documentele latine medievale pentru specificarea anilor
dupaă era cresȘ tinaă . Scris sȘ i prescurtat a. d. sau A.D. Sin. milesim; a. mundi,
expresie folositaă îîn unele documente latine medievale, îîndeosebi cele de
provenientȘaă romaî neascaă , pentru indicarea dataă rii dupaă era bizantinaă . Sin.
văleat.

ante acta (dipl.), termen folosit îîn Transilvania, îîn sec. XVIII-XIX, pentru acte referitoare
la aceeasȘ i cauzaă sau problemaă ca sȘ i actul dat, considerat ca punct de plecare.
IÎn practica de registraturaă , anteactele puteau raă maî ne la locul lor initȘial sau saă
fie conexate la actul dat; eventual, chiar actul dat poate fi conexat la anteact.
Scris sȘ i prescurtat: a. a.

ante approbationem (dipl.), mentȘiune de registraturaă pe conceptele unor documente

din sec. XVIII-XIX, din Transilvania, indicaî nd operatȘiunile de efectuat îînaintea
obtȘinerii aprobaă rii. Scris sȘ i prescurtat: a .a.

ante expeditionem (arh.), mentȘiune de cancelarie pe conceptele unor documente din

sec. XVIII-XIX, din Transilvania, privind operatȘiuni de efectuat îînainte de
expedierea originalului la destinatar.

ante repositionem (arh.), mentȘiune de registraturaă pe unele documente din sec. XVIII-
XIX, din Transilvania, privind operatȘiuni de efectuat îînainte de arhivarea
documentului.

antedatat (cron.), document care poartaă o dataă anterioaraă celei reale.

antroponimie (gen.), 1. Disciplinaă care studiazaă numele de persoane; 2. Totalitatea

numelor de persoane dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbaă .

anul domniei (cron.), sistem cronologic medieval care dateazaă documentele pornind de
la îînceputul unei domnii. Sistem de datare folosit îîn actele de cancelarie din
 Transilvania din sec. al XIII-lea, iar îîn TȘ ara Romaî neascaă sȘ i Moldova îîn sec. al
XVII-lea, îînceputul sec. al XIX-lea sȘ i la care se alaă tura sȘ i anul erei noastre. IÎn
documentele moldovene sȘ i muntene, alaă turi de a. se daă dea sȘ i vaă leatul, mai
taî rziu milesimul. Sin. anul pontificatului.

anul magistraturii (cron.), element cronologic care dateazaă un document îîn functȘie de
anul functȘiunii pe care o îîndeplinesȘ te emitentul sau suveranul respectiv.

anulare a actului (dipl.), operatȘiune de sȘ tergere a efectelor unui act determinataă de una
din urmaă toarele situatȘii: 1) viciu constatat îîn legaă turaă cu actul juridic; 2)
defectȘiune de formaă a actului scris; 3) nerespectarea conditȘiilor prevaă zute; 4)
ca urmare a acordului dintre paă rtȘi; 5) a hotaă raî rii unei autoritaă tȘi publice sau
juridice. A. se efectueazaă prin cancelatȘie, incizie sau spargerea suportului,
prin deteriorarea sigiliului sau a îînscrisului. Sin. casare a actului.

anunţarea sigiliului (sig.), introducerea îîn cuprinsul documentului sau îîn formula de
validare a unor informatȘii privind sigilarea actului. Uneori prin aceastaă
formulaă se transmit date privind maă rimea sigiliului cu care actul este validat,
persoana care a efectuat sigilarea sȘ i rolul respectivului sigiliu. îîn protocolul
final al documentului din 10 iulie 1372, emis îîn cancelaria lui Vladislav,
domnul TȘ aării Romaî nesȘ ti, se aflaă urmaă toarea formulaă de anuntȘare a sigiliului
„spre maă rturia sȘ i taă ria vesȘ nicaă tuturor celor mai sus scrise, am poruncit saă se
scrie cartea noastraă de fatȘaă sȘ i saă se îîntaă reascaă prin ataî rnarea pecetȘii noastre
celei mari". (DIR, B. XIII, XIV, XV, p. 25).

a. p. (cron.), v. anni praeteriti.

aparat de citit microcopii (arh.), aparat cu ajutorul caă ruia se realizeazaă citirea
microfilmelor sȘ i a microfisȘ elor executate de pe documente, prin aducerea
microimaginilor la o maă rime usȘ or lizibilaă . Aparatul este compus dintr-un
sistem optic de maă rire sȘ i proiectȘie a imaginii pe un ecran. Factorul de maă rire
variazaă îîn functȘie de sistemul optic utilizat sȘ i se realizeazaă prin schimbarea
obiectivelor. (Fig. 6).

aparat de microfilmare (arh., cons.), aparat destinat executaă rii de microfilme de pe

documente de arhivaă . Existaă douaă tipuri principale de a.: plan sȘ i rotativ. A. p.
efectueazaă fotografierea îîn mod discontinuu, cadru cu cadru, prin metoda
staticaă sȘ i dinamicaă ; se folosesȘ te, îîn general, îîn arhive sȘ i are ca principale paă rtȘi
componente o masaă fixaă pe care se asȘ eazaă documentele sȘ i o casetaă îîn care se
introduce filmul care ruleazaă prin declansȘ aări succesive. A. p. permite redarea
precisaă a imaginii caă rtȘilor, volumelor legate, a colectȘiilor de ziare etc. A. r.,
folosit numai pentru microfilmarea documentelor de haî rtie nelegate îîn
volume, de maă rime uniformaă sȘ i faă raă deterioraă ri sau aplicatȘii de suprafatȘaă,
cum ar fii sigiliile de cearaă , efectueazaă fotografierea îîn mod continuu prin
deplasarea sincronaă a filmului sȘ i a originalului îîn fatȘa pantei de expunere. A. r.
 sunt folosite îîn unele tȘaări pentru microfilmarea documentelor economice,
contemporane, îîn scopul substituirii originalului cu microfilmul.

aparat de xerografiat (ar., cons.), aparat de copiat pentru reproducerea originalelor

(documente, schitȘe, desene), pe haî rtie, prin utilizarea metodei de copiere
electrostaticaă . A. este format dintr-un tambur (sau placaă ) de seleniu care, prin
expunere la luminaă se îîncarcaă cu electricitate staticaă pozitivaă formaî nd
imaginea latentaă . Pe aceastaă imagine se aplicaă tonerul îîncaă rcat cu electricitate
staticaă negativaă , care este apoi preluat sȘ i transpus la cald de pe placa de
seleniu pe haî rtie, faă caî nd imaginea pozitivaă la formatul documentului original
sau redus la alte formate. Sin. aparat xerox.

aparat ştiinţific al lucrărilor de informare ştiinţifică şi al ediţiilor de documente

(arh.), parte de documentare a instrumentelor de informare sȘ tiintȘificaă sȘ i a
editȘiilor de documente cuprinzaî nd prefatȘaă, introducere, notaă asupra editȘiei
(la editȘiile de documente), listaă bibliograficaă , listaă de prescurtaă ri, listaă a
lucraă rilor publicate pe baza fondurilor sau colectȘiilor respective (la
îîndrumaă tor, conspect), listaă de corespondentȘaă a cotelor pe fonduri (la
catalog), listaă cronologicaă a rezumatelor documentelor (la editȘii de
documente) cu urmaă toarele elemente: numaă r de ordine, data, locul de
emitere, emitentul sȘ i destinatarul sau autorul, contȘinutul pe scurt al
documentelor; lista cronologicaă a logofetȘilor, a diecilor sȘ i a ispravnicilor (la
catalog, pentru documentele feudale), listaă a documentelor cu data rectificataă
(la catalog pentru documente feudale), indice onomastice, indice de materii sȘ i
lucruri, indice general, listaă a documentelor din care au fost extrase cuvintele
indice (la indice cronologic publicat ca lucrare independentaă ), glosar, aparat
critic, cronicaă a evenimentelor )la editȘiile de documente), reproduceri de
documente, plansȘ e, haă rtȘi, tablaă de materii.

aparat xerox (arh., cons.), v. aparat de xerografiat.

apartenenţa documentelor la un fond arhivistic (arh.), situatȘia documentelor de a

apartȘine unui fond arhivistic, dupaă originea lor. ApartȘin unui fond arhivistic: -
documentele create de o organizatȘie îîn cursul activitaă tȘii sale (provenite de la
creatorul documentului), creatorul (emitentul) putaî nd fi stabilit dupaă
elementele din antet, semnaă turi, dupaă contȘinutul actului etc.; - documentele
primite de o organizatȘie, inclusiv anexele lor (rapoarte, acte probatorii etc.) îîn
maă sura îîn care îîi sunt adresate-destinate (apartenentȘa dupaă destinatar). IÎn
acest caz apartenentȘa documentului se stabilesȘ te pe baza adresei
destinatarului (denumirea organizatȘiei sȘ i sediul saă u), a sȘ tampilei de
îînregistrare, a rezolutȘiilor, a notelor tergale, a sistemelor de arhivare sȘ i a
contȘinutului actelor. Stabilirea apartenentȘei documentelor folosesȘ te la
operatȘiunea de delimitare a fondului arhivistic.
apel (apelaţie, apelaţiune) (dipl.), act juridic de recurs îîmpotriva unei hotaă raî ri
judecaă toresȘ ti, pentru rejudecarea îîn fond a litigiului de caă tre organul de
jurisdictȘie superior celui care a pronuntȘat sentintȘa.

apelativ sigilar (sig.), termen generic care definesȘ te denumirea principalului mijloc de
validare a documentului; sigiliu sau pecete (пeчать, sigillum), ca parte
componentaă a legendei.

apennis (dipl.), actȘiunea de reconstituire a contȘinutului unui act pierdut, actȘiune

efectuataă la cererea unei paă rtȘi interesate, dupaă o anchetaă sȘ i o proceduraă
corespunzaă toare. Acest termen a fost folosit mai frecvent îîn cancelaria papalaă .

aplografie (pal.), denumire pentru actȘiunea de corectare de caă tre diac a unor gresȘ eli din
manuscrise.

Apocalipsis (arh.), denumire pentru registre auxiliare, care laă muresȘ te legaă turile dintre
numerele de îînregistrare ale actelor îîn cadrul seriei Acta generalia din arhiva
Cancelariei Aulice Transilvane, din anii 1847-1848.

apodixis (dipl.), grecism îînvechit utilizat uneori pentru a denumi o dovadaă scrisaă .

apostilă (dipl), notaă (1) scrisaă sȘ i semnataă de caă tre o autoritate pe marginea unui
document (act oficial sau haî rtie privataă ) intrat sau, mai rar, scrisaă pe o haî rtie
anexaă , îîn general, pentru a face cunoscutaă mai rar, scrisaă pe o haî rtie anexaă , îîn
general, pentru a face cunoscutaă decizia sa ori pentru a da unele indicatȘii îîn
vederea redactaă rii documentului ulterior. Sin. (impropriu) rezoluţie (2). V.
notă, adnotare.

Apotheca (arh.), denumire a unei subdiviziuni din seria actelor normative din arhiva
Guberniului Transilvaniei; cuprinde instructȘiuni sanitare, maă suri de
combatere a epidemiilor sȘ i informatȘii despre rolul sȘ i activitatea farmaciilor,
din perioada 1738-1859.

aprecaţie (dipl.), element al formularului diplomatic, îînsumat îîn protocolul final,

constaî nd îîntr-o formulaă concisaă , menitaă a evidentȘia terminarea cu ine a
actului. De obicei, a. este îîn straî nsaă legaă turaă cu invocatȘia simbolicaă sau
verbalaă , plasataă la îînceputul documentului. IÎn documentele provenite din
cancelariile romaî nesȘ ti acest element se îîntaî lnesȘ te rar.

apreciere a valorii unităţii arhivistice (arh.), actȘiunea de stabilire a importantȘei

informatȘiilor dintr-o u. a., îîn vederea paă straă rii permanente a celor care
prezintaă valoare documentar-istoricaă sau practicaă tȘi eliminarea celor lipsite
de importantȘaă.
aprins (her.), termen care desemneazaă : 1. Reprezentarea flaă caă rilor unei tortȘe, rug sau
arme îîntr-un smalt diferit de restul mobilei respective; 2. Smaltul ochilor
animalelor (cu exceptȘia calului) dacaă diferaă de cel al corpului. (Fig. 7).

arbore genealogic (gen.), reprezentare graficaă , îînfaă tȘisȘ ataă , de obicei, sub forma unui
arbore cu ramuri pornite dintr-un trunchi comun, care redaă filiatȘiunea
membrilor unei familii sȘ i indicaă gradul de îînrudire dintre ei. IÎntr-un anume
sens a. este sinonim cu spiţa genealogică sȘ i spiţa de neam.

arc de cerc (her., sig.) segment de cerc pe suprafatȘa unui scut sau îîn emblema unui
sigiliu. Acesta poate fi liniar ori perlat (realizat din perle plasate una laî ngaă
alta); alte ori poate fi dublu, pentru a permite inserarea unui text. IÎn sigiliile
iconografice ale lui Mihai Viteazul îîntaî lnim un arc de cerc dublu ce separaă
acvila cruciataă de restul reprezentaă rii.

archivalia (arh.), v. arhivalii.

archivum. (arh.), denumirea unei subdiviziuni din seria actelor normative din arhiva
Guberniului Transilvaniei. Cuprinde documente îîncepaî nd din 1771 paî naă la
mijlocul sec. al XIX-lea, referitoare la organizarea sȘ i functȘionarea arhivei
guberniului; a. domesticum, arhiva proprie, rezultataă din calitatea de staă paî ni
feudali, a locurilor de adeverire din Transilvania. ContȘine documente cu
privire la posesiunile lor. V. loca credibilia sȘ i archivum regnicolare; a.
regnicolare, arhiva creataă de locurile de adeverire din Transilvania îîn calitatea
lor de notariate publice sȘ i paă straă toare ale arhivelor publice. V. loca credibilia
sȘ i archivum domesticum; a. vetus, denumirea unei subdiviziuni din seria
actelor normative din arhiva Guberniului Transilvaniei. Cuprinde documente
din anii 1840 – 1870 privind îîncercaă rile de organizare a arhivei guberniului.

„Archivum" (arh.), (Archivum. Révue internationale des Archives. Publiée avec le concurs
financier de l’U.N.E.S.C.O. et sous les auspices du Conseil International des
Archives), revistaă internatȘionalaă publicataă de Consiliul InternatȘional al
Arhivelor, avaî nd sediul redactȘiei la Paris. Apare cel putȘin o dataă pe an sȘ i
contȘine, de regulaă , actele congreselor internatȘionale ale arhivelor. IÎn afara
acestora A. publicaă articole referitoare la: activitatea arhivelor îîn lume;
diverse anchete internatȘionale cu privire la arhivele notariale, la istoria
arhivelor municipale; bibliografii analitice internatȘionale ale publicatȘiilor
referitoare la arhivisticaă sȘ i arhive ; mari depozite de arhive îîn lume; legislatȘia
arhivisticaă din Europa sȘ i alte probleme de teorie sȘ i practicaă arhivisticaă . Primul
volum al revistei a apaă rut îîn anul 1951.

arenga (dipl.), parte a formularului diplomatic, cuprinsaă îîn protocolul initȘial, menitaă a
justifica, îîn general, prin considerentele de ordin juridic, religios, moral sau
de simplaă convenientȘaă, necesitatea emiterii actului. Adesea, îîn cadrul a. se
cuprind maxime morale, afirmatȘii exprimaî nd conceptȘia generalaă a epocii; a.
 este îîntaî lnitaă , îîn special, la actele solemne, iar dezvoltarea sa depinde de
importantȘa generalaă a actului. îîn actele slavo-romaî ne a. este îîmpaă rtȘitaă îîn
douaă paă rtȘi, prima fiind plasataă dupaă invocatȘia simbolicaă , cea de a doua dupaă
institutȘie. Pentru prima oaraă a. se îîntaî lnesȘ te îîn hrisovul lui Mircea cel Baă traî n
din 20 mai 1388.

argihal (dipl.), v. arzihal.

argimagzar (dipl.), v. arzmahzar.

argint (alb) (her.), metal utilizat îîn alcaă tuirea stemelor, reprezentat conventȘional prin
caî mp alb, respectiv suprafatȘaă liberaă . Simbolizeazaă puritate, nevinovaă tȘie,
sinceritate. V. smalturi.

arheografie (arh.), sȘ tiintȘaă a caă rei metodaă de lucru îînsumeazaă sistematic sȘ i aplicat
principiile sȘ i metodele tuturor sȘ tiintȘelor auxiliare ale istoriei referitoare la
publicarea documentelor.

Arhiva Naţională de Filme (arh.), institutȘie de stat specializataă îîn prelucrarea,

paă strarea, conservarea sȘ i folosirea documentelor cinematografice din
productȘia natȘionalaă , avaî nd rolul de a constitui fondul natȘional de filme care
reprezintaă valori estetice, istorice, politice, sociologice, sȘ tiintȘifice; A. s-a
îînfiintȘat îîn anul 1957, îîndeplinind initȘial functȘii de salvare, ocrotire a
bunurilor cinematografice, realizaî nd activitaă tȘi de identificare sȘ i inventariere,
precum sȘ i de conservare sȘ i restaurare; evolutȘia arhivisticii cinematografice a
determinat transformarea arhivei de filme îîntr-un centru de studii sȘ i cercetaă ri
prin îînsaă sȘ i elaborarea criteriilor sȘ i principiilor de clasare sȘ i sistematizare,
prin metodica fisȘ aării, prin prelucrarea productȘiei curente, prin depistarea
unor opere cu valoare istorico-culturalaă , prin activitatea istoriograficaă etc.; A.
functȘioneazaă îîn subordinea Centralei Romaî nia Film de sub îîndrumarea sȘ i
conducerea Consiliului Culturii sȘ i EducatȘiei Socialiste. Decretul nr. 472/1971
privind Fondul Arhivistic NatȘional conferaă A. atributȘii speciale cu privire la
documentele cinematografice detȘinute.

arhiva Radioteleviziunii române (arh.), arhiva (1) constituitaă , îîncepaî nd cu anul 1925,
din totalitatea benzilor de magnetofon, a discurilor, filmelor de televiziune, a
textelor scrise, precum sȘ i a fotografiilor sȘ i diapozitivelor referitoare la viatȘa
politico-socialaă sȘ i literar-artisticaă . A. prezintaă urmaă toarea structuraă : o
fonotecaă (v), o filmotecaă (v), o discotecaă (v) sȘ i o fototecaă (v). Decretul nr.
472/1971 privind Fondul Arhivistic NatȘional conferaă Radioteleviziunii
atributȘii speciale cu privire la documentele fonice sȘ i video aflate îîn paă strarea
sȘ i folosirea ei.
Arhiva Statului din Prinţipatul Moldovei, (arh.), v. Arhivele Statului, legislaţie
arhivistică.

Arhiva Statului din Ţara Românească (arh.), v. Arhivele Statului, legislaţie arhivistică.

arhivalii (arh.), materiale arhivistice constituite organic sȘ i paă strate ca atare. Sin. arhivă,
unitate de păstrare, unitate arhivistică.

arhivar (arh.), functȘionar care se ocupaă cu munca de arhivaă la Arhivele Statului sau la
celelalte institutȘii, executaî nd operatȘiuni de primire-predare a documentelor
din depozit, conform normelor tehnice, precum sȘ i operatȘiuni de ordonare,
inventariere sȘ i paă strare a arhivei. îîn trecut a. avea sȘ i rolul de condicar (v) sau
registrator (v).

arhivar al statului (arh.), conducaă tor al Arhivei de Stat a TȘ aării Romaî nesȘ ti îîntre anii 1831
sȘ i 1862. Era numit de domnul tȘaării la propunerea Marii Vornicii a Trebilor din
Laă untru sȘ i raă spundea de activitatea institutȘiei pe care o conducea sȘ i organiza,
fiind ajutat direct de suptarhivar. Titlul de a. a fost folosit paralel cu cel de
efor, nacialnic, cap sau sȘ ef al arhivei sȘ i îînlocuit dupaă 1862 cu acela de director
general. Iordache Raă sti a fost primul a., ocupaî nd aceastaă functȘie îîntre anii
1831 sȘ i 1837, iar dintre personalitaă tȘile culturale care au functȘionat îîn acest
post citaă m pe: Ioan Heliade Raă dulescu (1843 – 1848), Grigore Alexandrescu
(1849 – 1854), Constantin Rîîmniceanu (1855 – 1858).

arhivare (arh.), operatȘiunea de organizare a documentelor îîn depozitul de arhivaă , dupaă

criterii prestabilite. V. ordonare, inventariere, cotare.

arhivă (arh.), 1. Ansamblu de documente constituite organic (elaborate sau primite)

referitoare la istoria unui popor, la activitatea unei organizatȘii, la persoane
particulare sȘ i juridice, destinate, prin natura lor, a fi conservate; 2. Loc special
amenajat unde sunt straî nse documentele rezultate din activitatea unei
organizatȘii îîn vederea paă straă rii sȘ i cercetaă rii lor (Fig. 8). Sin. depozit de arhivă
(1); 3. InstitutȘie sau parte structuralaă a unei organizatȘii care efectueazaă
primirea sȘ i paă strarea documentelor, organizaî nd folosirea lor îîn scopuri
politice, sȘ tiintȘifice, economice, sociale, culturale etc.; a. agregată, a. (1)
constituitaă la un alt creator de a. decaî t ultimul saă u posesor sȘ i care,
contopindu-se cu a. acestuia, nu mai poate constitui fond de-sine-staă taă tor; a.
consulară, a. (1) de institutȘie de stat constituitaă din totalitatea documentelor
rezultate din activitatea unui consulat sau a unei ambasade, referitoare la
interesele economice, administrative sȘ i juridice; cuprinde pacturi, notificaă ri,
note diplomatice, corespondentȘa diplomaticaă etc.; a. curentă, a. (1) de
institutȘie constituitaă din documentele primite, expediate sau îîntocmite
pentru uz intern, rezultate din activitatea cotidianaă a organizatȘiilor, care sunt
paă strate îîn serviciul de registraturaă un timp limitat (un an sau doi), paî naă ce
consultarea lor nu mai este necesaraă sȘ i permite constituirea lor îîn dosare
conform nomenclatorului. EvidentȘa strictaă a circulatȘiei acestor documente se
face pe baza îînregistraă rii lor îîntr-un registru de intrare-iesȘ ire. Sin. a. deschisă,
a. în formare, a. cu stoc variabil de documente; a. cu stoc variabil de
documente, v. a. curentă; a. cu stoc constant de documente, v. a. închisa; a.
de cancelarie, a. (1) din perioada feudalaă constituitaă din documentele emise
de cancelariile unor institutȘii, dar, mai ales, ale autoritaă tȘilor de stat. Domnii,
voievozii, principii aveau cancelarii care emiteau la porunca lor hrisoave,
privilegii sȘ i alte caă rtȘi asupra bunurilor funciare, vecinilor, rumaî nilor, iobagilor,
robilor, sentintȘe de judecataă etc. Vechile a. ale sfaturilor sȘ i divanurilor din
Moldova sȘ i TȘ ara Romaî neascaă nu s-au paă strat, dar îîn documentele vremii
aflate la destinatar se gaă sesc mentȘiuni despre existentȘa lor. Odataă cu
introducerea registrelor, organizarea cancelariilor sȘ i a secretariatelor apar sȘ i
a. ale acestor institutȘii. IÎn jurul anului 1600 apar sporadic registre de
cancelarie, pentru ca îîn vremea domniei lui Constantin Brîîncoveanu sȘ i
Constantin Mavrocordat saă se ia maă suri ca îîn cancelariile domnesȘ ti saă se
îîntocmeascaă condici cu copii ale actelor emise. V. acte de cancelarie; a. de
depozit, a. (1) de institutȘie, predataă de compartimente la depozitul de a. pe
bazaă de inventare îîntocmite conform nomenclatorului. Dupaă selectȘionare, a.
se depune la Arhivele Statului conform legislatȘiei îîn vigoare. Sin. a.
intermediară; a. deschisă, v. a. curentă; a. de familie (familiale), a. (1)
particularaă cu prinzaî nd documente create sau primite de membrii unei
familii sau de organe de administratȘie sȘ i jurisdictȘie familialaă , sȘ i care se aflaă îîn
posesia colectivaă sau succesivaă a acestora. A. poate cuprinde un fond familial
(acte privind istoria familiei; genealogii; acte de proprietate sȘ i tranzactȘii
asupra bunurilor familiale; acte ale organelor de administratȘie sau jurisdictȘie
familialaă ; acte procesuale legate de bunurile familiale; investitȘii, constructȘii
edilitare; tutorate, testamente etc.) sȘ i unul sau mai multe fonduri personale
(acte de referintȘaă biograficaă , acte legate de activitatea obsȘ teascaă , manuscrise,
conspecte, discursuri; corespondentȘaă personalaă , fotografii, colectȘii sȘ tiintȘifice
sau artistice). Dintre a. f. detȘinute de Arhivele Statului mentȘionaă m: Apor (din
Turia de Jos, 1325-1885), Baá rcsay (1439-1844), Kemeá ny (1324-1877),
Amelia si Andrei Nicolaescu (1632-1939), Rednic-GiulesȘ ti (1364-1824), Sever
Zotta (1502-1947), I. C. Braă tianu (1623-1932), Dimitrie Ghica (1735-1889),
Eudoxiu de Hurmuzaki (1771-1925) etc.; a. de instituţie, 1. A. (1) creataă de
institutȘiile de stat îîncepaî nd din perioada taî rzie a feudalismului, odataă cu
constituirea a. de registru, adicaă a a. la emitent. ReferintȘe despre activitatea
institutȘiilor se aflaă sȘ i îîn documentele paă strate la destinatari. Existaă astfel a.
legislative, a. guvernative, a. administrative, a. municipale, a. militare, a. ale
institutȘiilor de îînvaă tȘaămaî nt, a. ecleziastice, a. notariale, a. judiciare, a.
financiare etc. Istoria a. urmeazaă istoria institutȘiilor îînsesȘ i de-a lungul
epocilor istorice: feudalaă , capitalistaă sȘ i socialistaă . 2. (SȘ i îîn sintagma arhivă de
instituţie particulară) a. (1) cuprinzaî nd documentele cu valoare documentar-
istoricaă sau culturalaă create de institutȘii sȘ i organizatȘii particulare îînainte de
natȘionalizarea lor (îîntreprinderi industriale, bancare, comerciale, de
transporturi sȘ i de societaă tȘi culturale); a. de registratură, a. (1) care
paă streazaă actul final sȘ i toate actele intermediare care au contribuit la
îîncheierea lui, marcaî nd îînceputul perioadei de reorganizare sȘ i modernizare a
institutȘiilor, implicaî nd un sistem de emitere a actelor mai complicat, mai
diversificat sȘ i mai procedural. InstitutȘia emitentaă sau statul este interesat saă
paă streze ataî t copii de pe originalele expediate caî t sȘ i originalele primite îîn
legaă turaă cu o anumitaă problemaă . Cu deosebiri de la o perioadaă la alta sȘ i de la
un grup de institutȘii la altul, registrele de intrare-iesȘ ire cuprindeau rubrici îîn
care erau consemnate urmaă toarele: numaă rul de îînregistrare, data
îînregistraă rii, data actului, rezumatul succint al actului, data referatului,
rezolutȘia, data expedierii raă spunsului, observatȘii. IÎn Transilvania cea dintȘii
registraturaă este atestataă îîn anul 1737, iar îîn Moldova sȘ i TȘ ara Romaî neascaă
îînceputul a. de r. este plasat îîntre anii 1769 sȘ i 1774, actele paă strate Ia
destinatar din aceastaă perioadaă avaî nd numaă rul de ordine al registraturii. Dar
de o a. de r. propriu-zisaă nu se poate vorbi decaî t la îînceputul sec. al XIX-lea,
odataă cu emiterea legilor de reorganizare a institutȘiilor, care prevaă d sȘ i reguli
de reorganizare a cancelariilor, preconizaî nd norme de functȘionare a
sistemului de registraturaă , dar mai ales dupaă îînfiintȘarea institutȘiei Arhivelor
Statului. Numaă rul tot mai mare sȘ i diversitatea documentelor emise sȘ i primite
de o institutȘie au impus organizarea caî t mai precisaă a lucraă rilor de
secretariat. Astaă zi circulatȘia documentelor de la registraturaă la
compartimentele de muncaă sȘ i îîntre compartimentele de muncaă se face pe
baza unui sistem de registraturaă îîmbunaă taă tȘit, concretizat îîn urmaă toarele
instrumente de evidentȘaă: registru de intrare-iesȘ ire, condicaă de expeditȘie,
borderou, v. a. curentă; a. de registru, a. (1) specificaă epocii feudale,
constituitaă ulterior a. la destinatar, caî nd cresȘ terea numaă rului de documente a
impus elaborarea de sisteme de evidentȘaă; emitentȘii (notariatul, cancelariile,
dietele etc.) îîsȘi paă streazaă o copie a actului emis sȘ i îînmaî nat îîn original
destinatarului, prin transcrierea sau rezumarea lui îîntr-un registru (condici).
MentȘiuni despre primele registre (catastife) avem îîncaă din sec. al XV-lea
(uricul lui SȘ tefan cel Mare din 31 august 1458 amintesȘ te catastiful maă naă stirii
MoldovitȘa, îîn 1584 catastiful taî rgului Hîîrlaă u, îîn 1589 catastiful TrotusȘ ului),
iar de la sfaî rsȘ itul sec. al XVI-lea se paă streazaă chiar un astfel de registru cu
caracter fiscal. Abia îîn vremea lui Constantin Brîîncoveanu, domnul TȘ aării
Romaî nesȘ ti (1688-1714), se dispune constituirea de registre (condici) de
cancelarie sȘ i de vistierie. Tot atunci s-au dat dispozitȘii sȘ i maă naă stirilor
domnesȘ ti saă -sȘ i copieze actele îîn condici. IÎn anul 1741, îîn timpul domniei sale
îîn Moldova, Constantin Mavrocordat ia initȘiativa paă straă rii actelor sub formaă
de copie dupaă actele de cancelarie, ale instantȘelor administrative sȘ i
judecaă toresȘ ti, transcrise îîn condici, fie integral fie îîn rezumat. IÎn perioada
care urmeazaă se organizeazaă adevaă rata a. de r. îîn Transilvania, cele mai vechi
atestaă ri despre a. de r. le constituie protocoalele dietelor sȘ i hotaă raî rilor
judecaă toresȘ ti. Teoretic, registrul de administratȘie este introdus îîn anul 1693,
dar practic nu e folosit decaî t mai taî rziu. Modul de paă strare prin a. de r. a avut
avantajul de a fi transmis posteritaă tȘii un nu maă r mai mare de documente,
unele legate organic îîntre ele, constituind deci serii arhivistice complete.
Multe registre sau condici de cancelarie ale oficiilor sau ale orasȘ elor s-au
distrus (de ex. condicile moldovenesȘ ti ale lui Constantin Mavrocordat, îîn
incendiul de la IasȘ i din anul 1827); a. de stat, a. (1) cuprinzaî nd totalitatea
documentelor importante din punct de vedere politic, social, economic,
cultural-sȘ tiintȘific etc., care constituie proprietate de stat, necesitaî nd o
evidentȘaă centralizataă , precum sȘ i paă strarea lor îîn institutȘii specializate; a.
diplomatică, a. (1) de institutȘie constituitaă din documente rezultate îîn
activitatea diplomaticaă desfaă sȘ urataă de un stat prin reprezentantȘii saă i, îîn
scopul realizaă rii politicii sale externe. V. a. consulară; a. filială, a. (3)
subordonataă unei a. centrale sȘ i condusaă – controlataă de o unitate centralaă a
arhivelor; V. Arhivele Statului; a. finală, v. a. închisă; a. generală, a. (1)
constituitaă din totalitatea documentelor paă strate permanent îîn depozite
aflate, de obicei, îîn grija statului. Instrumentele de orientare sȘ i evidentȘaă
specifice acestei a. sunt registrul general de a., registrul inventarelor,
registrul de evidentȘaă curentaă , dosarul fondului arhivistic, registrul
cercetaă torilor fondului, repertoriul cercetaă torilor, ghidul topografic, fisȘ a
„situatȘia fondului", fisȘ ierul tematic, inventarul, tabulatorul fondurilor. Primele
mentȘiuni despre existenta la noi a unei a. g. îînfiintȘataă cu scopul de a paă stra
acte oficiale importante precum sȘ i acte particulare depuse îîn custodie (de
obicei, la mitropolii), sunt din 1714 pentru TȘ ara Romaî neascaă sȘ i din 1755
pentru Moldova; a. intermediară, v. a. de depozit; a. istorică, 1. A. (1) care
cuprinde acte de interes istorico-documentar (economic, social, politic,
cultural, sȘ tiintȘific) create îîn decursul vremii de institutȘii de stat, de alte
institutȘii, de persoane particulare sȘ i care au termene de paă strare permanentaă ;
de obicei a. i. constituie proprietate de stat, fiind centralizataă sȘ i conservataă îîn
retȘeaua a. de stat. V. a. generală, a. de stat. 2. Grupaă de a. (1) constituitaă din
totalitatea documentelor cu profil strict istoric; a. închisă, a. (1) de institutȘie,
constituitaă dintr-un numaă r constant de documente destinate a fi paă strare
permanent, referitoare la profilul unei institutȘii care sȘ i-a îîncheiat activitatea.
Sin. a. finală; a. în formare, v. a. curentă; a. la emitent, a. (1) constituitaă din
documente paă strate la emitent – îîn copii, de obicei transcrise îîn registre,
integral sau sub forma unor îînsemnaă ri asupra contȘinutului actului. Perioada
a. la e. îîncepe ulterior a. la destinatar odataă cu constituirea a. de registru, sȘ i
marcheazaă o cresȘ tere a interesului fatȘaă de actele emise. V. a. de registru; a. la
destinatar, a. (1) constituitaă îîn perioada initȘialaă a istoriei arhivelor, specificaă
feudalismului, caî nd actul emis era paă strat numai de cel caă ruia îîi era destinat,
acesta beneficiind de contȘinutul actului. IÎn aceastaă perioadaă s-au produs acte
putȘine sȘ i o parte din ele au dispaă rut. Principiul paă straă rii actului la destinatar
era valabil ataî t pentru particulari, caî t sȘ i pentru institutȘii sau asȘ ezaă minte cu.
caracter public. Sistemul a. la d. dominaă paî naă îîn sec. al XVIII-lea ataî t îîn
Transilvania, caî t sȘ i îîn TȘ ara Romaî neascaă sȘ i Moldova, desȘ i referintȘe despre
existentȘa unor a. la emitent existaă îîncaă din sec. al XV-lea; a. notarială, a. (1)
din categoria a. de institutȘie, cuprinzaî nd documente ale activitaă tȘii notariale,
mai ales îîn Transilvania. Documentele notariale foarte vechi nu s-au constituit
îîntr-o a. propriu-zisaă , ci s-au paă strat la destinatar sȘ i se referaă îîndeosebi la
tranzactȘii îîntre particulari. IÎn sec. al XVIII-lea notariatul trece sub jurisdictȘia
tribunalului, a. lui formaî nd serii separate de cele ale tribunalelor. IÎn sec. al
XIX-lea, îîn cadrul serviciilor notariale din Transilvania se introduce un nou
oficiu, foarte important pentru cadastrul funciar: cartea funduaraă . Acest oficiu
tȘinea o evidentȘaă strictaă a proprietaă tȘilor imobiliare, cu toate misȘ caă rile sȘ i
transmiterile necesare. O parte importantaă a documentelor a. n. o constituie
copiile paă strate dupaă actele rezultate îîn urma dreptului notariatului de a
elibera copii autentice (transsumpta authentica) sȘ i de a face traduceri dupaă
acte originale sau autentice emise de alte foruri. Acestora li se adaugaă a.
institutȘiilor specializate pentru emiterea copiilor legalizate dupaă acte
originale, institutȘii numite loca credibilia (existente la Cluj, Alba Iulia etc.), al
caă ror îînceput este plasat îîn sec. al XIII-lea. A. n. au meritul de a fi paă strat
 contȘinutul multor acte ale caă ror originale s-au pierdut. IÎn TȘ ara Romaî neascaă sȘ i
Moldova, îîn perioada feudalaă , redactarea actelor particulare se faă cea de caă tre
orice sȘ tiutor de carte, de caă tre graă maă ticii sȘ i diecii cancelariilor, ori de preotȘi,
iar autentificarea actelor se faă cea tot sub semnaă turaă privataă . Sistemul diferit
al activitaă tȘii notariale îîn Moldova sȘ i TȘ ara Romaî neascaă fatȘaă de Transilvania
continuaă sȘ i dupaă anul 1831, caî nd servicii ale notariatului sunt introduse îîn
cadrul primaă riilor sȘ i al tribunalelor, fiecare cu atributȘii precise: primelor le
revine, printre altele, sarcina redactaă rii petitȘiilor pentru cetaă tȘenii nesȘ tiutori
de carte, ultimelor sarcina de a îînregistra tranzactȘiile îîntre particulari, a.
notariatelor constituind serii arhivistice separate de a. tribunalului. IÎn
prezent institutȘia notariatului este organizataă pe baze proprii, independentaă
de tribunale, sȘ i este uniformaă pentru îîntreaga tȘaraă , avaî nd ca sarcini
îînregistrarea tranzactȘiilor îîntre particulari sȘ i eliberarea de copii sȘ i traduceri
autentificate; a. particulara, a. (1) cuprinzaî nd documente aflate îîn
proprietatea unor persoane fizice sau juridice (asociatȘii economico-sociale,
asȘ ezaă minte bisericesȘ ti etc.) cu caracter privat, care au latitudinea de a acorda
sau nu publicului dreptul de acces la consultare. A. p. se compune din a.
personalaă , a. de familie, colectȘii, a. ecleziasticaă sȘ i a. de institutȘie privataă
(îîntreprinderi industriale, bancare, comerciale, transporturi, societaă tȘi
culturale). Prin natȘionalizare a. de institutȘii particulare au devenit a. de stat.
Raporturile dintre a. persoanelor particulare sȘ i ale organizatȘiilor de stat sunt
îîn prezent reglementate prin Decretul nr. 472/1971 (art. 22 sȘ i 26) conform
caă ruia, indiferent de detȘinaă torul lor, documentele care constituie bunuri de
interes natȘional sȘ i fac parte din Fondul Arhivistic NatȘional se aflaă sub
controlul Arhivelor Statului. Sin. a. privată; a. privată, v. a. particulară; a.
publică, a. (1) aflataă îîn proprietatea statului, cuprinzaî nd documente care
sunt date îîn circuitul sȘ tiintȘific; a. regională, a. (3) care cuprinde totalitatea
documentelor create sȘ i detȘinute de institutȘiile regionale.

arhive administrative (arh.), 1. A. (1) constituite din documente cu caracter

preponderent administrativ, create de institutȘiile administrative locale.
Documentele create de aceste institutȘii sunt, îîn general, identice ca tip de
formare, provenind din aceleasȘ i necesitaă tȘi de conducere; ele oglindesc
dezvoltarea unitaă tȘilor administrative respective îîn toate domeniile de
activitate. Ca o caracteristicaă a documentelor create de institutȘiile
administrative vechi mentȘionaă m caă multe din aceste institutȘii, cum ar fi
comitatele, scaunele sȘ i districtele etc., îîndeplineau sȘ i functȘii legislative locale
sȘ i judecaă toresȘ ti (îîn lipsa instantȘelor de judecataă proprii, paî naă îîn al doilea
deceniu al sec. al XVIII-lea îîn TȘ ara Romaî neascaă sȘ i Moldova sȘ i paî naă îîn a doua
jumaă tate a sec. al XIX-lea îîn Transilvania), precum sȘ i alte functȘii izvoraî te din
necesitatea rezolvaă rii problemelor variate legate de dezvoltarea unitaă tȘilor
administrative de sub conducerea unei institutȘii administrative. Un numaă r
mare de documente cuprind, pe laî ngaă probleme de ordin pur administrativ, sȘ i
chestiuni de naturaă economicaă , socialaă , juridicaă , sanitaraă etc. Dintre cele mai
vechi fonduri semnalaă m: fondul „Primaă ria orasȘ ului Dej", cu documente
îîncepaî nd din anul 1283; fondul „Primaă ria orasȘ ului BistritȘa", cu documente
îîncepaî nd din anul 1291; fondul „Scaunul Odorhei", cu documente îîncepaî nd
din anul 1506; fondul „Comitatul Solnocul de Mijloc", cu documente îîncepaî nd
 din anul 1550; fondul „Prefectura judetȘului Satu Mare", care îîncepe din anul
1577 etc. Sin. arhive ale instituţiilor administrative (înv.), arhive ale
administraţiilor publice. 2. Arhive (1) constituite din documente create de
institutȘiile administrative centrale. Dintre institutȘiile centrale vechi, Dieta
Transilvaniei are documente îîncepaî nd din anul 1563. Vechile arhive ale
sfaturilor sau divanurilor domnesȘ ti din Moldova sȘ i TȘ ara Romaî neascaă nu s-au
paă strat, desȘ i îîn documentele vremii gaă sim mentȘiuni despre existentȘa lor îîncaă
de la sfaî rsȘ itul sec. al XIV-lea. îîn ceea ce privesȘ te epocile modernaă sȘ i
contemporanaă , îîn categoria acestor arhive sunt incluse arhivele ministerelor
sȘ i departamentelor sȘ i, îîn mod special, ale institutȘiilor centrale ale puterii sȘ i
administratȘiei de stat. Sin. arhivele guvernative.

arhive ale administraţiilor publice (arh.), v. arhive administrative.

arhive ale asociaţiilor şi organizaţiilor particulare (arh.), arhive din categoria

arhivelor particulare, constituite din documentele create de organisme
economice (îîntreprinderi industriale, case de comertȘ , baă nci etc.), sociale
(asociatȘii de ajutor reciproc, societaă tȘi filantropice), culturale, nefinantȘate de
stat, care dateazaă din epoca capitalistaă , caî nd activitatea economicaă , socialaă sȘ i
culturalaă revenea îîn mare maă suraă initȘiativei particulare.

arhive ale cultelor (arh.), v. arhive ecleziastice.

arhive ale instituţiilor comerciale (arh.), arhive din categoria arhivelor economice,
compuse din documentele create de camerele de comertȘ , companiile de
comertȘ , directȘiile comerciale judetȘene, firmele comerciale, administratȘiile
vamale judetȘene, sucursalele vamale etc. Categoriile de documente cuprinse
îîn aceste arhive sunt: registre cu procese-verbale ale consiliilor de
administratȘie, daă ri de seamaă , rapoarte, anchete; conventȘii, diferite statistici,
corespondentȘaă îîntre diferite firme; regulamente referitoare la organizarea sȘ i
functȘionarea camerelor de comertȘ , a impozitelor, a regimului vamal, a
importului, a exportului; memorii, sesizaă ri sȘ i propuneri ale comerciantȘilor sȘ i
meseriasȘ ilor, liste de pretȘuri etc.

arhive (ale instituţiilor) de învăţământ (arh.), arhive create de institutȘiile de

îînvaă tȘaămaî nt, sȘ coli, universitaă tȘi sȘ i de institutȘiile care au coordonat activitatea
de îînvaă tȘaămaî nt: Eforia SȘ coalelor, revizorate sȘ colare (inspectoratele sȘ colare),
circumscriptȘiile sȘ colare, comitete sȘ colare judetȘene. Arhivele acestor institutȘii
pentru perioada anterioaraă jumaă taă tȘii sec. al XVII-lea nu s-au paă strat, bogate
informatȘii referitoare la îînvaă tȘaămaî nt gaă sindu-se îîn arhivele ecleziastice sȘ i cele
administrative. IÎncepaî nd cu sec. al XVII-lea s-au paă strat sȘ i arhive sȘ colare, ca
cele ale colegiilor reformate din Odorhei (cu documente îîncepaî nd cu anul
1687) sȘ i din Tîîrgu-MuresȘ (sec. al XVII-lea-1948), fondul Academiei de Drept –
Oradea (1728-1934) sȘ .a. Dar cele mai multe a. sunt din sec. al XIX-lea. Printre
acestea se numaă raă „Academia Mihaă ileanaă " din IasȘ i, Academia teologicaă din
 Blaj, Academia de arte frumoase din IasȘ i, Universitatea din Cluj; fondurile
diferitelor licee, gimnazii, sȘ coli normale, profesionale, inspectorate etc.

arhive ale instituţiilor şi întreprinderilor de transport (arh.), arhive din categoria

arhivelor economice, constituite din documente create de institutȘii sȘ i
îîntreprinderi de transporturi (pe uscat, pe apaă , aeriene): serviciile judetȘene
de drumuri natȘionale, directȘiile centrale sȘ i regionale C.F.R., inspectorate
regionale de navigatȘie, caă pitaă niile porturilor, flotilele de aviatȘie etc. îîntre
categoriile de documente cuprinse îîn aceste arhive se numaă raă : daă ri de seamaă
anuale, bilantȘuri, scheme de organizare, bugete, liste de firme furnizoare,
comenzi de lucraă ri sȘ i materiale, contracte cu diferitȘi furnizori, rapoarte,
regulamente, situatȘii generale recapitulative, liste de amenzi, schitȘe sȘ i planuri
tehnice, corespondentȘaă referitoare la actȘiunile revendicative sȘ i greviste ale
muncitorilor etc.

arhive bisericeşti (arh.), v. arhive ecleziastice.

arhive culturale (arh.), arhive (1) de institutȘie sau create de persoane fizice, constituite
din documente provenite de la diferite institutȘii de culturaă sȘ i artaă sau de la
scriitori, oameni de artaă sȘ i culturaă . Arhivele Statului paă streazaă fonduri ale
unor institutȘii de culturaă care au activat îîncepaî nd cu a doua jumaă tate a sec. al
XIX-lea: AsociatȘia pentru literaturaă si cultura poporului romaî n – „ASTRA"
(BrasȘ ov, 1850-1944: Sibiu, 1861-1950; Naă saă ud, 1862-1954 etc.); Ateneul
Romaî n (1864-1949); Biblioteca din Blaj (cu documente îîncepaî nd din sec. al
XVIII-lea); Comisia Monumentelor istorice, Liga culturalaă ; „Casina Romaî naă " –
BrasȘ ov (cu documente îîncepaî nd din 1847) sȘ i Naă saă ud (cu documente
îîncepaî nd din 1906); Reuniunea de cetire sȘ i caî ntaă ri – Naă saă ud (1900);
Reuniunea de culturaă „Cele trei CrisȘ uri" – Oradea (1922-1940) etc.; la acestea
se adaugaă sȘ i alte fonduri ale ateneelor populare, muzeelor, bibliotecilor,
caă minelor culturale, teatrelor, redactȘiilor ziarelor sȘ i revistelor etc.

arhive de instituţii bancare şi financiare (arh.), arhive, din categoria arhivelor

economice, constituite din documente apartȘinaî nd unor institutȘii sȘ i
îîntreprinderi ca: Banca NatȘionalaă – cu sucursalele sale – , Banca pentru
agriculturaă , industrie sȘ i comertȘ , creditul financiar-rural, creditul financiar-
urban, baă ncile populare saă tesȘ ti, baă ncile agrare, baă ncile comerciale, institutele
de credit sȘ i economii; administratȘiile financiare judetȘene, perceptȘiile
comunale etc. Aceste arhive sunt compuse din registre de evidentȘaă sȘ i
operatȘiuni bancare, acte de casaă , corespondentȘe privind acordaă ri de credite,
îîntabulaă ri sȘ i licitaă ri de imobile, precum sȘ i efectuarea de operatȘiuni de scont,
finantȘaări de lucraă ri edilitare, daă ri de seamaă sȘ i bilantȘuri anuale ale unor baă nci
sȘ i case de economii etc. Cele mai vechi fonduri bancare sunt Trezoreria
Transilvaniei – Sibiu (cu documente din 1690) sȘ i Visteria Moldovei – IasȘ i (cu
documente din 1763).
arhive de întreprinderi şl instituţii agricole (arh.), arhive din categoria arhivelor
economice, rezultate din activitatea unor îîntreprinderi sȘ i institutȘii ca:
inspectoratele agricole judetȘene, inspectoratele agricole de plaă sȘ i,
consilieratele agricole judetȘene, serviciile agricole judetȘene, camerele
agricole, ocoalele agricole, eforiile judetȘene de paă sȘ uni, fermele agricole, I.A.S.,
S.M.A.; trusturi judetȘene, directȘii agricole judetȘene etc. Documentele cuprind
instructȘiuni, dispozitȘii de planuri cadastrale de mosȘ ii, planuri de expropriere
sȘ i îîmproprietaă rire, planuri-schitȘe, situatȘii de parcelare, situatȘii cu stadiul
lucraă rilor de expropriere, îîmproprietaă rire, sentintȘe judecaă toresȘ ti, contestatȘii,
situatȘii statistice, programe agricole, planuri de exploatare, îînsaă maî ntȘaări, de
productȘie etc. O parte a arhivei agricole este constituitaă din fondurile
întreprinderilor şi instituţiilor silvice: Casa autonomaă a paă durilor statului, a
inspectoratelor agricole, a directȘiilor regionale silvice, a directȘiilor judetȘene
silvice, a circumscriptȘiilor silvice, a ocoalelor silvice judetȘene etc. Aceste
fonduri cuprind urmaă toarele categorii de acte: rapoarte de activitate, daă ri de
seamaă , planificaă ri ale exploataă rii sȘ i valorificaă rii paă durilor, analize ale pretȘului
de cost, procese-verbale referitoare la lucraă rile de plantatȘii îîn pepiniere,
programul lucraă rilor de regenerare sȘ i amenajare a paă durilor, arendarea
paă sȘ unatului, ordine, circulare sȘ i instructȘiuni cu caracter administrativ-
gospodaă resc, situatȘii cu evidentȘa paă durilor statului etc.

arhive de întreprinderi şi instituţii industriale (arh.), arhive din categoria arhivelor

economice, compuse din fondurile create de îîntreprinderile sȘ i institutȘiile a
caă ror activitate s-a desfaă sȘ urat îîn domeniul industriei precum: inspectoratele
geologice sȘ i miniere, oficiile regionale de control geologic minier (ex. fondul
Inspectoratul general al minelor de caă rbuni din Valea Jiului – PetrosȘ ani),
societaă tȘile miniere, petroliere, rafinaă rii, fabrici, uzine (ex. fondul Uzina
electricaă din CaransebesȘ ), camerele de industrie etc. Categoriile de
documente cuprinse îîn aceste arhive sunt: situatȘii privind extragerea,
prelucrarea sȘ i preschimbarea minereurilor; planuri privind rezervele de
minereuri; planuri de investitȘii îîn vederea îînzestraă rii cu utilaje sȘ i instalatȘii
miniere; daă ri de seamaă sȘ i rapoarte de productȘie, cu situatȘii statistice privind
sporirea productȘiei: venituri, cheltuieli, plaă tȘi interne, externe; haă rtȘi sȘ i schitȘe
topografice; evidentȘe sȘ i situatȘii statistice privind angajaă rile, transferaă rile,
concedierile de muncitori; contracte de muncaă , salarizaă ri, cereri de
revendicaă ri etc.

arhive de literatură şi artă (arh.), arhive din categoria arhivelor culturale, care cuprind
documente provenite de la creatorii de literaturaă sȘ i artaă , fie persoane fizice,
fie institutȘii cu caracter cultural, literar sȘ i artistic. A. sunt constituite din
manuscrise (corespondentȘaă, monografii, jurnale, articole, îînsemnaă ri etc.),
desene, stampe, gravuri, reproduceri de pe opere de artaă etc. Paî naă la
controlul sȘ i evidentȘa riguroasaă executate de Arhivele Statului prin Decretul nr.
472/1971 privind Fondul Arhivistic NatȘional, aceste documente erau
dispersate la biblioteci, muzee sȘ i arhive (colectȘii) particulare. Astaă zi, prin
reglementaă ri legislative, locul de paă strare al acestor documente, constituite îîn
fonduri sȘ i colectȘii, este institutȘia Arhivelor Statului. TȘ inaî ndu-se seama îînsaă de
traditȘia de paă strare a unor institutȘii de culturaă , îîn legislatȘia actualaă este
 prevaă zutaă sȘ i posibilitatea paă straă rii acestor documente sȘ i de biblioteci, muzee,
desemnate de Consiliul Culturii sȘ i EducatȘiei Socialiste, îîmpreunaă cu
Ministerul de Interne.

arhive de stare civilă (arh.), arhive, din categoria arhivelor de institutȘie, care cuprind
documente de stare civilaă (nasȘ tere, caă saă torie, deces), îînregistraă ri sporadice
ale unor astfel de acte existaă din evul mediu. IÎn tȘara noastraă a. s-au constituit
taî rziu, îîn urma introducerii unor astfel de oficii pe laî ngaă biserici, îîn anul 1723
îîn Transilvania sȘ i, îîntre anii 1831 sȘ i 1832, îîn TȘ ara Romaî neascaă sȘ i Moldova. Din
anul 1865 îîn TȘ ara Romaî neascaă sȘ i Moldova, iar din 1895 îîn Transilvania,
oficiile de stare civilaă au îînceput saă functȘioneze pe laî ngaă primaă riile
comunelor, raă spunderea legalaă apartȘinaî nd tribunalelor, care legalizau
registrele de stare civilaă , punaî ndu-le îîn circulatȘie îîn dublu exemplar, prin
comune. Un exemplar era oprit la primaă ria comunei, iar celaă lalt se depozita la
tribunal. A. formeazaă serii deosebite ataî t la comune, unde fac parte din fondul
primaă riei, caî t sȘ i la tribunale. Prin reforma din anul 1950 s-a instituit un
serviciu de stare civilaă sȘ i de evidentȘa populatȘiei care a activat îîn cadrul
sfaturilor populare, iar azi îîn cadrul consiliilor populare.

arhive ecleziastice (arh.), arhive, din categoria arhivelor particulare constituite din
documentele existente la mitropolii, episcopii, maă naă stiri, schituri, biserici sȘ i
culte religioase. A. sunt constituite din documentele proprii ale acestor
asȘ ezaă minte (archivum domesticum), din documentele particularilor depuse
spre paă strare (archivum regnicolare) sȘ i din documentele emise de aceste
asȘ ezaă minte. Astaă zi, conform Decretului nr. 472/1971, privind Fondul
Arhivistic NatȘional, organizatȘiile de cult, detȘinaă toare de documente care fac
parte din Fondul Arhivistic NatȘional, au obligatȘia saă le declare la DirectȘia
generalaă a Arhivelor Statului sau la filialele Arhivelor Statului, îîn vederea
depunerii lor spre paă strare permanentaă . Sin. arhive bisericeşti, arhive ale
cultelor.

arhive economice (arh.), arhive (1) de institutȘie constituite din documente provenite de
la institutȘii sȘ i îîntreprinderi cu atributȘii îîn diferite domenii ale economiei. A. se
compun din arhive ale institutȘiilor industriale, agricole, bancare şi financiare,
comerciale şi de transporturi. Cele mai vechi fonduri economice sunt: DirectȘia
minelor sȘ i uzinelor metalurgice – Baia-Mare (1669-1948) sȘ i fondul Uzinele
chimico-metalurgice – Zlatna (1789). Dar majoritatea a. dateazaă din sec. al
XIX-lea. IÎnrudite cu a. sunt arhivele statistice, foarte utile pentru studiul
legitaă tȘilor social-economice, denumite sȘ i arhive statistice-economice.

arhive judecătoreşti (arh.), arhive (1), din categoria arhivelor de institutȘie, care cuprind
documente create de institutȘiile judecaă toresȘ ti (instantȘe judecaă toresȘ ti,
colegiile avocatȘilor sȘ i magistratȘilor, procuratura), îîn epoca feudalaă , caî nd
dreptul de judecataă îîn stat îîl detȘinea domnul ajutat de sfatul domnesc, nu se
poate vorbi de existentȘa unor arhive judiciare propriu-zise, documentele de
acest tip paă straî ndu-se fie la destinatari, fie îîn arhivele institutȘiilor
 administrative care aveau sȘ i competentȘe judecaă toresȘ ti. Dupaă 1831, îîn TȘ ara
Romaî neascaă sȘ i Moldova, justitȘia se organizeazaă pe baze noi, apar institutȘii
judecaă toresȘ ti de-sine-staă taă toare ca: LogofetȘia Dreptaă tȘii, îînaltul Divan, îînalta
Curte de Revizie, îînalta Curte sȘ i procuraturile judetȘene. Aceastaă structuraă
dureazaă paî naă la 1861 caî nd are loc o reorganizare a institutȘiilor judecaă toresȘ ti
sȘ i caî nd apar urmaă toarele noi institutȘii: IÎnalta Curte de casatȘie, curtȘi de apel,
tribunale sȘ i judecaă torii, fiecare cu jurisdictȘii bine determinate. IÎn
Transilvania, instantȘele de judecataă de-sine-staă taă toare au luat fiintȘaă dupaă
1867, caî nd vechile institutȘii feudale sunt îînlocuite cu judecaă toriile de plasaă sȘ i
tribunalele judetȘene. Prin legea de organizare judecaă toreascaă din 1925 s-a
uniformizat sistemul institutȘiilor judecaă toresȘ ti îîn îîntreaga tȘaraă , aceasta
duraî nd paî naă îîn 1952, caî nd, cu prilejul noii organizaă ri, s-au îînfiintȘat
urmaă toarele instantȘe judecaă toresȘ ti: tribunalele populare (raionale sȘ i
oraă sȘ enesȘ ti), regionale, Tribunalul Capitalei sȘ i Tribunalul Suprem. Astaă zi,
aceste institutȘii sunt: judecaă toriile, tribunalele militare, judetȘene sȘ i Tribunalul
Suprem. Din arhivele institutȘiilor judecaă toresȘ ti paî naă la 1831 s-au paă strat
putȘine documente. Ele provin, mai ales, de la LogofetȘia TȘ aării de Jos, LogofetȘia
TȘ aării de Sus, LogofetȘia pricinilor straă ine, Departamentul de opt; dintre
fondurile judecaă toresȘ ti paă strate la Arhivele Statului se numaă raă : Divanul
domnesc, Divanul Apelativ al TȘ aării de Jos (Moldova), Divanul de ApelatȘie al
TȘ aării de Jos sȘ i Divanul de ApelatȘie al TȘ aării de Sus (TȘ ara Romaî neascaă ); Divanul
judecaă toresc – BucuresȘ ti; IÎnalta Curte de casatȘie sȘ i justitȘie; IÎnalta Curte – cu
sectȘiile civilaă sȘ i criminalaă ; Curtea de apel – BucuresȘ ti etc.

arhive judeţene (arh.), v. Arhivele Statului.

arhive legislative (arh.), arhive din categoria arhivelor de institutȘie, cuprinzaî nd

documente create de activitatea puterilor legislative. InitȘial, caî nd activitatea
legislativaă – ca dealtfel toate activitaă tȘile – era exercitataă de domn asistat de
adunaă rile reprezentative sȘ i uneori de consiliul, sfatul sau divanul saă u, îîn TȘ ara
Romaî neascaă sȘ i Moldova, sau de voievod ori principe, asistat de dietaă , îîn
Transilvania, a. l. nu s-au putut constitui ca atare, hotaă raî rile domnesȘ ti,
princiare sau voievodale fiind paă strate la destinatar. Organizarea cancelariilor
sȘ i secretariatelor administrative, precum sȘ i introducerea registrului pentru
copii sau concepte ale actelor emise fac posibilaă aparitȘia propriu-zisaă a a. 1.
constituite din: acte cu caracter normativ, decrete, porunci, ordonantȘe
cuprinzaî nd dispozitȘii cu caracter legislativ adresate comunitaă tȘii. IÎn unele
dintre aceste documente se indicau sȘ i locurile sigure de paă strare, îîn perioada
modernaă , caî nd puterile legislative sunt îîmpaă rtȘite, institutȘiile investite cu
astfel de puteri îîsȘi constituie arhivaă proprie. Dacaă îîn Transilvania formele
vechi feudale continuaă paî naă la suprimarea ordinelor (îîn anul 1848) sȘ i
desfiintȘarea Universitaă tȘii saă sesȘ ti (îîn anul 1872), sarcinile trecaî nd asupra
parlamentului central, îîn TȘ ara Romaî neascaă sȘ i Moldova, dupaă 1831, se
introduce sistemul unicameral; ObsȘ teasca Adunare, care dureazaă paî naă îîn anul
1866, caî nd se transformaă îîntr-un sistem bicameral: Camera sȘ i Senatul. Dupaă
1881 puterea supremaă de stat a reprezentat-o monarhia constitutȘionalaă
îîmpreunaă cu cele douaă Adunaă ri (Senatul sȘ i Adunarea DeputatȘilor), care
exercitau puterea legislativaă sȘ i pe cea executivaă . Acest sistem dureazaă paî naă îîn
 anul 1948, caî nd, prin ConstitutȘie, devine unicameral – Marea Adunare
NatȘionalaă ; organele supreme ale puterii de stat, prevaă zute de ConstitutȘia din
1965, cu modificaă rile ulterioare, sunt: Marea Adunare NatȘionalaă , Consiliul de
Stat, presȘ edintele Republicii Socialiste Romaî nia. Dintre fondurile legislative,
Arhivele Statului paă streazaă : Divanul domnesc – IasȘ i (1786-1862); Dieta
Transilvaniei (din care se paă streazaă la Arhivele Statului Sibiu documente
dintre anii 1536 sȘ i 1847); Adunaă rile Legislative – BucuresȘ ti sȘ i IasȘ i (1831-
1866); Casa Regalaă ; Consiliul de Stat; Adunarea deputatȘilor, Plebiscitele etc.
Organele supreme ale puterii de stat de astaă zi, conform legislatȘiei arhivistice
actuale, sunt exceptate de la obligatȘia de a-sȘ i depune arhivele la Arhivele
Statului.

arhive militare (arh.), arhive din categoria arhivelor de institutȘie, constituite din
documente cu caracter militar create de institutȘiile militare. DesȘ i primele
documente militare nu au fost constituite îîn a. m., sunt totusȘ i sȘ tiri despre
existentȘa unor astfel de institutȘii, din cele mai vechi referintȘe despre
atributȘiile ostaă sȘ esȘ ti care se gaă sesc îîn actele diplomatice paă strate la
destinatari. Din sec. al XVIII-lea se paă streazaă o serie de proclamatȘii militare
interne sȘ i externe, care cheamaă pe oameni sub arme sȘ i care, teoretic, pot
constitui adevaă rate a. Dupaă 1831 reapare osȘ tirea paă maî nteanaă , care îîsȘi
constituie un fond propriu de arhivaă (ostaă sȘ eascaă ). O a. m. propriu-zisaă apare
îîn epocile modernaă sȘ i contemporanaă , odataă cu crearea institutȘiei permanente
a armatei, cu o retȘea foarte îîntinsaă de unitaă tȘi sȘ i subunitaă tȘi; aceste unitaă tȘi,
ataî ta vreme caî t lucreazaă independent sȘ i au raă spundere directaă creeazaă caî te
un fond arhivistic. Dintre fondurile militare, Arhivele Statului paă streazaă :
Corpul XII al armatei austriece Sibiu (1703-1865), Comandamentul corpului
de armataă cezaro-craă iesc din TimisȘ oara (1722-1918), Ministerul de Raă zboi,
Marele Stat Major (1830-1898), MilitȘia Moldovei, Regimentul al II-lea romaî n
de granitȘaă – Naă saă ud (1762-1851) etc.

arhive speciale (arh.), 1. Arhive care cuprind documente adunate la un loc pe baza unor
caracteristici, de obicei fizice, care le sunt proprii (de ex. natura suportului
material); îîn virtutea criteriului fizic al documentului, arhivele cine-fono-
fotografice sunt considerate a. s. V. arhiva Radioteleviziunii române, Arhiva
Naţională de Filme. 2. Arhivaă constituitaă îîntr-o anumitaă ramuraă de activitate
(ex. arhiva de literaturaă sȘ i artaă etc.).

arhive tehnice (arh.), arhivaă din categoria arhivelor economice, care cuprinde
totalitatea documentelor cu caracter tehnic create de anumite institute de
cercetare sȘ i proiectare, îîntreprinderi industriale sau organizatȘii economice. IÎn
categoria documentelor tehnice intraă studii tehnico-economice, proiecte de
executȘie, tehnologii, normative, figuri tehnice reprezentaî nd documentatȘia
tehnicaă elaborataă de respectiva institutȘie sau îîntreprindere, caî t sȘ i cea
provenitaă de la alte institutȘii de proiectare din tȘaraă sȘ i straă inaă tate. IÎn raport de
categoriile de documente tehnice, create îîndeosebi îîn cadrul a. t. din
institutele de proiectare, se disting douaă categorii de arhive: arhive de
sigurantȘaă sau de planuri originale sȘ i arhive de consultare, cuprinzaî nd copiile
 îîn evidentȘaă sȘ i copiile informative ale proiectelor îîn forma expediataă de
beneficiar, microfilmele planurilor sau dosarelor sȘ i proiectelor elaborate de
alte organizatȘii.

arhiveconomie (arh., cons.), ramuraă a arhivisticaă care cerceteazaă sȘ i stabilesȘ te conditȘiile

optime de paă strare sȘ i conservare a documentelor.

Arhivele Statului (arh.), institutȘie de stat, specializataă îîn preluarea, paă strarea sȘ i
valorificarea documentelor care au caracter istorico-documentar. A. din
Romaî nia au luat fiintȘaă la 1 mai 1831 la BucuresȘ ti, sȘ i la 1 ianuarie 1832 la IasȘ i.
Preocupaă ri pentru paă strarea documentelor au existat din cele mai
îîndepaă rtate timpuri. Semnalaă ri îîn acest sens existaă îîncaă din sec. al XII-lea, dar
aparitȘia unei institutȘii specializate este legataă de procesul de modernizare a
institutȘiilor din prima jumaă tate a sec. al XIX-lea. Reformele care au urmat
Unirii Principatelor s-au raă sfraî nt sȘ i asupra organizaă rii arhivelor,
concretizaî ndu-se îîn îînfiintȘarea la BucuresȘ ti a DirectȘiei generale a Arhivelor
Statului (1862), la IasȘ i raă maî naî nd saă functȘioneze îîn mod provizoriu o „arhivaă
sucursalaă ". Printr-un decret sȘ i un regulament de organizare sȘ i functȘionare a
A. s-au stabilit rolul sȘ i misiunea institutȘiei îîn cadrul societaă tȘii romaî nesȘ ti.
CresȘ terea interesului pentru folosirea documentelor de arhivaă determinaă pe
domnitorul Alexandru I. Cuza ca îîn anii 1864-865 saă emitaă mai multe legi prin
care saă desfiintȘeze comisia pentru rezolvarea actelor maă naă stirilor
secularizate sȘ i saă hotaă rascaă trecerea tuturor actelor publice la A., inclusiv a
fondurilor sȘ i colectȘiilor de documente cunoscute sub denumirea de
„AsȘ ezaă mintele brîîncovenesȘ ti". îîn contextul preocupaă rilor de îîmbunaă taă tȘire a
sistemului de organizare a A. poate fi mentȘionataă îîncercarea din anul 1870 de
a se îînfiintȘa arhive îîn toate judetȘele tȘaării. Desaă vaî rsȘ irea statului natȘional unitar
romaî n (1918) a creat premisele necesare dezvoltaă rii tuturor sectoarelor de
activitate, inclusiv cel al A. îîn anul 1920 se îînfiintȘeazaă patru directȘii regionale.
Concomitent se fac mai multe îîncercaă ri de a reorganiza arhivele, îîn
conformitate cu schimbaă rile survenite, dar aceste initȘiative reusȘ esc saă se
materializeze abia îîn anul 1925 prin „Legea pentru organizarea Arhivelor
Statului". Aceastaă lege, îîncorporaî nd îîn textele ei experientȘa arhivisticaă
acumulataă aproape de un secol, cuprindea dispozitȘii referitoare la organizare,
personal, depozite sȘ i activitatea sȘ tiintȘificaă . IÎn perioada interbelicaă , prin mai
multe acte normative, se laă rgesȘ te competentȘa A. sȘ i se îînfiintȘeazaă „Revista
Arhivelor" (1924), SȘ coala de arhivisticaă (1924) sȘ i Muzeul Arhivelor (1926). IÎn
perioada anilor 1931-1945 au fost îînfiintȘate filiale ale Arhivelor la Craiova
(1931), TimisȘ oara (1936), Naă saă ud (1937), BrasȘ ov (1938), Suceava, Buzaă u sȘ i
Sibiu (1945). îîn anul 1951, printr-un decret al Prezidiului Marii Adunaă ri
NatȘionale, rolul sȘ i competentȘa A. sunt puse de acord cu noile cerintȘe. FunctȘia
de preluare a documentelor a fost extinsaă asupra tuturor organizatȘiilor sȘ i
institutȘiilor sȘ i asupra tuturor documentelor de valoare deosebitaă . A.
controleazaă sȘ i îîndrumaă activitatea de organizare, conservare sȘ i folosire a
arhivelor la toate organizatȘiile sȘ i institutȘiile din tȘaraă . S-au constituit noi filiale
ale A. pe principiul administrativ-teritorial, subordonate D.G.A.S. Rolul sȘ i
menirea institutȘiei sunt amplificate prin Decretul nr. 353/ 1957 sȘ i H.C.M. nr.
1119 din acelasȘ i an, care îînfiintȘeazaă Fondul Arhivistic de Stat al R.P.R. sȘ i
 stabilesc categoriile de documente ce fac parte din acesta avaî nd la bazaă
criteriul valorii sȘ tiintȘifice sȘ i practice. Creatorii de documente sunt
nominalizatȘi, se îînfiintȘeazaă comisiile de expertizaă (selectȘionare) sȘ i se fixeazaă ,
îîn cadrul unei evidentȘe sȘ i metodologii unitare, ca instrumente de lucru
indicatorul termenelor de păstrare a documentelor sȘ i lista cu categoriile de
materiale supuse selectȘionaă rii. PerfectȘionaă ri importante îîn legislatȘia
arhivisticaă sunt aduse îîn anul 1971 prin emiterea Decretului nr. 472 sȘ i prin
unele modificaă ri ale acestuia îîn anul 1974. Schimbaă rile aduse prin noua
legislatȘie sunt de ordin calitativ sȘ i se referaă la Fondul Arhivistic NatȘional al
Republicii Socialiste Romaî nia, determinaî nd noi obligatȘii sȘ i responsabilitaă tȘi îîn
organizarea, paă strarea sȘ i folosirea arhivelor, ataî t pentru A. caî t sȘ i pentru totȘi
creatorii sȘ i detȘinaă torii de documente ce fac parte din Fondul Arhivistic
NatȘional. CompetentȘa A. se amplificaă sȘ i pe planul valorificaă rii documentelor
de arhivaă , al dezvoltaă rii unei activitaă tȘi de cercetare proprie, al elaboraă rii de
lucraă ri sȘ i publicatȘii de specialitate, al realizaă rii schimbului de experientȘaă sȘ i
generalizaă rii rezultatelor pozitive, al îîntretȘinerii de legaă turi cu institutȘii
similare din straă inaă tate etc. (Fig. 9 sȘ i 10)

arhivist (arh.), specialist care îîsȘi desfaă sȘ oaraă activitatea îîn cadrul Arhivelor Statului sȘ i al
unor institutȘii centrale sau judetȘene, avaî nd ca sarcinaă organizarea,
conservarea sȘ i valorificarea documentelor din Fondul Arhivistic NatȘional.

arhivist al statului (arh.), denumirea conducaă torului Arhivei de Stat a Principatului

Moldovei, îîntre anii 1832 sȘ i 1862, numit de domnul tȘaării. Primul a. a fost
Gheorghe Asachi, care a pus bazele organizaă rii institutȘiei. ArhivisȘ ti ai statului
au mai fost si poetul Vasile Alecsandri (1850-1853), Gheorghe Sion (1855-
1856) sȘ i Teodor Codrescu (1856).

arhivistică, sȘ tiintȘaă specialaă a istoriei a caă rei sferaă de cercetare o constituie izvoarele
scrise pe suportȘi friabili, pe baza caă rora se efectueazaă cercetaă ri fundamentale
sȘ i aplicative îîn vederea stabilirii solutȘiilor optime de ordonare, selectȘionare,
inventariere, conservare sȘ i valorificare a documentelor. Primele lucraă ri de a.,
datorate lui Johan Peter Zwengel (New Grosse Formular, 1568 ), Iacob de
Raemingen (Von der Rèqestratur und Ihren gebänwessen, 1571), Bonifaciu
Baltasar (1632) sȘ i George Aebltin (1669), trateazaă modul de organizare al
cancelariei sȘ i al registraturii, avaî nd la bazaă rezultatul activitaă tȘii lor practice.
IÎn sec. al XVIII-lea, a. a faă cut pasȘ i importantȘi pe calea constituirii ca sȘ tiintȘaă
independentaă . IÎn sec. XIX-XX s-au formulat reguli privitoare la paă strarea sȘ i
folosirea documentelor, s-au teoretizat sȘ i sistematizat toate cunosȘ tintȘele
referitoare la documente sȘ i la institutȘia menitaă a le paă stra, s-au faă cut îîncercaă ri
de alcaă tuire a unei terminologii adecvate. Aprofundaî nd cercetarea, a. s-a
dezvoltat initȘial îîn trei directȘii: arhivologia (v.), arhiveconomia (v.) sȘ i
arhivotehnia (v.). Pe maă sura promovaă rii sȘ tiintȘei sȘ i tehnicii, a. sȘ i-a laă rgit
caî mpul de cercetare, sȘ i-a perfectȘionat metodele de cercetare, folosind îîn
etapa actualaă calculatorul electronic îîn vederea prelucraă rii operative a
informatȘiilor extrase din documente. Astaă zi, a. se structureazaă îîn douaă
ramuri: teoria arhivisticaă (terminologie, metodologie, istoricul arhivelor,
 dreptul arhivistic) sȘ i practica arhivisticaă (registraturaă , evidentȘaă, selectȘionare,
valorificare).

arhivologie (arh.), ramuraă a arhivisticii care cerceteazaă istoria arhivelor sȘ i a arhivisticii,

istoria dreptului arhivistic, precum sȘ i istoria fondurilor arhivistice. Sin. teorie
arhivistică.

arhivotehnie (arh.), ramuraă a arhivisticii care se ocupaă de problemele sȘ tiintȘifice, juridice

sȘ i practice ale creaă rii, selectȘionaă rii, organizaă rii sȘ i valorificaă rii documentelor.
Sin. tehnică arhivistică.

arhondologhie (arhondologie) (dipl.), grecism intrat îîn limba romaî naă îîn timpul
domniilor fanariote sȘ i utilizat pentru a denumi registrul (1) îîn care erau
trecute toate familiile boieresȘ ti din tȘaraă . Acest registru se numea sȘ i condica
rangurilor boiereşti. IÎn timpul RevolutȘiei din 1848, la 6/18 septembrie, îîn
BucuresȘ ti este arsaă arhondologhia, îîmpreunaă cu textul Regulamentului
organic de caă tre multȘimea care demonstra, araă taî ndu-sȘ i atasȘ amentul fatȘaă de
ideile revolutȘionare.

Aricescu, Constantin D. I. (18 martie 1823, Cîîmpulung Muscel – 18 februarie 1886,

Cîîmpulung Muscel), cercetaă tor sȘ i apoi director general la Arhivele Statului îîn
perioada 1869-1870 sȘ i 1871-1876. A urmat studiile îîn orasȘ ul saă u natal sȘ i la
BucuresȘ ti. Poet, istoric sȘ i ziarist a participat la RevolutȘia de la 1848 din TȘ ara
Romaî neascaă . IÎn 1857 a fost deputat de Cîîmpulung pentru Divanul ad-hoc. De
asemenea, a functȘionat ca administrator la foile „Romaî nul" sȘ i „Buciumul". S-a
interesat, îîn special, de completarea tezaurului istoric al patriei, prin
achizitȘionaă ri de la particularii din tȘaraă sȘ i depistaă ri de documente îîn arhivele sȘ i
bibliotecile straă ine; îîn vederea asiguraă rii unui spatȘiu adecvat pentru
depozitarea noilor achizitȘii, solicitaă îîn caî teva raî nduri constructȘia unui local
destinat exclusiv arhivelor, precum sȘ i îînfiintȘarea de arhive judetȘene, îîn care
scop elaboreazaă chiar un proiect de lege sȘ i un regulament de aplicare. A
dezvoltat activitatea initȘiataă de îînaintasȘ ii saă i îîn privintȘa editaă rii de
documente, mai ales îîn perioada 1873-1876, caî nd publicaă îîn „Revista istoricaă
a Arhivelor Romaî niei" Condica de venituri şi cheltuieli a vistieriei de la leatul
7202-7212 (1694-1704), BucuresȘ ti, 1873 sȘ i Indicele de hrisoave şi cărţi
domneşti aflate în Arhiva Statului şi nepublicate încă, BucuresȘ ti, 1874 sȘ i 1876.

aripis (her.), v. zbor.

armales 1. (dipl.). Scrisori de îînnobilare, îîn cancelaria Transilvaniei îîn sec. XVI-XIX, de
obicei, îîn limba latinaă , îîn care celui ridicat la rangul de nobil i se conferea un
blazon sau o stemaă (lat. arma), de regulaă reprezentataă îîn partea staî ngaă sus a
documentului, iar descrierea ei faă cea parte din textul documentului; 2.
Armales (arh.), serie de documente îîn arhiva Capitlului din Alba Iulia, din sec.
 XVI-XVIII, sȘ i îîn arhiva Conventului din Cluj-Maă naă sȘ tur, din sec. XV-XIX,
cuprinzaî nd diplome de îînnobilare.

Armarium (arh.), serie de documente din arhiva Guberniului Transilvaniei, dataî nd din
anii 1772-1846, care, datoritaă formatului, a fost paă strataă initȘial îîntr-un dulap
special.

armat (her.), termen care indicaă : 1. Un personaj, un bratȘ sau un animal purtaî nd o armaă ;
2. Smaltul diferit (decaî t al corpului) al ghearelor animalelor saă lbatice sȘ i al
paă saă rilor de pradaă ; 3. Cromatica diferitaă a maî nerului unor arme fatȘaă de lama
acestora.

armazar (dipl.), v. arzmahzar.

arme (her.), ansamblul elementelor care compun o stemaă ; pot fi: a. de asumare
(asumptȘiune) (create de posesor); a. aluzive (care fac aluzie la un fapt); a. de
conferire (acordate de caă tre un suzeran, fapt pentru care reproduc total sau,
partȘial, armele acestuia); a. de demnitate (evocaă demnitaă tȘile pe care le-a avut
posesorul); a. de familie (blazoane menite a distinge familiile îîntre ele); a. de
pretenţiune (sugereazaă tendintȘa posesorului de a-sȘ i extinde staă paî nirea pe
baza unor drepturi de succesiune); a. fantastice (alcaă tuite la îîntaî mplare); a.
cu rebus (descifrarea lor presupunaî nd o deductȘie logicaă ); a. vorbitoare
(exprimaă sau fac aluzie la numele posesorului). Sin. armerii

armerii (armoarii) (her.), v., arme.

armorial (her.), culegere de armerii (v.). Sunt considerate medievale a. sub formaă de
manuscris, redactate îînainte de 1500. A. se grupeazaă dupaă formaă , îîn caiete sȘ i
suluri, iar dupaă caracteristicile interne îîn urmaă toarele categorii: 1. a.
ocazional, alcaă tuit cu prilejul unor evenimente sȘ i reunind armele persoanelor
participante la acestea (raă zboi, turnir, conciliu etc.); 2. a. instituţional,
cuprinzaî nd semnele simbolice distinctive ale unor persoane ce fac parte
dintr-o corporatȘie, unitate sau asociatȘie; 3. a. general, îînsumaî nd toate
stemele utilizate îîntr-o regiune sau tȘaraă ; 4. a. raisonnes (ordinar) îîn cadrul
caă ruia armeriile sunt clasificate dupaă figuri; 5. a. marginal, lucrare literaraă
sau narativaă , care cuprinde sȘ i unele descrieri sau reproduceri de steme.

artă heraldică (her.), ansamblul mijloacelor de realizare efectivaă a unei steme pe baza
cerintȘelor sȘ tiintȘei heraldice. V. heraldică.

artic (dipl.), termen utilizat îîn sec. al XVII-lea îîn Moldova pentru a denumi o jalbă sau o
plângere îînaintataă unei autoritaă tȘi. V. arz.
Articuli diaetales (arh.), serie de documente îîn arhivele Capitlului din Alba Iulia din anii
1505-1868, Convelitului din Cluj-Maă naă sȘ tur din anii 1538-1868 sȘ i Cancelariei
Aulice Transilvane din anii 1749-1847, cuprinzaî nd originale sau copii ale
hotaă raî rilor dietelor Transilvaniei. V. acta diaetalia.

arz (dipl.), 1. Document turco-osman cu caracter special, caracteristic evului mediu,

clasat din punct de vedere diplomatic îîn categoria scrisorilor oficiale, prin
care se aduce la cunosȘ tintȘaă o poruncaă emanataă de la sultan. Acest gen de
document se îîntaî lnesȘ te destul de rar îîn tȘaările romaî ne, 2. Act diplomatic care
cuprinde o expunere cu caracter revendicativ, o reclamatȘie, un raport sau o
cerere adresataă PortȘii otomane de caă tre domn, boieri sau membri ai clerului
din tȘaările romaî ne îîn epoca dominatȘiei otomane.

arzahal (dipl.), v. arzihal.

arzihal (arzuhal, arzahal, arzehal, arzohal, arzatal, arzoval, argihal. V. petiţie, suplică),
(dipl.), document din epoca feudalaă , clasat, din punct de vedere diplomatic, îîn
categoria scrisorilor particulare, cuprinzaî nd o expunere scrisaă asupra unor
fapte sau îîntaî mplaă ri pe care o persoanaă , îîn calitate particularaă , o prezintaă
sultanului sau marelui-vizir pentru a obtȘine anumite drepturi sau pentru a se
plaî nge îîmpotriva cuiva. Pentru a., prin care adresantul se plaî ngea îîmpotriva
cuiva, poporul folosea termenul răvaş de jalbă.

arzmahzar (arzmagzar, arzmarzar, arzumagzar, arzumahzar, argimagzar(i), armazar),

(dipl.), document din epoca feudalaă , clasat, din punct de vedere diplomatic, îîn
categoria scrisorilor oficiale, cuprinzaî nd o scrisoare colectivaă , îîn care se
formuleazaă o plaî ngere sau o revendicare etc. sȘ i care este prezentataă
sultanului sau marelui-vizir îîn numele unei provincii îîntregi. Sin. mahzar,
suplică colectivă.

Asachi, Gheorghe (1 martie 1788, HertȘa – 12 noiembrie 1869, IasȘ i), caă rturar, umanist sȘ i
scriitor romaî n, A. s-a aflat Ia conducerea Arhivelor Statului din IasȘ i, îîncaă de la
îînfiintȘarea institutȘiei, din anul 1832 sȘ i paî naă îîn anul 1849 sȘ i apoi din 1857
paî naă îîn 1858. IÎn activitatea sa a fost preocupat de urmaă toarele probleme:
organizarea Arhivei Statului ca institutȘie independentaă sȘ i ca o sectȘie a
îînaltului Divan; preluarea îîn Arhiva Statului a documentelor aflate la
particulari sau la diferite institutȘii, îîn scopul de a le face publice, precum sȘ i
îîmbogaă tȘirea arhivei, prin copierea documentelor importante privind istoria
Moldovei paă strate îîn arhivele de la Vatican, Viena, Lwow, Cracovia, Moscova,
Odessa etc.; elaborarea sȘ i aplicarea unor metode de evidentȘaă a materialelor
documentare, ataî t de diferite ca provenientȘaă; îîndrumarea registraturilor sȘ i a
lucraă torilor din arhive pentru buna îîntocmire a actelor, a modului de
inventariere sȘ i pregaă tire a dosarelor ce urmau saă fie predate Arhivelor
Statului. IÎn ciuda tuturor greutaă tȘilor îîntaî mpinate, mai ales a dezinteresului
manifestat de organele de stat pentru arhive sȘ i documentele tȘaării, A. are
marele merit de a fi salvat de la distrugere multe documente importante.
ascendent (gen.), 1. Rudaă , îîn linie directaă , care face parte dintr-o generatȘie anterioaraă ; 2.
Membrii unei familii urmaă ritȘi din fiu îîn tataă (pl.).

ascendenţă (gen.), 1. îînrudire cu persoane care au vietȘuit anterior unui individ; 2.

Urmaă rire a membrilor unei familii, din fiu îîn tataă : 3. Straă mosȘ i.

asigurare a securităţii documentelor (arh., cens.), complex de maă suri destinate

protectȘiei documentelor îîmpotriva tuturor cauzelor ce pot prejudicia
conservarea sȘ i integritatea lor, indiferent de locul îîn care sunt paă strate sau
folosite. Constaă îîn organizarea sistemelor de protectȘie prin: 1. urmaă rirea
mentȘinerii unui microclimat constant îîn spatȘiul de depozitare; evitarea
amplasamentelor ce pot provoca, datoritaă vecinaă taă tȘilor contraindicate, surse
posibile de degradare (incendii, explozii, inundatȘii, emanatȘii de noxe cu
caracter distructiv, obiective cu caracter strategic etc.); respectarea conditȘiilor
de igienaă a depozitelor; 2. prevederea maă surilor de pazaă îîmpotriva efractȘiei
sau distrugerii documentelor. IÎn depozitele de arhivaă se folosesc sisteme de
alarmare îîmpotriva incendiilor, care sesizeazaă sȘ i avertizeazaă , prin intermediul
traductorilor, aparitȘia fumului sau a ridicaă rii temperaturii îîn intervalul
spatȘiilor îîn care se aflaă documentele, sisteme de alarmare îîmpotriva efractȘiei
care slujesc ia sesizarea sȘ i avertizarea tentativei de paă trundere îîn interiorul
acestor spatȘii; 3. manipularea sȘ i transportul documentelor îîn conditȘii de
perfectaă sigurantȘaă, care saă elimine riscurile potentȘiale de disparitȘie sau
distrugere.

assecuratio (dipl.), îînsemnare de cancelarie pe documentele medievale privind

Transilvania emise de Cancelaria regalaă ungaraă , prin care persoana cu numele
îînscris dupaă a. adeverea identitatea solicitantului actului.

assignatio (arh.), categorie de documente din sec. XVII-XIX din Transilvania, prin care se
faă ceau cunoscute celor vizatȘi anumite obligatȘii, îîndeosebi obligatȘiile unitaă tȘilor
administrativ-teritoriale fatȘaă de armata austriacaă , constaî nd îîn bani sȘ i livraă ri
de alimente sȘ i furaje.

asuprire (her.), termen care indicaă plasarea unei mobile deasupra alteia, faă raă a o atinge.

atac biologic (arh., cons.), v. biodeteriorare a documentelor de arhivă.

Aulica (arh.), denumire dataă documentelor din sec. al XVIII-lea provenite de la curtea
imperialaă , constituite îîntr-o serie îîn arhiva Guberniului Transilvaniei.

aur (galben) (her.), metal utilizat îîn alcaă tuirea stemelor; este reprezentat conventȘional
prin puncte plasate la egalaă distantȘaă îîntre ele. Simbolizeazaă putere,
suveranitate, fertilitate, dreptate, cumpaă tare, slavaă (Fig. 11); V. smalturi.
a.u.s. (dipl.), v. actum ut supra.

autentificare, (dipl.), v. validare.

autograf (dipl.). semnaă turaă , document, lucrare, adnotare, îînsemnare etc. scris(aă ) chiar
de maî na autorului (Fig. 12).

autor al actului (dipl.), persoana îîn numele caă reia se îîntocmesȘ te un act, fapt pentru care
acel act poartaă titulatura sa. Cei mai importantȘi a. sunt suveranii, principii,
marii dregaă tori, institutȘiile de diferite categorii, îîn cele mai multe cazuri nu
autorii scriu actele, ci functȘionarii cancelariei respective. Sin. emitent al
actului.

avers (sig.), una din paă rtȘile sigiliului dublu; este partea cea mai importantaă , pe care se
aflaă gravataă stema tȘaării, îîn cazul sigiliilor princiare, sau emblema definind
atributele posesorului, îîn alte cazuri.

Litera B

balansor de carte (arh.), dispozitiv atasȘ at la aparatele de microfilmat, compus din douaă
plansȘ ete reglabile, utilizat ca suport la fotografierea caă rtȘilor voluminoase
pentru realizarea planeitaă tȘii paginilor.

baltag (her., sig.), figuraă heraldicaă din domeniul armamentului, reprezentataă ca o secure
de luptaă cu douaă taă isȘ uri.

banca de date (arh., inf.), sistem de organizare sȘ i prelucrare, respectiv teleprelucrare a

informatȘiei, constituit din trei elemente: a) o colectȘie de date aflate îîn
interdependentȘaă; b) descrierea datelor sȘ i a relatȘiilor dintre ele; c) un sistem
de programe pentru gestiunea datelor care asiguraă independentȘa
programelor aplicative fatȘaă de modul de structurare a datelor.

bandă (her.), piesaă onorabilaă a scutului realizataă prin trasarea a douaă diagonale din
coltȘul drept superior spre coltȘul sting inferior, formaî nd o faî sȘ ie ce este
reprezentataă îîn alt smalt decaî t caî mpul. Conform cerintȘelor artei heraldice b.
trebuie saă ocupe circa 1/3 din laă tȘimea scutului. V. piese onorabile ale scutului.

bandă magnetică (arh.), 1. Document lizibil mecanic din categoria fonodocumentelor,

creat prin îînregistrarea informatȘiei sonore pe b.; 2. (arh., inf.), suport de date
din material plastic acoperit cu un strat fin de oxid feromagnetic care permite
 îînregistrarea datelor de pe un alt suport, introducerea lor îîn memorie,
îînregistrarea rezultatelor intermediare, conservarea datelor permanente sȘ i a
programelor; prezintaă avantaje îîn ceea ce privesȘ te viteza de îînregistrare-
citire; utilizarea aceleiasȘ i benzi pentru mai multe scopuri, permite folosirea
oricaă rui cod; ea poate fi folositaă ca mediu de memorare sau ca suport de
informatȘie pentru intrare/iesȘ ire; banda standard are o jumaă tate de inch
laă tȘime sȘ i este îînfaă sȘ urataă pe role care pot îînmagazina o lungime de
aproximativ 800 m.; densitatea îînregistraă rii variazaă îîntre 200 baitȘi/ inch paî naă
la 3022 baitȘi/inch.

bandă perforată (arh., inf.), suport de date nereutilizabil, reprezentat printr-o bandaă de
haî rtie specialaă pe care se pot realiza îîntre 5 – 8 perforatȘii; permite
îînregistrarea cifrelor, literelor sau semnelor speciale si transmiterea datelor
echipamentelor de prelucrare automataă .

bandă sonoră (arh.), fonodocument a caă rui informatȘie auditivaă este fixataă pe o peliculaă
cinematograficaă . Sin. pelicula sonoră, ton film.

banderolă (her., sig.), v. eşarfă.

bară (her.), piesaă onorabilaă a scutului alcaă tuitaă prin trasarea a douaă diagonale ce unesc
coltȘul sting superior cu coltȘul drept inferior, obtȘinaî ndu-se o faî sȘ ie ce este
reprezentataă îîn alt smalt decaî t caî mpul. Conform normelor heraldice ea
trebuie saă ocupe 1/3 din suprafatȘa scutului. V. piese onorabile ale scutului.

bază de date (arh., inf.), element component al unei baă nci de date, constituit dintr-o
colectȘie de date aflate îîn interdependentȘaă, precum sȘ i descrierea datelor sȘ i a
relatȘiilor dintre ele (Fondul Arhivistic NatȘional, fondurile sȘ i colectȘiile
arhivistice).

beadványi jegyzőkőnvv (arh.), denumire pentru registrul de intrare-iesȘ ire folosit îîn
comitatele din Transilvania îîn prima jumaă tate a sec. al XIX-lea.

beneficiar (arh., inf.), colectiv sau persoanaă care folosesȘ te un sistem de informare
pentru a obtȘine informatȘii îîn legaă turaă cu un anumit subiect.

Bengescu II. Grigore (1824, Craiova – 1881), director al Arhivelor Statului îîncepaî nd cu
24 martie 1862, cu putȘin timp îînainte de importantul act de unificare a
arhivelor (4 aprilie 1862) sȘ i paî naă la 7 august 1864. Personalitate activaă , B. sȘ i-
a faă cut studiile la Viena. A ocupat functȘii importante ca administrator al
judetȘului MehedintȘi îîn perioada RevolutȘiei de la 1848, prefect al judetȘului
Dolj (1853), ministru la Departamentul CredintȘei sȘ i InstructȘiunii Publice sub
domnul Barbu SȘ tirbei (1854-1856), ministru la JustitȘie sȘ i Culte îîn cabinetul
lui Mihail Kogaă lniceanu (1865). Este autor al primului regulament de
 organizare a arhivelor pe baze noi, intrat îîn vigoare îîncaă din primul an al
directoratului saă u. IÎn timpul saă u, institutȘia arhivelor face importante preluaă ri
de la Ministerul de FinantȘe, Ministerul de Raă zboi, Ministerul de Interne sȘ i, mai
ales, de la maă naă stiri. B. a fost preocupat de construirea unui nou edificiu
pentru arhive, îîn care scop îîntocmesȘ te chiar un proiect de local. Planul nu a
putut fi realizat din lipsaă de resurse materiale. Crearea bibliotecii
documentare a Arhivelor Statului, initȘiativele sale îîn vederea îînfiintȘaării unui
muzeu sȘ i a unei sȘ coli de arhivisticaă constituie, de asemenea, caî teva din ideile
îînnoitoare ale îîndraă znetȘului program de organizare propus de B.

berat (dipl.), 1. Act diplomatic solemn, emanat direct de la sultan sȘ i care cuprinde un
decret semnat autograf. 2. Act diplomatic solemn emanat din cancelaria PortȘii
otomane sȘ i prevaă zut cu toate semnele de validare, prin care se acordau
diverse titluri sau privilegii (Fig. 13). V. diplomă.

bezant (her., sig.), piesaă circularaă plinaă , reprezentataă , de obicei, prin metale; soarele este
deseori îînfaă tȘisȘ at ca un b.

bezmăn (dipl.), v. embatic.

bicefală (her., sig.), pasaă re himericaă îînfaă tȘisȘ ataă cu douaă capete; dintre paă saă rile b. foarte
des este îîntaî lnitaă acvila b.

biodeteriorare a documentelor de arhivă (arh., cons.), proces complex de degradare a

documentelor de arhivaă de caă tre diversȘ i factori biologici (bacterii,
actinomicete, ciuperci de mucegai, insecte, rozaă toare). B. se manifestaă îîn
spatȘii de depozitare umede, insalubre, unde nu se respectaă maă surile de igienaă
a depozitelor de arhivaă . Sin. deteriorare biologică.

blazon (her.), v. stemă, arme.

blazonare (her., sig.), actȘiune de identificare sȘ i explicare îîn termeni heraldici sȘ i dupaă
legile acestei sȘ tiintȘe, a elementelor componente ale unei steme.

blănuri (her.), materiale utilizate îîn alcaă tuirea stemelor: a) hermină (numitaă sȘ i cacom) sȘ i
contra hermină; b) sîngiapul (numit sȘ i vair). sȘ i contrasîngiap, v. smalturi.

blocare a volumelor (arh., cons., bibl.), proces de degradare a volumelor de documente

îîn urma caă ruia filele se lipesc una de alta, compactaî nd volumul îîntr-un bloc
greu sau uneori imposibil de desfaă cut. B. constituie, îîn mod obisȘ nuit, o etapaă
finalaă a biodeterioraă rii microbiene, dar se pot bloca sȘ i volumele inundate care
nu au fost uscate la timp sȘ i îîn mod corespunzaă tor. Volumele de haî rtie cretataă
nu mai pot fi recuperate din cauza omogenizaă rii masei de cretare.
b. m., br. m. (arh.), v. brevi manu.

Bolliac, Cezar (28 martie 1813, BucuresȘ ti – 25 februarie 1881, BucuresȘ ti), scriitor
romaî n, director general al Arhivelor Statului îîntre 7 august 1864 sȘ i 12 iulie
1866. A contribuit substantȘial la dezvoltarea activitaă tȘii arhivistice,
preocupaî ndu-se, îîn special, de îîmbogaă tȘirea fondurilor arhivistice sȘ i ale
bibliotecii documentare a arhivelor, precum sȘ i de organizarea arhivelor îîn
resȘ edintȘele de judetȘ . A avut, de asemenea, initȘiativa publicaă rii primei reviste a
Arhivelor Statului din care s-au tipaă rit doar 24 pagini, in folio, îîn perioada
iunie-decembrie 1865, intitulataă „Revista Arhivelor Statului Romaî niei"; îîn
urma insistentȘelor sale, institutȘia Arhivelor Statului obtȘine ca local
maă naă stirea Mihai-Vodaă din BucuresȘ ti, asiguraî ndu-se totodataă sȘ i mobilier
adecvat bunei conservaă ri a documentelor.

borderou de expediţie (arh.), v. condică.

bordură (her.), piesaă heraldicaă realizataă prin trasarea unor linii paralele cu laturile
scutului la o distantȘaă de o sȘ eptime din laă tȘimea acestuia, avaî nd o cromaticaă
diferitaă de cea a caî mpului scutului. (Fig. 14).

bour (her., sig.), animal heraldic din care este reprezentat, de obicei, numai capul, vaă zut
din fatȘaă. Este elementul central al stemei Moldovei îîncaă din sec. al XIV-lea.

brahigrafie (pal.), studiul sistemelor de prescurtare a cuvintelor. V, prescurtare.

branşă genealogică (gen.), v. ramură genealogică.

brâu (her.), piesaă onorabilaă a scutului reprezentaî nd o faî sȘ ie care desparte pe orizontal
caî mpul acestuia. Dupaă modul de realizare b. poate fi drept sau ondulat.
Conform cerintȘelor sȘ tiintȘei heraldice aceastaă piesaă trebuie saă ocupe 1/3 din
suprafatȘa scutului (Fig. 15). Sin. fascie, faşă.

breve (dipl.), document scris din categoria actelor de cancelarie pontificalaă , cuprinzaî nd
hotaă raî ri sau dispozitȘii cu caracter privat relative la unele probleme de micaă
importantȘaă îîn comparatȘie cu cele tratate îîn bule. Redactate îîntr-o formaă
simplaă sȘ i prevaă zute cu sigilii aplicate, îîn evul mediu sunt semnate autograf de
papaă , apoi îîncep saă fie semnate de secretarul îînsaă rcinat cu îîntocmirea acestor
b. sau de caă tre loctȘiitorii acestuia.

brevet (dipl.), 1. Diplomaă pe care o acordaă o autoritate (de stat) unei persoane fizice
pentru a-i atesta meritele deosebite sȘ i a-i recunoasȘ te o anumitaă calitate, îîn
virtutea caă reia are anumite drepturi speciale. Dupaă specificul drepturilor
acordate, b. poate fi denumit b. de decoraţie, b. de pilot etc. 2. (SȘ i îîn sintagma
 b. de inventator) diplomaă acordataă de o autoritate (de stat) unui inventator
prin care i se recunoasȘ te paternitatea asupra unei inventȘii sȘ i i se conferaă
anumite drepturi.

brevi manu (arh.), mentȘiune de registraturaă folositaă îîn Transilvania îîn sec. XVIII-XIX,
privind rezolvarea directaă a actelor, faă raă respectarea circuitului lor obisȘ nuit.
Scris sȘ i prescurtat b. m., br. m.

brizură (her.), modificare introdusaă îîn stemaă prin îîmpaă rtȘirea caî mpului scutului îîn noi
cartiere sau introducerea unei noi mobile pentru a reprezenta o altaă ramuraă a
familiei.

broşare (her.), termen care indicaă pozitȘia de suprapunere a unor piese heraldice sau
mobile.

bruion (dipl.), v. concept.

buiurdiu (dipl.), document diplomatic caracteristic evului mediu, cuprinzaî nd un ordin, o

poruncaă sau un decret emanate de la un pasȘ aă sau de la marele vizir; p. ext. (îîn
evul mediu, îîn tȘaările romaî ne) ordin sau decret domnesc.

buiurdizmă (dipl.), termen utilizat uneori îîn tȘaările romaî ne, îîn documentele de la
îînceputul sec. al XIX-lea, pentru o hotaă raî re sau un ordin de executare, scrise
de domn ca rezolutȘie pe un act, ori pentru un decret domnesc.

bulă, 1. (sig.), sigiliu atasȘ at, confectȘionat din metal (aur, argint, plumb), putaî nd fi realizat
din punct de vedere tehnic prin douaă metode: a) presarea unui bulgaă re de aur
pe ambele paă rtȘi; b) sudarea a douaă plaă ci (sau lame) din metal. IÎn sigilografia
romaî neascaă b. sunt singurele sigilii duble. Sin. bula integra; 2. (dipl.),
document scris din categoria actelor oficiale emise de cancelaria papalaă
îîncepaî nd din a doua jumaă tate a sec. al XIII-lea, pentru solutȘionarea unor
probleme importante de drept canonic sau de ordin politic, redactat îîn
cancelaria papalaă , semnat autograf de papaă sȘ i îîntaă rit cu bula (1); b. integra
(sig.), v. bula (1); b. papală, 1. (sig.), sigiliu ataî rnat, confectȘionat din plumb,
validaî nd un act emis de cancelaria pontificalaă ; b. p. are gravate pe avers douaă
personaje reprezentaî ndu-i pe SfintȘii Petru sȘ i Pavel, flancaî nd o cruce. Sin. bulă
pontificală, 2, (dipl.), categorie de documente emise de cancelaria papalaă ,
constituind o formaă intermediaraă îîntre privilegii sȘ i scrisori solemne; b.
pontificală (sig.), v. bulă papală (1).

buletin de curier (dipl.), document special, nominal, eliberat de Ministerul Afacerilor

Externe sau de misiunea diplomaticaă respectivaă , care daă posesorului saă u
dreptul de a transporta corespondentȘaă diplomaticaă . B. asiguraă
 corespondentȘei diplomatice imunitatea pe teritoriul statelor straă ine, conform
uzantȘelor internatȘionale.

buzdugan (her., sig.), figuraă heraldicaă artificialaă din categoria armamentului, îînfaă tȘisȘ ataă
ca o maă ciucaă cu maî ner, folositaă îîn vechime ca armaă de luptaă sȘ i utilizataă ca
îînsemn al puterii, exprimaî nd suveranitatea sau detȘinerea unei dregaă torii.

Bündel (arh.), v. fasciculă.

Litera C

c. (dipl.), (1) v. collationatum ; (2) v. confer, conferatur.

cabrat (her.), termen care Indicaă reprezentarea unui cal ridicat pe picioarele din spate.

cacom (her.), v. blănuri.

cadru de microfilm (arh.), imagine obtȘinutaă pe microfilm printr-o singuraă declansȘ are a
aparatului de microfilmat. IÎn general c. cuprinde imaginea unei singure
pagini document, dar, îîn unele situatȘii, pe cadru pot figura douaă sau chiar mai
multe pagini. Sin. fotogramă.

caduceu (her., sig.), îînsemn format dintr-un baston avaî nd la extremitatea superioaraă
douaă aripi, pe care se îîncolaă cesc doi sȘ erpi afrontaî ndu-se îîn partea superioaraă .
Fiind atributul zeului Mercur, c. simbolizeazaă activitatea comercialaă . Uneori a
fost interpretat ca expresie a dorintȘei de pace sȘ i colaborare.

caftan (her., sig.), îînsemn heraldic reprezentaî nd o hainaă lungaă , cu maî neci, purtataă de
domn sȘ i boieri pentru a marca rangul social pe care îîl detȘineau. IÎn sec. XVII-
XVIII domnul primea c. de la sultan, iar boierii primeau de la domn o astfel de
îîmbraă caă minte, caî nd erau investitȘi cu o dregaă torie (boierul era „caă ftaă nit").

calam (pal.), condei din trestie. V. condei.

calendar (cron.), totalitatea regulilor ce servesc la fixarea maă surii timpului îîn diferite
sisteme cronologice. Sistemele calendaristice se îîmpart îîn trei tipuri
 fundamentale: 1. c. solar, bazat pe misȘ carea aparentaă a Soarelui. Cel mai
vechi c. a fost cel folosit de egipteni îîncepaî nd de la anul 4241 îînaintea erei
noastre. Cuprindea 12 luni de 30 de zile plus cinci zile aditȘionale (numite
epagomene), deci 365 de zile. Nesocotind fractȘiunea de aproape sȘ ase ore din
durata anului solar, îîntre anul tropic sȘ i anul civil se producea o diferentȘaă de o
zi îîn patru ani, ceea ce faă cea defectuos acest sistem, corectat mai taî rziu prin
reforma lui Iuliu Caesar. IÎn sec. V-IV îînaintea erei noastre persȘ ii, care
folosiseraă paî naă atunci un c. lunar, au adoptat sistemul egiptean de maă surare a
timpului paî naă îîn anul 651 era noastraă , caî nd au trecut la c. lunar arab, iar îîn
anul 1079 sȘ i-au îînsusȘ it c. musulman. Romanii au folosit sȘ i ei un c. atribuit lui
Romulus, dar creat probabil anterior, de populatȘia pastoral-agraraă care a traă it
pe teritoriul actualei Italii; 2. c. lunaro-solar, bazat pe misȘ carea de revolutȘie
a lunii sȘ i pe misȘ carea aparentaă a Soarelui sȘ i avaî nd drept principiu ca îîntaî ia zi
a fiecaă rei luni lunare saă coincidaă cu aparitȘia lunii noi, dar îîn acelasȘ i timp sȘ i
fenomenele anului solar saă cadaă îîn aceleasȘ i luni, a fost folosit de mai toate
popoarele antichitaă tȘii: babilonienii, chinezii, evreii, grecii, indienii, romanii
etc.; 3. c. lunar, bazat pe fazele lunii, a fost folosit ele arabi sȘ i de popoarele de
religie musulmanaă . Dupaă îînfaă ptuirea reformei religioase de caă tre Mohamed,
c. arab initȘial a fost modificat, devenind c. musulman, îîn afara celor trei tipuri
de c. se mai cunosc: c. gregorian („stilul nou”), introdus îîn anul 1582 (prin
bula Inter gravissimes), ca urmare a reformei ordonate de papa Grigore al
XIII-lea sȘ i prin care s-a desfiintȘat decalajul de zece zile dintre anul astronomic
sȘ i anul iulian ce se produsese de la anul 325 sȘ i s-a evitat repetarea îîn viitor a
diferentȘei de o zi îîn 128 de ani iuliani fatȘaă de Soare, consecintȘaă a depaă sȘ irii
lungimii anului iulian cu 11 minute sȘ i 14 secunde peste lungimea anului
astronomic Prin adoptarea c. g. nu s-a ajuns totusȘ i la o echivalentȘaă perfectaă
îîntre anul civil sȘ i Soare, caă ci sȘ i anul gregorian a raă mas mai lung decaî t anul
tropic solar cu aproximativ 24 de secunde, ceea ce duce la diferentȘa de o zi îîn
circa 3500 de ani. C. g. a fost adoptat îîn Europa, îîn tȘaările catolice îîn sec. al XVI-
lea, îîn tȘaările de religie protestantaă îîn sec. al XVIII-lea, tȘaările din sud-est, de
religie ortodoxaă , aderaî nd la reforma gregorianaă abia îîn sec. al XX-lea. Sinodul
romaî n a hotaă raî t adoptarea c. g. îîn anul 1923, dar reforma a fost definitivataă îîn
anul 1924, caî nd 1 octombrie (stil vechi) a devenit 14 octombrie (stil nou).
Pentru a putea face concordantȘaă îîntre stilul vechi sȘ i stilul nou, ataî ta timp caî t
diferentȘa îîn sistemul de datare existaă , trebuie saă fie cunoscutaă data la care
diferite tȘaări au adoptat c.; c. iulian („stilul vechi”), sistem de îîmpaă rtȘire a
timpului dupaă calculele lui Iuliu Caesar care, ajutat de astronomul Sosigene
din Alexandria, a stabilit durata anului la 365 de zile sȘ i sȘ ase ore, apropiindu-l
de anul solar. Cum îînsaă îîn mod practic anul nu putea avea fractȘiuni de zi s-a
hotaă raî t ca la fiecare al patrulea an saă se adauge o zi pentru a compensa
diferentȘa de sȘ ase ore anual. Anul s-a numit bis sextilis (bisect) sȘ i avea 366 de
zile. C. i. fiind simplu sȘ i practic a fost adoptat treptat de numeroase popoare sȘ i
a stat la baza calendarului modern îîn ce privesȘ te durata sȘ i îînceputul anului,
îîmpaă rtȘirea pe luni, numele lor sȘ i numaă rul de zile; c. perpetuu, v. ciclu pascal.

caligraf (pal.) 1. Persoanaă care scrie frumos, ordonat, clar. 2. Persoanaă care copiazaă
artistic actele sȘ i caă rtȘile (lucru necesar sȘ i raă spaî ndit îînainte de introducerea
tiparului). V. caligrafie sȘ i copie.
caligrafie (pal.), 1. Scriere care are îîn vedere îînfrumusetȘarea consȘ tientaă a formelor de
litere. 2. Scriere citeatȘaă, îîngrijitaă .

calotă sferică (sig.), v. căuşul

camera (arh.), v. conservatorium.

cameră de microfilmare (arh., cons.), v, aparat de microfilmare.

canaf (sig.), ciucure confectȘionat (din maă tase sau din fir metalic) la extremitatea
sȘ nurului ce leagaă un sigiliu atasȘ at de suport (respectiv la capetele ce ies din
caă usȘ sau cutia metalicaă ). Rolul lui este de a îînfrumusetȘa documentul sȘ i,
probabil, de a maă ri gradul de dificultate pentru producerea falsului sigilar.

cancelar (dipl.), îînalt demnitar, atestat documentar îîn Transilvania de la îînceputul sec al
XIV-lea îîn calitate de conducaă tor al cancelariei voivodale, iar îîncepaî nd din
1556 îîn calitate de c. al principelui. Caî nd la sfaî rsȘ itul sec. al XVII-lea ia fiintȘaă
cancelaria aulicaă la Viena, existau un c. provincial sȘ i un c. aulic transilvănean,
functȘii ce au îîncetat îîn 1867, odataă cu desfiintȘarea cancelariei aulice. C. era
îînsaă rcinat cu redactarea sȘ i emiterea actelor publice, avaî nd uneori sȘ i atributȘii
îîn domeniul politicii interne sȘ i externe.

cancelarie (canţilarie) (dipl.), organ de guvernaă maî nt al unui stat, institutȘie de

administratȘie publicaă , care este îînsaă rcinataă cu redactarea, emiterea sȘ i
validarea actelor ce-i sunt solicitate de autoritatea de care ea depinde; c.
Arhivelor Statului, compartimentul de muncaă unde îîsȘi desfaă sȘ ura activitatea
personalul acestei institutȘii. SȘ eful c. Arhivelor Statului avea îîn subordinele
sale pe scriitori sȘ i copisȘ ti; c. domnească, institutȘie medievalaă , temeinic
organizataă îîncaă din sec. al XIV-lea, care a functȘionat îîn tȘaările romaî ne pe laî ngaă
curtea domneascaă , paî naă la 1831, avaî nd sarcina redactaă rii actelor diplomatice,
a tuturor documentelor rezultate îîn urma unor acte juridice, sau, la cerere, a
corespondentȘei cu straă inaă tatea. Sin. cancelarie privata a domnului. IÎn general,
rolul principal îîn c. îîl are marele logofaă t, care este paă straă torul sigiliului
domnesc sȘ i ispravnicul documentelor emise. Tot el se îîngrijesȘ te de
autentificarea lor. IÎn c. mai functȘionau: al doilea logofaă t, al treilea logofaă t,
graă maă ticul (micul graă maă tic), dieci (diacul doamnei), uricari etc. MentȘionaă m
ca o caracteristicaă a cancelariei TȘ aării Romaî nesȘ ti bogata ornamentatȘie care
îînconjoaraă textul documentelor, îîn unele documente figuraî nd remarcabile
miniaturi, chiar portrete realizate artistic, îîn timp ce aspectul celor din
Moldova sȘ i Transilvania este mai solemn. IÎncepaî nd cu sec. al XVIII-lea,
influentȘa c. TȘ aării Romaî nesȘ ti asupra celei din Moldova devine vaă ditaă . îîn
Transilvania a existat o c. regalaă îîncaă din sec. al XIII-lea, cu organizare aparte,
sub influentȘa apuseanaă , condusaă de un cancelar, avaî nd îîn subordine
vicecancelarul sȘ i notarii (notarul special, notar secretar sȘ .a.). La sfaî rsȘ itul sec.
al XVII-lea ia fiintȘaă c. aulică transilvăneană de la Viena, ca organ de legaă turaă
 îîntre guvernul central sȘ i autoritaă tȘile locale. Aceastaă c. a functȘionat, cu exceptȘia
perioadei revolutȘiei de la 1848 sȘ i a perioadei 1848-1860, paî naă îîn anul 1867.
Domnii romaî ni au avut permanent îîn c. dieci sau scribi pentru corespondentȘa
externaă , cunoscaă tori – îîn afara limbii slave – ai limbii latine, polone, turce,
grecesȘ ti, ruse etc. IÎntre acesȘ tia unii au fost foarte îînvaă tȘatȘi, ca Lupu Stroici
mare logofaă t, la sfaî rsȘ itul sec. al XVI-lea îîn Moldova, sau UdrisȘ te Naă sturel,
cumnatul domnului Matei Basarab. Limba oficialaă a actelor de c. din tȘaările
romaî ne este slavo-romaî na, adicaă o limbaă slavaă veche care abundaă îîn expresii,
cuvinte, topice sȘ i onomastice curat romaî nesȘ ti. îîn sec. al XVII-lea se introduce
treptat îîn c. limba romaî naă , astfel îîncaî t îîn a doua jumaă tate a aceluiasȘ i secol, rar
se mai emit documente scrise îîn limba slavaă . IÎn Transilvania s-a scris cu
alfabetul latin, iar îîn Moldova sȘ i TȘ ara Romaî neascaă a fost folosit alfabetul
chirilic paî naă îîn timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, care a oficializat
scrierea cu alfabetul latin.

cancelarist (canţilerist) (dipl.), functȘionar administrativ care raă spundea de lucraă rile
executate îîntr-o cancelarie, fiind sȘ eful compartimentului de muncaă respectiv;
termenul era folosit rar. Sin. cap al cancelariei.

cancelaţie (dipl.), acoperirea textului unui act, prin trasarea unor bare, semnalaî nd
faptul caă este anulat, îîmpiedicaî nd astfel folosirea juridicaă a actului.

canton (her.), piesaă heraldicaă îîn formaă paă trataă reprezentaî nd a noua parte din scut. C.
mai des utilizat îîn alcaă tuirea stemelor este cel din coltȘul drept superior; c.
central, v. scut. Sin. cantonul vârfului; c. din dreapta al şefului, v. scut. Sin.
cantonul dextru al şefului; c. din inimă, v. scut. Sin. inima scutului; c. din
stânga scutului, v. scut. Sin. canton senestru al şefului; c. vârfului, v. scut. Sin.
cantonul central al talpei.

cap (her.), v. scut. Sin. sȘ ef.

cap al cancelariei (dipl.), v. cancelarist.

cap de bour (her., sig.), v. bour.

capitulaţie (dipl.), v. tratat.

capsulare a documentelor (arh., cons.), operatȘie de protectȘie a documentelor, constaî nd

din introducerea liberaă a filei-document îîntre douaă folii transparente, care,
prin lipirea la margini cu o bandaă dublu adezivaă , formeazaă un plic de
protectȘie îîn care documentul este apaă rat de actȘiunea diferitȘilor factori de
degradare. C. nu implicaă aderarea foliei plastice pe document prin folosirea
de adezivi sau tratamente termice.
capsulă de ceara (sig.), v. căuş.

capsulă metalică (sig.), v. capsulă sigilară.

capsulă protectoare (sig.), v. căuş.

capsulă sigilară (sig.), cutie confectȘionataă din metal (deseori din argint sau dintr-un
aliaj argintat) sau lemn, dotataă cu un capac fix sau mobil, menitaă a proteja
impresiunea sigilaraă . De multe ori pe aversul c. metalice se aflaă gravataă o
compozitȘie heraldicaă sau un ornament floral. Sin. capsulă metalică, cutie de
lemn.

capuchehaie (dipl.), reprezentant al tȘaărilor romaî ne, îîncepaî nd din a doua jumaă tate a sec.
al XVI-lea paî naă îîn a doua jumaă tate a sec. al XIX-lea, caî nd se îînfiintȘeazaă primele
agentȘii diplomatice sȘ i al Transilvaniei, îîn perioada principatului autonom, pe
laî ngaă Poarta otomanaă .

car al aparatului de citit microfilme (arh.), v. aparat de citit microcopii

caracterele externe ale actelor (dipl.), totalitatea elementelor de formaă ale actelor,
respectiv: suportul, grafia, ornamentatȘia, mijloacele de validare.

caracterele interne ale actelor (dipl.), totalitatea elementelor care tȘin de contȘinutul
actelor, respectiv limba sȘ i stilul îîn care acestea sunt redactate, natura
vocabularului utilizat, modul de îînlaă ntȘuire a paă rtȘilor formularului diplomatic.

caracteristică de regăsire (arh., inf.), ansamblu de termeni sau simboluri prin care se
reprezintaă contȘinutul unei cereri de informare, exprimat îîn limbajul de
regaă sire al sistemului, îîn vederea regaă sirii documentelor relevante.

caracteristici ale documentelor (dipl.), ansamblu de particularitaă tȘi care caracterizeazaă

un document sȘ i care se referaă la: forma îîn care se paă streazaă documentul
(original, transumpt, traducere, copie, concept etc.), limba îîn care este scris
documentul, suportul (care se va mentȘiona numai dacaă este haî rtie filigranataă
sau altul decaî t haî rtia obisȘ nuitaă ), semnele de validare (sigiliu, monograme,
semnaă turi), precum sȘ i starea de conservare (care se va indica numai îîn cazul
documentelor incomplete, rupte, paă tate etc.).

carantină (arh., cons.), maă suraă de paă strare izolataă , îîn spatȘii special amenajate, a
arhivelor posibil a fi contaminate biologic, din momentul preluaă rii de la
diferitȘi detȘinaă tori, paî naă la aplicarea tratamentelor de dezinfectȘie, dezinsectȘie
 sȘ i depozitare. C. are ca scop evitarea introducerii factorilor de degradare
biologicaă a documentelor îîn depozite.

carmen (dipl.), termen folosit îîn Transilvania, la sfaî rsȘ itul sec. al XIV-lea, uneori îîn sensul
de act.

carnaţie (her.), termen utilizat pentru precizarea culorii naturale a corpului omenesc,
îînfaă tȘisȘ at nud (total sau partȘial). Conform cerintȘelor heraldicii, fatȘa sȘ i bratȘele
faă raă îîmbraă caă minte ale personajelor astfel reprezentate nu vor fi blazonate cu
termenul c. (acest lucru fiind subîîntȘeles). Sin. partȘial natural.

carte cercuală (dipl.), v. circulara.

carte de hotărnicie (hotaă raî turaă ) (dipl.), termen utilizat uneori îîn evul mediu, îîn tȘaările
romaî ne, pentru a desemna mărturia hotarnică (v.).

carte de judecată (dipl.), act prin care se mentȘioneazaă o hotaă raî re, o sentintȘaă
judecaă toreascaă .

carte de rămas (dipl.), act prin care se mentȘioneazaă partea care a pierdut o judecataă , un
litigiu.

carte domnească (dipl.), act emis de domn (poruncaă , ispisoc, hotaă raî re etc.).

carte funciară (dipl.), registru (1) de publicitate imobiliaraă tȘinut îîn sec. al XIX-lea îîn
unele regiuni ale tȘaării, îîn care se îînscriu drepturile pe persoane sȘ i se noteazaă
actele privitoare la bunurile lor imobile, aflate pe teritoriul acestor regiuni
etc. Unele date de acest fel se gaă sesc îîn urbariile din Transilvania (sec. al XVI-
lea).

carte ţircularnică (dipl.), v. circulară.

Cartea oraşului (dipl.), denumire pentru primele registre oraă sȘ enesȘ ti din Transilvania, îîn
sec. XIV-XV, îînainte de îînfiintȘarea registrelor speciale pentru diferitele
domenii de activitate ale administratȘiei oraă sȘ enesȘ ti, îîn care erau trecute
îînsemnaă ri de tematicaă variataă . Cea mai veche carte a orasȘ ului s-a paă strat la
SighisȘ oara (Liber regestrationis cartarum causarum, 1487).

cartelă cu apertură (arh.), cartelaă prezentaî nd o perforatȘie dreptunghiularaă îîn care este
fixataă o microcopie. C. este un suport convenabil pentru microfilm, permitȘaînd
indexarea sȘ i regaă sirea rapidaă a fiecaă rui cadru, prin organizarea tematicaă a
 cartelelor îîntr-un fisȘ ier. Este numitaă , uneori, îîn mod impropriu sȘ i cartelă
perforată.

cartelă perforată (arh., inf.), suport de date nereutilizabil reprezentat printr-un carton
dreptunghiular de o calitate specialaă sȘ i dimensiuni standardizate, avaî nd un
coltȘ taă iat la 45°, iar pe fatȘaă imprimate, pe linii orizontale sȘ i coloane verticale,
cifrele de la 0 la 9; permite îînregistrarea oricaă rei cifre, litere sau semn special
sȘ i transmiterea datelor (informatȘii sȘ i instructȘiuni) echipamentelor de
prelucrare automataă ; termenul definesȘ te ataî t suportul fizic, caî t sȘ i purtaă torul
de date utilizat; datele sunt îînregistrate pe cartelaă prin perforare cu ajutorul
unor echipamente speciale, folosindu-se de regulaă codificarea EBCDIC
(Extended Binary Coded Decimat Interchange Code),

cartier (her.), fiecare din compartimentele îîn care a fost îîmpaă rtȘitaă suprafatȘa scutului.
InitȘial reprezenta una din cele patru paă rtȘi ale scutului scartelat; ulterior
definesȘ te fiecare din compartimentele scutului, indiferent de numaă rul
acestora.

cartogramă (dipl.), document cartografic constituit dintr-o prezentare graficaă , pe harta

unei regiuni, a unui tȘinut, a unei tȘaări etc. a unor date referitoare la fenomene
statistico-economice, cu indicarea localitaă tȘii, a raă spaî ndirii sȘ i a gradului lor de
intensitate, prin utilizarea de hasȘ uri, tente de culori sau grupuri de semne etc.
dispuse pe locul îînregistraă rii acestor fenomene.

cartulariu (dipl.), 1. Culegere sȘ i transcrieri de copii de pe documente, faă cute de o

persoanaă fizicaă sau moralaă , referitoare la bunurile sȘ i drepturile sale, la viatȘa sȘ i
activitatea sa, efectuate îîn scopul paă straă rii sȘ i facilitaă rii consultaă rii acestora. 2.
îîn evul mediu, un registru cu notitȘe de îîncaă rcaă turaă a navelor, al unui îîncasator,
al unui vamesȘ etc.

cartuş 1. (dipl.), figuraă ornamentalaă , constituind un chenar dreptunghiular sau paă trat
destinat a cuprinde un text scurt, de cele mai multe ori semnaă tura autografaă a
autorului actului. Cele mai bogate c. realizate din elemente florale sau
geometrice, se îîntaî lnesc pe suportul actelor emise îîn cancelariile domnesȘ ti sȘ i
cuprind semnaă tura autografaă a domnului respectiv; de obicei, c. este plasat îîn
partea inferioaraă a suportului, îîntre cele douaă paă rtȘi ale subscriptȘiei
neautografe sau se suprapune pe una din paă rtȘile acesteia; 2. (her., sig.), cadru
ornamental cu marginile îîndoite sȘ i uneori îîmpodobite cu diverse decoratȘiuni
vegetale sau geometrice; c. îînlocuiesȘ te uneori scutul (Fig. 16).

casare a actului (dipl.), v. anulare a actului.

casare a sigiliului (sig.), revocare a sigiliului rezultataă dintr-o decizie juridicaă care
interzice unei persoane saă -l foloseascaă .
cască (her.), v. coif.

casus foederis (dipl.), clauzaă prevaă zutaă îîntr-un tratat de aliantȘaă, prin care un stat se
obligaă saă intre îîn raă zboi alaă turi de aliatul saă u sau saă îînceapaă un raă zboi pentru
apaă rarea acestuia.

caşerare (arh., cons.), operatȘie de dublare a unor documente fragile cu un strat de

paî nzaă , haî rtie sau carton îîn scopul prevenirii degradaă rilor mecanice ce ar
putea saă rezulte din folosirea documentelor îîn mod frecvent. Cel mai adesea
sunt casȘ erate documentele de format mare, cum ar fi haă rtȘile, schitȘele etc.

catagrafie (dipl.), 1. Listaă nominalaă sau registru îîn care erau îînregistratȘi nominal, la
anumite date, totȘi locuitorii unei regiuni, sȘ i unui tȘinut, ai unei circumscriptȘii
etc., cu indicarea situatȘiei materiale, a functȘiei, a categoriei sociale etc. Sin.
recensământ, registru de recensământ. 2. Termen utilizat îîn lucraă rile de
cancelarie, pentru a denumi orice listaă sau inventar.

catalog alfabetic ierarhizat de cuvinte cheie (arh., inf.), instrument de lucru care
usȘ ureazaă indexarea documentelor de arhivaă , alcaă tuit din cuvinte-cheie
organizate alfabetic; fiecare cuvaî nt-cheie este precedat de un cod numeric
format din patru cifre sȘ i cuprinde ierarhiile corespunzaă toare din clasificatorul
tematic: subtema, tema sȘ i clasa tematicaă ; pentru unele cuvinte-cheie care
permit localizarea îîn spatȘiu sȘ i îîn timp s-au trecut unitaă tȘile administrativ-
teritoriale sȘ i provinciile istorice sȘ i respectiv decadele, jumaă taă tȘile de secol sȘ i
secolul îîn care se îîncadreazaă anul din document.

catalog arhivistic (arh.), instrument de informare sȘ tiintȘificaă care cuprinde rezumatele

documentelor din cadrul unui fond, sau a mai multor fonduri, selectȘionate
potrivit anumitor criterii (tematic, cronologic, topografic, toponomastic,
onomastic, lingvistic etc.), precum sȘ i un aparat sȘ tiintȘific constituit dintr-o
introducere, o listaă bibliograficaă sȘ i o listaă de corespondentȘe a cotelor pe
fonduri. IÎn cazul documentelor feudale, aparatul sȘ tiintȘific cuprinde sȘ i o listaă
cronologicaă a logofetȘilor, diecilor sȘ i ispravnicilor, lista documentelor false,
precum sȘ i o listaă a documentelor cu data rectificataă . Cataloage apaă rute sub
egida Arhivelor Statului: Catalogul documentelor Ţarii Româneşti, vol. I-II,
BucuresȘ ti, 1955-1974; Catalogul documentelor moldoveneşti, vol. I-V +
supliment, BucuresȘ ti, 1957-1975; Catalogul documentelor greceşti de la
Arhivele Statului Braşov, vol. I-II, BucuresȘ ti, 1958; Industria textilă în Braşov şi
Ţara Bârsei, Catalog de documente, 1413—1820, vol. I, BucuresȘ ti, 1960;
Catalog de documente turceşti, vol. I —II, BucuresȘ ti, 1960-1965 etc.; c.
cronologic, tip de c. care cuprinde informatȘii asupra datelor documentelor sȘ i
ale evenimentelor, dispuse îîn ordine cronologicaă ; c. de filme, c. care cuprinde
informatȘii referitoare la filmele cinematografice (denumirea filmului, a
studioului cinematografic, numele autorului, data lansaă rii); c. geografic, c. pe
materii al documentelor de arhivaă , îîntocmit pe criteriul topografic, care
cuprinde informatȘii documentare referitoare la denumiri geografice; c. de
 interpreţi, c. onomastic, specific documentelor fonice sau video, care
cuprinde documentele clasate dupaă numele interpretȘilor; c. de jurnale de
actualităţi, c. tematic care contȘine informatȘii referitoare la lucraă rile
cinematografice periodice (denumirea lucraă rii cinematografice, a studioului
cinematografic, data lucraă rii); c. sistematic, c. care cuprinde informatȘii
documentare grupate pe ramuri de cunoasȘ tere sȘ i activitate, asȘ ezate îîn
succesiune logicaă ; c. tematic, c. care cuprinde informatȘii despre structura sȘ i
contȘinutul documentelor unui fond sau a mai multor fonduri arhivistice,
grupate pe o temaă dataă .

„Catalogus privilegiarum" (arh.), titlul inventarului documentelor privilegiale din

arhiva orasȘ ului BrasȘ ov, îîntocmit pe la 1700 de caă tre notarul Martin Seewald.
Este scris îîn limba latinaă sȘ i cuprinde 338 de documente din perioada 1353-
1662, grupate dupaă emitentȘi.

catastif (catastih, catastiş), (arh.), v. condică.

catastihul vereselilor (arh., dipl.), titlul unui registru din TȘ ara Romaî neascaă din anul 1836,
îîn care erau trecute toate datoriile cetaă tȘenilor.

Causa fiscalis (arh.), denumirea unei serii de acte juridice îîn arhiva orasȘ ului Gherla,
cuprinzaî nd procese fiscale din anii 1773-1840, pornite din initȘiativa
juristului orasȘ ului.

călimară (pal.), vas îîn care se paă stra cerneala; putea fi de douaă feluri: de masaă (din
sticlaă , faiantȘaă sau argilaă smaă ltȘuitaă ) sȘ i de purtat la braî u, din metal usȘ or; este
îînsotȘitaă de alt vas asemaă naă tor, dar mai lung, necesar paă straă rii penelor sȘ i de
nisiparnitȘaă. V. sȘ i instrumente de scris şi auxiliare.

cămaşă arhivistică (arh., cons.), mijloc de protectȘie constaî nd dintr-o coalaă de haî rtie
pliataă la formatele documentelor, pe care se îînscriu elementele de identificare
ale acestora. C. se folosesȘ te îîn special pentru documentele foi volante. Haî rtia
din care este constituitaă c. este de calitate superioaraă , cu rezistentȘaă fizico-
mecanicaă ridicataă , durabilaă la paă strare, de preferintȘaă faă raă aciditate, pentru a
nu influentȘa negativ compozitȘia documentului protejat. Sin. coală de arhivă.

cămăraş de izvoade (dipl.), demnitar îîn ierarhia boierilor romaî ni din Moldova,
îînsaă rcinat cu slujba de secretar al domnului sȘ i divanului. Sin. (TȘ ara
Romaî neascaă ) logofăt de taină.

căprior (her.), piesaă onorabilaă a scutului, realizataă prin unirea bandei cu bara pe o
portȘiune din 3/4 din suprafatȘa lor. PozitȘia corectaă a c. este cu vaî rful îîn sus.
Caî nd este reprezentat cu vaî rful îîn jos se blazoneazaă raă sturnat; caî nd are
laturile spre flancurile scutului se descrie culcat; caî nd aceastaă piesaă este
 reprezentataă faă raă vaî rf se descrie retezat, iar caî nd are bratȘele arcuite se
blazoneazaă curbat. Sin. şevron (chevron).

căptuşit (her., sig.), termen utilizat la descrierea mantourilor, pavilioanelor sȘ i

lambrechinilor, indicaî nd felul smalturilor folosite pentru reprezentarea
interiorului sȘ i exteriorului acestor ornamente ale scutului.

căsuţă tipografică (bibl.), v. colofon.

căuş (sig.), suport îîn formaă de semisferaă , confectȘionat din cearaă naturalaă amestecataă cu
raă sȘ ini, avaî nd o excavatȘie de circa 30 mm., îîn care (dupaă ce se traseazaă caî teva
linii) se toarnaă ceara caldaă peste care se aplicaă matricea sigilaraă . C. reprezintaă
partea cea mai voluminoasaă a sigiliului ataî rnat; c. era realizat de obicei
manual, iar îîn cazuri foarte rare cu un tipar special. Sin. calotă sferică,
semisferă, emisferă de ceară, covăţică, capsulă de ceară, capsulă protectoare,
cuib, înveliş de ceară albă.

câmp (câmpul scutului) (her.), suprafatȘaă a scutului din blazon care poate fi liberaă sau
îîncadrataă cu piese sȘ i figuri heraldice.

câmp sigilar (sig.), suprafatȘa pe care se graveazaă emblema sȘ i legenda unui sigiliu.

cârjă (her.), figuraă heraldicaă artificialaă , reprezentataă îîn formaă de baston, avaî nd partea
superioaraă curbataă ; este utilizataă îîn stemele ecleziastice, de obicei ca atribut
al episcopatului. Sin. crosă.

ceară (sig.), material utilizat la confectȘionarea sigiliilor. C. poate fi de diferite culori sȘ i

calitaă tȘi. C. rosȘ ie a fost, îîn general, rezervataă pentru sigilarea îîn cancelariile
domnesȘ ti, c. verde sȘ i neagraă a fost utilizataă de demnitarii laici sȘ i ecleziastici.

cedula (dipl.), termen folosit îîn sec. al XIV-lea îîn Transilvania îîn sensul de act, pentru o
îînsemnare îîntaă ritaă cu sigiliu.

cella (arh.), denumire dataă îîn inventarul arhivei Sibiului din 1546 despaă rtȘiturilor
dulapurilor de arhivaă . Despaă rtȘiturile erau îînsemnate cu litere sau cifre. Sin.
theca.

centralizare a arhivelor (arh.), principiu de organizare a arhivelor, conform caă ruia

fondurile arhivistice se adunaă sȘ i se paă streazaă la Arhivele Statului. V. sȘ i
descentralizare a arhivelor, Arhivele Statului.
Centrul internaţional de Informare asupra Surselor Istoriei Balcanice (CIBAL)
(arh.), organism internatȘional, neguvernamental, cu sediul la Sofia, creat îîn
1976 din initȘiativa AsociatȘiei InternatȘionale de Studii Sud-Est Europene
(AIESEE) sȘ i a Consiliului InternatȘional al Arhivelor (CIA). Centrul îîsȘi propune
saă participe la realizarea programului UNESCO îîn domeniile care sunt de
competentȘa sa, scopul CIBAL fiind de a promova cercetaă rile asupra istoriei
popoarelor balcanice sȘ i de a face cunoscute rezultatele cercetaă rilor efectuate
îîn arhive sȘ i biblioteci, sub responsabilitatea sa sau îîn colaborare cu el. CIBAL
concentreazaă instrumentele de lucru referitoare la sursele istoriei balcanice;
organizeazaă microfilmarea surselor referitoare la istoria tȘaărilor balcanice sȘ i la
relatȘiile lor cu alte tȘaări; pune la dispozitȘia cercetaă torilor, sub formaă
corespunzaă toare, materialele straî nse (surse documentare, inventare de
arhive, bibliografii etc.); publicaă lucraă rile de referintȘaă sȘ i informeazaă asupra
surselor documentare, contribuie la formarea de arhivisȘ ti sȘ i cercetaă tori îîn
domeniul sȘ tiintȘelor speciale ale istoriei (paleografie sȘ i diplomaticaă latinaă ,
bizantinaă , slavaă sȘ i otomanaă , codicologie, critica textelor etc.); organizeazaă
conferintȘe sȘ i colocvii asupra problemelor privind sursele istoriei Balcanilor sȘ i
relatȘiile tȘaărilor din sud-estul Europei cu lumea mediteraneanaă sȘ i cu alte state.
Activitatea CIBAL este dirijataă de un consiliu internatȘional sȘ i un birou
operatȘional. Consiliul este compus din specialisȘ ti (istorici, arhivisȘ ti,
bibliotecari, documentarisȘ ti etc.), reprezentaî nd institutȘii sȘ i organizatȘii
natȘionale sȘ i internatȘionale. Fiecare membru al consiliului poate face parte din
una din comisiile permanente ale CIBAL sau ale comitetului. Consiliul se
îîntrunesȘ te îîn sesiune la fiecare doi ani, aprobaă temele sȘ i locul conferintȘelor sȘ i
colocviilor, tematica publicatȘiilor, crearea sau dizolvarea comisiilor
permanente, ratificaă adeziunile la proiect intervenite îîntre sesiuni, alege
biroul care se compune dintr-un presȘ edinte, un secretar general, presȘ edintȘii
comisiilor permanente, reprezentantul Comitetului consultativ al bibliotecii,
reprezentantȘii organizatȘiilor neguvernamentale AIESEE, CIA, FederatȘia
InternatȘionalaă a AsociatȘiilor de Bibliotecari (FIAB), reprezentantȘii centrelor
asociate. Elaborarea sȘ i aplicarea programului de lucru al CIBAL cade îîn
sarcina celor trei comisii: Comisia Arhive sȘ i microcopii, Comisia ConferintȘe,
colocvii sȘ i seminarii sȘ i Comisia PublicatȘii. Pe laî ngaă CIBAL functȘioneazaă o
bibliotecaă specializataă care straî nge materialele necesare activitaă tȘii CIBAL.
Conducerea bibliotecii este îîncredintȘataă unui comitet consultativ
internatȘional. Resursele financiare ale CIBAL provin din: subventȘii sȘ i donatȘii
ale organizatȘiilor, institutȘiilor internatȘionale sȘ i natȘionale sau ale unor
persoane fizice; contracte îîncheiate pentru punerea îîn lucru a proiectelor;
sume rezultate din vaî nzarea publicatȘiilor, beneficiile bunurilor etc. Academia
Bulgaraă de SȘ tiintȘe asiguraă localurile, posturile bugetare sȘ i alte lucruri
necesare functȘionaă rii CIBAL. UNESCO sprijinaă activitatea CIBAL printr-o
subventȘie anualaă . Consiliul internatȘional al Arhivelor colaboreazaă cu CIBAL
pentru rezolvarea proiectului Ghidului de surse ale istoriei Balcanilor paă strate
îîn afara regiunii. Organul informativ al CIBAL este „Buletinul informativ", care
apare de douaă ori pe an sȘ i oferaă informatȘii despre activitatea sȘ tiintȘificaă sȘ i
organizatoricaă a CIBAL îîn domeniul arhivelor, publicarea lucraă rilor de
referintȘaă asupra surselor istoriei Balcanilor, despre biblioteca specializataă a
CIBAL, precum sȘ i informatȘii referitoare la lucraă rile cu privire la studiile
balcanice sȘ i sud-est europene nou intrate îîn bibliotecaă .
cercetare administrativă în arhivă (arh.), ansamblul activitaă tȘilor de investigare,
desfaă sȘ urate îîn cadrul arhivelor, îîn vederea eliberaă rii, la cererea organizatȘiilor,
a cetaă tȘenilor romaî ni, precum sȘ i a cetaă tȘenilor altor state de certificate, copii sȘ i
extrase de pe documentele care se referaă la situatȘii sȘ i drepturi ale
solicitantȘilor, cum sunt: vechime îîn caî mpul muncii, studii, drepturi
patrimoniale etc. V. eliberare de certificate, copii şi extrase.

cercetare tematică în arhive (arh., inf.), actȘiunea de studiere sȘ i fisȘ are, pe diferite teme,
a documentelor din fondurile sȘ i colectȘiile arhivistice îîn scopul cunoasȘ terii
tuturor informatȘiilor care pot raă spunde cerintȘelor cercetaă rii sȘ tiintȘifice sȘ i ale
activitaă tȘii cultural-educative sȘ i de propagandaă .

cerere de acces la cercetarea documentelor (arh.), formular de evidentȘaă cuprinzaî nd

date asupra biografiei, formatȘiei profesionale a cercetaă torului sȘ i a
problematicii de cercetare. Este completat de caă tre acesta sȘ i se paă streazaă îîn
evidentȘa saă lii de studiu.

cerneluri (pal.), substantȘe folosite la scrierea documentelor. De-a lungul vremii s-a
folosit o mare diversitate de c. cum sunt cele cu contȘinut de pigmentȘi vegetali,
cele pe bazaă de carbon, cerneluri de anilinaă , cerneluri ferogalice etc. C.
folosite la scrierea documentelor au o mare importantȘaă pentru durabilitatea
materialelor din care sunt constituite documentele. C. nestabile îîn timp se
descompun sub influentȘa diferitȘilor factori, formaî nd compusȘ i acizi care
uneori corodeazaă suportul grafic, producaî nd, îîn cazurile grave, perforarea
acestuia. Mai frecvente sunt îînsaă cazurile de estompare sau disparitȘie
aproape totalaă a scrisului ca urmare a decoloraă rii c. prin oxidare lentaă sau ca
urmare a actȘiunii luminii. C. lavabile sunt dizolvate sȘ i spaă late ca urmare a
accidentelor de inundare a depozitelor sau umezire excesivaă a documentelor,
creaî nd dificultaă tȘi îîn lucraă rile de restaurare. Sin. chinoros; v. chinovar.

certificare (arh.), 1. îînscrierea pe o filaă nescrisaă , adaă ugataă la sfaî rsȘ itul dosarului, îînainte
de legarea lui, sau pe verso-ul ultimei file nescrise, a unitaă tȘilor arhivistice
preconstituite (registre, condici sȘ .a.), a urmaă toarelor elemente: Dosarul
(registrul, condica ...) cuprinde ... file (îîn cifre sȘ i, îîn paranteze, îîn litere), data
certificaă rii, numele sȘ i prenumele, îîn clar, sȘ i semnaă tura celui care face
certificarea. Se certificaă , îîn acelasȘ i mod, inventarele sȘ i registrele de evidentȘaă.
2. Confirmare de caă tre Arhivele Statului a exactitaă tȘii datelor cuprinse îîntr-o
copie sau îîntr-un extras dintr-un document etc.

certificare de acte (arh.), v. eliberare de certificate, copii şi extrase.

certificat (dipl.), document cu putere juridicaă , eliberat de Arhivele Statului, care

cuprinde informatȘii despre existentȘa îîn documentele arhivei, a unor date
referitoare la situatȘii sȘ i drepturi semnalate prin cererile solicitantȘilor.
cf., cfr. (dipl.), v. confer, conferatur.

Charta (carta, quarta) (dipl.), denumire genericaă folositaă îîn Transilvania îîn sec. XIII-XIV
pentru documentele scrise îîndeosebi pe pergament.

cheia paştilor (cron.), v. ciclu pascal.

cheie de acces (arh., inf.), conventȘia care se stabilesȘ te îîn scopul limitaă rii accesului la
informatȘiile din memorii sȘ i fisȘ iere; este simbolizataă numeric sau alfanumeric
pentru a fi recunoscutaă de calculator îîn momentul apelaă rii memoriilor sale;
Sin. parolă.

chinovar (sig., pal.), substantȘaă rosȘ ie, obtȘinutaă din plante sau sulfura rosȘ ie de mercur,
utilizataă la scrierea (mai ales a literei initȘiale majuscule, ornamente sȘ i
miniaturi) sȘ i la sigilarea actelor. Fiind culoarea care exprimaă suveranitatea,
maă retȘia, a fost intens folosit la validarea actelor domnesȘ ti. Sin. tuş roşu.

chirograf (chirographum) (dipl.), forma de emitere a actelor originale de caă tre locurile
de adeverire din Transilvania îîn sec. XIII-XIV. Pe un singur pergament se
îînscrie de douaă ori textul actului, îîntre cele douaă texte scriindu-se „deviza",
constaî nd, de obicei, din primele trei litere ale alfabetului, scrise cu litere
majuscule. Printr-o taă ieturaă dreaptaă pe mijlocul devizei erau despaă rtȘite cele
douaă texte, primul predaî ndu-se beneficiarului, iar al doilea raă maî naî nd îîn
arhiva locului de adeverire (v. par). îîn unele cazuri chirografierea se faă cea îîn
trei exemplare, pentru ca ambele paă rtȘi contractante interesate, caî t sȘ i locul de
adeverire, saă aibaă caî te un document original.

chitab (chitap) (dipl.), turcism utilizat pentru a denumi o scrisoare oficialaă sau un
document autentic, ori, p. ext. o carte veche.

CIA (arh.), v. Consiliul Internaţional al Arhivelor.

CIBAL (arh.), v. Centrul Internaţional de Informare asupra Surselor Istoriei Balcanice.

ciclu lunar (cron.), v. crugul lunii.

ciclu pascal (cron.), element cronologic secundar, inventat de biserica cresȘ tinaă pentru a
putea fixa data saă rbaă torilor mobile de peste an, care reprezintaă o perioadaă de
532 de ani, produsul îînmultȘirii numaă rului 28 (crugul soarelui) cu numaă rul 19
(crugul lunii), dupaă expirarea caă ruia toate elementele cronologice, afaraă de
indiction, revin la punctele de plecare pe care le aveau îîn primul an al ciclului.
Primul an al unui c. p. este sȘ i primul an al ciclului solar sȘ i al celui lunar. A
 îînceput de la anul 345 sȘ i a tȘinut paî naă la anul 877, caî nd îîncepe al doilea c. S-a
numit pascal deoarece ajutaă la calcularea PasȘ telui. IÎn sprijinul acestui caicul,
pornind de la faptul caă PasȘ tele poate saă cadaă îîntr-un interval de 35 de zile, 22
martie-25 aprilie, au fost alcaă tuite 35 de tabele, numite cheia Paştelui, care
cuprind o serie de litere sau cifre ce arataă cele 35 de posibilitaă tȘi de fixare a
datei acestuia. Cunoscaî nd ordinea literei îîn alfabet sau a cifrei afectate unui
an se poate calcula a caî ta zi dupaă 22 martie este duminica PasȘ telui. Apusenii
numesc cheia PasȘ telui, cheia saă rbaă torilor mobile. Sin. calendar perpetuu.

ciclu solar (cron.), v. crugul soarelui.

cifră (pal.), v. slovo-cifră.

cifru (arh., inf.), v. cod (2).

cimier (her.), v. creştet.

cinedocument (arh.), document figurativ din categoria documentelor audio-vizuale,

care fixeazaă cu ajutorul tehnicii cinematografice, o serie de obiecte,
evenimente, fenomene etc. sub forma unor succesiuni de, imagini. Sin.
document cinematografic.

cinematecă (arh.), 1. ColectȘie de documente cinematografice (filme). 2. Loc special

amenajat pentru paă strarea unei astfel de colectȘii.

ciornă (dipl.), v. concept.

circulară (dipl.), document de administratȘie din categoria actelor cu caracter normativ,

cuprinzaî nd o comunicare oficialaă îîntocmitaă sub formaă de scrisoare oficialaă ,
reprodusaă îîn mai multe exemplare identice, toate semnate, contrasemnate,
parafate sȘ i adresate concomitent la mai multȘi destinatari pentru a le
transmite îîn acelasȘ i timp un ordin de serviciu, o dispozitȘie, o directivaă sau
instructȘiuni referitoare la anumite obligatȘii de serviciu ce urmeazaă saă fie
îîndeplinite îîntocmai. Dupaă natura comunicaă rii cuprinse îîntr-o c., aceasta este
denumitaă sȘ i ordin circular sau scrisoare c., iar comunicarea cu caracter
diplomatic sȘ i contȘinut identic trimisaă sub formaă de c. de Ministerul de
Externe misiunilor diplomatice poartaă denumirea de notaă c (v. notă
diplomatică). Sin. (îînv.) carte cercuală, carte ţircularnică, ţirculară (cu var. îînv.
tȘercularaă ), curentalis.

Circularia politica (arh.), subdiviziune din seria actelor normative din arhiva
Guberniului Transilvaniei; cuprinde documente din anii 1707-1848 care se
referaă la politica agraraă sȘ i comercialaă , veniturile statului, regulamente,
 probleme judiciare, sanitare sȘ i edilitare, emise îîn cea mai mare parte de caă tre
Guberniul Transilvaniei.

circulaţie a documentelor (arh.), transmiterea documentelor îîn cadrul unei organizatȘii,

de la registraturaă la compartimente, îîntre compartimente, de la
compartimente la registraturaă , precum sȘ i de la o organizatȘie emitentaă la
destinatar; c. se realizeazaă îîn interiorul organizatȘiei sȘ i uneori îîntre organizatȘii
din aceeasȘ i localitate pe baza condicii de corespondentȘaă; caî nd expeditȘia caă tre
destinatar se efectueazaă prin posȘ taă , urmaă rirea documentelor se realizeazaă
prin borderoul de expeditȘie. V. registrul de intrare-ieşire, condica de
corespondenţă.

cista (arh.), mobilier folosit îîn evul mediu îîn Transilvania pentru paă strarea
documentelor îîn arhivaă , ca sȘ i pentru transportul lor.

Cista appendicis (arh.), serie de documente îîn arhiva Capitlului din Alba Iulia, anexaă la
seria „Miscellanea"; cuprinde documente din sec. XVI-XVIII care se referaă la
alte drepturi, îîn afara celui de proprietate funciaraă .

Cista comitatuum (arh.), serie de documente îîn arhiva Capitlului din Alba Iulia sȘ i îîn
arhiva Conventului din Cluj-Maă naă sȘ tur; cuprinde documente privind
drepturile de proprietate funciaraă din perioada 1527-sec. al XIX-lea,
Documentele sunt organizate dupaă vechile unitaă tȘi teritorial-administrative
din Transilvania.

Cista diplomatica (arh.), grupaă a arhivei Guberniului Transilvaniei, îîn care se paă strau
documentele cele mai importante din perioada sec. XVI-1867. Cuprinde
seriile de „libri regii", porunci, colectȘii, acte dietale, acte de nobilitate,
„Museum", copii de documente din arhivele Capitlului din Alba Iulia sȘ i ale
Conventului din Cluj-Maă naă sȘ tur.

Cista diversorum comitatuum (arh.), serie de documente îîn arhiva Capitlului din Alba
Iulia care cuprinde documente din perioada 1527-sec. al XIX-lea, referitoare
la drepturile de proprietate funciaraă îîn localitaă tȘi din diferite comitate, care nu
au putut fi îîncadrate îîn Cista comitatuum (V).

citissime (arh.), mentȘiune de cancelarie, folositaă îîn Transilvania îîn sec. XVI-XVIII, privind
expedierea sau rezolvarea urgentaă a unui document. C. se punea pe exteriorul
documentului îînchis, laî ngaă adresa destinatarului, respectiv îîn fruntea
conceptului raă spunsului, scris de obicei pe verso-ul documentului primit.

cito (arh.), mentȘiune de cancelarie folositaă îîn Transilvania îîn sec. XVI-XVIII, privind
expedierea sau rezolvarea rapidaă a unui document. V. citissime.
cito citissime (arh.), mentȘiune de cancelarie folositaă îîn Transilvania îîn sec. XVI-XVIII,
privind expedierea sau rezolvarea foarte urgentaă a unui document. V.
citissime.

ciuperci de mucegai (arh., cons.), grup de organisme microscopice care produc pe

documentele de arhivaă filamente lungi, bogat ramificate, numite hife sau
micelii, pe care se formeazaă elementele de îînmultȘire cunoscute sub numele
general de spori sȘ i care se raă spaî ndesc foarte repede prin aer, prin apaă sau
prin contact. C. se dezvoltaă îîn depozitele de arhivaă numai dacaă umiditatea
relativaă a aerului este mai mare de 65%; de obicei apar caî nd arhiva este
depozitataă îîn subsoluri sau spatȘii igrasioase, neaerisite. Aceastaă formaă de
biodeteriorare se poate produce sȘ i îîn caz de inundatȘii, chiar partȘiale, ale
depozitelor de arhivaă . Atacul se pune îîn evidentȘaă prin pete sau zone îîntinse
diferit colorate, uneori acoperite de o paî slaă groasaă de micelii; îîn cazuri grave
suportul este puternic degradat, iar filele se lipesc unele de altele, fiind greu
de desfaă cut chiar îîn laboratoarele de restaurare.

Civilis (arh.), serie de acte juridice referitoare la cauze civile îîn unele arhive din
Transilvania sec. XVIII-XIX.

Civitas (arh.), serie de documente îîn arhiva orasȘ ului Gherla, din perioada 1702-1787;
cuprinde privilegiile orasȘ ului, dispozitȘii cu privire la drepturile orasȘ ului, acte
omagiale, scrisori protectȘionale pentru oameni, dispozitȘii guberniale
privitoare la comertȘ , vamaă , moraă rit, paă duri, contracte.

clasare a documentelor (arh.), v. ordonare.

clasă tematică (arh., inf.), grupaă mare de probleme care se deosebesȘ te de alte grupe,
dupaă locul pe care-l ocupaă îîntr-un anumit sistem de productȘie sȘ i dupaă
activitaă tȘile pe care le definesȘ te; constituie o grupaă de probleme îîn cadrul
clasificatorului tematic, care cuprinde 20 astfel de clase codificate de la A la U
(literele Q, SȘ , TȘ nu se folosesc).

clasificare a documentelor (arh.), v. ordonare.

clasificare a sigiliilor (sig.), grupare a amprentelor sȘ i matricelor sigilare dupaă anumite

criterii, astfel îîncaî t, îîn ansamblu, saă ofere specialisȘ tilor date privind evolutȘia
sfragisticii. Principalele elemente de clasificare sunt: a) posesorul (domni,
principi, demnitari laici sȘ i ecleziastici, unitaă tȘi administrativ-teritoriale, orasȘ e,
comune, institutȘii de diferite categorii, persoane particulare); b) materialele
din care sunt realizate; c) tehnica de confectȘionare; d) forma; e) maă rimea; f)
contȘinutul legendei etc.
clasificator tematic (arh., inf.), instrument de lucru utilizat îîn activitatea de cercetare
tematicaă , care asiguraă organizarea uniformaă a fisȘ ierelor tematice; cuprinde
liste de probleme grupate pe clase tematice, teme sȘ i subteme, fiecare
subdiviziune fiind individualizataă printr-un indice alfanumeric.

clauză (dipl.), dispozitȘie specialaă sau accesorie, inserataă îîntr-un act public saă u privat,
precum sȘ i îîn contracte, tratate sȘ i conventȘii internatȘionale, prin oare se
stipuleazaă anumite prevederi îîn legaă turaă cu conditȘiile de aplicabilitate,
termene, precizarea anumitor drepturi etc.

clauzele actului (dipl.), prevederi introduse îîn cuprinsul textului actelor menite: a) a
preciza posibilitaă tȘile sau extinderea dispozitȘiei (clauze aditȘionale); b) a
asigura executarea acestuia sȘ i a îînlaă tura orice eventualaă piedicaă , îîntaî rziere
sau litigiu, susceptibil saă ducaă la mutilarea actului (clauze finale); c) a
determina pe cei care sunt îîmpricinatȘi saă se supunaă vointȘei exprimate îîn act
(clauze poruncitoare); d) a interzice oricaă rei persoane saă se opunaă direct sau
indirect vointȘei exprimate îîn act (clauze prohibitive); e) a adresa succesorilor
îîndemnul de a respecta decizia actului; f) a ordona executarea actului îîn ciuda
eventualei existentȘe a unor acte anterioare sau posterioare contrare sȘ i îîn
pofida dreptului comun. Pe laî ngaă acestea mai sunt sȘ i alte clauze: de
rugaă minte, de rezervaă , derogatorii, de nefolosire, de promisiune, de obligatȘii,
de garantȘie, de renuntȘare etc.

climatizare a depozitelor de arhivă (arh., cons.), ansamblu de maă suri avaî nd ca scop
mentȘinerea temperaturii, umiditaă tȘii relative sȘ i puritaă tȘii aerului din depozitele
de arhivaă la parametrii recomandatȘi pentru conservare, cu ajutorul unor
instalatȘii de climatizare. InstalatȘiile de climatizare sunt compuse din priza de
aer, camera de climatizare, baterii sȘ i guri de distributȘie, prevaă zute cu aparate
de maă suraă , control sȘ i reglare a conditȘiilor de microclimat. îîn cazul
documentelor scrise pe haî rtie sȘ i pergament, microclimatul optim este cuprins
îîntre limitele 14-18° C sȘ i 45-65% u. r.; pentru conservarea microfilmelor se
prevaă d umiditaă tȘi relative mai scaă zute, îîntre 40-50%. Pentru prevenirea
actȘiunii prafului sȘ i noxelor din atmosfera poluataă , îîn special îîn mediul urban,
este necesaraă purificarea aerului admis îîn depozite.

coală de arhivă (arh., cons.), v. cămaşă arhivistică.

coală de conexare (arh.), auxiliar de registraturaă folosit la sfaî rsȘ itul sec. al XIX-lea sȘ i la
îînceputul sec. al XX-lea îîn registraturile institutȘiilor din Transilvania.,
constaî nd dintr-o coalaă de haî rtie dublaă , îîndoitaă la mijloc, care cuprinde mai
multe acte individuale sau singulare conexate, referitoare la aceeasȘ i cauzaă . Pe
c. sunt tipaă rite, de obicei, antetul institutȘiei, cota de registraturaă , obiectul
actelor din cuprinsul colii, numerele de intrare sȘ i, eventual, un scurt rezumat
al contȘinutului lor. Uneori pot figura sȘ i cotele din anii anteriori, referitoare la
aceeasȘ i cauzaă , eventual chiar cota unde cauza continuaă îîntr-un an ulterior. '
cocă (sig.), v. ostie.

cod 1. (dipl.), 1. culegere de legi dintr-un anumit domeniu al dreptului sau, p. ext., o
culegere de norme sȘ i dispozitȘii referitoare la un anumit domeniu de activitate
etc. îîn general, fiecare c. (1) este individualizat printr-un determinativ care
indicaă fie domeniul de activitate, fie autorul acelor legi sau norme, dispozitȘii
etc. 2. (arh.), listaă de echivalente îîntre un limbaj artificial sȘ i limbajul natural,
utilizataă îîn corespondentȘa diplomaticaă sȘ i comercialaă pentru a paă stra secretul
corespondentȘei sȘ i a reduce cheltuielile transmiterii telegrafice etc. Sin. cifru.
3. (arh., inf.), sistem de simboluri (semne) folosit pentru a reprezenta sȘ i
transmite informatȘii îîn sistemul SARI AS; c. atribuit unui cuvaî nt cheie permite
ca automat saă se atasȘ eze rezumatului ataî t cuvaî ntul cheie respectiv caî t sȘ i
ierarhiile sale din clasificatorul tematic.

codex (codice) (dipl.), 1. Reunire de table cerate, reprezentaî nd cea mai veche formaă de
carte îîn perioada romanaă ; 2. Culegere (manuscrisaă ) de legi, de documente
medievale sau, p. ext., de orice texte vechi (medievale), de obicei cu contȘinut
variat; c. diplomaticus, v. condică, cartulariu; c. rescriptus (pal.), v.
palimpsest.

codicil (dipl.), act juridic îîntocmit cu respectarea formelor legale, posterior

testamentului la care se referaă , pentru a-i aduce unele modificaă ri sau
completaă ri, ori pentru a introduce o clauzaă ca expresie a vointȘei testatorului,
nerespectarea acestei clauze ducaî nd la anularea testamentului.

codicologie, sȘ tiintȘaă specialaă a istoriei care studiazaă tehnica de executȘie a manuscriselor,

urmaă rind suportȘii grafici, sistemele de taă iere sȘ i liniere a filelor, modul de
numerotare a caietelor, stilul sȘ i ornamentatȘia etc.

codificare (arh., inf.), operatȘiunea de transpunere a limbajului natural îîntr-un cod.

Codrescu Teodor (1 aprilie 1819, lasȘ i – 23 martie 1894, lasȘ i), director al Arhivelor
Statului din IasȘ i îîn perioada aprilie-octombrie 1856; a urmat studiile medii la
IasȘ i sȘ i GalatȘi (1838), iar îîn 1841 absolvaă cursurile superioare de filozofie sȘ i
legi la IasȘ i, fiind repartizat ca profesor de limbaă francezaă . Ocupaă diferite alte
posturi îîn îînvaă tȘaămaî nt paî naă îîn anul 1853, iar apoi functȘii politice, devenind un
aprig militant al RevolutȘiei de la 1848 sȘ i al Unirii. îîn anul 1850 este numit
redactor al publicatȘiei „Zimbrul". Ca director al Arhivelor iesȘ ene a fost
preocupat de completarea arhivelor cu noi documente sȘ i a organizat prima
expozitȘie arhivisticaă romaî neascaă . Este editorul colectȘiei de documente dricar
iul cuprinzător de hrisoave, anaforale, tratate si alte acte ale Moldo- Valahiei,
26 vol., IasȘ i, 1852-1895.
coif (her.), ornament exterior al scutului reprezentaî nd acoperaă maî ntul (metalic) al
capului cavalerilor. A fost confectȘionat din diferite metale (aur, argint, otȘel
etc.) timbraî nd scutul, îîn profil sȘ i din fatȘaă, cu viziera îînchisaă sau deschisaă .
InitȘial, gradul de deschidere al vizierei exprimaă rangul social al posesorului:
a) viziera deschisaă desemna un suveran; b) viziera deschisaă pe jumaă tate
indicaă principii de saî nge regal sȘ i ducii suverani; c). viziera alcaă tuitaă din 11
gratii sȘ i douaă traverse indicaă un duce sau un marchiz etc. Pentru bastarzi
viziera era redataă îînchisaă . C. este reprezentat, de obicei, îîncoronat, putaî nd fi
îînsotȘit sȘ i de alte mobile cum sunt: penajele, colierele etc. Sin. cască.

colecţia „Achiziţii noi" (arh.), colectȘie constituitaă îîn cadrul Arhivelor Statului din
documentele recent intrate îîn depozitele proprii prin donatȘie sau cumpaă rare
sȘ i care cuprinde: hrisoave, firmane, zapise de vaî nzare-cumpaă rare,
corespondentȘaă, jalbe, caă rtȘi domnesȘ ti, anaforale sȘ .a.

colecţie arhivistică (arh.), totalitatea documentelor grupate de o organizatȘie, o familie

sau persoanaă fizicaă , conform unui anumit criteriu faă raă a se tȘine seama
neapaă rat de provenientȘa lor sau de existentȘa unei legaă turi organice îîntre ele.
IÎn cadrul Arhivelor Statului, colectȘiile sunt organizate dupaă urmaă toarele
criterii: cronologic, tematic, al limbii, al suportului material. IÎntre acestea se
numaă raă : SectȘia istoricaă ; Acte comemorative sȘ i de fundatȘie; Acte privilegiate;
Fotografii; PecetȘi; Suluri; Manuscrise; Documente grecesȘ ti; Documente
turcesȘ ti; Planuri sȘ i hotaă rnicii; Documente foi volante.

colecţie de matrice sigilare (sig.), totalitatea matricelor sigilare conservate îîntr-un

depozit public. IÎn conformitate cu cerintȘele sȘ tiintȘei arhivistice, matricele
sigilare trebuie inventariate îîn ordinea depunerii, urmaî nd ca pentru regaă sirea
lor tematicaă saă se constituie un fisȘ ier special.

colecţie sigilară (sig.), colectȘie reunind impresiuni sigilare, originale sau copii, grupate
dupaă anumite criterii cum sunt: a) posesorii (suverani, demnitari laici sȘ i
ecleziastici, unitaă tȘi administrative, orasȘ e, comune, institutȘii etc.); b)
reprezentarea din emblemaă (sigilii de tip iconografic, hagiografic, naval etc.);
c) provinciile istorice de unde provin (sigilii din Transilvania, Moldova etc.);
d) tehnica de confectȘionare etc.

coligat, 1. (bibl.), volum îîn care se leagaă lucraă ri cu contȘinut sau tematicaă diferitaă ; 2.
(arh.), condicaă îîn care sunt legate mai multe documente, originale sau copii.
Sin. miscelaneu.

coll. (dipl.), v. collationatum.

collata (dipl.), mentȘiune folositaă îîn cancelaria regalaă ungaraă la documentele latine
medievale pentru Transilvania îîn sec. al XIV-lea, privind colatȘionarea
 (verificarea) documentelor îînainte de eliberarea lor caă tre beneficiar.
MentȘiunea c. se scria, de obicei, pe îîndoitura inferioaraă a pergamentului.

collationatum (dipl.), mentȘiune de cancelarie privind compararea contȘinutului

documentului cu conceptul saă u, îînainte de a fi supus validaă rii. Scris sȘ i
prescurtat c. sȘ i coll.

Collectanea (arh.), denumire folositaă îîn Transilvania îîn sec. XVIII-XIX pentru culegerile
de documente originale sȘ i îîn copie, manuscrise, alcaă tuite de cercetaă tori îîn
domeniul istoriei sȘ i colectȘionari de documente.

Collectio Historico-Diplomatica (arh.), serie de documente din arhiva Guberniului

Transilvaniei, alcaă tuitaă de arhivarul Mike Saá ndoá r îîn anii 1838-1848. Cuprinde
documente din anii 1605-1848, privind domeniile principilor Transilvaniei,
probleme de impozit, militare, de personal, diete, administratȘie, îîmpaă rtȘirea
administrativ-teritorialaă a Transilvaniei, conscriptȘii etc.

colofon (bibi.), îînsemnare la sfaî rsȘ itul unei caă rtȘi din epoca introducerii tiparului (sec. XV-
XVI), cuprinzaî nd unele date editoriale (numele tipografului, data sȘ i locul
unde a lucrat sȘ i, rar, alte precizaă ri asupra alcaă tuirii operei). Sin. căsuţa
tipografică.

colontitlu (bibl.), primul raî nd de pe fiecare paginaă a unei caă rtȘi, tipaă rit cu majuscule
deasupra textului propriu-zis (sȘ i de regulaă îîntre douaă linii tipografice).
ContȘine numele autorului pe pagina din staî nga (cu sotȘ), titlul îîntreg sau
prescurtat al caă rtȘii ori al unui capitol, pe pagina din dreapta (faă raă sotȘ).

columnatio (dipl.), tip de ornamentare a primului raî nd, caracteristic documentelor

latine din sec. al XIII-lea.

Comisia consultativă heraldică (her., sig.), organism creat îîn anul 1920 sȘ i oficializat
prin legea din 23 iunie 1921. Era compusaă din sȘ apte membri, activaî nd pe
laî ngaă Ministerul de Interne. Paî naă îîn anul 1940 (caî nd a fost desfiintȘataă ) C. a
concentrat informatȘiile privind sigiliile sȘ i stemele utilizate de-a lungul anilor
pe teritoriul tȘaării noastre sȘ i a elaborat noile arme de stat, precum sȘ i stemele
pentru autoritaă tȘile administrativ-teritoriale (tȘinuturi, judetȘe, municipii, orasȘ e
sȘ i unele institutȘii laice sȘ i ecleziastice, ca: universitaă tȘi, patriarhie, mitropolie,
episcopii). O contributȘie importantaă la activitatea C. au adus-o reprezentantȘii
DirectȘiei generale a Arhivelor Statului, îîntre care Constantin Moisil sȘ i Mihai
Popescu.

Comisia centrală de evaluare (arh.), organul colectiv de lucru constituit îîn cadrul
D.G.A.S., care daă avize consultative cu privire la oportunitatea achizitȘionaă rii
documentelor sȘ i publicatȘiilor de referintȘaă arhivisticaă de la persoane fizice sȘ i
 stabilesȘ te pretȘul de achizitȘie al acestora. IÎn unele cazuri, C. avizeazaă sȘ i
lucraă rile comisiilor de evaluare de la filiale.

Comisia de evaluare a documentelor (arh.), organ colectiv de lucru constituit la

filialele Arhivelor Statului, care daă avize consultative cu privire la
oportunitatea achizitȘionaă rii documentelor sȘ i publicatȘiilor de referintȘaă
arhivisticaă de la persoane fizice sȘ i stabilesȘ te pretȘul de achizitȘie al acestora. V.
sȘ i Comisia centrală de evaluare.

Comisia de selecţionare a documentelor de la Arhivele Statului (arh.), organ colectiv

constituit îîn cadrul unitaă tȘilor Arhivelor Statului care verificaă sȘ i daă avize
consultative asupra lucraă rilor de selectȘionare primite de la organizatȘiile
socialiste sȘ i celelalte organizatȘii din raza lor de activitate, îîn vederea
confirmaă rii lor. Avizeazaă sȘ i lucraă rile de selectȘionare îîntocmite pentru
fondurile din depozitele proprii.

Comisia de selecţionare a documentelor de la organizaţiile socialiste (arh.), organ

colectiv constituit la organizatȘiile socialiste sȘ i celelalte organizatȘii pentru
efectuarea selectȘionaă rii documentelor din fondurile proprii. Comisiile de
selectȘionare de la organizatȘiile socialiste propun spre eliminare unitaă tȘile
arhivistice lipsite de valoare documentaraă sȘ i al caă ror termen de paă strare a
expirat. Procesele-verbale ale C. se aprobaă de Arhivele Statului.

Comisia documentală (arh.), organism de lucru, îînfiintȘat îîn anul 1841, îîn TȘ ara
Romaî neascaă , avaî nd ca atributȘii straî ngerea, transcrierea sȘ i traducerea actelor
de proprietate ale maă naă stirilor din tȘaraă pentru „a îîntregi istoria tȘaării cu sȘ tiri
scoase din acte vechi". C. a lucrat sub conducerea Departamentului CredintȘei,
fiind formataă din sȘ apte membri, un secretar, un registrator, un translator sȘ i
patru copisȘ ti. InitȘial, C. a fost îînfiintȘataă pe un termen de trei ani, îînsaă sȘ i-a
continuat activitatea paî naă îîn anul 1862, caî nd Arhivele Statului au preluat tot
materialul straî ns paî naă atunci de aceastaă comisie, de asemenea sȘ i personalul
ei. IÎn cei 20 de ani de activitate, C. a reusȘ it saă transcrie actele maă naă stirilor:
Arnota, BistritȘa, Glavacioc, Golgota, Govora, Motru, Rîîncaciov, Sadova, Seaca,
Strehaia, Tismana, Trivale sȘ i VierosȘ .

Comisia genealogică (gen.), organism obsȘ tesc, creat îîn 1943, îîn vederea impulsionaă rii
cercetaă rilor genealogice. SȘ i-a îîncheiat activitatea îîn acelasȘ i an.

Comisia de heraldică, genealogie şi sigilografie (her., gen., sig.), organism obsȘ tesc,
creat îîn 1970, pe laî ngaă Institutul de istorie „N. Iorga", desfaă sȘ uraî ndu-sȘ i
activitatea sub auspiciile Academiei de SȘ tiintȘe Sociale sȘ i Politice. Avaî nd drept
scop dezvoltarea acestor sȘ tiintȘe speciale ale istoriei, C. a impulsionat
cercetaă rile natȘionale îîn domeniile respective sȘ i a contribuit, prin participarea
la congresele internatȘionale de specialitate, la popularizarea, dincolo de
 hotare, a izvoarelor istorice romaî nesȘ ti sȘ i a rezultatelor obtȘinute de specialisȘ tii
romaî ni.

Comisia internaţională de diplomatică (dipl.), organism afiliat Comitetului

internatȘional de sȘ tiintȘe istorice. Constituitaă îîn 1965 la Viena, C. a fost
recunoscutaă oficial îîn cadrul Congresului internatȘional de sȘ tiintȘe istorice din
1970 de la Moscova. C., menitaă saă contribuie la dezvoltarea sȘ tiintȘei
diplomatice, reunesȘ te specialisȘ ti din diverse tȘaări, preocupatȘi de aprofundarea
metodologiei cercetaă rii izvoarelor documentare; sȘ i-a axat activitatea îîn
urmaă toarele directȘii: 1) standardizarea normelor de editare a documentelor;
2) publicarea unor culegeri de acte diplomatice ; 3) uniformizarea
terminologiei de specialitate prin elaborarea unui dictȘionar internatȘional de
diplomaticaă ; 4) organizarea de colocvii sȘ i congrese internatȘionale pentru
dezbaterea unor aspecte privind evolutȘia cancelariilor sȘ i critica diplomaticaă a
îînscrisurilor feudale. PresȘ edintȘia are sediul la Paris, FrantȘa, iar secretariatul
îîn Republica Federalaă Germania.

Comisia ştiinţifică pentru probleme arhivistice (arh.), organ consultativ ce

functȘioneazaă îîn cadrul Ministerului de Interne sȘ i care a luat fiintȘaă potrivit
prevederilor Decretului 472/1971 privind Fondul Arhivistic NatȘional al R.S.R.
Comisia este formataă din specialisȘ ti din DirectȘia generalaă a Arhivelor Statului,
din alte institutȘii de sȘ tiintȘaă sȘ i culturaă , precum sȘ i din unele ministere, avaî nd ca
scop asigurarea, îîn mod unitar, a orientaă rii activitaă tȘii arhivistice la nivel
natȘional, potrivit cerintȘelor cercetaă rii sȘ tiintȘifice sȘ i ale muncii cultural-
educative.

Comisia centrală de selecţionare a documentelor (arh.), organ colectiv constituit îîn

cadrul DirectȘiei generale a Arhivelor Statului care verificaă sȘ i daă avize
consultative asupra indicatoarelor termenelor de paă strare sȘ i a lucraă rilor de
selectȘionare primite de la organizatȘiile socialiste centrale îîn vederea
confirmaă rii lor. C. avizeazaă lucraă rile de selectȘionare primite de la filialele
judetȘene ale Arhivelor Statului, avaî nd sarcina saă studieze îîntreaga activitate
de selectȘionare a documentelor din Fondul Arhivistic NatȘional sȘ i saă propunaă
maă suri de îîmbunaă taă tȘire a acestei activitaă tȘi.

Comisie de expertiză a documentelor (arh.), termen iesȘ it din uz. V. Comisia, de

selecţionare a documentelor de la Arhivele Statului

Comisie de expertiză şi control a documentelor (arh.), termen iesȘ it din uz. V. Comisia
de selecţionare a documentelor de la Arhivele Statului.

Comitetul Internaţional de Sigilografic (C.I.S.) (sig.), organism creat îîn 1959 prin
hotaă raî rea Biroului executiv al Consiliului InternatȘional al Arhivelor, îîn
vederea rezolvaă rii unor probleme practice privind paă strarea sȘ i conservarea
sigiliilor sȘ i a stimulaă rii cercetaă rilor îîn acest domeniu. Nu are un sediu stabil.
 Actualmente presȘ edintȘia se aflaă la Bruxelles-Belgia, iar secretariatul la
BucuresȘ ti – Romaî nia. Numit initȘial Comitetul de Sigilografie, apoi, dupaă 1978,
C.I.S., acest organism a contribuit la dezvoltarea teoriei sȘ i practicii sfragistice,
preocupaî ndu-se de uniformizarea terminologiei de specialitate, stabilirea
elementelor necesare pentru descrierea sigiliilor (îîn acest scop a difuzat douaă
variante de fisȘ e, una pentru o descriere sumaraă alta pentru o descriere
analiticaă ), reunirea eforturilor specialisȘ tilor îîn vederea cresȘ terii longevitaă tȘii
izvoarelor sigilare, tratarea maladiilor cerii sȘ i a altor substantȘe utilizate la
sigilare, elaborarea de studii menite saă scoataă îîn evidentȘaă importantȘa sigiliilor
create îîn diferite tȘaări, îîntocmirea bibliografiei internatȘionale de sigilografie,
organizarea de expozitȘii itinerante avaî nd la bazaă aceste maă rturii speciale ale
trecutului istoric. IÎn etapa actualaă este compus din 9 membri plini sȘ i 6
membri corespondentȘi, cuprinzaî nd specialisȘ ti din urmaă toarele tȘaări: Belgia,
FrantȘa, Israel, Italia, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Republica Federalaă
Germania, Romaî nia, Spania, Sudan, S.U.A., Ungaria, U.R.S.S. sȘ i Vatican. C.I.S. îîsȘi
desfaă sȘ oaraă activitatea prin sesiuni anuale, gaă zduite prin rotatȘie de tȘaările
participante.

comma (dipl.), figuraă de mari dimensiuni avaî nd forma unei virgule urmataă de punct,
trasata pe suportul privilegiilor pontificale îîn sec. XI-XII.

Commissariales dispositiones (arh.), denumire dataă îîn repertoriile alfabetice din

Transilvania, îîn sec. al XVIII-lea, dispozitȘiilor Comisariatului provincial
suprem privind aprovizionarea armatei. Aceste dispozitȘii au fost constituite
uneori sȘ i îîn serii separate.

Commissariales ordinationes (arh.), denumire dataă îîn repertoriile alfabetice din

Transilvania îîn sec. al XVIII-lea ordinelor Comisariatului Provincial Suprem
privind aprovizionarea armatei. Aceste repertorii an fost constituite uneori sȘ i
îîn serii separate.

commissio (dipl.), îînsemnare pe documentele latine medievale emise de cancelaria

regalaă ungaraă , îîn sec. XIV-XVI, pentru Transilvania, din ordinul verbal
(commissio propria domini regis) sau scris (ad litteratorium domini regis) al
regelui.

compas (pal.), instrument folosit sȘ i la elaborarea actului îîn vederea marcaă rii sȘ i maă suraă rii
distantȘelor dintre raî nduri sȘ i pentru liniere. Sin. perghel, punctorium.

compatibilizarea de tezaure (arh., inf.), stabilire a unei corespondentȘe îîntre

descriptorii a douaă sau mai multe tezaure cu aceeasȘ i arie de acoperire, îîn
vederea facilitaă rii schimbului reciproc de informatȘii.
completare a arhivei (arh.), activitate desfaă sȘ urataă de Arhivele Statului îîn vederea
preluaă rii îîn depozitele proprii a documentelor ce fac parte din Fondul
Arhivistic NatȘional de la creatorii sȘ i detȘinaă torii de documente din tȘaraă sȘ i
straă inaă tate. V. preluare de documente.

completare a golurilor (arh., cons.), operatȘie de restaurare a documentelor avaî nd ca

scop îîntregirea suprafetȘei suportului grafic ce prezintaă lipsuri ca urmare a
degradaă rilor. Ca material de completare se utilizeazaă fie o haî rtie cu o
compozitȘie identicaă cu suportul grafic, fie haî rtie japonezaă , îîn cazul tehnicii de
lucru prin decupare; îîn cazul completaă rii prin turnarea suspensiei de fibraă se
utilizeazaă paste chimice de calitate superioaraă . Zona completataă trebuie ca,
indiferent de tehnica utilizataă , saă fie aderentaă la document sȘ i saă prezinte
aceeasȘ i masaă . V. formator de foi.

Computs-Protocolle (arh.), serie de registre din arhiva Comisariatului Provincial

Suprem al Transilvaniei din anul 1850, care cuprind situatȘiile privind
îîntretȘinerea armatei.

comunicare a documentelor (arh.), atributȘia arhivelor de a pune la dispozitȘia

publicului documentele pe care le paă streazaă îîn scopul cercetaă rii lor. C. poate fi
realizataă prin instrumente de informare sȘ tiintȘificaă , publicatȘii, presaă , radio, T.V.
etc. C. poate fi: directaă , caî nd se daă îînsusȘ i actul cerut spre consultare sau
indirectaă , caî nd aceastaă sarcinaă se îîncredintȘeazaă administratȘiei arhivei fie
spontan, fie prin obligatȘia legii. Sin. accesibilitate a arhivelor; comunicare a
actelor.

concept (dipl.), îînscris cuprinzaî nd o primaă redactare definitivaă a unui act menit a
pregaă ti asamblarea fireascaă a diferitelor elemente ale formularului diplomatic
sȘ i a permite eventuale corecturi, completaă ri îîn vederea asiguraă rii formei
definitive a actului. Sin. ciorna, imbreviatură, minută.

condei (pal.), instrument de scris traă saă turi mai groase ale literelor; se folosea, de obicei,
pentru litere initȘiale, majuscule, monograme domnesȘ ti, titluri de capitole din
manuscrise. Se confectȘiona din trestie, iar mai taî rziu din metal (plumb). S-a
folosit la noi paî naă la sfaî rsȘ itul sec. al XIX-lea. Mai taî rziu a devenit sinonim cu
panaă (de scris), creion. V. instrumente de scris.

condicar (dipl.), termen vechi utilizat pentru cel care scria sȘ i avea îîn paă strare condicile
sau registrele. V. registrator, arhivar.

condică (dipl.), 1. Unitate arhivisticaă din categoria manuscriselor diplomatice, alcaă tuitaă
dintr-un grup de fascicule de haî rtie legate îîn formaă de codex, pe filele caă reia
sunt transcrise integral toate documentele referitoare la drepturile, titlurile
de proprietate sȘ i istoricul unei institutȘii sau ale unei familii. InitȘial, acest gen
de c. purta sȘ i denumirea de catastif sau catastih. Mai rar, aceste c. erau
formate de îînsaă sȘ i colectȘia de documente originale ale institutȘiei sau ale
familiei interesate. DesȘ i cele mai vechi c. s-au pierdut, unele mentȘiuni
documentare probeazaă existentȘa lor îîncaă din sec. al XV-lea. Printre cele mai
vechi c. paă strate paî naă azi amintim „Condica de documente Cocoraă scu", o c.
particularaă de documente, creataă îîn a doua jumaă tate a sec. al XVII-lea, precum
sȘ i condicile maă naă stiresȘ ti din prima jumaă tate a sec. al XVIII-lea. Pentru a avea
puterea juridicaă necesaraă , toate copiile de documente erau colatȘionate, apoi
sȘ nuruite sȘ i legate la un loc, dupaă care, pentru legalizare, erau pecetluite, prin
aplicarea pecetȘii sau a sigiliului pe ultima filaă , unde se faă cea sȘ i mentȘiunea
referitoare la operatȘiile efectuate, urmataă de semnaă turaă autografaă a celui îîn
drept (Fig. 17 sȘ i 18). 2. Registru (1) de îînsemnaă ri cu caracter documentar-
administrativ, financiar-contabil, fiscal etc.; uneori registru (1) utilizat de
vechile institutȘii administrative sȘ i judecaă toresȘ ti ca instrument de evidentȘaă a
documentelor emise sau a actelor primite sȘ i rezolvate etc.; c. alfavita sau c.
literală, c. (2) specialaă îîn care erau trecute îîn ordine alfabeticaă , dupaă numele
celui care pornea actȘiunea juridicaă , toate dosarele unei instantȘe de judecataă ,
dupaă ce îîn prealabil au fost inventariate pe cauze îîntr-un opis general. Sin.
alfavitar; c. de calităţi, titlu de c. (2) administrativaă , tȘinutaă la toate institutȘiile
tȘaării dupaă Regulamentul organic, îîn care se treceau datele biografice sȘ i
calificarea angajatȘilor, pentru a avea situatȘia lor exactaă îîn vederea avansaă rii
sau a acordaă rii de ranguri etc.; c. de cheltuieli, denumire pentru c. îîn care se
tȘinea evidentȘa cheltuielilor pe anul respectiv, indicaî nd, pe laî ngaă sumele date,
sȘ i scopul acestor cheltuieli (Fig. 19); c. de comandirovce, denumire a unei c.
(2) administrative de la îînceputul sec. al XIX-lea, din Moldova, paă strataă la
Arhivele Statului din IasȘ i, îîn care sunt îînscrise delegatȘiile celor plecatȘi îîn
interes de serviciu; c. de corespondenţă, c. utilizataă pentru evidentȘa
circulatȘiei documentelor (predare-primire), de la registraturaă la
compartimente îîn cadrul unei institutȘii, sau îîntre organizatȘii. Sin. c. de
expediţie; c. expediţie (sau, mai vechi, c. de pornitorie, c. de pornitoria actelor,
c. de expedarisit), registru (1) special tȘinut de organizatȘii pentru evidentȘa
expedierii documentelor prin îînregistrarea zilnicaă a listei documentelor
expediate sȘ i a destinatarilor respectivi. IÎncepaî nd din anul 1826, fiecare din
documentele iesȘ ite din cancelariile institutȘiilor sȘ i îînregistrate îîn c. de e.
poartaă caî te un numaă r de îînregistrare. Sin. c. de corespondenţă; c. de
protestaţii, denumire a unei unitaă tȘi arhivistice îîn formaă de registru (1),
paă strataă îîn arhivele judecaă toresȘ ti din IasȘ i, îîn care au fost transcrise
protestatȘiile reclamantȘilor, urmate fiecare de nadpisul respectiv. Acest gen de
c. (2) a fost utilizat ca instrument de evidentȘaă a protestatȘiilor primite sȘ i
judecate, originalele fiind restituite reclamantȘilor dupaă ce, îîn prealabil, se
notase pe ele nadpisul; c. de rezultatul aprozilor, titlu de c. (2) din prima
jumaă tate a sec. al XIX-lea, din Moldova, îîn care se îînscriau toate lucraă rile
efectuate de aprozii tribunalului. Anton Pann, ca presȘ edinte de tribunal, o
numesȘ te astfel îîn 1847; c. de vistierie, registru tȘinut de un dregaă tor
domnesc, special îînvestit pentru a urmaă ri cheltuielile sȘ i veniturile domnului.
Cea mai veche c. s-a paă strat de la Constantin Brîîncoveanu; c. erau tȘinute sȘ i
pentru unele domenii ecleziastice; c. depoziturilor, titlu de c. (2) tȘinutaă îîn
cancelaria tribunalelor tȘaării, îîn care erau îînregistrate toate valorile
(documente, bani, bijuterii etc.) pe care îîmpricinatȘii, conform legii, le
 depuneau spre paă strare, ca depozit, la instantȘele de judecataă ; c. grainică, titlu
de c. (2) tȘinutaă paî naă îîn prima jumaă tate a sec al XIX-lea, la tribunalele
judecaă toresȘ ti de primaă instantȘaă pentru îînscrierea reclamatȘiilor faă cute prin viu
grai, denumite jaă luiri grainice; c. iznasi zaherea, denumire a unei c. (2) din
anul 1827, din Moldova, îîn care au fost îînregistrate proviziile alimentare de
naturaă animalaă (boi, vaci, cai, capre, oi, porci etc.), produsele lactate (unt,
braî nzaă , casȘ caval) sȘ i merele domnesȘ ti exportate pe baza contractelor îîncheiate
îîntre producaă tori sȘ i negustorii turci; c. podorojnelor, c. (2) tȘinutaă la Vistierie
pentru evidentȘa transportului gratuit cu caii de posȘ taă , luarea îîn evidentȘaă
faă caî ndu-se prin îînregistrarea persoanelor cu misiuni oficiale caă rora li s-au
îînmaî nat pedorojne; c politicească, c. (2) care cuprinde legi; c. practicatelor,
titlu de c. (2) pe care o tȘineau instantȘele judecaă toresȘ ti pentru a trece îîn ea
lucraă rile fiecaă rei sȘ edintȘe (denumite seanse), acestea servind ca temei pentru
hotaă raî rile tribunalelor; c. rangurilor boiereşti, c. cuprinzaî nd evolutȘia
familiilor sȘ i rangurilor boieresȘ ti; c. strafovaia, denumire a unei c. (2)
judecaă toresȘ ti vechi, care a fost utilizataă îîn Moldova pentru îînscrierea
pedepselor (amenzilor) ; c. şireţilor, c. (2) îînfiintȘataă îîn anul 1786 îîn Moldova,
la porunca lui Alexandru Mavrocordat sȘ i tȘinutaă la instantȘele de judecataă
pentru îînscrierea numelor celor doveditȘi plastografi, îînsȘ elaă tori, necinstitȘi îîn
afaceri baă nesȘ ti sȘ i paă strarea unei evidentȘe permanente caî t mai exacte a
acestora; c. tabele de banii grajdica (îîn care grajdica este un termen ad-hoc
de la grajd + terminatȘia ica, prin analogie cu termeni de tipul lui practica),
termen creat îîn anul 1827 de cancelaria Moldovei pentru a denumi c. (2)
îînfiintȘataă la porunca domnului Ioan Sandu Sturdza cu scopul de a paă stra
evidentȘa impozitului aditȘional introdus de acesta pentru grajdul domnesc; c.
tacrirurilor denumire dataă îîntre anii 1825-1828, c. (2) tȘinutaă la
Departamentul criminalicesc pentru consemnarea interogatoriului luat unui
delincvent îîn cercetare. Acest gen de c. a fost denumit, dupaă 1828, condicaă de
interogatorii, apoi registru de procese-verbale (de interogatorii); c. vigavor şi
banat (termen format din asocierea rus. vigavor, „observatȘie", „mustrare",
„blam" sȘ i a magh. banat, „mustrare", „dojanaă "), termen creat îîn Moldova
pentru a denumi o c. (2) din anul 1838 îîn care se îînscriau pedepsele date
functȘionarilor vinovatȘi de abateri îîn serviciu; 3. Denumire îînvechitaă pentru
cod de legi; c. emboricească, denumire îînvechitaă pentru codul comercial.

conexare de documente (arh.), grupare a douaă sau mai multe documente care trateazaă
aceeasȘ i problemaă sau probleme similare; actȘiunea de c. se consemneazaă îîn
registrul de intrare-iesȘ ire astfel: la primul document îînregistrat se
mentȘioneazaă numerele documentelor conexate, iar la fiecare document
conexat se indicaă numaă rul documentului la care au fost conexate. V. registru
de intrare-ieşire.

Confederaţia Internaţională de Heraldică (her., sig., gen.), organism internatȘional

creat îîn 1970 îîn scopul unirii eforturilor specialisȘ tilor din diferite tȘaări îîn
vederea efectuaă rii de cercetaă ri heraldice sȘ i genealogice sȘ i stimulaă rii
preocupaă rilor pentru dezvoltarea acestor discipline. Printre diferitele
organisme natȘionale afiliate ConfederatȘiei InternatȘionale de Heraldicaă se
 numaă raă sȘ i Comisia de heraldicaă , genealogie sȘ i sigilografie din Romaî nia, al
caă rei reprezentant face parte din Biroul executiv al confederatȘiei.

confer, conferatur (dipl.), 1. MentȘiune de cancelarie pe documente din sec. XVIII-XIX

din Transilvania, scrisaă la destinatar, indicaî nd un document de referintȘaă; 2.
Termen folosit îîn repertoriile alfabetice din Transilvania îîn sec. XVIII-XIX,
indicaî nd un cuvaî nt de referintȘaă. Prescurtat c., cf., cfr. V. sȘ i vide.

confirmare a actului (confirmatio) (dipl.), 1. ActȘiunea de eliberare a unui îînscris prin

care sunt reîînnoite prevederile unui act emis anterior; 2. Actul rezultat din
actȘiunea de mai sus. Se realizeazaă , de obicei, de caă tre un succesor al autorului
documentului, fie prin reproducerea integralaă a textului, fie printr-un
rezumat, cu reproducerea dispozitȘiei (sȘ i îîn acest de-al doilea caz se numesȘ te
inserţie) (v.). Sin. întărire a actului. V. sȘ i transumpt, vidimus.

confirmare a indicatoarelor termenelor de păstrare (arh.), aprobare prin care

DirectȘia generalaă a Arhivelor Statului recunoasȘ te justetȘea termenelor de
paă strare stabilite de organele centrale pentru documentele create de
organizatȘiile socialiste centrale sȘ i unitaă tȘile din subordine.

confirmare a proceselor-verbale de selectȘionare (arh.), aprobare îîn scris, de caă tre

Arhivele Statului a proceselor-verbale de selectȘionare primite de la
organizatȘiile socialiste sȘ i celelalte organizatȘii, îîn baza caă reia organizatȘiile
socialiste pot scoate din evidentȘaă sȘ i preda la retopit unitaă tȘile arhivistice
propuse pentru eliminare.

Congresul Internaţional al Arhivelor (arh.), reuniune internatȘionalaă a Consiliului

InternatȘional al Arhivelor, care se îîntrunesȘ te o dataă la patru ani, la data sȘ i
locul pe care le stabilesȘ te Comitetul executiv, îîn cadrul fiecaă rui congres au loc:
a) o sesiune a adunaă rii generale; b) o sȘ edintȘaă a Comitetului executiv care-sȘ i
îîncheie mandatul sȘ i o sȘ edintȘaă a noului Comitet executiv, ales prin votul
adunaă rii generale; c) sȘ edintȘe ale Comitetului de candidaturi sȘ i ale Comitetului
de rezolutȘii; d) un program de conferintȘe, comunicaă ri, discutȘii sȘ i expozitȘii de
ordin profesional deschise tuturor arhivisȘ tilor care participaă la congres sȘ i,
eventual, invitatȘilor Comitetului executiv sȘ i ai Comitetului de organizare a C.
Datele, localitaă tȘile sȘ i temele congreselor ce s-au tȘinut paî naă acum au fost
urmaă toarele: I. Paris, 1950 (1. Controlul arhivelor la institutȘii. 2. Arhivele sȘ i
microfilmarea. 3. Arhivele particulare-economice. 4. Editaă rile bibliografice îîn
probleme de arhivaă ); II. Haga, 1953 (1. Unificarea terminologiei arhivistice. 2.
Arhivele sȘ i documentatȘia. 3. Arhivele sȘ i istoria artelor. 4. Muzeele istorice de
pe lingaă arhive. 5. Pregaă tirea arhivisȘ tilor. 6. Acordurile internatȘionale îîn
problema predaă rii materialelor de arhivaă sȘ i a microfilmelor pentru folosirea
lor temporaraă ); III. FlorentȘa, 1956 (1. Noi instalatȘii de arhive. 2. SelectȘionarea
îîn arhive. 3. Arhivele particulare). IV. Stockholm, 1960 (1. Arhivele de stat sȘ i
organizarea lor. 2. Tehnici noi, noi materiale sȘ i noi metode utilizate – dupaă
1950 – îîn restaurarea documentelor sȘ i sigiliilor, conservarea haă rtȘilor sȘ i
 planurilor sȘ i fotografierea, 3. Arhivele sȘ i cercetaă rile moderne economice sȘ i
sociale); V. Bruxelles, 1964 (Metode moderne de ordonare îîn arhive); VI.
Washington, 1966 (Congres extraordinar). (1. Liberalizarea accesului îîn
arhive. 2. Programele natȘionale ale publicatȘiilor de documente. 3. Folosirea
microfilmelor pentru cercetare sȘ i publicatȘii. 4. Cooperarea internatȘionalaă îîn
vederea liberalizaă rii accesului îîn arhive); VII. Madrid, 1968 (1. Liberalizarea
îîn materie de acces îîn arhive sȘ i politica de microfilmare. 2. Raportul
comitetului de microfilmare al Consiliului InternatȘional al Arhivelor. 3.
Arhivele curente ale administratȘiei); VIII. Moscova, 1972 (1. RelatȘia dintre
arhivele de stat sȘ i arhivele administrative. 2. Tehnica nouaă îîn arhive. 3.
Instrumentele de cercetare ale arhivelor îîn slujba sȘ tiintȘei. 4. Ajutorul tehnic
acordat arhivelor din tȘaările îîn curs de dezvoltare); IX. Washington, 1976. (1.
Prearhivarea documentelor. 2. Aplicarea tehnicii noi îîn arhive. 3. Accesul îîn
arhive sȘ i folosirea documentelor. 4. Programul de asistentȘaă arhivisticaă pentru
tȘaările îîn curs de dezvoltare); X. Londra, 1980 (1. Folosirea arhivelor 2.
Consiliul InternatȘional al Arhivelor, realizaă ri sȘ i perspective). Documentele
congreselor internatȘionale se publicaă îîn revista „Archivum".

Conjuncturalia (arh.), serie de documente din sec. al XVII-lea îîn unele arhive din
Transilvania privind caă raă usȘ iile, ca prestatȘie feudalaă . Sin. Praeiuncturalia.,
Germ. Vorspann.

Connexions-Zahlen (arh.), numerele ele conexare ale actelor anterioare sȘ i posterioare

care se referaă la aceeasȘ i cauzaă îîn registratura Tezaurariatului Transilvaniei
din 1841. Aceste numere erau trecute pe coala de arhivaă a actului, ajutaî nd
urmaă rirea cauzei îîn arhivaă , actele fiind paă strate îîn ordinea cronologicaă a
îînregistraă rilor.

conscripţie (conscriptio) (dipl.), document îîntocmit îîn urma actȘiunii de conscriere;

cuprinde lista nominalaă a capilor de gospodaă rie a unei proprietaă tȘi feudale,
respectiv a uneia sau mai multor localitaă tȘi. C. indicaă , pe laî ngaă numele capilor
de gospodaă rie, sȘ i pe totȘi sau o parte din membrii de familie (tinerii îîn vaî rstaă
de 20 de ani chematȘi saă satisfacaă serviciul militar), terenurile agricole
posedate, veniturile sȘ i alte beneficii (scutiri), pentru a araă ta capacitatea
economicaă a gospodaă riilor. C. servesȘ te pentru stabilirea obligatȘiilor de
impozit. Magh. oő sszeirás, germ. Konskription; c. urbarială, document scris îîn
formaă de fascicul sau registru, folosit îîn Transilvania îîn sec. XVIII-XIX. IÎn c., pe
laî ngaă capacitatea economicaă a gospodaă riilor unui domeniu, sunt trecute sȘ i
obligatȘiile feudale fatȘaă de staă paî nul acestuia, ataî t cele colective caî t sȘ i cele
individuale curente sȘ i ocazionale, care fac obiectul urbanului propriu-zis. Lat.
conscriptio-urbarialis.

Conscriptiones (arh.), serie de acte din arhivele institutȘiilor administrative din

Transilvania, care cuprinde conscriptȘiile sȘ i recensaă mintele populatȘiei
agricole, mesȘ tesȘ ugaă resȘ ti etc.
conservare a documentelor (arh., cons.), complex de maă suri destinate paă straă rii îîn cele
mai bune conditȘii a documentelor de arhivaă . C. implicaă folosirea de depozite
climatizate, dotate cu mobilier specific corespunzaă tor, organizarea arhivei sȘ i
confectȘionarea de mijloace individuale de protectȘie a documentelor, aplicarea
maă surilor de asigurare, igienaă sȘ i îîntretȘinere a arhivelor, restaurarea
documentelor sȘ i reglementarea evidentȘei sȘ i circulatȘiei documentelor îîn
conditȘiile asiguraă rii securitaă tȘii sȘ i integritaă tȘii acestora. IÎn ultimele decenii
maă surile de c. urmaă resc îînlocuirea originalelor îîn activitatea de valorificare
cu fotoreproduceri sȘ i facsimile. V. asigurare a securităţii documentelor. Sin.
partȘial, păstrare a documentelor.

conservator de arhivă (arh.), persoanaă cu pregaă tire superioaraă , care îîn Arhivele
Statului avea îîn grijaă securitatea sȘ i evidentȘa documentelor, a depozitelor sȘ i a
bibliotecii documentare. De asemenea, primea audientȘele publicului sȘ i tȘinea
evidentȘa corespondentȘei.

conservatorium (dipl.), denumire sub care era cunoscutaă , îîn evul mediu , îîncaă perea
destinataă depozitaă rii arhivei locurilor de adeverire din Transilvania. Sin.
camera, sacristia.

Consfătuirea conducătorilor de arhive din ţările socialiste (arh.), reuniune

internatȘionalaă la care participaă reprezentantȘi ai directȘiilor de arhivaă din
urmaă toarele tȘaări socialiste: R. P. Bulgaria, R. S. Cehoslovacaă , Cuba, R. D.
Germanaă , R. S. F. Iugoslavia, R. P. Mongolaă , R. P. Polonaă , R. S. Romaî nia, R. P.
Ungaraă , U.R.S.S., R. S. Vietnam; se convoacaă din doi îîn doi ani, lucraă rile
desfaă sȘ uraî ndu-se prin rotatȘie, îîn fiecare din tȘaările participante sȘ i are drept
scop discutarea unor probleme de teorie sȘ i practicaă arhivisticaă , generalizarea
experientȘei pozitive acumulate îîn acest domeniu, laă rgirea legaă turilor dintre
arhivisȘ tii tȘaărilor respective. C. au avut loc: la Moscova (19-24 martie 1968),
Potsdam (4-7 martie 1970), VarsȘ ovia (22-24 martie 1972), Bratislava (9-14
septembrie 1974), Ulan Bator (9-14 martie 1976), Sofia (22-31 mai 1978) sȘ i
BucuresȘ ti (16-20 iunie 1980).

Consignatio privilegiorum (arh.), titlu al inventarului privilegiilor din arhiva orasȘ ului
BrasȘ ov, îîntocmit îîn anul 1765 de caă tre arhivarul Georg Michael Gottlieb von
Herrmann. Cuprinde 694 pozitȘii de documente din anii 1353-1688,
numerotate îîn continuare, paă straî nd vechea ordonare pe emitentȘi, îîn ordine
cronologicaă .

Consiliul Internaţional al Arhivelor (C.I.A.) = (Conseil International des Archies;

International Council on Archives; Internationales Archivat) (arh.), organizatȘie
internatȘionalaă creataă îîn iunie 1948, de Comitetul de expertȘi arhivisȘ ti convocat
de UNESCO sȘ i care, actȘionaî nd îîn calitate de adunare constituantaă , a adoptat
statutul provizoriu al C.I.A. Reunit la Paris îîn august 1950, primul Congres
InternatȘional al Arhivelor a stabilit definitiv consiliul. C.I.A., este clasat îîn
categoria A (relatȘii de consultare sȘ i asociere) a organismelor internatȘionale
neguvernamentale care coopereazaă cu UNESCO. îîn conformitate cu principiile
Cartei NatȘiunilor Unite, C.I.A. are îîn vedere urmaă toarele obiective generale:
reunesȘ te periodic, la fiecare patru ani, un Congres internatȘional al Arhivelor;
stabilesȘ te, îîntretȘine sȘ i straî nge relatȘiile dintre arhivisȘ tii din toate tȘaările sȘ i îîntre
toate institutȘiile sȘ i organismele profesionale sȘ i de alt fel, publice sau
particulare, a caă ror activitate este legataă de conservarea, organizarea sau
administrarea arhivelor; acordaă atentȘie deosebitaă tuturor maă surilor
referitoare la conservarea, protejarea sȘ i apaă rarea contra riscurilor de orice
naturaă la care ar putea fi supus patrimoniul arhivistic al umanitaă tȘii sȘ i
contribuie la progresul tuturor aspectelor tehnicii sȘ i administraă rii arhivelor,
îînlesnind schimburi de idei sȘ i de informatȘii îîn probleme de arhive;
favorizeazaă , îîn toate tȘaările, dezvoltarea arhivelor sȘ i pregaă tirea profesionalaă a
arhivisȘ tilor; faciliteazaă folosirea mai frecventaă a arhivelor sȘ i studierea eficace
sȘ i impartȘialaă a documentelor pe care acestea le paă streazaă , faă caî nd mai bine
cunoscut contȘinutul lor sȘ i straă duindu-se saă facaă mai usȘ or accesul îîn arhive;
sprijinaă , organizeazaă sȘ i controleazaă , pe plan internatȘional, orice activitate
legataă de administrarea arhivelor; C.I.A. coopereazaă cu alte organisme sȘ i cu
toate organizatȘiile internatȘionale, guvernamentale sau neguvernamentale,
care se ocupaă de conservarea valorilor documentare sȘ i de utilizarea
documentatȘiei îîn folosul umanitaă tȘii. Membrii C.I.A. sunt repartizatȘi îîn cinci
categorii dupaă cum urmeazaă : A – directȘiile generale ale arhivelor sȘ i institutȘiile
arhivistice care au autoritate asupra ansamblului arhivelor de stat ale unei
tȘaări, directȘiile centrale ale arhivelor sȘ i arhivele centrale de stat membre ale
statelor federale; B – asociatȘiile natȘionale sau internatȘionale, regionale de
arhivisȘ ti; C – orice institutȘie arhivisticaă ; D – orice lucraă tor, îîn functȘie sau fost,
al unei institutȘii sau al unui serviciu de arhive, indiferent de specialitatea sa; E
– membri de onoare alesȘ i dintre arhivisȘ tii care s-au distins prin servicii
deosebite aduse arhivisticii. Membrii C.I.A. plaă tesc o cotizatȘie anualaă , stabilitaă
îîn raport de categoria din care fac parte. IÎn cadrul C.I.A. functȘioneazaă
urmaă toarele ramuri regionale, sectȘii sȘ i comitete: ALA (Asociation
Latinoamericana de Archivos); ARBICA (Arab Regional Branch of the
International Council on Archives); CARBICA (Caribean Regional Branch of the
International Council on Archives) ; ECARBICA (East and Central African
Regional Branch of the International Council on Archives) ; SARBICA
(Southeast Asian Regional Branch of the International Council on Archives);
SWARBICA (Souht and West Asian Regional Branch of the International
Council on Archives); WARBICA (West African Regional Branch of the
International Council on Archives); Secţia asociaţiilor de arhivişti (NAA); Secţia
arhiviştilor organizaţiilor internaţionale (AIO); Comitetul publicaţiilor (PUB);
Comitetul pentru dezvoltarea arhivelor (CAD); Comitetul pentru pregătirea
profesională (PTE); Comitetul de informatică (ADP); Comitetul pentru
conservare şi restaurare (DCR); Comitetul pentru microfilm (MIF); Comitetul
de sigilografie (SIG); Comitetul pentru arhivele întreprinderilor (BSA);
Comitetul pentru arhivele literare şi artistice (LTA); Comitetul pregătitor reunit
la CIA/IRMF asupra gestiunii dosarelor; Comitetul de coordonare şi ghidul
surselor istoriei naţiunilor (GSN). Aceste organisme se îîntrunesc periodic
pentru a discuta diverse probleme din domeniile lor de activitate sȘ i editeazaă
publicatȘii pentru a face cunoscute problemele respective. C.I.A. convoacaă la
fiecare patru ani Congresul InternatȘional al Arhivelor. Organismul director al
 C.I.A. este adunarea generalaă . IÎn intervalul dintre sesiunile adunaă rii generale,
conducerea C.I.A. sȘ i gestiunea afacerilor sale sunt îîncredintȘate unui Comitet
executiv. IÎn intervalul dintre congresele internatȘionale ale arhivelor au loc,
anual, ConferintȘe internatȘionale ale Mesei Rotunde a Arhivelor. C.I.A. publicaă
o revistaă internatȘionalaă a arhivelor, „Archivum". Arhivele create de C.I.A. sunt
paă strate de functȘionarii îînsaă rcinatȘi cu aceasta sȘ i se transmit succesorilor, îîn
1975 C.I.A. a creat Fondul internatȘional pentru a contribui la dezvoltarea
arhivelor din diverse state.

conspect (dipl.), document de arhivaă din categoria documentelor scrise, care cuprinde o
prezentare pe scurt a paă rtȘilor esentȘiale ale unei lucraă ri sau ale unei probleme
et., îîn vederea obtȘinerii unei priviri generale, de ansamblu. IÎn general acest
gen de documente se paă streazaă îîn arhivaă numai caî nd prezintaă importantȘaă
istorico-documentaraă , fiind îîntocmite de caă tre o personalitate, sȘ i îîn acest caz
fac parte din fondul personal al persoanei respective; c. arhivistic (arh.),
lucrare de informare sȘ tiintȘificaă , care prezintaă detaliat structura unui fond sau
colectȘie sȘ i contȘinutul documentelor acestora. Cuprinde istoricul organizatȘiei,
familiei sau persoanei creatoare a fondului, istoricul fondului sȘ i prezentarea
contȘinutului documentelor, urmaă rindu-se o redare sistematicaă a problemelor
sȘ i informatȘiilor care se desprind din cuprinsul fondului. Prezentarea propriu-
zisaă a documentelor este precedataă de o introducere îîn care se expun
principiile de alcaă tuire a lucraă rii sȘ i este urmataă de un indice (de nume sȘ i
materii).

constituire a dosarului (arh.), operatȘiune arhivisticaă ce constaă îîn: ordonarea

documentelor referitoare la aceeasȘ i problemaă sȘ i cu acelasȘ i termen de paă strare
(potrivit nomenclatorului), create de un compartiment al organizatȘiei, îîn
cursul unui an; numerotarea filelor, certificarea sȘ i coaserea sau legarea lor. Un
dosar nu trebuie saă depaă sȘ eascaă 300 file; caî nd la aceeasȘ i problemaă s-au
acumulat peste 300 de file se creeazaă douaă sau mai multe volume care poartaă
acelasȘ i indicativ, dar se inventariazaă îîn continuare, mentȘionaî ndu-se numaă rul
de volum, pe coperta dosarului sȘ i îîn inventar. V. nomenclator al dosarelor,
certificare.

container pentru documente (arh., cons.), recipient confectȘionat din material

inoxidabil, rigid sȘ i rezistent, destinat paă straă rii sau transportului
documentelor. C. de transport se realizeazaă pentru o îîncaă rcaă turaă de maximum
40 kg, pentru a putea fi manipulat, îîn cazuri extreme, de o singuraă persoanaă .
C. destinat paă straă rii trebuie saă îîndeplineascaă conditȘii de termoizolatȘie sȘ i
etansȘ are, astfel îîncaî t contȘinutul acestuia saă fie izolat de mediul îînconjuraă tor.

continuitate a fondului arhivistic (arh.), îînsusȘ ire a unui fond arhivistic de a fi

neîîntrerupt, de la îînfiintȘarea paî naă la desfiintȘarea organizatȘiei care l-a creat.
IÎntreruperea continuitaă tȘii unui fond arhivistic se poate produce prin: a)
îîncetarea activitaă tȘii organizatȘiei care a creat, fondul arhivistic; îîn acest caz
fondul respectiv se consideraă fond îînchis. IÎn cazul îîn care organizatȘia se
 reîînfiintȘeazaă cu acelasȘ i profil, fondul arhivistic initȘial se continuaă ; b)
comasarea a douaă sau mai multe organizatȘii, fondurile comasate
consideraî ndu-se îînchise la data comasaă rii; noua organizatȘie rezultataă îîncepe
un fond nou dacaă sȘ i-a schimbat profilul activitaă tȘii; c) absorbtȘia unei
organizatȘii de caă tre alta; îîn acest caz, fondul organizatȘiei absorbite este
considerat fond îînchis la data absorbtȘiei, fondul organizatȘiei care a absorbit
existaî nd îîn continuare ca fond deschis, îîn maă sura îîn care nu sȘ i-a schimbat
profilul activitaă tȘii; d) divizarea organizatȘiei socialiste; îîn acest caz fondul
organizatȘiei se consideraă fond îînchis, la dataă divizaă rii, iar organizatȘiile
rezultate din divizare îîncep fiecare caî te un fond nou.

contrahermină (her.), blanaă utilizataă la alcaă tuirea stemelor, reprezentataă , conventȘional,

prin caî mp negru presaă rat cu coditȘe albe, V. blănuri.

contrasigiliu (sig.), amprentaă sigilaraă de dimensiuni mici, realizataă (cu matricea

sigiliului mic sau cu inelul sigilar) pe reversul sigiliului mare (respectiv pe
emisfera protectoare a acestuia) îîn scopul cresȘ terii gradului de paă strare a
secretului sȘ i autenticitaă tȘii. Se îîntaî lnesc astfel de sigilii îîn cancelaria
transilvaă neanaă ; îîn cancelariile domnesȘ ti din TȘ ara Romaî neascaă sȘ i Moldova c. s-
a imprimat foarte rar pe caă usȘ , iar îîn caî teva cazuri pe suport, alaă turi de sigiliul
mare.

contrasîngeap (her.), blanaă folositaă la alcaă tuirea stemelor, reprezentataă , conventȘional,

prin clopote albastre alipite la bazaă douaă caî te douaă , alternaî nd cu alte douaă
din argint. Sin. contravair. V. blănuri.

contratip (arh.), duplicat al unui negativ obtȘinut prin copiere de pe un pozitiv

intermediar sȘ i destinat multiplicaă rii filmocopiilor. Sin. duplicat negativ.

contravair (her.), v. contrasîngeap.

Contributionalia (arh.), serie de documente referitoare la stabilirea, repartizarea,

îîncasarea sȘ i urmaă rirea impozitelor îîn sec. XVII-XIX îîn Transilvania.

conturnată (her., sig.), termen care precizeazaă pozitȘia unor mobile îîn scut, respectiv
reprezentarea unor animale sau paă saă ri, îîntoarse spre staî nga (pozitȘia corectaă
fiind spre dreapta). (Fig. 20).

conţinutul unităţii arhivistice (arh.), totalitatea informatȘiilor dintr-o unitate

arhivisticaă . V. sȘ i cuprinsul unităţii arhivistice.

convenţie (dipl.), act reprezentaî nd o îîntȘelegere realizataă îîntre douaă sau mai multe state
prin care se reglementeazaă relatȘiile lor îîntr-un anumit domeniu.
copac (her., sig.), arbore heraldic reprezentat de cele mai multe ori îîn îîntregime,
simbolizaî nd colonizare, viatȘaă, natura îîn ansamblul saă u. IÎn heraldica
romaî neascaă s-au utilizat diferite specii de arbori exprimaî nd bogaă tȘia naturalaă ;
îîn sigiliile domnesȘ ti de tip iconografic s-au reprezentat un chiparos, plop sȘ i
brad (novo plantatio). Sin. arbore.

copie (dipl.), reproducere pe acelasȘ i material sau pe unul diferit a unui document, prin
redarea exactaă a contȘinutului de informatȘii; c. autografă, c. realizataă de autor
(rogator), dupaă originalul existent, îîntr-un moment posterior emiterii
acestuia; c. autentificată, c. a unui document scris sau a unui document
grafic care a fost completataă , conform normativelor îîn vigoare, cu toate
elementele necesare pentru a-i conferi puterea juridicaă a documentului
original. Sin. c. încredinţată, c. posleduită, v. c. legalizată; c. certificată, v. c.
legalizată; c. dactilografiată, v. manuscris; c. de control a unui
cinedocument, exemplar etalon al unui film (sau jurnal) cinematografic etc.;
c. de gradul I, II, c. realizataă dupaă o altaă c., îîn cazul c. de gradul II, de pe o
copie de gradul II îîn cazul c. de gradul III sȘ .a.m.d.; c. facsimilată, v. facsimil; c.
figurată sau imitativă, reproducere a unui act original cu imitarea caî t mai
fidelaă a scrisului sȘ i a figuratȘiei sale grafice. IÎn formaă de c. f. ni s-a paă strat actul
lui Radu SȘ erban, domnul TȘ aării Romaî nesȘ ti, din 23 mai 1608. Sin. c. imitativă. V.
şi facsimil; c. fotograficaă , v. fotocopie; c. imitativaă , v. c. figurată; c.
încredinţată, v. c. autentificată; c. judiciară, c. îîntocmitaă la ordinul unui
judecaă tor sau al unei instantȘe judiciare, sau c. îînsotȘitaă de un certificat de
autenticitate; c. legalizată, c. exactaă a unui document original care are
semnele de validare a autenticitaă tȘii lui sȘ i formula de autentificare a
conformitaă tȘii acestuia cu documentul original. Sin. (îînvechit) c. vidimată sȘ i c.
certificată; c. liberă, v. c. simplă; c necertificată, v, c. simplă; c. paleografică,
v. facsimil; c. posleduită, v. c. autentificată; c. simplă, reproducerea unui
îînscris de caă tre o persoanaă oarecare faă raă a fi investitaă cu mijloace de validare
sȘ i faă raă saă se confirme îîn vreun fel exactitatea sa materialaă cu originalul; c.
vidimată, v. c. legalizată; c. xerox, v. xerocopie.

copiere a microfilmelor (arh., cens.), operatȘie tehnicaă avaî nd ca scop reproducerea

microfilmului realizat de pe documente. Copierea se executaă cu aparate de
copiat îîn care pelicula purtaă toare de imagini este pusaă îîn contact cu pelicula
virginaă si este expusaă îîn dreptul unui fascicul luminos, prin fatȘa caă ruia
ruleazaă . Microfilmul executat dupaă documentele originale se numesȘ te
microfilm de generatȘia I. Microfilmul copiat dupaă o peliculaă de generatȘia I se
numesȘ te microfilm de generatȘia a II-a. El poate servi la realizarea unui
microfilm de generatȘia a III-a sȘ .a.m.d. Cu caî t generatȘia de microfilm este mai
mare cu ataî t calitaă tȘile fotografice ale filmului (îîn special puterea de rezolutȘie
exprimataă îîn numaă r de linii lizibile pe un milimetru) scad.

copist (pal), persoanaă care se ocupaă de copierea sȘ i transcrierea actelor sȘ i a

manuscriselor. (Fig. 21).
corector (pal.), persoanaă care colatȘioneazaă textele sȘ i îîndreaptaă pe loc gresȘ elile,
completaî nd omisiunile, punaî nd accentele etc.

corespondenţă diplomatică (dipl.), document scris cuprinzaî nd o corespondentȘaă cu

caracter oficial purtataă îîntre Ministerul de Externe sȘ i misiunile diplomatice
ale tȘaării respective sau îîntre minister sȘ i misiunile diplomatice acreditate pe
laî ngaă el ori îîntre aceste misiuni, redactataă totdeauna îîn limba statului de la
care provine sȘ i îînsotȘitaă , îîn semn de curtoazie, de o traducere neoficialaă îîn
limba statului destinatar. Dupaă contȘinut sȘ i aspect tehnic, c. se prezintaă sub
diverse forme, purtaî nd diverse denumiri: note personale, note diplomatice,
aide-memoire, memorandum, scrisori particulare cu caracter semi-oficial,
mesaje ale sȘ efilor de state.

coroană (her., sig.), ornament al scutului care simbolizeazaă demnitate, rang nobiliar,
suveranitate. Dupaă formaă , îîntaî lnim c. îînchise sȘ i c. deschise. Dupaă rangul
nobiliar pe care îîl desemneazaă c. pot fi imperiale, regale, princiare etc.
IÎntaî lnim, de asemenea, c. antice sȘ i c. murale; c. antică, c. formataă dintr-un
cerc frontal surmontat de coltȘuri; c. nu are rang; c. deschisă, c. formataă dintr-
un arc frontal sȘ i mai multe fleuroane; deseori îîntre fleuroane se interpun
arcuri perlate, iar cercul frontal este dotat cu pietre pretȘioase; c. închisă, c.
formataă dintr-un cerc frontal de care se prind mai multe arcuri ce se unesc îîn
partea superioaraă ; de obicei este dotataă cu pietre pretȘioase sȘ i terminataă
printr-un glob crucifer; c. murală, c. avaî nd terminatȘia superioaraă sub formaă
de ziduri de cetate. Este prezentaă îîn emblemele oraă sȘ enesȘ ti sȘ i amintesȘ te de
distinctȘia acordataă la romani comandantȘilor care cucereau orasȘ e îîntaă rite.

coroboraţie (dipl.), element al formularului diplomatic cuprins îîn text, constaî nd îîn
enuntȘarea modalitaă tȘilor de îîntaă rire a actului, respectiv îîndeplinirea
formalitaă tȘilor faă raă de care actul nu ar fi perfect juridic. Formula c. nu apare îîn
actele emise de cancelaria TȘ aării Romaî nesȘ ti decaî t rar, de obicei îîn actele
externe. IÎn Moldova acest element este frecvent folosit sȘ i la actele interne.

correcta (dipl.), îînsemnare de cancelarie pe unele documente latine medievale din

Transilvania sec. XIV-XVI, uneori indicaî nd chiar sȘ i cuvintele corectate sau
raî ndurile sȘ i paginile unde apar acestea îîn document.

cosigilare (sig.), operatȘiunea de validare deosebitaă a unui act (emis îîn cancelaria
domneascaă ), cu sigiliul domnului sȘ i al unor mari boieri din sfat ca dovadaă a
garantaă rii sȘ i de caă tre acesȘ tia a contȘinutului documentului. Acest sistem de
sigilare este specific actelor externe, desȘ i îîn cancelaria Moldovei s-au emis sȘ i
unele acte interne cosigilate. Dispunerea sigiliilor pe suport evidentȘiazaă
superioritatea sigiliului domnesc, care, spre deosebire de cele ale boierilor,
are o suprafatȘaă mai mare, este confectȘionat din cearaă rosȘ ie, plasat de obicei îîn
centrul documentului sȘ i atasȘ at cu un sȘ nur mai lung (Fig. 22).
cotare (arh.), actȘiunea de îînscriere a cotei pe unitatea arhivisticaă , potrivit modalitaă tȘilor
stabilite, îîn functȘie de genul documentelor sȘ i de suportul lor. V. cotă.

cotă (arh.), ansamblul elementelor de identificare a unei unitaă tȘi arhivistice îîn cadrul
fondului sau colectȘiei arhivistice din care face parte; c. constaă din denumirea
fondului sau colectȘiei, a compartimentului sau a seriei, numaă rul unitaă tȘii
arhivistice din instrumentul de evidentȘaă sȘ i anul documentelor; îîn cazul unor
categorii de documente îîn c. intraă sȘ i alte elemente (ex. la fotografii – formatul;
la plaă ci fotografice sau filme fotografice alte simboluri dinainte stabilite); c. se
îînscrie pe unitatea arhivisticaă . V. cotare.

covăţică (sig.), v. căuş.

crai nou (her., sig.), v. lună.

crăcană (her.), v. furcă, piese onorabile ale scutului.

creator de arhivă (arh.), fiecare din institutȘiile, îîntreprinderile, organizatȘiile de stat sȘ i

particulare, persoane fizice care îîn decursul activitaă tȘii au creat documente cu
valoare istorico-documentaraă .

credinţă (her., sig.), figuraă heraldicaă naturalaă , reprezentataă prin douaă bratȘe care îîsȘi
straî ng maî inile, semnificaî nd aliantȘa sau angajamentul pentru îînfaă ptuirea unui
obiectiv. A fost îînsemnul reprezentativ al societaă tȘilor secrete; îîncepaî nd din
sec. al XIX-lea a fost intens utilizataă îîn emblematica muncitoreascaă . De
mentȘionat este faptul caă aceastaă figuraă heraldicaă apare îîn stema lui Dimitrie
Cantemir, iar cea gravataă îîn sigiliul lui Christian Tell face aluzie la societatea
secretaă „Fraă tȘia".

crenel (her., sig.), zidaă rie îîn formaă dintȘataă , aflataă pe creasta unui turn sau a unui zid de
cetate.

crenelat (her., sig.), atribut ai mobilelor care sunt reprezentate cu creneluri îîn partea
superioaraă . Sin. denticulat.

creştet (her.), termen care indicaă elementul cel mai de sus dintr-o stemaă (partea cea mai
ridicataă a unei steme). De obicei se realizeazaă prin plasarea deasupra coifului
cu coroanaă a unui element din scut sau din afara stemei. Este des îîntaî lnit c.
din penaje, coroane sȘ i figuri naturale (poate fi reprezentataă orice figuraă
heraldicaă ). Sin. cimier.
cridalia (arh.), acte referitoare la falimente, îîntocmite îîn Transilvania îîn sec. XVIII-XIX,
constituite îîn unele arhive îîn serii aparte.

criptografie 1. (cript.), sȘ tiintȘaă specialaă a istoriei care cerceteazaă textele cifrate. Sin.
criptologie; 2. (pal.), scriere cifrataă îîn care literelor, cifrelor, cuvintelor li se
atribuie, pentru circumstantȘaă, valori deosebite de cele comune; scrierea
criptataă chirilicaă s-a numit filtă îîn TȘ ara Romaî neascaă sȘ i hiltă îîn Moldova. V.
criptogramă.

criptogramă (cript., pal.), sistem cifrat de scriere îîn cadrul caă ruia literele au o altaă
semnificatȘie decaî t cea obisȘ nuitaă , se îîmbinaă litere din alfabete diferite sau se
folosesȘ te sistemul cifric. IÎn cancelaria TȘ aării Romaî nesȘ ti sistemul a fost folosit la
redarea numelor graă maă ticilor. Primul document cunoscut îîn care apare o
astfel de scriere este cel din 29 ianuarie 1499. IÎn cancelaria Moldovei c. s-a
folosit rar.

criptologie (cript.), v. criptografie.

criterii de stabilire a importanţei unităţilor arhivistice (arh.), .v. selecţionare.

criteriul cantităţii unităţilor arhivistice dintr-un fond (arh.), normaă de apreciere a

importantȘei unitaă tȘii arhivistice îîn raport de numaă rul documentelor paă strate
îîntr-un fond. IÎn cazul îîn care îîntr-un fond s-au paă strat putȘine documente,
acestea nu se selectȘioneazaă , indiferent de importantȘa lor documentaraă sau
practicaă .

criteriul caracteristicilor externe ale unităţilor arhivistice (arh.), normaă de

apreciere a importantȘei unitaă tȘii arhivistice, avaî nd îîn vedere natura sȘ i calitatea
suportului, filigranului, ornamentatȘiilor sȘ i valorii lor artistice, felul sȘ i forma
sigiliului etc.

criteriul frecvenţei unităţilor arhivistice (arh.), normaă de apreciere a importantȘei

unitaă tȘii arhivistice îîn raport de numaă rul documentelor de acelasȘ i fel create
îîntr-o anumitaă perioadaă de timp. IÎn cazul îîn care îîntr-un fond sau colectȘie
existaă categorii de documente cu frecventȘaă redusaă , acestea se paă streazaă chiar
dacaă nu prezintaă importantȘaă documentaraă sau practicaă .

criteriul importanţei creatorului de fond (arh.), normaă de apreciere a valorii unitaă tȘii
arhivistice îîn raport de rolul, atributȘiile sȘ i locul ocupat de creatorul de fond îîn
sistemul institutȘional, de relatȘiile acestuia cu alte institutȘii sȘ i personalitaă tȘi, de
implicatȘiile pe care activitatea desfaă sȘ urataă de acesta le-a avut asupra
dezvoltaă rii vietȘii economice, sociale, politice, sȘ tiintȘifice sȘ i culturale.
criteriul tipologic al unităţii arhivistice (arh.), normaă de apreciere a importantȘei
unitaă tȘii arhivistice îîn raport de caracteristicele distinctive fundamentale ale
unui document fatȘaă de altele, îîn vederea paă straă rii tuturor tipurilor de
documente care s-au creat de-a lungul timpului.

criteriul valorii istorico-documentare (arh.), normaă de apreciere a importantȘei

unitaă tȘii arhivistice tȘinaî nd seama de valoarea informatȘiilor istorico -
documentare pe care le cuprinde.

criteriul valorii practice a unităţii arhivistice (arh.), normaă de apreciere a

importantȘei unitaă tȘii arhivistice îîn raport de utilitatea ei social-economicaă .

criteriul vechimii unităţii arhivistice (arh.), normaă de apreciere a importantȘei unitaă tȘii
arhivistice tȘinaî nd seama de perioada istoricaă îîn care a fost creataă
(documentele create îîn epoca feudalaă nu se selectȘioneazaă , iar cele din epoca
modernaă , paî naă îîn anul 1878 îîn TȘ ara Romaî neascaă sȘ i Moldova sȘ i 1920 îîn
Transilvania lipsite de orice valoare, pot fi eliminate, îîn mod exceptȘional,
numai cu aprobarea DirectȘiei generale a Arhivelor Statului).

critică diplomatică (dipl.), metodaă de cercetare, proprie sȘ tiintȘei diplomatice, operaî nd

asupra formei actelor sȘ i asupra conditȘiilor elaboraă rii lor, îîn scopul
determinaă rii datei sȘ i valabilitaă tȘii îînscrisurilor, eventual pentru cunoasȘ terea
remanierilor sȘ i alteraă rilor al caă rui obiect ar fi putut fi, astfel îîncaî t saă se poataă
stabili importantȘa contȘinutului saă u. C., cooperaî nd cu critica istoricaă , sȘ tiintȘaă
care analizeazaă cuprinsul îînscrisului pe baza cunoasȘ terii evenimentelor,
institutȘiilor, persoanelor sȘ i locurilor, permite o apreciere de ansamblu asupra
valorii actului.

cronologie, sȘ tiintȘaă specialaă a istoriei care are ca obiect stabilirea datelor evenimentelor
istorice sȘ i succesiunea lor, implicit sȘ i a datei documentelor, studierea
diferitelor sisteme dupaă care oamenii au maă surat sȘ i socotit timpul,
raportaî ndu-le la sistemul contemporan; baza c. o formeazaă calendarul,
perioadele sȘ i orele.

crosă (her.), v. cârjă.

cruce (her.), mobilaă a scutului obtȘinutaă prin unirea a douaă piese heraldice (pal sȘ i braî u);
cele mai des îîntaî lnite sunt c. latinaă , cu bratȘul vertical mai lung, sȘ i c. greacaă ,
avaî nd ambele bratȘe egale; existaă , de asemenea, decoratȘii sȘ i medalii îîn formaă
de c.

cruce-ajută (dipl., pal.), v. invocaţie simbolică.

crugul lunii (cron.), element cronologic secundar folosit de raă saă riteni, reprezentaî nd o
perioadaă de 19 ani, dupaă care fazele lunare revin la aceleasȘ i date ale lunilor. C.
indicaă ordinea unui an îîntr-un ciclu de 19 ani. Corespunde cu numaă rul de aur
(element cronologic apusean) care îîncepe îînsaă cu trei ani mai taî rziu. Sin.
(apusean) ciclu lunar.

crugul soarelui (cron.), element cronologic secundar folosit de raă saă riteni care cuprinde
o perioadaă cronologicaă de 28 de ani, faă raă nici o legaă turaă cu Soarele, dupaă a
caă rei îîmplinire zilele saă ptaă maî nii cad pe aceleasȘ i date de lunaă . IÎnceputul
ciclului este pentru raă saă riteni, la anul 9 e.n., iar pentru apuseni la anul 9 îî.e.n.
Cunoscaî nd ziua de saă ptaă maî naă cu care îîncepe ciclul se poate stabili ordinea
zilelor pentru îîntreaga perioadaă de 28 de ani. Sin. (apusean) ciclu solar.

cuib (sig.), v. căuş.

culoare naturală (her.), v. natural.

cumpărare de documente (arh.), v. achiziţionare de documente.

cumulus (arh.), termen folosit îîn Transilvania îîn sec. XVIII-XIX sȘ i îîn sensul de fascicul de
acte referitoare la aceeasȘ i problemaă .

cunună de lauri (her.), figuraă heraldicaă naturalaă , reprezentataă ca o coroanaă îîmpletitaă

din ramuri cu frunze, simbolizaî nd victorie, biruintȘaă. Cea mai des îîntaî lnitaă este
cununa din frunze de lauri sȘ i stejar.

cuprinsul unităţii arhivistice (arh.), element de bazaă al inventarului arhivistic care

redaă îîn mod concis principalele informatȘii dintr-o unitate arhivisticaă .

curăţire a documentelor (arh., cons.), etapaă a restauraă rii documentelor constaî nd din
îîndepaă rtarea, pe caă i mecanice, fizice sȘ i chimice, a impuritaă tȘilor sȘ i elementelor
ce nu fac parte din structura initȘialaă a documentului original. V. restaurare a
documentelor.

cutie de arhivă (arh. cons.), mijloc de protectȘie a arhivei, confectȘionat din carton sau
alte materiale sȘ i avaî nd formaă paralelipipedicaă destinat protejaă rii
documentelor îîn timpul manipulaă rii sau îîmpotriva unor agenţi exteriori
(lumina solaraă sau praful). Cutiile utilizate îîn depozitele de arhive se prezintaă
îîn forme sȘ i dimensiuni variate, cu unul sau mai multȘi peretȘi mobili, pliante
sau rigide, cu sau faă raă orificii pentru aerisire, confectȘionate din materiale
stabile sau rezistente la actȘiunea agentȘilor biologici. V. mijloace de proiecţie a
documentelor.
cutie de lemn (sig.), v. capsulă sigilară.

cutie (caseta) pentru microfilm (arh, cons.), mijloc de paă strare pentru microfilmele
asȘ ezate îîn rolaă , prelucrate îîn vederea arhivaă rii lor. C. este de douaă tipuri: 1. C.
din aluminiu, folositaă pentru paă strarea microfilmelor negative primare ; 2. C.
din material plastic (polistiren) folositaă pentru paă strarea copiilor de
microfilm sȘ i utilizarea acestora îîn aparate de citit.

cutie tubulară (arh., cons.), cutie cilindricaă din carton, sau alte materiale inoxidabile,
îînchisaă la un capaă t sȘ i prevaă zut cu un capac la celaă lalt, servind la paă strarea
documentelor rulate. Sin. sul. V. mijloace de protecţie a documentelor.

cuvânt cheie (arh., inf.), cuvaî nt caracteristic sau notȘiune caracteristicaă , folositaă îîn
general la descrierea contȘinutului unui document (la indexare).

Litera D

d.a. (arh.), v. desunt acta.

dalmatica (her.), îîmbraă caă mintea îîngerilor, rochiile lungi, cu care acesȘ tia sunt îînfaă tȘisȘ atȘi.

data documentului (dipl., cron.), element al formularului diplomatic (v.) îînsumat îîn
protocolul final (v.) îîn care se precizeazaă momentul emiterii documentului.
Cuprinde elementele cronologice principale (anul, luna, ziua) sȘ i secundare
(indiction, crug, anul de domnie etc).

datare a unui document nedatat (arh., dipl.), stabilire a datei probabile de emitere a
unui document nedatat pe baza caracteristicilor interne sȘ i externe ale
acestuia. V. caracterele externe ale actelor, caracterele interne ale actelor.

date extreme (arh.), limitele cronologice îîntre care se îînscriu documentele dintr-un
fond, colectȘie sau unitate arhivisticaă sȘ i care sunt necesare îîn operatȘiunile de
ordonare, inventariere a documentelor sȘ i evidentȘaă a fondurilor.

datum (dipl.), cuvaî nt care introduce formula de datare a documentelor latine medievale
din Transilvania. Sin. actum.

datum ut supra (dipl.), v. actum ut supra.

decapitat (descăpăţânat) (her.), reprezentare a unui animal faă raă cap, paă raî nd a avea
capul taă iat.

declaraţie (dipl.), 1. Document, cu caracter oficial, prin care un stat, un guvern sau un
partid politic îîsȘi exprimaă îîn mod solemn, îîn public, pozitȘia fatȘaă de anumite
probleme sociale sȘ i politice majore. 2. Document, clasat din punct de vedere
diplomatic îîn categoria scripturae, care consemneazaă depozitȘia unui martor
îîntr-un proces sȘ i care, îîmpreunaă cu celelalte acte cumulative, constituie una
din piesele obligatorii de la dosarul respectivului proces.

decoraţie (her.), semn de distinctȘie, atribut al suveranitaă tȘii, instituit prin legi speciale,
menit a stimula devotamentul fatȘaă de patrie sȘ i a raă splaă ti eforturile îînchinate
binelui obsȘ tesc; este deseori cuprinsaă îîn compozitȘii heraldice, fiind plasataă îîn
partea inferioaraă a scutului.

decretum guberniale, decreta gubernialia, 1. (dipl.), decrete sau ordine ale

Guberniului Transilvaniei îîn sec. XVII —XIX. 2. (arh.), serii separate, cu o
evidentȘaă proprie îîn perioada dinainte de introducerea registraturii, îîn
arhivele institutȘiilor sȘ i autoritaă tȘilor subordonate Guberniului Transilvaniei.

defter (dipl.), termen grecesc, îîmprumutat de diplomatica otomanaă , cu sensul de

registru, condicaă ; paă truns sȘ i îîn diplomatica romaî neascaă prin denumirea dataă
unor registre, mai ales cu caracter fiscal (de ex. registrul-jurnal al comitatului
Turda din anii 1799 — 1800; anatefterul raă mas de la Constantin
Braî ncoveanu).

degradare a documentelor (arh., cons.), proces complex de deteriorare mecanicaă sȘ i

chimicaă sȘ i de denaturare a formei sȘ i structurii initȘiale a documentelor, ca
urmare a actȘiunii nefavorabile a factorilor fizici, chimici, biologici sȘ i sociali. D.
se poate manifesta prin pierderea unora dintre paă rtȘile structurale ale
documentelor, prin scaă derea rezistentȘei suportului grafic, pierderea
lizibilitaă tȘii, aparitȘia de pete divers colorate etc. Documentele degradate se
recupereazaă prin lucraă ri de restaurare, iar ansamblul maă surilor de
conservare a documentelor urmaă resȘ te prevenirea degradaă rii acestora.

degradarea biologică (arh., cons.), v. biodeteriorare a documentelor.

delă (arh.), v. dosar denticulat (her.), v. crenelat.

Deposita (arh.), serie de documente îîn arhiva Cancelariei Aulice a Transilvaniei din anii
1817–1849, referitoare la numirile agentȘilor aulici, testamente sȘ i probleme
de mosȘ tenire.
depozit de arhivă (arh.), spatȘiu destinat paă straă rii documentelor, construit sau amenajat
special, avaî ndu-se îîn vedere criterii specifice îîn ceea ce privesȘ te
amplasamentul, rezistentȘa, microclimatul interior, fluxurile tehnologice, paza
sȘ i securitatea. Este dotat cu mijloace necesare depozitaă rii (rafturi), utilaje sȘ i
mobilier specific.

depunere cu clauze (arh.), predarea de caă tre o persoanaă fizicaă la Arhivele NatȘionale a
documentelor ce le detȘine, cu dispozitȘii restrictive îîn ce privesȘ te ordonarea,
paă strarea sau valorificarea lor.

depunere de documente (arh.), actȘiunea de predare la Arhivele NatȘionale, Arhiva

NatȘionalaă de Filme sȘ i Radioteleviziunea Romaî naă pentru paă strare permanentaă ,
de caă tre creatori sau detȘinaă tori (organizatȘii socialiste, celelalte organizatȘii,
persoane fizice), a documentelor cu valoare istoricaă sau documentaraă , la
termenele sȘ i îîn conditȘiile stabilite de legislatȘia arhivisticaă .

descendent (gen.), urmasȘ , individ raportat la rudele din care coboaraă .

descendenţă (gen.), 1. IÎnrudire îîn linie coboraî toare; 2. UrmasȘ i coboraî tori din acelasȘ i
neam; 3. IÎn sens general, posteritatea.

descentralizare a arhivelor (arh.), principiu de organizare conform caă ruia fondurile

arhivistice se paă streazaă îîn cadrul unitaă tȘilor Arhivelor NatȘionale teritoriale, îîn
functȘie de locul creaă rii lor. Problema descentralizaă rii apare odataă cu Unirea
Principatelor Romaî ne, arhiva de la BucuresȘ ti sȘ i cea de la IasȘ i existaî nd paralel,
cu toate îîncercaă rile de centralizare, legiferate sȘ i partȘial îînfaă ptuite, îîn perioada
1862 — 1876. Abia prin „Legea pentru organizarea Arhivelor Statului" din 15
iulie 1925 este legalizataă d., îînfiintȘaîndu-se patru directȘii regionale, la
BucuresȘ ti functȘionaî nd DirectȘia generalaă . AceeasȘ i lege prevedea caă , dacaă este
necesar, se pot îînfiintȘa sȘ i alte servicii de arhive, lucru ce s-a realizat îîn
perioada anilor 1931 — 1945, caî nd s-au îînfiintȘat arhive la: Craiova,
TimisȘ oara, Naă saă ud, BrasȘ ov, Suceava, Buzaă u sȘ i Sibiu — toate acestea fiind
subordonate Arhivelor Statului. Dupaă reorganizarea Arhivelor Statului din
anul 1951 se îînfiintȘeazaă unitaă tȘi de arhive îîn toate regiunile sȘ i aproape îîn toate
capitalele de raion — îîn felul acesta au fost create 16 servicii regionale sȘ i 54
filiale de arhive. Dupaă organizarea administrativaă a teritoriului Republicii
Socialiste Romaî nia din anul 1968, îîn fiecare judetȘ a fost creataă o unitate a
Arhivelor Statului. IÎn prezent, Arhivele Statului sunt descentralizate paî naă la
nivelul judetȘean sȘ i al municipiului BucuresȘ ti (41 filiale), fiecare din aceste
unitaă tȘi, straî ngaî nd, paă straî nd sȘ i organizaî nd arhivele din raza lor de activitate. V.
sȘ i centralizare a arhivelor.

descriere a sigiliilor (sig.), operatȘiune de identificare sȘ i prezentare a amprentelor sȘ i

matri- celor sigilare, de analizare a emblemei sȘ i legendei sigiliilor îîn
conformitate cu normele sȘ tiintȘei sfragistice. D. trebuie saă prezinte forma,
 maă rimea, materialul sȘ i tehnica de confectȘionare, data documentului pe care-l
valideazaă . Emblema din caî mpul sigilar se descrie îîn urmaă toarea ordine:
scutul sau elementele din centru, îînsemnele puterii, suportȘii, alte elemente
exterioare aflate îîn compozitȘie. Legenda va fi redataă îîn grafia sȘ i limba de
origine, apoi transcrisaă sȘ i tradusaă .

descriere externă a unităţilor arhivistice (arh.), descrierea elementelor externe

caracteristice ale unei unitaă tȘi arhivistice îîn cadrul operatȘiunii de inventariere.
D. se efectueazaă îîndeosebi asupra documentelor din epoca feudalaă sȘ i se referaă
la format, limbaă , suport, grafie, cernealaă , filigran, semne de validare,
ornamentatȘie, stare de conservare etc.

descriptor (arh., inf.), cuvaî nt cheie, selectat sȘ i prelucrat morfologic sȘ i semantic (prin
eliminarea sinonimiei, polisemiei sȘ i omonimiei), reprezentaî nd un concept
unic sȘ i care urmeazaă saă fie introdus îîntr-un tezaur.

despicat (her.), termen care indicaă îîmpaă rtȘirea îîn douaă paă rtȘi egale, printr-o linie verticalaă ,
a unei suprafetȘe, scut, cartier sau mobile (Fig. 23).

destinatar (arh.), persoanaă fizicaă sau juridicaă , organ sȘ i organizatȘie caă reia i se adreseazaă
un document. Element de bazaă îîn cuprinsul fisȘ ei de inventar, servesȘ te
îîndeosebi la stabilirea apartenentȘei documentului la un fond. IÎn cazul
documentelor din epoca modernaă sȘ i contemporanaă d. se trece îîn fisȘ aă numai
caî nd este diferit de creatorul de fond; d. al actului (dipl.), persoanaă care
primesȘ te actul sȘ i care, îîn principiu, îîl conservaă îîn arhiva sa cu titlu de dovadaă
a faptului juridic cuprins; îîn general, beneficiarul actului nu este neapaă rat
persoana caă reia acest act îîi este adresat. IÎn caz de acte reciproce (contracte,
schimburi) fiecare din paă rtȘi este autor (v.) sau emitent (v.) sȘ i destinatar.

deşirat acta (arh.), mentȘiune de registraturaă folositaă îîn sec. XVIII —XIX îîn unele arhive
din Transilvania, indicaî nd lipsa unor acte la verificarea efectuataă de caă tre
arhivar. Se scria ataî t îîn evidentȘele arhivei, caî t sȘ i îîn locul unde trebuiau saă fie
documentele, pe fisȘ e speciale sau pe materialele de protectȘie (caă maă sȘ i, plicuri)
îîn care erau paă strate documentele.

deţinător de documente (arh.), organizatȘie sau persoanaă fizicaă care are îîn paă strare
documente rezultate din activitatea proprie, preluate prin desfiintȘarea,
comasarea sȘ i reprofilarea altor organizatȘii, dobaî ndite prin mosȘ tenire, donatȘie
sau cumpaă rare ori îîn alte îîmprejuraă ri; dreptul de detȘinere a unor documente
care fac parte din Fondul Arhivistic NatȘional, de anumite organe de stat sȘ i
organizatȘii este reglementat prin prevederile Decretului nr. 472/1971
(republicat îîn 1974).
deviză (her., sig.), inscriptȘie contȘinaî nd o maximaă moralaă , o exclamatȘie, o formulaă de
credintȘaă, un angajament. Devizele pot fi îîn legaă turaă cu numele familiilor care
le poartaă , cu figurile heraldice reprezentate îîn stemaă , cu un anume eveniment
sau pot cuprinde unele maxime. Se utilizeazaă sȘ i devize enigmatice (greu de
taă lmaă cit, cu îîntȘeles ascuns). Textul devizelor, putaî nd fi scris desfaă sȘ urat,
prescurtat sau printr-o combinatȘie de litere sȘ i imagini, este de obicei plasat
îîntr-o esȘ arfaă , îîntaî lnim devize îîn armele de stat (deviza TOTȘ I IÎN UNUL a fost
inserataă îîn stema Principatelor Unite din 1863), îîn stemele de familie (PRO
FIDE ET PATRIA este deviza familiei HasȘ deu) si îîn stemele oraă sȘ enesȘ ti
(UNIREA FACE PUTEREA a fost inclusaă îîn stema orasȘ ului FocsȘ ani, iar
cuvintele PATRIE sȘ i LIBERTATE au constituit deviza orasȘ elor PitesȘ ti, Tîîrgu Jiu)
etc. (Fig. 24).

dextra (her., sig.), termen prin care se indicaă pozitȘia unei mobile îîn scut, la dreapta; îîn
heraldicaă pozitȘia dreapta-staî nga este inversaă decaî t îîn acceptȘiunea curentaă .
Sin. dreapta.

dextroşeră-senestroşeră (her., sig.), termeni ce indicaă un bratȘ (ce poate fi gol, îîmbraă cat
sau îîn armuraă ) care este îîndreptat din partea dreaptaă a scutului spre staî nga
acestuia (dextrosȘ eraă ) sȘ i invers (senestrosȘ eraă ). IÎn heraldica romaî neascaă aceste
bratȘe sustȘin de obicei o balantȘaă sau o armaă ; îîn sigiliile institutȘiilor juridice
îîntaî lnim foarte des un bratȘ ce sustȘine o balantȘaă, simbolul justitȘiei sociale.

dezinfecţie a documentelor (arh., cons.), tratament fizic sau chimic aplicat

documentelor de arhivaă îîn scopul distrugerii microorganismelor care
degradeazaă documentele (bacterii, actinomicete sȘ i ciuperci de mucegai). Cele
mai raă spaî ndite procedee de dezinfectȘie se bazeazaă pe folosirea selectivaă de
substantȘe gazoase sau fumigene (oxid de etilena, aldehidaă formicaă etc.) ori a
unor solutȘii apoase sau alcoolice de pentaclorfenolat de sodiu,
paraclormetacrezol etc. Pentru volume mari de documente dezinfectȘia se
executaă îîn etuve de mare capacitate, fortȘaînd penetratȘia substantȘei
dezinfectante îîn masa materialului arhivistic prin crearea unui vid avansat,
îînainte de administrarea substantȘei gazoase. La alegerea substantȘelor se are
îîn vedere riscul degradaă rii documentelor de caă tre unii produsȘ i ce au caracter
agresiv fatȘaă de suportul grafic sau fatȘaă de textele scrise.

DGAS (arh.), v. Direcţia generala a Arhivelor Statului.

diac (pal.), v. grămătic.

diaetalia (dipl.), v. acta diaetalia.

diarium (dipl.), registru-jurnal folosit îîn comitatul Turda, la îînceputul sec. XIX, îîn care
era îînregistrat îîn strictaă ordine numericaă contȘinutul pe scurt al tuturor
 actelor îînregistrate îîntr-un an sȘ i îîn registrul de sȘ edintȘaă. Sin. diurnale
protocollum.

diată (dipl.), document particular. Vechea denumire a testamentului (v.).

diazocopie (arh.), copie a unui document scris sau a unui document iconografic,
obtȘinutaă cu ajutorul metodelor diazografice de reproducere a textului sau a
imaginii documentului original pe un suport din polimeri sau haî rtie.

dictatura (arh.), 1. Termen folosit pentru registraturaă la Gherla, îîn prima jumaă tate a sec.
al XIX-lea. 2. Termen folosit îîn comitatul Turda (1792– 1848) pentru registre
auxiliare care contȘin evidentȘa cauzelor îînaintate scaunelor de judecataă .

digestio (arh.), termen folosit îîn sec. al XVI-lea îîn Transilvania cu sensul de inventar
arhivistic. V. Litterarum Civitatis Coronensis digestio.

diplomatarium (arh.), termen folosit îîn sec. XVIII-XIX pentru culegerile de documente,
de obicei manuscrise. Cele mai importante d. manuscrise, contȘinaî nd
documente despre Transilvania, se datoreazaă lui Josephus Kemeá ny (1795–
1855): Diplomatarium Transilvanicum, cu suplimente sȘ i apendice, 45 volume;
lui Franz Joseph Transch (1796–1871): Diplomatarium Transilvanicum, 18
volume; lui Martin Reschner (1791–1872): Diplomatarium continens
monumenta antiqua litheratoria res Saxonum Transilvaniae tarn ecclesiastica
quam civiles illus-trantia, 11 volume.

diplomatică, sȘ tiintȘaă specialaă a istoriei medievale care studiazaă aparitȘia, forma sȘ i traditȘia
graficaă a actelor scrise. Urmaă rind modalitaă tȘile de elaborare a diferitelor
îînscrisuri, folosind metode proprii de cercetare, d. analizeazaă , cu ajutorul
criticii diplomatice, contȘinutul actelor, verificaă autenticitatea lor sȘ i scoate îîn
evidentȘaă elementele care pot ajuta cercetarea istoricaă îîn vederea editaă rii
documentelor.

diplomă (dipl.), categorie de îînscris emis de o autoritate publicaă , purtaî nd mijloace de

validare menite a da putere deplinaă cuprinsului saă u, prevaă zaî nd, de obicei,
drepturi sau privilegii, sau atestaî nd situatȘii care pot da nasȘ tere la astfel de
drepturi. Termenul îîsȘi are originea îîn antichitatea romanaă , d. fiind actul dat
ostasȘ ilor eliberatȘi din armataă pentru a le permite libera circulatȘie sȘ i a aproba
privilegiile pe care le-au primit pentru timpul servit îîn armataă . IÎn epoca
medievalaă termenul a definit un act solemn (carte, privilegiu, hrisov), iar îîn
epoca contemporanaă actul de studii eliberat de o institutȘie de îînvaă tȘaămaî nt
(Fig. 25).

Direcţia Generală a Arhivelor Statului (D.G.A.S.) (arh.), v. Arhivele Statului, legislaţie

arhivistică.
dires (dipl.), document vechi, hrisov, emanat de la un domn sau o administratȘie publicaă .

disc magnetic 1. (arh.), document lizibil mecanic îînregistrat pe und.; 2. (inf.), suport de
date care se prezintaă sub forma unui ansamblu nedemontabil de sȘ ase discuri
de lucru (pachet de discuri), avaî nd 10 suprafetȘe acoperite cu un strat de oxid
feromagnetic. Un pachet de discuri permite o memorare paî naă la 7,25
milioane de baitȘi pe cele zece suprafetȘe de îînregistrare, care formeazaă 203
piste pe fiecare suprafatȘaă de îînregistrare. Din acestea numai 200 sunt la
dispozitȘia programatorului. Capacitatea de memorare a unei piste este de 3
625 baitȘi. Existaă pachete de discuri formate din 11 discuri (20 suprafetȘe
active) care au o capacitate totalaă de 29,5 milioane baitȘi. Viteza de transfer a
datelor variazaă îîn functȘie de modelul pachetului de discuri. Ex. modelul IBM
2311 are o vitezaă de 156 kbaitȘi/sec., iar IBM 2314-312 kbaitȘi/sec.

discipline speciale (auxiliare) ale istoriei, v. ştiinţe speciale (auxiliare) ale istoriei.

discotecă (arh.), 1. ColectȘie de documente fonice îînregistrate pe discuri, cuprinzaî nd,

dupaă profilul arhivei, îînregistraă ri literare, muzicale etc. 2. Loc special
amenajat pentru paă strarea unei astfel de colectȘii.

dispoziţie (dipl.), parte componentaă a formularului diplomatic, cea mai importantaă ,

îîntrucaî t exprimaă vointȘa emitentului, prevaă zaî nd sȘ i clauzele (injonctive,
prohibitive, de rezervaă , de derogare, penale, financiare, spirituale etc.) pentru
asigurarea îîndeplinirii ei; scoate îîn evidentȘaă nasȘ terea sau existentȘa actului
juridic sȘ i nu poate lipsi din nici un act. V. formular diplomatic, clauză.

diurnale protocollum (dipl.), v. diarium.

documator (arh.), aparat plan de microfilmare prin metoda staticaă a documentelor de

arhivaă , produs de firma „Dokumator" Cari Zeiss Yena din R. D. Germanaă (Fig.
26). V. aparat de microfilmare.

document (dipl., arh.), termen generic îînsumaî nd toate categoriile de surse ce pot
transmite date istorice (inscriptȘii, urme de civilizatȘie materialaă , acte etc). IÎn
sens arhivistic, definesȘ te toate sursele pe suportȘi fiabili, realizate cu ajutorul
grafiei, fotografiei, îînregistraă rilor sonore, cinematografice sau altor imagini,
care prezintaă interes pentru cunoasȘ terea istoricaă . IÎn conformitate cu
prevederile Decretului nr. 472/1971 categoria de d. cuprinde toate
îînscrisurile create îîn decursul vremii, de persoane fizice sau juridice,
constituind un izvor de cunoasȘ tere a istoriei patriei; aceste îînscrisuri, bunuri
de interes natȘional, caă rora statul le acordaă protectȘie specialaă , alcaă tuiesc
Fondul Arhivistic NatȘional, parte integrantaă a Patrimoniului NatȘional Cultural.
D. arhivistice se clasificaă din punct de vedere: 1) al genului (hrisoave, urice,
plaî ngeri etc); 2) al provenientȘei (publice sȘ i private); 3) al raportului cu actul
 juridic (dispozitive sȘ i probatorii); 4) al formei de paă strare (original, copie,
ciornaă ); 5) al modului de conservare (suluri, dosare, registre, foi volante etc.);
d. audiovizual, d. de arhivaă care contȘine informatȘii figurative sȘ i informatȘii
sonore redate prin imagini sȘ i prin sunet. Din aceastaă categorie fac parte d.
cinematografice (sau cinedocumentele); d. cadru, fiecare din d. care contȘin îîn
ele transcrise alte d. (transumpte). D. c. au fost emise îîn Transilvania îîn sec
XIII —XIX de caă tre locurile de adeverire, notarii publici sȘ i alte autoritaă tȘi laice
sȘ i bisericesȘ ti, adeverind exactitatea transcrierii. V. sȘ i document de confirmare;
d. cinematografic, v. cinedocument; d. contrafaă cut, v. fals; d. cumulativ, îînscris
care îînsumeazaă de obicei mai multe acte, respectiv jalba, anaforaua sȘ i
hotaă raî rea domneascaă , uneori sȘ i rezolutȘia dataă îîn divan de marele logofaă t.
Datarea sȘ i rezumarea unui astfel de doc. se face pornind de la analiza
rezolutȘiei. Sin. act cumulativ; d. de confirmare, d. cadru prin care se confirmaă
dispozitȘiile altor doc. transcrise îîn îîntregime (v. transumpt) sau mentȘionate
numai îîn paă rtȘile esentȘiale. Doc. de confirmare pot proveni de la emitentul
documentului primar, de la succesorii saă i sau de la demnitari egali sau
.superiori ca functȘie fatȘaă de emitent; d. de serviciu, d. scris, destinat
functȘionaă rii îîn interiorul organizatȘiei care 1-a creat; d. fonic, fonodocument;
d. grafic, d. iconografic al caă rui contȘinut este exprimat pe cale graficaă , prin
linii, puncte, figuri; tente etc.; d. multiplicat, cel reprodus îîn mai multe
exemplare identice, care sunt difuzate la mai multe organizatȘii sau
compartimente ale unei organizatȘii, pentru executare sau informare. D. ce se
reproduce constituie document de bazaă — original — sȘ i el va fi tratat ca atare
din punct de vedere arhivistic, iar cele multiplicate vor fi considerate copii îîn
cazul îîn care au fost difuzate la compartimentele acelorasȘ i organizatȘii sȘ i
originale, îîn cazul difuzaă rii la alte organizatȘii; doc. oficial, doc. îîntocmit sȘ i
validat conform uzantȘelor de stat, al caă rui autor este o persoanaă juridicaă sau
cu functȘii de raă spundere; d. primar (inf.), d. reprezentaî nd o lucrare originalaă
publicataă sau nu ; d. scris, d. cu text, a caă rui informatȘie verbalaă este fixataă pe
purtaă torul material prin diferite feluri de scrieri; d. secundar (inf.), d. rezultat
îîn urma prelucraă rii sȘ i restructuraă rii unui document primar; d. singular,
termen utilizat uneori îîn terminologia modernaă romaî neascaă pentru a
desemna d. unicat; d. sonor, v.. fonodocument; d. textual, d. al caă rui contȘinut
este exprimat prin text.

Documenta litteralia (arh.), colectȘie de documente din anii 1292— 1700, din arhiva
orasȘ ului Sibiu, dataă cu ocazia inventarierii din anii 1770 — 1780. Dupaă
numerotarea arhivarului Wilhelm Wenrich din anii 1871-1874, colectȘia
cuprinde subgrupele: U.I. (1292-1400); U.II. (1401-1500); U.III.
Supplementum (1406-1497); U.IV. (1501-1600); U.V. Collectio posterior (1406-
1600); U.VI. (1601-1700). Subgrupele sunt denumite sȘ i materia.

Documenta privatorum (arh.), serie de documente îîn arhiva Guberniului Transilvaniei

din sec. XVIII —XIX; cuprinde documente privitoare la probleme de drept
privat, la donatȘii, testamente, mosȘ teniri etc.
doisprestrăbunul, treisprestrăbunul (gen.), numerotatȘie (putaî nd merge paî naă la 14)
folositaă pentru indicarea rudelor ascendente pe linie directaă sȘ i colateralaă .

Dominium (arh.), serie de documente din anii 1614—1750 îîn arhiva orasȘ ului Gherla,
care se referaă la domeniul cetaă tȘii Gherla.

donaţie (arh.), formaă de depunere a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic
NatȘional, de caă tre persoane fizice, la organele investite cu dreptul de a le
prelua conform legislatȘiei îîn vigoare sȘ i faă raă a solicita despaă gubiri materiale. D.
constituie o formaă de completare a fondurilor sȘ i colectȘiilor arhivistice.

donjonat (her.), v. foişor.

dorso (dipl.), mentȘiune de registraturaă folositaă îîn Transilvania îîn sec. XVIII-XIX îîn
conceptele actelor expediate, pentru a indica locul unde trebuiau scrise
adresa sȘ i rezolutȘia, spre deosebire de textul principal, scris pe fatȘa
documentului. Sin. verso.

dosar (arh.), unitate arhivisticaă îîn care se grupeazaă documente referitoate la aceeasȘ i
problemaă , de aceeasȘ i valoare (cu acelasȘ i termen de paă strare), dupaă un criteriu
stabilit (tematic, alfabetic, geografic etc.); el ocupaă un loc distinct îîn
inventarul fondului sau colectȘiei caă reia îîi apartȘine; d. poate avea douaă sau mai
multe volume, dacaă la aceeasȘ i problemaă s-a cumulat un numaă r de peste 300
file document. IÎn sec. al XIX-lea se numea dela (dellă). V. constituire a
dosarului.

dosarul fondului (arh.), instrument de evidentȘaă constaî nd dintr-un complet de acte

probatorii sȘ i de referintȘaă privind fondul sȘ i creatorul de fond (istoricul
creatorului sȘ i al fondului, documente de îîndrumare sȘ i control, procese-
verbale de selectȘionare, acte de preluare a documentelor, de donatȘie sau
cumpaă rare, planuri metodice de lucru etc).

dreapta (her., sig.), v. dextra.

drept arhivistic (arh.), totalitate a legilor, normelor, regulamentelor stabilite prin

legislatȘie sȘ i actele normative care reglementeazaă activitatea îîn domeniul
arhivelor.

drept internaţional al arhivelor (arh.), totalitate a normelor legislative (juridice) care

reglementeazaă relatȘiile dintre arhivele diverselor tȘaări, accesul îîn arhive al
cercetaă torilor straă ini, folosirea informatȘiilor, schimbul de documente sau
obtȘinerea de microfilme, xerocopii, copii ale unor documente, îîn scopul
cercetaă rii sau completaă rii arhivelor tȘaărilor interesate, cu documente
 referitoare la propria lor istorie, aflate îîn arhive straă ine. Unul din
documentele care vizeazaă dreptul internatȘional al arhivelor este ConventȘia de
la Haga din 14 mai 1954, asupra protectȘiei bunurilor culturale îîn caz de
conflict armat, semnataă de reprezentantȘii a 45 de natȘiuni reunite din
initȘiativa UNESCO.

dreptul de sigiliu (sig.), libertatea unei persoane sau institutȘii de a utiliza sigiliu;
recunoasȘ terea oficialaă a dreptului unor persoane sau institutȘii de a-sȘ i
confectȘiona o matrice sigilaraă proprie. IÎn tȘara noastraă d. pentru persoanele
fizice a fost general valabil sȘ i unanim recunoscut, cu conditȘia ca impresiunile
sigilare saă evite orice confuzie cu sigiliul domnesc; d. pentru orasȘ e sȘ i taî rguri,
cu exceptȘia centrelor urbane existente îînainte de constituirea statelor
feudale, a fost concedat de domnie. Persoanelor juridice sȘ i morale (institutȘii,
asȘ ezaă minte, organizatȘii profesionale etc), d. le-a fost conferit de institutȘia
supremaă (domni, principi sȘ i regi îîn epoca feudalaă sȘ i modernaă , de organele
puterii de stat îîn etapa contemporanaă ). IÎn toate epocile autoritaă tȘile au impus
restrictȘii îîn privintȘa utilizaă rii matricelor sigilare, astfel îîncaî t saă se evite
falsificarea.

duet (pal.), traseul grafic pe care îîl urmeazaă pana sau condeiul sȘ i din care rezultaă
imaginea scrisaă . D. este îîn functȘie de instrumentul de scris, de pozitȘia maî inii
sȘ i de tehnica scrierii. Sin. imaginea scrierii.

duplicat (dipl.), îînscrisul care reproduce exact originalul îîntocmit de îînsaă sȘ i cancelaria
care a emis originalul sau de o altaă institutȘie avaî nd acest drept. D. este
destinat saă tȘinaă locul actului original îîn cazul îîn care acelasȘ i original trebuie
transmis simultan mai multor destinatari.

duplicat negativ (arh.), v. contratip.

Litera E

Eclesiastica (arh.), subdiviziune a seriei de acte normative din arhiva Guberniului

Transilvaniei; cuprinde documente din anii 1593 —1861 referitoare la dijma
bisericeascaă , sȘ colile confesionale sȘ i organizarea internaă a cultelor. Serii de
documente E. existaă sȘ i îîn arhivele altor institutȘii administrative din
Transilvania.
ecuson (her.), termen caă ruia uneori i s-a atribuit un sens mai larg, respectiv de stemaă ,
reprezentaî nd ansamblul îînsemnelor unei persoane, comunitaă tȘi sau stat. V.
scut.

ediţie de documente (arh.), lucrare sȘ tiintȘificaă de publicare a documentelor existente îîn

arhive, pe baza unor criterii cronologice sau tematice. Realizarea unei e.
necesitaă stabilirea principiilor de selectȘie a documentelor sȘ i de transcriere a
acestora. Documentele îîn limbi straă ine se publicaă îîn limbile respective,
îînsotȘite sau nu de traducere. O astfel de editȘie cuprinde un amplu aparat
sȘ tiintȘific. Introducerea furnizeazaă informatȘii asupra fondurilor sȘ i colectȘiilor îîn
care se paă streazaă documentele, analizaî ndu-se problemele mai importante
ridicate de contȘinutul acestora, îîmprejuraă rile îîn care au fost redactate,
corelatȘia dintre documente sȘ i epoca istoricaă care corespunde tematicii
culegerii ; nota asupra ediţiei cuprinde informatȘii referitoare la tehnica
editaă rii, indicatȘii asupra aparatului sȘ tiintȘific, structura volumului etc.;
bibliografia indicaă publicatȘiile îîn care se gaă sesc informatȘii privind tema
volumului respectiv, e. existente pentru aceastaă temaă ; aparatul sȘ tiintȘific mai
cuprinde note, o listaă a prescurtaă rilor, o listaă a regestelor documentelor,
indice general sau indici onomastici, de materii sȘ i lucruri, glosar etc. Prima
culegere de documente initȘiataă de Arhivele Statului, care îîn acelasȘ i timp
constituie sȘ i prima publicatȘie a institutȘiei, este cea îîntocmitaă de P. TeuIescu sȘ i
intitulataă Documente istorice publicate de Seria îîntaî i, BucuresȘ ti, 1860. Dintre
cele mai notabile e. publicate de D.G.A.S. mentȘionaă m: SȘ tefan MetesȘ , Situaţia
economică a românilor din Ţara Făgăraşului, vol. I, Cluj, 1935; Documente
referitoare la istoria economică a României, vol. I — XI, BucuresȘ ti, 1960;
Documente referitoare la anul revoluţionar 1848 în Moldova, BucuresȘ ti, 1960;
Documente referitoare la anul revoluţionar 1848 în Ţara Românească,
BucuresȘ ti, 1960; Problema ţărănească în Oltenia în secolul al XIX-lea,
BucuresȘ ti, 1967; Documente referitoar la Dobrogea, BucuresȘ ti, 1975 ;
Independenţa României, vol. 1 — 111, BucuresȘ ti, 1977 ; Documente străine
despre români, BucuresȘ ti, 1979; Documente privind Unirea Principatelor,
BucuresȘ ti, 1980; Mihai Viteazul în conştiinţa europeană. Documente externe,
BucuresȘ ti, 1982.

efigie (her.), reprezentare a chipului unei persoane îîntr-un izvor heraldic.

efor (arh.), termen folosit, uneori incorect, îîn terminologia juridico-administrativaă a

TȘ aării Romaî nesȘ ti de la sfaî rsȘ itul anului 1831, pentru a denumi pe conducaă torul
Arhivei TȘ aării Romaî nesȘ ti.

Einreichungsprotokoll (arh.), evidentȘaă primaraă a actelor îînaintate sau prezentate unei

institutȘii, folositaă îîn Transilvania îîn sec. XIX—XX. Pe laî ngaă elementele de
individualizare a actelor intrate, prin dataă , numaă r, emitent sȘ i contȘinut,
cuprinde sȘ i îînsemnaă ri privind rezolvarea actului, referent, hotaă raî rea luataă ,
data sȘ i destinatarul rezolvaă rii, îînsemnaă ri privind arhivarea actului rezolvat.
Sin. Exhibitenprotokoll, Gestionsprotokoll.
electrofotografie (arh., cons.), sistem rapid de copiere a unui document grafic, avaî nd la
bazaă fixarea, prin procedeele electrostatice sȘ i termice, a unei pulberi pe liniile
de protectȘie a textului original, pe copie. Se realizeazaă cu ajutorul aparatului
de xerografiat. Sin. xerox, fotografie electrostatica; v. aparat de xerografiat.

elenehus (arh.), 1. Termen pentru unele registre speciale îîntocmite îîn arhivele
comitatelor din Transilvania, îîn a doua jumaă tate a sec. al XVIII-lea, pentru
evidentȘa unor categorii de acte constituite sȘ i paă strate îîn serii aparte dupaă
contȘinut (referindu-se la aceeasȘ i chestiune), dupaă emitent (fiind emise de
aceleasȘ i foruri superioare), dupaă persoanele care le rezolvaă etc. Ca exemplu
de e. mentȘionaă m registrele astfel intitulate, din arhiva comitatului Cluj,
îîntocmite pe serii de acte îîn anul 1784. IÎn terminologia arhivisticaă maghiaraă
aceste registre erau denumite lajstromkönyv sau elenche. V. repertorium. 2.
Listaă a actelor din perioada 1788 — 1813 îîn comitatul MaramuresȘ , cuprinse
îîntr-un fascicul, îîn care sunt trecute: numaă rul curent al actelor respective,
numaă rul de îînregistrare, contȘinutul sȘ i data rezolvaă rii.

elemente de identificare a documentului (arh., inf.), totalitatea referintȘelor

bibliografice ale documentului, inclusiv adresa acestuia, îînscrise pe modelul
de regaă sire.

elemente de regăsire a informaţiei (arh., inf.), totalitatea descriptorilor îînscrisȘ i pe

modelul de regaă sire a documentului.

elemente figurate (dipl.), semne sau figuri desenate pe suportul actelor, pentru a le da
un supliment de validare sau pentru a le face mai aspectuoase sau mai
solemne.

eliberare de certificate, copii şi extrase (arh.), actȘiune prin care se pun la dispozitȘia
solicitantȘilor (organizatȘii, cetaă tȘeni romaî ni sau ai altor state) copii, certificate,
extrase de pe documentele aflate îîn depozitele Arhivelor NatȘionale,
referitoare la situatȘii sȘ i drepturi, cum ar fi vechimea îîn caî mpul muncii, studii,
drepturi patrimoniale etc.

elidarea milesimului (pal.), anul din dataă scris eliptic de milesim; se îîntaî lnesȘ te îîn
documentele din a doua jumaă tate a sec. al XVIII-lea, timp îîn care la noi se
raă spaî ndesȘ te folosirea cifrelor arabe. Uneori lipsesȘ te sȘ i cifra centesimului,
atunci subîîntȘelegaî ndu-se primele douaă cifre din dataă . Ex: 8 iulie 92, îîn loc de
8 iulie 1792.

elnöki (arh.), termen folosit îîn Transilvania îîn sec. XIX sȘ i XX, îîn legaă turaă cu actele sȘ i
registrele prezidiale, îînsotȘind, de obicei îîn forma prescurtataă „eln", numerele
de îînregistrare sau emitere a actelor prezidiale.
email (her.), v. smalţuri.

embatic (dipl.), act rezultat din arendarea unor proprietaă tȘi pe termen lung, îîn care
arendasȘ ul se bucuraă de toate drepturile de proprietate. Sin. bezmăn.

emblemă (her., sig.), 1. Totalitatea elementelor dintr-o stemaă , figuraă alegoricaă care
constituie un simbol sȘ i un atribut. 2. Reprezentarea gravataă pe suprafatȘa unui
sigiliu.

emisferă de ceară (sig.), v. căuş.

emitent (arh.), persoanaă fizicaă sau juridicaă , organizatȘie care emite un document.
Element de bazaă îîn cuprinsul fisȘ ei de inventar. ServesȘ te, îîndeosebi, la
determinarea apartenentȘei documentelor la un fond.

emitent al actului (dipl.), v. autor al actului.

emoliere a pielii şi pergamentelor (arh., cons.), procedeu de laborator avaî nd ca scop

restabilirea supletȘei legaă turilor de piele sȘ i a pergamentelor raă scoapte pe care
sunt scrise sau din care sunt alcaă tuite unele documente de arhivaă . Constaă îîn
tratarea obiectelor cu diferite substantȘe, îîn anumite conditȘii de temperaturaă
sȘ i presiune, pentru redarea apei de constitutȘie prin pierderea caă reia s-a
produs degradarea.

enciclică (dipl.), document din categoria actelor solemne emise de cancelaria

pontificalaă , constituit dintr-o scrisoare circularaă semnataă de papaă sȘ i trimisaă
clerului catolic sau numai episcopilor unei natȘiuni, pentru a le transmite
directivele oficiale îîn probleme religioase, etice sau social-politice, ori pentru
a le reaminti principiile religioase dupaă care trebuie saă se conducaă îîn
rezolvarea unor probleme.

engolpion (sig.), termen prin care se definea, îîn cuprinsul actelor de cancelarie,
matricea sigilaraă utilizataă îîn cancelaria domneascaă .

epacta (cron.), element cronologic secundar de datare, reprezentaî nd un numaă r care

arataă vaî rsta lunii pe ziua de 1 ianuarie a fiecaă rui an, adicaă numaă rul de zile
trecute de la ultima lunaă nouaă paî naă la sfaî rsȘ itul anului precedent; calculul e.
ajutaă la determinarea zilei din saă ptaă maî naă ; aceste numere se exprimaă prin
cifre romane îîn pascalii, ele constituind unul din elementele esentȘiale îîn
calculul datelor din calendarele perpetue ; corespunde îîn raă saă rit temeliei (v.).
epigrafie, sȘ tiintȘaă specialaă a istoriei care cerceteazaă textele scrise pe un material dur, de
obicei piatraă , stabilind reguli de descifrare sȘ i interpretare a contȘinutului
acestora.

epistolă (dipl.), 1. v. scrisoare (1); 2. Termen folosit îîn documentele latine medievale din
Transilvania sȘ i cu sensul de act, document.

eră (cron.), sistem de numaă rare succesivaă a anilor solari sau lunari plecaî nd de la un
moment fix. Dupaă caracterul evenimentelor care marcheazaă momentul fix,
erele se pot îîmpaă rtȘi îîn mai multe tipuri: 1. e. astronomicaă avaî nd îînceputul din
momentul îîn care s-a petrecut o conjunctȘie nouaă a astrelor. Ex. e. babilonianaă
pornind de la anul 747 îî.e.n. 2. e. politicaă îîn care numaă rarea anilor se face
pornind de la un eveniment important. 3. e. religioasaă îîn legaă turaă cu diferite
evenimente din viatȘa îîntemeietorilor noilor religii. Ex. e. cresȘ tinaă (e. noastraă
sau milesimul), inventataă îîn prima jumaă tate a sec. al VI-lea e.n. de caă lugaă rul
Dionisie Exiguus (cel Mic), sȘ i a caă rei numaă raă toare îîncepe de la 25 dec. anul
754 de la fundarea Romei, caî nd s-ar fi naă scut lisus Hristos. S-a impus abia
dupaă trecerea a douaă veacuri de la moartea celui care a stabilit-o sȘ i s-a
generalizat îîn epoca modernaă ; a fost îîntrebuintȘataă mai ales îîn Transilvania sȘ i
mai rar îîn Moldova sȘ i TȘ ara Romaî neascaă , unde s-a generalizat treptat din a
doua jumaă tate a sec. al XVIII-lea; e. musulmanaă (sau hegira) care numaă raă anii
de la 16 iul. 622, anul refugiului lui Mahomed de la Mecca la Medina; 4. e.
universalaă (sau mondialaă ) care numaă raă anii de la presupusa facere a lumii.
Ex. e. bizantinaă (constantinopolitanaă , ecleziasticaă sau de la originea lumii) al
caă rei îînceput conventȘional a fost fixat la 1 sept. 5509 îî.e.n., consideraî nd
îînceputul lumii cu 5508 ani îî.e.n. Pentru a-i deosebi de anul modern, anul de
la „facerea lumii" a fost desemnat cu denumirea văleat; transpunerea lui îîn
anul erei noastre se face scaă zaî nd din valeatul respectiv 5508 ani caî nd data
lunaraă este cuprinsaă îîntre 1 ian. — 31 aug. sȘ i 5509 ani îîntre 1 sept. — 31 dec.;
e. ebraicaă , avaî nd ca punct de plecare 1 oct. 3761 îî.e.n.; 5. e. romanaă , care
numaă raă anii de la fondarea Romei, anul 753 îî.e.n.; e. olimpiadelor, avaî nd ca
moment de plecare anul primei olimpiade, 776 îî.e.n. etc.

erga restitutionem (arh.), expresie folositaă îîn Transilvania îîn sec.XVIII— XIX, pentru a
semnala obligativitatea restituirii documentelor sau a anexelor lor caă tre
emitent.

eric (pal.), semn diacritic îîn scrierea chirilicaă (S) care a îînlocuit îîn limba romaî naă -h (ier)
îîn interiorul unui cuvaî nt caî nd acesta este neaccentuat ; are numai valoare
graficaă sȘ i este asȘ ezat deasupra cuvaî ntului, îîntre douaă consoane; se îîntaî lnesȘ te
îîn manuscrise sȘ i tipaă rituri îîncepaî nd din sec. al XVI-lea paî naă îîn a doua
jumaă tate a sec. al XVIII-lea, caî nd se folosesȘ te din ce îîn ce mai rar.

eschatoeol (dipl.), v. protocol final.

eşarfă (her., sig.), panglicaă , îîn general redataă ondulat, pe care, de obicei, se scrie deviza.

etuvă de dezinfecţie şi dezinsecţie a documentelor (arh., cens.,), aparat prevaă zut cu o

cameraă avaî nd îînchiderea ermeticaă , îîn interiorul caă reia se poate provoca un
vacuum avansat sȘ i un regim termic controlat, îîn vederea administraă rii
substantȘei active. ServesȘ te la dezinfectȘia sȘ i dezinsectȘia documentelor
degradate de agentȘi biologici.

evaluare (arh.), stabilirea de caă tre Comisia de evaluare a pretȘului de achizitȘie a

documentelor oferite spre cumpaă rare Arhivelor NatȘionale de caă tre
persoanele fizice. V. sȘ i comisia de evaluare a documentelor.

evaluare a unităţii arhivistice (arh.), v. apreciere a valorii unităţii arhivistice.

evidenţă a circulaţiei documentelor (arh.), sistem de transmitere sȘ i urmaă rire, prin

registre, condici, fisȘ e s.a. a actelor, de la creare paî naă la arhivarea lor.

evidenţă a documentelor din Fondul Arhivistic Naţional (arh.), totalitatea sistemelor

de evidentȘaă folosite pentru cunoasȘ terea existentului fondurilor sȘ i colectȘiilor
detȘinute de Arhivele NatȘionale sȘ i organizatȘii, îîn vederea completaă rii bazei
documentare, informaă rii operative a activitaă tȘii de cercetare sȘ tiintȘificaă sȘ i
practicaă , precum sȘ i a planificaă rii activitaă tȘii de ordonare, inventariere sȘ i
selectȘionare a fondurilor sȘ i colectȘiilor detȘinute de Arhivele NatȘionale. V.
registru general de arhivă, inventar, registrul inventarelor, fişa „Situaţia
fondului", evidenţă centralizată.

evidenţă a folosirii documentelor (arh.), sistem de evidentȘaă, ce se realizeazaă prin

buletine de cerere, registre, fisȘ e, repertoare s.a., privind documentele sȘ i
temele cercetate prin sala de studiu sau scoase din depozite pentru alte
scopuri (expozitȘii, restaurare, cercetare tematicaă s.a.).

evidenţă a fondurilor deţinute de organizaţii (arh.), sistem de evidentȘaă a fondurilor

detȘinute de organizatȘiile centrale sȘ i locale, realizat de DirectȘia generalaă a
Arhivelor Statului sȘ i filialele sale, prin fisȘ ele „SituatȘia fondului" sȘ i „Dosarul
fondului".

evidenţă a preluărilor (arh.), v. registru general de arhivă.

evidenţă centralizată a fondurilor şi colecţiilor deţinute de Arhivele Statului (arh.),

sistem de evidentȘaă a fondurilor sȘ i colectȘiilor arhivistice realizataă prin
„Inventarul general al fondurilor", fisȘ ele „SituatȘia fondului" sȘ i „EvidentȘa
centralizataă automataă ".
Excepţiile (dipl.), prevederi de drept invocate îîn textul actului pentru a-1 sustrage de la
regulile generale de drept, de fapt amendamente, prin care se iau maă suri
pentru evitarea casaă rii unui act, îîmpotriva atacaă rii valabilitaă tȘii sau îîntaî rzierii
executaă rii lui datoritaă unor vicii de formaă sau contȘinut. Pot fi prevaă zute
pentru: viciul de formaă , care vizeazaă anularea actului datoritaă nerespeetaă rii
procedurii; defectȘiuni de instrument, care impun anularea actului pentru
gresȘ eli materiale sau lacune îîn redactare; viciul de consimtȘaămaî nt care
determinaă anularea actului sub pretextul violentȘei fizice sau constraî ngerii
morale ori pentru îînsȘ elaă ciune asupra obiectului îînscrisului. Diplomatica
constataă sȘ i alte categorii de e. a privilegiului vaî rstei, a privilegiului textului, a
privilegiilor ecleziastice, a jurisdictȘiei seniorului etc.

excizie (sig.), v. gravarea sigiliilor.

exergă (sig.), spatȘiul de la marginea caî mpului sigilar, de obicei cuprins îîntre douaă sau
mai multe cercuri (ce pot fi liniare, sȘ nurate sau perlate), îîn care se graveazaă
textul legendei.

exhibitum (arh.), denumire folositaă îîn sec. XVIII —XIX îîn Transilvania pentru un act
prezentat (intrat) la o institutȘie, instantȘaă sau la o autoritate.

expeditura (arh.), denumirea unei subdiviziuni din seria actelor normative din arhiva
Guberniului Transilvaniei; cuprinde documente din a doua jumaă tate a sec. al
XVIII-lea sȘ i din prima jumaă tate a sec. al XIX-lea, privind modele pentru
circulare, pasȘ apoarte, certificate, formulare, bilete de vite, evidentȘe, liste cu
adrese, chitantȘe, citatȘii, descrieri personale.

expertizare a valorii ştiinţifice a materialelor documentare (arh.), v. selecţionare a

unităţilor arhivistice.

expertiză (arh.), v. selecţionare a unităţilor arhivistice.

expunctare (pal.), corecturaă realizataă printr-un semn grafic faă cut îîn timpul colatȘionaă rii,
la literele de prisos, mai ales pe diplome sȘ i alte acte de cancelarie.

expunere (clipi.), parte a formularului diplomatic prin care se explicaă îîmprejuraă rile
emiterii actului, ratȘiunile sale sȘ i, eventual, antecedentele problemei, modul îîn
care s-a exprimat cererea, interventȘia altora îîn legaă turaă cu contȘinutul saă u,
anchetele îîntreprinse pentru cunoasȘ terea situatȘiei reale, argumentele paă rtȘilor
etc. Prin informatȘiile largi pe care le transmite, e. are o importantȘaă deosebitaă
pentru cercetarea istoricaă . Sin. naraţie.
extras (arh.), 1. Copie manuscrisaă a uneia sau a mai multor paă rtȘi dintr-un document
scris. 2. Reproducere exactaă îîn manuscris, pe un formular tip, a datelor
referitoare la o anumitaă persoanaă cuprinse îîntr-un registru (mitricaă , registru
de stare civilaă etc), transcrise cu respectarea formelor legale, semnataă sȘ i
parafataă , avaî nd puterea juridicaă a documentului autentic. Sin. extract. 3. Act
oficial, legalizat, executat la cererea unui solicitant sȘ i care redaă fragmentar
sau centralizat, îîn reproducere exactaă , paă rtȘile esentȘiale dintr-unul sau din mai
multe documente.

Litera F

facsimil (arh., dipl.), reproducere riguros exactaă , din punctul de vedere al suportului,
grafiei, ornamentatȘiei sȘ i mijloacelor de validare, a unui document, realizataă
prin tehnici de reproducere manualaă (f. manual), tipograficaă (f. mecanic) sau
mixtaă , utilizataă îîn activitaă tȘile de expunere sau publicatȘii pentru conservarea
originalului. Tehnica de reproducere îîn f. depinde de caracteristicile sȘ i natura
originalului (manuscris pe haî rtie sau pergament, volum sau file individuale,
sigilii etc).

factor de identificare (arh., inf.), raportul dintre numaă rul documentelor relevante
selectate sȘ i numaă rul total de documente relevante existente îîn colectȘie îîntr-
un proces de regaă sire a informatȘiilor.

factor de pierdere (arh., inf.), raportul dintre numaă rul documentelor relevante
neselectate sȘ i numaă rul total de documente relevante existente îîn colectȘie.

factor de precizie (arh., inf.), raportul dintre numaă rul documentelor relevante selectate
sȘ i numaă rul total de documente selectate din colectȘie, îîntr-un proces de
regaă sire a informatȘiilor.

factor de zgomot (arh., inf.), raportul dintre numaă rul documentelor nerelevante
selectate sȘ i numaă rul total de documente selectate îîntr-un proces de regaă sire a
informatȘiilor.

fals (dipl.), document realizat dupaă un model autentic sau imaginar, validat cu pecetȘi
autentice detasȘ ate de la originale (f. partȘial) sau cu pecetȘi falsificate (f. total).
F. se mai poate realiza sȘ i prin raă zuirea unor cuvinte din actul original sȘ i
îînlocuirea acestora (Fig. 27).
fals sigilar (sig.), validare abuzivaă , îîn scopul ascunderii unor situatȘii sau obtȘinerii unor
avantaje morale ori materiale. F. poate fi: a) total, caî nd se confectȘioneazaă un
tipar fals pentru sigilare sau b) partȘial, caî nd se aplicaă sau se atasȘ eazaă un
sigiliu autentic la un act plastografiat, ori se modificaă unele elemente din
caî mpul sigilar pentru a-l atribui altui posesor.

familie (gen.), 1. Nucleu social de bazaă îîntemeiat pe caă saă torie sȘ i care constaă din sotȘ , sotȘie
sȘ i urmasȘ ii acestora; 2. Toate persoanele care se îînrudesc prin saî nge sau prin
aliantȘaă; 3. totalitatea indivizilor naă scutȘi din aceiasȘ i straă mosȘ i. Sin. neam.

faseiat (scut faseiat) (her.), termen care indicaă îîmpaă rtȘirea caî mpului scutului prin taă iere
multiplaă sȘ i reprezentarea paă rtȘilor cu smaltȘuri alternative. Conform cerintȘelor
sȘ tiintȘei heraldice, fasciile trebuie saă fie îîn numaă r cu sotȘ (de obicei 6) sȘ i
reprezentate printr-o culoare ce alterneazaă cu un metal sau prin mai multe
culori.

fascicul fractur (arh.), formaă de aranjare a unor documente de arhivaă constaî nd din
plierea longitudinalaă a unui set de documente referitoare la o anumitaă
problemaă . Sistemul de f. s-a folosit îîndeosebi la unele institutȘii din secolele
trecute îîn Transilvania. Mai multe f. suprapuse alcaă tuiesc un pachet de
documente.

Fasciculare (arh.), serie de documente din anii 1685 — 1869, îîn arhiva Guberniului
Transilvaniei. Cuprinde documente care, din cauza formatului lor
supradimensionat, nu au fost incluse îîn seria Armarium la fel ca sȘ i fascicolele
cu raă spunsurile autoritaă tȘilor locale la unele circulare guberniale.

Fascicularia (arh.), serie de documente din arhiva Guberniului Transilvaniei, îîn care au
fost incluse actele conscriptȘiilor din anii 1698 — 1753.

fasciculă (arh.), unitate de paă strare a documentelor din Transilvania care cuprinde mai
multe acte legate la un loc, conform unor criterii: tematic, cronologic, dupaă
emitentȘi sau îîn ordinea numerelor lor de îînregistrare, îîn unele fonduri
arhivistice f. constituie o unitate arhivisticaă . Germ.: Bündel, Faszikel,
Aktenkonvolut. Lat.: Fasciculus.

fasciculus (arh.), v. fasciculă. Sin. Bündel, Faszikel, Aktenkonvolut.

fascie (her.), v. brâu.

fascii (her.), maă nunchi de nuiele de mesteacaă n, avaî nd îîn partea superioaraă o secure,
purtat de lictorii care-i precedau pe magistratȘii romani, îîn heraldica francezaă
aceastaă mobilaă se blazoneazaă secure consularaă . Dupaă RevolutȘia francezaă f. au
 fost folosite ca simbol al democratȘiei sȘ i al originii romane. Primul sigiliu
folosit de Guvernul provizoriu din TȘ ara Romaî neascaă la 1848 a cuprins alaă turi
de acvila cruciataă douaă f. îîncrucisȘ ate.

Fassionales (arh.), serie de registre din arhiva Conventului din Cluj-Maă naă sȘ tur, din anii
1792 — 1862, care cuprinde evidentȘa actelor emise de persoanele îînvestite
cu sigiliu autentic (secretari guberniali, presȘ edintȘii tablei regesȘ ti sȘ i
protonotari).

faşă (her.), v. brâu.

faună a arhivelor (arh., cons.), termen generic care se referaă la insectele sȘ i rozaă toarele
care degradeazaă arhivele.

fazele lunii (sau pătrarele) (crcn.), elemente naturale care fixeazaă timpul de la o
schimbare a lunii paî naă la revenirea ei la aceeasȘ i îînfaă tȘisȘ are, usȘ or de observat
mai ales de la lunaă nouaă la lunaă nouaă ; cel dintaî i element empiric de calculare
a timpului, elemente esentȘiale îîn observarea vremii fiind: luna nouaă , îîntaî iul
paă trar, luna plinaă sȘ i al treilea paă trar.

fazele solare (cron.), elemente naturale care fixeazaă ciclul anotimpurilor sȘ i duc la
cunoasȘ terea anului.

fideles manus (arh.), mentȘiune referitoare la îîmprumutul documentelor, din arhiva

orasȘ ului sȘ i a sasȘ ilor din Sibiu, caă tre persoane fizice sȘ i institutȘii, pentru
rezolvarea unor probleme oficiale sau îîn vederea cercetaă rii lor sȘ tiintȘifice. IÎn
locul documentului îîmprumutat se punea o fisȘ aă cu mentȘiunea „in originali ad
fideles manus", iar îîn evidentȘe se mentȘiona prescurtat „f.m.". Aceastaă formaă
de îîmprumut se practicaă îîn sec. XVIII sȘ i XIX, fiind îînlocuitaă ulterior prin
formula „Revers".

figurat (her.), termen care indicaă reprezentarea unor mobile sub forma de figuri
omenesȘ ti; de obicei apar astfel îînfaă tȘisȘ ate soarele sȘ i semiluna.

figuri artificiale (her.), v. figuri heraldice.

figuri fantastice (her.), v. figuri heraldice. Sin. figuri himerice.

figuri heraldice (her.), totalitatea mobilelor utilizate îîn alcaă tuirea stemelor. SȘ tiintȘa
heraldicaă claseazaă f. îîn urmaă toarele categorii: a) figuri naturale, cuprinzaî nd:
fiintȘe omenesȘ ti ori flora sȘ i fauna; b) figuri himerice sau fantastice,
reprezentaî nd creaturi mitice, alcaă tuite din imaginatȘie, prin combinatȘii îîntre
 om sȘ i animale sau îîntre diferite specii de animale; c) figuri artificiale,
incluzaî nd obiecte create de om din domeniul uneltelor, armelor, obiectelor de
cult, constructȘiilor, vesȘ mintelor etc. îîn categoriile respective se cuprind
mobilele îîn îîntregime sau numai unele paă rtȘi ale acestora.

figuri himerice (her.), v. figuri heraldice. Sin. figuri fantastice.

figuri naturale (her.), v. figuri heraldice.

filacteră (her., sig.), figuraă heraldicaă artificialaă îînfaă tȘisȘ ataă ca o foaie cu marginile raă sucite.

filială de arhivă (arh.), v. Arhivele Statului, descentralizare a Arhivelor.

filiaţie (gen.), legaă tura de rudenie îîntre copii sȘ i paă rintȘi; poate fi pe linie femininaă
(maternaă ) sau pe linie masculinaă (paternaă ); îîn îîntȘeles larg acest termen
exprimaă legaă turi de rudenie îîn linie dreaptaă , indiferent de grad. Uneori f. din
documente nu este cea realaă , se sar 2, 3, 4 generatȘii pentru a se ajunge la
ascendentul la care se leagaă izvorul dreptului de proprietate (deci nu
îîntotdeauna un straă nepot îînseamnaă un descendent îîn gradul 4).

filigran (pal., fil.), literele sau figurile faă cute îîn pasta unei foi de haî rtie, observabile caî nd
aceasta este expusaă la luminaă . V. filigranologie.

filigranologie, disciplinaă specialaă a istoriei care studiazaă diferitele reprezentaă ri sȘ i linii

imprimate îîn haî rtie (filigrane), îîn scopul identificaă rii fabricii de unde aceasta
provine. Cercetarea filigranelor faciliteazaă cunoasȘ terea circulatȘiei haî rtiei, prin
aceasta legaă turile economice dintre diferite regiuni; deseori pe baza
filigranelor se pot data documente nedatate. IÎn obiectul f. intraă sȘ i cercetarea
morilor de haî rtie.

Filimon, Nicolae (6 septembrie 1819, BucuresȘ ti — 19 martie 1865, BucuresȘ ti),

reprezentant de seamaă al literaturii romaî nesȘ ti din a doua jumaă tate a sec. al
XIX-lea, sȘ ef al SectȘiei istorice din cadrul Arhivelor Statului îîn anul 1862. S-a
preocupat de rezolvarea unor acte primite sau cerute de Ministerul Cultelor sȘ i
InstructȘiunii Publice sȘ i cel de FinantȘe, îîn vederea stabilirii hotarelor
asȘ ezaă mintelor ecleziastice, a caă ror secularizare se pregaă tea. De asemenea a
manifestat o preocupare specialaă pentru asigurarea securitaă tȘii documentelor.

film (arh., cons.), peliculaă fotosensibilaă pe care se fotocopiazaă documentele de arhivaă .

Existaă mai multe tipuri de f., îîn functȘie de natura sȘ i compozitȘia celor douaă
straturi importante ale peliculei sȘ i anume suportul (sau baza) sȘ i stratul de
emulsie. Dupaă suport, existaă f. pe bazaă de acetat de celulozaă sȘ i f. pe bazaă de
poliester. F. mai vechi aveau baza alcaă tuitaă din nitrat de celulozaă . Dupaă stratul
 sensibil, existaă I, diazo — ce constaă dintr-o folie de acetat de celulozaă , care are
îîncorporat un colorant sensibil la luminaă . Imaginea se formeazaă caî nd pelicula
este expusaă la luminaă ultravioletaă sȘ i apoi developataă îîn vapori de amoniac.
F.d. se utilizeazaă pentru duplicate, nefiind acceptat ca tip de peliculaă de
securitate. Sin. f. ozalid; f. gelatino-argentic — format din suport de poliester
sau triacetat de celulozaă sȘ i emulsie fotograficaă , sensibilaă la luminaă , constaî nd
dintr-o dispersie de microcristale de hologenuraă de argint îîntr-un mediu
coloidal care este gelatina. Imaginea fotograficaă se obtȘine prin expunerea la
luminaă a emulsiei fotografice sȘ i prelucrarea chimicaă a peliculei expuse,
constaî nd din revelare, fixare, spaă lare sȘ i uscare. F.g. a. este singurul tip utilizat
ca peliculaă de securitate, destinataă arhivaă rii îîndelungate. Sin. peliculă safety
(security); L Kalvar, v. f. vezicular; f. ozalid, v. f. Diazo; f. vezicular, format din
suport de poliester sȘ i emulsie contȘinaî nd saă ruri de diazoniu. Imaginea se
obtȘine prin expunerea peliculei la luminaă ultravioletaă sȘ i developare tehnicaă .
F.v. se utilizeazaă pentru duplicate, nefiind acceptat ca tip de peliculaă de
securitate. Sin. f. Kalvar. Dupaă laă tȘimea peliculei, f. sunt de 70, 35, 16 sȘ i 8 mm,
perforate sau neperforate.

filmotecă (arh.), 1. ColectȘie de documente cinematografice sȘ i de televiziune clasate îîntr-

o ordine sistematicaă . 2. Loc special amenajat pentru depozitarea filmelor
cinematografice sȘ i de televiziune; f. de aur, sector al f. care cuprinde
îînregistraă ri pe peliculaă ale marilor personalitaă tȘi din viatȘa social-culturalaă sȘ i
artisticaă , precum sȘ i ale unor manifestaă ri teatrale sȘ i muzicale de valoare
specialaă ; f. documentelor politice sȘ i de protocol sector al f. din cadrul
Radioteleviziunii romaî ne, care cuprinde pelicule cu valoare deosebitaă ,
contȘinaî nd cele mai de seamaă momente din istoria contemporanaă a Romaî niei
socialiste, lucraă rile congreselor sȘ i conferintȘelor natȘionale ale partidului,
marile saă rbaă tori ale poporului nostru, activitatea desfaă sȘ urataă de secretarul
general al partidului, tovaraă sȘ ul Nicolae CeausȘ escu, pe plan intern sȘ i extern; f.
letopisetȘ , sector al f. din cadrul Radioteleviziunii romaî ne care cuprinde
îînregistraă ri pe peliculaă ale unor secventȘe semnificative din viatȘa de ieri sȘ i de
azi a patriei noastre, a localitaă tȘilor urbane sȘ i rurale, monumente ale
civilizatȘiei milenare pe aceste meleaguri, muzee, monumente ale naturii etc.

filtă (pal.), v. criptografie.

firman (dipl.), gen de act solemn eliberat de sultan (f. îîmpaă raă tesc), (Fig. 28).

fiscalia (arh.), denumire folositaă îîn Transilvania îîn sec. XVI —XIX pentru documentele
care privesc problemele fiscului, constituite uneori îîn serii separate.

fişare (arh.), operatȘiunea de transpunere pe fisȘ aă a informatȘiilor principale dintr-o

unitate arhivisticaă . F. staă la baza activitaă tȘii de îîntocmire a inventarelor.
fişă (arh.), formular pe care se transpune contȘinutul principalelor informatȘii dintr-o
unitate arhivisticaă ; f. de catalog, formular îîntocmit îîn vederea constituirii unui
catalog arhivistic, pe baza instrumentelor de evidentȘaă sȘ i informare, cea de f.
inventar, cuprinzaî nd urmaă toarele elemente : data documentului, locul de
emitere, cota, caracteristicile documentului, cuprinsul (specificaî ndu-se genul
documentului, emitentul, actȘiunea, destinatarul, locul sȘ i data evenimentului,
obiectul sȘ i cauzele actȘiunii). Spre deosebire de f. de inventar, f. de c. redaă îîn
cuprins toate numele topice, numele de persoanaă sȘ i institutȘii, de ocupatȘii, de
daă ri etc., contȘinute de documentul catalogat; f. de control, formular care se
pune îîn locul unitaă tȘii arhivistice scoase din depozit, îîn care se specificaă
numele solicitantului, data sȘ i scopul pentru care a solicitat documentul
respectiv; f. de inventar, formular îîntocmit pentru fiecare unitate arhivisticaă
îîn parte, îîn vederea inventarierii fondurilor sȘ i colectȘiilor unei arhive; f. de i.
cuprinde urmaă toarele elemente: indici (stabilitȘi pe baza clasificatorului
tematic), data emiterii documentelor, locul de emitere, cota, caracteristicile
documentului, cuprinsul (specificaî ndu-se genul documentului, emitentul,
actȘiunea, destinatarul, locul sȘ i data evenimentului, obiectul sȘ i cauzele
actȘiunii), numaă rul filelor unitaă tȘii arhivistice sȘ i data îîntocmirii (anul, luna,
ziua), precum sȘ i numele sȘ i prenumele arhivistului care a îîntocmit-o; f. de rolaă ,
formular de evidentȘaă pentru microfilmele de pe documente din alte tȘaări
privind provenientȘa (tȘara sȘ i institutȘia detȘinaă toare a documentelor), cota rolei,
anii extremi, contȘinutul sȘ i limba îîn care sunt scrise documentele; f. fondului,
instrument de evidentȘaă ce se îîntocmea pentru fiecare fond nou intrat îîn
Arhivele Statului. A fost desfiintȘataă îîn anul 1965, fiind îînlocuitaă de f. „Situaţia
fondului"; f. „monadaă " f. îîntocmitaă pentru documentele cinematografice,
cuprinzaî nd date cronologice, tipologice, tematice, statistice ale filmului,
precum sȘ i constataă ri de ordin istoric, sȘ tiintȘific, tehnic sȘ i estetic; f. „Situaţia
fondului", instrument de evidentȘaă cuprinzaî nd numaă rul fondului sau colectȘiei
arhivistice îîn cadrul Arhivelor Statului, denumirea sau denumirile succesive
ale creatorului sȘ i domiciliul acestuia, anii extremi ai (functȘionaă rii) institutȘiei,
limbile îîn care sunt scrise documentele, altele decaî t limba romaî naă , stadiul de
ordonare, inventariere sȘ i selectȘionare îîn fiecare an calendaristic sȘ i anii pentru
care lipsesc documente; este cel mai complet instrument de evidentȘaă; f.
tematicaă (inf.), suport material cu rubrici preimprimate pe care se transpun
informatȘiile referitoare la o problemaă sau temaă , depistate din documentele de
arhivaă , ca urmare a activitaă tȘii de cercetare tematicaă .

fişă divizionară (arh., inf.), suport format dintr-un fragment de carton subtȘire de
dimensiunile unei fisȘ e tematice, avaî nd partea superioaraă mai îînaltaă cu 1 cm.
pe care se scrie denumirea grupei de probleme dintr-un fisȘ ier tematic; f. se
constituie ca delimitator de teme, subteme sȘ i probleme îîn cadrul claselor
tematice.

fişier de date (arh., inf.), grupare de informatȘii omogene din punct de vedere al
semnificatȘiei acestora sȘ i al cerintȘelor de prelucrare, îîn functȘie de suportȘii pe
care sunt depuse informatȘiile sȘ i de modul de prelucrare, se îîmparte îî n f. cu
prelucrare manualaă sȘ i f. cu prelucrare automataă .
fişier tematic (arh., inf.), fisȘ ier de date care se constituie îîn procesul cercetaă rii tematice
prin clasarea fisȘ elor tematice potrivit clasificatorului tematic. IÎn Arhivele
Statului f. se creeazaă la fiecare unitate detȘinaă toare de documente. FisȘ ele
tematice se claseazaă separat pe clase tematice, iar îîn interiorul acestora pe
teme, subteme sȘ i probleme. Fiecare grupaă este delimitataă prin fisȘ e
divizionare.

flancat (her.), termen ce indicaă pozitȘia paralelaă cu laturile scutului a unor mobile.

flancul drept al scutului (her.), v. scut. Sin. flancul destru al scutului.

flancul stâng al scutului (her.), v. scut. Sin. flancul senestru al scutului.

fleuron (her., sig.), element component al coroanei deschise care este fixat pe un cerc
frontal, de obicei îîmpodobit cu pietre pretȘioase. Coroanele pot cuprinde 3, 5,
7 sau 9 f.

foaie de folosire (arh.), formular (tipizat) atasȘ at la unitaă tȘile arhivistice cercetate îîn
saă lile de studiu, microfilmate, cercetate tematic sau caî nd s-au executat copii,
fotocopii, facsimile, s.a.; rubricile cuprind numele cercetaă torului, data
cercetaă rii sȘ i natura lucraă rii efectuate; îîntrucaî t din f. rezultaă cine a cercetat
unitatea arhivisticaă sȘ i îîn ce scop, este conceputaă ca un mijloc de control
asupra valorificaă rii informatȘiilor.

foaie de zestre (dipl.), denumirea actului îîn care se îînscriu lucrurile pe care paă rintȘii sau
tutorele unei fete i le trec îîn proprietate îîn momentul caă saă toriei.

focar biologic de degradare a documentelor (arh., cons.), zonaă , de obicei restraî nsaă , de
aparitȘie sȘ i dezvoltare a unor procese de degradare biologicaă a documentelor
de arhivaă , ca urmare a existentȘei conditȘiilor favorabile de dezvoltare a
microflorei sau a infestaă rii arhivei sȘ i care se depisteazaă , îîn general, îîn
depozitele de arhivaă , îîn cadrul operatȘiilor de control periodic asupra staă rii de
conservare, iar documentele afectate sunt izolate sȘ i tratate imediat, pentru
lichidarea focarului.

foişor (mobilă) (her.), termen care indicaă faptul caă o mobilaă , care face parte din
categoria figurilor heraldice artificiale din domeniul arhitecturii, cuprinde sȘ i
turnuri. Sin. donjanat.

foiţă-timbru (sig.), haî rtie utilizataă la confectȘionarea sigiliilor timbrate. Dupaă ce f. era
fixataă deasupra cerii calde (sau a cocaă i), pe suprafatȘa sa se aplica matricea
sigilaraă , obtȘinaî ndu-se o impresiune sigilaraă îîn relief. F., initȘial confectȘionataă îîn
formaă rombicaă , din haî rtie groasaă (de aceeasȘ i calitate cu suportul), devine îîn
 sec. al XVIII-lea, caî nd este faă cutaă din haî rtie finaă , artistic taă iataă , un adevaă rat
ornament pentru document. Deseori coltȘurile f. reprezentau o stea sau un
arbore, fapt pentru care sigiliul astfel obtȘinut a fost numit sigiliu îînstelat sau
sigiliu dantelat.

folatio (cod.), numerotare pe file a coclicelor latine îîn vederea fixaă rii ordinei de
succesiune a paă rtȘilor textului, îînsotȘitaă uneori, ca o completare, de
numerotarea celor patru coloane ale celor douaă file ce staă teau fatȘaă îîn fatȘaă îîn
cartea deschisaă .

folie termoplastă (arh., cons.), material sintetic (polietilenaă , acetat de celulozaă etc.) de
grosime 0,02 — 0,04 mm, aderent la haî rtie prin presare termicaă , folosit îîn
lucraă rile de consolidare sȘ i restaurare a documentelor de arhivaă prin tehnica
laminaă rii, sau folii cu grosime de 0,2 mm folosite la capsularea documentelor.
V. sȘ i laminare, cupsulare a documentelor.

Folio (arh,), 1. Rubricaă îîn indicele alfabetic pentru registrele de sȘ edintȘe sȘ i registrele de
intrare, introduse la comitatele din Transilvania îîn 1783. Rubrica f. cuprinde
numaă rul filei (sau paginii) din registrul de sȘ edintȘe; 2. (bibl.), format de haî rtie
sau de carte obtȘinutaă prin îîndoirea colii de haî rtie o singuraă dataă .

folosire a documentelor (arh.), ansamblu de actȘiuni utilizate îîn vederea valorificaă rii
documentelor unei arhive. F. se realizeazaă prin urmaă toarele forme: cercetarea
documentelor îîn saă lile de studiu; informarea organizatȘiilor cu privire la
documentele ce prezintaă interes pentru activitatea lor practicaă sau sȘ tiintȘificaă ;
activitaă tȘi instructive, cultural-educative sȘ i de propagandaă ; eliberare de
certificate, copii sȘ i extrase; reproducere a documentelor; elaborare de
publicatȘii. Sin. valorificare a documentelor.

fond arhivistic (arh.), totalitatea documentelor create îîn decursul activitaă tȘii unei
institutȘii, îîntreprinderi, organizatȘii, asociatȘii, independente din punct de
vedere organizatoric sȘ i operativ, ori a unei familii sau persoane fizice,
structurate organic dupaă criterii istorice sau logice. F. constituie unitate de
evidentȘaă îîn cadrul Fondului Arhivistic NatȘional, f.de asigurare, f. de
microfilme reprezentaî nd copia miniaturizataă pe film a unor fonduri
arhivistice importante prin care se urmaă resȘ te paă strarea sȘ i asigurarea
permanentaă . Constituirea f. de a reprezintaă o maă suraă de precautȘie pentru a
pune la adaă post contȘinutul de informatȘii documentare prin depozitarea
microfilmelor îîn spatȘii ferite de riscul actȘiunii agentȘilor de deteriorare sau
distrugere care pot actȘiona accidental asupra documentelor originale; f.
familial, totalitate a documentelor create de membrii unei familii sau de
membrii mai multor familii care provin dintr-un straă mosȘ comun sau îînrudite
prin aliantȘaă. V. arhivă de familie (familială); f. personal, totalitate a
documentelor create sau primite îîn decursul vietȘii sȘ i activitaă tȘii unei persoane
fizice, sistematizate (ordonate) pe diferite criterii determinate, îîn general, de
felul activitaă tȘii depuse de persoana respectivaă . Un astfel de f. cuprinde actele
 personale, concepte de scrisori, manuscrise personale sau straă ine de arhiva
persoanei respective, lucraă ri proprii tipaă rite cu îînsemnaă ri sȘ i note personale,
acte privind, activitatea sȘ tiintȘificaă , politicaă , culturalaă sau obsȘ teascaă , acte
referitoare la bunuri personale etc. V. arhivă de familie (familială).

fondare (arh.), operatȘiune de stabilire a apartenentȘei documentelor la un fond sau

colectȘie arhivisticaă îîn raport de caracteristicile interne, pe baza principiilor
apartenenţei, integrităţii, istorismului, pertinenţei, provenienţei (v.).

Fondul Arhivistic de Stat (F.A.S.) (arh.), totalitatea documentelor apartȘinaî nd statului

romaî n, avaî nd importantȘaă politicaă , sȘ tiintȘificaă sȘ i practicaă , indiferent de
detȘinaă torul sȘ i creatorul lor. A fost îînfiintȘat potrivit Decretului nr. 353/1957 îîn
scopul de a asigura evidentȘa centralizataă , paă strarea sȘ i folosirea îîn scopuri
sȘ tiintȘifice sȘ i practice a documentelor. Administratorul este DirectȘia generalaă a
Arhivelor Statului sȘ i Biblioteca Academiei Republicii Socialiste Romaî nia. Fac
exceptȘie arhivele cultelor sȘ i ale asociatȘiilor religioase care îîsȘi pot paă stra,
organiza sȘ i administra documentele pe care le detȘin. Prin aparitȘia Decretului
nr. 472/1971, F. a fost îînlocuit cu Fondul Arhivistic NatȘional.

Fondul Arhivistic Naţional (F.A.N.) (arh.), totalitatea documentelor create îîn decursul
vremii de organele de stat, de alte organizatȘii socialiste, de celelalte
organizatȘii sau de persoanele fizice care au îîndeplinit functȘii sau misiuni de
raă spundere îîn stat sau au avut un rol deosebit îîn viatȘa politicaă , socialaă ,
economicaă , sȘ tiintȘificaă , culturalaă sau artisticaă a tȘaării, care constituie izvor de
cunoasȘ tere a istoriei patriei, a dezvoltaă rii politice, economice, sociale sȘ i
culturale a tȘaării, a luptelor poporului romaî n pentru cucerirea sȘ i apaă rarea
libertaă tȘii natȘionale sȘ i sociale, a eforturilor depuse pentru edificarea societaă tȘii
socialiste. Aceste documente, oricare ar fi detȘinaă torul lor, sunt bunuri de
interes natȘional caă rora statul le acordaă , îîn conditȘiile legii, protectȘie specialaă . F.
a fost îînfiintȘat potrivit Decretului-lege nr. 472/1971 privind „Fondul
Arhivistic NatȘional al Republicii Socialiste Romaî nia" sȘ i îînlocuiesȘ te „Fondul
Arhivistic de Stat", laă rgind cadrul creat de acesta îîn anul 1957, îîmbogaă tȘindu-
1, perfectȘionaî ndu-1 sȘ i adaptaî ndu-1 conditȘiilor actuale din tȘara noastraă .
IÎnfiintȘarea F. a creat conditȘii pentru o mai bunaă organizare a muncii
arhivistice, pentru perfectȘionarea sistemului de evidentȘaă a documentelor,
paă strarea sȘ i conservarea acestora, îîmbogaă tȘirea bazei documentare sȘ i folosirea
ei potrivit cerintȘelor cercetaă rii sȘ tiintȘifice. F. include ataî t documentele
proprietate de stat caî t sȘ i celelalte documente create sȘ i detȘinute de
organizatȘiile socialiste sȘ i obsȘ tesȘ ti, de cultele religioase precum sȘ i de
persoanele fizice. ApartenentȘa documentelor la F. este determinataă numai de
valoarea sȘ i importantȘa lor sȘ tiintȘificaă sȘ i practicaă sȘ i nu de creatorul sau
detȘinaă torul lor. Ministerul de Interne îîndrumaă , coordoneazaă sȘ i controleazaă
activitatea privind evidentȘa, selectȘionarea, paă strarea sȘ i valorificarea
documentelor din F. detȘinute sȘ i create de organizatȘiile socialiste sȘ i celelalte
organizatȘii, îîndeplinesc atributȘii speciale cu privire la documentele ce
alcaă tuiesc F., îîn raport de natura acestora, urmaă toarele organe: a) Direcţia
generală a Arhivelor Statului pentru documente scrise, tipaă rite, fotografice,
 sigilii sȘ i sȘ tampile; b) Arhiva naţională de filme pentru documente
cinematografice ; c) Radioteleviziunea Română pentru documentele fonice,
video.

fonodocument (arh.), tip de document care contȘine informatȘie acusticaă fixataă prin
metode mecanice, magnetice, optice etc. de îînregistrare a sunetelor. V. banda
(sau peliculă) sonoră, bandă magnetică, disc magnetic.

fonotecă (arh.), 1. ColectȘie de documente fonice îînregistrate pe discuri, benzi de

magnetofon etc, folosite îîn scopuri sȘ tiintȘifice (dialectologice, folclorice etc.) sȘ i
la realizarea emisiunilor de radio, la sonorizarea unor productȘii artistice din
cinematografie sȘ i televiziune etc. 2. Loc special amenajat îîn care este
depozitataă o astfel de colectȘie; f. de aur, sector al f. îîn cadrul Radioteleviziunii
Romaî ne care cuprinde îînregistraă rile sonore ale marilor personalitaă tȘi din
viatȘa culturalaă sȘ i artisticaă , precum sȘ i ale manifestaă rilor teatrale sȘ i muzicale de
valoare specialaă .

forma actului (dipl.), tiparul îîn care se pune contȘinutul unui act, ansamblul
caracteristicilor interne sȘ i externe care dau actului aspectul necesar, îîn
functȘie de natura sa diplomaticaă sȘ i juridicaă sȘ i de regulile cancelariei emitente.

forma sigiliilor (sig.), termen utilizat pentru descrierea amprentei sȘ i a matricei sigilare
îîn comparatȘie cu figurile geometrice. Se cunosc sigilii rotunde, ovale, rombice,
dreptunghiulare etc. Sigiliile mari utilizate îîn cancelaria domneascaă au fost,
de obicei, de formaă rotundaă , cele mici sȘ i inelare sunt, îîn cele mai multe cazuri,
rotunde sȘ i octogonale.

formator de foi (arh,, cons.), aparat care servesȘ te la confectȘionarea de haî rtie îîn scopuri
experimentale îîn laborator. Este folosit îîn lucraă rile de restaurare a
documentelor pe suport de haî rtie, îîn scopul completaă rii unor zone de
suprafatȘaă absente. IÎn principiu, completarea se face prin pasarea unei
suspensii celulozice printr-o sitaă pe care a fost asȘ ezat documentul deteriorat
îîn timpul pasajului suspensiei, fibrele celulozice se îîmpaî slesc îîntr-un strat cu
grosime variabilaă îîn paă rtȘile neacoperite de document, completaî nd sȘ i
îîntregind astfel suprafatȘa haî rtiei. Prin uscare sȘ i îîncleiere, acest strat capaă taă
rezistentȘa haî rtiei normale. Sin. aparat de turnat pagina. V. sȘ i completare a
golurilor.

formula de smerenie (dipl.), expresie prin care o persoanaă , adesea faă raă saă -sȘ i precizeze
exact functȘiile, atestaă caă -sȘ i datoreazaă demnitaă tȘile unei puteri divine,
proclamaî nd public caă nu este demnaă de ele.

formula devoţiunii (dipl.), element al intitulatȘiei prin care o persoanaă explicaă ,

recunoasȘ te sau proclamaă faptul caă ea îînsaă sȘ i sau demnitatea sa emanaă din
 providentȘa divinaă îîn documentele emise îîn cancelariile domnilor romaî ni, cele
mai frecvent îîntaî lnite f. sunt DEI GRATIA DOMINI sȘ i MILOSTEIU BOJIE („din
mila lui Dumnezeu"). V. invocaţie verbală.

formula pentru anunţarea sigilării (sig.), v. anunţarea sigiliului. formulae (dipl.), v.

formularia.

formular diplomatic (dipl.), totalitatea elementelor componente ale actului. Un f.

complet se compune dintr-o parte conventȘionalaă denumitaă protocol initȘial sȘ i
final (sau eschatocol) sȘ i alta caracteristicaă , ce individualizeazaă documentul,
numitaă text (sau context). Fiecare din aceste paă rtȘi se compune din mai multe
elemente, schema unui f. complet cuprinzaî nd:

simbolicaă
invocatȘie
verbalaă
intitulatȘie
protocol iniţial
inscriptȘie. Sin. adresaă
SalutatȘie
arengaă

promulgatȘie. sin. notificatȘie, publicatȘie

interventȘie. sin. petitȘie
naratȘie, expunere
textul (sau contextul) dispozitȘie
sanctȘiunea, sin. materialaă
pedeapsa spiritualaă
coroboratȘia

data
aprecatȘia
protocolul final.
subscrierile
Sin. eschatocol
semnele de validare martorii
pecetea

Acest f. nu este respectat de toate documentele. De obicei, îîn actele solemne se regaă sesȘ te
formularul complet, îînscrisurile de mai micaă importantȘaă compunaî ndu-se doar din caî teva
elemente esentȘiale.

formularia (dipl.), formulare de stil notarial, folosite îîn cancelariile din Transilvania, îîn
sec. XIV—XV, ca modele pentru redactarea documentelor; contȘin sȘ i copii de
documente autentice. Sin. formulae. V. stylionale.

fotocopie (arh.), 1. Copie a unui document obtȘinutaă prin, tehnici fotografice pe haî rtie,
film sȘ i plaă ci fotografice. F. poate fi alb-negru sau color, îîn imagine negativaă sau
 pozitivaă ; 2. Documentul de arhivaă pe material fotografic (film, placaă
fotograficaă , haî rtie).

fotografie de asigurare (arh., cons.), fotocopie sau clisȘ eu executat dupaă un document de
arhivaă îînainte de a se aplica lucraă rile de restaurare. F. urmaă resȘ te asigurarea
contȘinutului documentului fatȘaă de orice accident, îîn urma caă ruia s-ar putea
ajunge la pierderea informatȘiilor pe care le cuprinde sȘ i, îîn acelasȘ i timp,
servesȘ te de martor îîn evaluarea calitaă tȘii lucraă rilor de restaurare.

fotografie electrostatică (arh.), v. electrofotografie.

fotogramă (arh.), unitate de bazaă a filmului fotografic, care contȘine o singuraă

microimagine, îîn cazul microfilmelor se utilizeazaă termenul cadru de
microfilm.

fotostat (arh.), v. fotocopie.

fototecă (arh.), 1. ColectȘie de documente fotografice constituitaă din daguerotype, plaă ci sȘ i

filme fotografice, diapozitive sȘ i fotografii, organizataă tematic, îîn vederea
cercetaă rii, a completaă rii informatȘiei scrise cu imagini, a utilizaă rii lor îîn
publicatȘii sau organizaă rii de expozitȘii. ColectȘia de documente fotografice
conservataă la Arhivele Statului paă streazaă imaginea unor personalitaă tȘi din
viatȘa politicaă , sȘ tiintȘificaă sȘ i culturalaă din tȘaraă sȘ i straă inaă tate, precum sȘ i
importante momente din istoria patriei sȘ i cea universalaă , monumente de artaă
medievalaă , modernaă sȘ i contemporanaă , etnografie sȘ i folclor. Prezintaă interes
pentru istoria urbanisticii, a evolutȘiei artei fotografice sȘ i pentru istoricul
îînfiintȘaării atelierelor fotografice din Romaî nia. Descrierea imaginii fotografice
se face pe fisȘ e, organizate potrivit clasificatorului tematic, îîntr-un fisȘ ier al
colectȘiei de documente fotografice, pe baza caă ruia se face regaă sirea
fotografiilor necesare unei tematici. 2. Loc special amenajat pentru
depozitarea unor astfel de colectȘii. Documentele fotografice se depoziteazaă îîn
cutii special constituite tȘinaî nd seama de formate (maă rimea fotografiei) sȘ i de
genul documentului fotografic : film, diapozitive, placaă pe sticlaă , albume de
fotografii, ilustrate.

foxing (arh., cons.), formaă de degradare a documentelor de arhivaă pe suport de haî rtie,
constaî nd din aparitȘia unor pete punctiforme (uneori mai extinse) cu aspect
ruginiu; cauzele aparitȘiei f. nu sunt pe deplin elucidate, dar se apreciazaă caă
prezentȘa fierului îîn compozitȘia haî rtiei joacaă un rol important.

fr. (arh.), v. frustum.

fractură (arh.), registru de intrare sȘ i iesȘ ire a actelor la magistratul orasȘ ului Gherla îîn
perioada 1784 —1825, denumit sȘ i Liber expeditionum.
front (her.), centrul paă rtȘii superioare a scutului, care îîmpreunaă cu cantonul drept sȘ i
cantonul staî ng formeazaă sȘ eful.

frustum (arh.), v. acclusa.

fum (sig.), substantȘaă de sigilat, obtȘinutaă prin tȘinerea matricei sigilare deasupra flaă caă rii
unei lumaî naă ri, îîn vederea aplicaă rii acesteia pe suportul actului ce urmeazaă a
fi validat; fiind cel mai usȘ or de procurat, aceastaă substantȘaă s-a folosit îîn
special de caă tre locuitorii satelor.

fumigare (arh., cons.), vaporizare a unui lichid cu punct de fierbere scaă zut, îîn scopuri de
dezinfectȘie sau dezinsectȘie a documentelor de arhivaă . SubstantȘele care se
preteazaă la f. se numesc fumigante (ex. .solutȘie de aldehidaă formicaă ).

Fundationale (arh.), subdiviziune din seria de acte normative din arhiva Guberniului
Transilvaniei, cuprinzaî nd documente din anii 1583 — 1855, referitoare la
îîntemeierea unor institutȘii de îînvaă tȘaămaî nt, fundatȘii sȘ i beneficiarii lor. Serii F.
existaă sȘ i îîn alte arhive din Transilvania.

funeralia (arh.), serie de acte din arhivele unor institutȘii administrative din Transilvania,
referitoare la decese.

fungicid (arh., cons.), substantȘaă activaă sau preparat cu actȘiune toxicaă asupra ciupercilor
de mucegai îîn arhive se îîntrebuintȘeazaă pentru distrugerea ciupercilor ce
degradeazaă documentele. SubstantȘa respectivaă trebuie saă fie toxicaă pentru
ciupercile de mucegai, dar nevaă taă maă toare pentru studierea documentelor de
arhivaă . Principalele f. folosite îîn arhive sunt: aldehidaă formicaă ,
pentaclorfenolatul de sodiu, compusȘ i organomercurici, compusȘ i fenolici etc.

furca (her.), piesaă onorabilaă a scutului realizataă prin combinarea unui caă prior raă sturnat
cu un pal. Sin. crăcăna, proţap.

fus orar (cron.), sistem de maă surare a timpului care indicaă ora civilaă îîn cresȘ terea (spre
est) sȘ i îîn descresȘ tere (spre vest) îîn raport cu Greenwich; ea cresȘ te sȘ i descresȘ te
din oraă îîn oraă cu fiecare fus de 15 grade longitudine.

Litera G
gazare (arh., cons.), operatȘie de degajare a unui gaz toxic îîn spatȘii de arhivaă îînchise îîn
scop de dezinfectȘie sau dezinsectȘie; îîn spatȘiile de arhivaă se practicaă îîn mod
obisȘ nuit g. cu oxid de etilena, acid eianhidric, bromuraă de metil etc.

găitan (sig.), v. mijloace de ataşare a sigiliilor.

Gegenstand (arh.), rubricaă îîn registrele de evidentȘaă la registratura institutȘiilor

administrative din Transilvania, scrise îîn limba germanaă îîn sec. XIX —XX, îîn
care s-a trecut obiectul sau cuprinsul documentelor îînregistrate.

genealogiae (genealogiales) (arh.), serii de documente îîn arhivele locurilor de

adeverire din Transilvania, referitoare la probleme genealogice ale familiilor
de nobili din sec. XVI —XIX.

genealogie, sȘ tiintȘaă specialaă a istoriei care studiazaă nasȘ terea sȘ i evolutȘia neamurilor sȘ i a
familiilor, îînrudirile care se stabilesc îîntre persoanele unei epoci date, precum
sȘ i rolul pe care aceste îînrudiri îîl joacaă îîn desfaă sȘ urarea unor evenimente
istorice; la pl., îînsȘ iruirea sistematicaă a membrilor unei familii, faă cutaă pentru a
stabili originea sȘ i gradul lor de rudenie. FolosesȘ te ca metode de cercetare,
metoda analiticaă , al caă rei rezultat este îîntocmirea tablei ascendentȘilor sȘ i
metoda sinteticaă , prin care se poate stabili tabla descendentȘilor.

General Repertorium (arh.), titlu prescurtat dat de arhivarul brasȘ ovean Friedrich
Stenner repertoriului general al actelor magistratului BrasȘ ov.

generaţie (gen.), totalitatea oamenilor care sunt de aceeasȘ i vaî rstaă sȘ i la aceeasȘ i distantȘaă
de un individ considerat comun; g. genealogicaă generatȘie apreciataă caă apare la
un interval de 30 de ani sȘ i dureazaă 65 de ani.

generaţie a copiei de film (arh., cons,), termen desemnaî nd distantȘa dintre film sȘ i
documentul original rezultataă prin recopieri succesive, pornind de la prima
peliculaă , considerataă de generatȘia I-a. V. sȘ i copiere a microfilmelor.

geneza documentului (dipl.), stadiile prin care trece un document de cancelarie paî naă
caî nd capaă taă forma definitivaă . Aceste stadii sunt: 1. formarea actului
(cuprinzaî nd petitȘia, cercetarea ispravnicului de act, deliberarea domnului
îîmpreunaă cu sfatul boierilor, îîn prezentȘa paă rtȘii interesate sȘ i hotaă raî rea
domneascaă ); 2. redactarea actului (pe baza unui formular tip sȘ i a
îînsemnaă rilor luate îîn timpul deliberaă rii, formaî ndu-se un concept); 3. scrierea
actului (de caă tre graă maă tic, dupaă concept sau direct dupaă dictare, îîn unele
cazuri); 4. revizuirea actului (de caă tre ispravnic); 5. validarea actului (prin
aplicarea sigiliului sȘ i a semnaă turii).
genul documentului (arh.), denumire dataă documentului îîn functȘie de caracteristicile
lui interne, care îîl definesc, îîl individualizeazaă , îîn raport de celelalte
documente (ex.: hrisov, zapis, ordin, raport, proces-verbal, scrisoare etc).; g.
este un element obligatoriu al fisȘ ei de inventar.

Geschäftsprotokoll (arh.), registre de evidentȘaă despre actele intrate sȘ i rezolvarea lor,

folosite îîn Transilvania îîn sec. XIX -XX la institutȘiile locale, administrative. IÎn
unele cazuri, dupaă 1849, G. a îînlocuit registrul de intrare-iesȘ ire sȘ i registrul de
procese-verbale al sȘ edintȘelor, contribuind astfel la evitarea de paralelisme îîn
evidentȘa documentelor. Sin. Gestionsprotokoll.

Gestionsprotokol (arh.), v. Geschäftsprotokoll.

ghid arhivistic (arh.), instrument de informare sȘ tiintȘificaă cu caracter general, îîntocmit

pe baza inventarelor, indicaî nd categoriile sȘ i denumirea fondurilor, precum sȘ i
paă rtȘile structurale existente îîntr-un depozit. De fapt este o repertorizare
generalaă a inventarelor. Poate fi g. sistematic (metodic), care furnizeazaă
informatȘii despre existentȘa categoriilor de documente, denumirea fondurilor
sȘ i paă rtȘilor lor structurale, precum sȘ i cantitatea acestora, structurataă îîn functȘie
de anumite criterii sau g. TOPOGRAFIC, care cuprinde toate elementele
necesare identificaă rii fondului sau colectȘiei: anii extremi, cantitatea îîn metri
liniari sȘ i unitaă tȘi arhivistice, numaă rul raftului sȘ i al politȘei pe care sunt asȘ ezate,
numaă rul fondului sȘ i al inventarului. G. nu este o lucrare definitivaă , ci se reface
periodic. V. inventar general.

gironat (scut gironat) (her.), suprafatȘaă îîmpaă rtȘitaă îîn 8 paă rtȘi (cartiere) prin scartelare sȘ i
scartelarea îîn curmezisȘ , reprezentataă îîn smaltȘuri alternative. (Fig. 29).

glob crucifer (her., sig.), sferaă suprapusaă de o cruce care se gaă sesȘ te îîn vaî rful coroanelor
îînchise, îîn maî na unor personaje sau deasupra unor scuturi; este îînsemn al
puterii suverane, atribut al suveranitaă tȘii, îîn heraldica romaî neascaă globul
crucifer este îîntaî lnit îîn stemele TȘ aării Romaî nesȘ ti, îîn armele Moldovei sȘ i
armeriile statului romaî n.

glosar (arh.), lucrare cuprinzaî nd lista alfabeticaă a arhaismelor, regionalismelor,

termenilor speciali sȘ i ai celor mai putȘin cunoscutȘi din cadrul documentelor,
îînsotȘitȘi de explicatȘii clare sȘ i concise sau numai de definitȘii prin sinonime de
largaă circulatȘie; poate constitui o lucrare anexaă sau independentaă .

glosă (pal.), 1. îînsemnare marginalaă sau interliniaraă , contemporanaă sau ulterioaraă

documentului, menitaă saă arate circulatȘia, îînregistrarea, pretȘuirea textului; 2.
explicatȘie a unui evumt sau a unui pasaj rar, îînvechit, neîîntȘeles, sau notele
comentatorului pe marginea textului.
goluri ale suprafeţei documentelor (arh., cons.), portȘiuni lipsaă din suprafatȘa unui
document degradat, v. completarea golurilor.

grad de alb al hârtiei (arh., cons.), caracteristicaă tehnicaă reprezentaî nd intensitatea

culorii albe a unei haî rtii exprimataă îîn procente, îîn raport cu un etalon evaluat
ca alb 100%. Prin îîmbaă traî nire naturalaă ca sȘ i îîn urma actȘiunii unor factori
fizici sau chimici, gradul de alb scade, evidentȘiind modificaă ri structurale ale
fibrelor celulozice. Stabilitatea gradului de alb al unei haî rtii reprezintaă
capacitatea sa de a se paă stra timp îîndelungat, faă raă modificaă ri semnificative
ale compozitȘiei masei fibroase.

grafologie, sȘ tiintȘaă care cerceteazaă scrisul din punct de vedere al legaă turii lui cu
caracterul sȘ i aptitudinile unei persoane; g. este folositaă îîn activitatea
arhivisticaă îîn scopul determinaă rii autenticitaă tȘii unor acte, iscaă lituri etc.

gramajul hârtiei (arh., cons.), caracteristicaă tehnicaă reprezentaî nd greutatea unui metru
paă trat de haî rtie exprimataă îîn grame. G. este corelat direct cu grosimea haî rtiei
sȘ i de el se tȘine cont la alegerea haî rtiei sau dozaă rii pastei celulozice care
urmeazaă a fi folosite la completarea golurilor din documente îîn cursul
restauraă rii. Sin. masă a hîrtiei.

gravare a sigiliilor (sig.), operatȘiune prin care se realizeazaă îîn negativ, pe suprafatȘa
metalicaă , o reprezentare constituind îînsemnele posesorului sȘ i un text
precizaî nd titlul acestuia. G. se poate face îîn adaî ncime (incizie), pentru
sigilarea cu cearaă sau cocaă , ori îîn relief (excizie), pentru sigilarea cu tusȘ sau
fum.

grămătic (dipl.), persoana care avea ca profesie scrierea actelor îîntr-o cancelarie,
putaî nd fi deseori sȘ i redactor al acestora. G. cancelariei domnesȘ ti era
cunoscaă tor al regulilor de cancelarie sȘ i al normelor juridice, îîn actele emise îîn
cancelariile romaî nesȘ ti g. este mentȘionat cu titulaturaă , nume sȘ i uneori, prin
specificarea locului de unde este. Sin. diac, pisar, scrib, uricar.

grifon (her.), animal fantastic, alcaă tuit din imaginatȘie, prin combinarea unei acvile cu un
leu. De obicei acesta este îînfaă tȘisȘ at avaî nd capul, pieptul, aripile sȘ i picioarele de
acvilaă , iar restul trupului de leu. Sin. grip ţor.

grile (her.), termen ce indicaă zaă brelele vizierei coifului, numaă rul lor putaî nd fi, de la 3 la
11, îîn functȘie de rangul nobiliar. V. coif.

gripţor (her.), v. grifon.

Grundrepertorium (arh.), denumirea inventarului îîntocmit de Wilhelm Wenrich îîn anii
1871 — 1874 pentru documentele arhivei orasȘ ului sȘ i a natȘiunii saă sesȘ ti din
Sibiu din perioada 1203—1500. Lucrarea cuprinde patru volume manuscrise,
la care se adaugaă douaă volume indice alfabetic general (Realrepertorium).

Litera H

h.a. (cron.), v. huius anni, hoc anno.

habitat (arh., cens.), termen generic desemnaî nd mediul de cresȘ tere sȘ i totalitatea
factorilor nutritivi sȘ i ambientali care asiguraă cresȘ terea sȘ i dezvoltarea unor
agentȘi biologici, îîntrucaî t arhivele depozitate necorespunzaă tor sunt, îîn
general, afectate de numeroase specii de insecte sȘ i microorganisme specifice,
depozitele de arhivaă constituie h. acestor specii.

hainpă (her., vex.), suportul pe care se fixeazaă paî nza steagului. Handakten (arh.), v. acta
manualia.

harag (pal.), instrument de liniat din lemn, ca o ramaă , de maă rimea suportului, pe
marginile caă ruia erau fixate, la. distantȘe egale, fire de atȘaă peste care se apaă sa
pergamentul sau haî rtia, obtȘinaî ndu-se o liniere oarbaă . S-a folosit îîn sec. XlI-
XVII mai ales pentru manuscrise (codexuri). V. instrumente de scris.

hardware (arh., inf.), sistem electronic de elaborare a datelor, considerat sub aspect
fizic, adicaă al masȘ inilor sȘ i al dispozitivelor care îîl compun.

hartă (dipl.), document de arhivaă din categoria documentelor cartografice, constaî nd

dintr-o reprezentare graficaă îîn plan orizontal a suprafetȘei terestre (totale sau
partȘiale), generalizataă sȘ i micsȘ orataă conform unei anumite scaă ri de proportȘie
sȘ i îîntocmitaă îîn baza unei proiectȘii cartografice; îîn functȘie de scaraă existaă
urmaă toarele haă rtȘi: h. topografică, cu scaraă îîntre 1: 20 000 sȘ i 1 : 200 000; h.
topografică de ansamblu, cu scara îîntre 1 : 200 000 sȘ i 1 : 500 000 sȘ i h. de
ansamblu, cu scara mai micaă de 1 : 500 000.

Haşdeu Bogdan, Petriceicu (25 februarie 1838, CristinesȘ ti-Hotin — 25 august 1907,
Cîîmpina), lingvist, istoric sȘ i scriitor romaî n. A îîndeplinit functȘia de director
general al Arhivelor Statului îîn perioada 17 mai 1876 —1 aprilie 1900.
Activitatea sa îîn aceastaă functȘie s-a concretizat, îîn primul raî nd, îîn grija pe
care a avut-o pentru paă strarea îîn bune conditȘii a documentelor, straă duindu-se
 saă procure cele mai adecvate mijloace de conservare existente atunci, sȘ i saă
obtȘinaă construirea unui local corespunzaă tor; de asemenea a depus mari
eforturi pentru recuperarea materialelor îîmprumutate. Este cel dintaî i
conducaă tor al Arhivelor care depisteazaă materiale documentare privind
istoria Romaî niei îîn arhivele straă ine, obtȘinaî nd copii de pe ele, pe care apoi le
publicaă , faă raă îînsaă saă le paă streze îîn depozitele arhivei. A fost initȘiatorul
colectȘiei de manuscrise, formate din toate condicile de documente, îîn copii
sau original, ale asȘ ezaă mintelor clericale. IÎn ianuarie 1877, H. pune la
dispozitȘia cercetaă torilor o salaă de studiu a documentelor. Ca un pasionat
bibliofil, a îînzestrat biblioteca arhivelor cu caă rtȘi importante, apaă rute îîn tȘaraă
sau straă inaă tate. Pe linia publicatȘiilor arhivistice H. editeazaă îîn 1864 „Arhiva
istoricaă a Romaî niei", care paî naă îîn 1876 numaă raă patru tomuri; apoi, îîntre anii
1876 sȘ i 1881 publicaă cele trei volume din Cuvente den batrâni, precum sȘ i
Cronica lui Zilot Romaî nul.

hatarozas (arh.), rubricaă îîn registrele de evidentȘaă a actelor (registre de intrare-iesȘ ire,
protocoale de sȘ edintȘe) ale institutȘiilor locale administrative din Transilvania
îîn sec. XIX sȘ i la îînceputul sec. XX, îîn care se trecea hotaă raî rea sau rezolutȘia
asupra actului intrat.

Hauptindex (arh.), denumire pentru repertoriul alfabetic la comitatul MaramuresȘ

pentru actele îînregistrate îîntre 1789 sȘ i 1790. Are rubricile: cuvaî ntul de bazaă
(care indicaă obiectul), numaă rul sub care actul a fost îînregistrat îîn registrul de
intrare sȘ i numaă rul fascicolei îîn care a fost clasat actul.

Haupt-Register (arh.), v. General Repertorium.

Heliade Răduleseu, Ion (6 ianuarie 1802, Taî rgovisȘ te — 27 aprilie 1872, BucuresȘ ti),
conducaă tor al Arhivelor Statului din BucuresȘ ti îîntre anii 1843 sȘ i 1848. A
manifestat un deosebit interes pentru preluarea materialelor arhivistice de la
institutȘii, pentru rezolvarea cererilor formulate de caă tre institutȘii sau
persoane particulare, precum sȘ i pentru folosirea îîn scopuri sȘ tiintȘifice a
documentelor aflate îîn depozitele arhivei.

heraldică, sȘ tiintȘaă specialaă a istoriei, avîînd drept scop stabilirea principiilor teoretice,
cercetarea sȘ i interpretarea stemelor sȘ i a evolutȘiilor acestora. H. cuprinde
douaă paă rtȘi: sȘ tiintȘa h. care fixeazaă sȘ i studiazaă normele teoretice ale blazonului
sȘ i arta h. care se ocupaă de aplicarea lor practicaă . DesȘ i arta h. a cunoscut o
îînflorire deosebitaă îîn timpul Cruciadelor sȘ i a perioadei clasice a turnirurilor,
iar sȘ tiintȘa h. s-a afirmat îîn sec XIX- XX, fenomenul heraldic este mult mai
vechi, el s-a naă scut odataă cu societatea sȘ i a evoluat odataă cu aceasta. Primele
lucraă ri de heraldicaă s-au datorat lui: Jeroine de Bara, Les Mason des armoiries,
Lyon, 1579 ; Marc Vulson de la Colombiere, La science heroique traitant de la
noblesse, de Vorigine des armes, de leur blason et symboles, Paris, 1644;
Charles Segoing, Mere are armorial enseignant les principes et elements du
blason des armoiries, Paris, 1648; Pere Claude-Frangois Menestrier, Le
 veritable art du blason et Vorigine des armoiries, Paris, 1671 ; L'heraut Sicile,
Le blason des couleurs en armes, livre es et devises (prima editȘie realizataă de II.
Cocheris, Paris, 1860) etc. Bazele sȘ tiintȘei s-au pus îînsaă îîn sec. al XIX-lea sȘ i îîn
veacul nostru. Printre cele mai reprezentative lucraă ri care au fundamentat
sȘ tiintȘa blazonului mentȘionaă m: Louis Do net d'Arcq, Collection de sceaux, vol. I,
Paris, 1863; Germanin Demay, Inventaire des sceaux de la Picardie, Paris,
1877; G. A. Seyler, Geschichte der Heraldik, Nuü rnberg, 1885 — 1889; D. L.
Galbreath, Manuel du blason, Lausanne, 1942; Louis Bouly de Lesdain, Etudes
heraldiques sur le XIP siede, îîn „Annuaire du Conseil heraldique de France", 20
(1907), p. 185 — 244; Max Prinet, Les usages heraldiques au XIVe siecle
avapres les croniques de Froissart, îîn „ Annuaire-bulletin de la Societe de
histoire de France", 1916; E. J. Jones, Medieval heraldry. Some Fourteenth
Century Heraldic Works, Cardiff, 1943; Remi Mathieu, Le Systeme heraldique
francais, Paris, 1964; Michel Pastoureau, Le traite de heraldique, Paris, 1979
etc. IÎn tȘaările romaî ne, desȘ i au existat preocupaă ri pentru descrierea
simbolurilor îîncaă din sec. al XVI-lea, sȘ tiintȘa h. s-a naă scut abia îîn veacul al XIX-
lea prin contributȘia lui C. Bolliac, M. Kogaă lniceanu, B. P. Hasdeu sȘ i lucraă rile lui
SȘ t. D. Grecianu, V. A. Urechia, D. Sturdza, P. V. Naă sturel etc. Dar fundamentarea
sȘ tiintȘificaă a h. a realizat-o C. Moisil îîn sec. al XX-lea.

herb (her.), v. stemă.

hermină (her.), blanaă utilizataă îîn alcaă tuirea stemelor, îîn special la caă ptusȘ irea
pavilioanelor sȘ i mantourilor. Este reprezentataă conventȘional printr-o
suprafatȘaă albaă semaă nataă cu coditȘe negre. Este blana folositaă de obicei la
reprezentarea stemelor de stat. Simbolizeazaă maă retȘia, suveranitatea etc. V.
blănuri.

higrograf (arh., cons.), aparat destinat determinaă rii sȘ i îînregistraă rii, sub forma unei
diagrame pe haî rtie, a umiditaă tȘii relative a depozitelor de arhivaă sȘ i a altor
spatȘii.

higrometru (arh., cons.), aparat de maă surare a gradului de umiditate a aerului. Se

utilizeazaă îîn controlul microclimatului depozitelor de arhivaă .

hiltă (pal.), v. criptografie.

hârtie (de scris) (pal.), material sub formaă de foi subtȘiri, alcaă tuit din fibre celulozice
vegetale prelucrate prin diferite tehnici de obtȘinere sȘ i preparare a pastei.
Constituie suportul grafic cel mai frecvent utilizat pentru scrierea
documentelor din arhive. De calitatea h. depinde durabilitatea documentelor
îîn timp. A fost inventataă de chinezi îîn sec. al II-lea sȘ i era produsaă din maă tase sȘ i
 fire de bambus. IÎn evolutȘia sa, fabricarea h. a parcurs trei perioade: 1) h. cea
mai veche, arabaă , numitaă bombicină, fabricataă dupaă caî t se pare din bumbac. A
paă truns îîn Europa îîn secolul al XII-lea, cel mai vechi text european scris pe o
astfel de h., dataî nd din anul 1109, se aflaă îîn Arhivele Statului din Sicilia; 2) h.
cu filigran, cu vergaturi (linii orizontale) sȘ i verticale fabricataă din in sȘ i caî nepaă ,
care apare prima oaraă la sfaî rsȘ itul sec. al XIII-lea. Primele filigrane sunt de
origine italianaă , cel mai vechi document cu filigran dataî nd din 1271 ; 3) h. din
cânepă, in sau lină fără filigran. Cel mai vechi document romaî no-slav scris pe
h. este scrisoarea lui Mircea cel Baă traî n din anul 1406. IÎn Romaî nia morile de h.
au apaă rut îîn sec. al XVI-lea. Primele fabrici mari de h. faă raă filigran au fost
construite la sfaî rsȘ itul sec. al XIX-lea; h. japonezaă (arh., cons.), denumire
comercialaă pentru un tip de material fibros, de calitate superioaraă , prezentat
îîn diferite structuri sȘ i gramaje ; se utilizeazaă îîn restaurarea documentelor sȘ i
lucraă rilor grafice.

hoc anno (cron.), expresie folositaă îîn documentele latine medievale din Transilvania,
care se referaă la date din anul emiterii documentului. Scris sȘ i prescurtat h.a.

hoc tempore (cron.), expresie folositaă îîn documentele latine medievale din Transilvania,
care se referaă la date din acelasȘ i timp cu o dataă mentȘionataă anterior îîn
document. Scris sȘ i prescurtat h.t.

Homagialia (arh.), serie de documente din anii 1706 — 1839 îîn arhiva Guberniului
Transilvaniei; contȘine documentele de prestare a juraă mintelor de credintȘaă
fatȘaă de îîmpaă ratȘi, din partea nobilimii, a unei paă rtȘi a oraă sȘ enilor, a secuilor sȘ i
sasȘ ilor, ca sȘ i a clerului, la urcarea pe tron a unui nou suveran.

hotarnică (dipl.), v. mărturie hotarnică.

hotărnicie (dipl)., v. mărturie hotarnică.

hrisov, 1. (dipl.), denumire a actului solemn emanat din cancelaria domneascaă a TȘ aării
Romaî nesȘ ti sȘ i autentificat, de obicei, de una sau mai multe pecetȘi ataî rnate
(sec.XV—XVII). (Fig. 30). 2. (sig.), termen care poate fi folosit pentru: a) bula
sigilaraă ; b) matricea sigiliului mare domnesc; c) sigiliul mare domnesc.

„Hrisovul", buletin al SȘ colii de arhivisticaă , editat de Arhivele Statului îîntre anii 1941 sȘ i
1947, sub îîngrijirea directorului Arhivelor Statului, Aurelian SacerdotȘeanu,
din care au apaă rut sȘ apte numere. Publicaă documente istorice, lucraă ri de
metodicaă (descrieri, analize sȘ i indici de fonduri arhivistice, cataloage,
bibliografii), lucraă ri de teorie, editȘii de texte, studii referitoare la sȘ tiintȘele
speciale ale istoriei sȘ i materiale pentru pregaă tirea specialaă a arhivisȘ tilor.

h.t. (cron.), v. sic tempore, huius temporis.

huius anni (cron.), expresie folositaă îîn documentele latine medievale din Transilvania,
pentru a face referire la date din anul emiterii documentului. Scris sȘ i
prescurtat h.a.

huius temporis (cron.), expresie folositaă îîn documentele latine medievale din
Transilvania, referindu-se la date mentȘionate anterior îîn document. Scris sȘ i prescurtat:
h.t.

Litera I, Î

iatagan (her.), mobilaă a scutului apartȘinaî nd figurilor artificiale din domeniul

armamentului, îînfaă tȘisȘ ataă sub forma unei saă bii curbe, cu lama lataă .

identificator (arh., inf.), simbol exprimat prin caracterele alfanumerice care permite
identificarea îînregistraă rilor îîn vederea eventualelor actualizaă ri.

Ieşind (her.), termen care indicaă pozitȘia unor animale din care se vede doar partea
superioaraă , paă raî nd a iesȘ i din altaă piesaă sau partitȘiune a scutului. In stema
Transilvaniei îîntaî lnim, alaă turi de sȘ apte turnuri, acvila iesȘ indaă , îînsotȘitaă de
Soare sȘ i Lunaă .

igienă a depozitelor (arh., cons.), totalitatea maă surilor de îîntretȘinere a depozitelor de

arhivaă organizate îîn scopul mentȘinerii salubritaă tȘii spatȘiilor destinate paă straă rii
îîn bune conditȘiuni a documentelor. Principalele maă suri de igienaă a
depozitelor sunt: despraă fuirea periodicaă , aerisirea, dezinfectȘia, dezinsectȘia sȘ i
deratizarea, controlul factorilor de microclimat, controlul staă rii de conservare
a documentelor etc.

ignifugare a spaţiilor (arh., cons.), operatȘie de acoperire a suprafetȘelor combustibile (îîn

special din lemn) din depozitele de arhivaă cu o substantȘaă ce le conferaă
rezistentȘaă la foc; silicatul de sodiu îîn solutȘie apoasaă este o substantȘaă deseori
folositaă îîn acest scop. V. prevenirea şi stingerea incendiilor în depozitele de
arhivă.

iktatόjegyzököyv (arh.), denumire folositaă îîn sec. al XIX-lea îîn Transilvania îîn institutȘiile
administrative locale cu limba oficialaă maghiaraă , pentru registrul de intrare-
iesȘ ire al actelor.

iktatόkönyv (arh.), denumire folositaă îîn sec. al XIX-lea sȘ i la îînceputul sec. al XX-lea îîn
institutȘiile din Transilvania cu limba oficialaă maghiaraă , pentru registrul de
intrare-iesȘ ire al actelor.
iktatόszám (arh.), denumire folositaă îîn sec. al XIX-lea sȘ i la îînceputul sec. al XX-lea îîn
institutȘiile din Transilvania cu limba oficialaă maghiaraă , pentru numaă rul de
îînregistrare al actelor.

Illocationis protocollum (arh.), tip de registru de evidentȘaă arhivisticaă , folosit îîn arhiva
orasȘ ului Tg. MuresȘ la îînceputul sec. al XIX-lea, pentru predarea de acte îîn
responsabilitatea arhivarului.

Imagine a scrierii (pal.), v. duet.

imforeviatură (dipl.), v. concept.

implementare (arh., inf.), etapaă de definitivare a functȘionaă rii sistemului ce constaă din
îînlocuirea „din mers" a vechiului sistem, evitaî ndu-se perturbatȘiile ;
îîndeplinirea sarcinilor de plan ale unitaă tȘii utilizatoare. Prin i. se aduc ultimele
îîmbunaă taă tȘiri ale fluxului de prelucrare, îîn functȘie de conditȘiile concrete.

importanţa documentar-istorică a unităţilor arhivistice, v. valoare a documentului.

importanţa practică a unităţilor arhivistice, v. valoare a documentului. impresiune

sigilaraă (sig.), v. amprentă sigilară.

imprimantă (arh., inf.), 1. MasȘ inaă de imprimare a rezultatelor obtȘinute la un calculator

electronic; 2. Haî rtia continuaă introdusaă îîn imprimanta calculatorului pentru
scrierea rezultatelor sȘ i mesajelor sistemului de calcul.

impurum (dipl.), termen folosit îîn Transilvania îîn sec. XVII-XIX pentru conceptele
actelor.

Incendium (arh.), serie de acte normative din arhiva Guberniului Transilvaniei.

Cuprinde documente din anii 1755 — 1850, regulamente pentru pompieri sȘ i
maă suri de prevenire sȘ i combatere a incendiilor.

incizie 1. (dipl.), operatȘie prin care suportul unui document anulat, dupaă îîmpaă turire este
taă iat, producaî ndu-se taă ieturi îîn formaă de căprior (v.) 2. (sig.), V. gravare a
sigiliilor.

incunabul (bibl.), tipaă rituraă care dateazaă din primii ani ai introducerii tiparului (paî naă la
anul 1500); (p. ext.) exemplar care face parte din tipaă riturile cele mai vechi.
Index generalis familiarum nobilium Transylvanarum (arh.), titlul unui registru din
arhiva Cancelariei Aulice Transilvane, alcaă tuit îîn anul 1858; cuprinde îîn
ordine alfabeticaă magnatȘii, nobilii, principii, boierii, ca sȘ i familiile care au
primit dreptul de indigenat sau predicate nobiliare, îîntre anii 1686 sȘ i 1848.

Index generalis Literarum Privilegiainum (arh.), titlul inventarului documentelor

privilegiale din arhiva orasȘ ului BrasȘ ov, îîntocmit de Johann Albrich îîn anul
1714. Cuprinde 426 documente din anii 1342 — 1662, grupate dupaă emitentȘi
îîn 24 grupe principale.

Index privilegiorum huius civitatis Colosswar (arh.), titlul Inventarului privilegiilor

din arhiva orasȘ ului Cluj, îîntocmit de notarul Gregorius Diosi îîn anul 1592 ;
cuprinde mai multe sute de documente din sec. XIV—XVI îîn 172 titluri, dupaă
drepturile la care se referaă documentele.

Index privilegiorum, instrumentorumque publicorum, ut et litterarum

quarundum missiluim - regum principumque Transsylvaniae priscovum
ad Brassovienses exaratarum in que Archivo Public o civitatis
Coronensis existentuim, confectus die 5-ta Au guşti 1765 (arh.), titlul
inventarului documentelor privilegiale din arhiva orasȘ ului BrasȘ ov din
perioada 1353 — 1688, îîntocmit de arhivarul J.M.J. von Herrmann. V. sȘ i
Consignatio privilegiorum.

indexare (arh., inf.), proces de analizaă îîn care contȘinutul unui document este
reprezentat dupaă anumite reguli prin cuvinte sau prin simboluri
(descriptori); i. coordonataă , îîn care contȘinutul documentelor este caracterizat
prin descriptori reprezentaî nd concepte unice, iar informatȘiile sunt regaă site,
prin recombinarea acestor descriptori.

indicativ al dosarului (arh.), ansamblul de semne constaî nd din litere sȘ i cifre care
individualizeazaă dosarul sȘ i indicaă locul pe care îîl ocupaă îîn nomenclator (ex. III
B a 12 reprezintaă : cifra romanaă -directȘia, litera majusculaă -serviciul, litera
micaă -biroul sȘ i cifra arabaă -numaă rul dosarului îîn cadrul biroului care 1-a
creat).

indicator al termenelor de păstrare (arh.), tabel sistematic care cuprinde principalele

grupe de documente, cu termenele de paă strare corespunzaă toare, organizate
pe activitaă tȘi; termenele de paă strare se stabilesc de organizatȘii îîn raport de
importantȘa istoricaă , documentaraă sau practicaă a documentelor; se îîntocmesȘ te
de organizatȘiile centrale, pentru documentele proprii sȘ i ale unitaă tȘilor îîn
subordinea lor; se confirmaă de DirectȘia Generalaă a Arhivelor Statului
(formular model îîn Decretul nr. 472/1971, republicat); servesȘ te ca
instrument de lucru îîn arhiva unei organizatȘii pentru efectuarea selectȘionaă rii
documentelor constituite dupaă nomenclator. V. nomenclator al dosarelor,
indicator-nomenclator.
indicator-nomenclator (arh.), instrument de lucru îîn arhiva unei organizatȘii centrale,
judetȘene sau locale pe baza caă ruia se constituie îîn dosare documentele create
îîn cursul unui an ; i. are structura nomenclatorului dosarelor, este aplicabil îîn
cazul organizatȘiilor centrale care au atributȘii strict delimitate, constante sȘ i al
celor judetȘene sau locale a caă ror activitate nu diferaă de la un judetȘ la altul, de
la o localitate la alta {ex. procuraturi, baă nci s.a.). I. se îîntocmesȘ te de
organizatȘia centralaă , pentru activitatea proprie sȘ i pentru unitaă tȘile
subordonate sȘ i se confirmaă de D.G.A.S. V. nomenclator al dosarelor, indicator
al termenelor de păstrare.

indicator special (arh.), denumire pentru indicatorul termenelor de paă strare îîntocmit
de o organizatȘie centralaă pentru documente proprii sȘ i ale unitaă tȘilor
subordonate, spre a se face deosebire de indicatorul-tip. V. indicator al
termenelor de păstrare.

indicator-tip (arh.), tabel sistematic care unificaă nomenclatura diverselor categorii de

documente comune, ca gen sȘ i contȘinut, ale tuturor organizatȘiilor sȘ i termenele
lor de paă strare. I. a fost elaborat îîn 1957 de D.G.A.S. pentru a servi ca model la
îîntocmirea indicatoarelor de caă tre organizatȘii.

indice I (arh.), 1. Ansamblu de simboluri exprimat îîn litere majuscule sȘ i minuscule, cifre
romane sȘ i arabe, stabilite conform clasificatorului tematic, avaî nd drept scop
definirea locului fisȘ ei îîn cadrul fisȘ ierului tematic. 2. Lucrare de informare
sȘ tiintȘificaă care cuprinde o repertorizare a onomasticilor, toponimelor,
temelor, notȘiunilor, subiectelor, problemelor, obiectelor, institutȘiilor etc din
documente, îîn scopul evidentȘierii, îîntr-o formaă concisaă , a contȘinutului
documentelor dintr-un fond sau colectȘie. IÎn functȘie de criteriul adoptat, i.
poate fi: onomastic, de materii sȘ i de lucruri, sau general. I. pot constitui
lucraă ri independente sau anexe. Arhivele Statului au îîntocmit sȘ i publicat:
Indici de documente aflate în Arhivele Statului şi nepublicate încă, BucuresȘ ti,
1874 — 1876, îîn „Revista istoricaă a Arhivelor Romaî niei" ; seria editataă îîntre
anii 1947 si 1961, cuprinzaî nd indicii cronologici (nr. 1 — 24) ai diferitelor
fonduri feudale, referitoare la TȘ ara Romaî neascaă (Arhiva Mitropoliei TȘ aării
Romaî nesȘ ti, 1365-1890; Actele SectȘiei Bunuri publice, BucuresȘ ti, Actele
Serviciului Documente istorice, Actele Arhivei militare etc.; i. alfabetic,
registru sau listaă , îîn care se îînscriu îîn ordine alfabeticaă denumirea, sau
numele sȘ i prenumele emitentului cu indicarea, pe scurt, a contȘinutului
imitatȘilor arhivistice sȘ i indicarea cotelor acestora; i. de materii sȘ i lucruri, i.
care cuprinde îîn ordine alfabeticaă toate temele, notȘiunile, subiectele,
problemele, obiectele, institutȘiile care apar îîntr-un document; i. general, i.
care cuprinde îîn ordine alfabeticaă ataî t numele de persoane caî t sȘ i pe cele
geografice, de materii sȘ i de lucruri; i. numeric, registru auxiliar folosit îîn
Transilvania îîn sec. XIX —XX, prin care se realizeazaă legaă tura îîntre diferite
categorii de numere sau cote (ex. îîntre numerele de intrare ale documentelor
sȘ i colile de conexare îîn care au fost depuse documentele, sau numerele de
bazaă , la care au fost conexate acestea). Sin. registru serial; i. onomastic, i. care
cuprinde îîn ordine alfabeticaă numele de persoane sȘ i de locuri mentȘionate îîn
 documente. Listele se îîntocmesc pe baza numelui de familie (acolo unde
acesta lipsesȘ te se trece prenumele). Variantele unui nume, pseudonimele,
cognomenele se dau separat, la vocabula respectivaă , îînsaă cu trimiterea la
cuvaî ntul respectiv. Pentru numele de locuri, caî nd pentru aceeasȘ i localitate
existaă mai multe denumiri, se va da cea din document, urmataă , îîntre
paranteze, de cea actualaă . Instrument de evidentȘaă; i. alfabetic (v.); i. pe
probleme, constaî nd dintr-un registru îîn care se îînscrie pe probleme, iar îîn
cadrul acestora alfabetic sau cronologic, contȘinutul fiecaă rei unitaă tȘi arhivistice
dintr-un fond sau colectȘie arhivisticaă , cu indicarea cotei unitaă tȘii arhivistice
respective; II (inf.), enumerare de informatȘii, subiecte, autori etc,
sistematizataă dupaă un anumit criteriu, care indicaă informatȘiile, subiectele,
autorii, contȘinutȘi îîntr-un document sau o grupaă de documente. Sin. index.

indiction (cron.), element cronologic secundar care reprezintaă o perioadaă conventȘionalaă

de 15 ani avaî nd, îîn general, îînceputul perioadei la 1 septembrie, faă raă altaă
legaă turaă cu fenomenele astronomice care au servit la alcaă tuirea calendarelor
sȘ i al caă rui punct de plecare este anul 313 e.n.; i. servesȘ te, îîmpreunaă cu crugul
soarelui, crugul lunii etc. pentru a calcula sau reconstitui data exactaă a unui
eveniment.

indorsaţie (dipl.), îînsemnare scurtaă , faă cutaă de graă maă tici, sau alte persoane, pe reversul
suportului actelor, imediat dupaă redactare sau ulterior, îîn legaă turaă cu obiectul
îînscrisului, modul de concretizare a deciziei, îîmprejuraă rile îîn care actul a fost
emis (de ex., actul din 18 octombrie 1659, care poarta pe verso urmaă toarea
îînsemnare „pentru ocina din Maă icaă nesȘ ti cu 12 boieri sȘ i de douaă ori cu 24 de
boieri"; uneori poate fi rezolutȘia dataă îîn legaă turaă cu cuprinsul actului.

inel-protector (sig.), v. sigiliu-brăţara.

informare (arh., inf.), comunicare (furnizare) de informatȘii referitoare la fapte, subiecte

sau evenimente, unor beneficiari concretȘi (potentȘiali); actȘiunea prin care un
beneficiar ia cunosȘ tintȘaă despre un fapt, subiect sau eveniment.

informare a organizaţiilor asupra documentelor din arhivă (arh.), actȘiune de

comunicare caă tre diferite organizatȘii fie la cererea institutȘiilor, fie la initȘiativa
Arhivelor Statului, a unor date cu privire la documentele care prezintaă interes
pentru activitatea lor practicaă sau sȘ tiintȘificaă .

informatică, sȘ tiintȘaă aplicativaă care se ocupaă cu prelucrarea ratȘionalaă sȘ i automataă a

informatȘiilor. NotȘiune creataă prin asocierea a douaă cuvinte: informatȘie sȘ i
automaticaă ; îîn limba francezaă information et automation desemneazaă , douaă
laturi ale activitaă tȘii umane: latura sȘ tiintȘificaă , care privesȘ te i. ca o sȘ tiintȘaă îîn
continuaă formare sȘ i structurare sȘ i care are ca prim obiect studiul, elaborarea
sȘ i utilizarea sistemelor informatice sau de prelucrare automataă a datelor;
latura tehnicaă , care privesȘ te i. ca o meserie, care constaă îîn arta de a executa
 anumite operatȘiuni specifice i. îîn vederea prelucraă rii, automate a datelor; i.
arhivisticaă , parte componentaă a i. documentare care are ca scop cercetarea
principiilor activitaă tȘii de informare sȘ i elaborarea, pe aceastaă bazaă , a
metodelor sȘ i mijloacelor eficiente pentru colectarea, prelucrarea,
îînmagazinarea sȘ i difuzarea informatȘiilor fixate îîn documentele de arhivaă .
Apaă rutaă relativ recent, aceastaă disciplinaă se va dezvolta ca urmare a integraă rii
i. îîn activitatea social-economicaă , proces care va reconsidera notȘiunea clasicaă
de document, fiind necesaraă elaborarea unor norme speciale pentru
activitaă tȘile arhivistice ce se vor efectua asupra arhivelor de i.; i. documentaraă ,
disciplinaă sȘ tiintȘificaă care se ocupaă cu studiul metodelor sȘ i mijloacelor folosite
pentru obtȘinerea, transmiterea, prelucrarea, îînmagazinarea sȘ i regaă sirea
informatȘiilor contȘinute îîn documente.

informatologie (inf.), v. informatică.

inimă (her.), 1. Mobilaă facaî nd parte din categoria figurilor naturale. 2. V. abis.

iniţială (pal.), prima literaă a unui text scris îîn documentele solemne îîn manuscrise sȘ i pe
unele tipaă rituri vechi litera i. este bogat ornamentataă ; i. ornataă (min., dipl.),
literaă cu care, de obicei, se îîncepe un capitol sau un anumit cuvaî nt cu o
semnificatȘie deosebitaă , reprezentataă la dimensiuni mai mari decaî t celelalte
litere ale scrierii, redataă îîn culori (de cele mai multe ori rosȘ u sau aur),
îîmbinataă cu elemente florale sau geometrice; i. o. evidentȘiazaă diferitele paă rtȘi
componente ale actului îînfrumusetȘaînd suportul (Fig. 31).

inorog (her.), v. licorn.

inscripţie (dipl.), v. adresă; (sig.), litere gravate îîn caî mpul sigilar putaî nd desemna
titulatura restraî nsaă a domnului ori indicaî nd numele posesorului sȘ i functȘia
redataă prescurtat (prin siglaă , contractȘie, suprascriere etc.) sau o parte a
textului legendei, care continuaă cuvintele din exergaă . Uneori acest termen s-a
folosit sȘ i pentru a denumi legenda.

inserţie (dipl.), rezumatul unui document anterior, transcris îîn cuprinsul altuia, fie
pentru a da acestuia un sprijin juridic, fie pentru a da autenticitate piesei
transcrise.

insiţiune (her.), partitȘiune realizataă îîn caî mpul scutului, centrul vaî rfului inferior al
scutului triunghiular (A).

Institutul de arhivistică, bibliologie sȘ i muzeografie (arh.), v. învăţământ arhivistic.

Institutul de paleografie (arh.), v. îînvaă tȘaămaî nt arhivistic.

instrucţiune (arh., inf.), unitate sintacticaă a programului unui calculator, contȘinaî nd
informatȘia sȘ i indicaî nd operatȘia de efectuat.

instrucţiuni arhivistice (arh.), v. legislaţie arhivistică.

instrument de evidenţă (arh.), document (act) îîn care sunt îînscrise, îîntr-o ordine
prestabilitaă , fonduri sȘ i colectȘii arhivistice sau documente, cu mentȘionarea
unor informatȘii referitoare la ele (registrul general de arhivaă , registrul
inventarelor, registrul de intrare-iesȘ ire, indexul, registrul serial, protocolul,
elencusul, inventarul, repertoriul, fisȘ ierul s.a.).

instrument de ratificare (dipl.), document diplomatic special prin care organul de stat
competent declaraă caă a ratificat un tratat internatȘional. I. are trei paă rtȘi:
introducerea, îîn care organul suprem al puterii de stat declaraă caă a examinat
tratatul; cuprinsul, care poate contȘine textul tratatului sau cel putȘin
denumirea lui; îîncheierea, îîn care declaraă caă tratatul a fost ratificat sȘ i va fi
expediat; i. este semnat totdeauna de sȘ eful statului sȘ i contrasemnat de
ministrul de externe sȘ i poartaă sigiliul de stat. Dupaă ratificare, are loc schimbul
i., îîn cazul tratatelor bilaterale, de obicei îîn capitala statului contractant, unde
nu a avut loc semnarea lui îîn cazul tratatelor multilaterale, i. sunt depuse îîn
paă strarea statului depozitar, care informeazaă prin note speciale pe ceilaltȘi
semnatari ai tratatului despre acest fapt.

instrumente de evidenţă vechi (arh.), instrumente îîntocmite îîn paralel cu actele la

creatorul fondului de la îînceputul introducerii sistemului de registraturaă îîn
Transilvania. IÎn literatura arhivisticaă rcmaî neascaă din anii 1961 — 1970 s-a
folosit pentru ele termenul de „instrumente de evidentȘaă contemporane",
vraî nd saă se îîntȘeleagaă caă instrumentele de evidentȘaă sunt contemporane cu
actele pe care le cuprind.

instrumente de scris şi auxiliare (pal.), totalitatea ustensilelor (burete, caă limaraă ,

condei de trestie, cutȘit, foarfece, harag, linie sau liniar, nisiparnitȘaă, panaă ,
pensulaă , perghel, plaivaz sau creion de plumb s.a.), confectȘionate îîn scopul
pregaă tirii materiei subiacente pentru scris sȘ i al asȘ ternerii textului paleografie
pe acesta.

instrumentum (dipl.), nume generic folosit îîn evul mediu îîn Transilvania pentru
document (act.). V. sȘ i instrumentum publicum.

instrumentum publicum (dipl.), denumire dataă îîn documentele latine medievale din
Transilvania actelor notariale, care erau considerate acte publice, cu putere
de adeverire publicaă sȘ i cu valoare probatorie îîn justitȘie ca sȘ i documentele
îîntaă rite cu pecete autenticaă .
integritate a fondului arhivistic (arh.), îînsusȘ ire (atributul) a unui fond arhivistic de a fi
îîntreg, de a contȘine toate documentele cu valoare documentar-istoricaă sȘ i
practicaă create de o organizatȘie (institutȘie) îîn timpul activitaă tȘii sale. Fondul de
arhivaă trebuie, îîn consecintȘaă, privit sȘ i tratat ca un tot, deoarece documentele
cuprinse îîn el se îîntregesc unele pe altele. Conform acestui principiu trebuie
paă strate îîn îîntregime sȘ i îîn acelasȘ i loc toate actele care au valoare documentar-
istoricaă sȘ i practicaă create de o organizatȘie (institutȘie). Respectarea i., ridicataă
la rang de principiu, îînlesnesȘ te prelucrarea, cercetarea sȘ i valorificarea
documentelor respective.

interfoliaj (arh., cons.), sistem de dezinfectȘie a volumelor de documente prin

introducerea îîntre file a unor coli de haî rtie de filtru sau sugativaă impregnataă
cu substantȘa dezinfectantaă . I. se folosesȘ te, îîn unele cazuri, sȘ i pentru uscarea
documentelor, îîn care caz haî rtia de filtru sau sugativa utilizataă ca atare, se
schimbaă de caî teva ori.

interpolare (pal.), îînsemnare, frazaă , cuvaî nt introduse îîntr-un text faă raă ca acestea saă
apartȘinaă textului original. I. se îîntaî lnesȘ te îîn special îîn copii manuscrise. I. se
datoresȘ te copisȘ tilor (de ex. îîn literatura romaî naă , cronica lui Grigore Ureche s-
a paă strat cu i. lui Simion Dascaă lul).

interpunctuaţie (pal.), punerea îîntre puncte despaă rtȘitoare a literei care îîmpreunaă cu
titla îîi daă valoare de cifraă ; i. este specificaă sec. XVI — XVII, dar, odataă cu
raă spaî ndirea cifrelor arabe, iese treptat din uz.

interpunere (dipl.), operatȘiunea de a exprima o petitȘie de caă tre un intermediar care, de

obicei, cunoasȘ te problema pentru care se solicitaă emiterea actului.

intervenienţi (dipl.), persoane care intervin îîn vederea emiterii unui act; acestea sunt
specificate, de obicei, cu ocazia confirmaă rilor unor acte anterioare, îîncaî t pe
baza maă rturiei lor se recunoasȘ te veridicitatea acestor îînscrisuri.

intimatum (clipi.), termen folosit îîn Transilvania, îîn sec. XVIII-XIX, pentru un document
venit de la o autoritate sau instantȘaă superioaraă , avîînd caracter de ordin,
poruncaă sau de act normativ. Denumirea a fost folositaă de destinatarii care
trebuiau saă se conformeze sau saă -1 aplice îîn activitatea lor.

intitulaţie (dipl.), parte a formularului diplomatic, formulaă cuprinsaă îîn protocolul initȘial,
care precizeazaă titlurile sȘ i calitaă tȘile reale sau pretinse, ale autorului actului
scris. I. are aceleasȘ i elemente ca sȘ i subscriptȘia neautografaă sȘ i contȘinutul
legendei sigiliului emitentului respectiv. Deosebirea dintre acestea constaă îîn
forma de scriere, locul îîn care sunt plasate pe suport sȘ i laă rgimea textului. DesȘ i
elementele componente ale formularului diplomatic sunt aceleasȘ i,
cancelariile care au functȘionat îîn diferite tȘaări sȘ i regiuni sȘ i-au impus specificul
 prin anumite forme proprii. IÎn diplomatica romaî neascaă , i. îînsumeazaă unele
forme care dovedesc originalitatea limbii sȘ i creativitatea scriitorilor actului.
Elementele sale componente sunt: 1. invocatȘia simbolicaă , redataă de obicei
printr-o cruce; 2. atributul teocratic Io, urmat de nume sȘ i de cel de voievod: 3.
filiatȘiunea, element de creatȘie autohtonaă , determinat de procedeul
succesiunii la tron, exprimat uneori prin enuntȘarea numelui tataă lui sau
bunicului, ori a numelui de familie; 4. formula devotȘiunii; o calitatea
“gospodin” (exprimaî nd o situatȘie juridicaă din care decurg anumite drepturi,
calitatea juridicaă de conducaă tor suprem al comunitaă tȘii) sȘ i denumirea tȘaării
(Fig. 32). Sin. suscriptie. titulatură. V. formular diplomatic.

inventar (arh.), 1. Instrument de evidentȘaă a unitaă tȘilor arhivistice existente îîntr-un fond
sau colectȘie, îîn care documentele sunt îînregistrate din punct de vedere
cantitativ sȘ i al contȘinutului, îîn raport de structura fondului sau colectȘiei, se
poate îîntocmi i. pe compartimente, serii, genuri de documente etc. îîn functȘie
de volumul sȘ i felul informatȘiilor, i. pot fi simple, dezvoltate sau tematice. I.
constituie evidentȘa de bazaă a Fondului Arhivistic NatȘional (Fig. 33); i. al
unitaă tȘilor arhivistice propuse spre eliminare, formaă de evidentȘaă a
documentelor dintr-un fond sau colectȘie, lipsite de valoare documentar-
istoricaă ori practicaă , sȘ i al caă ror termen de paă strare a expirat, propuse pentru a
fi eliminate; i. dezvoltat, instrument de evidentȘaă, îîn care se redaă amaă nuntȘit
contȘinutul documentelor dintr-un fond sau colectȘie, îîn scopul informaă rii caî t
mai complete asupra cuprinsului documentelor; i. general, instrument de
evidentȘaă nominalaă a fondurilor sȘ i colectȘiilor detȘinute de Arhivele Statului,
care îînsumeazaă date asupra denumirii sȘ i perioadelor de creare a
documentelor constitutive ale fondurilor, precum sȘ i asupra detȘinaă torilor
acestora; I. pe genuri de documente, instrument de evidentȘaă alcaă tuit pentru
documentele de acelasȘ i gen dintr-un fond sau colectȘie îîn raport de forma,
suportul sau modul de paă strare a acestora. Se îîntocmesc i. separate pentru
urmaă toarele genuri de documente: documente din epoca feudalaă , registre,
planuri, haă rtȘi, matrice sigilare, documente fotografice, microfilme etc.; i.
simplii, instrument de evidentȘaă îîn care se redaă sumar contȘinutul
documentelor dintr-un fond sau colectȘie, îîn scopul informaă rii operative
asupra cantitaă tȘii sȘ i cuprinsului lor; i. tematic instrument de evidentȘaă alcaă tuit
pentru documentele care se referaă la o anumitaă temaă . I. poate cuprinde
rezumatele documentelor dintr-un fond sau colectȘie ori din mai multe
fonduri sau colectȘii. 2. I. arhivisticaă instrument de informare sȘ tiintȘificaă care
cuprinde descrierea analiticaă a fiecaă rei unitaă tȘi arhivistice dintr-un fond sau
colectȘie, indicaî ndu-se pentru fiecare unitate arhivisticaă îîn parte, data,
contȘinutul, limba îîn care este scris, numaă rul de file. Lucrarea este prevaă zutaă
cu o introducere îîn care se dau informatȘii privitoare la istoricul fondului sau
colectȘiei, genul documentelor sȘ i importantȘa lor istorico-documentaraă ,
cantitatea documentelor exprimataă îîn metri liniari sȘ i unitaă tȘi arhivistice etc.
De asemenea, mai cuprinde, pe laî ngaă prezentarea propriu-zisaă a fondului sau
colectȘiei, o serie de liste anexe, importante pentru cercetaă tori: lista actelor
pierdute, lista actelor vidi mate, lista insertȘiilor, tabele de corespondentȘaă a
cotelor, listaă a sigiliilor, indice general etc. I. constituie un instrument de
informare indispensabil pentru cercetaă tor. Arhivele Statului au publicat:
 Inventarul Înaltului Divan (1831 —1847), BucuresȘ ti, 1958; Inventarul
protocoalelor Primăriei Sibiu, 1521 — 1700, BucuresȘ ti, 1958; Secretariatul de
stat al Moldovei, 1832—1862, Inventar arhivistic, BucuresȘ ti, 1966: Ateneul
Român. Inventar arhivistic, BucuresȘ ti, 1974; Colecţia de documente de la
Arhivele Statului Bacău (1424—1858), BucuresȘ ti, 1976; Prefectura judeţului
ViIcea, vol. I, BucuresȘ ti, 1977 etc.; i. general al arhivelor, instrument de
informare sȘ tiintȘificaă care furnizeazaă date, informatȘii sintetice despre toate
fondurile sȘ i colectȘiile existente îîntr-o arhivaă , ca sȘ i despre contȘinutul lor,
cuprinzaî nd date referitoare la genul documentelor, cantitatea sȘ i cronologia
lor. I. trebuie saă fie prevaă zut cu o scurtaă prefatȘaă referitoare la categoriile sȘ i
nomenclatura documentelor, data sȘ i modul de depunere îîn arhivaă , epoca de
activitate a organizatȘiilor sau persoanelor creatoare de arhivaă sȘ i cantitatea
exprimataă îîn metri liniari. Lucrarea mai poate cuprinde tabele din care saă
rezulte calitatea materiei documentelor (pergament, haî rtie, registre, condici,
planuri etc.), limba îîn care sunt scrise, forma de transmitere (originale, copii,
traduceri, regesȘ te etc), lista alfabeticaă a fondurilor sȘ i colectȘiilor precum sȘ i un
indice general. Primul i. g. al Arhivelor Statului a fost publicat îîn anul 1939,
din initȘiativa lui Aurelian SacerdotȘeanu, Inventar al Arhivelor Statului,
Bucureşti, Cernăuţi, Chişinău, Cluj, Craiova, Iaşi, Năsăud, Timişoara, Braşov,
BucuresȘ ti.

inventariere (arh.), operatȘiune de luare îîn evidentȘaă a documentelor sȘ i unitaă tȘilor

arhivistice dintr-un fond, fragment de fond sau colectȘie, dupaă ordonarea lor,
conform unor criterii stabilite prin nomenclatorul dosarelor sau planul
metodic de lucru.

Invocaţie simbolică (dipl.). 1. Figuraă cu aspect cruciform sau o monogramaă redaî nd

prescurtat numele Isus, evocaî nd protectȘia divinaă pentru contȘinutul actului pe
suportul caă ruia este gravat; 2. Element al titulatȘiei suveranilor îîn formaă de
cruce realizataă simplu sau ornamentataă cu diferite elemente geometrice ori
florale, exprimaî nd faptul caă numitul conducaă tor detȘine puterea prin vointȘa
divinaă . I. este plasataă , de obicei, la îînceputul actului ori legendei sigilare ori
precede semnaă turile martorilor (Fig. 34). Sin. cruce-ajută.

invocaţie verbală (dipl.), formulaă , parte a formularului diplomatic, specificaă

protocolului initȘial, prin care se deschide, de obicei, textul actelor, exprimaî nd
dorintȘa emitentului de a pune actul sub protectȘia divinaă . Se exprimaă prin
formulele: DEI GRATIA; MILOSTIU BOJIE („din mila lui dumnezeu”) etc ;
uneori pot fi reduse la cuvaî ntul „AMEN". De multe ori, i. este precedataă de
invocatȘia simbolicaă . Atunci caî nd i. se face îîn numele Sf. Treimi se numesȘ te
„invocatȘie trinitaraă ".

ison (pai.), semn grafic, asemaă naă tor ghilimelelor, care precede textul actelor; i.
îînlocuiesȘ te, îîncepaî nd din a doua jumaă tate a sec. al XVIII-lea, invocatȘia
simbolicaă , deasupra caă reia apaă ruse initȘial. Dispare din uz odataă cu îînlocuirea
alfabetului chirilic cu cel latin.
ispisoc (dipl.), denumire îîn Moldova pentru actele publice sȘ i particulare.

istoria scrierii (pal.), ramuraă a paleografiei care urmaă resȘ te sistematizarea evolutȘiei
culturii scrise, a unei arii concrete de dezvoltare istoricaă , scopul ei final fiind
cunoasȘ terea rolului scrierii îîn societate.

izvoare genealogice (gen.), categorii de documente pe baza caă rora se pot efectua
cercetaă rile genealogice. Cele mai îînsemnate i. sunt actele de stare civilaă ,
registrele de stare civilaă (nasȘ teri, caă saă torii, decese), registrele parohiale
(cuprinzaî nd date asupra botezurilor, cununiilor sȘ i mortȘilor), diplomele de
îînnobilare sȘ i de îînaă ltȘare îîn grad, foi de zestre, diate, testamente, pomelnice,
inscriptȘiile funerare, registrele de ranguri nobiliare, arhondologia etc.

izvoare heraldice (her.), categorie de surse documentare scrise sau reprezentaă ri grafice
pe baza caă rora se pot efectua cercetaă ri heraldice sȘ i urmaă ri evolutȘia diferitelor
îînsemne. Cele mai îînsemnate i. sunt: stemele oficiale sȘ i particulare,
emblemele diferitelor categorii de posesori: diplomele de îînnobilare
cuprinzaî nd reproducerea sau descrierea blazonului familiei respective,
armorialele generale sau partȘiale îîntocmite îîn diferite epoci sȘ i tȘaări, gravurile
existente pe unele monumente arhitecturale, funerare sȘ i diferite edificii etc.

izvoare sigilare (sig.), totalitatea amprentelor sȘ i matricelor sigilare specifice unei paă rtȘi,
regiuni, institutȘii sau persoane, ilustraî nd evolutȘia acestei discipline.

izvoarele diplomaticii (dipl.), totalitatea surselor studiate de sȘ tiintȘa diplomaticaă .

Acestea sunt: actele emanate de la diferite cancelarii; scrisorile redactate îîn
special îîn epoca feudalaă ; normele juridice proprii diferitelor epoci sȘ i regiuni.
IÎn general i. se referaă la documentele conservate îîn arhive.

izvod (dipl.), denumire folositaă îîn TȘ ara Romaî neascaă pentru traducerea certificataă sau
uneori necertificataă a unui document.

Î.

îmbătrânirea artificială a hârtiei (arh., cons.), metodaă de laborator pentru provocarea

accelerataă a îîmbaă traî nirii haî rtiei îîn vederea studierii modului îîn care se va
comporta aceasta îîn timp. Cea mai folositaă metodaă pentru IÎ. este tratamentul
termic. Prin compararea proprietaă tȘilor haî rtiei îînainte sȘ i dupaă îî. cu haî rtiile
vechi paă strate îîn depozite s-au stabilit etalonaă ri conventȘionale referitoare la
modul îîn care se va comporta haî rtia îîn timp. De exemplu, un tratament termic
la 105 °C timp de 72 de ore este echivalent cu o îîmbaă traî nire de 25 de ani. Alte
 simulaă ri ale fenomenului de îîmbaă traî nire se fac prin expunerea hîîrtiilor la
radiatȘii solare sau la luminaă ultravioletaă , precum sȘ i la tratamente combinate
prin variatȘiile ciclurilor termice (+ 40 °C), concomitent cu modificaă ri
alternative ale umiditaă tȘii relative sȘ i ale radiatȘiilor luminoase.

îmbătrânirea naturală a hârtiei (arh., cons.), proces complex de denaturare a

structurii haî rtiei îîn decursul timpului ca urmare a actȘiunii unor factori
diversȘ i, interni sȘ i externi. IÎn general, îî. se evidentȘiazaă prin îîngaă lbenirea sȘ i
scaă derea indicilor de rezistentȘaă mecanicaă a haî rtiei, prin cresȘ terea aciditaă tȘii
corelataă cu aparitȘia de acizi uronici (acid glucuronic, acid galacturonic etc.) sȘ i
prin depolimerizarea lantȘurilor macromoleculare celulozice. IÎn cursul îî.
haî rtia degajaă o serie de substantȘe (acid formic, aldehidaă formicaă etc.) care
dau un miros specific spatȘiilor de depozitare neaerisite sȘ i caî nd se deschide un
volum de documente care nu a fost folosit vreme îîndelungataă . IÎntregul proces
de îî. afecteazaă sȘ i pigmenti de scriere pe care îîi decoloreazaă , uneori, paî naă la
ilizibilitate. Viteza de evolutȘie a procesului de îî. nu este aceeasȘ i la toate
tipurile de haî rtii. Haî rtiile vechi, fabricate din caî rpe de in sȘ i bumbac, au
dovedit o foarte mare rezistentȘaă, paă straî ndu-se îîn bune conditȘiuni dupaă 400
— 500 de ani (sȘ i unele chiar mai vechi). Tehnologiile moderne de fabricatȘie a
haî rtiei folosesc substantȘe care implicaă o accelerare a procesului de îî., astfel caă
haî rtia fabricataă îîn ultima jumaă tate de secol este din punct de vedere al
durabilitaă tȘii îîn timp, inferioaraă haî rtiilor mai vechi. IÎn prezent existaă
preocupaă ri pentru elaborarea unor haî rtii durabile, care saă reziste la paă strare
îîndelungataă sȘ i care urmeazaă saă fie folosite la elaborarea unor documente de
mare importantȘaă, pentru care se prevede paă strare permanentaă .

înaripat (her.), 1. Termen folosit pentru a desemna o figuraă sau mobilaă reprezentataă cu
aripi contra naturaă (desȘ i îîn realitate respectiva figuraă nu are aripi); 2.
îînfaă tȘisȘ area aripilor unor paă saă ri îîn altaă culoare decaî t corpul.

încărcat (her.), termen care indicaă faptul caă îîntr-o piesaă heraldicaă s-au plasat una sau
mai multe mobile.

îndosariere (arh.), v. constituire a dosarului.

îndrumare şi control (arh.), activitate prin care DirectȘia Generalaă a Arhivelor Statului sȘ i
filialele asiguraă aplicarea prevederilor legislatȘiei. normelor sȘ i principiilor
arhivistice de caă tre creatorii de arhivaă . Obiectivele muncii de îî., sunt:
îînregistrarea documentelor; constituirea arhivei curente; depunerea
documentelor de caă tre compartimente la arhiva organizatȘiei; evidentȘa
documentelor; ordonarea, inventarierea, selectȘionarea, paă strarea sȘ i folosirea
documentelor; pregaă tirea documentelor îîn vederea predaă rii la Arhivele
Statului; introducerea îîn circuitul economic a haî rtiei rezultate din procesul
selectȘionaă rii.
înflăcărat (her.), termen care indicaă reprezentarea unei mobile cu flaă caă ri. De obicei, sunt
astfel îînfaă tȘisȘ ate tortȘele, inimile sȘ i cupele.

înghemuit (her.), termen folosit pentru a desemna: 1. PozitȘia unui cal sau licorn care
pare caă se îînghemuiesȘ te pentru a saă ri; 2. Douaă semilune puse una peste alta
din care prima cu vaî rful îîn sus, iar a doua raă sturnataă ; 3. Douaă turnuri pe
aceeasȘ i linie, din care unul este îîntors spre destra, iar celaă lalt spre senestra.

înmagazinare a informaţiilor (arh., inf.), actȘiunea de îînregistrare a informatȘiilor sȘ i

paă strarea lor îîn urma prelucraă rii pe purtaă tori de informatȘie îîn cadrul unui
sistem de informare.

înmânare a actului (dipl.), actȘiune de transmitere a actului caă tre destinatar, dupaă ce
toate stadiile pentru îîntocmirea lui au fost îîncheiate de caă tre emitent,
percepaî ndu-se taxa respectivaă .

înregistrare a documentelor (arh.),1. operatȘiune de îînscriere a tuturor documentelor

primite, expediate sau îîntocmite pentru uz intern, de caă tre organizatȘii.
Potrivit legislatȘiei îîn vigoare îî. se face îîntr-un registru tip de intrare-iesȘ ire.
OperatȘiunea se efectueazaă din sau spre exterioria registratura generalaă îîntr-
un singur registru sau concomitent îîn mai multe registre, faă raă ca numaă rul de
îînregistrare saă se repete. Dupaă modul de organizare a institutȘiei, documentele
se îînregistreazaă fie la registratura generalaă fie pe compartimente de muncaă ,
potrivit sistemului de registraturaă adoptat de organizatȘia respectivaă . IÎ. se
efectueazaă cronologic, îîn ordinea primirii documentelor, îîncepaî nd cu data de
1 ianuarie sȘ i terminaî nd cu 31 decembrie al fiecaă rui an. La sfaî rsȘ itul anului sau
la sfaî rsȘ itul registrului tip de intrare-iesȘ ire se certificaă numaă rul îînregistraă rilor
sȘ i numaă rul filelor folosite din registrul tip de intrare-iesȘ ire. Odataă cu îî. din
registrul tip de intrare-iesȘ ire, pe document se aplicaă sȘ tampila registraturii, pe
care se trec, manual sau mecanic, numaă rul sȘ i data îî., indicativul dosarului,
potrivit nomenclatorului sȘ i, dacaă este cazul, numaă rul de conexare; îî. fonicaă , v.
fonodocument; îî. video, v. îî. v ideomagnetică; îî. ideomagnetică document lizibil
mecanic din categoria documentelor audiovizuale sȘ i din grupa
videodocumentelor, creat prin procedeul îî. v. (1), care reproduce imagini fixe
sȘ i mobile îînsotȘite de sunetul respectiv. Sin. bandă de magnetoscop, bandă
videomagnetică, videobandă. 2. (inf.), fixarea pe un purtaă tor de informatȘie a
unei adrese sau a unui model (caracteristici) de regaă sire.

înscris (dipl.), denumire genericaă pentru orice informatȘie fixataă îîn scris ca mijloc de
comunicare socialaă ; îî. documentar, termen utilizat îîn trecut de caă tre unii
istorici sȘ i arhivisȘ ti pentru a denumi îî. cu valoare istorico-documentaraă ; îî.
preconstituit, îî. îîntocmit de paă rtȘi îîn scopul de a le servi drept probaă a actului
juridic îîncheiat; îî. autentificat, care, spre a servi drept mijloc de probaă , este
îîntocmit de un functȘionar de stat sȘ i supus îîndeplinirii unor anumite
formalitaă tȘi; îî. sub semnaă turaă privataă , îî. îîntocmit sȘ i semnat de paă rtȘi, faă raă
 interventȘia unui organ de stat, prin care se constataă saă vaî rsȘ irea unui act
juridic.

însemnări interliniare (pal.), v. glosă.

însemnări marginale (pal.), v. glosă.

întărire a actului (dipl.), v. confirmare a actului, coroborare

întindere a cernelii (arh., cons.), v. migrare a cernelii.

întâlnire de bour (her., sig.), v. bour. Sin. cap de bour.

întreţinere (arh., inf.), ultima etapaă a unui sistem informatic care constaă îîn mentȘinerea
viabilitaă tȘii sistemului prin includerea eventualelor modificaă ri, datorate
schimburilor dictate de: anumite legi sȘ i regulamente, noi posibilitaă tȘi ale
echipamentelor, noi cerintȘe care nu au fost corect stabilite initȘial, anomalii îîn
functȘionare, evaluaă ri periodice ale rezultatelor obtȘinute. Uneori aceste
modificaă ri determinaă reluarea sistemului chiar de la etapa de proiectare
logicaă .

învăţământ arhivistic (arh.), sistemul institutȘiilor de îînvaă tȘaămaî nt initȘiate sȘ i organizate

de caă tre Arhivele Statului cu scopul de a forma specialisȘ ti pentru munca
arhivisticaă . Primul proiect pentru îînfiintȘarea unui Institut de Paleografie a
apaă rut îîn 1862, cuprins îîn „Regulamentul de organizare a Arhivelor Statului".
Dezideratul privind îînfiintȘarea unor cursuri pentru pregaă tirea de specialisȘ ti
îîn munca de arhivaă s-a realizat abia îîn 1924, cîînd a luat fiintȘaă SȘ coala practicaă
de arhivari-paleografi. SȘ coala a functȘionat pe laî ngaă DirectȘia Generalaă a
Arhivelor Statului care îîi punea la dispozitȘie localul, biblioteca sȘ i materialul
didactic. Durata sȘ colii era de doi ani sȘ i cuprindea urmaă toarele discipline :
arhivisticaă , paleografie romaî naă , latinaă , greacaă , izvoarele istoriei romaî nilor,
pentru anul I, sȘ i sigilografie, heraldicaă , diplomaticaă , institutȘii vechi romaî nesȘ ti
sȘ i dreptul vechi romaî nesc, pentru anul II. Elevii sȘ colii trebuiau saă fie cel putȘin
absolventȘi ai îînvaă tȘaămîîntului secundar, iar corpul didactic era recrutat din
îînvaă tȘaămîîntul superior sȘ i secundar. SȘ coala practicaă de arhivari-paleografi a
editat primele albume de paleografie romaî naă , slavaă sȘ i latinaă . IÎn anul 1931
apare regulamentul de functȘionare al sȘ colii, care îîi schimbaă ataî t denumirea, îîn
SȘ coala superioaraă de arhivisticaă sȘ i paleografie, caî t sȘ i profilul, avaî nd sarcina de
a forma arhivisȘ ti, bibliotecari sȘ i expertȘi grafici, functȘionaî nd cu trei sectȘii:
arhivisticaă , bibliologie, expertizaă graficaă sȘ i grafologie. Prin modificarea legii
Arhivelor Statului din 1932 SȘ coala superioaraă de arhivisticaă sȘ i paleografie
primesȘ te denumirea de SȘ coala specialaă de arhivisticaă sȘ i paleografie, devenind
o institutȘie de îînvaă tȘaămaî nt superior. Aceastaă nouaă sȘ coalaă îîsȘi laă rgesȘ te
activitatea organizaî nd cursuri speciale pentru personalul arhivelor de la
 autoritaă tȘi sȘ i institutȘii publice sau particulare. SȘ coala specialaă de arhivisticaă sȘ i
paleografie functȘioneazaă paî naă îîn 1938 caî nd, îîn urma reformei îînvaă tȘaămaî ntul
superior, primesȘ te numele de SȘ coalaă de arhivisticaă , faă caî nd parte din grupa
sȘ colilor speciale sȘ i fiind socotitaă ca sȘ coalaă de îînvaă tȘaămaî nt superior. Durata
cursurilor era de trei ani, iar disciplinele care se predau erau grupate îîn
unsprezece catedre sȘ i cuprindeau cursuri de istorie, arhivisticaă , bibliologie,
muzeisticaă , grafologie, discipline îîn straî nsaă legaă turaă cu scopul urmaă rit de
sȘ coalaă , acela de a forma specialisȘ ti pentru arhive, biblioteci, muzee si instantȘe
judecaă toresȘ ti. SȘ coala de arhivisticaă a functȘionat paî naă îîn 1948, îînrolaî nd serii
de absolventȘi dintre care au fost recrutatȘi specialisȘ tii de mai taî rziu ai
arhivelor sȘ i muzeelor. SȘ coala de arhivisticaă a editat, îîncepaî nd cu anul 1941,
publicatȘia „Hrisovul". Prin reforma îînvaă tȘaămaî ntului din anul 1948 aceastaă
sȘ coalaă a devenit Institut de arhivisticaă , bibliologie sȘ i muzeografie, care avea
scopul de a forma specialisȘ ti practici îîn domeniul arhivistic, bibliologie sȘ i
muzeografie, de a pregaă ti cadre pentru cercetarea îîn domeniile respective.
Durata cursurilor era de trei ani. Institutul a functȘionat paî naă îîn 1950 cîînd
trece, ca sectȘie de arhivisticaă , pe laî ngaă Facultatea de Istorie a Universitaă tȘii „G.
L Parlion", iar îîn 1956 devine subsectȘie îîn cadrul Catedrei de istoria
romaî nilor, cursurile de arhivisticaă sȘ i sȘ tiintȘe auxiliare reducaî ndu-se numai la
lucraă ri practice sȘ i de seminar. Pentru a-sȘ i forma specialisȘ ti, Arhivele Statului
au organizat forme interne de îînvaă tȘaămaî nt profesional pe bazaă de planuri
anuale, stabilite pentru toate unitaă tȘile sale, îîn care se predau cursuri de
paleografie romaî naă , slavaă , greacaă , latinaă , maghiaraă , germanaă , limbi straă ine sȘ i
probleme de arhivisticaă , cronologie, sigilografie, arheologie, istoria
institutȘiilor, legislatȘie arhivisticaă etc. Astaă zi, pregaă tirea cadrelor din retȘeaua
Arhivelor Statului se îîncadreazaă îîn sistemul general de pregaă tire permanentaă ,
reglementataă pe plan natȘional prin legea privind perfectȘionarea pregaă tirii
profesionale a lucraă torilor din unitaă tȘile socialiste. IÎn acest scop a fost îînfiintȘat,
îîn martie 1980, Centrul de perfectȘionare a pregaă tirii de specialitate a cadrelor
din sistemul Arhivelor Statului, caă ruia îîi revin urmaă toarele atributȘii:
perfectȘionarea personalului de specialitate sȘ i reciclarea îîntregului personal
din sistemul Arhivelor Statului, specializarea cadrelor care prelucreazaă
documentele scrise îîn diversele tipuri de paleografie (chirilicaă , latinaă , slavaă ,
germanaă , greacaă , osmanaă , maghiaraă ), organizarea de cursuri de perfectȘionare
pentru personalul organizatȘiilor socialiste centrale care are responsabilitaă tȘi
îîn domeniul muncii de arhivaă .

înveliş de ceară albă (sig.), v. căuş.

înviorare a textului (arh., cens.), metodaă de sporire a contrastului de culoare a

pigmentȘilor de scriere care s-au decolorat ca urmare a trecerii timpului sau
expunerii la luminaă a documentelor. IÎ. se realizeazaă prin tratamente chimice
aplicate pe linia de scriere a textului. Procedeul implicaă uneori riscuri
deosebite din cauza posibilitaă tȘilor de descompunere definitivaă a pigmentȘilor
sau de influentȘare a suportului de haî rtie sau pergament ca urmare a aplicaă rii
substantȘei de regenerare, ce poate prejudicia îîn timp caracteristicile de
rezistentȘaă ale acestora.
Litera J

jachet de microfilme (arh., cons.), suport din folie de material plastic transparent,
utilizat pentru montarea microfilmelor îîn segmente. Sin. microfişa în
segmente.

jalbă (dipl.), act prin care una sau mai multe persoane, care au avut de suferit o
nedreptate, cer autoritaă tȘilor rezolvarea ei. IÎn trecut se adresa numai
domnului, caimacamului sau divanului Craiovei, iar dupaă organizarea
departamentelor de judecataă (sfaî rsȘ itul sec. al XVIII-lea — îînceputul sec. al XX-
lea) sȘ i acestora. Sin. plângere

jegyzőköyv (arh.), termen folosit la unele institutȘii administrative din Transilvania din
sec. al XIX-lea sȘ i la îînceputul sec. al XX-lea pentru: 1. registrul de procese-
verbale ale sȘ edintȘelor organului colectiv de conducere al institutȘiei; 2.
registrul de intrare-iesȘ ire a actelor.

jegyzőkönyvi szám (arh.), denumire folositaă îîn sec. al XIX-lea sȘ i la îînceputul sec. al XX-
lea îîn institutȘiile administrative din Transilvania cu limba oficialaă maghiaraă ,
pentru individualizarea actelor prin numaă rul de îînregistrare.

jumătate de bulă (sig.), bula pe care o folosesȘ te papa îîntre alegerea sȘ i consacrarea sa sȘ i
a caă rei fatȘaă, destinataă saă cuprindaă îînscrierea numelui, raă maî ne goalaă .

jumătate de zbor (her.), v. zbor. .

jurnal (dipl.), 1. Document de arhivaă din categoria manuscriselor, format dintr-un caiet
sau carnet, îîn care sunt cuprinse îînsemnaă rile zilnice ale unei personalitaă tȘi, cu
privire la anumite evenimente, de obicei legate de viatȘa sa, sau îînsemnaă rile
zilnice ale unei personalitaă tȘi din domeniul sȘ tiintȘei cu privire la unele
observatȘii sȘ tiintȘifice; j. de caă laă torie, jurnal (1) care cuprinde relatarea zilnicaă
asupra locurilor vaă zute sȘ i îîntaî mplaă rilor vrednice de îînsemnat din timpul
drumului. 2. Denumire utilizataă pentru condica (2) îîn care erau îînscrise zilnic
toate tranzactȘiile comerciale ale unei îîntreprinderi comerciale, registru-
jurnal. 3. Document scris din categoria actelor juridice, care cuprinde
hotaă raî rea dataă îîmputernicitȘilor de o instantȘaă judecaă toreascaă . IÎn Moldova
acest gen de document a fost denumit sȘ i j. de judecată. 4. Termen utilizat îîn
Moldova paî naă îîn a doua jumaă tate a sec. al XIX-lea pentru a denumi registrul
(1) tȘinut la instantȘele de judecataă pentru îînscrierea zilnicaă a proceselor-
verbale de judecataă .
Litera K

kendema, kentima (pal), semn diacritic îîn scrierea cu alfabetul chirilic care uneori
poate avea valoare foneticaă (de H sau mai rar a).

Konskription (dipl.), v. conscripţie.

Konsularrechnung (arh.), v. ratio consularis.

Konvolut (arh.), termen folosit îîn regulamentul privind arhivele comitatelor din
Transilvania din 1787 pentru a desemna un pachet de documente care putea
saă contȘinaă acte cu privire la o singuraă problemaă sau la mai multe probleme
chiar faă raă vreo legaă turaă tematicaă îîntre ele.

Kopialbuch (arh.), registru folosit îîn unele cancelarii oraă sȘ enesȘ ti din Transilvania îîn sec.
XVI —XVII (de ex. BistritȘa sȘ i Sibiu), îîn care se copiau documentele mai
importante.

kormányrazeki szám (arh.), titlul unei rubrici îîn registrul jurnal (naplόό ) folosit la
comitatul Turda din anul 1845, îîn care este trecut numaă rul (de emitere sau de iesȘ ire) al
ordinelor guberniale.

Litera L

lacrimi (her.), mobile ale scutului, faă caî nd parte din categoria figurilor naturale,
reprezentate sub forma unor picaă turi de argint. Stema familiei Ghica include
12 1. de argint, amintind uciderea domnului Grigore al III-lea Ghica (1764-
1767; 1774-1777) de caă tre turci, pentru faptul caă s-a opus ciuntirii
teritoriului Moldovei (cedaă rii Bucovinei Imperiului habsburgic).

lajstromkönyv (arh.), denumire maghiaraă folositaă îîn prima jumaă tate a sec. XIX îîn
arhivele comitatelor din Transilvania pentru registrul auxiliar elenchus, care
contȘinea numai evidentȘa pentru anumite categorii de acte.

lambrechini (her.), ornament exterior al scutului îînfaă tȘisȘ at ca nisȘ te faî sȘ ii din stofaă sau
vrejuri vegetale care cad din vaî rful scutului pe laturile acestuia. L. au fost
 reprezentatȘi, din punct de vedere al formei, îîn functȘie de stilul artistic
dominant (gotic, renasȘ tere, baroc, rococo etc.). L. amintesc acoperaă maî ntul
coifului sfaî sȘ iat îîn lupte. IÎn mod obisȘ nuit l. sunt îînfaă tȘisȘ atȘi, din punct de vedere
cromatic, prin atribuirea smaltȘului principal al scutului paă rtȘilor exterioare,
iar a metalului sau a culorii celei mai îînsemnate mobile din scut, celor
interioare.

laminare (arh., cons.), metodaă de restaurare care constaă îîn placarea ambelor paă rtȘi ale
unei file document cu folii sintetice termoplaste, îîn vederea sporirii
rezistentȘei fizico-mecanice a haî rtiei. Cele mai folosite folii sintetice sîînt cele
pe bazaă de acetat de celulozaă sau de polietilenaă , îîn general 1. se face cu o
presaă caldaă , la temperaturi de 80—140°G sȘ i presiuni de 6 kg/cm.p.

laminator (arh., cons.), v. presă de laminare.

lampa lui Wood (arh.), v. lampă cu lumină ultravioletă.

lampă cu lumină ultravioletă (arh.), lampaă electricaă prin luminiscentȘaă, cu vapori de

mercur sȘ i îînvelisȘ din cuartȘ care emite radiatȘii ultraviolete, folositaă la citirea
documentelor al caă ror scris sȘ i-a pierdut o parte din lizibilitate îîn luminaă
vizibilaă . Sin. lampa lui Wood, lampă de cuarţ.

lampă de cuarţ (arh.), v. lampă cu lumină ultravioletă,

lăsare în custodie a documentelor (arh.), laă sarea îîn paă strarea creatorului sau
detȘinaă torului a fondurilor sȘ i colectȘiilor detȘinute, dupaă expirarea termenului
de depunere a acestora la Arhivele Statului. L. se face pe bazaă de proces-
verbal îîncheiat îîntre Arhivele Statului sȘ i detȘinaă torul fondurilor sau colectȘiilor.
IÎn aceastaă situatȘie Arhivele Statului preiau un exemplar din inventarele
fondurilor sȘ i colectȘiilor laă sate îîn custodie.

lecta et conecta (dipl.), îînsemnare de cancelarie pe documentele latine medievale din

Transilvania, care se referaă la certificarea sȘ i perfectarea documentului îînainte
de validare.

legalizarea de acte (arh.), v. eliberarea de certificate, copii şi extrase.

legendă (sig.), textul scris, de obicei la marginea spatȘiului sigilar circular de la dreapta
spre staî nga, indicaî nd numele sȘ i atributele posesorului. L. poate fi scrisaă îîn
diferite limbi (latinaă , slavaă , greacaă etc). Din punct de vedere al contȘinutului
poate fi 1. dezvoltată sȘ i 1. restrînsă; 1. dezvoltataă , textul scris la marginea
caî mpului sigilar cuprinzaî nd titulatura dezvoltataă a domnului, respectiv
invocatȘia simbolicaă , atributul teocratic Io, numele, filiatȘia, titlul (voievod),
 calitatea (domn), formula devotȘiunii (din mila lui Dumnezeu), denumirea
tȘaării, uneori sȘ i data; 1. restraî nsaă , textul scris îîn exergaă sau plasat îîn caî mpul
sigilar cuprinzaî nd titulatura restraî nsaă a domnului, respectiv atributul
teocratic Io, numele, titlul (voievod) sȘ i calitatea (domn).

legimus (dipl.), formulaă , constaî nd din scrierea acestui cuvaî nt, îîncadrat de semnul crucii,
aplicataă ca mijloc de validare, îîn tusȘ rosȘ u sȘ i cu litere mari provenind din
cancelaria imperialaă romanaă sȘ i regaă sitaă pe diplomele imperiale bizantine.

legislaţie arhivistică (arh.), totalitatea maă surilor legislative care asiguraă cadrul juridic
sȘ i administrativ al preluaă rii, conservaă rii, folosirii sȘ i ocrotirii tezaurului
documentar al tȘaării. Pentru constituirea Arhivelor Statului s-a emis Anexa A-
22 a Ministerului Trebilor din Laă untru prin care se îînfiintȘeazaă institutȘia, la 1
mai 1831. DispozitȘiile anexei fiind sumare, institutȘia nou creataă a simtȘit
nevoia unor instructȘiuni sȘ i norme referitoare la modul de primire a dosarelor,
la îîntocmirea evidentȘei, la procedura de urmat pentru îîmprumutul de dosare
sȘ i eliberarea de copii dupaă documentele existente îîn arhivaă , la organizarea
registraturii, organizarea serviciilor, obligatȘiile personalului etc Ca urmare,
sunt elaborate sȘ i apar o serie de acte normative: la 9 iunie 1831, Jurnalul
Sfatului Administrativ pentru regulile ce urmează a se păzi la ţinerea Arhivei;
îîn acelasȘ i an, la 30 septembrie, Proiectul de datorii şi orânduirea Eforului
Arhivei, privind regulamentul de functȘionare al Arhivei TȘ aării Romaî nesȘ ti. IÎn 30
august 1838 se publicaă Regulile ce urmează a se păzi la darea delelor şi altor
hârtii din Arhivă, îîn care sunt cuprinse primele reguli de folosire a
documentelor din arhivaă . IÎn decembrie 1840 apare Regulamentul pentru
Arhivele Statului, care contȘine norme referitoare la: personal, folosirea
documentelor, preluarea de materiale sȘ i organizarea serviciilor. IÎn noiembrie
1843 se îîntocmesȘ te Jurnalul Sfatului Administrativ cu privire la măsurile luate
pentru împuţinarea numărului hârtiilor şi împărţirea dosarelor în
trebuincioase şi netrebuincioase, îîn care se gaă sesc primele informatȘii
referitoare la selectȘionarea documentelor. IÎn Moldova ,Arhiva Statului a fost
îînfiintȘataă la 1 ianuarie 1832. Pentru a reglementa functȘionarea Arhivei
Statului, LogofetȘia Dreptaă tȘii din Moldova, de care depindea aceastaă institutȘie,
emite îîn 26 ianuarie 1832 Instrucţiuni pentru ţinerea Arhivei Statului, îîn care
sunt cuprinse dispozitȘii referitoare la îîntreaga activitate pe care trebuie saă o
depunaă Arhiva TȘ aării. Acestor instructȘiuni le urmeazaă o serie de acte
normative pentru a preciza modul îîn care trebuie saă se desfaă sȘ oare activitatea
îîn Arhivele Statului. Astfel, îîn iunie 1855 apare Legea pentru chipul
desfiinţării actelor acelor netrebnice de la Arhiva Statului, iar îîn februarie 1857
o hotaă raî re prin care se stabilesȘ te ca arhiva institutȘiilor saă fie predataă la
Arhivele Statului de patru ori pe an. IÎn aprilie 1862 apare Jurnalul Consiliului
de Miniştri pentru trecerea Arhivelor Statului la Ministerul Cultelor şi
Instrucţiunii, care unificaă cele douaă arhive de la BucuresȘ ti sȘ i de la IasȘ i. Primul
act normativ îîn noua situatȘie a fost Regulamentul pentru organizarea
Arhivelor Statului din noiembrie 1862, prin care Arhiva de la BucuresȘ ti este
organizataă ca DirectȘie Generalaă , avaî nd îîn subordine Arhiva de la IasȘ i.
Urmeazaă , îîn martie 1869, noul Regulament de organizare al Arhivelor Statului,
prin care se stabilesȘ te ca depunerea de dosare la arhive saă se facaă pe bazaă de
inventar sȘ i saă fie „depuse actele de interes public" sȘ i Regulamentul pentru
organizarea serviciului Arhivelor Statului, apaă rut îîn iulie 1872, care a stat la
baza activitaă tȘii Arhivelor Statului paî naă îîn anul 1925, caî nd apare Legea pentru
organizarea Arhivelor Statului. Prin aceastaă lege se stabileau: principiul
descentralizaă rii arhivelor cu o conducere centralaă , categoriile de materiale
care trebuiau depuse la arhive, obligatȘiile sȘ tiintȘifice ale institutȘiei,
interzicerea îînstraă inaă rii documentelor faă raă aprobarea Arhivelor Statului,
modul de recrutare a personalului sȘ i atributȘiile lui, îînfiintȘarea unei SȘ coli
practice de arhivari, paleografi sȘ i a unui Consiliu de perfectȘionare. Aceastaă
lege este modificataă prin Legea nr. 64 din 5 aprilie 1932 sȘ i legea din 5 iulie
1934 care faă ceau precizaă ri îîn problema preluaă rii sȘ i paă straă rii documentelor de
caă tre unitaă tȘile arhivistice teritoriale. Modificaă rile legiferate daă deau
posibilitatea paă straă rii documentelor sȘ i de caă tre arhivele judetȘene sȘ i comunale,
cu conditȘia ca acestea saă se refere sȘ i saă reflecte istoricul sau evolutȘia
localitaă tȘilor respective. IÎn 25 ianuarie 1951 apare Decretul nr. 17 al
Prezidiului Marii Adunaă ri NatȘionale a Republicii Populare Romaî ne, prin care
Arhivele Statului trec de la Ministerul IÎnvaă tȘaămaî ntului Public la Ministerul
Afacerilor Interne, îîn acelasȘ i an (16 iunie), apare sȘ i Hotărârea Consiliului de
Miniştri cu nr. 472 privitoare la atribuţiunile şi normele de funcţionare ale
Direcţiei Arhivelor Statului, prin care se stabilesc atributȘiile Arhivelor Statului
cu privire la preluarea sȘ i conservarea documentelor, precizaî ndu-se
urmaă toarele îîn art. 2: „DirectȘiunea Arhivelor Statului îîndrumeazaă sȘ i
controleazaă organizarea sȘ i conservarea materialului arhivistic al institutȘiilor
sȘ i îîntreprinderilor de orice fel, adunaă , selectȘioneazaă sȘ i clasificaă materialul
arhivistic de pe teritoriul Republicii Populare Romaî ne, conservaî nd pe acela
care prezintaă importantȘaă istoricaă sȘ i natȘionalaă de stat". Pentru a raă spunde
acestor sarcini sȘ i pentru a uniformiza activitatea arhivisticaă , Arhivele Statului
au elaborat sȘ i difuzat îîn anul 1954 Instrucţiuni generale pentru organizarea şi
funcţionarea arhivelor ministerelor, instituţiilor centrale şi locale,
organizaţiilor obşteşti şi cooperatiste, întreprinderilor, gospodăriilor agricole
de stat şi a gospodăriilor agricole, menite saă punaă ordine îîn toate arhivele,
staă vilind distrugerile documentelor sȘ i creaî nd conditȘii pentru folosirea
documentelor care prezentau interes sȘ tiintȘific sȘ i practic. IÎn iulie 1957 apar
Decretul nr. 353 sȘ i Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1119 prin care se
îînfiintȘeazaă Fondul Arhivistic de Stat al Republicii Populare Romaî ne. Potrivit
decretului, DirectȘiei Generale a Arhivelor Statului, ca administrator unic al
Fondului Arhivistic de Stat, îîi revenea obligatȘia saă elaboreze instructȘiuni
privind modul de preluare, inventariere, ordonare, paă strare sȘ i folosire a
tuturor documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic de Stat, iar prin
Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1119 din 17 iulie 1957, privind
organizarea şi funcţionarea Direcţiei Generale a Arhivelor Statului şi
administrarea Fondului Arhivistic de Stat al Republicii Populare Romane erau
stabilite normele de functȘionare sȘ i organizare ale Arhivelor Statului pe îîntreg
teritoriul tȘaării. Pe baza aceleiasȘ i hotaă raî ri, DirectȘia Generalaă a Arhivelor
Statului elaboreazaă Instrucţiunile generale nr. 6720 din 27 noiembrie 1957,
pentru organizarea si funcţionarea arhivelor, organelor şi instituţiilor de stat,
ale organizaţiilor economice socialiste şi ale organizaţiilor obşteşti sȘ i
Indicatorul-tip cuprinzător al termenelor de păstrare a dosarelor, registrelor şi
a altor materiale documentare comune organelor şi instituţiilor de stat,
organizaţiilor economice socialiste şi organizaţiilor obşteşti. De asemenea,
sunt elaborate Instrucţiunile nr. 5513/1961 pentru expertizarea materialelor
documentare. DispozitȘiile acestor acte normative fiind depaă sȘ ite de stadiul de
dezvoltare a societaă tȘii sȘ i necorespunzaî nd necesitaă tȘilor cercetaă rii sȘ tiintȘifice sȘ i
activitaă tȘii practice, n-au mai putut constitui îînsaă cadrul juridic necesar muncii
arhivistice, fapt ce a impus o nouaă reglementare privind organizarea,
paă strarea sȘ i folosirea documentelor. Aceste reglementaă ri au fost cuprinse îîn
Decretul nr. 472 din 1.971 care a stabilit conceptul de Fond Arhivistic
NatȘional, cuprinzaî nd îîn sfera sȘ i contȘinutul saă u toate izvoarele documentare
ale tȘaării, indiferent de creatorul sau detȘinaă torul lor. Decretul
mentȘioneazaă .categoriile de documente care, create îîn decursul vremii de
organele de stat sȘ i celelalte organizatȘii sau de persoane fizice, constituie
Fondul Arhivistic NatȘional. Spre deosebire de Fondul Arhivistic de Stat, noul
concept, respectiv Fondul Arhivistic NatȘional, este mai cuprinzaă tor, îîntrucaî t
include ataî t documentele proprietate de stat caî t sȘ i documentele create sȘ i
detȘinute de organizatȘiile obsȘ tesȘ ti, culte religioase sȘ i persoane fizice. Decretul
stabilesȘ te Ministerului de Interne sarcina ca, prin DirectȘia Generalaă a
Arhivelor Statului, saă îîndrume, saă coordoneze sȘ i saă controleze îîntreaga
activitate arhivisticaă . La 31 octombrie 1974, Decretul nr. 206 aduce o serie de
modificaă ri sȘ i precizaă ri Decretului nr. 472 din 1971 privind Fondul Arhivistic
NatȘional, indicaî nd maă surile pentru îîmbunaă taă tȘirea conditȘiilor de conservare sȘ i
valorificare a tuturor documentelor care constituie acest fond. Decretul
extinde obligativitatea depunerii documentelor la Arhivele Statului de caă tre
diferite institutȘii, muzee, biblioteci, organizatȘii ale cultelor, precum sȘ i de caă tre
persoane fizice, precizaî nd îîn acelasȘ i timp institutȘiile care pot detȘine sȘ i paă stra
documente care formeazaă Fondul Arhivistic NatȘional. Pe linia îîmbunaă taă tȘirii
legislatȘiei care protejeazaă Fondul Arhivistic NatȘional, îîn anul 1975 apar H.CM.
nr. 311 privind criteriile de stabilire a valorilor nominale ale bunurilor din
Patrimoniul Cultural Naţional, M.C.M. nr: 312 privind stabilirea preţurilor de
achiziţie a bunurilor din Patrimoniul Cultural Naţional, precum sȘ i Decretul
Prezidenţial nr. 53 privind categoriile de bunuri culturale care nu fac parte din
Patrimoniul Cultural Naţional şi criteriile de asigurare de către Comisia
Centrală de Stat a Patrimoniului Cultural Naţional pentru trimiterea lor peste
graniţă. Caî t privesȘ te actele normative pentru organizarea muncii îîn domeniul
arhivelor, DirectȘia Generalaă a Arhivelor Statului a elaborat îîn 1973 Normele
tehnice pentru înregistrarea, gruparea în dosare, selecţionarea şi păstrarea
documentelor scrise şi tipărite, a sigiliilor şi ştampilelor de către organizaţiile
socialiste şi celelalte organizaţii, îîn anul 1976 Normele tehnice privind
desfăşurarea activităţii în Arhivele Statului (pentru uzul personalului din
Arhivele Statului), iar îîn anul 1977 Regulamentul nr. 388 din 18 ianuarie 1977
privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de selecţionare, care
reglementeazaă organizarea sȘ i functȘionarea comisiilor de selectȘionare din
retȘeaua Arhivelor Statului. IÎn afara acestora, prevederi cu referire la arhive se
regaă sesc sȘ i îîn alte acte normative: Legea nr. 32 din anul 1971 privind apaă rarea
secretului de stat îîn Republica Socialistaă Romaî nia; Legea nr. 62 din anul 1974
privind ocrotirea Patrimoniului Cultural NatȘional al Republicii Socialiste
Romaî nia; decrete cu privire la organizarea Ministerului de Interne; dispozitȘii
îîn codul penal etc.
lelde (arh.), denumire maghiaraă pentru registru indice sau repertoriu alfabetic folositaă la
Comitatul Turda, îîn perioada 1849—1851.

leopard-lionat (her.), v. leu.

letopiseţ (dipl.), cronicaă veche.

leu (her.), simbol heraldic din categoria figurilor naturale, îînfaă tȘisȘ at îîn diferite forme.
Caî nd este reprezentat trecaî nd sȘ i cu capul îîn profil se blazoneazaă leopardat,
iar caî nd este ridicat pe labele inferioare sȘ i are capul vaă zut din fatȘaă se descrie
leopardat-lionat.

leii-leopardat (her.), v. leu.

liber civitatis (dipl.), termen folosit îîn Transilvania îîn sec. XIV—XVII pentru registrele
generale oraă sȘ enesȘ ti, îîn care erau trecute hotaă raî ri importante ale conducerii
orasȘ ului, lista cetaă tȘenilor care au depus juraă maî ntul de credintȘaă, notificaă ri de
schimbare de proprietaă tȘi imobiliare, îînsemnaă ri de cronicaă , liste de functȘionari
etc.

liber expeditionum (arh.), serie de registre de iesȘ ire a actelor la magistratul din Gherla
din perioada 1784 — 1825.

liber privilegiorum et collationum (dipl.), denumirea unui registru din arhiva

Guberniului Transilvaniei care cuprinde donatȘii, numiri îîn functȘii, documente
privind unele drepturi din anii 1696 — 1699, 1753 — 1765, 1861-1866.

liber regius (dipl.), denumire din perioada medievalaă pentru registrul documentelor
emise de cancelaria regalaă , sau îîn perioada 1542 — 1688 de caă tre cancelaria
principilor Transilvaniei, iar dupaă 1690 de caă tre Guberniul Transilvaniei. Pe
verso-ul documentelor eliberate erau trecute anul sȘ i fila din l, unde era copia
sau conceptul documentului emis. Libri regii ale principilor Transilvaniei erau
paă strate îîn arhiva capitlului din Alba Iulia.

libri lustrales (dipl.), denumirea folositaă îîn evul mediu îîn Transilvania pentru liste sau
registre de evidentȘaă privind trecerea îîn revistaă a celor aptȘi de arme, îîndeosebi
îîn scaunele secuiesȘ ti.

licorn (sau licornă) (her.), animal fabulos, reprezentat sub forma unui cal cu un corn îîn
frunte, uneori cu barbaă de tȘap sȘ i copite despicate. Un astfel de animal apare îîn
stema domnului TȘ aării Romaî nesȘ ti, Ioan Gheorghe Caragea (1812 — 1818). Sin.
inorog, mono cerb.
limbaj de regăsire (arh., inf.), sistem semantic conventȘional (formalizat) care servesȘ te
pentru exprimarea sensului contȘinutului documentelor sȘ i a cererilor de
informare.

limbat (her.), îînfaă tȘisȘ are a unor animale cu limba scoasaă sȘ i reprezentataă de obicei îîn alt
smaltȘ . Sin. limbuit.

limbuit (her.), v. limbat.

linie (pal.), v. instrumente de scris şi auxiliare.

linie bărbătească (gen.), succesiunea generatȘiilor dupaă tataă . Sin. linie masculină.

linie femeiască (gen.), succesiunea generatȘiilor dupaă mamaă . Linie masculinaă (gen.), v.
linie bărbătească.

lista alfabetică a tezaurului (arh., inf.), listaă cuprinzaî nd totȘi descriptorii sȘ i termenii
neacceptatȘi scosȘ i îîn vedetaă sȘ i oraî nduitȘi îîn ordine strict alfabeticaă , caracter
dupaă caracter, avaî nd indicate relatȘiile imediate de supra sȘ i subordonare.

listă de corespondenţă a cotelor unităţilor arhivistice (arh.), tabel îîntocmit îîn

procesul reinventarierii unui fond sau colectȘii pentru punerea de acord a
cotei unitaă tȘilor arhivistice din vechiul instrument de evidentȘaă cu cota primitaă
îîn noul instrument. L. se anexeazaă la instrumentul nou îîntocmit.

listă de existent a unităţilor arhivistice (arh.), tabel cu evidentȘa numericaă a unitaă tȘilor
arhivistice paă strate dintr-un fond care are instrumente de evidentȘaă
contemporanaă . L. se îîntocmesȘ te îîn cazul îîn care numaă rul documentelor lipsaă
este mai mare decaî t a celor ce s-au paă strat. Lista se anexeazaă la instrumentul
de evidentȘaă îîn care sunt îînregistrate documentele.

listă de lipsuri a unităţilor arhivistice (arh.), tabel cu evidentȘa numericaă a unitaă tȘilor
arhivistice ce lipsesc dintr-un fond a caă rui evidentȘaă este tȘinutaă pe registre
contemporane. L. se îîntocmesȘ te îîn cazul îîn care numaă rul documentelor
existente este mai mare decaî t al celor ce lipsesc. Lista se anexeazaă la
instrumentul de evidentȘaă îîn care sunt îînregistrate documentele.

listă de selecţionare (arh.), act oficial prin care Comisia de SelectȘionare avizeazaă
eliminarea unitaă tȘii arhivistice lipsite de valoare documentar-istoricaă sau
practicaă , dintr-un fond al caă ror termen de paă strare a expirat. L . cuprinde sȘ i
tabelul cotelor sau rezumatelor unitaă tȘilor arhivistice propuse a fi eliminate.
Termenul a fost îînlocuit cu proces-verbal de selecţionare.
listă a marilor dregători (dipl.), element al protocolului final, parte a formularului
diplomatic, specificaă actelor solemne emise îîn cancelariile suverane, constaî nd
îîn indicarea numelui sȘ i functȘiei marilor demnitari, martori îîn mod real sau
fictiv la decizia domnului; 1. avaî nd initȘial rolul de a îîntaă ri contȘinutul actului
prin faptul caă respectivii dregaă tori îîsȘi daă deau ccnsimtȘaămaî ntul la acesta, a
devenit ulterior un simplu element al solemnitaă tȘii; 1. ajutaă deseori la
precizarea datei documentelor nedatate.

litera dominicală (cron.), element cronologic secundar constaî nd din primele litere ale
alfabetului (A—G) sȘ i indicaî nd primele sȘ apte zile din luna ianuarie a unui an,
repetaî ndu-se pentru restul saă ptaă maî nilor din anul respectiv. L. este îîn
concordantȘaă cu mina anului sȘ i cu ciclul solar de 28 de ani. Metoda a fost
folositaă de cronologisȘ tii apuseni pentru a afla ziua de saă ptaă maî naă a unei date
din an.

litterae (dipl.), 1. Denumirea cea mai frecventaă dataă oricaă rui îînscris îîn evul mediu, redat
îîn limbajul modern cu document sau act. Pentru diferentȘierea categoriilor de
documente, termenul este îînsotȘit de adjective care se referaă la genul,
contȘinutul sȘ i forma documentului. 2 Uneori, privilegiu; 1. adiudieatoriae,
sentintȘaă judecaă toreascaă , îîn denumirea caă reia se subliniazaă atribuirea unui
bun sau drept; 1. alphabeto in tercisae (afocisae, incisae), v. chirograf; 1.
alphabeto per medium foipartitae, v. chirograf; 1. annuales, denumire folositaă ,
îîncepaî nd din prima jumaă tate a sec al XIV-lea, îîn Transilvania, pentru poruncaă
regalaă , valabilaă timp de un an, adresataă unui loc de adeverire pentru
îîndeplinirea tuturor formelor procedurale îîn favoarea beneficiarului poruncii
(citatȘii, cercetaă ri, hotaă rniciri), faă raă saă fie nevoie de porunci speciale de la caz
la caz. Sin. 1. regales generales; 1. apertae (dipl.), sin. I. patentes. V. scrisoare
deschisă; I. eitatoriae, document utilizat îîn anchete judiciare, depunere de
maă rturii sau judecataă ; 1. ciausae, denumire pentru scrisoarea îînchisaă printr-o
bandaă sȘ i sigiliu aplicat, pentru a nu permite citirea contȘinutului decaî t de caă tre
destinatar, dupaă ruperea sigiliului; L confirmationales, categorie de
documente latine medievale din Transilvania, prin care se confirmaă sȘ i se
reîînnoiesc dispozitȘiile unuia sau a mai multor documente anterioare, de caă tre
un emitent de acelasȘ i rang sȘ i. succesor, sau de rang superior fatȘaă de emitentul
documentelor anterioare; 1. evocatoriae, denumire pentru scrisoare de
chemare îîn judecataă ; 1. expeditoriae, document referitor la predarea unor
bunuri sau documente, pentru justificarea predaă torului; I. iassionales, docu-
ment îîntocmit de locurile de îîncredere pentru consemnarea unor maă rturisiri
sau declaratȘii verbale privind tranzactȘii, îîntȘelegeri, dispozitȘii testamentare
etc.; 1. inquisitoriae, termen pentru scrisoare de cercetare, anchetare; 1.
judiciales (arh.), serie de documente îîn arhiva conventului din Cluj-Maă naă sȘ tur
(1648), care cuprinde 1. sententionales l. adjudicatoriae, 1. praceptoriae, (v.);
1. memoriales, denumire pentru diferite acte de proceduraă îîn procese (acte
de amaî nare, de globire, de descaă rcare, de îîntaî mpinare, de oprelisȘ te); 1.
metales, documente privind descrierea semnelor de hotar (metae) îîntre douaă
sau mai multe mosȘ ii sau localitaă tȘi. L. m. sunt constituite îîntr-o serie aparte de
documente îîn arhiva conventului din Cluj-Maă naă sȘ tur; 1. missiles, documente
emise de autoritaă tȘi sau emitentȘi aproximativ egali îîn rang cu destinatarul,
 constituite uneori îîn serii aparte (de ex. la comitatul MaramuresȘ ). L. m. se
referaă la multiple aspecte ale administratȘiei locale ; 1. patentes Sin. 1. apertae.
V. scrisoare deschisă; 1. praeceptoriae, termen pentru scrisoare de poruncaă ; 1.
protestatoriae, document îîntocmit de locurile de adeverire îîmpotriva unei
porunci, sentintȘe sau actȘiuni; 1. privilegiales v. privilegiu; 1. proclamatoriae,
termen pentru scrisoare de chemare prin vestire obsȘ teascaă ; 1. prohibitoriae,
document utilizat la îîntaî mpinare îîmpotriva conferirii unor mosȘ ii sau
posesiuni; 1. reambulatoriae, scrisoare de hotaă rnicire care cuprinde
descrierea hotarelor îîntre douaă mosȘ ii sau localitaă tȘi, dupaă inspectarea lor la
fatȘa locului; 1. recaptivatoriae, document referitor la redobaî ndirea unor
bunuri sau drepturi; 1. regales generales, v. 1. annuales; 1. relatoriae,
documente îîntocmite de locurile de îîncredere îîn baza unei porunci regale sau
voievodale — de obicei transcrisaă ca transumpt — privind îîndeplinirea
acestei porunci, de exemplu: citatȘii, cercetaă ri, hotaă rniciri; 1. rescriptionales,
categorie de scrisori îînchise, cu sensul de raport ce cuprinde raă spunsul la o
poruncaă ; 1. sententionales, termen pentru scrisori de sentintȘaă ; 1. statutoriae,
scrisori îîntocmite de locurile de adeverire, îîn baza relataă rii delegatului trimis
la punerea îîn posesie a noului staă paî n îîn baza unei porunci regale sau
voievodale.

litterae columnatae (pal.), denumire folositaă de B. P. HasȘ deu pentru scrierea cu caturi.
V. prescurtare prin suprascriere sau cat.

litteralia instrumenta (dipl.), termen folosit îîn Transilvania medievalaă pentru

documente scrise. Sin. litteralia munimenta.

litteralia munimenta (dipl.), v. litteralia instrumenta.

Litterarum Civitatis Coronensis digestio (arh.), inventarul privilegiilor din arhiva

orasȘ ului BrasȘ ov, îîntocmit de caă tre Christian Pomarius îîn 1552 — 1553.
Cuprinde 309 pozitȘii îîn 18 grupe, îîn parte dupaă emitentȘi, îîn parte tematic. V.
digestio.

loca credibilia (dipl.), institutȘii bisericesȘ ti cu atributȘii de notariat public sȘ i arhivaă

publicaă îîn perioada feudalaă , îîn toataă sfera de activitate a bisericii romano-
catolice. Pe teritoriul Transilvaniei au functȘionat ca locuri de îîncredere
capitlurile episcopale de la Alba Iulia, Oradea sȘ i Cenad, capitlul bisericii
colegiale (neepiscopale) din Arad, apoi conventurile din Cluj-Maă naă sȘ tur sȘ i din
Dealul Oraă zii. IÎn limba romaî naă se folosesc pentru 1. termenii: locuri de
încredere sȘ i locuri de adeverire. Despre arhivele lor, v. archivum regnicolare sȘ i
archivum domesticum.

locul de emitere a documentului 1. (dipl.), element al formularului diplomatic (v.),

îînsumat îîn protocolul final (v.) îîn care se precizeazaă locul unde a fost scris
actul. L. a fost consemnat îîn cancelariile romaî nesȘ ti la îînceput doar prin
 numele localitaă tȘii, apoi sȘ i prin precizaă ri de tipul: orasȘ , cetate, resȘ edintȘaă
domneascaă etc. 2. (arh.), parte determinataă îîn spatȘiul geografic îîn care se aflaă
persoana fizicaă sau juridicaă îîn momentul emiterii documentului.

locuri de adeverire (dipl.), v. loca credibilia.

locuri de încredere (dipl.), v. loca credibilia.

logofăt (dipl.), dregaă tor, sȘ eful cancelariei domnesȘ ti îîn TȘ ara Romaî neascaă si îîn Moldova. L.
urmaă rea îîntocmirea actelor, expedierea lor, paă stra sȘ i folosea sigiliul; îîn
virtutea functȘiei sale, 1. putea cerceta cauzele pe plan juridic, iar uneori saă -sȘ i
asume atributȘii de naturaă politicaă ; logofaă t de tainaă , v. câmăraş de izvoade.

lună (her., sig.), figuraă naturalaă , din categoria asȘ trilor, reprezentataă , conform regulilor
heraldice, printr-un disc de argint cu figuraă umanaă , îîn heraldica romaî neascaă
acest astru este, de obicei, îînfaă tȘisȘ at sub formaă de crai nou (semilunaă ) figurat.
PozitȘia obisȘ nuitaă a semilunii este culcataă la orizontal, cu coarnele îîn sus ; caî nd
este redataă orizontal cu coarnele îîn jos se blazoneazaă raă sturnataă ; caî nd este
îînfaă tȘisȘ ataă pe vertical cu coarnele îîndreptate spre flancul drept se definesȘ te
semilunaă îîntoarsaă ; iar caî nd este îîn pozitȘie verticalaă , cu coarnele spre staî nga,
se descrie conturataă . Simbolizeazaă vesȘ nicie, nemurire, straă lucire.

Litera M

m.a. (diplomaticaă ), v. manu aliena, mahzar (magzar) (dipl.), v. arzmagzar.

mandat (dipl.), 1. Document din categoria scrisorilor deschise (v. Utterode patentes,
litterae apertae), emis îîn evul mediu de cancelaria regalaă sau voievodalaă caă tre
autoritaă tȘile sau personalitaă tȘile din Transilvania, pentru a face cunoscutaă
porunca, dispozitȘia regalaă sau voievodalaă . 2. Rescript (2) îîntr-un post raă mas
vacant prin deces. 3. Act juridic cu valoare limitataă , cuprinzaî nd un ordin scris
de o instantȘaă de judecataă unui organ executor. 4. Act contabil cu valoare
limitataă cuprinzaî nd un ordin sau un aviz de plataă emis de caă tre o bancaă
pentru efectuarea unei plaă tȘi. Formular tip completat cu suma de bani depusaă
la posȘ taă de caă tre expeditor pentru a fi remisaă destinatarului mentȘionat. 5. Act
juridico-administrativ care contȘine o îîmputernicire contractualaă , de a
reprezenta o persoanaă fizicaă sau moralaă sȘ i a actȘiona îîn numele ei.

mandat uni generale (dipl.), termen folosit îîn Transilvania îîn sec. al XIV-lea pentru o
poruncaă generalaă a regelui. V. litterae annuales.
manifest (dipl.), document scris din categoria documentelor imprimate, multiplicate,
cuprinzaî nd o declaratȘie publicaă , prin care sȘ eful statului, guvernului, diferite
organizatȘii obsȘ tesȘ ti, culturale sau partide politice îîsȘi expun conceptȘiile,
programul ori hotaă raî rile lor, îîn legaă turaă cu anumite evenimente sau maă suri
de stat importante, îîn care se formuleazaă un punct de vedere de interes
general, se face o chemare la o actȘiune de masaă etc.; document politic
prezentat public pentru a determina initȘierea unor actȘiuni imediate.

Manipulaţi (arh.), denumire a unei subdiviziuni din seria actelor normative din arhiva
Guberniului Transilvaniei; cuprinde documente îîncepaî nd din a doua jumaă tate
a sec. al XVI-lea paî naă îîn 1862, privind regulamente de functȘionare ale
Cancelariei Guberniului, Cancelariei Aulice sȘ i alte instructȘiuni de registraturaă .

mantie (her.), v. mantou.

mantou (her., sig.), ornament exterior al scutului alcaă tuit din purpuraă sȘ i caă ptusȘ it cu
herminaă , simbol al marilor dregaă tori de stat. Sin. mantie.

Manu Grigore N. (30 ianuarie 1843, BucuresȘ ti — 29 aprilie 1903, BucuresȘ ti), secretar sȘ i
apoi director al Arhivelor Statului, îîntre 12 iulie 1866 sȘ i 7 februarie 1869 sȘ i
îîntre 11 martie 1870 sȘ i 16 octombrie 1871. SȘ i-a faă cut studiile îîn tȘaraă , mai
mult ca autodidact. Bun cunoscaă tor al istoriei patriei sȘ i pretȘuitor al
documentelor, M. s-a straă duit ca, pe baza unor regulamente sau alte materiale
cu caracter normativ îîntocmite de el, saă organizeze activitatea arhivisticaă pe
principii îînaintate, ocupaî ndu-se de rezolvarea unor probleme importante ca:
legislatȘia arhivisticaă , asigurarea unui local sȘ i mobilier adecvat, pregaă tirea
personalului sȘ i activitatea sa sȘ tiintȘificaă , publicatȘiile arhivistice, îînfiintȘarea
unei biblioteci documentare, a unui muzeu, a SȘ colii de arhivari-paleografi,
îînfiintȘarea de arhive judetȘene etc.

manu aliena (dipl.), mentȘiune folositaă îîn documentele medievale, mai ales îîn limba
latinaă , dar sȘ i îîn limba maghiaraă din Transilvania, îîn sec. XVI — XIX. M. se
referaă la scrierea semnaă turii la sfaî rsȘ itul unor acte de caă tre o altaă persoanaă
decaî t titularul, pe baza consimtȘaămaî ntului verbal al acestuia sȘ i motivataă de
necunoasȘ terea scrisului sau de un impediment fizic. De multe ori, semnaă tura
m. este îîntaă ritaă de titular cu apaă sarea degetului pe o cruce din cernealaă , îîn
dreptul numelui saă u. Scris sȘ i prescurtat m.a.

manu propria (dipl.), mentȘiune folositaă îîn documentele medievale, îîn sec. XV—XIX, care
se referaă la scrierea semnaă turii pe un document de caă tre îînsusȘ i titularul ei.
Scris sȘ i prescurtat m.p.

manuscris (arh.), orice text scris de maî naă , spre deosebire de ceea ce este scris cu alte
mijloace — tipar, masȘ inaă etc. Textele gravate sau sculptate nu intraă îîn
 categoria manuscrise. Carte m., lucrare de oarecare îîntindere sȘ i care este
scrisaă de maî naă . Caă rtȘile m. — adicaă libri — au caă paă tat denumirea de codex (v.),
atunci caî nd s-au format din mai multe fascicule (v.), fixate îîmpreunaă la cotor
sȘ i volumen (v.) caî nd foaia cu textul scris era raă sucitaă îîn jurul unui suport.

mapa de arhivă (arh., cons.), mijloc de protectȘie a documentelor individuale sau a unor
grupuri mici de documente, confectȘionat din carton cu articulatȘii mobile, care
se pot plia dupaă formatul sȘ i dimensiunile filelor paă strate îîn interior.

marcă (her.), 1. îînsemn atribuit unor locuri, persoane sau colectivitaă tȘi pentru a le
individualiza; 2. (îîn textele vechi romaî nesȘ ti), stemă (v.).

martori (dipl.), mijloc de validare a actelor scrise, constaî nd îîn enumerarea numelor
persoanelor care constataă existentȘa actului sȘ i îîsȘi dau consimtȘaămaî ntul pentru
contȘinutul saă u.

Masa Rotundă a Arhivelor (Table Ronde des Archives) (arh.), conferintȘaă a membrilor
C.I.A., care se tȘine anual îîn intervalul dintre Congresele InternatȘionale ale
Arhivelor. Ea reunesȘ te: (1) cel mult doi delegatȘi din fiecare tȘaraă membraă a
C.I.A. (la care poate fi adaă ugat sȘ i un al treilea delegat îîn cazul statelor federale,
cu conditȘia ca cel putȘin una din autoritaă tȘile arhivistice centrale ale statelor
membre ale federatȘiei saă fie membraă a C.I.A. îîn categoria A); (2) membrii
Comitetului Executiv care nu reprezintaă directȘiile natȘionale de arhive din
tȘaările lor, asociatȘiile natȘionale de arhivisȘ ti din tȘaările lor sau autoritaă tȘile
Arhivelor Statului ale statelor membre ale statelor federale; (3) sȘ efii
serviciilor de arhive ale organizatȘiilor internatȘionale membre ale C.I.A. îîn
categoria C; sȘ i (4) la invitatȘia presȘ edintelui M., specialisȘ ti sȘ i observatori. M. îîsȘi
stabilesȘ te regulamentul intern, decide asupra programului saă u de muncaă sȘ i
asiguraă gestiunea administrativaă sȘ i financiaraă a afacerilor sale, pune îîn studiu
problemele de ordin teoretic sȘ i practic relative la arhive sȘ i asiguraă publicarea
actelor conferintȘelor sale. IÎn probleme organizatorice sȘ i de proceduraă ,
dreptul de vot îîn conferintȘaă este rezervat reprezentantȘelor natȘionale, fiecare
dintre ele detȘinaî nd un vot, sȘ i colectiv reprezentantȘilor organizatȘiilor
internatȘionale îîn afara observatȘiilor, totȘi participantȘii au drept de vot asupra
tuturor celorlalte subiecte. Gestiunea afacerilor M. sȘ i stabilirea programului
saă u de lucru sunt îîncredintȘate unui Birou compus dintr-un presȘ edinte, un
secretar, secretarul executiv al C.I.A., care este membru din oficiu, sȘ i un
reprezentant al tȘaării gazdaă a viitoarei conferintȘe. Pentru a-sȘ i stabili programul
de lucru Biroul este asistat de cel putȘin trei consilieri. ConferintȘele M. sȘ i
problemele discutate au fost urmaă toarele: I. Paris, 1954 (Arhivele sȘ i
îînvaă tȘaămaî ntul); II. Namur, 1955 (Arhivele îîn curs de formare); III. Zagreb,
1957 (Locul arhivelor sȘ i arhivisȘ tilor îîn stat); IV. Wiesbaden sȘ i Frankfurt am
Main, 1958 (1. Domenii noi ale folosirii arhivelor. 2. Terminologia arhivisticaă );
V. Lisabona, 1959 (Arhivele îîn slujba cercetaă rii istorice); VI. VarsȘ ovia, 1961
(Arhivele îîn viatȘa internatȘionalaă ) ; VII. Madrid, 1962 (NotȘiunea de arhivaă sȘ i
granitȘele activitaă tȘii arhivistice. RelatȘiile dintre arhive, biblioteci, muzee); VIII.
 Budapesta, 1963 (1. Arhivele sȘ i istoria agriculturii. 2. Ultimele realizaă ri îîn
domeniul construirii de claă diri pentru arhive); IX. Londra, 1965 (1. Arhivele sȘ i
informatica. 2. ExperientȘa îîn construirea de localuri pentru arhive); X.
Copenhaga, 1967 (1. Probleme ale liberalizaă rii accesului la documentele de
arhivaă . 2. Probleme ce se ridicaă îîn fatȘa arhivelor îîn legaă turaă cu laă rgirea
notȘiunii de drept de autor. 3. Probleme administrative sȘ i juridice ale
microfilmaă rii); XI. BucuresȘ ti, 1969 (1. Arhivele organizatȘiilor administrative
locale, 2. Restaurarea documentelor de arhivaă ); XII. Ierusalim, 1970 (1.
Arhivele imprimate. 2. Misiunea arhivelor sȘ i sarcinile arhivisȘ tilor); XIII. Bonn
sȘ i Bad Godesherg, 1971 (1. Arhivele sȘ i informatica. 2. Arhivele organizatȘiilor
internatȘionale); XIV. Luxemburg, 1973 (1. Bugetul arhivelor. 2. Heraldica,
sigilografia sȘ i simbolurile administrative contemporane îîn arhive); XV. Otawa,
1974 (Arhivele sȘ i relatȘiile cu publicul); XVI. Kiev, 1975 (1. Pregaă tirea
permanentaă sȘ i promovarea îîn arhive. 2. Arhivele de literaturaă sȘ i artaă ); XVII.
Cagliari, 1977 (Constituirea sȘ i reconstituirea patrimoniilor arhivistice
natȘionale); XVIII. Nairobi, 1978 (Standarde pentru îînfiintȘarea sȘ i organizarea
institutȘiilor de arhivaă ); XIX. Guadelupa, 1979 (Guvern, administratȘie, arhive);
XX. Londra, 1980 (Probleme administrative).

masă a arhivelor (arh.), termen folosit de Regulamentul Organic din Moldova, care îîn
articolul 366, alineatul C, prevedea: îînfiintȘarea „Mesei arhivelor unde se vor
tȘine toate acturile publice precum anaforale, hrisoave, hatisȘ erifuri,
atingaă toare de drepturile sȘ i pronomiile Moldovei. Arhivarul, îîn a caă rui
priveghere se îîncredintȘeazaă toate acturile acestora, se va îîngriji de a le aduna
din orisȘ ice parte se vor afla sȘ i a le tȘine îîn bunaă paă strare". Sin. Arhiva Statului
din Prinţipatul Moldovei; v. legislaţie arhivistică, Arhivele Statului.

masă a hârtiei (arh., cons.), v. gramajul hârtiei.

masă de restaurare (arh., cons.), masaă de laborator, prevaă zutaă cu blat de sticlaă
opalescentaă , avaî nd dispozitive de iluminare a acestuia prin transparentȘaă,
utilizataă îîn restaurarea documentelor.

mascare a textului (arh.), operatȘie de acoperire a unei paă rtȘi de text îîn timpul
fotografierii filelor unui dosar de arhivaă . Se folosesȘ te, îîn special, atunci caî nd
se fotografiazaă o paginaă cu dimensiuni mai reduse decaî t pagina urmaă toare,
pentru evitarea aparitȘiei îîn imagine a textului acesteia. De asemenea, se
folosesȘ te îîn cazul filelor transparente pentru m. de pe paginile urmaă toare.

materia (arh.), 1. Denumire a rubricii pentru contȘinutul documentelor îîn repertoriile

îîntocmite la sfaî rsȘ itul sec. al XVIII-lea, pentru documentele vechi din arhiva
Sibiului, denumire trecutaă îîn mod impropriu si asupra seriilor de documente
(v. Documenta liberalia). 2. Denumire a unei rubrici, folositaă îîn registrele de
intrare ale comitatului Turda, dupaă 1787.
materiale arhivistice (arh.), termen generic, folosit îîn publicatȘii paî naă la aparitȘia
Decretului nr. 472/1971 privind Fondul Arhivistic NatȘiona1 al R.S.R., cu sens
de documente neindividualizate; a fost îînlocuit cu termenul document. Sin.
materiale documentare.

materiale documentare (arh.), v. materiale arhivistice.

materiale preconstituite (arh.), documente tipizate avaî nd o formaă prestabilitaă îîn

rubrici (ex.: registre, condici, cartoteci, fisȘ e etc).

materiale utilizate la sigilare (sig.), substantȘe folosite la efectuarea sigilaă rii, respectiv:
ceară, tuş (îîn special chinovarul, tusȘ ul verde sȘ i negru), cocă (folositaă la
confectȘionarea sigiliilor timbrate), hârtie (din care se taă ia foiţa-timbru), fum,
metale (aur, argint, plumb).

materie subiacentă (pal.), v. suport grafic al documentului.

matrice inelară (sig.), inel pe montura caă ruia este gravataă o emblemaă (eventual sȘ i un
text) ce servesȘ te la sigilarea actelor; m. a fost folositaă de domni, demnitari sȘ i
persoane particulare.

matrice sigilară (sig.), obiect confectȘionat dintr-un material dur (fier, otȘel, alamaă , aur,
argint sau diferite pietre pretȘioase etc), care poartaă gravate pe suprafatȘa sa, îîn
negativ, un text sȘ i o reprezentare menite a individualiza posesorul, exprimaî nd
atributele sale îîn viatȘa socialaă . M. este alcaă tuitaă din douaă paă rtȘi: a) suprafatȘa
metalicaă (de obicei rotundaă ) pe care se aflaă gravataă emblema sȘ i legenda sȘ i b)
maî nerul, confectȘionat din metal, os, lemn, pietre pretȘioase, etc. Sin. tipar
sigilar.

matrice sigilară împărţită (sig), v. sigiliu împărţit.

mărimea sigiliilor (sig.), termen utilizat pentru a indica dimensiunile suprafetȘei

sigilare, îîntinderea caî mpului sigilar, exprimate îîn unitaă tȘi de maă suraă sau
adjective (sigilii mari, mijlocii, mici sȘ i inelare). Aprecierea sigiliului din
punctul de vedere al dimensiunii presupune neapaă rat cunoasȘ terea faptului caă
un posesor a utilizat îîn acelasȘ i timp mai multe matrice sigilare, diferite ca
maă rime, sȘ i succesiunea lor (respectiv care este cea mare, care îîi urmeazaă
acesteia sȘ .a.m.d.), îîn cancelariile domnesȘ ti s-au utilizat, de obicei concomitent,
o matrice mare, una mijlocie, una micaă sȘ i una inelaraă , dar acest fapt n-a fost
obligatoriu pentru totȘi domnii, îîntrucaî t dimensiunile fiecaă rei categorii de
sigilii variazaă de la un domn la altul, de la o etapaă la alta; la descrierea unui
sigiliu maă rimea se va preciza îîn unitaă tȘi metrice (cm sau mm).
mărturie hotarnică (dipl.), îînscris medieval din categoria actelor juridico-
administrative, îîn care sunt consemnate, pe bazaă de martori sȘ i acte probatorii,
hotarele unei proprietaă tȘi. IÎn terminologia medievalaă apare uneori ca
hotarnică. Sin. carte de hotărnicie, carte de hotărâturi, hotarnică, hotărnicie.

medalie (her.), piesaă metalicaă (putaî nd fi uneori confectȘionataă sȘ i din alte materiale ca:
marmura, ceramica etc.), avaî nd pe suprafatȘa sa o imagine reliefataă sȘ i un text
care evocaă un anume fapt (Fig. 35). Baă tutaă de cele mai multe ori din initȘiativa
unor persoane particulare sau colectivitaă tȘi, m. este un izvor istoric important
pentru cunoasȘ terea conceptȘiilor generatȘiilor sȘ i a evolutȘiei artei gravaă rii.
Prima m. ilustraî nd istoria romaî nilor este cea din 1600 îînchinataă lui Mihai
Viteazul.

memorie (arh., inf.), parte componentaă a unui ansamblu electronic de calcul îîn care se
pot memora informatȘiile necesare prelucraă rii; m. activaă , m. îîn care se
îînregistreazaă sȘ i îînmagazineazaă informatȘiile; m. pasivaă , m. îîn care se
îînregistreazaă sȘ i se îînmagazineazaă documentele sau orice formaă de îînlocuitori
ai acestora; m. unui sistem de informare, ansamblul de elemente îîn cadrul
unui sistem de informare, îîn care se îînregistreazaă sȘ i se îînmagazineazaă
informatȘiile sȘ i documentele.

membrana (pal.), v. pergament.

menţiune (dipl.), simpla indicatȘie asupra existentȘei unui document, care nu se mai
paă streazaă , consemnataă îîntr-un act posterior, îîntr-o lucrare tipaă ritaă , registru,
inventar arhivistic etc.

mesaj (arh., inf.), lot de informatȘii formaî nd un tot inteligibil sau exploatabil sȘ i transmis
deodataă .

Meteş, Ştefan (8 ianuarie 1887, sat Geomal, jud. Alba — 30 Iunie 1977, Cluj), director
general al Arhivelor Statului din Cluj îîntre 1922 sȘ i 1949. Istoric de largaă
eruditȘie, a urmat studiile secundare la BrasȘ ov, iar cele universitare la
BucuresȘ ti (1912—1914). A avut merite deosebite îîn organizarea arhivelor,
luptaî nd pentru asigurarea conditȘiilor materiale necesare desfaă sȘ uraă rii
activitaă tȘii arhivistice. A îîmbogaă tȘit depozitele arhivelor clujene cu noi
materiale documentare, salvaî nd de la distrugere sȘ i disparitȘie importante
arhive sȘ i colectȘii din patrimoniul arhivistic al Transilvaniei. A avut un rol
deosebit îîn formarea unor generatȘii de arhivisȘ ti. A desfaă sȘ urat o bogataă
activitate sȘ tiintȘificaă cuprinzaî nd studii, lucraă ri de specialitate, articole,
conferintȘe: Viaţa agrară, economică a românilor din Arad şi Ungaria.
Documente contemporane, vol. I, 1508 — 1820, BucuresȘ ti, 1921 ; Situaţia
economică a românilor din Ţara Făgăraşului, vol. 1, Cluj, 1935 („Din
publicatȘiile Arhivelor Statului din Cluj", nr. 1); Domni şi boieri din Ţările
Române în oraşul Cluj şi românii din Cluj, Cluj, 1935 („Din publicatȘiile
 Arhivelor Statului din Cluj", nr. 2); Din relaţiile şi corespondenţa poetului
Gheorghe Sion cu contemporanii săi, Cluj, 1939 („Din publicatȘiile Arhivelor
Statului din Cluj", nr. 3); Nicolae Iorga şi arhivele din Transilvania şi Ungaria,
îîn „Revista Arhivelor", IV, nr. 2, 1941, p. 214-223; Cercecetări şi sentinţe
judecătoreşti privitoare la românii din ţinutul Cetăţii de Piatră in secolul al
XVII-lea, (1661), îîn „Revista Arhivelor", VII, 1, 1946, p. 10-56.

metodă Barrow (arh., cons.), metodaă de tratament a documentelor deteriorate, ca

urmare a excesului de aciditate provenit din compozitȘia chimicaă a haî rtiei sau
a cernelurilor; se bazeazaă pe neutralizarea aciditaă tȘii cu solutȘii alcaline de
carbonat de magneziu sȘ i calciu. Sin. procedeul Barrow.

metoda Straänitz (gen.), v. tabla ascendenţilor.

metode de cercetare genealogică (gen.), v. genealogie.

metode de ordonare (arh.), v. ordonare.

metrologie istorică, disciplinaă specialaă a istoriei care se ocupaă cu studierea sistemelor

de maă suraă din trecut, oglindite îîn izvoare documentare, cu evolutȘia acestora
de-a lungul istoriei, cu adaptarea lor la sistemul de maă suraă modern, precum
sȘ i cu cercetarea vechilor maă suraă tori, îîn raport cu sistemul utilizat pe regiuni,
îîn anumite perioade, îîn vederea stabilirii datei probabile sȘ i a locului de creare
a unor izvoare nedatate sau nelocalizate.

metru liniar de arhivă (arh.), unitate etalon definitaă prin cantitatea de arhivaă de pe o
politȘaă-raft cu lungimea de un metru. ServesȘ te la aprecierea volumului de
arhivaă existent îîntr-un depozit, la dimensionarea spatȘiilor de depozitare, la
calcularea necesitaă tȘilor de rafturi sȘ i mijloacelor de transport etc. Un m.
caî ntaă resȘ te îîntre 40 — 60 kg, iar un metru cub de arhivaă stivuitaă reprezintaă
circa 15 m.l. de arhivaă .

microclimatul depozitului (arh., cons.), totalitatea parametrilor care caracterizeazaă

conditȘiile existente îîntr-un depozit de arhivaă . IÎntre acesȘ ti parametri un rol
important îîl au umiditatea relativaă sȘ i compozitȘia aerului, temperatura sȘ i
luminozitatea spatȘiilor. V. sȘ i climatizare a depozitelor.

microcopie (arh.), microformat realizat prin microcopiere, reproducaî nd originalul la

scaraă foarte micaă . Purtaă torii de microcopii sunt: microfilmul, microfisȘ a,
ultramicrofisȘ a, microfisȘ a îîn segmente (jachetul), cartela cu aperturaă .

microcopiere (arh.), totalitatea procedeelor de îînregistrare pe film fotografic, la

dimensiuni reduse, a documentelor originale.
microfilm de arhivă (arh., cons.), copie a unui document sau a unei serii de documente,
realizataă prin microfotocopierea pe peliculaă a imaginilor documentelor. M. se
utilizeazaă frecvent îîn practica arhivelor pentru asigurarea contȘinutului
documentelor îîn cazul distrugerii sau disparitȘiei originalului, pentru
îînlocuirea acestuia îîn cadrul activitaă tȘilor de studiu sȘ i cercetare, pentru
completarea fondurilor sȘ i colectȘiilor prin schimburi îîntre diferite arhive sau
biblioteci etc. FatȘaă de alte forme miniaturizate m. prezintaă avantaje legate de
executȘia sȘ i utilizarea îîn conditȘii usȘ or accesibile pentru institutȘiile detȘinaă toare
de arhivaă . V. sȘ i microfilmare a documentelor, film.

microfilmare a documentelor (arh.), totalitate a operatȘiunilor de trecere pe film a

informatȘiilor contȘinute îîn documentele de arhivaă prin metode fotografice. M.
implicaă urmaă toarele etape: pregaă tirea documentelor pentru m., fotocopierea
propriu-zisaă , prelucrarea chimicaă a filmului (revelare, fixare, spaă lare, uscare),
controlul tehnic al calitaă tȘii peliculei, containerizarea sȘ i depozitarea
microfilmelor. V. microfilm de arhivă.

microfilmare de asigurare (arh.), microfilmarea documentelor valoroase îîn scopul

asiguraă rii informatȘiilor cuprinse îîn acestea, îîn eventualitatea distrugerii
arhivei ca urmare a unor catastrofe, a uzurii, a pierderii, a actȘiunii factorilor
biochimici etc. Microfilmul de asigurare este prelucrat si depozitat îîn conditȘii
speciale îîn vederea unei conservaă ri îîndelungate.

microfişa (arh.), foaie rectangularaă de film fotografic, contȘinaî nd microimagini ale

documentelor dispuse îîn sȘ iruri, îîn functȘie de indicele de reducere a imaginii sȘ i
de format, m. poate avea un numaă r diferit de imagini de 75 x125 sȘ i 105x148,
contȘinaî nd 40, 60, 72 sau 98 microimagini.

microfişa în segmente (arh.), v. jachet de microfilme.

microfloră a arhivelor (arh.., cens.), termen generic pentru speciile de ciuperci care
populeazaă un anumit mediu. IÎn arhive sunt prezente numeroase specii de
ciuperci care pot degrada documentele sȘ i care constituie m.

microformat (arh.), orice formaă de copie miniaturizataă , contȘinaî nd informatȘii redate

prin microimagini.

microprint (arh.), foaie rectangularaă opacaă , contȘinaî nd microimagini de documente

dispuse îîn sȘ iruri, obtȘinute printr-un proces de tipaă rire.

miel pascal (her.), mobilaă faă caî nd parte din figurile heraldice naturale, reprezentataă
printr-un miel trecaî nd, redat îîn profil, tȘinaî nd îîn unul din membrele sale
superioare un drapel (care poate fi cruciat).
migrare a cernelii (arh., cons.), comportare necorespunzaă toare a cernelurilor
inferioare, constaî nd din solubilizarea partȘialaă a unor constituentȘi sȘ i
deplasarea acestora îîn masa haî rtiei. IÎn aceste situatȘii componenta solubilaă
migreazaă îîn zonele vecine liniei scrisului. CunoasȘ terea cernelurilor care
migreazaă este importantaă pentru lucraă rile de restaurare a documentelor de
arhivaă . Sin. întindere a cernelii.

mijloace de ataşare a sigiliilor (sig.), elemente care asiguraă prinderea sigiliului de

suportul actului. Acestea pot fi: un sȘ nur confectȘionat din sȘ uvitȘe de maă tase de
diferite culori; un sȘ iret îîmpletit din maă tase sau din fir metalic, numit sȘ i
găitan; o sȘ uvitȘaă de pergament numitaă tȘaăncusȘ aă , pe care uneori (îîn cazul
cosigilaă rii actelor) se scria numele posesorului. Pentru a se maă ri gradul de
rezistentȘaă a suportului, marginea inferioaraă a documentului era îîndoitaă
(obtȘinaî ndu-se plicatura) astfel îîncaî t sȘ nurul saă fie prins de ambele paă rtȘi.

mijloace de păstrare a documentelor (arh., cons.), echipamente sau dispozitive cu

care sunt dotate îîncaă perile de arhivaă , îîn scopul depozitaă rii documentelor:
rafturi metalice pentru arhivaă sau bibliotecaă , dulapuri metalice pentru
diferite colectȘii, rastele pentru planuri sȘ i haă rtȘi, containere etc.

mijloace de protecţie a documentelor (arh., cons.), confectȘii din haî rtie sȘ i carton de
calitate superioaraă , utilizate pentru protejarea documentelor pe timpul
depozitaă rii: cutii din carton dur sau carton ondulat, mape pentru pergamente
sau manuscrise, tuburi pentru planuri, casete din metal sau materiale plastice
pentru role de microfilm, plicuri, caă maă sȘ i de protectȘie etc.

milesim (cron.), v. anno domini, eră.

militare (arh.), subdiviziune din seria actelor normative din arhiva Guberniului
Transilvaniei, care cuprinde documente din anii 1697 — 1866, privind
recrutarea, îîntretȘinerea armatei, regimentele de graă niceri, relatȘiile dintre
institutȘiile militare sȘ i civile.

Miloia, Ioachim (3 mai 1897, sat Ferendia, com. Jamu Mare, jud. TimisȘ — 1940,
TimisȘ oara), primul director al Arhivelor Statului din TimisȘ oara, 1937. A
urmat studiile medii la CaransebesȘ , iar cele superioare la BucuresȘ ti (1919 —
1920) sȘ i la Roma (1920 — 1922). Doctor îîn istoria artelor sȘ i îîn litere. Director
al Muzeului Banatului (1928 — 1930) sȘ i initȘiator al revistei „Analele
Banatului" (1928). Arheolog sȘ i istoric de artaă . Principala grijaă ca director al
arhivelor a fost concentrarea fondurilor arhivistice existente la diferite
institutȘii sȘ i crearea conditȘiilor pentru folosirea lor. ContributȘia deosebitaă , din
punct de vedere arhivistic, o constituie interventȘiile sale pe laî ngaă autoritaă tȘile
militare din TimisȘ oara, îîn legaă turaă cu inventarierea arhivei Comandamentului
General Baă naă tȘean sȘ i preluarea acesteia îîn depozitele Arhivelor Statului
TimisȘ oara.
miniatură (min., dipl.), picturaă sau desen realizat îîn dimensiuni reduse, cu finetȘe sȘ i
minutȘiozitate, deseori îîn culori, îîn scop ornamental sau simbolic, pe suportul
actelor sȘ i manuscriselor. M. transmit date privind evolutȘia stilului artistic îîn
diferite perioade, conceptȘiile generale ale epocii, traditȘiile unor comunitaă tȘi.
Cele mai frecvente m. realizate pe actele de cancelarie romaî nesȘ ti sunt
reprezentaă rile din frontispiciu (cuprinzaî nd, de obicei, stema tȘaării), vinietele,
initȘialele ornate (Fig. 36).

miniaturistică 1. Disciplinaă specialaă a istoriei care cerceteazaă diferitele reprezentaă ri

artistice realizate îîn antetul sau cuprinsul actelor îîn vederea determinaă rii
semnificatȘiei sȘ i valorii artistice a acestora. 2. Arta de a executa miniaturi.

miniaturizare a documentelor (arh.), tehnicaă de obtȘinere a unor reproduceri de

format mic ale imaginii de pe documente de arhivaă . V. ultra-microfişă.

minuta (dipl), v. concept.

miscelaneu, miscelanee (arh.), v. cotigat.

miscellanea (arh.), termen folosit îîn Transilvania medievalaă pentru registre sau
fascicole de documente cu contȘinut diferit.

mitrică (dipl.), condicaă specialaă , tȘinutaă paî naă îîn a doua jumaă tate a sec. al XIX-lea, pe
laî ngaă fiecare bisericaă , pentru îînregistrarea staă rii civile a enoriasȘ ilor saă i. Existaă
m. pentru născuţi, m. pentru morţi, m. pentru căsătoriţi.

mâna anului (cron.), element cronologic secundar prin care se determinaă ziua din
saă ptaă maî naă cu care a îînceput un an, precum sȘ i ziua din saă ptaă maî naă a unei date
lunare. Este îîn concordantȘaă cu crugul soarelui, fiecaă rui îînceput de an din ciclul
de 28 de ani corespunzaî ndu-i o anume zi din saă ptaă maî naă .

mână de vultur (her.), termen definind ghearele de vultur reprezentate cu vaî rful îîn jos.

mâinile lunilor (cron.), element cronologic secundar format din cifre conventȘionale
denumite epacte sau epactiile lunilor cu ajutorul caă rora se aflaă ziua cu care
îîncepe fiecare lunaă sȘ i deci ziua saă ptaă maî nii pentru orice dataă dintr-un an
oarecare. Sin. (îîn Apus), regularii solare.

mobilă (her.), element utilizat la alcaă tuirea stemelor, piesaă de dimensiuni mici care
poate fi plasataă îîn scut sau îîn afara scutului. Mobilele cuprind toate categoriile
de piese sau figuri heraldice sȘ i pot fi reprezentate singure, multiplicate sau îîn
combinatȘii, îîn diferite pozitȘii sȘ i smaltȘuri.
mobilier specific de arhivă (arh., cons.), diferite tipuri de mobilier care servesȘ te la
depozitarea, transportul sȘ i folosirea documentelor de arhivaă (rafturi, fisȘ ete,
rast ele, scaă ri, caă rucioare, mese de diferite categorii etc.).

model de regăsire (inf.), ansamblu de termeni sau simboluri, prin care se reprezintaă
contȘinutul unui document, exprimat îîn limbajul de registre ai sistemului,
folosit pentru regaă sirea ulterioaraă a documentului.

Moisi Constantin (8 decembrie 1876, Naă saă ud — 20 octombrie 1958 BucuresȘ ti),
director general al Arhivelor Statului îîntre anii 1923 sȘ i 1938. Studiile le
urmeazaă la Naă saă ud sȘ i BucuresȘ ti. Personalitate marcantaă a culturii noastre, se
dedicaă îîn îîntregime sȘ tiintȘelor istorice; este initȘiatorul îîn tȘara noastraă al unora
din sȘ tiintȘele auxiliare ale istoriei: numismatica, medalisticaă , sigilografia,
heraldica. IÎntre preocupaă rile sale multiple se îînscrie sȘ i pasiunea pentru
sȘ tiintȘa arhivisticaă . Preluaî nd activitatea îînaintasȘ ilor saă i. M. a caă utat saă -sȘ i
canalizeze eforturile îîn directȘia paă straă rii sȘ i completaă rii tezaurului arhivistic.
IÎn acest scop a urmaă rit, îîn primul raî nd, saă creeze un cadru organizatoric
potrivit bunului mers al activitaă tȘii arhivistice, prin elaborarea unei legi de
organizare, promulgate îîn anul 1925; acest moment a constituit un îînsemnat
progres îîn dezvoltarea acestei institutȘii. De numele saă u se leagaă , de asemenea,
eforturile depuse îîn vederea îînfiintȘaării de noi directȘii regionale, ca sȘ i
activitatea de amploare îîn directȘia îîndrumaă rii sȘ i controlaă rii muncii de arhivaă
la institutȘii sȘ i îîntreprinderi. Este initȘiatorul sȘ i editorul publicatȘiei periodice a
Arhivelor Statului „Revista Arhivelor’’(1923) sȘ i al îînvaă tȘaămaî ntului arhivistic îîn
forma sa, organizataă , punaî nd bazele SȘ colii practice de arhivari-paleografi
(1924). Pentru ridicarea prestigiului sȘ tiintȘific al institutȘiei initȘiazaă actȘiuni
multiple prin organizarea de expozitȘii, conferintȘe, sesiuni sȘ tiintȘifice,
elaborarea de publicatȘii de specialitate. Este primul conducaă tor al Arhivelor
Statului care reusȘ esȘ te saă organizeze o expozitȘie arhivisticaă permanentaă , de
mari proportȘii, aceasta inauguraî ndu-se la 28 martie 1926. De asemenea, este
primul director al Arhivelor Statului care reusȘ esȘ te saă dea o mare extindere
activitaă tȘii de cercetare sȘ tiintȘificaă a tezaurului documentar, îîmbogaă tȘind
bibliografia arhivisticaă romaî neascaă cu articole dedicate istoricului Arhivelor
Statului, Muzeului Arhivelor si SȘ colii de arhivisticaă (Arhivele Statului şi
Regulamentul Organic. IÎn „Revista Arhivelor", II, nr. 4-5, 1927-1929, p. 292-
299; Din istoria arhivelor româneşti: Arhive judeţene şi şcoala de arhivari, îîn
„Revista Arhivelor", II, nr, 4-5, 1927-1929, p. 220 — 222 ; Problema Arhivelor
Româneşti, îîn. „Revista Arhivelor", III, 1, nr. 6 — 7, 1936 — 1937, p. 1 — 46) sȘ i
valorificaă rii materialului documentar conservat la Arhivele Statului
(Doisprezece scrisori domneşti din arhiva oraşului Bistriţa, BucuresȘ ti, 1897, 28
p.; Stema României îîn: Enciclopedia Romaî niei, BucuresȘ ti, 1938, vol. I, p. 59 —
71 ; Bule de aur sigilare de la domnii Ţării Româneşti şi ai Moldovei, îîn „Revista
Arhivelor", I, nr. 1 —3 1924—1926, p. 249 —265 ; Studii de sigilografie
românească, îîn „Revista Arhivelor", II, nr. 4-5, 1927-1929, p. 126-149).

monocerb (her.), v. licorn.

monocondei (dipl., pal.), desen sau text scurt realizat printr-o singuraă misȘ care de
penitȘaă; îînsotȘesȘ te uneori semnaă tura alteori îîi tȘine locul; scopul saă u este de a
spori caracterul solemn al actului, precum sȘ i gradul de dificultate pentru
falsificare.

monogramă (dipl., pal.), figuraă formataă din litere dispuse îîntr-un anume mod, deseori
folosindu-se diferite metode de prescurtaă ri, suprapunere, ligaturaă , trunchiere,
contractȘie; îîn general sunt astfel reprezentate numele suveranilor, cuvinte sau
formule cu o anumitaă semnificatȘie juridicaă . M., cuprinzaî nd numele sȘ i titlurile
suveranilor, devenitaă un semn distinctiv al unor acte emise îîn cancelariile lor,
a avut rol de mijloc de validare; de asemenea, ele constituie elemente
decorative (Fig. 37).

moş (gen.), v. rudă.

moţiune (dipl.), document cuprinzaî nd o hotaă raî re, prin care participantȘii la o adunare,
consfaă tuire etc. îîsȘi exprimaă atitudinea, revendicaă rile sau doleantȘele îîn
probleme importante de ordin politic, social-cultural sau profesional; m. a
Marii Adunări Naţionale, hotaă raî re scrisaă prin care organul puterii de stat îîsȘi
exprimaă atitudinea fatȘaă de anumite evenimente interne ori externe.

m. p. (dipl.), v. manu propria.

mucarer (dipl.), firman de confirmare a domnilor romaî ni de caă tre Poarta otomanaă .

muhur (sig.), termen turcesc utilizat uneori îîn aceastaă formaă sȘ i îîn cancelariile tȘaărilor
romaî ne, definind sigiliul.

muhurdar (sig.), termen turcesc utilizat uneori (îîn sec. al XVIII-lea) pentru a denumi
persoana îînsaă rcinataă îîn cancelaria princiaraă cu paă strarea matricelor sigilare.
V. păstrătorul sigiliilor.

mulaj negativ (sig.), obiectul care rezultaă din mulare sȘ i care, respectaî nd toate reliefurile
obiectului, permite reproducerea acestuia.

mulaj sigilar (sig.), copie obtȘinutaă de pe volumul unui sigiliu. M. poate fi realizat manual
sau mecanic, poate reproduce sigiliul original îîn totalitate (ca formaă de
conservare, culoare etc.) sau partȘial (doar reprezentarea de pe avers sau
revers). M. se poate confectȘiona din gips, cearaă , tercuit sȘ i sulf. Pentru
reproducerea unui sigiliu de mai multe ori se realizeazaă un mulaj negativ din
gips, cauciuc siliconic sau tercuit.
mulare (sig.), operatȘia care permite reproducerea exactaă a unui obiect, îîn spetȘaă a unui
sigiliu, prin folosirea unei materii care îîmbraă tȘisȘ eazaă complet volumele. (P.
ext.), reproducerea care rezultaă din aceasta

multiplicare (arh.), operatȘie de reproducere îîn mai multe exemplare a unui document
sau a unei tipaă rituri. Totalitatea copiilor ce rezultaă dintr-o multiplicare
alcaă tuiesȘ te tirajul de multiplicare.

Müller, Georg Eduard (28 octombrie 1866, com. Cristian, jud. BrasȘ ov — 2 noiembrie
1944, corn. Vulcan, BrasȘ ov), personalitate îîn domeniul arhivisticii din
Transilvania, M. a urmat studiile gimnaziale la BrasȘ ov, iar cele superioare
(istorie, teologie, filologie, clasicaă ) la Viena, Budapesta, Berlin. A fost membru
al Academiei Germane din Muü nchen sȘ i director al Filialei Sibiu a Institutului
de Studii Sud-Est Europene, îînfiintȘat de N. lorga. Din 1895 îîncepe studii sȘ i
cercetaă ri arhivistice, devenind arhivar sȘ i secretar de arhivaă (1895 — 1909),
apoi director la Arhiva natȘionalaă saă seascaă din Sibiu (1909 — 1936). I se
datoreazaă constructȘia claă dirii moderne pentru arhivele din Sibiu, inaugurataă
îîn 1923. Excelent editor de documente, M. a participat la editarea colectȘiei de
documente „Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbuü rgen",
vol. II (1897) sȘ i III (1902). Dintre publicatȘiile sale principale mai mentȘionaă m:
Die Entstehung der Stühle, des Königs und des Stühlscrichtermates in der
Hermannstädter Provinz oder ien sogenannten sieben Stühlen, îîn
„Korespondenzblatt des Vereins fuü r siebenburgische Landeskunde, XXIX,
Sibiu, 1906, p. 49 — 63; Die Grafen des Mediascher Provinzialverbandes oder
der sogenannten zwei Stühle, îîn „Archiv des Vereins fuü r siebenburgische
Landeskunde", XXXIV, Sibiu, 1907, p. 261 — 275; Die ursprüngliche
Rechtslage der Rumänen im Sachsenlande, îîn „Archiv...", XXXVIII, Sibiu, 1912, p.
85 — 314 ; Die Türkenherrschaft in Siebenbürgen. Verfassungsrechtliches
Verhältnis Siebenbürgens zur Pforte 1541 — 1688, Sibiu, 1923, 148 p.

mundant, mundum (arh.), mentȘiune de registraturaă folositaă îîn Transilvania îîn sec. XVIII
—XIX, privind scrierea pe curat a unui concept, dupaă verificarea lui de caă tre
cel care urma saă semneze documentul original.

muzeografie, v. muzeologie.

muzeologie, sȘ tiintȘaă care se ocupaă cu istoria, organizarea sȘ i functȘionarea muzeelor; se

mai folosesȘ te termenul muzeografie, adicaă istoricul sȘ i descrierea muzeelor,
institutȘii paă straă toare de maă rturii materiale ale civilizatȘiei. Sin. muzeografie.
Litera N

nacialnic (arh.), termen folosit rar pentru a indica pe conducaă torul Arhivei TȘ aării
Romaî nesȘ ti; se îîntaî lnesȘ te îîntre 1831 sȘ i 1840 paralel cu termenii arhivar, cap al
arhivei sȘ i şef al arhivei. IÎntaî lnit sȘ i îîn Proiectul de regulament pentru Arhiva
TȘ aării Romaî nesȘ ti din 4 decembrie 1840, unde este glosat arhivar, adicaă
conducaă torul Arhivei TȘ aării Romaî nesȘ ti.

naraţie (dipl.), v. expunere.

natural (her.), termen care indicaă starea sau culoarea naturalaă a unui obiect sau fiintȘe,
faptul caă sunt reprezentate ca îîn realitate.

neam (gen.), v. familie.

negativ (arh.), original al unui cinedocument sau al unui fotodocument, care redaă
imaginea cu distributȘie inversaă a culorilor sȘ i a nuantȘelor luminoase sȘ i
îîntunecate fatȘaă de obiectivul sau subiectul fotografiat.

negru (her.), culoare utilizataă îîn alcaă tuirea stemelor, reprezentataă conventȘional prin linii
verticale suprapuse pe linii orizontale. Semnificaă sȘ tiintȘaă, modestie, durere,
prudentȘaă. V. smalţuri.

neooriginal (dipl.), îînscris reconstituit de alt autor, pe baza fie a probei cu martori, fie a
unor copii vechi sau mentȘiuni inserate îîn registrele de cancelarie; uneori, desȘ i
exista vechiul act, se elibera un altul datoritaă schimbaă rii calitaă tȘii
destinatarului. Sin. act rescris.

netezire a documentelor (arh., cens.), etapaă din ansamblul operatȘiilor de restaurare,

constaî nd îîn corectarea planului suprafetȘei documentelor sȘ ifonate, scorojite
sau care au suferit alte deformaă ri de suprafatȘaă, îîn mod obisȘ nuit n. se face prin
presare la prese reci sau calde.

neutralizare a documentelor (arh., cons.), operatȘie de laborator prin care aciditatea

haî rtiei este corectataă la valori neutre sau slab alcaline îîn scopul asiguraă rii
unei paă straă ri mai îîndelungate a documentelor. Se cunosc metode de n. prin
tratare cu diferite solutȘii din compusȘ i de calciu sau magneziu sȘ i hidroxid de
bariu, metode de tratament cu gaze (amoniac, substantȘe organo-metalice) sȘ i
tratamente prin pulverizarea finaă a unor compusȘ i complecsȘ i. N. constituie o
etapaă importantaă îîn orice proces de restaurare a documentelor de arhivaă cu
 suport de haî rtie. Sin. dezacidificare, deacidifiere, neutralizare a acidităţii
documentelor.

nimhare (her.), reprezentarea unor personaje cu o aureolaă îîn jurul capului.

nisip aurifer (pal.), nisip contȘinaî nd firicele de aur, folosit pentru a fi presaă rat peste
iscaă liturile domnilor sȘ i pe documentele solemne. V. sȘ i nisiparniţă.

nisiparniţă (nisipelniţă) (pal.), vas mic, cu orificii îîn partea superioaraă sau cu un capac
gaă urit maă runt, îîn care se paă stra nisip fin, special pregaă tit prin îînmuierea lui
îîntr-o substantȘaă sicativaă , colorataă îînchis sȘ i cu reflexe metalice, care se presaă ra
peste textul scris proaspaă t pentru a-1 usca. Peste semnaă turile domnilor se
presaă ra nisip aurifer. V. sȘ i instrumente de scris.

nizam (nezam, nisam) (dipl.), termen utilizat uneori îîn TȘ aările romaî ne, paî naă aproape de
a doua jumaă tate a sec. al XIX-lea, pentru a denumi orice ordin, dispozitȘie sau
poruncaă emanate de la o autoritate sau, p ext., regulamentul privitor la norma
de lucru, sau chiar statutul de breaslaă , care cuprindea drepturile sȘ i
îîndatoririle membrilor ei.

nivel de secret (arh., inf.), caracterizarea informatȘiilor din memorii sȘ i fisȘ iere îîn functȘie
de importantȘa lor, îîn scopul difuzaă rii selective sȘ i diferentȘiate. IÎn cadrul
SARIAS se folosesc trei nivele de acces: informatȘii generale, informatȘii secrete
sȘ i informatȘii de importantȘaă deosebitaă . Prin solicitarea informatȘiilor de un
nivel superior se obtȘin sȘ i informatȘii de nivel inferior.

nomenclator al dosarelor (arh.), instrument de lucru îîn arhiva unei organizatȘii,

constaî nd dintr-o listaă sistematicaă a tuturor categoriilor de documente, create
îîn decursul unui an, grupate pe compartimente, potrivit schemei de
organizare a institutȘiei respective, iar îîn cadrul acestora pe probleme sȘ i pe
termene de paă strare. N. servesȘ te registraturii pentru clasarea documentelor
potrivit problemei pe care o contȘine sȘ i are scopul de a pune ordine îîn
constituirea arhivei curente sȘ i de a orienta îîntreaga organizare ulterioaraă a
activitaă tȘii arhivistice; n. este îîntocmit de fiecare organizatȘie (centralaă ,
judetȘeanaă , localaă ) sȘ i se modificaă ori de cîîte ori este nevoie. Termenele de
paă strare sunt preluate din indicatorul termenelor de păstrare. Formularul
model este prevaă zut îîn Decretul nr. 472/1971, republicat îîn 1974. V. indicator
al termenelor de păstrare, termen de păstrare, indicator - nomenclator,
indicativ al dosarului.

Normalia (arh.), denumirea unei serii din arhiva Guberniului Transilvaniei, din perioada
1780 — 1848; cuprinde acte normative sȘ i regulamente privind agricultura,
relatȘiile urbariale, probleme de comertȘ sȘ i credit, administratȘie, militare etc.
norme (arh.), v. legislaţie arhivistică.

notariat public (dipl.), institutȘie îîn care actele erau îîntocmite de o persoanaă
îîmputernicitaă saă le dea formaă de instrument public sȘ i saă le confere
autenticitate doar prin apozitȘia semnului saă u manual, a semnaă turii sau a unei
formule scrise de „manus publica".

notă (dipl.), 1. Act cuprinzaî nd o îînsemnare scrisaă referitoare la o anumitaă chestiune; n.

circularaă , fiecare dintre comunicaă rile cu contȘinut identic trimise de Ministerul
de Externe tuturor misiunilor diplomatice straă ine acreditate îîn tȘara
respectivaă sau misiunilor sale diplomatice acreditate îîn celelalte tȘaări, pentru a
le aduce la cunosȘ tintȘaă un anumit fapt, o dispozitȘie legalaă , o maă suraă
protocolaraă etc., care intereseazaă activitatea misiunilor; n. colectivaă , n.
diplomaticaă sub formaă de comunicare scrisaă , elaborataă îîn comun sȘ i semnataă
de totȘi sȘ efii misiunilor diplomatice de la care emanaă sȘ i adresataă Ministerului
de Externe pentru a scoate îîn evidentȘaă identitatea de vederi a semnatarilor îîn
problema tratataă ; n. diplomaticaă , formaă de corespondentȘaă oficialaă prin care
un stat se adreseazaă altui stat, exprimaî ndu-sȘ i punctul saă u de vedere îîntr-o
anumitaă problemaă , face anumite propuneri, protesteazaă îîmpotriva lezaă rii
unor anumite interese etc. N. d. sunt transmise de sȘ efii reprezentantȘelor
diplomatice sau ai ministerelor (departamentelor) afacerilor externe; n.
personalaă , n. diplomaticaă redactataă sub formaă de scrisoare, la persoana îîntaî i,
pe haî rtie specialaă cu antet sȘ i care trateazaă probleme de deosebitaă importantȘaă
sau informeazaă îîn mod oficial despre anumite evenimente (precum
schimbarea structurii de stat, îîncetarea temporaraă a functȘiilor
reprezentantului diplomatic, numirea unui îînsaă rcinat cu afaceri ad-interim
etc.) ori anuntȘaă, prin sȘ eful misiunii diplomatice, prezentarea scrisorilor de
acreditare ale corpului diplomatic; n. semnataă , n. diplomaticaă redactataă sub
formaă de comunicare diplomaticaă cu caracter oarecum solemn, la persoana
îîntaî i sau a treia, purtaî nd semnaă tura emitentului, fiind adresataă personal
ministrului afacerilor externe sau sȘ efului misiunii diplomatice acreditate
pentru rezolvarea unor probleme caă rora statul emitent le acordaă o deosebitaă
importantȘaă; n. simultane, n. diplomatice separate, dar cu contȘinut identic,
depuse din partea mai multor state cu privire la o anumitaă problemaă . Prin
recurgerea la n. s. se subliniazaă identitatea de vederi a statelor semnatare,
faă raă a se crea impresia caă acestea actȘioneazaă îîn mod organizat; n. verbalaă , n.
diplomaticaă prezentataă sub formaă de comunicare scrisaă , redactataă la
persoana a treia, datataă dar nesemnataă , purtaî nd sigiliul Ministerului de
Externe sau al misiunii diplomatice de la care emanaă ; este forma cea mai
uzitataă de n. diplomaticaă . 2. n. contabilaă , document îîntocmit sub formaă de
formulaă contabilaă sau de articol contabil, folosit pentru a îînregistra operatȘiile
economice îîn conturi ; n. de comandaă , document emis de client caă tre furnizor,
prin care se cere livrarea unei anumite maă rfi, prestarea unui anumit serviciu
sau executarea unei lucraă ri determinate; n. de plataă , document prin care se
dispune plata unei sume caă tre o persoanaă fizicaă sau juridicaă , îîn numerar sau
prin virament din contul disponibil; n. de rebut, document îîntocmit pentru
produsele fabricate, lucraă rile executate, serviciile prestate etc, care nu
corespund calitativ standardelor, normelor interne sau conditȘiilor tehnice
 stabilite prin contract sȘ i, deci, nu pot fi folosite potrivit destinatȘiei lor; n. de
remaniere, document îîntocmit de un serviciu tehnic al unei organizatȘii
socialiste pe baza caă ruia se efectueazaă reconditȘionarea unor produse rebutate
pentru a putea fi folosite potrivit destinatȘiei lor initȘiale sau unei alte
destinatȘii. 3. (La pl.), cu îîntȘelesul de adnotări la un text literar sau sȘ tiintȘific,
oferind informatȘii suplimentare de amaă nunt, referintȘe bibliografice etc,
trecute îîn josul paginii sau la sfaî rsȘ itul volumului adnotat; TȘ lit.), îînsemnaă ri sau
reflectȘii literare, privind o caă laă torie, un eveniment istoric sau social, un fapt
etnografic etc, redate, cel mai adesea, îîntr-un context narativ îîn forma eseului.

notificare (dipl.), 1. Document din categoria scrisorilor oficiale, care cuprinde o

îînsȘ tiintȘare oficialaă , scrisaă pe haî rtie specialaă cu antet sȘ i adresataă unei
persoane, prin organul competent, cu scopul de a-i pune îîn vedere caă un fapt
sau act (juridic) a fost îîndeplinit ori urmeazaă saă fie îîndeplinit. 2. Comunicare
oficialaă formulataă de Ministerul de Externe sau misiunea diplomaticaă a
statului semnatar sȘ i trimisaă altui stat (altor state) prin intermediul unei note
diplomatice, prin care se expune pozitȘia statului îîntr-o anumitaă problemaă
internatȘionalaă , se indicaă punctul de vedere îîn legaă turaă cu unele evenimente
sau fapte, se informeazaă asupra denuntȘaării, ratificaă rii sau aderaă rii la tratat. N.
este foarte raă spaî nditaă îîn practica diplomaticaă a statelor. IÎn unele tratate
internatȘionale este prevaă zutaă obligatȘia de n. îîn caz de denuntȘare sau de
prelungire a tratatului.

notificaţie (dipl.), formulaă îînsumataă formularului diplomatic, prin care emitentul atrage
atentȘia destinatarului asupra dispozitȘiei actului. Mai des îîntaî lnite sunt
formulele „daă m de sȘ tire sȘ i facem cunoscut tuturor celor ce se cuvine..." sau
„drept aceia...", sau „fac cunoscut cu aceastaă carte...". Sin. promulgaţie.

Novo plantatio (her., sig.), compozitȘie heraldicaă cuprinzaî nd douaă personaje, de obicei
afrontate, avaî nd îîntre ele un arbore. IÎn heraldica europeanaă aceastaă
compozitȘie simbolizeazaă colonizare de teritoriu. Stema iconograficaă a TȘ aării
Romaî nesȘ ti incluzaî nd scena N. este o influentȘaă a cancelariei bizantine sȘ i
exprimaă evolutiv asocierea la domnie, cuplul princiar, sau sfintȘii Constantin sȘ i
Elena, patronii mitropoliei TȘ aării Romaî nesȘ ti.

număr de bază (arh.), termen folosit îîn Transilvania, îîn sec. XIX — XX pentru numaă rul
din registrul intrare-iesȘ ire al primului sau ultimului act privitor la o cauzaă
anumitaă , la care sunt conexate numerele de îînregistrare ale celorlalte
documente privitoare la cauza respectivaă .

număr de conexare (arh.), denumire folositaă îîn Transilvania, îîn sec. al XIX-lea, îîn cadrul
sistemului de registraturaă , dupaă numerele de îînregistrare ale actelor, pentru
numerele actelor anterioare ale aceleiasȘ i cauze sau probleme. La
Tezaurariatul Transilvaniei, îîn 1841, numaă rul de conexare se trecea pe coala
(caă masȘ a) de arhivaă , pentru a face legaă tura îîntre actele privind aceeasȘ i cauzaă .
La institutȘiile administrative locale, numaă rul de conexare era trecut direct pe
 act dedesubtul numaă rului de îînregistrare, tot asȘ a sȘ i îîn registrul de intrare-
iesȘ ire. Germ. Connexions-Zahlen.

numărul de aur (cron.), v. crugul lunii.

nume de familie (gen.), v. nume patronimic.

nume patronimic (gen.), nume transmis din generatȘie îîn generatȘie, dupaă tataă . Sin. nume
de familie.

Litera O

ochiuri (sig.), 1. Deschideri (incizii) faă cute îîn suport pentru a permite trecerea
mijloacelor de atasȘ are a sigiliilor. 2. Marcaje desenate îîn prealabil de caă tre
scrib pe suport sȘ i destinate a indica sigilatorului modul de sigilare sȘ i locul
unde trebuie saă facaă deschideri.

Onciul, Dimitrie (7 noiembrie 1856, sat Straja, jud. Suceava — W martie 1923,
BucuresȘ ti), director al Arhivelor Statului îîntre anii 1900 sȘ i 1923. SȘ i-a faă cut
studiile liceale (1868-1876) sȘ i universitare (1876-1879) la Cernaă utȘi, iar
specializarea la Viena (1879—1881). A fost profesor de istorie la Facultatea
de litere din BucuresȘ ti (1896 — 1923) sȘ i decan al Facultaă tȘii de litere sȘ i
filozofie (1919 —1923), precum sȘ i membru al Comisiei monumentelor
istorice (1910) sȘ i presȘ edinte al acesteia (1919); îîn anul 1922, îîntemeiazaă sȘ i
devine presȘ edinte al Comisiei consultative heraldice; a fost, de asemenea,
membru corespondent (1889), titular (1905) sȘ i presȘ edinte (1920 — 1923) al
Academiei Romaî ne. Ca director al Arhivelor Statului s-a dovedit a fi un foarte
bun administrator sȘ i organizator. Eforturile sale s-au îîndreptat îîncaă de la
îînceput caă tre rezolvarea problemei localului; refacerea claă dirii Arhivelor
Statului din BucuresȘ ti sȘ i dotarea acesteia cu mobilierul adecvat au durat din
anul 1900 paî naă îîn anul 1916. O grijaă deosebitaă a manifestat O. sȘ i pentru
preluaă rile de arhivaă de la institutȘii, îîn aceastaă perioadaă preluaî ndu-se mari
cantitaă tȘi de fonduri de arhive de la institutȘiile centrale sȘ i locale. O activitate
considerabilaă a depus O. sȘ i pentru organizarea materialelor documentare îîn
depozite, ordonarea sȘ i inventarierea fondurilor arhivistice din depozite, ca sȘ i
pentru îînfiintȘarea de noi arhive pe teritoriul tȘaării, îîn care scop pregaă tesȘ te sȘ i
un proiect de lege. O. a avut merite deosebite îîn valorificarea materialului
documentar sȘ i sigilografic din depozitele Arhivelor Statului prin studiile sale
istorice, precum sȘ i îîn pregaă tirea studentȘilor, viitori istorici sȘ i arhivisȘ ti. Este
autorul primului istoric al Arhivelor, intitulat Din istoria Arhivelor Statului,
 publicat îîn volumul omagial Prinos lui D. A. Sturdza, la împlinirea celor
şaptezeci de ani, BucuresȘ ti, 1903, p. 329 — 353.

onomastică (lingv.), disciplinaă lingvisticaă al caă rei obiect de studiu este originea,
formarea sȘ i evolutȘia numelor proprii, pe baza legilor de dezvoltare sȘ i
functȘionare (circulatȘie) a acestora. Sin. onomatologie.

onomatologie (lingv.), v. onomastică.

opis (arh.), lista tuturor actelor cuprinse îîntr-o unitate arhivisticaă , îîn care se redaă , pe
scurt, contȘinutul acestora; termenul a fost utilizat, mai ales îîn Moldova,
pentru a denumi inventarul actelor intrate îîn arhivaă sȘ i care era predat odataă
cu aceste acte; otpisul alfavitariul actelor, denumire a unui indice alfabetic al
actelor intrate îîn arhivaă . Sin. perilipsis.

oprit (her.), blazonarea unui om sau animal îînfaă tȘisȘ at ca staî nd pe loc.

ordin (dipl.), document din categoria actelor normative, format dintr-un îînscris care
contȘine o dispozitȘie cu caracter obligatoriu dataă de o autoritate sau de o
persoanaă oficialaă , pentru a fi executataă . IÎn actele vechi cu aceeasȘ i acceptȘiune
îîntaî lnim termenii poruncă, povelenie; o. de chemare, dispozitȘie scrisaă a unei
autoritaă tȘi militare, prin care o persoanaă din cadrele de rezervaă ale armatei
este chemataă la unitate; o. circular, o. îîntocmit de caă tre o autoritate îîn mai
multe exemplare identice sȘ i trimis concomitent la mai multe persoane fizice
sau juridice aflate îîn subordine; o. de front, dispozitȘie scrisaă , emisaă zilnic îîn
cadrul fiecaă rei unitaă tȘi, institutȘii sau formatȘii militare independente. Cuprinde
dispozitȘiile comandantului referitoare la organizarea serviciului de zi sȘ i la
bunul mers al activitaă tȘii de ansamblu îîn unitatea respectivaă ; o. de luptaă , o. pe
care îîl daă comandantul îîn situatȘii de luptaă pentru traducerea îîn viatȘaă a
hotaă raî rii luate. Se adreseazaă direct comandantȘilor îîn subordine sȘ i cuprinde
misiunea de luptaă a unitaă tȘilor sȘ i subunitaă tȘilor; o. de plataă , dispozitȘie scrisaă , cu
caracter economic, dataă caă tre o bancaă , pentru ca aceasta saă plaă teascaă o sumaă
îîn numerar sau îîn cont de virament unei persoane fizice sau juridice. Sin.
ordonanţă de plată; o. de serviciu, act prin care cineva primesȘ te o îînsaă rcinare
oficialaă ; o. de zi, denumire pentru actul prin care comandantul se adresa
îîntregii unitaă tȘi militare îîn anumite ocazii solemne (saă rbaă tori natȘionale,
victorii, evidentȘieri).

ordonanţă (dipl.), document din categoria actelor normative, care cuprinde o dispozitȘie
scrisaă , cu caracter executoriu, emanataă de la o autoritate administrativaă sau
judecaă toreascaă sȘ i care, de obicei, este adusaă la cunosȘ tintȘaă prin afisȘ are; o. de
plataă , v. ordin de plată.

ordonanţă de adjudecare (dipl.), v. act de hareciluire.

ordonare (arh.), operatȘiune de grupare a unitaă tȘilor arhivistice îîn cadrul fondurilor sau
colectȘiilor dupaă criterii dinainte stabilite: cronologic, cronologic-structural,
struct ural - cronologic, alfabetic, pe probleme, pe corespondentȘi etc.; criteriul
este stabilit îîn functȘie de cantitatea sȘ i calitatea documentelor ce se ordoneazaă
sȘ i este îînscris îîn planul metodic de lucru; o. alfabeticaă , grupare a unitaă tȘilor
arhivistice din cadrul unui compartiment sau serie, îîn ordine alfabeticaă . O. se
folosesȘ te pentru unitaă tȘile arhivistice de acelasȘ i fel: dosare personale, caziere,
dosare de clientȘi etc.; o. cronologicaă , grupare a unitaă tȘilor arhivistice dintr-un
fond sau colectȘie potrivit datei de creare a lor. IÎn cazul îîn care data emiterii
documentului lipsesȘ te, se ia îîn considerare data îînregistraă rii acestuia.
Unitaă tȘile arhivistice care au îîn cuprinsul lor transumpturi, se ordoneazaă
potrivit datei documentului - cadru. O. documentelor scrise pe acelasȘ i suport
se va face tȘinaî ndu-se seama de data celui mai vechi document; o. cronologicaă ,
pe probleme, grupare a documentelor din cadrul unui fond sau colectȘie pe
ani, iar îîn cadrul anilor pe probleme. Metoda de o. se folosesȘ te pentru
fondurile ai caă ror creatori nu au avut compartimente, caî nd schema de
organizare a creatorului de fond nu poate fi reconstituitaă sau atunci caî nd
dintr-un fond s-au paă strat putȘine documente; o. cronologic-structuralaă ,
grupare a unitaă tȘilor arhivistice dintr-un fond pe ani, iar îîn cadrul anilor pe
compartimente (serii). Metoda o. se folosesȘ te la ordonarea fondurilor ai caă ror
creatori au suferit mai multe transformaă ri organizatorice îîn decursul
activitaă tȘii. O. pe categorii (a registrelor), gruparea registrelor unui fond îîn
douaă categorii: registre-instrumente de evidentȘaă sȘ i informare (care tȘin loc de
inventare) sȘ i alte genuri de registre. IÎn cadrul fiecaă rei categorii, registrele se
ordoneazaă cronologic; o. pe cauze, grupare a unitaă tȘilor arhivistice create de
instantȘele judecaă toresȘ ti pe cauze: civile, penale, comerciale etc.; o. pe
compartimente (sau serii), grupare a unitaă tȘii arhivistice dintr-un fond pe
compartimentele care le-au creat sau pe activitaă tȘi (serii); o. pe corespondentȘi,
grupare a unitaă tȘilor arhivistice dintr-un fond sau colectȘie îîn functȘie de
emitentȘi. Metoda de o. se folosesȘ te îîndeosebi la organizarea fondurilor
personale sȘ i familiale; o. pe domenii, grupare a documentelor dintr-un fond
sau colectȘie arhivisticaă pe domeniile (sau mosȘ iile) la care se referaă . O. se
efectueazaă îîndeosebi îîn cazul fondurilor ecleziastice, personale sȘ i familiale; o.
pe fascicule, grupare a documentelor îîn fascicule, dupaă felul îîn care au fost
constituite de caă tre creatorul de fond; o. pe genuri, grupare a documentelor
dupaă felul lor: pergamente, haă rtȘi, schitȘe, planuri, stampe, sigilii, fotografii,
proiecte, microfilme, chemaă ri, proclamatȘii, manifeste, registre, condici etc.; o.
pe probleme, grupare a documentelor îîn functȘie de problemele la care se
referaă ; o. pe serii-cronologic, grupare a unitaă tȘilor arhivistice ale unui fond pe
categorii de documente, constituite dupaă anumite criterii îîn succesiunea dataă
de creator; o. structural - cronologicaă , grupare a unitaă tȘilor arhivistice dintr-un
fond, pe compartimente (serii), îîn cadrul acestora pe ani, iar îîn cadrul anilor
pe probleme. O. se folosesȘ te la ordonarea fondurilor ai caă ror creatori au avut
aceeasȘ i formaă de organizare sau au suferit putȘine modificaă ri îîn structuraă de-a
lungul activitaă tȘii lor.

organe care îndeplinesc atribuţii speciale cu privire la Fondul Arhivistic Naţional

(arh.), a) Direcţia generală a Arhivelor Statului din cadrul Ministerului de
 Interne pentru: documentele scrise, tipaă rite, fotografice, precum sȘ i pentru
sigilii sȘ i sȘ tampile; b) Arhiva Naţională de filme din subordinea Consiliului
Culturii sȘ i EducatȘiei Socialiste, pentru documentele cinematografice; c)
Radioteleviziunea Română pentru documentele fonice sȘ i video, precum sȘ i
pentru filmele de televiziune. Aceste organe sunt stabilite prin Decretul nr.
472/ 4971 privind „Fondul Arhivistic NatȘional al R.S.R.". Organele prevaă zute
îîndeplinesc urmaă toarele atributȘii principale, îîn raport de natura
documentelor respective: a) elaboreazaă norme tehnice pentru desfaă sȘ urarea
activitaă tȘii arhivistice; îîndrumaă sȘ i controleazaă aplicarea acestora; b) preiau de
la organizatȘiile socialiste sȘ i celelalte organizatȘii documentele care se
paă streazaă permanent, îîn conditȘiile sȘ i termenele legale sȘ i asiguraă conditȘiile
necesare conservaă rii lor. Pentru documentele de importantȘaă deosebitaă ,
organizeazaă un fond de asigurare pe bazaă de microfilme sȘ i alte forme de
reproducere adecvate; c) informeazaă institutȘiile sȘ tiintȘifice sȘ i cultural-
educative din tȘaraă asupra documentelor pe care le detȘin sȘ i care contȘin date
privind domeniul lor de activitate; d) editeazaă publicatȘii de specialitate; e)
îîntretȘin sȘ i dezvoltaă relatȘii cu organizatȘii din straă inaă tate, îîn vederea schimbului
de informatȘii îîn domeniul arhivistic sȘ i al schimbului de documente sȘ i
reproduceri de pe acestea; asiguraă aplicarea conventȘiilor sȘ i acordurilor
internatȘionale privind domeniul arhivistic sȘ i iau parte la congrese sȘ i
conferintȘe internatȘionale îîn sfera lor de activitate.

organizare a fişierelor (arh., inf.), reguli precise pentru determinarea pozitȘiilor

îînregistraă rilor îîn fisȘ ier, îîn functȘie de structura internaă a acestuia, precum sȘ i a
modului îîn care programul are acces la date stabilite pentru facilitarea
schimbului de informatȘii îîntre prcgrame, memorii sȘ i fisȘ iere. Stabilirea pozitȘiei
îînregistraă rii îîn fisȘ ier se face pe baza unui algoritm utilizat ataî t la crearea caî t sȘ i
la regaă sirea datelor. Se folosesc trei moduri de o.: secventȘial, indexat
secventȘial sȘ i direct (aleator), organizare directaă (arh., inf.), organizare care
presupune dispunerea îîn fisȘ ier a îînregistraă rilor, conform unui algoritm de
randomizare, folosit ataî t la crearea caî t sȘ i la exploatarea fisȘ ierului. Accesul la o
îînregistrare se face daî nd ca informatȘie de control fie identificatorul care
contȘine adresa absolutaă a îînregistraă rii, fie cheia de acces la îînregistrare.

organizare indexat secvenţială (arh., inf.), organizare care presupune crearea pentru
fisȘ ierele organizate secventȘial a unui index al identificatorilor îînregistraă rilor,
dispusȘ i îîn ordine crescaă toare; se face numai pentru fisȘ ierele create pe discuri
magnetice.

organizare internă a fondului (arh.), actȘiune de organizare a unitaă tȘilor arhivistice

dintr-un fond sau colectȘie potrivit schemei de organizare a creatorului sau pe
baza metodei de ordonare adoptataă prin planul metodic de lucru.

organizare secvenţială (arh., inf.), organizare care presupune dispunerea

îînregistraă rilor îîntr-o ordine de succesiune crescaă toare sau descrescaă toare a
 unui identificator contȘinut îîn interiorul fiecaă rei îînregistraă ri (numaă r de ordine,
cheie, cod, valoare etc); se poate face pentru fisȘ iere pe orice tip de suportȘi.

original (dipl.), formaă completaă a actului, avaî nd toate semnele de validare sȘ i, îîn
consecintȘaă, valoare probatorie juridicaă deplinaă .

origine (gen.), apartenentȘaă prin nasȘ tere la o anumitaă familie. Sin. stirpe.

orizmo (dipl.), v. poruncă.

orânduială (dipl.), termen folosit pentru actul normativ care contȘine o hotaă raî re
emanataă de la o autoritate. Sin. ordin.

összeirás (dipl.), termen folosit îîn Transilvania îîn sec. XVIII —XIX pentru conscriptȘiile
efectuate îîn vederea stabilirii obligatȘiilor de impozit sau a prestatȘiilor feudale.
V. conscripţie.

ostie (sig.), substantȘaă albicioasaă obtȘinutaă din amidon de graî u, utilizataă la confectȘionarea
sigiliilor. S-a folosit îîn special pentru sigiliul timbrat, fiind plasataă sub foitȘa-
timbru pe care se aplica matricea sigilaraă . Este o influentȘaă a cancelariilor din
Apusul Europei. Sin. cocă.

otnoşenie (dipl.), termen utilizat îîn prima jumaă tate a sec. al XIX-lea, îîn Moldova, pentru
o comunicare sau adresaă oficialaă ori pentru un raport oficial.

oxia (pal.), denumire greceascaă a accentului ascutȘit (') îîn scrierea chirilicaă .

Litera P, Q

pachet de arhivă (arh.), grup de documente cuprinse sȘ i legate îîntre douaă copertȘi de
carton detasȘ abile. Organizarea pe pachete a arhivei s-a realizat îîn scopul
protectȘiei sȘ i manipulaă rii mai usȘ oare a documentelor, îîn ultimul timp se
procedeazaă la îînlocuirea p. cu cutii de arhivaă care prezintaă avantaje îîn ceea ce
privesȘ te protejarea documentelor îîmpotriva prafului, luminii, solicitaă rilor
mecanice etc.

pachet de discuri magnetice (arh., inf.), v. disc magnetic.

pact (dipl.), document diplomatic cu caracter deosebit de solemn care consemneazaă un
acord de vointȘaă îîncheiat îîntre douaă (p. bilateral) sau mai multe state (p.
multilateral), îîn special îîn scopul mentȘinerii paă cii sau al colaboraă rii straî nse
îîntre semnatari, reglementaî nd probleme ale securitaă tȘii reciproce sau
colective, ale ajutorului reciproc, ale neagresiunii sau stabilind anumite
principii obligatorii îîn politica externaă a statelor semnatare. Spre deosebire
de acord, este semnat totdeauna de sȘ efii statelor semnatare. Ca sȘ i tratatul,
este scris concomitent îîn limbile statelor semnatare, cu respectarea
formularului diplomatic, dar, fatȘaă de acesta, are un caracter mai solemn. Dupaă
natura îîntȘelegerilor îîncheiate îîntre state, pactele sunt de diverse feluri: p. de
neagresiune, p. de asistenţa mutuală, p. defensiv, p. economic etc.

paieric (pal.), semn diacritic cu dublaă valoare foneticaă : palatalizeazaă consoanele sȘ i

îînlocuiesȘ te ierul (`) neaccentuat; se scrie îîntotdeauna îîntre raî nduri, la umaă rul
literei.

pajură (her.), partea superioaraă a hampei steagului. Aceastaă denumire s-a impus de la
pasaă rea heraldicaă plasataă de obicei îîn vaî rful hampei. Uneori a avut sȘ i sensul
de stemă.

pal (her.), v. piese onorabile.

paleografie, sȘ tiintȘaă specialaă a istoriei care se ocupaă de studierea izvoarelor scrise vechi,
de cunoasȘ terea, descifrarea sȘ i transcrierea acestora, furnizaî nd informatȘii
privind evolutȘia grafemelor, a suportului, a instrumentelor de scris; p. oferaă
date cu ajutorul caă rora se pot deosebi copiile, falsurile de original, sȘ i se pot
localiza sȘ i data textele neidentificate ; termenul de p. a fost pus îîn circulatȘie
de Bernard de Montfaucon îîn lucrarea „La Paleographie greque",' Paris, 1708.

palimpsest (dipl., pal.), pergament sau alt tip de document, scris pe pergament, care a
fost sȘ ters prin raă zuire sȘ i refolosit la redactarea unui nou document sȘ i pe care
se mai vaă d urmele vechilor litere. Prin tehnici moderne textul initȘial al unui p.
poate fi citit, ducaî nd la obtȘinerea unor informatȘii valoroase referitoare la
trecut. Se pare caă refolosirea pergamentelor a fost o maă suraă de economie
practicataă îîn cancelariile medievale de la care detȘinem p. (ex.: Arh. St.
BucuresȘ ti, PecetȘi, nr. j 159, cu data: 1545 [7035] sept. 17, Haî rlaă u).

Palladium Coronense (dipl.), codice manuscris îîn folio, legat îîn piele, care contȘine
copiile documentelor mai importante din arhiva orasȘ ului BrasȘ ov din perioda
1353-1865. P. a fost îîntocmit îîn anul 1714 de caă tre Johann Albrich, fiind
completat ulterior de arhivarii orasȘ ului BrasȘ ov paî naă la 1865.

palmat (her.), îînfaă tȘisȘ area unui bratȘ care îîsȘi arataă palma.
panachidă (pal.), taă blitȘaă de lemn acoperitaă cu cearaă naturalaă , folositaă la mijlocul sec. al
XVIII-lea pentru îînvaă tȘarea scrierii chirilice.

pană (pal.), ustensilaă de scris îîntrebuintȘataă îîn antichitate sȘ i îîn evul mediu. Era faă cutaă din
pene de pasaă re, de obicei de gaî scaă , ascutȘite sȘ i taă iate la vîîrf. P. de gaî scaă s-a
folosit îîncepaî nd din sec. al XlII-lea paî naă caă tre sfîîrsȘ itul sec. al XIX-lea. V. sȘ i
instrumente de scris si auxiliare.

panoplie (her., sig.), termen indicaî nd arme, steaguri sau instrumente muzicale, aranjate
simetric sub scut (peste care se asȘ eazaă scutul).

papirus (dipl., pal.), suport pentru scris, fabricat din fire de papirus, special preparate
prin strivirea fibrelor plantei sȘ i suprapunerea a douaă straturi dispuse
perpendicular unul peste altul; p. ext. manuscris care are un astfel de suport.

par 1.(dipl.), denumire folositaă îîn Transilvania medievalaă pentru al doilea original la
chirografele eliberate de locurile de adeverire (v chirograf), dupaă care se
putea elibera un act autentic nou (v. transumpt) îîn cazul pierderii primului
chiregraf original de caă tre beneficiar. 2.(her.), v. piese onorabile. Sin. pal, ţeapă.

parasime (her., sig.), îînsemne utilizate de o persoanaă sau institutȘie pentru a-sȘ i defini
atributele sȘ i rolul saă u îîn societate.

parasolar (arh., cons.), element de constructȘie realizat la depozitele de arhivaă pentru a

îîmpiedica paă trunderea razelor solare, îîn scopul protectȘiei documentelor
depozitate. .

parolă (arh., inf.), v. cheie de acces.

partiţiune (her.), îîmpaă rtȘire realizataă îîn caî mpul scutului.

pas (dipl.) 1. Termen utilizat paî naă la sfaî rsȘ itul sec. al XIX-lea îîn unele regiuni ale tȘaării
pentru paşaport. 2. Sub forma pasus, termen utilizat îîn regiunile de granitȘaă
din Transilvania sȘ i Banat, pentru permisul de liberă trecere îîn statele vecine.

pascalie (cron.), calendar perpetuu cu tabele sȘ i îînsemnaă ri care ajutaă saă se gaă seascaă data
PasȘ tilor sȘ i a celorlalte saă rbaă tori mobile pentru orice an.

paternitate (gen.), legaă tura de saî nge sau juridicaă dintre tataă sȘ i copilul saă u. Se deosebesc:
paternitate legitimă, rezultataă din caă saă torie; paternitate naturală, îîn afaraă de
caă saă torie; paternitate civilă, creataă prin adoptȘiune, printr-un act juridic.
patologia cărţii (arh., cons.), domeniu de activitate care se ocupaă cu studiul cauzelor de
degradare al formelor sȘ i simptomelor de deteriorare, precum sȘ i cu elaborarea
metodelor de restaurare a caă rtȘilor care fac parte din patrimoniul cultural.

Patrimoniul Cultural Naţional al Republicii Socialiste România, totalitatea marilor

vestigii ale istoriei sȘ i civilizatȘiei faă urite de-a lungul istoriei pe teritoriul
Romaî niei, a creatȘiilor literar-artistice, sȘ tiintȘifice sȘ i tehnice, a caă ror valoare a
fost consacrataă de-a lungul timpului, precum sȘ i a valorilor apartȘinaî nd
tezaurului cultural universal existente pe teritoriul tȘaării noastre. Fac parte din
P. bunurile cu valoare deosebitaă istoricaă sau documentaraă , care reprezintaă
maă rturii importante privind dezvoltarea istoricaă a poporului romaî n sȘ i a
omenirii îîn general, iar îîn acest context sȘ i Fondul Arhivistic NatȘional paă strat
de Arhivele Statului.

patronimie (gen.), ramuraă a genealogiei care se ocupaă de evolutȘia numelor dupaă tataă
îîntr-o familie.

pavilion (her., sig.), ornament exterior al scutului sub formaă de mantou, prevaă zut îîn
partea superioaraă cu un baldachin. Este alcaă tuit din purpuraă , caă ptusȘ it cu
herminaă , brodat cu franjuri sȘ i ciucuri din fir de aur. Simbolizeazaă cortul sub
care membrii familiilor domnitoare îîsȘi adaă postesc armele. Uneori acesta este
reprezentat chiar sȘ i îîn armele de stat, faă raă baldachin, semnificatȘia paă straî ndu-
se totusȘ i.

păstrare a documentelor (arh., cons.), v. conservare a documentelor.

păstrătorul sigiliilor (sig.), persoanaă îîn atributȘiile caă reia intraă paă strarea sȘ i utilizarea
matricei sigilare îîntr-o cancelarie. IÎn cancelaria TȘ aării Romaî nesȘ ti sȘ i a Moldovei,
functȘionarul domnesc investit cu sarcina de a paă stra sȘ i aplica matricea (sau
matri cele) sigilaraă a domnului a fost marele logofăt. Ulterior acesta a fost
ajutat de logofaă tul al II-lea sȘ i logofaă tul al III-lea. IÎn sec. ai XVIII-lea acest
dregaă tor s-a numit muhurdar. Sin. conservator sigilii.

pecetar (sig.), persoana care fabrica matrice sigilare. P. faă cea parte din breasla
argintarilor sau giuvaergiilor.

pecete (sig.), v.sigiliu, pecete ataşată, v. sigiliu atârnat, pecete atârnată (sig.), v. sigiliu
atârnat, pecete inelară (sig.), v. sigiliu inelar.

pecetluita (dipl.), foaie fiscalaă individualaă , contȘinaî nd cotele de dare ale fiecaă ruia.

peciu (arh.), formular emis de forurile ecleziastice prin care se anuntȘa public o viitoare
caă saă torie sȘ i data ei.
peliculă safety (security) (arh., cons.), v. peliculă.

peliculă sonoră (arh.), v. bandă sonoră.

pensulare (arh., cons.), tehnica de aplicare a unei solutȘii, cu ajutorul pensulei, pe

suprafatȘa unui obiect. IÎn cadrul activitaă tȘilor de restaurare se efectueazaă
frecvent pensulaă ri de adezivi sau alte substantȘe îîn functȘie de tratamentele
aplicate.

per procuram (dipl.), mentȘiune, mai ales îîn documentele juridice din Transilvania îîn
sec. XVIII—XIX, exprimaî nd participarea titularului unei actȘiuni printr-un
îîmputernicit. Scris sȘ i prescurtat: p.p.

pergament (pal.), material folosit ca suport pentru scriere, obtȘinut prin prelucrarea
specialaă a pielii anumitor animale (oaie, capraă , vitȘel, iepure, miel). S-a folosit
din cele mai vechi timpuri paî naă îîn sec. al XVIII-lea. A îînlocuit treptat
papirusul sȘ i a fost îînlocuit de haî rtie. IÎn prezent se folosesȘ te pentru
facsimilarea unor manuscrise mai importante; p. vegetal, pergament obtȘinut
îîn perioada contemporanaă prin tratarea cu acid sulfuric sau cloruraă de zinc a
unei haî rtii speciale; p. ext. document scris pe un asemenea suport. V. suport
grafic al documentului.

perghel (pal.), instrument ascutȘit, ca un compas, pentru îîmpuns sȘ i zgaî riat, care se
folosea îîn cancelariile medievale pentru fixarea distantȘelor egale îîntre
raî nduri sȘ i la legatul manuscriselor. Sin. restav, punctorium. V. sȘ i instrumente
de scris, compas.

perilipsis (arh.), v. opis.

perioadă cronologică (cron.), sȘ ir determinat de ani, care se repetaă , servind ca un

element secundar la verificarea celorlalte date cronologice pe care le
îînsotȘesȘ te. V. indictionul, crugul lunii.

perfecta et correcto (dipl.), îînsemnare de cancelarie îîn documentele latine medievale,

privind Transilvania, referitoare la citirea sȘ i corectarea documentului îînainte
de validare.

perlectum, ratificatum, subscriptum (dipl.), formulaă folositaă îîn Transilvania la

sfaî rsȘ itul unor categorii de documente (de ex. procese-verbale) din sec. XVIII-
XIX, exprimaî nd procedurile urmate îînainte de validarea prin semnaă turaă .
permanenţă a hârtiei (arh., cons.), gradul de stabilitate chimicaă a haî rtiei îîn functȘie de
care aceasta poate avea un comportament foarte bun la paă strare îîndelungataă .
P. se deosebesȘ te de durabilitate care exprimaă gradul de rezistentȘaă mecanicaă sȘ i
flexibilitate necesaraă unei maî nuiri sȘ i utilizaă ri intense a haî rtiilor.

permis (dipl.), document din categoria documentelor semiimprimate, cuprinzaî nd o

autorizatȘie oficialaă , eliberataă de un for competent, îîn virtutea caă reia persoana
mentȘionataă îîn p. poate beneficia de anumite drepturi sau poate exercita o
anumitaă profesiune etc.; ca document de arhivaă se paă streazaă îîn fondul
personal al unei personalitaă tȘi, atunci caî nd prezintaă importantȘaă istorico-
documentaraă .

peronat (her.), termen ce indicaă plasarea unei mobile pe un piedestal cu una sau mai
multe trepte.

personalia (dipl.), termen folosit îîn actele juridice din Transilvania îîn sec. XVIII —XIX,
care se referaă la datele personale (nume, vaî rstaă , religie, stare civilaă ,
dependentȘaă personalaă etc.) ale inculpatȘilor sau martorilor, consemnate
îînainte de dispozitȘiile propriu-zise. Scris sȘ i prescurtat pers.

pertinent (arh., inf.), calitatea unei informatȘii sau a unui document de a satisface
cerintȘele obiective de informare ale unui beneficiar.

pesticide (arh., cons.), substantȘe chimice cu actȘiune toxicaă asupra unor agentȘi halogenici
daă unaă tori. IÎn functȘie de organismele pe care le distrug existaă substantȘe
bactericide, fungicide, nematicide, insecticide, raticide, erbicide. P. se folosesc
îîn depozitele de arhivaă pentru prevenirea sȘ i combaterea proceselor de
biodeteriorare a documentelor.

pete fungice (arh., cons.), pete de deteriorare a documentelor, rezultate îîn urma
degradaă rii acestora de caă tre ciupercile de mucegai. P. sunt diferite ataî t sub
aspectul culorii, caî t sȘ i îîn ce privesȘ te maă rimea, forma de contur, consistentȘa,
grosimea, gradul de paă trundere îîn structura suportului etc. IÎn multe cazuri, îîn
dreptul acestor pete, suportul grafic este profund degradat, iar cerneala este
descompusaă uneori paî naă la disparitȘia totalaă . Sin. pigmentaţie fungică.

pH (arh., cons.), logaritmul cu semn schimbat al concentratȘiei îîn ioni de hidrogen (H+).
pH are valori cuprinse îîntre 0 sȘ i 14. Valorile 0 — 7 definesc un mediu acid;
pH-ul 7 este caracteristic mediilor neutre, iar valorile 7 — 14 definesc mediile
alcaline. pH este un indice important care caracterizeazaă starea chimicaă a
haî rtiei pe care sunt scrise documentele, îîn cazul îîn care valoarea pH a haî rtiei
coboaraă sub 6, este necesar tratamentul de neutralizare a documentelor,
deoarece coboraî rea prea accentuataă a pH duce la fragilizarea haî rtiei.
pierdere (tăcere) (cifră sau coeficient de p.) (arh., inf.), raportul dintre numaă rul
documentelor relevante neregaă site sȘ i numaă rul total al documentelor
relevante existente îîn colectȘie, îîntr-un proces de regaă sire a informatȘiilor.

piese heraldice (her.), suprafetȘe diferite ca smaltȘ de restul caî mpului scutului, create îîn
interiorul acestuia prin linii drepte sau curbe. Se cunosc piese onorabile (de
prim ordin sȘ i de al doilea ordin) sȘ i piese mai puţin onorabile ale scutului;
dintre piesele onorabile se îîntaî lnesc des capul (sau şeful), talpa, palul, fascia,
banda, bara, crucea, crucea în curmeziş, furca, căpriorul scutul în inimă, franc
cartierul etc. Dintre piesele mai putȘin onorabile cele mai folosite sunt:
romburile, bezantȘii, turlele etc.

piese onorabile ale scutului (her.), suprafetȘe ale scutului diferitele a smaltȘ de restul
caî mpului, realizate prin trasarea unor linii drepte, oblice sau curbe, dupaă cum
urmeazaă : a) şeful se obtȘine prin trasarea unei linii orizontale îîn partea
superioaraă a scutului (Fig. 39), b) talpa sau câmpia este realizataă prin
trasarea unei linii orizontale îîn partea inferioaraü a scutului, c) palul este
obtȘinut prin trasarea a douaă linii verticale îîn centrul scutului, d) brâul este
obtȘinut, prin trasarea a douaă linii orizontale îîn centrul scutului, e) banda
este realizataă : prin douaă linii oblice duse din coltȘul drept superior spre coltȘul
staî ng inferior, f) bara se realizeazaă prin douaă diagonale duse din coltȘul staî ng
superior spre coltȘul drept inferior, g) crucea este obtȘinutaă prin suprapunerea
palului cu braî ul, h) crucea în curmeziş (săritoarea) se realizeazaă prin
suprapunerea benzii cu bara, i) furca este obtȘinutaă prin combinarea paă rtȘii
superioare a crucii îîn curmezisȘ cu palul, j) furca răsturnată este realizataă din
combinarea paă rtȘii inferioare a crucii îîn curmezisȘ cu palul, k) căpriorul sau
şevronul se obtȘine prin unirea benzii cu bara pe o portȘiune de 3/4 din
suprafatȘa lor.

pietate (her.), termen prin care se definesc picaă turile de saî nge scurse din pieptul
pelicanului (pentru a-sȘ i hraă ni puii) sȘ i care sunt reprezentate îîn alt smaltȘ decaî t
respectiva pasaă re.

pigmentaţie fungică (arh., cons.), v. pete fungice.

pisar (pal.), v. grămătic.

pitac (dipl.), act care transmite o poruncaă , o ordonantȘaă a domnului sau a marelui agaă .

placă fotografică (arh.), v. fotocopie.

plaivaz (pal.), ustensilaă , faă cutaă cel mai adesea din plumb, care se folosea pentru scriere.
Sin. condei. V. sȘ i instrumente de scris.
plan (arh.), document cartografic, constaî nd dintr-o reprezentare graficaă prin desen
tehnic, executat îîn tusȘ negru sau color, pe haî rtie specialaă etc, la o scaraă paî naă la
1:20 000, a unui teren, a unei constructȘii, a unei instalatȘii etc, scara fiind
îîntocmitaă fie îîn sistemul metric, fie îîn alt sistem de maă suraă . P. pot fi de mai
multe feluri sȘ i anume: pentru acelasȘ i obiectiv existaă un p. de ansamblu, mai
multe p. de detalii sȘ i mai multe p. parţiale. Toate p. aceluiasȘ i obiectiv
constituie o unitate arhivisticaă .

plastografie (dipl.), v. act fals.

pleno titulo (dipl.), indicatȘie de cancelarie sau de registraturaă , folositaă îîn Transilvania îîn
sec. XVIII —XX pe concepte, privind scrierea completaă a titulaturii
destinatarului îîn documentul original. Scris sȘ i prescurtat p.t.

plicatură (sig., dipl.), mansȘ etaă lataă de caî tȘiva centimetri, obtȘinutaă prin îîndoirea îînaă untru
a paă rtȘii de jos a suportului documentului de care se prindea sȘ nurul ce lega
sigiliul de documente. Este specificaă cancelariei domnesȘ ti a Moldovei; îîn TȘ ara
Romaî neascaă p. a fost folositaă , mai mult, îîn sec. XVII —XVIII sȘ i a avut o formaă
specialaă , respectiv era mai lataă îîn centru sȘ i se îîngusta spre margini.

plin (her.), termen care indicaă faptul caă toataă suprafatȘa scutului sau a unui cartier este
alcaă tuitaă dintr-un singur smaltȘ sȘ i nu poartaă nici o piesaă sau mobilaă heraldicaă .

pliroforie (dipl.), termen utilizat îîn unele documente din TȘ ara Romaî neascaă la sfaî rsȘ itul
sec. al XVII-lea sȘ i îînceputul sec. al XVIII-lea pentru a denumi o informatȘie
scrisaă .

plângere (dipl.), v. jalbă.

plop (her., sig.), v. copac.

poliţă de protecţie (arh., cons.), ultima politȘaă de sus a unui raft, pe care se depoziteazaă
arhiva sȘ i care are rol de protectȘie îîmpotriva depunerii prafului pe documente.

portocaliu (her.), culoare utilizataă la alcaă tuirea stemelor. Se reprezintaă conventȘional prin
linii diagonale ce pornesc din coltȘul drept superior suprapunaî ndu-se cu altele
verticale. V. smalţuri

poruncă (dipl.), act domnesc care cuprinde un ordin, consemnaî nd sȘ i pedeapsa pentru
cei ce nu-l respectaă . Sin. orizmo, poveleanie.
post scriptum (dipl.), indicatȘie de cancelarie sau de registraturaă , folositaă îîn documente
latino-medievale din Transilvania dupaă sec. al XVI - lea, care precede un text
adaă ugat uneori la documente, dupaă terminarea sȘ i iscaă litura lor. Scris sȘ i
prescurtat: p.s.

Postate (arh.), subdiviziune din seria de acte normative din arhiva Guberniului
Transilvaniei; cuprinde documente din anii 1648 — 1869, regulamente sȘ i
contracte privind serviciul de posȘ taă .

poveleanie (dipl.), v, poruncă.

pozitiv (arh.), copie de cinedocument sau de fotodocument executataă dupaă negativul sau
contratipul respectiv sub formaă de fotografie, imaginea cu distributȘia paă rtȘilor
luminoase sȘ i îîntunecate sȘ i a culorilor, îîn cazul fotografiilor color, fiind
conformaă cu cele ale obiectivului reprezentat.

practica (arh.), document îîntocmit îîn prezentȘa divanului domnesc sȘ i care putea apaă rea
sub formaă de jurnal, hotaă raî re etc, caracteristic pentru sec. al XIX-lea. Era
numit sȘ i „practicaua divanului".

practică arhivistică (arh.), aplicarea cunosȘ tintȘelor teoretice de arhivotehnie (crearea,.

selectȘionarea, organizarea sȘ i folosirea documentelor) îîn munca arhivisticaă .

praeiuncturalia (arh.), v. Conjuncturalia.

praesentatum (arh.), mentȘiune de registraturaă folositaă îîn Transilvania îîn sec. XVIII —
XIX, urmataă de data primirii (prezentaă rii) documentului. MentȘiunea p. era
scrisaă de obicei de caă tre sȘ eful institutȘiei. Scris sȘ i prescurtat: praes.

praesidialfa (arh.), mentȘiune, scrisaă de obicei îîn formaă prescurtataă praes., laî ngaă
numaă rul de emitere sau de îînregistrare a documentelor, pentru a indica
apartenentȘa documentelor respective la seria de acte prezidiale, constituite la
institutȘiile administrative din Transilvania la îînceputul sec al XIX-lea.

preambul (dipl.), v. arengă.

precizie, (cifră sau coeficient de p.) (arh., inf.), raportul dintre numaă rul documentelor
relevante regaă site sȘ i numaă rul total al documentelor relevante existente îîn
colectȘie, îîntr-un proces de regaă sire a informatȘiilor, preluare de documente
(arh.), operatȘiune de luare îîn primire, de caă tre Arhivele Statului, a fondurilor
sȘ i colectȘiilor detȘinute de organizatȘiile socialiste, celelalte organizatȘii, culte sȘ i
persoane fizice. P. se efectueazaă dupaă ce fondurile sȘ i colectȘiile au fost
 ordonate, selectȘionate sȘ i inventariate. P. de la organizatȘiile socialiste se
efectueazaă pe baza instrumentelor de evidentȘaă, iar de la persoanele fizice îîn
baza procesului verbal de predare-preluare îîntocmit îîn acest scop. P.
constituie forma principalaă de completare a fondurilor sȘ i colectȘiilor detȘinute
de Arhivele Statului. V. completare a arhivei.

prelucrare a fondului (arh.), totalitatea operatȘiunilor arhivistice efectuate asupra unui

fond sau colectȘii, îîn vederea punerii acestora la dispozitȘia cercetaă rii sȘ tiintȘifice
(ordonare, selectȘionare, inventariere). S-a mai folosit sȘ i expresia „prelucrare
tehnico-sȘ tiintȘificaă a materialului documentar".

prelucrare a informaţiilor (arh., inf.), reprezentarea prescurtataă sȘ i sistematizarea

informatȘiilor obtȘinute prin analiza unui document sau a unui grup de
documente.

prelucrare chimică a peliculei gelatine-argentice (arh., cens.), ciclu de operatȘii îîn

urma caă ruia imaginea latentaă a peliculei expuse este transformataă îîn imagine
stabilaă . Principalele etape ale acestui ciclu sunt revelarea, fixarea, spaă larea,
uscarea.

prelucrarea morfologică (arh., inf.), prelucrarea listei de termeni alesȘ i ca descriptori îîn
tezaur, îîn conformitate cu un ansamblu de reguli privind forma gramaticalaă
de aparitȘie a descriptorilor, prelucrare semanticaă (arh., inf.), prelucrarea
termenilor îîn vederea stabilirii relatȘiilor de sinonimie, omonimie sȘ i polisemie
dintre acesȘ tia, presaă de laminare (arh., cons.), termopresaă formataă din douaă
platane cu posibilitaă tȘi de reglare a presiunii sȘ i temperaturii, folositaă pentru
placarea documentelor cu folii termoplaste îîn cursul operatȘiunilor de
restaurare sȘ i consolidare. Sin. luminator.

prescurtare (pal.), scriere pe scurt a intitulatȘiei, titlului, a denumirilor sau a oricaă rui
cuvaî nt dintr-un manuscris prin eliminarea, îîmbinarea sau scoaterea deasupra
raî ndului a unor litere. Prin p. se urmaă resȘ te, îîn primul raî nd, economisirea
spatȘiului sȘ i a materialului de scris. IÎn paleografie tipurile de p. sunt clasate îîn
functȘie de metoda folositaă : p. prin contractȘie, p. prin ligaturaă sau îîmbinare, p.
prin litere îînscrise, p. prin siglaă , p. prin suspensie sau trunchiere, p. prin
suprascriere sau cat. Sin. abreviere. V. sȘ i criptogramă, monocondil,
monogramă; p. prin contractȘie, sistem de comprimare a unui cuvaî nt prin trei
metode principale: paă strarea primei sȘ i ultimei litere: gˆ`,xAÃ sˆ paă strarea a trei
litere: MTI^ˆ, paă strarea a patru sau mai multor litere: TtppK. Sistemul s-a
folosit îîn scrierea manuscriselor latine, grecesȘ ti sȘ i slave, dar a caă paă tat o largaă
utilizare îîn textele slavo-romaî ne sȘ i îîn textele chirilice romaî nesȘ ti, mai ales îîn
prima perioadaă . V. sȘ i p. prin ligatură sau îmbinare; p. prin ligaturaă (sau
îîmbinare), sistem de prescurtare prin care douaă sau mai multe litere vecine,
care au îîn constitutȘia lor elemente comune, sunt unite îîntre ele. S-a folosit
sporadic îîn paleografia slavaă sȘ i ca o particularitate de scris îîn cea slavo-
romaî naă ; se îîntaî lnesȘ te des îîn scrisul chirilic romaî nesc — îîntre t-r sȘ i t-e. — din
 sec. XVII sȘ i XVIII ca o legaă turaă fireascaă îîntre litere; este socotitaă a fi îînceputul
scrisului cursiv. IÎn textele slavo-romaî ne îîmbinarea este ele obicei simplaă îîn
cuprinsul manuscrisului sȘ i ornataă îîn titluri sau îîn subscrierea neautografaă a
domnilor. V. p. prin contracţie, monocondil, monograme; p. prin litere îînscrise,
sistem de p. prin care una, douaă sau mai multe litere se îînscriu îîn interiorul
unei litere majuscule. Sistemul, folosit initȘial îîn manuscrisele bizantine, a fost
preluat îîn cele vechi slave sȘ i de aici îîn textele slavo-romaî ne sȘ i romaî no-
chirilice îîn care a avut o largaă raă spaî ndire sȘ i dezvoltare; p. prin siglaă , sistem de
prescurtare prin care litera initȘialaă reprezintaă îîntregul cuvaî nt. A fost folositaă
îîn scrierea greceascaă , latinaă , slavaă , sȘ i de aici îîn cea slavo-romaî naă (sporadic) sȘ i
îîn cea romaî no-chirilicaă . Sigla dublaă conservaă primele douaă litere sau, caî nd
initȘiala se repetaă îîn corpul cuvaî ntului, pe aceasta sȘ i dublarea sa. De obicei
este semnalataă de titlă (v.); p. prin suprascriere (sau cat), sistem de
prescurtare prin care una, douaă sau trei litere din corpul sau finala cuvaî ntului
sunt scoase din raî nd sȘ i transcrise îîn spatȘiul dintre raî nduri. Suprascrierea
îînsotȘesȘ te p. prin contractȘie. Sistemul, îîntrebuintȘat sporadic îîn manuscrisele
vechi slave dupaă model bizantin (unde se prescurtau astfel nomina sacra), a
fost preluat sȘ i dezvoltat îîn manuscrisele romaî no-slave sȘ i romaî no-chirilice.
Cele mai frecvente sunt cazurile de suprascriere pe un singur cat, dar se
îîntaî lnesc suprascrieri pe douaă sȘ i chiar trei nivele. IÎn manuscrisele slavo-
romaî ne se ridicaă peste raî nd de obicei consoane sȘ i numai cu titlu de exceptȘie
vocala. IÎn manuscrisele romaî no-chirilice este suprascrisaă îîn mod obisȘ nuit
vocala. V. prescurtare prin contracţie; p. prin suspensie (sau trunchiere),
sistem de comprimare a cuvaî ntului prin omiterea paă rtȘii finale sȘ i paă strarea
silabei initȘiale. De obicei, consoana care îîncheie silaba se suprascrie. IÎn
cazurile îîn care silaba are terminatȘie vocalicaă se preia consoana silabei
urmaă toare sȘ i de asemenea, se suprascrie. Sistemul este foarte apropiat de cel
al p. prin contractȘie, siglaă sȘ i suprascriere.

prevenirea şi stingerea incendiilor în depozitele de arhive (arh., cens.), actȘiune cu

caracter permanent, efectuataă îîncepaî nd cu faza de proiectare a constructȘiei sȘ i
continuataă pe toataă durata existentȘei depozitului, ce constaă dintr-un
ansamblu de maă suri avaî nd ca scop limitarea posibilitaă tȘilor de declansȘ are a
incendiului, iar îîn cazul producerii acestuia, interventȘia rapidaă pentru
limitarea pagubelor. P. cuprinde activitaă tȘi tehnice (proiectare, dotare cu
instalatȘii de alarmare, mijloace de interventȘii etc.) sȘ i activitaă tȘi de instruire a
personalului pentru cunoasȘ terea normelor de lucru îîn depozite, a modului de
interventȘie îîn caz de incendiu, a posibilitaă tȘilor de evacuare. Un mijloc de
prevenire a incendiilor este sȘ i ignifugarea spaţiilor (v.).

primogenitură (gen.), primul copil naă scut îîntr-o familie care avea, de obicei, drepturi
mai mari decaî t fratȘii care urmau; potrivit legislatȘiei actuale a tȘaării noastre totȘi
copiii naă scutȘi îîntr-o familie au drepturi egale.

principii ale cercetării genealogice (gen.), principii care trebuie saă stea la baza
studiilor genealogice: 1) p. numelui; 2) p. prenumelui; 3) p. proprietaă tȘii; 4) p.
generatȘiilor genealogice.
principii de ordonare a unui fond sau colecţii arhivistice (arh.), totalitatea criteriilor
ce stau la baza activitaă tȘii de organizare internaă a unui fond sau colectȘii. V.
ordonare.

principiul apartenenţei la fond (arh.), principiu de fondare potrivit caă ruia unitaă tȘile
arhivistice rezultate din activitatea unui creator apartȘin aceluiasȘ i fond. V.
apartenenţa documentelor la un fond arhivistic.

principiul indivizibilităţii fondului arhivistic (arh.), v. principiul integrităţii fondului

arhivistic.

principiul integrităţii fondului arhivistic (arh.), principiu de fondare potrivit caă ruia
toate unitaă tȘile arhivistice provenite de la acelasȘ i creator formeazaă sȘ i se
paă streazaă îîntr-un singur fond. V. integritatea fondului arhivistic. Sin. principiul
indivizibilităţii fondului arhivistic, principiul provenienţei fondului arhivistic.

principiul istorismului (arh.), principiu de fondare, potrivit caă ruia un fond se constituie
dupaă modul de organizare dat de creator, tȘinaî ndu-se seama de modificaă rile
survenite îîn structura acestuia îîn raport de conditȘiile concret istorice care le-
au generat; V. continuitate a fondului arhivistic.

principiul pertinenţei (arh.), principiu de fondare potrivit caă ruia unitaă tȘile arhivistice
sunt ordonate, dupaă contȘinut, tematic, alfabetic geografic etc, indiferent de
fondul din care''fadaparte". Metoda a fost folositaă la Arhivele Statului îîn sec. al
XIX-lea.

principiul provenienţei (arh.), v. principiul integrităţii fondului arhivistic.

privilegiu (dipl.), document diplomatic solemn caracteristic evului mediu, emis de

suverani (domn, rege, principe), precum sȘ i de alte autoritaă tȘi laice sau
ecleziastice cu jurisdictȘie publicaă sȘ i drept de a avea sigiliu autentic propriu sȘ i
care cuprinde dispozitȘii cu caracter perpetuu îîn favoarea beneficiarului sȘ i a
urmasȘ ilor saă i, referitoare la acordarea unor avantaje, drepturi, scutiri de
obligatȘii ori distinctȘii sociale, scrise de obicei pe pergament îîntr-o formaă
exterioaraă deosebitaă , cu respectarea formularului diplomatic sȘ i a formulelor
de validare, îîntaă rit initȘial cu sigiliu ataî rnat, apoi sȘ i cu sigiliu aplicat sȘ i avaî nd
valoare probatorie deplinaă . P. era acordat ataî t unei persoane, caî t sȘ i unui grup
sau unei categorii sociale, unui orasȘ , unei maă naă stiri. IÎn feudalism se acordau
breslelor mesȘ tesȘ ugaă resȘ ti p. purtaî nd sȘ i denumirea de p. statute ale breslaşilor.
Ex. p. breslei tăbăcarilor transilvăneni dintre anii 1736 — 1786, p. de comerţ
acordat oraşului Braşov de voievodul Vladislav 1 (Vlaicu-Vodă) al Ţării
Româneşti, la 20 ianuarie 1368, scris îîn limba latinaă , fiind cel mai vechi p. de
comertȘ cunoscut, acordat de un domn romaî n sȘ i, totodataă , primul act
diplomatic.
procedeul Barrow (arh., cons.), v. metoda Barrow.

proces-verbal (dipl.), 1. Document cu caracter juridico-administrativ îîn care o

autoritate competentaă consemneazaă , sub semnaă tura sa sȘ i a celui implicat, o
actȘiune juridico-administrativaă sau un fapt ce poate avea consecintȘe juridice;
spec. (îîn dreptul internatȘional), document cu caracter oficial îîntocmit de o
autoritate competentaă îîmputernicitaă saă constate îîn mod oficial un fapt care
intereseazaă viatȘa internatȘionalaă . 2. Act cu caracter oficial care consemneazaă
(pe scurt) discutȘiile sȘ i hotaă raî rile unei adunaă ri constituite sau (îîn practica
conferintȘelor internatȘionale) dezbaterile conferintȘelor sȘ i ale sesiunilor
organizatȘiilor internatȘionale, fie redate îîn rezumat, fie sub formaă de note
stenografiate. P. (2) care poartaă semnaă tura fiecaă rui participant la discutȘii sau
care consemneazaă unele actȘiuni ale relatȘiilor dintre state (de ex. depunerea
instrumentelor ele ratificare a unui tratat) poartaă sȘ i denumirea de protocol
(v.).

proces-verbal de predare-primire (arh.), act oficial îîncheiat îîntre organizatȘiile

socialiste, celelalte organizatȘii, culte sȘ i persoane fizice pe de o parte sȘ i
Arhivele Statului pe de altaă parte, cu ocazia predaă rii-preluaă rii fondurilor sȘ i
colectȘiilor, îîn care se consemneazaă cantitatea îîn metri liniari sȘ i numaă rul
unitaă tȘilor arhivistice predate, anii extremi ai acestora, eventualele lipsuri de
documente sȘ i cauzele lor, precum sȘ i stadiul efectuaă rii operatȘiunilor
arhivistice.

proces-verbal de selecţionare (arh.), act oficial îîn care se consemneazaă avizul Comisiei
de selectȘionare asupra eliminaă rii dintr-un fond sau colectȘie a unitaă tȘilor
arhivistice lipsite de valoare documentar-istoricaă sau practicaă sȘ i al caă ror
termen de paă strare a expirat. La p. se anexeazaă inventarele unitaă tȘilor
arhivistice propuse a fi eliminate.

proclamaţie (dipl.), v. manifest.

programare (arh., inf.), operatȘia de elaborare a programului îîn vederea rezolvaă rii unei
probleme la calculatorul electronic.

proiect-cadru (arh., inf.), fazaă de lucru care constaă îîn studierea situatȘiei la un moment
dat, a unui sistem informatȘional (legile, actele normative, regulamentele de
organizare sȘ i functȘionare îîn vigoare) sȘ i îîntocmirea unui dosar care cuprinde
descrierea globalaă a tuturor subsistemelor, propuse sȘ i acceptate a fi realizate,
esȘ alonarea realizaă rii lor îîn timp, evaluarea fortȘei de muncaă necesaraă ,
determinarea mijloacelor tehnice sȘ i spatȘiilor necesare. Dosarul p. cuprinde
schema directoare, retȘinutaă de conducerea organismului din variantele
propuse.
proiect de detaliu (arh., inf.), fazaă de lucru care constaă îîn detalierea solutȘiei definitive
din schema directoare retȘinutaă , îîn asȘ a fel îîncaî t saă redea descrierea completaă a
functȘionaă rii sistemului, faă caî nd abstractȘie de caracteristicile specifice ale
echipamentului care va fi utilizat.

proiectarea tehnică (arh., inf.), etapaă îîn care se definitiveazaă mijloacele tehnice
necesare (echipamente, programe, fisȘ iere, proceduri manuale) prin care
fluxul informatȘional stabilit anterior este transformat îîntr-un flux cu
prelucrare automataă a datelor.

promulgaţie (dipl.), v. notificaţie.

prosodii (pal.), semne diacritice îîn scrierea chirilicaă care cuprind spiritele lin sȘ i aspru,
accentele, chendima, isonul, vrabia, ericul, paiericul, titla sȘ i trema ; spiritele sȘ i
accentele provin din scrierea chirilicaă slavaă , îîn care au paă truns din scrierea
greacaă .

prosopografie (gen.), ramuraă a geografiei istorice care permite cunoasȘ terea totalitaă tȘii
personajelor traă itoare îîntr-o epocaă dataă .

protecţie a documentelor (arh., cons), v. asigurarea securităţii documentelor.

protecţia împotriva luminii solare (arh., cons.), ansamblu de maă suri destinate
prevenirii efectului distructiv al luminii solare asupra documentelor, îîn acest
sens existaă practica organizaă rii de depozite lipsite de ferestre sau cu ferestre
prevaă zute cu elemente de filtrare sau mascare a luminii solare incidente. V. sȘ i
sticlă absorbantă, parasolar.

protocol (dipl.), 1. Parte a formularului diplomatic cuprinzaî nd elementele ce se

plaseazaă la îînceputul actului (p. iniţial) sȘ i cele care se introduc la sfaî rsȘ itul
acestuia (p. final); 2. Registru cuprinzaî nd minute, îînsemnaă ri de cancelarie sau
procese-verbale; p. initȘial, parte a formularului diplomatic cuprinzaî nd
elementele plasate la îînceputul actului: invocaţia simbolica (monogramatică,
chrismon) sȘ i verbală, intitulaţia, inscripţia (adresa), salutaţia. Elementele p.
nelipsite din acte evidentȘiazaă ceea ce este caracteristic pentru o anume
cancelarie, faă caî nd posibilaă o regrupare a tuturor categoriilor de îînscrisuri
emanate de aceasta; p. final , parte a formularului care îînsumeazaă elementele
cu care se îîncheie un act, respectiv data (îînsumaî nd sȘ i locul), aprecaţia,
semnele de validare (subscrierile, martorii sȘ i sigiliul). Este una din paă rtȘile
esentȘiale ale actului sȘ i nu poate lipsi din cuprinsul acestora deoarece ar pune
sub semnul îîntrebaă rii valabilitatea lui. Sin. eschatocol.

protocollum civium Cibiniensium (dipl.), registru de evidentȘaă a persoanelor caă rora li

s-a acordat dreptul de cetaă tȘean al orasȘ ului Sibiu, îîn perioada 1765-1809.
protocollum diurnale exhibitorium politicorum (dipl.), termen folosit îîn prima
jumaă tate a sec. al XIX-lea îîn arhivele comitatelor din Transilvania pentru
registrul jurnal (v.).

Protocollum provinciae Saxonum necnon civitatis Cibiniensis sub anno domini

1522 feliciter ceptum et congestum (Registrul provinciei sasȘ ilor sȘ i al
orasȘ ului Sibiu, îînceput sȘ i îîntocmit îîn mod fericit îîn anul domnului 1552)
(dipl.), denumirea celui mai vechi protocol de sȘ edintȘe al magistratului
orasȘ ului Sibiu, al scaunului sȘ i ai provinciei sasȘ ilor pentru perioada 1522-
1565.

proţap (her.), v. furcă. Sin. crăcăna.

Provincialia (arh.), serie din arhiva Guberniului Transilvaniei; cuprinde subdiviziunile:

Politica, Juridica, Nationalia, Oeconomica, Privata. Actele din seria P. se referaă ,
îîn general, la problemele privind administratȘia provinciei Transilvania.

p.r.s. (dipl.), v. perlectum, ratificatum, sub scriptum.

P.S. (dipl.), v. post scriptum.

pseudo original (dipl.), act fals care, avaî nd semnele de validare ale emitentului deseori
luate de la alt îînscris, apare ca un original.

p.t. (dipl.), v. pleno titulo.

publica (dipl.), v. acta diaetalia.

publicaţii arhivistice (arh.), lucraă ri arhivistice rezultate îîn urma activitaă tȘii editoriale
desfaă sȘ urate îîn Arhivele Statului, îîn vederea publicaă rii instrumentelor de
informare sȘ tiintȘificaă (inventarul arhivistic, îîndrumaă torul arhivistic,
conspectul arhivistic, catalogul, indicele), a editȘiilor de documente, a
volumelor de paleografie si a studiilor sȘ tiintȘifice (Fig. 40).

punctorium (pal.), v. compas, pergheh .

purpuriu (her.), culoare utilizataă îîn alcaă tuirea stemelor sȘ i reprezentataă conventȘional
prin linii diagonale, pornind din coltȘul staî ng superior al scutului spre coltȘul
drept inferior al acestuia. Semnificaă suveranitate, putere. V. smalţuri.
purtător de informaţie (arh., inf.), mediu (suport) pentru îînregistrarea sȘ i
îînmagazinarea informatȘiilor îîn cadrul unui sistem de informare.

Q
quarta (dipl.), v. charta.

Litera R

r. (dipl.), v. recto.

rabulatura (dipl.), termen folosit îîn Transilvania medievalaă pentru conceptele unor
documente sau registre.

raft de arhivă (arh., cons.), mijloc de paă strare specific, servind pentru depozitarea
documentelor. La un r. se disting, ca paă rtȘi componente, staî lpii, politȘele pe care
se asȘ eazaă documentele sȘ i elementele de ancorare. Totalitatea politȘelor
dispuse îîntre doi staî lpi alcaă tuiesc o travee. R. pot fi simple, permitȘaînd
depozitarea unui singur raî nd de documente, sau duble, îîn care caz
documentele se depoziteazaă pe politȘe situate pe ambele fetȘe ale r. îîn afara r.
fixe, îîn unele depozite se utilizeazaă r. mobile, tip compactus.

radiogramă (arh.), document care se constituie prin transpunerea îîn scris a unei
telegrame cifrate, transmise prin radiocomunicatȘie. Sin. radiotelegramă.

radiotelegramă (arh.), v. radiogramă.

rampant (her., sig.), termen ce desemneazaă pozitȘia leilor sȘ i a altor animale heraldice,
ridicate pe labele inferioare.

ramură genealogică (gen.), ramuraă a unei familii sau a unei comunitaă tȘi care s-a
desprins sȘ i evolueazaă îîntr-un mod aparte decaî t altȘi colaterali, avaî nd un
îînaintasȘ comun. Sin. branşă genealogică.
raport (dipl.), document care cuprinde o relatare cu caracter administrativ sau
sȘ tiintȘifico-administrativ asupra unei activitaă tȘi personale sau colective, adresat
unui for superior ori cu caracter juridic etc., asupra unor fapte, îîntaî mplaă ri
etc.; r. al medicului legist, expunere scrisaă asupra celor constatate îîn urma
unui examen medical; r. anual (r. periodic), dare de seamaă anualaă (periodicaă )
asupra activitaă tȘii din cadrul unei institutȘii; r. de pe caî mpul de luptaă , scurtaă
prezentare scrisaă trimisaă forurilor superioare de la centru sau ziarelor, cu
privire la evenimentele petrecute pe caî mpul de luptaă îîn decursul unei zile, a
unei saă ptaă maî ni; r. informativ, informare scrisaă asupra unor fapte petrecute
ori asupra unor discutȘii purtate etc.; r. telegrafic, informatȘie transmisaă
telegrafic.

Răsti Iordache (? — ?), primul „arhivar al Statului", a caă rui activitate îîncepe îîn anul
1831, odataă cu îînfiintȘarea institutȘiei Arhivei Statului TȘ aării Romaî nesȘ ti sȘ i
continuaă paî naă îîn anul 1837. Dovedindu-se îîncaă de la îînceput un bun
organizator, depune eforturi îîn vederea centralizaă rii documentelor
institutȘiilor desfiintȘate prin Regulamentul Organic sȘ i a celor nou îînfiintȘate,
îîntocmind sȘ i primele instrumente de evidentȘaă. Este autorul primului
regulament de organizare al Arhivei TȘ aării Romaî nesȘ ti, intitulat Datoriile si
orânduirea eforului Arhivei.

Ratio consularis (arh.), serie de registre de socoteli consulare din arhiva magistratului
orasȘ ului sȘ i scaunului Sibiu, a celor sȘ apte juzi sȘ i a Universitaă tȘii saă sesȘ ti din
perioada 1484—1784.

rationarium (dipl.), denumire dataă îîn Transilvania medievalaă registrelor de socoteli ale
veniturilor sȘ i cheltuielilor oraă sȘ enesȘ ti.

răboj (dipl.), bucataă de lemn despicataă îîn douaă pe care se faă ceau diferite crestaă turi care
indicau cantitaă tȘile sau sumele primite ori predate îîn daraverile de cumpaă rare
sȘ i de vaî nzare; o jumaă tate de r. raă maî nea la primitor iar cealaltaă la cel ce preda
sumele sau furniturile, astfel îîncaî t saă poataă servi sȘ i unuia sȘ i celuilalt ca mijloc
de control la îîncheirea socotelilor ; ulterior, lemnul a fost îînlocuit cu suportȘi
de haî rtie.

răscoacere a documentelor (arh., cons.), formaă de degradare a documentelor de arhivaă

tȘinute multaă vreme îîn conditȘii de uscaă ciune sȘ i temperaturi ridicate. Prin r.,
documentele devin mai rigide, cele pliate sau rulate nu se mai pot asȘ eza pe
suprafetȘe plane, avaî nd tendintȘa de a raă maî ne îîn starea îîn care au fost paă strate,
iar pergamentele, îîn special, suferaă deformaă ri de suprafatȘaă greu de corectat.

rău ordonat (her.), termen care indicaă faptul caă anumite piese sunt ordonate
necorespunzaă tor din punct de vedere al regulilor heraldice. De obicei se
blazoneazaă r. situatȘia îîn care trei piese îîn loc saă fie plasate 2 sȘ i 1, respectiv
douaă îîn partea superioaraă una îîn partea inferioaraă , sunt puse invers.
răvaş (dipl.), 1. Denumire utilizataă îîn unele regiuni ale tȘaării paî naă la îînceputul sec. al XIX-
lea pentru actul oficial sau particular scris de maî naă , prin care se recunoasȘ te
un drept sau o stare de fapt; r. de drum (sau de străji), permis de drum,
permis de liberaă trecere, pasȘ aport. 2. Document din categoria scrisorilor
oficiale, care cuprinde o îînsȘ tiintȘare din partea autoritaă tȘilor; comunicare,
ordin; r. domneşti (la pl.), listaă trimisaă de domn la judecaă torie, îîn care sunt
indicatȘi cei ce urmeazaă saă fie chematȘi saă stabileascaă hotarele unei mosȘ ii sau
saă judece un proces; îîn sec. XVI —XVIII, caî nd nu existau judecaă tori, ele erau
trimise prin hotarnicul domnesc paă rtȘilor îîmpricinate. 3. (SȘ i îîn sintagmele r. de
jalbă), petitȘie, reclamatȘie scrisaă , jalbaă . 4. Scrisoare, bilet.

rearhivare (arh.), actȘiunea de reasȘ ezare îîn locul de paă strare permanentaă (v. cotă) a
unitaă tȘii arhivistice scoase îîn diferite scopuri (cercetare, microfilmare etc).

recensământ (dipl.), document statistico-economic cuprinzaî nd, dupaă criterii dinainte

stabilite, totalitatea populatȘiei, animalelor, a unor bunuri mobile sau imobile
etc. dintr-o regiune, tȘinut, orasȘ etc. Sin. tablou de r., tabel de r., catagrafie,
recensiune; r. fiscal, r. care cuprinde totalitatea contribuabililor cu
proprietaă tȘile sȘ i toate veniturile susceptibile de a fi impuse de fisc.

rechizitoriu (dipl.), 1. Document din categoria actelor juridice, prin care procurorul
pune îîn misȘ care actȘiunea penalaă îîmpotriva cuiva sȘ i dispune trimiterea lui îîn
judecataă ; 2. Cuvaî ntare a procurorului îîn care acesta expune, îîn fatȘa
instantȘelor de judecataă , punctele pe care se sprijinaă acuzarea.

reclamă (cuvânt r.) (pal.), ultimul cuvaî nt sau ultima silabaă de pe paginaă , folosite îîn
primul sistem de paginatȘie sau foiletare a manuscriselor medievale sȘ i a
dosarelor, paî naă îîn sec. al XIX-lea. Acest sistem este luat din paleografia latinaă
sȘ i greacaă sȘ i constaă îîn a scrie sub ultimul raî nd, îîn dreapta, ultimul cuvaî nt sau
ultima silabaă , care se repetaă pe pagina urmaă toare, îîn continuarea textului.

recondiţionare a documentelor (arh., cons.), ansamblul de operatȘii, îîn general simple,

de corectare a unor degradaă ri mecanice suferite de documente si care se
îîncadreazaă îîn lucraă rile de legaă torie a dosarelor de arhivaă ; ele sunt: curaă tȘirea,
despraă fuirea, netezirea filelor, reparatȘii ale zonelor sfaî sȘ iate, atasȘ area de
alonje etc.

reconstituire a dosarelor (arh.), reordonare a documentelor îîn forma initȘialaă de

organizare, îîn cadrul dosarului, folosindu-se drept criterii de orientare
tematicaă numerotarea veche a filelor, numerele de îînregistrare s.a.; r. se
efectueazaă îîn cazurile de desfacere a dosarelor sȘ i de dezorganizare a
documentelor din componentȘa lor. V. constituire a dosarului.
reconstituire a structurii iniţiale a fondului (arh.), operatȘiunea de ordonare a unitaă tȘii
arhivistice dintr-un fond potrivit modului de organizare dat de creator.

recto (dipl.), termen utilizat pentru a indica prima paginaă a unui document sau a unei
foi scrise.

recunoaşterea de cancelarie (dipl.), mentȘiune faă cutaă îîn cancelaria îîn care se emitea
actul, prin care un functȘionar declara caă îîsȘi ia raă spunderea piesei sȘ i adaă uga, îîn
semn de validare, o marcaă figurataă sau propria sa semnaă turaă .

redundanţă (arh., inf.), includerea îîn modelul de regaă sire a documentului (sau îîn
caracteristica de regaă sire a cererii de informare) nu numai a descriptorilor
care exprimaă direct contȘinutul semantic esentȘial al documentului (sau al
cererii de informare), ci sȘ i a descriptorilor care sunt legatȘi de primii prin
legaă turi generice specifice.

referat (dipl.), 1. Scurt raport scris, îîn calitate oficialaă , pe marginea, pe verso-ul ori îîn
partea de jos — fatȘaă a unui act intrat (cerere, petitȘie etc. sau scrisoare
oficialaă ), pentru ca, pe baza acestuia, saă poataă fi luataă hotaă raî rea sȘ i saă se
îîntocmeascaă actul cerut ori scrisoarea de raă spuns. 2. Document îîn manuscris
sau scris la masȘ inaă , purtaî nd semnaă tura autografaă a autorului sȘ i care cuprinde
o dare de seamaă asupra unei lucraă ri ori asupra unei activitaă tȘi etc. 3.
Document, scris de obicei la masȘ inaă , care cuprinde o expunere succintaă
asupra unui subiect sȘ tiintȘific, literar etc. Acest tip de document se paă streazaă
îîn arhivaă îîn cadrul fondului personal al unei personalitaă tȘi.

referat de verificare a lucrării de selecţionare (arh.), actul îîntocmit îîn urma verificaă rii
unei lucraă ri de selectȘionare, ce se prezintaă Comisiei de selectȘionare îîn
vederea avizaă rii. Referatul cuprinde date sȘ i aprecieri asupra fondului supus
selectȘionaă rii, importantȘei documentelor paă strate permanent, categoriilor de
documente propuse pentru eliminare, constataă rile faă cute cu ocazia verificaă rii
sȘ i propunerea de confirmare sau respingere a lucraă rii.

reformulare a cererii de informare (arh., inf.), transpunere a limbajului natural al

cererii de informare îîn limbajul sistemului (descriptori).

regăsire a informaţiilor (arh., inf.), actȘiunea de explorare, conform unei anumite

strategii, a memoriei active a unui sistem de informare, îîn vederea
selectȘionaă rii sȘ i obtȘinerii informatȘiilor relevante pentru un anumit subiect.

regest (arh.), rezumat complet al unui document, îîn forma cea mai concisaă sȘ i mai
obiectivaă . IÎn îîntocmirea unui r. este recomandabil saă se adopte limba textului
sau chiar fragmente din acesta sȘ i saă se dea informatȘii istorice sȘ i diplomatice.
regestrum (dipl.), v. copie.

registrator (arh.), denumire desemnaî nd îîn trecut pe functȘionarul care îînregistreazaă

documentele, intrate sȘ i iesȘ ite dintr-o institutȘie. V. arhivar, condicar.

registratură (arh.). 1. Compartiment sau parte a unui compartiment al organizatȘiilor,

care are îîn competentȘa sa, organizarea circuitului tuturor documentelor care
intraă , ies sau sunt create pentru circulatȘia internaă . Activitatea sa constaă îîn
primirea tuturor documentelor intrate, conexarea celor referitoare la aceeasȘ i
problemaă , repartizarea lor spre rezolvare compartimentelor competente,
expedierea raă spunsurilor ca sȘ i a documentelor îîntocmite cu destinatȘie spre
exterior. R. are un caracter obligatoriu pentru fiecare organizatȘie, indiferent
de natura sau volumul activitaă tȘii sale. 2. Localul, camera, biroul unde se
desfaă sȘ oaraă activitatea de r.; r. centrala, v.; r. generală; r. generalaă , 1. Sistem de
îînregistrare a documentelor intrate, expediate „din oficiu" sȘ i a celor elaborate
pentru uz intern, îîn cadrul unui compartiment unic. Pentru operativitatea
îînregistraă rii, unele organizatȘii centrale, care creeazaă anual un volum mare de
documente, repartizeazaă la îînceputul fiecaă rui an, directȘiilor sȘ i
compartimentelor functȘionale, „pachete de numere" (ex.: de la 1 la 20 000, de
la 20 001 la 40 000), realizaî nd astfel o registraturaă descentralizataă , pe
compartimente; 2. Compartimentul din cadrul institutȘiei care are îîn
competentȘaă exclusivaă primirea, îînregistrarea sȘ i difuzarea documentelor la
compartimente pentru rezolvarea, primirea sȘ i expedierea documentelor caă tre
organizatȘiile sau persoanele fizice caă rora le sunt adresate, completarea
rubricilor corespunzaă toare din registrele de intrare-iesȘ ire. Sin. r. centrală. V.
înregistrare a documentelor, registru de intrare-ieşire, pe compartimente; r. pe
compartimente, sistem de îînregistrare a documentelor aplicabil îîn cadrul
organizatȘiilor care creeazaă anual un numaă r mare de documente; pentru
operativitate, îînregistrarea documentelor se efectueazaă la compartimente
(directȘii sȘ i servicii functȘionale), îîn registre de intrare-iesȘ ire, îîncepaî nd anual,
fiecare, cu nr. 1. R. pe compartimente folosesȘ te aceleasȘ i instrumente de lucru
ca sȘ i r. centralaă , dar nu lucreazaă direct cu exteriorul ci numai prin intermediul
acesteia.

registru 1. (dipl., arh.), condicaă , caiet, sistem de fisȘ e etc., îîn care se îînscriu, se
îînregistreazaă sau se copiazaă operatȘii sau acte oficiale cu caracter
administrativ, comercial sau de altaă naturaă , privind activitatea unei persoane
juridice sau fizice. IÎn arhive se paă streazaă r. îîn care se copiau actele îînainte de a
fi expediate la destinatari, dupaă original, îîn îîntregime sau îîn extrase; r.
cadastral (r. de cadastre), r. (1) îîn care sunt consemnate toate parcelele unui
anumit teritoriu, cu îînscrierea datelor de identificare ale fiecaă rei proprietaă tȘi
imobiliare, precum: numaă rul topografic, numele posesorului, suprafatȘa dupaă
destinatȘie sȘ i trimiterea la planul parcelar sau planul cadastral; r. de depozit,
instrument de evidentȘaă pentru unitaă tȘile arhivistice scoase (sȘ i introduse) din
(sȘ i îîn) depozit; este folosit îîn Arhivele Statului, fiind completat pentru fiecare
depozit îîn parte îîn vederea cunoasȘ terii la zi a existentului de documente din
depozitul respectiv; r. de evidentȘaă a lucraă rilor de selectȘionare, formaă de
evidentȘaă a lucraă rilor de selectȘionare sȘ i a avizelor date de comisiile de
selectȘionare ale Arhivelor Statului; r. de evidentȘaă a microfilmelor, instrument
de evidentȘaă a microfilmelor (rolelor) intrate sȘ i existente îîntr-un depozit sau
îîntr-o arhivaă de acest gen, privind depunerea microfilmelor, detȘinaă torul
documentelor microfilmate, fondul din care fac parte acestea, elemente de
evidentȘaă ale rolei; r. de evidentȘaă curentaă , instrument de evidentȘaă a arhivei
unei organizatȘii, îîn care sunt îînregistrate inventarele fondului sau fondurilor
detȘinute sȘ i create, precum sȘ i misȘ carea documentelor îîn decursul anilor
(predate Arhivelor Statului, predate altor organizatȘii, eliminate prin
selectȘionare s.a.); r. de iesȘ ire, instrument de evidentȘaă tȘinut de registratura
unei organizatȘii pentru îînregistrarea tuturor documentelor expediate; tip de
r. neacceptat de Arhivele Statului, îîntrucaî t dubleazaă îînregistrarea
documentelor (la intrare sȘ i iesȘ ire). V. r. de intrare-ieşire; r. de intrare,
instrument de evidentȘaă folosit de registratura unei organizatȘii sau a unui
compartiment de muncaă , pentru îînregistrarea documentelor primite sau
create pentru uz intern. Tip de r. neacceptat de Arhivele Statului îîntrucaî t
dubleazaă îînregistrarea documentelor (la intrare sȘ i iesȘ ire). V. r. de intrare-
ieşire; r. de intrare-iesȘ ire, instrument de evidentȘaă folosit de registraturaă
pentru îînregistrarea tuturor documentelor primite, expediate sau îîntocmite
pentru uz intern de caă tre o organizatȘie, îîn care documentele primesc numere
de îînregistrare îîn ordine cronologicaă , îîncepaî nd îîn fiecare an cu nr. 1; prin
rubricile sale r. permite cunoasȘ terea urmaă toarelor informatȘii: numaă rul sȘ i data
îînregistraă rii, data documentului sȘ i numaă rul anexelor, emitentul, problemele
din cuprinsul documentului, compartimentul caă ruia i s-a repartizat pentru
solutȘionare, data expedierii (caî nd este cazul), destinatarul, date de conexare
(caî nd este cazul) sȘ i locul pe care îîl ocupaă îîn arhiva respectivaă
(compartimentul sȘ i numaă rul dosarului unde s-a clasat potrivit
nomenclatorului). R. reprezintaă principalul instrument de lucru care atestaă
existentȘa documentelor sȘ i îîn care se tȘine evidentȘa circulatȘiei lor, stadiul îîn
care se aflaă rezolvarea documentelor sȘ i modul îîn care au fost rezolvate.
Denumirea r. ca sȘ i formularistica sa au fost diferite de la perioadaă la perioadaă .
Astfel, „Condica Mavrocordat" cuprinde poruncile sȘ i raă spunsurile date de
Vistierie caă tre dregaă torii tȘinuturilor; îîn 1742 cancelaria Vistieriei tȘinea
condici îîn care se treceau îîn îîntregime sau îîn rezumat actele iesȘ ite; cancelaria
Departamentului pricinilor criminalicesȘ ti tȘinea, paî naă la 15 martie 1801,
condica pentru trecerea anaforalelor sȘ i apoi condica de trecerea volniciilor,
condica de caă rtȘi de judecataă , „atestaturi de curgerea neamului, de cercetaă ri îîn
feluri de pricini pentru bani sȘ i îîntaă rituri"; îîn cancelaria divanului Moldovei
din 1808 — 1809 se foloseau douaă condici, una de iesȘ ire a rapoartelor sȘ i alta
„de haî rtiile ce se primesc îîn cancelarie"; îîn cancelaria LogofetȘiei celei mari din
1817 — 1819 exista condica de iesȘ irea haî rtiilor, unde actele sunt rezumate îîn
3- 4 raî nduri sau sunt transcrise îîn îîntregime. IÎn perioada regulamentaraă ,
concomitent, apar denumirile de jurnal sau r. mesei ca sȘ i r. de intrare-ieşire; r.
general de arhivaă , instrument de evidentȘaă curentaă îîn care se îînscriu, îîn ordine
succesivaă , toate preluaă rile de documente (fonduri sȘ i colectȘii sau fragmente ale
acestora, documente disparate); r. inventarelor, instrument de evidentȘaă folosit
îîn unitaă tȘile Arhivelor Statului, îîn care se îînscriu, sub numaă r de ordine, pe
maă sura îîntocmirii sau primirii lor, toate inventarele fondurilor sȘ i colectȘiilor
arhivistice; r. jurnal, categorie de r. folosite la comitatul Turda, îîn care se
 cuprinde, îîn ordine numericaă , contȘinutul pe scurt al tuturor actelor
îînregistrate. Sin. diarium, defter, diurnale protocollum; r. de recensaă maî nt, v.
catagrafie. 2. (her., sig.), o parte dintr-o stemaă , o portȘiune din suprafatȘa unui
sigiliu, regulament de arhivaă (arh.), v. legislaţie arhivistică. regularii solare
(cron.), v. mâinile lunilor.

relaţia generico-specifică (arh., inf.), relatȘie îîn care termenul generic (supraordonat)
reprezintaă o clasaă de notȘiuni din care face parte notȘiunea reprezentataă prin
termenul specific (subordonat); notȘiunea specificaă diferaă de notȘiunea
genericaă prin cel putȘin o caracteristicaă .

relaţie asociativă (arh., inf.), relatȘia sau relatȘiile dintre notȘiunile straî ns legate, alta sau
altele decaî t relatȘia genericaă -specificaă sau partitivaă , bazataă pe anumite
caracteristici comune ale acestor notȘiuni.

relaţie partitivă (arh., inf.), relatȘie îîn care termenul generic reprezintaă un obiect sau un
concept, din care face parte obiectul sau conceptul reprezentat prin termenul
subordonat.

relatio (dipl.), mentȘiune de cancelarie folositaă îîn documentele latine medievale emise îîn
cancelaria regalaă ungaraă , indicaî nd numele persoanei la ordinul caă reia a fost
îîntocmit documentul.

relevant (arh., inf.), calitate a unei informatȘii sau a unui document de a raă spunde exact
unei teme, respectiv unei cereri de informare

renovaţio (dipl.), v. copie.

renovaţie (dipl.), actȘiune de reîînnoire a unui act la cererea paă rtȘii interesate, pentru a
tȘine locul unui original pierdut, Sin. neooriginal.

reordonare a unui fond sau colecţii (arh.), operatȘiune de ordonare a unitaă tȘilor
arhivistice din cadrul unui fond sau colectȘii, potrivit ordinei initȘiale date de
creator sau îîntr-o altaă ordine, stabilitaă prin planul metodic de lucru.

repertoriu centralizat (arh.), instrument de evidentȘaă orientativ asupra surselor

documentare (fonduri, institutȘii, tȘaări) de pe care s-au efectuat reproduceri
(microfilme, xerografii, fotocopii); r. este îîntocmit sȘ i utilizat îîn arhivele de
microfilme.

repertorium (arh.), instrument auxiliar de registraturaă sȘ i arhivaă , folosit îîn Transilvania

îîn sec. XVIII-XX, îîn formaă de registru, pentru a gaă si documentele caă utate.
Repertorium Documentorum Lileralium in Archivio Cibiniensi reperibilium (arh.),
inventar care contȘine documentele din arhiva orasȘ ului sȘ i a Universitaă tȘii
Saă sesȘ ti din Sibiu, îîntocmit îîn anul 1816 de caă tre Martin Keschner.

Repertorium epistolieum aliorumque seriptorum memoraţii et asser-vatu

dignorum futurae memoriae sacrum anno. 1690 die 12 Juli erigi
coeptum (Repertoriu al scrisorilor şi altor scripte vrednice de memorie şi
păstrare, dedicat memoriei viitoare, început în anul 1690 la 12 iulie),
(arh.), titlul unui codice manuscris in folio, cuprinzaî nd copiile documentelor
mai importante din arhiva orasȘ ului Sibiu (1690 — 1695). A fost îîntocmit de
Johann Lactis von Hacteneck îîn perioada îîn care detȘinea functȘia de notar
provincial. V. Kopialbuch.

reponatur (arh.), indicatȘie de registraturaă , folositaă îîn Transilvania îîn sec. XVIII-XIX sȘ i
scrisaă pe documentele rezolvate, indicaî nd rearhivarea documentelor. Sin. ad
acta. V. rearhivare.

reponenda (arh.), indicatȘie de registraturaă folositaă îîn Transilvania îîn sec. XVIII —XIX, pe
verso-ul documentelor, privind rearhivarea documentelor. V. reponatur, ad
acta.

Reproducere A documentelor (arh., cons.), totalitate a procedeelor de transpunere sȘ i

multiplicare a documentelor pe diferitȘi suportȘi prin tehnici de copiere:
fotografiere, xerografiere, facsimilare etc.

reprografie (arh., cons.), v. Reproducere a documentelor.

res sanitatis (arh.), subdiviziune din seria de acte normative din arhiva Guberniului
Transilvaniei; cuprinde documente din. anii 1770 — 1866, cu privire la
organizarea sanitaraă .

restaurare a documentelor (arh., cens.), complex de operatȘii sȘ i tratamente tehnice

adecvate, care se aplicaă documentelor îîn scopul eliminaă rii sau inactivaă rii
cauzelor de degradare, al opririi evolutȘiei degradaă rii sȘ i al creaă rii unui grad de
rezistentȘaă sporit fatȘaă de actȘiunea viitoare a unor asemenea factori, îîn
conditȘiile asiguraă rii depline a integritaă tȘii, securitaă tȘii sȘ i mentȘinerii
autenticitaă tȘii documentului tratat. IÎn functȘie de natura documentelor, de
gradul de degradare sȘ i de factorii care au actȘionat asupra acestora, existaă mai
multe metode sȘ i tehnici de r. dar, îîn toate cazurile sunt specifice urmaă toarele
etape: dezinfectȘia sau dezinsectȘia, îîndepaă rtarea unor interventȘii de
consolidare sau restaurare anterioare sȘ i curaă tȘirea impuritaă tȘilor, neutralizarea
aciditaă tȘii documentelor, dupaă care urmeazaă restaurarea propriu-zisaă , îîn care
intraă operatȘii de reîîncleiere, completare a golurilor, consolidare.
„Restaurator" (International Journal for the Preservation of Library and Archival
material) (arh., cons.), revistaă internatȘionalaă de specialitate, editataă îîn
Danemarca, la Copenhaga, îîncepaî nd din anul 1969; are o aparitȘie neregulataă ;
R. publicaă lucraă ri originale, îîn mai multe limbi (englezaă , francezaă , germanaă )
referitoare la conservarea sȘ i restaurarea fondului de carte sȘ i de documente
istorice.

restav (pal), v. perghel.

retroacta (arh.), v. ante acta.

revers, 1. (sig.), una din paă rtȘile unui sigiliu cu reprezentaă ri pe ambele fetȘe; este partea
mai putȘin importantaă a acestuia. 2. (arh., dipl.), act pe baza caă ruia se efectua
îîmprumutul de documente din „Arhiva orasȘ ului sȘ i a natȘiunii saă sesȘ ti" din Sibiu,
caă tre persoane fizice sȘ i institutȘii din orasȘ sau alte localitaă tȘi din Transilvania,
pentru rezolvarea unor chestiuni oficiale, iar mai taî rziu sȘ i îîn scopuri
sȘ tiintȘifice. Se introduce, ca formular-tip, îîn a doua jumaă tate a sec. al XIX-lea sȘ i
s-a utilizat paî naă îîn primele decenii ale sec. al XX-lea.

„Revista Arhivelor”, publicatȘie periodicaă oficialaă a Arhivelor Statului, care a apaă rut la
BucuresȘ ti din anul 1924 paî naă îîn anul 1946, anual, din initȘiativa lui Constantin
Moisil, pe atunci director general al Arhivelor Statului. IÎn perioada 1939 —
1946 îîn fruntea revistei se aflaă Aurelian SacerdotȘeanu. Dupaă o îîntrerupere de
10 ani, îîn anul 1958, revista reapare, la îînceput semestrial, iar din 1971, o
dataă pe trimestru. Revista prezintaă îîn coloanele sale, pe laî ngaă studii cu
caracter teoretic sau de analizaă concretaă din domeniul istoriei, articole din
domeniul sȘ tiintȘelor speciale, mai ales de arhivisticaă , prezentaă ri de fonduri sȘ i
colectȘii arhivistice, informatȘii privind manifestaă ri sȘ tiintȘifice natȘionale sȘ i
internatȘionale.

revista de titluri (arh., inf.), publicatȘie periodicaă de informare curentaă care constaă dintr-
o listaă de titluri, oraî nduitaă sistematic, semnalaî nd documente primare.

revocare a sigiliului (sig.), declaratȘie prin care o persoanaă îîsȘi manifestaă intentȘia de a nu
mai folosi un sigiliu îîn viitor, ca urmare a pierderii, furtului sau îîn caz de
schimbaă ri îîn calitatea sa juridicaă , declaratȘie prin care anuleazaă dinainte orice
act care ar putea fi ulterior validat cu acest sigiliu.

rezistenţă a hârtiei (arh., cons.), proprietate a haî rtiei de a rezista la efectul unor
solicitaă ri mecanice. Solicitaă rile la care este expusaă haî rtia îîn timpul utilizaă rii sȘ i
care caracterizeazaă r. sunt: r. la tractȘiune, care se exprimaă îîn kg.f.; la sfaî sȘ iere
(g.f/cm), la plesnire (kg.f/cm2), numaă rul de duble îîndoiri, alungire îîn mediu
umed.
rezumat (arh., inf.), expunere prescurtataă a contȘinutului unui document, îînsotȘitaă de
datele de identificare a documentului; are rolul de intermediar îîn procesul de
regaă sire a informatȘiilor, micsȘ oraî nd timpul de selectȘie a documentelor. IÎn
SARIAS contȘinutul documentului trebuie saă cuprindaă genul actului, emitentul
sȘ i destinatarul, actȘiunea, obiectul sȘ i cauzele actȘiunii, locul sȘ i data actȘiunii.

rogatar (dipl.), persoana care intervine la facerea actului, care scrie documentul îîn
formaă autenticaă sȘ i cu îîncrederea publicaă , la rugaă mintea sau din ordinul unor
persoane publice sau particulare. R. are calitatea de a autentifica actul prin
semnaă tura sau sigiliul saă u.

roşu (her.), culoare utilizataă îîn alcaă tuirea stemelor, reprezentataă conventȘional prin linii
verticale plasate la distantȘaă egalaă . Semnificaă curaj, daî rzenie, îîndraă znealaă ,
dragoste, sacrificiu, generozitate. V. smalţuri.

rota (dipl.), figuraă îîn formaă circularaă , proprie unor cancelarii europene, desenataă la baza
unor acte solemne pentru a le da un supliment de solemnitate.

rudă (gen.), persoanaă care se trage din aceeasȘ i familie, este de acelasȘ i saî nge cu altȘi
indivizi care pot fi îînaintasȘ i, urmasȘ i sau colaterali; legaă turile de rudenie au
uneori, îîn documente vechi, îîntȘeles mai larg decaî t îîn vorbirea obisȘ nuitaă (ex.:
frate se numesȘ te uneori sȘ i cumnatul; fiul poate fi uneori sȘ i nepotul; mosȘ
desemneazaă bunicul, unchiul sau straă bunicul etc.).

rudenie (gen.), legaă turaă îîntre persoane din aceeasȘ i familie, de acelasȘ i saî nge, care poate
merge îîn sus (ascendentȘaă), îîn jos (descendentȘaă) sȘ i lateral.

Litera S, Ş

s.a. (cron.), v. sine anno.

sabie (her., sig.), mobilaă a scutului apartȘinaî nd categoriei figurilor artificiale,

reprezentataă printr-o lamaă lungaă de otȘel ascutȘitaă la vaî rf sȘ i pe una din paă rtȘi sȘ i
fixataă îîntr-un maî ner, putaî nd fi cu garda îînchisaă sȘ i curbaă . Este îînfaă tȘisȘ ataă îîn mai
multe pozitȘii, cu vaî rful îîn jos sau îîn sus. Stema orasȘ ului Sibiu cuprinde douaă
saă bii suprapuse cu vaî rful îîn jos. Adesea aceastaă mobilaă face parte din
îînsemnele puterii.
Sacerdoţeanu, Aurelian (20 decembrie 1904, com. CostesȘ ti, jud. Vîîlcea — 7 iunie 1976,
BucuresȘ ti), director al Arhivelor Statului îîntre 1938, sȘ i 1953. A urmat studiile
secundare îîn comuna natalaă , la Raî mnicu Vaî lcea sȘ i BucuresȘ ti, iar cele
universitare la Facultatea de filozofie sȘ i litere a Universitaă tȘii din BucuresȘ ti, pe
care o absolvaă îîn anul 1971 obtȘinaî nd licentȘa îîn istorie. Tot îîn anul 1927
absolvaă sȘ i cursurile SȘ colii superioare de arhivisticaă sȘ i paleografie, precum sȘ i
ale Seminarului pedagogic universitar „Titu Maiorescu" din BucuresȘ ti. IÎntre
anii 1927 sȘ i 1929 urmeazaă cursuri de specialitate la Paris, obtȘinaî nd îîn anul
1930 titlul de doctor îîn istorie — cu „Magna cum laude". Din 1929 pîînaă îîn
1948 este profesor la SȘ coala superioaraă de arhivisticaă din BucuresȘ ti, iar apoi
la Institutul de arhivisticaă , bibliologie sȘ i muzeografie (1948 — 1950) sȘ i la
Facultatea de istorie a Universitaă tȘii din BucuresȘ ti (1950—1970). De
asemenea, îîn perioada 1930—1938, S. functȘioneazaă sȘ i ca profesor secundar la
Seminarul teologic din Buzaă u, la SȘ coala comercialaă de baă ietȘi „Nicolae
Baă lceseu", la Seminarul pedagogic universitar „Titu Maiorescu" din BucuresȘ ti.
IÎn perioada îîn care se aflaă îîn fruntea Arhivelor Statului, unde cu ani îîn urmaă
lucrase ca functȘionar (1926), institutȘia Arhivelor Statului cunoasȘ te o
straă lucire deosebitaă , S. preocupaî ndu-se ataî t de îîmbogaă tȘirea sȘ i valorificarea
patrimoniului arhivistic natȘional, caî t sȘ i de pregaă tirea cadrelor de specialitate,
îîn care scop îînfiintȘeazaă — îîn anul 1948 — „Institutul de arhivisticaă ,
bibliologie sȘ i muzeografie" pe care îîl conduce pîînaă îîn anul 1950. Este
animatorul sȘ i conducaă torul revistelor de specialitate: „Revista Arhivelor"
(1939 — 1947), „Hrisovul" (1941-1947). Rezultatul activitaă tȘii sale didactice
ca sȘ i aceea de practicaă efectivaă a specialitaă tȘii arhivistice îîl constituie prima
lucrare de sintezaă romaî neascaă a sȘ tiintȘei arhivistice, „Arhivistica", editataă (îîn
variantaă prescurtataă ) îîn 1970. S-a preocupat, de asemenea, sȘ i de publicarea
unui mare numaă r de documente arhivistice (fiind unul dintre initȘiatorii
colectȘiei natȘionale de documente interne „Documente privind istoria
Romaî niei"), de problema evolutȘiei scrisului, precum sȘ i de tehnica transcrierii
sȘ i editaă rii izvoarelor. Pasionat cercetaă tor al istoriei noastre medii, este, de
asemenea, autor a numeroase studii remarcabile îîn disciplinele speciale ale
istoriei: cronologie, diplomaticaă , sigilografie sȘ i, mai ales, arhivisticaă : Despre
editarea documentelor, îîn „Arhivele Olteniei", Craiova, X, nr. 54, 1931, p. 200
— 303; Evoluţia scrisului şi cartea până la apariţia tiparului, îîn „Raze de
luminaă ", BucuresȘ ti, IX, 1937, p. 12 — 33; Ştiinţele auxiliare ale istoriei, îîn
„Raze de luminaă ", BucuresȘ ti, X, 1938, p. 302 — 318; Ceva despre transcrierea
documentelor româneşti, îîn „Revista Arhivelor", BucuresȘ ti, III, nr. 8, 1939, p.
283 — 312; Dimitrie Onciul, n. 26 octombrie 1856 d. 20 martie 1923, îîn
„Revista Arhivelor", IV, nr. 1, 1940, p. 1 —5; Opera lui D. Onciul, îîn „Revista
Arhivelor", BucuresȘ ti, IV, nr. 1, 1940, p. 168 — 183; Proiecte pentru palatul
Arhivelor Statului. Contribuţii la istoria arhitecturii noastre în secolul XIX,
BucuresȘ ti, 1940; Ceva despre un corpus al izvoarelor istoriei românilor, îîn
„Arhiva Romaî neascaă ", BucuresȘ ti, IV, 1940, p. 73 — 102 ; Izvoarele istoriei
românilor, îîn „Arhiva Romaî neascaă ", BucuresȘ ti, tom. V, 1940, p. 47 — 69 ;
Ortografierea onomasticilor şi toponimelor istorice, îîn „Hrisovul", BucuresȘ ti, I,
1941, p. 440 — 442; Liste de suverani, Imperiul Oriental — Imperiul Otoman
— Grecii — Românii — Bulgarii — Sîrbii — Ungarii — Polonii — Ruşii, îîn
„Hrisovul", BucuresȘ ti, I, 1941, p. 141 — 191; Acte fără pecete, îîn „Hrisovul",
BucuresȘ ti, I, 1941, p. 430 — 438; Introducere în diplomatică, îîn „Hrisovul",
 BucuresȘ ti, I, 1941, p. 60—76; Traducerea documentelor, îîn „Hrisovul",
BucuresȘ ti, I, 1941, p. 438 — 439 ; Autografe şi sigilii de la Mihai Viteazul, îîn
„Revista Arhivelor", BucuresȘ ti, IV, nr. 2, 1941, p. 296 — 313; Culegere de
facsimile pentru Şcoala de arhivistică, BucuresȘ ti, 1942; Constantin D. Aricescu,
18 martie 1823 — 18 februarie 1886, îîn „Revista Arhivelor”, BucuresȘ ti, V, nr. 2,
1942— 1943, p. 297—302; Vechile noastre arhive, îîn „Hrisovul", BucuresȘ ti, III,
1943, p. 129 — 132; Introducere în arhivistică, îîn „Hrisovul", BucuresȘ ti, IV,
1944, p. 60—80; „Regest" sau „rezumat", îîn „Hrisovul", BucuresȘ ti, V, 1944, p.
100 — 101 ; Arhive economice şi sociale, în „Hrisovul", BucuresȘ ti, V, 1945, p.
124—132; Pregătirea arhiviştilor, îîn „Hrisovul", BucuresȘ ti, V, 1945, p. 5—41;
Din arhiva mănăstirii Cozia, îîn „Hrisovul", BucuresȘ ti, VI, 1946, p. 65 — 104;
Transcrierea documentelor româneşti, îîn „Revista Arhivelor", BucuresȘ ti, VII, nr.
1, 1946, p. 1 —9; Cum se confirmă actele, îîn „Hrisovul", BucuresȘ ti, VI, 1946, p.
153; Arhivistică, în „Hrisovul", BucuresȘ ti, VII, 1947, p. 5 — 47; Ghidul
Arhivelor Statului din Bucureşti, îîn „Revista Arhivelor", BucuresȘ ti, VII, nr. 2,
1947, p. 368 — 375; Inventare arhivistice, îîn „Revista Arhivelor", BucuresȘ ti,
VII, nr. 2,1947, p. 217 — 238 ; Note de diplomatică românească, îîn „Hrisovul",
BucuresȘ ti, VII, 1947, p. 137 —146; Instrucţiuni arhivistice, BucuresȘ ti, 1948, 47
p.; Problemele actuale ale arheografiei noastre, îîn „Revista Arhivelor",
BucuresȘ ti, nr. 1, 1958, p. 22 — 33; Arhivistică de peste hotare după al doilea
război mondial, îîn „Revista Arhivelor", BucuresȘ ti, I, nr. 2, 1958, p. 117 — 159 ;
Documente de cultură românească veche, îîn „Mitropolia Olteniei", Craiova, XVI,
nr. 5 — 6, mai-iunie, 1964, p. 449 — 464; Contribuţii la studiul diplomaticii
slavo-române. Sfatul domnesc şi sigiliile din timpul lui Neagoe Basarab (1512
—1521), îîn „Romano-slavica", Istorie, BucuresȘ ti, X, 1964, p. 405—434;
Succesiunea domnilor Moldovei până la Alexandru cel Bun. Pe baza
documentelor din secolul al XlV-lea şi a cronicilor româneşti din secolul al XV-
lea şi al XV1-lea, scrise în limba slavonă, îîn „Romano-slavica", Istorie,
BucuresȘ ti, vol. XI, 1965, p. 129 — 236; Bogdan Petri-ceicu Haşdeu, arheograf,
îîn „Revista Arhivelor", BucuresȘ ti, VII, nr. 2, 1965, p. 21 — 45; Metoda
alcătuirii unui studiu de istorie, îîn „Revista Arhivelor", BucuresȘ ti, X, nr. 1, 1967,
p. 21 — 34; Sfatul domnesc al Moldovei până la Ştefan cel Mare, îîn „Revista
Arhivelor", BucuresȘ ti, nr. 2, 1967, p. 41 — 92 ; Orientări în paleografia
română, îîn „Revista Arhivelor", BucuresȘ ti, XI, nr. 1, 1968, p. 3 — 34; Sigiliul
domnesc şi stema ţării. Conceptul de unitate a poporului român pe care îl
reflectă si rolul avut în formarea ideii de unire, îîn „Revista Arhivelor",
BucuresȘ ti, nr. 2, 1968, p. 11 — 68; Arhivistică, Editura didacticaă sȘ i pedagogicaă ,
BucuresȘ ti, 1970, 330 p.

sacristia (dipl.), v. conservatorium.

salutaţie (dipl.), element al protocolului initȘial, parte a formularului diplomatic, prin

care emitentul actului scris exprimaă destinatarului salutul saă u îînsotȘit sau nu
de exprimarea protectȘiei, respectului sau devotamentului saă u; uneori acestui
salut i se alaă turaă uraă ri, alteori el este îînlocuit printr-o formulaă de onoare sau
printr-o expresie de perpetuitate, dovedind dorintȘa autorului actului de a
asigura acestuia valoare perpetuaă .
salutul final (dipl.), formulaă specificaă actelor de formaă epistolaraă , prin care autorul îîsȘi
exprimaă sentimentele de respect, de stimaă sau de protectȘie pe care le are fatȘaă
de destinatar.

sancţiune (dipl.), element al formularului diplomatic cuprins îîn text, referindu-se la

pedepse de naturaă corporalaă sȘ i spiritualaă îîmpotriva tuturor acelora care nu
vor respecta deciziile cuprinse îîn act sau se vor îîmpotrivi, îîntr-o formaă sau
alta, prevederilor sale.

SARIAS (arh., inf.), v. Sistem Automat de Regăsire a Informaţiilor din Arhivele Statului.

Saxonlcalia (arh.), subdiviziune din seria de acte normative din arhiva Guberniului
Transilvaniei. Cuprinde documente dintre anii 1692 sȘ i 1867, reprezentaî nd
regulamente, contracte, statute cu privire la organizarea Universitaă tȘii Saă sesȘ ti
din Transilvania.

săritoare (her.), v. piese onorabile ale scutului.

săruri reziduale de prelucrare a microfilmelor de arhivă (arh., cons.), substantȘe

chimice raă mase pe film dupaă prelucrarea peliculei, ca urmare a unei spaă laă ri
insuficiente. S. au un efect daă unaă tor asupra peliculei, provocaî nd degradarea
acesteia îîn timp, prin aparitȘia de puncte sȘ i pete care afecteazaă imaginea, paî naă
la disparitȘia totalaă a acesteia.

scartelat (her.), suprafatȘaă îîmpaă rtȘitaă îîn patru cartiere printr-o linie verticalaă sȘ i una
orizontalaă (Fig. 41 a); s. în curmeziş, suprafatȘaă îîmpaă rtȘitaă îîn patru prin douaă
diagonale suprapuse (Fig. 41 b).

sceptru (her., sig.), figuraă heraldicaă artificialaă , îîn forma unui baston avaî nd extremitatea
superioaraă îîngrosȘ ataă , simbol sȘ i atribut al puterii suzerane. De obicei, s. face
parte din elementele exterioare ale scutului.

schemă cu săgeţi (arh., inf.), reprezentarea graficaă a relatȘiilor generico-specifice dintre

descriptorii unui tezaur.

schemă de clasificare a unităţilor arhivistice, v. schema de ordonare a unui fond sau

colecţii.

schemă de ordonare a unui fond sau colecţii (arh.), schemaă cuprinzaî nd modul de
ordonare a unitaă tȘilor arhivistice ale unui fond sau colectȘii. Ordonarea
unitaă tȘilor arhivistice dintr-un fond se efectueazaă potrivit schemei de
organizare a creatorului de fond. IÎn cazul îîn care schema de organizare a
 creatorului de fond nu poate fi reconstituitaă , ordonarea unitaă tȘilor arhivistice
se face conform criteriului de ordonare stabilit prin planul metodic de lucru.

schemă de organizare a creatorului de fond (arh.), reprezentare graficaă a structurii

organizatorice care cuprinde principalele elemente componente ale
creatorului de fond (directȘii, servicii, sectȘii, birouri etc). IÎn activitatea
arhivisticaă , s. servesȘ te la ordonarea unitaă tȘilor arhivistice pe compartimentele
creatorului de fond.

schemă logică (arh., inf.), reprezentare graficaă a fluxului de informatȘii care stabilesc
relatȘii de precedentȘaă îîntre operatȘiile implicate îîn rezolvarea problemelor de
prelucrare a datelor. S. schitȘeazaă structura programelor, sintetizaî nd
succesiunea etapelor de rezolvare, criteriile de decizie sȘ i ramificaă rile îîn
programe, cu alte cuvinte logica programelor.

scoaterea din uz a matricelor sigilare (sig.), anularea valabilitaă tȘii matricelor sigilare ca
urmare a urmaă toarelor situatȘii: a) schimbaă rile intervenite îîn activitatea sau
viatȘa posesorului (numirea îîntr-o altaă functȘie, avansarea îîn grad, îîncetarea
din viatȘaă); b) necesitatea evitaă rii falsurilor datoritaă pierderii (temporare sau
definitive) a tiparelor sigilare ori fabricaă rii unor matrice false; c) necesitatea
reflectaă rii îîn stemaă sȘ i îîn sigiliu a unor evenimente politice sau sociale
intervenite îîn viatȘa statului sau colectivitaă tȘii; d) uzura rondelei metalice care
o face improprie sigilaă rii.

scoaterea documentelor din evidenţa arhivei (arh.), operatȘiune arhivisticaă prin care
documentele paă strate îîntr-o arhivaă sunt sȘ terse din instrumentele de evidentȘaă
îîn care figureazaă . S. se face îîn urmaă toarele situatȘii : dacaă documentele au fost
selectȘionate sȘ i îînlaă turate ca nefolositoare; dacaă au fost gaă site deteriorate total,
faă raă putintȘaă de a fi reconditȘionate (restaurate) sau îîn cazul îîn care se constataă
caă documentele dintr-o arhivaă lipsesc sau sunt depuse definitiv îîn altaă arhivaă .
Pentru fiecare din cazurile mentȘionate se îîntocmesȘ te, de caă tre sȘ eful arhivei,
un proces-verbal de constatare care se supune aprobaă rii conducerii
organizatȘiei respective sȘ i confirmaă rii DirectȘiei generale a Arhivelor Statului.
OperatȘiunea de s. este reglementataă îîn art. 12 din Decretul nr. 472/1971
privind Fondul Arhivistic NatȘional al Republicii Socialiste Romaî nia.

scriere capitală (pal.), scriere cu litere majuscule, proportȘionate sȘ i armonioase, trasate

îîn unghiuri drepte. IÎn aceastaă s. cuvintele sȘ i propozitȘiile nu se despart prin
spatȘii sau semne de punctuatȘie. S. este cel mai vechi tip de grafie; a fost
folositaă îîn antichitate la inscriptȘiile pe piatraă sau metale sȘ i la codicele pe
papirus sȘ i pergament, iar apoi, îîn evul mediu, aproape numai la codicele pe
papirus sȘ i pergament, fiind utilizataă la scrierea titlurilor, initȘialelor sau a
primelor raî nduri din capitolele codicelor.
scriere continuă (pal.), scriere faă raă îîntrerupere, sau cu pauze la îîntaî mplare, faă raă a se
respecta îînceputul sȘ i sfaî rsȘ itul cuvaî ntului, faă raă ortografie sȘ i punctuatȘie. Se
îîntaî lnesȘ te îîn textele slavo-romaî ne îîncepaî nd din sec. al XIV-lea ca sȘ i îîn textele
romaî no-chirilice.

scriere cursivă (pal.), scriere cu litere avîînd liniile de bazaă îînclinate; traă saă turile bine
conturate ale literelor capitale s-au redus îîn s. la elementele strict esentȘiale;
este o scriere continuaă , rapidaă , cu ligaturi îîntre litere. Are douaă variante: s.
veche (sau majusculaă ) sȘ i s. nouaă (sau minusculaă ) (Fig. 42).

scriere de tranziţie (pal.), scriere cursivaă rapidaă , folositaă la noi pe la mijlocul sec. al XIX-
lea, timp de caî teva decenii, îîn perioada îînlocuirii alfabetului chirilic cu cel
latin; se caracterizeazaă printr-un amestec de litere chirilice sȘ i latine.

scriere neautografă (pal.), 1. Scriere neautenticaă folositaă îîn cancelariile domnesȘ ti la

semnaă tura subscrisaă a domnului desenataă cu ligaturi ornate sȘ i litere îînscrise;
din sec. al XVII-lea, este deseori autentificataă de semnaă tura autografaă a
voievodului. V. monogramă. 2. Scriere care imitaă altaă scriere; fals.

scriere semiuncială (pal.), scriere caligraficaă de tranzitȘie, avaî nd la bazaă uncialele

minuscule; folosesȘ te multe semne diacritice sȘ i de punctuatȘie.

scriere uncială (pal.), scriere cu litere majuscule, derivate din literele romane capitale,
deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor.

scrib (pal.), v. grămătic, scriitor (pal.), v. copist.

scriitor public (dipl.), persoanaă care se îînsaă rcineazaă profesional saă scrie scrisorile sau
orice text pentru un altul care nu sȘ tie saă scrie.

scripturae (dipl.), 1. Termen generic definind îîn actele din epoca feudalaă diferitele
categorii de îînscrisuri; 2. Totalitatea materialelor paă strate îîntr-o cancelarie
(ciorne, formulare, registre, liste etc.) pentru a servi la redactarea actelor.

scrisoare (dipl.), 1. Document cuprinzaî nd o comunicare scrisaă , transmisaă prin posȘ taă sau
prin intermediul unei persoane sȘ i care are un caracter particular sau oficial; s.
de acreditare, document oficial, prin care se atestaă calitatea oficialaă a sȘ efului
misiunii diplomatice; s. de credit, document oficial, utilizat îîn operatȘiunile
bancare, prin care un bancher sau o bancaă cere altui bancher sau baă nci saă
punaă la dispozitȘia purtaă torului o sumaă de bani; s. deschisaă , document oficial
din Transilvania, îîn evul mediu, adresat mai multor destinatari, fiind din
aceastaă cauzaă sub formaă deschisaă (litterae apertae, litterae patentes), cu
pecetea aplicataă , îîntr-o redactare simplaă , avaî nd valoare juridicaă temporaraă ; s.
 de îîncredintȘare, document oficial, îîn care sȘ eful statului prezintaă , pe scurt,
scopul misiunii reprezentantului saă u, pe care îîl trimite îîn alt stat.

semizbor (her.), sin. jumătate de zbor, v. zbor.

semn manual (dipl.), marcaă personalaă folositaă ca mijloc de validare, putaî nd fi de forme
variate, realizataă de scriitorii publici pe suportul actelor pe care acesȘ tia le
scriau, respectaî nd un model identic (care îîn unele tȘaări era îînregistrat la o
autoritate publicaă ).

semn notarial (dipl.), marcaă personalaă , mijloc de validare de variate forme, constaî nd îîn
realizarea unei figuri, deseori îînsotȘitaă de un text scurt sȘ i de nume, prezentaă
pe -actele emise, îîn evul mediu, de notari.

semnătura (dipl.), marcaă personalaă autografa care cuprinde numele persoanei (sau o
parte a acestuia), deseori urmataă de o parafaă , totdeauna identicaă cu ea îînsaă sȘ i,
prin care autorul îîsȘi ia raă spunderea pentru actul pe care o aplicaă . IÎn
cancelariile TȘ aării Romaî nesȘ ti sȘ i Moldovei, ca sȘ i îîn unele cancelarii straă ine (îîn
FrantȘa, Rusia), s. princiaraă a putut fi pusaă de maî na unui functȘionar special
îînsaă rcinat cu aceastaă functȘie. Semnaă turile suveranilor cuprind, de obicei, sȘ i un
titlu sau un cuvaî nt care exprimaă vointȘa autorului.

semne convenţionale pentru indicarea smalţurilor (her.), v. smalţuri.

semne de validare (dipl. sig.), elemente ale protocolului final, parte a formularului
diplomatic, cuprinzaî nd totalitatea mijloacelor cu care este investit un îînscris
pentru a proba autenticitatea sa. Principalele semne de validare sunt
semnaă tura sȘ i sigiliul. IÎn diferite cancelarii s-au folosit sȘ i alte semne de
validare, deseori figurative (monograma, rota, semnul notarial). Actele, emise
îîn cancelariile domnesȘ ti romaî nesȘ ti au fost validate, îîn general, cu urmaă toarele
mijloace: sigiliu, semnaă tura autografaă a domnului, subscrierea neautografaă ,
semnaă tura unor functȘionari ai cancelariei domnesȘ ti (ispravnic, marele
logofaă t, graă maă tic, mentȘiunea martorilor).

semne diacritice (pal.), ansamblul semnelor grafice, de obicei suprascrise, care îînsotȘeau
unele litere, daî ndu-le valoare foneticaă specialaă sau modificaî ndu-le îînfaă tȘisȘ area.
S. sunt: accentul, ericul, isonul, paiericul, spiritele, vrabia, titla, trema.

semne genealogice (gen.), reprezentaă ri grafice prin care se indicaă conventȘional date
referitoare la starea civilaă a unui individ. Semnele grafice mai des îîntaî lnite
sunt: n. sau x pentru naă scut; OO sau = pentru caă saă torit; ≠ pentru caă saă torie
nelegitimaă ; # pentru legaă turaă , nelegitimaă ; ↕ % ↕ pentru divortȘat; m. sau +
 pentru decedat; ∂6 pentru caă zut îîn luptaă ; Å pentru îînmormaî ntat; pentru
faă raă urmasȘ ; pentru posteritate necunoscutaă .

semnul degetului (pal.), v. amprentă digitală.

semnul miilor (pal.), semn special asȘ ezat îîn fatȘa slovocifrei spre a-i da valoare de mie.
Nu se cunoasȘ te vechea denumire a semnului.

senestru (her., sig.), termen indicaî nd pozitȘia spre staî nga îîn heraldicaă , notȘiunea de
staî nga-dreapta se referaă la pozitȘia scutului, nu la cea a privitorului, deci
invers decaî t îîn acceptȘiunea obisȘ nuitaă .

serviciu regional de arhivă, v. Arhivele Statului.

sfertuit (her.), scut îîmpaă rtȘit îîn patru paă rtȘi egale, numite cartiere. Sin. scartelat.

s.f.r. (arh.), v. sub fide remissionis.

sfragistică (sig.), v. sigilografie.

sgripţor (her.), v. grifon.

sigilare (sig.), operatȘiunea de validare a unui act prin aplicarea matricei sigilare îîn cearaă ,
haî rtie, solutȘie de aur, tusȘ sau fum. Este operatȘiunea finalaă a emiterii unui act.
S. se realizeazaă de un functȘionar domnesc investit special cu aceastaă atributȘie,
iar uneori, îîn cazuri exceptȘionale, de caă tre domn.

sigiliu (sig.), amprenta raă masaă pe suportul documentului (îîn cearaă , haî rtie, solutȘie de aur,
tusȘ sau fum) îîn urma aplicaă rii matricei sigilare ce poartaă o emblemaă sȘ i un text
menit a individualiza posesorul; s. este principalul mijloc de garantare a
secretului sȘ i de asigurare a autenticitaă tȘii actului. Modul de realizare a
emblemei s. sȘ i tehnica de confectȘionare a acestuia sunt îîn straî nsaă legaă turaă cu
gradul de dezvoltare a productȘiei de bunuri materiale. S. reprezintaă simbolic
autoritatea posesorului, exprimaă locul saă u îîn ierarhia socialaă . IÎn vorbirea
curentaă termenul s-a folosit sȘ i pentru matricea sigilaraă ; s. îîn epigraf, s. pe
suprafatȘa caă ruia nu existaă un text sau initȘiale; s. atasȘ at, v. s. atârnat; s. ataî rnat,
s. confectȘionat din metal sau din cearaă (protejat de un caă usȘ , o capsulaă
metalicaă , ori cutie din lemn) prins de act cu ajutorul sȘ nurului, sȘ iretului sau
tȘaăncusȘ ei. Acest s. cuprinde urmaă toarele paă rtȘi: a) îîntipaă rirea sigilaraă ; b) caă usȘ ul
sau cutia protectoare; c) mijlocul de prindere de suport. IÎn aceastaă categorie
se cuprind sȘ i bulele sigilare. Sin. s. ataşat, pecete ataşată, pecete aliniată, s.
legat; s. braă tȘaraă , amprentaă sigilaraă confectȘionataă din cearaă , avaî nd la marginea
îîntipaă riturii un cerc (inel) protector (mai îînalt decaî t suprafatȘa sigiliului), de
asemenea din cearaă ; s. breloc, matrice sigilaraă dotataă cu un sistem de
prindere sȘ i care se purta ca un breloc; s. conservat îîn capsulaă metalicaă sau
cutie din lemn, s. confectȘionat din cearaă , protejat de o capsulaă metalicaă sau de
o cutie din lemn; s. cu îînsemne straă ine, impresiune sigilaraă avaî nd îîn emblemaă
elemente necunoscute heraldicii traditȘionale romaî nesȘ ti, preluate din
cancelariile altor tȘaări. Astfel, îîn emblema s. lui Vlad Dracul, domnul TȘ aării
Romaî nesȘ ti (1436-1444; 1443-1447) se aflaă , alaă turi de acvila cruciataă , un
balaur, îînsemnul Ordinului Dragonului, din care a faă cut parte; s. cu legenda
dezvoltataă . Sin. s. cu titlu mare. V. legendă dezvoltată; s. cu legendaă restraî nsaă .
Sin. s. cu titlu mic. V. legendă restrânsă; s. cu stema unitaă , amprentaă sȘ i matrice
sigilaraă avaî nd îîn emblemaă armele tȘaărilor surori, de obicei acvila cruciataă a
TȘ aării Romaî nesȘ ti sȘ i capul de bour al Moldovei. S-au utilizat astfel de s. ataî t îîn
cancelariile domnesȘ ti (sec. XVII —XIX) caî t sȘ i îîn cancelariile de institutȘii (sec.
XIX); s. cu text îîn limba otomanaă , amprente sigilare (sau matrice sigilare) care
au îîn caî mp, îînsotȘind emblema sau îînlocuind-o, un text redat îîn limba sȘ i
scrierea turcaă ; s. cu timbru fix, s. timbrat, realizat prin plasarea cerii calde pe
reversul suportului (sau pe fila a doua a unui document bifolio) sȘ i imprimarea
matricei sigilare pe aversul acestuia (îîn dreptul cerii); s. cu timbru mobil, s.
timbrat, confectȘionat prin fixarea cerii (sau cocaă i) pe aversul documentului sȘ i
prin plasarea pe aceasta a unei foitȘe-timbru peste care se imprimaă matricea
sigilaraă ; s. cu titlu mic, sin. s. cu legendă restrânsă. V. legendă restrânsă; s. cu
titlu mare, sin. s. cu legendă dezvoltată. V. legendă dezvoltată; s. (matrice
sigilaraă ) cu trei fatȘete, 1. Tipar sigilar realizat sub formaă conicaă , avaî nd trei
suprafetȘe sȘ i purtaî nd pe fiecare din ele caî te o imagine (putaî nd fi îîn legaă turaă
una cu alta sau independentaă ). 2. Impresiunile raă mase pe suport îîntr-o
anumitaă substantȘaă îîn urma aplicaă rii acestui tipar; s. dantelat, v. foiţă-timbru;
s. de îîmprumut, 1. Impresiuni sigilare multiplicate, îîntaî lnite pe unele
documente ca urmare a imprimaă rii din nou a unei matrice sigilare
îîmprumutate de la un alt martor care a folosit-o deja; 2. Matricea sigilaraă la
care a recurs o persoanaă ce juridic avea dreptul saă se angajeze sub propriul
saă u s., dar care îîn momentul respectiv nu are sau nu poate, material, saă
dispunaă de ea; s. de îînchidere, s. cu ajutorul caă ruia se asiguraă secretul
corespondentȘei; el se aplicaă îîn cearaă , pe reversul suportului, dupaă plierea
acestuia, astfel îîncaî t actul saă nu poataă fi despaă turit sȘ i citit faă raă ruperea haî rtiei
sau sfaă raî marea sigiliului. Pentru sigilarea îîn acest mod se utiliza, de obicei,
matricea sigilaraă micaă sau mijlocie; s. de substitutȘie, s. folosit de o autoritate
publicaă pentru a valida actele pe care le emanaă îîn cazul absentȘei sau
indisponibilitaă tȘii s. mare sau ai oricaă rui alt s. cu care actul trebuia saă fie
îînsotȘit sȘ i caă ruia i se acordaă o valoare diplomaticaă sȘ i juridicaă echivalentaă ; s. de
text, s. (aplicat, atasȘ at, timbrat sau imprimat) existent la sfaî rsȘ itul textului
unui document, de obicei alaă turi de semnaă tura sau subscrierea neautografaă .
Este de fapt s. de validare a actului sȘ i are drept scop saă dea deplinaă
autenticitate contȘinutului saă u; s. de tip hagiografic, amprentaă sȘ i matrice
sigilaraă avaî nd îîn reprezentare un sfaî nt (patronul unor localitaă tȘi sau institutȘii
religioase); s. de tip iconografic, s. avaî nd îîn emblemaă un personaj (sau mai
multe) îînfaă tȘisȘ at, de obicei, cu atributele functȘiei pe care o detȘine; s. de tip
majestate, s. sau matrice sigilaraă îîn a caă ror emblemaă este reprezentat
suveranul tȘaării, purtaî nd mantie sȘ i coroanaă , investit cu îînsemnele puterii sȘ i
asȘ ezat pe tron. Acest tip a fost intens folosit îîn cancelariile din apusul Europei.
S. de tip iconografic utilizate îîn cancelaria TȘ aării Romaî nesȘ ti au fost asimilate cu
s. de t.m., respectiv cu prima perioadaă a evolutȘiei acestora; s. de tip
monumental, impresiune sȘ i matrice sigilaraă îîn emblema caă rora se aflaă diferite
constructȘii: poduri, cetaă tȘi, edificii publice etc.; s. de tip naval, amprentaă sȘ i
matrice sigilaraă avaî nd îîn reprezentare o ambarcatȘiune sau un obiect
sugeraî nd navigatȘia ; s. domnesc avaî nd îîn emblemaă scena saă getaă rii corbului,
amprentaă sigilaraă purtaî nd îîn emblemaă o compozitȘie heraldicaă avaî nd gravate
douaă personaje flancaî nd un copac deasupra caă ruia se aflaă un corb ce tȘine un
inel îîn cioc, iar unul din personaje trage cu arcul îîn pasaă rea mentȘionataă . Paî naă
îîn prezent se cunosc astfel de sigilii doar de la trei domni ai TȘ aării Romaî nesȘ ti,
respectiv Grigorie al II-lea Ghica (conservat pe un act din 1735 noiembrie
10), Constantin Mavrocordat (conservat pe un act din 1736, august 6) sȘ i
Mihail RacovitȘaă (conservat pe un act din 1742, martie 9). IÎntr-o formaă
concentrataă aceastaă scenaă a fost reprezentataă îîn s. domnului Grigorie I. Ghica,
validaî nd un act din 1672, iunie 7 (Fig. 46 a); s. domnesc avaî nd îîn emblemaă
stema tȘaării sȘ i armele familiale, amprentaă sȘ i matrice sigilaraă care au gravate îîn
caî mp o compozitȘie heraldicaă reunind stema tȘaării sȘ i îînsemne specifice familiei
domnului respectiv. Primele s. de acest fel care se cunosc au apartȘinut lui
SȘ tefan Cantacuzino, domnul TȘ aării Romaî nesȘ ti (1678— 1688); s. domnesc
avaî nd îîn emblemaă tipul combinat, amprentaă sȘ i matrice sigilaraă care au îîn
reprezentare stema combinataă a TȘ aării Romaî nesȘ ti. V. sȘ i stema combinată; s.
domnesc cuprinzaî nd stemele judetȘelor, s. utilizat îîn cancelariile domnesȘ ti din
TȘ ara Romaî neascaă sȘ i Moldova, avaî nd îîn caî mp, alaă turi de stema tȘaării respective
(sau stema unitaă ), simbolurile tuturor judetȘelor. Primul s. de acest fel
cunoscut paî naă îîn prezent valideazaă actul din 13 septembrie 1782 emis îîn
cancelaria lui Nicolae Caragea, domnul TȘ aării Romaî nesȘ ti (Fig. 46 b); s.
domnesc de tip iconografic, amprentaă sȘ i matrice sigilaraă care poartaă îîn
imagine stema iconograficaă a TȘ aării Romaî nesȘ ti; s. duplex, termen care
definesȘ te s. care are reprezentare pe ambele fetȘe. IÎn sigilografia romaî neascaă
singurele s. de acest fel sunt bulele sigilare lamelarc, faă cute special pentru a fi
atasȘ ate actelor solemne acordate maă naă stirilor de la Muntele Athos (sau din
alte locuri considerate sfinte); s. emblematic, impresiune sigilaraă îîn
reprezentarea caă reia mobilele sunt plasate direct îîn caî mpul sigilar ca la un
scut, ca la o stemaă redataă clasic. V. s. heraldic; s. heraldic, s. îîn emblema caă ruia
se aflaă o stemaă reprezentataă clasic, respectiv dintr-un scut cu toate
elementele specifice. Pentru sigilografia romaî neascaă gruparea izvoarelor
sigilare (îîn s. heraldice sȘ i s. emblematice) nu este adecvataă , deoarece deseori
îîntaî lnim steme heraldice reprezentate faă raă scut, prin plasarea mobilelor
specifice direct îîn caî mpul sigilar; s. imprimat, s. realizat prin imprimarea
matricei sigilare pe suportul actului dupaă ce acesta a fost introdus îîn tusȘ ,
solutȘie de aur sau fum; s. inelar, impresiune sigilaraă (putaî nd fi îîn cearaă , haî rtie,
tusȘ sau fum) de dimensiuni mici, realizataă cu ajutorul imaginii gravate pe
montura unui inel. Uneori acest s. a avut rol de contra s. Sin. Pecete inelara; s..
îîmpaă rtȘit amprenta sigilaraă realizataă cu o matrice sigilaraă confectȘionataă din
mai multe paă rtȘi. Sistemul de confectȘionare a unor astfel de matrice sigilare
urmaă rea evitarea falsurilor sȘ i prevenirea abuzurilor îîn folosirea tiparului
sigilar. Se puteau fabrica matrice sigilare îîmpaă rtȘite îîn trei sau cinci paă rtȘi
(douaă , respectiv patru paă rtȘi, reprezentau rondela metalicaă , a treia, respectiv a
 cincea, era minerul care le reunea). Fiecare parte se paă stra la o altaă persoanaă ,
îîncaî t pentru sigilare era necesar eonsimtȘaămaî ntul tuturor paă straă torilor (Fig.
46 c); s. îînstelat, v. foiţă-timbru; s. legat, v. s. atârnat; s. locurilor de adeverire,
s. apartȘinaî nd capitlurilor sau conventurilor din Transilvania care daă putere
deplinaă actelor pe care aceste institutȘii le-au transcris (indiferent de emitent)
sau emis; s. mare, s. principal al unei autoritaă tȘi publice sau al unei persoane
morale destinat saă valideze actele cele mai solemne, îîn general cele prin care
se angajeazaă propria sa responsabilitate, îîntotdeauna existaă îîn functȘie numai
un singur s. mare; s. mic, s. apartȘinaî nd unei autoritaă tȘi publice sau persoane
morale destinat saă valideze actele administratȘiei sȘ i anume cele care se referaă
la gestiunea sa internaă ; s. monetar, v. s. duplex; s. secret, s. de micaă
dimensiune pe care-1 folosesȘ te detȘinaă torul unei autoritaă tȘi publice pentru a
sigila corespondentȘa sa; s. simplex, g. care are gravataă reprezentare numai pe
o singuraă fatȘaă; s. timbrat, s. confectȘionat prin plasarea, deasupra cerii calde, a
unei foitȘe-timbru peste care se aplicaă matricea sigilaraă . Din punctul de vedere
al tehnicii de confectȘionare se îîmpart îîn: a) s. cu timbru fix; b) s. cu timbru
mobil. La un s. timbrat se disting trei elemente: a) foitȘa-timbru; b) ceara cu
coca pe care se aplicaă ; c) maă tasea sau atȘa cu care era prins timbrul. Pentru
cresȘ terea puterii de rezistentȘaă a s. marginile foitȘei-timbru au fost cusute de
suport ori pe reversul acestuia; îîn dreptul impresiunii sigilare s-a lipit un
carton. Sin. s. dantelat; s. tipaă rit, impresiunile sigilare aflate pe unele acte
partȘial tipaă rite sȘ i imprimate odataă cu textul.

sigilografie, sȘ tiintȘaă specialaă a istoriei care are ca obiect studierea sigiliilor sub toate
aspectele, indiferent de dataă . S. descrie matricele sȘ i impresiunile sigilare sȘ i
studiazaă , din punct de vedere istoric, artistic, tehnic, juridic sȘ i diplomatic
emblema sȘ i legenda, modul de aplicare pe suport sȘ i valoarea probatorie. Sin.
sfragistică.

siglă (pal.), litera initȘialaă reprezentaî nd îîntregul cuvaî nt îîntrebuintȘat ca semn de

prescurtare pe inscriptȘii, îîn manuscrisele vechi, pe medalii; s. compusaă , douaă
paî naă la patru litere scrise dintr-o traă saă turaă de condei. V. prescurtare prin S.

signatum (dipl.), expresie de îîncheiere a unui document, pusaă îînainte de semnaă turaă , îîn
documentele scrise îîn limba latinaă îîn evul mediu din Transilvania.

signatură a unităţilor arhivistice (arh.), iesȘ it din uz. V. cotă.

sine anno (cron., dipl.), termen utilizat pentru a indica lipsa anului de emitere a
documentului; folosit îîn vechile evidentȘe arhivistice din Transilvania din sec.
XVIII —XIX.

sine dato (cron., dipl.), termen utilizat pentru a indica lipsa datei îîntr-un document;
folosit îîn documentele sȘ i evidentȘele arhivistice din Transilvania, îîn sec. XVIII
—XIX. Scris sȘ i prescurtat: s.d.
sine loco (dipl.), termen utilizat pentru a indica lipsa locului de emitere a unui
document; folosit îîn evidentȘele vechi din Transilvania din sec. XVIII-XIX.

Sistem Automat de Regăsire a Informaţiilor din Arhivele Statului (SARIAS) (arh.,

inf.), sistem de prelucrare a informatȘiilor din documentele de arhivaă , îîn toataă
complexitatea sȘ i varietatea lor. Documentele sunt mai îîntaî i cercetate tematic,
informatȘiile extrase din ele fiind indexate cu descriptori dintr-un tezaur
specific, iar elementele de cotaă , datare sȘ i caracteristici codificate. InformatȘiile
astfel prelucrate sunt îînmagazinate sub forma unor fisȘ iere pe benzi
magnetice care sunt exploatate la anumite intervale, pe maă sura îîncaă rcaă rii lor,
caî t sȘ i la cerere, pentru furnizarea operativaă de raă spunsuri tematice. Regaă sirea
informatȘiilor îînmagazinate îîn SARIAS se realizeazaă prin combinatȘii ponderate
de cuvinte cheie din tezaurul SARIAS, care permit selectarea riguroasaă a
informatȘiilor relevante pentru o cerere de regaă sire tematicaă . InformatȘiile
regaă site automat sunt prezentate sub forma unor raă spunsuri statistice sau
sub formaă completaă (rezultatele sȘ i elementele de referintȘaă ale documentelor
de arhivaă ).

sistem de informare (arh., inf.), complex de metode sȘ i utilaje pentru prelucrarea sȘ i

îînmagazinarea informatȘiilor îîntr-un mod care saă permitaă regaă sirea lor
eficientaă , principalul obiectiv fiind deci acela de a regaă si — la cerere — toate
informatȘiile pe care le contȘin documentele dintr-o colectȘie, îîn legaă turaă cu o
tema dataă .

sistem de înmagazinare şi regăsire a informaţiilor (arh., inf.), ansamblu de proceduri

sȘ i echipamente capabil saă memoreze, organizeze sȘ i saă regaă seascaă InformatȘiile.

sistem de operare (arh., inf.), pachet de programe de control sȘ i de serviciu care asiguraă
folosirea optimaă a resurselor, echipamentelor, de caă tre programele
utilizatorilor. La conceperea unui s. trebuie saă se aibaă îîn vedere obiectivele
urmaă rite îîn ceea ce privesȘ te utilizarea echipamentelor, care poate fi destinat
unor aplicatȘii sȘ tiintȘifice, economice, de control automat etc.

sistem informatic (arh., inf.), ansamblu structurat sȘ i corelat de reguli, proceduri sȘ i

mijloace (îîndeosebi calculatoare electronice) care permite aplicarea de
metode organismului respectiv pentru a obtȘine sau realiza unele obiective
determinate, maă surabile îîntre anumite limite; reprezintaă partea automatizataă
(cu ajutorul calculatorului electronic) a sistemului informatȘional al unui
organism.

sistem informaţional (arh., inf.), ansamblul informatȘiilor, surselor sȘ i nivelelor

consumatoare, canalelor de circulatȘie, procedurilor sȘ i mijloacelor de tratare a
informatȘiilor din cadrul unei activitaă tȘi sau organism. Orice activitate specificaă
sau organism specific are un sistem informatȘional specific.
sistem naţional de informare şi documentare (arh., inf.), totalitatea unitaă tȘilor de
informare documentaraă existente îîntr-o tȘaraă , intercorelate ca procedee,
metodologii sȘ i organizare, integrate ca oameni, materiale sȘ i echipamente,
functȘionaî nd ordonat, compatibil sȘ i previzibil, îîn scopul unic al interconectaă rii
rapide a beneficiarilor cu informatȘiile pertinente pe care acesȘ tia le necesitaă .

sîngeap (her.), blanaă utilizataă îîn alcaă tuirea stemelor, reprezentataă conventȘional printr-o
suprafatȘaă pe care sunt îînfaă tȘisȘ ate mobile îîn formaă de clopote, plasate
alternativ, unele de argint altele albastre. V. blănuri.

sânge domnesc (gen.), îînrudire de saî nge prin femei cu o persoanaă care a ocupat tronul
tȘaării; individ ce se trage (îîn urma unei caă saă torii oficiale sau dintr-o legaă turaă
nelegitimaă ) dintr-un domn.

S.L (dipl.), v. sine loco.

slovă (pal.), denumirea genericaă a semnelor alfabetului chirilic. IÎn limbajul popular se
mai numeau buche sau azbuche.

slovo-cifră (pal.), literaă din alfabetul chirilic cu valoare cifricaă ; pentru a o deosebi de
grafemele cu valoare foneticaă este marcataă de tiflaă sȘ i intercalataă de douaă
puncte despaă rtȘitoare. Valoarea cifricaă a semnelor grafice din alfabetul slavo-
romaî n sȘ i romaî no-chirilic este preluataă , aproape faă raă modificaă ri, din alfabetul
grecesc. ExceptȘie face numaă rul 60 marcat prin | sȘ i 900 marcat prin u,; îîn
paleografia romaî naă nu existaă alte semne speciale pentru cifre; la fel îîn
paleografiile latinaă , slavaă sȘ i greacaă . Titla dispare treptat de pe cifre de la
mijlocul sec. al XVIII-lea. S. au fost îînlocuite treptat îîncepaî nd din a doua
jumaă tate a sec. al XVIII-lea de cifrele arabe. (Fig. 3.)

smalţuri (her.), termen generic care definesȘ te metalele, culorile sȘ i blaă nurile utilizate îîn
alcaă tuirea stemelor sȘ i regulile folosirii lor. S. cuprind douaă metale (aur sȘ i
argint), sȘ ase culori (rosȘ u, verde, albastru sau azuü r, negru, purpuriu,
portocaliu) sȘ i douaă blaă nuri (hermina sȘ i saî ngeapul). Culorile alb sȘ i galben nu
se utilizeazaă , îîntrucaî t aceastaă semnificatȘie o au cele douaă metale. Pentru
precizarea s. se folosesc diverse semne conventȘionale. Legile sȘ tiintȘei heraldice
interzic plasarea unei culori peste o altaă culoare (cu exceptȘia purpurei), a unei
blaă ni peste o altaă blanaă , a unui metal peste alt metal. Caî nd o stemaă cuprinde
astfel de situatȘii, trebuie cercetat motivul îînfaă tȘisȘ aării ei îîn acest mod. (Fig. 47).

smuls (her.), termen care indicaă îînfaă tȘisȘ area unor mobile care fac parte din categoria
figurilor naturale: 1. Reprezentarea unor paă rtȘi de corp despaă rtȘite de trup îîn
mod violent; 2. Plante sau arbori dezraă daă cinatȘi, caă rora li se vaă d raă daă cinile.
soare (her., sig.), mobilaă a scutului faă caî nd parte din categoria figurilor naturale din
domeniul asȘ trilor, reprezentataă , de obicei, printr-un disc de aur figurat sȘ i
îînconjurat de 12 sau 16 raze, alternaî nd cu sȘ ase sau opt sȘ erpuite. Caî nd s. nu
este reprezentat astfel, se blazoneazaă umbraă de soare. Simbolizeazaă
fertilitate, caă lduraă , belsȘ ug, libertate, luminaă .

Software (arh., inf.), suitaă de limbaje sȘ i de programe care permit unui sistem electronic
de elaborare a datelor saă -sȘ i dezvolte operatȘiile pentru care este destinat.

soluţie de aur (pal.), lichid contȘinaî nd praf de aur, folosit la ornarea frontispiciilor,
literelor initȘiale, monogramelor, punctuatȘiei; a fost îîntrebuintȘat îîn cancelariile
autoritaă tȘilor supreme pentru a sublinia importantȘa emitentului sȘ i a
documentului emis.

spargere a documentului (arh.), operatȘiune prin care un document gaă sit de divan fals
sau falsificat era anulat ca probaă juridicaă , fiind rupt („spart") îîn partea de sus.

spargere a sigiliului (sig.), operatȘiunea prin care o matrice este materialmente spartaă
sau scoasaă din uz pentru a îîmpiedica utilizarea sa ulterioaraă , fie din cauza
mortȘii unei persoane fizice, fie ca urmare a unei mutatȘii îîn calitatea juridicaă a
unei persoane fizice sau morale, fie îîn consecintȘa unei casatȘii (desfiintȘaării
unei cernu ne).

specietenus (dipl.), termen folosit îîn documentele scrise îîn limba latinaă îîn evul mediu
din Transilvania, pentru original.

spirit (pal.), semn diacritic folosit îîn scrierea veche, initȘial cu rol fonetic; îîn scrierea
slavo-romaî naă si chirilicaă romaî neascaă sunt numai semne grafice; se aplicaă , îîn
general pe vocala initȘialaă a cuvaî ntului.

spiţa de neam (gen.), variantaă a tablei descendentȘilor, apaă rutaă ca urmare a regimului
juridic de patriarhat sȘ i care indicaă succesiunea generatȘiilor numai îîn linie
masculinaă .

spiţă genealogică (gen.), listaă cuprinzaî nd sȘ irul persoanelor care descind dintr-un autor
comun (putaî nd fi o succesiune dupaă tataă sau dupaă mamaă , directaă sau
laă turalnicaă ), care au drepturi asupra unor bunuri, respectiv asupra paă rtȘii care
ar fi revenit autorului comun dacaă acesta ar fi îîn viatȘaă; se deosebesȘ te de
arborele genealogic prin faptul caă n-are îînfaă tȘisȘ area de arbore sȘ i este
îîntocmitaă , de obicei, îîn vederea rezolvaă rii unor aspecte practice. IÎn unele
lucraă ri de genealogie s. este asimilataă cu arborele genealogic.

s.p.r. (arh.), v. sub petitum remissionis.

sprijinitori (her., sig.), termen care indicaă tenantȘii, suportȘii sȘ i sustȘinaă torii unui scut,
adicaă acele elemente exterioare ale acestuia care îîl sprijinaă . TenantȘii sunt
reprezentatȘi prin personaje umane (sȘ i mitologice), iar suportȘii sunt
îîntotdeauna animale (inclusiv cele fabuloase); sustȘinaă torii includ plante
(arbori, flori) sau obiecte. Caî nd un scut are s. micsȘ ti (respectiv un tenant cu
un suport, un suport cu un sustȘinaă tor etc), la blazonare vor fi îîncadratȘi îîn
categoria superioaraă — (ex. un herald sȘ i un leu vor fi desemnatȘi prin
termenul tenantȘi; o acvilaă sȘ i o plantaă vor fi trecute îîn categoria suportȘilor).

Stadtbuch (dipl.), v. cartea oraşului.

standard (arh., cons.), ansamblu de reglementaă ri tehnice care, îîn cadrul actȘiunii de
standardizare, stabilesc caracteristicile produselor, metodele de verificare a
acestor caracteristici, reglementaă rile de calcul, de executȘie, de îîncaă rcare sȘ i
receptȘie ale produselor. IÎn arhive se standardizeazaă mijloacele de paă strare sȘ i
protectȘie, reglementaă rile tehnice referitoare la activitaă tȘile de microfilmare sȘ i
conservare, formate sȘ i dimensiuni ale haî rtiei pentru documente etc. ColectȘiile
de s. realizate de-a lungul timpului reprezintaă o categorie a arhivelor tehnice,
stare higrometricaă a depozitelor (arh., cons.), regimul umiditaă tȘii relative a
depozitelor sub aspectul existentȘei surselor de umiditate, fluctuatȘiilor
umiditaă tȘii relative sȘ i al influentȘei acestora asupra suportului pe care sunt
scrise documentele.

statim (arh.), indicatȘie de registraturaă privind rezolvarea imediataă , pe loc, a unui

document, folositaă îîn Transilvania la sfaî rsȘ itul sec. al XIX-lea sȘ i îînceputul sec. al
XX-lea. . '

stea (her., sig.), mobilaă faă caî nd parte din categoria figurilor naturale din domeniul
asȘ trilor, avaî nd de regulaă cinci raze (numaă r ce nu se blazoneazaă ), mai rar sȘ ase,
sȘ apte sau opt raze.

stemă (her.), ansamblul semnelor dinstinctive sȘ i simbolice care alcaă tuiesc blazonul unei
persoane, institutȘie sau stat exprimaî nd atributele sale. Conform legilor
sȘ tiintȘei heraldice o s. se compune din urmaă toarele elemente: scut, a caă rui
suprafatȘaă poate fi sectȘionataă sau nu; figurile heraldice plasate îîn caî mpul
scutului; elementele exterioare ale scutului, incluzaî nd timbrul, coroana,
sprijinitorii, pavilionul sau mantaua, deviza etc. Sin. gherb, herb, blazon; s.
combinataă a TȘ aării Romaî nesȘ ti, tipul de s. obtȘinut îîn urma contopirii tipului
heraldic cu tipul iconografic prin plasarea acvilei cruciate deasupra copacului
dintre cele douaă personaje. Apaă rutaă îîn a doua jumaă tate a sec. al XVI-lea,
aceastaă s. a cunoscut o mare varietate de forme; s. Daciei, compozitȘie
heraldicaă , cuprinzaî nd doi lei rampantȘi sȘ i afrontatȘi, atribuitaă Daciei îîn unele
armoriale straă ine sȘ i îîn scrierile cronicarilor; s. heraldicaă a TȘ aării Romaî nesȘ ti,
compozitȘie heraldicaă caracterizataă prin existentȘa scutului cuprinzaî nd acvila
cruciataă îînsotȘitaă de astrul zilei sȘ i al noptȘii, sau prin plasarea acestor elemente
direct îîn caî mpul sigilar; s. iconograficaă a TȘ aării Romaî nesȘ ti, compozitȘie
 heraldicaă îînfaă tȘisȘ ataă , din sec. al XIV-lea paî naă îîn sec. al XV-lea, sub forma unui
scut cuprinzaî nd douaă capete, busturi sau personaje îîncoronate, avaî nd îîntre
ele o floare, o tulpinaă cu raă daă cinaă , un crin îînflorit sau un copac (de obicei,
brad ori chiparos). Uneori reprezentarea este completataă cu elemente faă caî nd
parte din categoria figurilor naturale din domeniul cosmosului (douaă sau mai
multe stele, astrul zilei sȘ i al noptȘii) sau cu mobile din categoria figurilor
artificiale (un sceptru sau douaă , un glob crucifer, o cruce etc). EvolutȘia
îînfaă tȘisȘ aării personajelor a determinat sȘ i schimbarea sensului lor: initȘial, erau
reprezentatȘi domnul cu fiul asociat la domnie, apoi cuplul princiar, ulterior
SfintȘii Constantin sȘ i Elena. Aceastaă s. a fost considerataă (îîn special pentru sec.
XV—XVII) s. secundaraă a TȘ aării Romaî nesȘ ti; s. incluzaî nd herbul tȘaării sȘ i armele
familiale (sigilii avaî nd îîn emblemaă s. tȘaării sȘ i armele familiale), compozitȘie
heraldicaă (utilizataă ataî t de unii domni ai TȘ aării Romaî nesȘ ti sȘ i ai Moldovei caî t sȘ i
de voievozii, principii sȘ i guvernatorii Transilvaniei) incluzaî nd armele tȘaării sȘ i s.
familiei suverane. Primele s. de acest tip cunoscute îîn heraldica romaî neascaă
apartȘin voievozilor Transilvaniei; îîn TȘ ara Romaî neascaă Matei Basarab (1632-
1654) sȘ i SȘ erban Cantacuzino (1678-1688) au fost primii domni care sȘ i-au
confectȘionat o matrice sigilaraă reunind, îîn emblemaă , s. heraldicaă (sau cea
combinataă ) a acestui stat cu s. personalaă sau a familiei lor. IÎn Moldova,
MovilesȘ tii sunt primii care au inclus, alaă turi de capul de bour, blazonul
familiei lor; s. Moldovei, compozitȘie heraldicaă care a cunoscut douaă variante:
1. S. principalaă , constituitaă din scutul triunghiular, cuprinzaî nd capul de bour
cu stea îîntre coarne, îînsotȘit de rozaă (ulterior soare) sȘ i de lunaă ; 2. S.secundaraă ,
caracterizataă prin îînfaă tȘisȘ area capului de bour cu gaî t cu tot. Ultima variantaă ,
folositaă îîn special îîn arhitecturaă , este îîntaî lnitaă mai rar; s. Transilvaniei,
compozitȘie heraldicaă utilizataă îîncaă de la sfîîrsȘ itul sec. al XVI-lea sȘ i stabilitaă
oficial de Dieta acestui principat abia îîn anul 1659, care cuprindea: acvila
iesȘ indaă , îînsemn desemnaî nd totȘi oamenii liberi faă raă deosebire de
natȘionalitate; sȘ apte cetaă tȘi, simbolul sasȘ ilor, soarele sȘ i luna, reprezentaî nd
secuii; s. unitaă (sigilii domnesȘ ti cu stema unitaă ), compozitȘie heraldicaă utilizataă
îîn cancelariile domnesȘ ti sȘ i cancelariile unor institutȘii din TȘ ara Romaî neascaă sȘ i
Moldova, îîn sec.XVII — XVIII, reunind s. ambelor tȘaări mentȘionate. DesȘ i îîn mod
frecvent s. mai des îîntaî lnitaă este compusaă din stemele heraldice ale tȘaărilor
surori, s-a folosit uneori sȘ i compozitȘia realizataă prin unirea s. iconografice a
TȘ aării Romaî nesȘ ti cu herbul Moldovei. Intraî nd îîn combinatȘie cu diferite alte
elemente, s. a cunoscut o mare varietate de forme. Se cunosc sȘ i unele
reprezentaă ri cuprinzaî nd, alaă turi de s. TȘ aării Romaî nesȘ ti sȘ i a Moldovei, pe cea a
Transilvaniei. O astfel de imagine este imprimataă pe coperta de titlu a
brosȘ urilor cu caracter unionist, tipaă rite îîn 1856 de Cezar Bolliac. (Fig. 48).

steme vorbitoare (her.), v. arme.

Stenner, Friedrich (26 august 1851, BrasȘ ov — 7 februarie 1924, BrasȘ ov), personalitate
îîn domeniul arhivistic din Transilvania, arhivar al orasȘ ului BrasȘ ov (1878 —
1903). A urmat studiile medii la BrasȘ ov, iar cele superioare (drept) la Graz sȘ i
Budapesta. Pregaă tirea arhivisticaă a dobaî ndit-o de la arhivarul Franz
Zimmermann din Sibiu, dupaă ale caă rui indicatȘii a organizat arhiva BrasȘ ovului.
Din documentele raă zletȘe gaă site îîn arhivaă , S. a îîntocmit colectȘia de documente
 ce-i poartaă numele îîn douaă serii: latinaă -maghiaraă -germanaă sȘ i slavo-romaî na. A
contribuit la valorificarea documentelor din arhiva BrasȘ ovului, la copierea de
documente pentru Academia Romaî naă . Pentru meritele sale privind istoria
romaî nilor i-a fost conferit îîn anul 1894 ordinul „Coroana Romaî niei". A fost
membru al comisiei de editare a izvoarelor istoriei orasȘ ului BrasȘ ov {Quellen
zur Geschichte der Stadt Kronstadt, vol. I— VIII, 1886 — 1927). Lucraă ri
principale: Verzeichnis der Kronstadter Zumft-Urkunden, BrasȘ ov, 1886 (îîn
colaborare), Das Kaufhaus in Kronstadt, îîn „Saü chsischer Hausfreund," BrasȘ ov,
1888, p. 41 — 51; Das alte und neue Klostergasser Stadtter und die damit im
Zusammenhange stehenden Regularungen, îîn „Kronstaü dter Zeitung", 1888, nr.
157 — 165; Das Wappen der Stadt Kronstadt, îîn „Kronstaü dter Zeitung", 1903,
nr. 49 — 50; Die Beanchen der Stadt Brasso (Kronstadt), BrasȘ ov, 1916.

sticlă absorbantă (arh., cons.), sticlaă divers colorataă cu ajutorul unor compusȘ i metalici,
realizaî nd filtrarea unor componente ale luminii albe, radiatȘii ultraviolete sȘ i
infrarosȘ ii. IÎn arhive se recomandaă folosirea la ferestre a unei sticle galbene, pe
bazaă de sulfura de cadmiu, care retȘine lumina ultravioletaă , protejaî nd
documentele fatȘaă de actȘiunea nefavorabilaă pe care lumina o are asupra lor. IÎn
unele cazuri se folosesȘ te sticlaă cu relief de suprafatȘaă, cunoscutaă sub numele
de sticlaă givrataă , pentru a descompune fasciculul de luminaă solaraă îîntr-o
luminaă difuzaă , evitaî nd astfel iluminarea concentrataă a unor suprafetȘe din
depozite. V. sȘ i protecţia împotriva luminii solare.

stil 1. (cron.), variatȘiile îînceputului anului de la popor la popor sȘ i de la epocaă la epocaă . Se

cunosc mai multe s.: s. veneţian, cu îînceputul anului la 1 martie; s. bizantin, cu
îînceputul anului la 1 septembrie; s. circumciziei, cu îînceputul anului la 1
ianuarie, s. iulian (vechi), s. gregorian (nou) etc. V. calendar. 2. (pal.),
instrument de scris utilizat îîn scrierea veche latinaă . Avea forma unui condei,
de metal sau de os, ascutȘit la un capaă t sȘ i turtit la celaă lalt.

stipulaţie (dipl.), prevedere îînscrisaă îîntr-un tratat, îîntr-o declaratȘie bilateralaă sau îîntr-
un alt document internatȘional, prin care se instituie o anumitaă regulaă de
conduitaă , se stabilesc anumite drepturi ori se reglementeazaă diferite
chestiuni ce fac obiectul respectivului act internatȘional. V. clauză.

stirpe (gen.), v. familie, origine.

strategie (logica) de cercetare (arh., inf.), ansamblu ele reguli privind recombinarea
descriptorilor îîn vederea efectuaă rii operatȘiei de regaă sire.

strigăt de război (her.), text amintind un eveniment, o victorie sau o îînfraî ngere, de pe
caî mpul de luptaă ; de obicei prin acesta se aduceau omagii unor comandantȘi
militari.
stylionale (dipl.), registru folosit îîn evul mediu îîn cancelariile din Transilvania, îîn care
erau trecute formulele pentru diferite genuri de documente sȘ i titlurile
personalitaă tȘilor sau institutȘiilor, necesare redactaă rii corespunzaă toare a
documentelor.

sub fide remissionis (arh.), expresie folositaă îîn Transilvania îîn sec. XVIII —XIX, privind
restituirea unor documente sau anexe caă tre emitentul documentului. Scris sȘ i
prescurtat: s.f.r.

sub petitum remissionis (arh.), expresie folositaă îîn Transilvania îîn sec. XVIII —XIX,
privind cererea de restituire a unor documente sau anexe caă tre emitentul
documentului. Scris sȘ i prescurtat: s.p.r.

subscripţie (subscriere) neautografă (dipl.), v. monogramă.

subscriere monogramatică (pal.), sistem de prescurtare folosit îîn cancelariile

domnesȘ ti — frecvent îîn cea a TȘ aării Romaî nesȘ ti — pentru abrevierea, stilizarea
sȘ i ornarea semnaă turii neautografe a emitentului, de obicei, a domnului sau a
mitropolitului. V. sȘ i monogramă.

sul (arh.). 1. Document de arhivaă care se paă streazaă rulat. 2. Cutie tubularaă îîn care se
paă streazaă un document rulat.

suliţă (her., sig.), figuraă heraldicaă artificialaă care face parte din categoria armamentului,
definind o armaă folositaă , îîn general, de corpurile de gardaă natȘionalaă . A fost
utilizataă îîn heraldicaă , îîn special dupaă RevolutȘia francezaă (1789 — 1794), ca
simbol al luptei maselor populare care foloseau s. ca armaă de luptaă .

suplică (dipl.), cerere scrisaă prin care se solicitaă o favoare; poate fi individualaă sau
colectivaă .

suport (her.), v. sprijinitori.

suport grafic al documentului (dipl., pal.), materia pe care s-a scris textul îînscrisului
respectiv. De-a lurgul timpului a servit ca suport grafic piatra, ceramica,
metalul, papirusul, pergamentul, haî rtia, textilele, scoartȘa de copac etc. Cele
mai multe documente arhivistice sunt scrise pe haî rtie, pergament sȘ i papirus.
Se îîntaî lnesc îînsaă unele surse scrise pe scoartȘaă de copac, maă tase, sticlaă ; îîn
etapa contemporanaă categoria suportȘilor de documente s-a laă rgit foarte mult
datoritaă tehnicilor noi, cuprinzaî nd, alaă turi de suportȘii clasici, microfilme,
benzi magnetice, discuri etc.
suprapunere (her.), termen care indicaă pozitȘia unei mobile, faptul caă este plasataă
deasupra alteia.

suptarhivar (arh.), persoanaă cu pregaă tire specialaă îîn Arhiva Statului TȘ aării Romaî nesȘ ti
îîntre anii 1831 si 1862, care era îînsaă rcinataă cu primirea sȘ i paă strarea
documentelor; era persoana care tȘinea locul arhivarului statului, îîn lipsa
acestuia.

suret (dipl.), denumire veche folositaă îîn Moldova pentru un document rezultat îîn urma
traducerii din altaă limbaă . Este uneori certificat, alteori nu.

suscripţie. (dipl.), v. inundaţie, formular diplomatic.

susţinător (herv), element exterior al scutului reprezentat de plante sau obiecte, avaî nd
rolulde a sprijini scutul. V. sprijinitori.

Sylva (arh.), subdiviziune din seria de acte normative din arhiva Guberniului
Transilvaniei, cuprinzaî nd documente din anii 1711 — 1861 referitoare la
reglementaă ri forestiere.

Ş
Şcoala de arhivistică (arh.), v. îînvaă tȘaămîînt arhivistic.

Şcoala practică de arhivari–paleografi (arh.), v. îînvaă tȘaămîînt arhivistic

Şcoala Specială de Arhivistică şi Paleografie (arh.), v. îînvaă tȘaămîînt arhivistic.

şef (her.), sin. cap. V. scut.

şef al arhivei (arh.), v. arhivar al stalului.

şef arhivar (arh.), denumire pentru persoana care a îîndeplinit rolul de conducaă tor al
unei directȘii regionale de arhivaă sau al unui serviciu din cadrul DirectȘiei generale a
Arhivelor Statului îîn perioada anilor 1927–1944.

şevron (her.), v. caă prior, piese onorabile.

şnur (sig.), v. mijloace de atasȘ are a sigiliilor.

ştampilă (sig.), v. sigiliu.

ştiinţa izvoarelor (surs., arh.), disciplinaă istoricaă ce studiazaă originea izvoarelor

istorice, originalitatea sau autenticitatea lor, clasificarea izvoarelor sȘ i a metodelor de
obtȘinere a datelor asupra procesului evolutȘiei sociale; are drept scop clasarea metodicaă a
izvoarelor istorice, critica lor sȘ i a editȘiilor îîn care au apaă rut.

ştiinţă arhivistică (arh.), v. arhivisticaă .

ştiinţă heraldică (her.), v. heraldicaă .

ştiinţe speciale (auxiliare) ale istoriei, totalitatea sȘ tiintȘelor (arhivisticaă , diplomaticaă ,

paleografie, cronologie etc.) care studiazaă izvoarele documentare sȘ i elaboreazaă
metodologia cercetaă rii acestora. Sin. discipline auxiliare ale istoriei.

Litera T, Ţ

tabla ascendenţilor (gen.), listaă a persoanelor care se îînrudesc, alcaă tuitaă pe baza metodei
analitice de cercetare îîn genealogie, pornindu-se de la un individ considerat
rezultatul evolutȘiei unei familii sȘ i urmaă rindu-i pe totȘi antecesorii saă i. T. este
compusaă pe bazaă strict matematicaă sȘ i evolueazaă îîn progresie geometricaă prin
puterile succesive ale lui doi. Se numesȘ te sȘ i metoda Stradonitz, dupaă numele
genealogistului german Stephan Kekube von Stradonitz (1863–1933), care a
teoretizat aceastaă metodaă , folositaă îîncaă din evul mediu.

tabla descendenţilor (gen.), listaă a persoanelor care se îînrudesc, alcaă tuitaă pe baza metodei
sintetice de cercetare genealogicaă , pornindu-se de la un individ sȘ i urmaă rindu-se
totȘi descendentȘii saă i.

tabulatorul fondurilor (arh.), instrument de evidentȘaă nominalaă sȘ i numericaă îîn care se îînscriu
preluaă rile sȘ i transferaă rile de fonduri, fragmente sȘ i colectȘii de documente; s-a
renuntȘat la utilizarea lui, fiind îînlocuit cu registrul general de arhivaă (v.) sȘ i fisȘ a
„SituatȘia fondului” (v.).

tahigrafie (pal.), sistem de prescurtare, asemaă naă tor cu stenografia.

talpa (her.), sin. caî mpie. V. scut.

taxă de sigilare (sig.), suma ce trebuia achitataă pentru sigilarea unui act emis îîntr-o cancelarie.

tăiat (scut tăiat) (her.), suprafatȘaă (scut, cartier sau mobilaă ) îîmpaă rtȘitaă îîn douaă printr-o linie
orizontalaă sau diagonalaă , obtȘinaî ndu-se un scut taă iat îîn bandaă sȘ i îîn baraă .
tehnică arhivistică (arh.), v. arhivotehnie. '

tehnică de confecţionare a sigiliilor (sig.), procedee tehnice de efectuare a sigilaă rii, respectiv:
a) imprimarea matricei introdusaă îîn diverse solutȘii pe document (sigiliu
imprimat); b) aplicarea cerii calde pe suport sȘ i apaă sarea matricei sigilare
deasupra acesteia (sigiliu-aplicat); c) utilizarea unei foitȘe-timbru care este plasataă
peste cearaă (sau cocaă ) sȘ i obtȘinerea, prin apaă sarea tiparului sigilar, a unei imagini
îîn relief (sigiliu-timbrat) ; d) realizarea unei bule din metal ori a unui sigiliu din
cearaă (protejat de un caă usȘ , o capsulaă metalicaă sau din lemn), care saă fie prins cu
sȘ nur de suport (sigiliu-ataî rnat).

temelia (cron.), element cronologic raă saă ritean care indicaă vaî rsta lunii la o dataă din an, mai ales
cifra care exprimaă aceastaă vaî rstaă îîn ziua de 1 martie a unui anumit an. T. exprimaă
diferentȘa de zile dintre anul lunar, care are 354 de zile, sȘ i anul solar de 365 de zile
sȘ i se bazeazaă pe ciclul de nouaă sprezece ani solari. Fiecaă rui an din ciclul lunar îîi
corespunde o t. sȘ i aceasta este cu unsprezece zile mai mare decaî t aceea a anului
precedent. Corespunde îîn apus epaciei (v.).

temperatură (arh., cons.), factor microclimatic important pentru paă strarea documentelor de
arhivaă . Temperaturile prea ridicate din depozitele de arhivaă duc la degradarea
documentelor prin deshidratare excesivaă , iar temperaturile prea scaă zute sau
alternante antreneazaă modificaă ri ale umiditaă tȘii relative a spatȘiilor, favorizaî nd
degradaă rile biologice. Temperatura optimaă pentru depozitele de arhivaă este de
16–18°C.

tenant (her., sig.), element exterior al scutului, reprezentat printr-un personaj uman care
sprijinaă scutul.

teorie arhivistică (arh.), v. arhivologie.

terasă (her., sig.), mobilaă a scutului faă caî nd parte din categoria figurilor naturale, reprezentaî nd
solul cu neregularitaă tȘile lui.

terfelog (dipl.), catastif vechi, act vechi.

termen de depunere a documentelor (arh.), interval de timp stabilit prin acte normative, îîn
limita caă ruia organizatȘiile predau Arhivelor Statului documentele ce fac parte din
Fondul Arhivistic NatȘional. T. se stabilesȘ te îîn functȘie de creatorul de fond sȘ i
genurile de documente. Sin. termen de predare.

termen de indexare (arh., inf.), cuvaî nt sau sintagmaă definind un concept unic dintr-un domeniu
de specialitate sȘ i folosit pentru descrierea documentelor îîn procesul de indexare.

termen de păstrare (arh.), limita de timp stabilitaă pentru paă strarea diferitelor categorii de
documente, îîntr-un fond, precizataă prin indicatorul termenelor de paă strare (v.).

termen de predare (arh.), v. termen de depunere.

termen general (arh., inf.), termen cu rang de descriptor îîn tezaur, cu aplicabilitate îîn toate
domeniile.

termen generic (supraordonat) (arh., inf.), termen care reprezintaă o clasaă de notȘiuni din care
face parte notȘiunea reprezentataă prin termenul subordonat (specific).
termen neacceptat (arh., inf.), termen îînlaă turat ca urmare a relatȘiei de sinonimie absolutaă sau
conventȘionalaă .

termen specific (subordonat) (arh., inf.), termen reprezentaî nd o notȘiune care face parte dintr-o
clasaă de notȘiuni reprezentataă prin termenul generic (supraordonat).

termograf (arh., cons.), aparat de maă suraă sȘ i îînregistrare graficaă pe o diagramaă a evolutȘiei
temperaturii dintr-un spatȘiu îînchis. Se folosesȘ te îîn depozitele de arhivaă pentru
urmaă rirea microclimatului.

termohigrograf (arh., cons.), aparat de maă suraă sȘ i îînregistrare simultanaă pe o diagramaă a

temperaturii sȘ i umiditaă tȘii relative. Se folosesȘ te îîn depozitele de arhivaă pentru
urmaă rirea evolutȘiei microclimatului.

termohigrometru (arh., cons.), aparat prevaă zut cu un termometru sȘ i un higrometru. Se folosesȘ te

îîn depozitele de arhivaă pentru maă surarea factorilor de microclimat.

testament (dipl.), act juridic unilateral prin care o persoanaă fizicaă îîsȘi exprimaă dorintȘele ce
urmeazaă a-i fi îîndeplinite dupaă moarte, mai ales îîn legaă turaă cu transmiterea
bunurilor sale. Sin. (îînv.) diataă .

Teulescu, Petrache (1826–1885, BucuresȘ ti), director al Arhivei TȘ aării Romaî nesȘ ti îîntre anii 1859
sȘ i 1862, om de culturaă , luptaă tor activ al RevolutȘiei de la 1848 din TȘ ara
Romaî neascaă . S-a preocupat, îîn special, de organizarea arhivelor, paă strarea
documentelor sȘ i publicarea acestora. A. publicat lucrarea Documente istorice.
Seria I, BucuresȘ ti, 1860, care cuprinde 59 documente, dintre anii 1593 sȘ i 1822.

text (dipl.), parte a formularului diplomatic, cea mai importantaă , îîntrucaî t cuprinde contȘinutul
propriu-zis al actului respectiv; t. îînsumeazaă urmaă toarele elemente: arenga (sau
preambul), interventȘia, naratȘia (sau expunerea), notificatȘia (sau promulgatȘia),
dispozitȘia, sanctȘiunea, coroboratȘia; t. evidentȘiazaă faptul juridic, justificaă hotaă raî rea
luataă , expune îîmprejuraă rile îîn care s-a creat actul, scoate îîn evidentȘaă dispozitȘiile
date pentru concretizarea cuprinsului saă u sȘ i clauzele menite a-i sublinia
importantȘa sȘ i a-i asigura executarea. Sin. context.

tezaur (arh., inf.), lista nominalizataă de termeni (descriptori) ordonataă alfabetic, indicaî nd
relatȘiile semantice sȘ i logice ale acestora, ordonataă îîn general sȘ i dupaă clasele
tematice ale unuia sau ale mai multor domenii la care se referaă .

tezaur naţional politematic (arh., inf.), tezaur care acoperaă la nivel de generalitate principalele
domenii ale sȘ tiintȘei, tehnicii sȘ i economiei sȘ i care îîndeplinesȘ te functȘia de tezaur de
bazaă îîn cadrul unui sistem natȘional de tezaure.

tezaur satelit (arii., inf.), tezaur specializat pe domeniul construit, avaî nd ca punct de plecare un
tezaur natȘional politematic.

theca (arh.), v. cella.

tibi soli (dipl.), expresie utilizataă pentru documente confidentȘiale. Scris sȘ i prescurtat: t.s.

tilda (pal.), v. titla.

timbrat (her.), termen care indicaă pozitȘia unei mobile fatȘaă de scut. Este propriu coifului cu
cimier sȘ i lambrechini.

timbru (her.), termen care indicaă elementele exterioare ale scutului legate de coif, respectiv: a)
coroana coifului; b) cresȘ tet; c) lambrechini.

timbru sec (sig.), sigiliul obtȘinut printr-o presare foarte puternicaă (de obicei, printr-o presaă de
sigilat), care cuprinde suportul sȘ i scoate îîn relief semnul gravat pe matrice.

tipar de pecete (sig.), v. matrice sigilaraă .

tipar-sigilar (sig.), v. matrice sigilaraă .

titla (pal.), semn grafic a caă rui formaă clasicaă este o linie orizontalaă ondulataă ; are o dublaă valoare:
a) asȘ ezataă deasupra cuvaî ntului indicaă prescurtarea lui sȘ i b) asȘ ezataă deasupra
slovei marcheazaă valoarea numericaă a acesteia. Sin. tilda, tinda.

titula (pal.), v. titla.

titulatură (dipl.), v. intitulatȘie.

tonfilm (arh.), v. banda sonoraă .

tradiţia unui sigiliu (sig.), ansamblul informatȘiilor transmise asupra sigiliului. Sigiliul poate fi
cunoscut prin matricea sa, printr-o amprentaă îîntr-un material divers, printr-un
mulaj-negativ sau mulaj, o fotografie sau un. desen, descriere sau o simplaă
mentȘiune, o urmaă pe suport sau printr-o formulaă de coroborare.

transcriptum (dipl.), v. copie.

transfix (dipl.), grup de documente format prin suprapunerea a douaă sau mai multe acte, unul
cuprinzaî nd justificarea celuilalt sȘ i care sunt sigilate cu acelasȘ i sigiliu ale caă rui
legaă turi sunt trecute sub suportul ambelor piese.

transport (arh.), denumire pentru primele depuneri de acte la Arhivele Statului, îîncaă de la
îînceputul îînfiintȘaării lor, pentru a indica fiecare din grupele de documente primite
îîntr-o singuraă zi, ordinea depunerilor fiind marcataă prin numaă rul de ordine
identic pus pe toate dosarele depuse odataă .

transportor general (arh.), inventar de documente îîntocmit pe transporturi. V. transport.

transumpt (transsumptum) (arh., dipl.), termen folosit îîn evul mediu îîn Transilvania pentru
documente emise de locurile de adeverire, îîn care erau transcrise documente
originale prezentate de cei interesatȘi sau din arhiva proprie. T. avea valoare de
copie autenticaă . IÎn prezent, pentru t. se folosesȘ te termenul de document-cadru.

tratat (dipl.), act juridic ce consfintȘesȘ te îîntȘelegerea îîncheiataă îîntre douaă sau mai multe state, îîn
scopul de a crea, modifica sau stinge drepturi sȘ i obligatȘii îîn raporturile dintre ele.

trema (pal.), semn diacritic ( ü ) folosit, de obicei, deasupra literelor i, v, y.

Triennalberichte (dipl.), raport trienal de activitate introdus prin InstructȘiunea de organizare a

arhivei sȘ i de prelucrare a materialului documentar, elaborataă îîn anul 1876 de
arhivarul Franz Zimmermann (Sibiu). IÎntocmit din trei îîn trei ani de caă tre arhivar,
 el cuprindea informatȘii despre ordonare, inventariere, selectȘionare, completarea
bazei documentare prin preluaă ri de fonduri sȘ i colectȘii, achizitȘii sȘ i donatȘii,
completarea bibliotecii, pregaă tirea profesionalaă a arhivarului sȘ i a secretarului de
arhivaă , desfaă sȘ urarea cursurilor de diplomaticaă sȘ l paleografie latinaă , activitatea de
cercetare la sala de studiu, valorificarea sȘ tiintȘificaă a documentelor de caă tre
arhivar, probleme administrativ-financiare. Au fost îîntocmite paî naă îîn anul 1945,
caî nd Arhiva natȘionalaă saă seascaă a intrat îîn componentȘa Arhivelor Statului Sibiu.

triere (arh.), iesȘ it din uz. V. selectȘionare.

tripartit (her.), suprafatȘaă (scut, cartier etc.), îîmpaă rtȘitaă îîn trei printr-o linie orizontalaă sau
diagonalaă , obtȘinaî ndu-se un scut taă iat îîn braî uri, îîn bandaă sȘ i îîn baraă .

t.s. (dipl.), v. tibi soli.

turn (her.), mobilaă faă caî nd parte din categoria figurilor heraldice artificiale, reprezentataă ca o
constructȘie rotundaă , paă trataă sau poligonalaă care-se ridicaă deasupra unei claă diri.

tuş roşu (sig.), v. chinovar.

ţăncuşă (dipl.), 1. Bucaă tȘicaă decupataă dintr-un act, scris de obicei pe pergament, pentru a anula
destinatarului actului, îîn urma unei hotaă raî ri domnesȘ ti, anumite drepturi de
proprietate, privilegii etc. UzantȘaă mai ales a cancelariei domnesȘ ti din Moldova. 2.
Parte taă iataă din act pe care o paă stra cel ce trebuia saă primeascaă plata, ca mijloc de
control la facerea socotelilor. 3. Faî sȘ ie de pergament care asiguraă prinderea
sigiliului de suportul actului.

ţeapă (her.), v. piese onorabile ale scutului.

Litera U

u.a. (arh.), prescurtare pentru unitate arhivisticaă (v.).

ultrafişă (arh.), v. ultramicrofisȘ aă.

ultramicrofişă (arh.), foaie rectangularaă de film fotografic contȘinaî nd numeroase imagini

organizate pe sȘ iruri sȘ i coloane, totalizaî nd caî teva mii de cadre miniaturizate ale
documentelor de arhivaă . IÎn general, reducerea imaginii documentelor pe u.
variazaă îîntre 42:1–100:1, ajungaî ndu-se astfel ca pe o u. cu indice mare de
reducere a imaginii saă îîncapaă caî teva mii de microcopii. Sin. ultrafisȘ aă, super fisȘ aă,
microfisȘ a cu indice mare de reducere.

umbră (her.), reprezentarea unei figuri numai prin conturul ei.

umerii scutului (her.), cantoanele din dreapta sȘ i staî nga sȘ efului.

Umschlagsbogen (arh., cons.), denumire dataă îîn instructȘiunile administrative din 1841 ale
registraturii Tezaurariatului Transilvaniei pentru coala de arhivaă (v.).

undare (her.), reprezentarea undularaă a unei mobile sau piese. îîn mod obisȘ nuit braî ul este
îînfaă tȘisȘ at astfel.

unicat (dipl.), v. document unicat.

unitate arhivistică (arh.), unitate de evidentȘaă sȘ i clasificare a documentelor îîn arhivaă , care
reprezintaă un document distinct sau totalitatea documentelor care au o
importantȘaă de sine staă taă toare. Se individualizeazaă prin contȘinutul sȘ i forma sa,
referindu-se la o actȘiune, problemaă sau lucru sȘ i ocupaă o pozitȘie distinctaă îîntr-un
instrument de evidentȘaă. Sin. unitate de evidentȘaă, unitate de inventariere, unitate
de paă strare.

unităţi arhivistice cu termen de păstrare permanent (arh.), categorii de documente care

prezintaă importantȘaă documentar-istoricaă sau practicaă , fac parte din Fondul
Arhivistic NatȘional sȘ i se paă streazaă permanent.

unităţi arhivistice cu termen de păstrare temporar (arh.), categorii de documente care nu

prezintaă valoare documentar–istoricaă , iar valoarea lor practicaă este limitataă îîn
timp. Durata paă straă rii u. este stabilitaă prin indicatorul termenelor de paă strare (v.).

unitate de evidenţă (arh.), iesȘ it din uz. V. unitate arhivisticaă .

unitate de inventariere (arh.), iesȘ it din uz. V. unitate arhivisticaă .

unitate de păstrare (arh.), iesȘ it din uz. V. unitate arhivisticaă .

urare finală (dipl.), formulaă des îîntaî lnitaă îîn actele de formaă epistolaraă , prin care se îîncheie
textul sȘ i care exprimaă o urare la adresa destinatarului fie printr-o frazaă , fie printr-
un verb. U. poate avea forma unei semnaă turi sau poate îîmbraă ca aspectul figurat al
lui „Benevolete”.

urbariu (dipl.), termen folosit îîn Transilvania medievalaă pentru un document îîn care erau
consemnate obligatȘiile iobagilor fatȘaă de staă -pîînul feudal.

urgens (arh.), indicatȘie de registraturaă pentru rezolvarea urgentaă a unui document, folositaă îîn
Transilvania îîn sec. XVIII—XIX.

uric (dipl.), denumirea unui act folosit îîn Moldova, prin care se îîntaă resȘ te o posesiune ce se poate
transmite din tataă îîn fiu, prin mosȘ tenire; hrisov (îîn TȘ ara Romaî neascaă ).

uricar (pal.), v. graă maă tic.

u.s. (dipl.), v. ut supra.

ut supra (dipl.), expresie folositaă îîn documente, referindu-se la fapte relatate anterior îîn acelasȘ i
document. Scris sȘ i prescurtat u.s.
Litera V, W

vacuum (arh.), mentȘiune de registraturaă pentru indicarea lipsei documentelor dintr-o caă masȘ aă
de documente sau dintr-un fascicul.

validare (dipl.), actȘiunea de a investi un îînscris cu putere juridicaă prin aplicarea semnelor
menite a proba autenticitatea sa. Sin. autentificare; v. exceptȘionalaă a
documentelor (sig.), sigilarea unor acte, îîn mod diferit decaî t se obisȘ nuiesȘ te, îîn
vederea sublinierii importantȘei lor sau pentru a marca îîmprejuraă rile deosebite îîn
care au fost emise. Se cunosc urmaă toarele procedee de validare deosebitaă a
actelor îîn cancelariile domnesȘ ti: a) cosigilarea actelor cu sigiliul domnului sȘ i al
unor boieri din sfat; b) prinderea a douaă documente (avaî nd emitentȘi diferitȘi) sub
acelasȘ i sigiliu; c) autentificarea unor acte cu douaă sigilii de text (putaî nd fi sigilii
mari sau un sigiliu mare sȘ i unul mic): d) îîntaă rirea unor acte sȘ i cu sigiliile domnilor
succesivi emitentului sau îîn a doua domnie a acestuia.

Valoare (a documentului) (arh.), putere informatȘionalaă a documentului care, la raî ndul ei,
determinaă importantȘa politicaă , sȘ tiintȘificaă , economicaă , socialaă , culturalaă sȘ i
obsȘ teascaă a acestuia; v. documentar-istoricaă , importantȘa informatȘiilor
documentar-istorice pe care le contȘin unitaă tȘile arhivistice dintr-un fond sau
colectȘie. Toate documentele care prezintaă v. documentar-istoricaă fac parte din
Fondul Arhivistic NatȘional sȘ i se paă streazaă permanent. ImportantȘa istorico-
documentaraă a unitaă tȘilor arhivistice este dataă de valoarea informatȘiilor cu privire
la dezvoltarea societaă tȘii din punct de vedere social, economic, politic sȘ i cultural,
de-a lungul veacurilor. V. Fondul Arhivistic NatȘional; v. juridicaă , proprietate
transmisaă documentului prin norme legale, exprimataă prin particularitaă tȘile
interne sȘ i externe ale acestuia; v. practicaă , suma informatȘiilor contȘinute de o
unitate arhivisticaă dintr-un fond sau colectȘie sȘ i care servesc la rezolvarea unor
probleme curente economice sȘ i sociale; v. a sigiliilor (sig.), determinarea
importantȘei pe care o au izvoarele sigilare din punct de vedere: a) istoric
(informatȘiile de naturaă istoricaă pe care le transmit); b) juridic (puterea juridicaă
probatorie a sigiliilor); c) estetic (importantȘa lor pentru istoria artei).

valorificare a documentelor (arh.), v. folosire a documentelor.

varia 1. (arh.), denumire dataă unor serii de documente pentru a indica faptul caă acestea se referaă
la probleme diferite; 2. (pal.), denumire greceascaă a accentului grav (') din
scrierea chirilicaă .

văleat (cron.), element cronologic principal de datare, prin care se denumesȘ te anul dupaă
sistemul erei bizantine; se folosesȘ te îîn datarea documentelor paî naă îîn a .doua
jumaă tate a sec. al XVIII-lea; exprimaă anul de Ia „facerea lumii”, de la Adam sau de
la „zidirea lumii”. îîn sec. al XVII-lea apare datarea cronologicaă dupaă era noastraă ,
uneori îîn paralel cu v. Actele de cancelarie redactate îîn limba slavaă sau romaî naă au
textul datat cu anii de la nasȘ terea lui Hristos; cele redactate îîn limba latinaă
 folosesc, îîn exclusivitate, anii erei noastre, de unde formula : anno Domini = îîn
anul Domnului.

velin (dipl., pal.), pergament fin sȘ i suplu, fabricat din piei de animale tinere, cu o preparare
deosebitaă pe ambele fetȘe, folosit îîn evul mediu timpuriu la scrierea manuscriselor,
utilizat ulterior îîn cancelariile apusene sȘ i pentru diplome sau brevete. V.
pergament.

verde (her.), culoare utilizataă la alcaă tuirea stemelor; se reprezintaă conventȘional prin linii
diagonale de la dreapta la staî nga; semnificaă dragoste, tineretȘe, frumusetȘe,
libertate, scutire. V. smaltȘuri.

verificarea existentului (arh.), operatȘiune de confruntare a unitaă tȘilor arhivistice cu inventarul,

îîn vederea stabilirii existentȘei sȘ i staă rii documentelor îîn scopul asiguraă rii
integritaă tȘii sȘ i a bunei lor paă straă ri îîn Arhivele Statului; se efectueazaă numai asupra
fondurilor sȘ i colectȘiilor ordonate, inventariate sȘ i selectȘionate. Constataă rile se
consemneazaă îîntr-un proces-verbal care se îîncheie separat pentru fiecare fond
sau colectȘie sȘ i se paă streazaă la dosarul fondului.

verso (dipl.), expresie folositaă pentru a doua paginaă a unui document sau a unei file scrise. Sin.
dorso.

vertatur, verte (dipl.), expresie folositaă îîn subsolul primei pagini a unui document, pentru a
atrage atentȘia caă textul continuaă sȘ i pe verso.

vestigii sfragistice (sig.), v. vestigii sigilare.

vestigii sigilare (sig.), termen ce definesȘ te generic totalitatea izvoarelor sigilare, adicaă a
matricelor sigilare sȘ i a impresiunilor acestora, inclusiv a fragmentelor sȘ i
resturilor de sigilii, existente pe documente importante, pentru efectuarea
cercetaă rilor sigilografice. Sin. vestigii sfragistice.

vide (arh., dipl.), indicatȘie de cancelarie sau registraturaă , pentru scrierea pe curat a
documentului dupaă concept sau pentru mentȘionarea altor documente îîn legaă turaă
cu documentul de referintȘaă. Sin. confer, conferatur.

vidimus (dipl.), reproducerea integralaă a textului unui act faă raă a modifica ceva clin cuprinsul saă u
de caă tre o persoanaă care garanteazaă prin semnaă tura sȘ i sigiliul saă u faptul caă a
vaă zut la îînscrisul transcris semnele de validare pe care, îîn general, le descrie; v.
confirmativ, v. prin care autoritatea emitentaă nu se multȘumesȘ te doar saă reproducaă
actul respectiv, ci îîl sȘ i confirmaă ; v. de v., v. îîn care actul reprodus este el îînsusȘ i un v.
Unele acte au straă baă tut secole sub forma unor v. succesive.

vinietă (min., dipl.), miniaturaă realizataă , de obicei, pe laturile suportului unui act, îîn scopul
evidentȘierii îînceputului sau sfaî rsȘ itului cadrului scris; v. este compusaă din
ornamente florale sau geometrice, contribuind la cresȘ terea gradului de
solemnitate a actului.

vârful scutului (her.), v. scut.

vocabular controlat (arh., inf.), lista normalizataă de descriptori sȘ i simboluri, oraî nduitaă alfabetic,
indicaî nd sȘ i relatȘiile semantice ale acestora
volumen (dipl.), foaia (ori foile) de pergament sau haî rtie pe care documentele erau scrise numai
pe o fatȘaă, sub formaă de volum, sȘ i raă sucite sul îîn jurul unui suport de lemn sau
metal. V. sul, manuscris.

Vorspann (arh.), denumire dataă îîn unele arhive din Transilvania seriei de documente privind
caă raă usȘ iile. Sin. coniuncturalia, praeiuncturalia.

vrahia (pal.), semn diacritic ( ă ) indicaî nd scurtarea unei vocale. V. semne diacritice.

vultur (her.), v. acvilaă .

Litera X, Y

xerocopie (arh., cons.), copie a unui document obtȘinutaă prin procedeul xerox. Sin. xerografie,
copie xerox.

xerografie (arh., cons.), v. xerocopie.

xerox (arh., cons.), v. aparat de xerografiat.

Litera Z
zapis (dipl.), 1. Termen îînvechit, utilizat îîn documentele slavo-romaî ne pentru a denumi o dovadaă
scrisaă sau un text. 2. Orice îînscris cu caracter juridic îîncheiat îîntre douaă persoane
particulare. V. document scris, act.

zbor (her.), figuraă heraldicaă naturalaă reprezentataă ca douaă aripi de pasaă re (caî nd acestea sunt de
îîngeri sau grifoni, pot fi denumite sȘ i cu termenul aripi). Caî nd se utilizeazaă o
singuraă aripaă , se blazoneazaă cu termenul de semi-zbor. Z. sȘ i semi-z. Au fost
deseori utilizate ca cimier.

zgomot (arh., inf.), numaă rul documentelor nerelevante, selectate îîntr-un proces de regaă sire a
informatȘiilor referitoare la o anumitaă temaă .

Zimmermann, Franz Josef (9 septembrie 1850, Sibiu– 27 ianuarie 1935, Linz, Austria), creator
al sȘ colii arhivistice moderne din Transilvania, arhivar la Arhiva natȘionalaă saă seascaă
din Sibiu (1875–1908). Are meritul de a fi contribuit substantȘial la transformarea
Arhivelor natȘionale saă sesȘ ti îîntr-o institutȘie publicaă (1876). Prin InstructȘiunea de
organizare a arhivei sȘ i de prelucrare a materialului documentar, elaborataă îîn anul
1876, pune bazele arhivisticii moderne. Z. este initȘiatorul unui curs de paleografie
sȘ i diplomaticaă , avaî nd merite deosebite îîn formarea cadrelor de specialitate sȘ i îîn
popularizarea arhivelor. Principalele sale lucraă ri sunt: Uber die Herausgabe von
Urkunden, îîn „Korespondenzblatt des Vereins fuü r siebenbuü rgische Landeskunde“,
I, Sibiu, 1878; Das Archiv der Stadt Hermannstadt und der saü chsichen Nation in
Siebenbuü rgen, îîn „Archivalische Zeitschrift“, Muü nchen, III, 1878, IV, 1879; Das
 Archiv der Stadt Kronstadt, îîn „Archivalische Zeitschrift“, V, Muü nchen, 1880; Die
Vereinigung des Kapitelarchiv es von Karlsburg und des Konventarchiv es von
Kolosmonostor mit dem Landesarchiv in Ofenpest, Sibiu, 1882; Aus alten
Einbaü nden von Rechnungen aus den Jahren 1506—1691, îîn „Archiv des Vereins
fuü r siebenburgische Landeskunde“, Neue Folge, XIX, Sibiu, 1884; Chronologische
Tafel der Hermannstaü dter Plebane, Oberbeamten und Notare in den Jahren 1500–
1884, îîn „Archiv des Vereins fuü r siebenburgische Landeskunde“, XIX, Sibiu, 1885;
Das Archiv der Stadt Hermannstadt und der Saü chsischen Nation, Sibiu, 1887 (ed.
a II-a, Sibiu, 1901); UÜ ber Archive in Ungarn, Ein Fuü hrer durch ungarlaü ndische und
siebenburgische Archive, îîn „Archiv des Vereins fuü r siebenburgische
Landeskunde“, XXIII, Sibiu, 1891 ; Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in
Siebenbuü rgen, îîn colaborare cu Werner Carl sȘ i Muü ller Georg, vol. I, Sibiu, 1892,
vol. II, Sibiu, 1897, vol. III, Sibiu, 1902; Die Lage des Archivs der Stadt
Hermannstadt und der Saü chsischen Nation, Viena, 1905; Mehr Fachmaü nner fuü r
unser Schrifttum, Sibiu, 1925.

Zotta, Sever (27 aprilie 1874, Chisaă laă u–14 octombrie 1943, IasȘ i), director al Arhivelor Statului
din IasȘ i îîntre anii 1912 sȘ i 1934. A studiat la Universitatea din Viena dreptul sȘ i
sȘ tiintȘele de' stat, luaî ndu-sȘ i licentȘa la BucuresȘ ti îîn 1905. A fost ales membru
corespondent al Academiei Romaî ne îîn 1919. S-a ocupat, îîn special, de
îîmbogaă tȘirea fondului arhivistic sȘ i de o strictaă evidentȘaă a acestuia, reîînfiintȘaînd
colectȘiile de documente, haă rtȘi sȘ i sigilii, fiecare cu inventare separate. S-a straă duit
ca prin publicatȘii saă facaă cunoscut tezaurul de documente al arhivelor iesȘ ene,
manifestaî nd, îîn special, preocupaă ri pentru genealogie. Z. a fost fondatorul sȘ i
totodataă colaborator consecvent al revistelor „Arhiva genealogicaă ” (1912) sȘ i „Ion
Neculce” (1921), unde a desfaă sȘ urat o bogataă activitate publicisticaă , semnaî nd
studii sau editaî nd documente de arhivaă .