You are on page 1of 5

SEMNIFICAȚIA / SIMBOLISTICA ANSAMBLULUI

În ceea ce priveşte semnificaţia lucrărilor brâncuşiene care compun Ansamblul


monumental de la Târgu Jiu, ştim că acestea au fost rezultatul unor îndelungi şi
adânci meditaţii asupra modului de reprezentare (adesea simbolic) a sacrului în artă.
Mesajul acestui ansamblu, deopotrivă sculptural/artistic, urbanistic și arhitectural nu
poate fi înțeles pe deplin fără a integra informațiile legate de tradițiile românești,
în special oltenești legate de ritualurile de înmormântare, arhitectura lemnului
atât de bine cunoscută lui Brâncuși din fragedă copilărie, cu conștiința
religioasă ortodoxă a poporului roman, dar și cu geniul unui artist care a luat
contact și cu specificul artei altor popoare, în special orientale. „Arta trebuie
să fie universală și accesibilă tuturor”, spunea Brâncuși.
Pornind de la aceste date, putem spune că fiecare privitor poate interpreta
acest ansamblu în cheia sa proprie, fie numerologică, fie religioasă sau
simbolistică.
În concepţia acestui ansamblu, alcătuit din trei sculpturi monumentale principale,
cărora li se adaugă și altele mai mici (scaunele de pe alee, băncile de la Poartă),
artistul s-a folosit de intuiţia lui de arhitect şi de urbanist: axa pe care sunt instalate
cele trei opere – Coloana fără Sfârşit, Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii –,
traversează oraşul şi conduce vizitatorul către râul Jiu, în faţa căruia Masa
Tăcerii invită la meditaţie, la reculegere.
Acest ansamblu este rezultatul demersului original al lui Brâncuşi, pornit din
aspiraţia lui de a crea echilibrul perfect între forme simple. Sculptorul propune aici
un parcurs iniţiatic de natură a-l „purifica” pe cel care-l întreprinde, într-o ambianţă
de respect şi de pace.
Traseul poate fi parcurs și în celălalt sens, de la vest la est, de la Masa Tăcerii
spre Coloana fără Sfârșit.
Calea Eroilor se întinde apoi în linie dreaptă până la Biserica Sfinții Apostoli, acolo
unde întregul alai care urmează cortegiul funerar se va opri pentru a participa la
slujba religioasă de înmormântare.

1
Se fac „cele creștinești”, după care alaiul își reia drumul spre locul de veci, care se
află, ca în mai toate cimitirele ortodoxe, pe o înălțime, pe un deal – „loc cu
verdeață, de unde a fugit toată durerea și întristarea.”
Conform unei tradiții precreștine existentă nu numai în Oltenia, ci și în
Ardeal, pe mormântul celui dispărut se așeza, alături de cruce, un stâlp de
îngropăciune.
Motivul stâlpului de îngropăciune sau stâlpul funerar poate fi găsit și în alte
zone ale țării. Rolul acestuia era de a ajuta sufletul celui dispărut să se înalțe la
ceruri, era acea axis mundi care făcea legătura între teluric și celest.
Coloana fără Sfârșit are ca izvor de inspirație atât stâlpul de pridvor al
caselor gorjenești, în ceea ce privește motivele geometrice folosite, cât și
șurubul de teasc în ceea ce privește mișcarea continuă, așa după cum Brâncuși
mărturisea.
Un elemnt suplimentar, care ne poate ajuta să-i înțelegem sensul, derivă
din modul cum Brâncuși însuși denumea elementele Coloanei – „mărgele” –
care ne duce cu gândul la un șir de mătănii, desfășurat spre cer.
„Mi-a venit ideea Coloanei fără sfârșit de la mișcarea acestui șurub, care se repetă la
infinit.”
„Coloanele mele (…); am făcut mai multe, dar doar una a reușit să urce la cer.”

Ansamblul a fost menit să preamărească „memoria eroilor gorjeni care s-au


jertfit în războiul de întregire” (citat din documente de donaţie), în luptele care s-au
purtat de-a lungul râului Jiu în Primul Război Mondial
Operele brâncușiene sunt dispuse pe un ax – Calea Eroilor – ce străbate prin oraș, în
linie dreaptă pe o distanță de 1.500 m și conduce vizitatorul de la Colana fără
Sfârșit, Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Poarta Sărutului, pe Aleea
Scaunelor către râul Jiu, în faţa căruia, Masa Tăcerii te invită la meditaţie, la
reculegere.
Traseul poate fi parcurs și în celălalt sens, de la vest la est, de la Masa Tăcerii spre
Coloana fără Sfârșit: Masa Tăcerii – Poarta Sărutului 160m – Biserica Sfinții
Apostoli Petru și Pavel 810 m – Coloana fără Sfârșit 530 m.

2
Ansamblul Monumental Calea Eroilor, ridicat de Constantin Brâncuși la Târgu Jiu,
însumează câteva dintre temele principale la care artistul a lucrat toată viața, fiind
capodopera de maturitate a acestuia și chintesență a genialității sale. În lume, este
singurul proiect monumental realizat dintre numeroasele pe care Brâncuşi le-a
gândit.

Compusă din 5 capodopere: Poarta sărutului, Aleea scaunelor, Masa tăcerii


(toate în Parcul Central), Coloana infinitului și Masa festiva (ambele în Parcul
Tineretului).
Aceste 5 lucrări sunt dispuse pe o linie dreaptă imaginară ce străbate orașul.
Poarta sărutului are forma de arc de triumf, înalt de 5,30m și lat de 6,60m,
asemănatoare porților de lemn gorjene, cu elemente folclorice ce sugerează tema
nunții țărănești, cu dansul încrustat în partea de sus și cu sărutul pe cele doua
coloane.
Masa tăcerii, numită și Masa dacică, este realizată din piatră și prezintă forma
rotundă (cu diametrul de 2,18m) a străvechii mese țărănești românești: masa este
înconjurată de 12 scaune rotunde, tot din piatră.
Aleea scaunelor este alcătuită din doua șiruri, cu câte trei scaune, ce brodează
drumul spre Poarta sărutului.
Coloana infinitului, o armonioasă succesiune prin suprapunere a 15 elemente
(Brâncuşi le spunea “mărgele”) de formă romboidală octaedrică, din fontă
metalizată, având fiecare 1,80m. Are o înălţime de 29,33m şi este alcătuită din Baza
și vârful Coloanei sunt reprezentate de câte un semi-element; primul dă impresia că
ar creşte din pământ, iar cel din vârf lasă impresia că s-ar putea continua la infinit.
Raportul între înălţimea Coloanei şi înălţimea unui octaedru este de 16,2 adică
de aproximativ 10 ori “numărul de aur” (1,618). Înălțată în 1938 și cunoscută sub
numele de Monumentul Eroilor, simbolizând ideea infinitului, avântul nesfârșit spre
cer, precum și recunoștința fără sfârșit față de eroii neamului românesc jertfiți pe
câmpurile de luptă în Războiul de Reîntregire; –
Masa festivă, amplasată lângă Coloana infinitului, realizată tot din piatră ca și
Masa tăcerii, dar de dimensiuni mai mici decât aceasta, este înconjurată de numai 5
scaune.

3
Poarta Sărutului este, de fapt, Monumentul Întregirii Neamului, în care
Sărutul reprezintă Unirea. Aleea Scaunelor reprezintă parcurgerea unei anumite
etape a vieţii şi soarta fiecăruia. Coloana fără Sfârşit reprezintă urcuşul şi coborâşul
vieţii, dar şi înălţarea la cer a sufletelor eroilor.
POARTA SĂRUTULUI a fost asamblată din blocuri de travertin de Banpotoc în
octombrie 1937.
Blocurile de travertin aduse de la Bampotoc, Deva, sunt tăiate și asamblate sub
îndrumarea directă a lui Brâncuși.
Poarta este clădită pe o fundaţie de ciment şi se ridică pe două picioare, fiecare
având 3,25m înălţime şi câte 1,69m lăţime. Întregul monument are înălţimea totală
de 5,13m, o lungime de 6,45m şi o grosime de 1,69m.
Poarta Sărutului, construită din travertin, este poarta prin care se face trecerea spre o
altă viață. Motivul sărutului, prezent pe stâlpii porții, ar putea fi interpretat și ca
ochii care privesc spre interior
Numită de sculptor uneori „Templul sărutului”, a fost realizată manual de Brâncuşi,
ajutat de câţiva cioplitori. Este din piatră de Bampotoc (527x658x184cm). Se ştie
din mărturii orale că amplasamentul ei a fost schimbat de două ori înainte de a se
stabili locul pe care s-a ridicat.
Stâlpii „Coloanei sărutului” prezintă multiplicat simbolul ochilor îngemănaţi, iar
arhitrava „Porţii sărutului” reproduce, incizat de patruzeci de ori „Sărutul din
Montparnasse”, sugerând o horă.
Brâncuşi îi mărturisea sculptorului Malvina Hoffman: „La început am săpat în
piatră grupul celor două făpturi înlănţuite [..] după lung timp m-a purtat gândul spre
chipul unei porţi prin care să se poată trece dincolo. Acum am intenţia să dezvolt
siluetele în motivul de deasupra porţii”.
MASA TĂCERII este realizată din calcar – dar nu este sigur dacă de Banpotoc.
Actuala masă, este rezultatul suprapunerii tăbliilor mari ale celor două variante
comandate de artist, succesive: prima masă realizată cel mai probabil în iunie-iulie
1937 şi cea de a doua în august 1938, la atelierele „Pietroasa” din Deva și cele 12
scaune cu fața rotundă în jurul Mesei și 30 scaune cu fața pătrată de-a lungul aleii
care unește Masa cu Poarta. Are un diametru de 2,15 m şi o înălţime de 0,88 m.

4
Cât despre aşa-zisa „Masă Festivă” sau „Masă Ultimă”, aceasta este un rebut
alcătuit din suprapunerea picioarelor celor două mese. Ea a stat un timp în Grădina
publică, de unde au luat-o grădinarii şi au dus-o în Parcul Coloanei.
ALEEA SCAUNELOR Pe marginile aleei deschise în parc s-au plantat 20 de plopi
piramidali şi s-au amenajat 10 nişe pentru bănci şi scaune. Acestea din urmă aveau
ca scop formarea unui „ansamblu armonios cu portalul şi masa de piatră construite
pe această alee principală”.
BĂNCILE DE PIATRĂ ce flanchează portalul sunt tot din calcar. Pe ele se pot
observa urme de daltă, ceea ce corespunde întocmai indicaţiilor de atunci ale
sculptorului: pentru a se vedea „că e mână de om, nu turnată” (I. Alexandresc