Tema: SCHEME COMPLEXE A ÎNVERZIRII TERITORIILOR LOCALITĂŢILOR.

1. Funcţiile spaţiilor plantate în localitate.

2. Scheme de înverzire a scuarelor, parcurilor şi sectoarelor individuale.
3. Înverzirea străzilor şi pieţelor.
4. Înverzirea teritoriului zonei rezidenţiale şi de agrement.

1. Funcţiile spaţiilor plantate în localitate.

Plantaţiile îndeplinesc funcţiuni complexe în modificarea atmosferei, şi anume: absorb

bioxidul de carbon şi elimină oxigenul; păstrează apa meteorică în sol pe care o redau apoi
atmosferei, prin procesul de respiraţie, unele plante, în funcţie de specie, absorb gazele toxice
sau fixează pe frunze particulele materiale conţinute în fumul şi praful provenite din industrii,
circulaţii etc. (aceste depuneri pot ajunge până la 30-40 % din totalul impurităţilor din
atmosferă).
În zonele plantate cu răşinoase, descărcările electrice atmosferice sânt mai frecvente, ele
produc ozon care purifică şi dezodorizează atmosfera.
Plantaţiile acţionează, de asemenea, asupra zgomotelor, scăzând intensitatea lor, precum
şi asupra climatului, ca modificatori ai temperaturii, umidităţii şi intensităţii vântului. Astfel,
temperatura este mai scăzută cu 2-3°C în masivul verde decât în spaţiul liber.
Zona spaţiilor plantate; orăşeneşti, rurale, este formată din totalitatea suprafeţelor
acoperite de plantaţii naturale sau amenajate, construcţiile incluse lor şi din suprafeţele de apă
amenajate din cuprinsul unei localităţi.
În ţara noastră preocuparea pentru crearea şi întreţinerea spaţiilor plantate urbane este
considerată o obligaţie edilitară.
Totalitatea spaţiilor plantate dintr-o localitate trebuie să realizeze o normă medie de 10-20
m2/locuitor, valoare direct proporţională cu mărimea oraşului
Funcţia social-culturală.
Spaţiile plantate asigură cadrul pentru plimbare, odihnă, jocul copiilor etc., dând
posibilitatea locuitorilor să fie în contact cu natura. De asemenea, amenajările cu caracter
specializat (grădini botanice, zoologice, parcuri dendrologice) contribuie la dezvoltarea
interesului ştiinţific, completarea cunoştinţelor, la studii şi experimente pentru specialişti.
Funcţia utilitara şl economică.

1
 Plantaţiile pot fixa terenurile alunecătoare şi terenurile nisipoase, prin plantarea de arbori
cu rădăcini tip ancoră (salcâm, carpen, plop şi fag). Spaţiile plantate separă între ele diferitele
zone funcţionale: circulaţie-locuinţe, carosabil-pietonal, locuinţe-industrie.
De asemenea, plantaţiile constituie elemente de jalonare de-a lungul şoselelor şi sânt
foarte preţioase pentru umbră şi pe timp de ceaţă, viscol etc. Ele împiedică propagarea
incendiilor şi limitează extinderea localităţilor.

2. Scheme de înverzire a scuarelor, parcurilor şi sectoarelor individuale.

Scuarul poate fi limitat de străzi pe toate laturile sau numai parţial, aşa cum este scuarul
„Icoanei" (fig. 1) sau cel din faţa Ateneului Român din Bucureşti.

Fig. 1. Scuar urban

Scuarurile plasate în faţa edificiilor au o compoziţie geometrică simplă, cu o dispunere
laterală a plantaţiilor înalte, pentru a pune în valoare clădirea (fig. 2).

2
 Fig. 2. Scuar cu caracter monumental-decorativ, destinat punerii în
valoare a unui edificiu şi pentru odihnă
Scuarurile amenajate în pieţele de circulaţie sânt amenajate în general fără alei, cu
plantaţii joase care să nu stânjenească vizibilitatea. Aleile din scuaruri au lăţimea de 1,50-2,00 m.
In scuaruri se pot plasa: statui, vase, bazine simple sau cu jeturi de apă.
Grădina constituie un spaţiu verde de tranziţie între scuar şi parcul urban, situat în general
la nivel de complex de locuit sau cartier, cu suprafaţă între 3-20 ha, o rază de servire de 1-2 km şi
având ca funcţie majoră odihna şi promenada.
În grădini se pot amenaja elemente decorative multiple şi variate (pergole, ziduri de
sprijin, scări, grupuri sanitare, suprafeţe de apă etc.), precum şi elemente construite (restaurante,
adăposturi contra ploii, grupuri sanitare etc.). Aleile principale vor avea lăţimea de 5,50-6,00 m,
pentru a permite accesul vehiculelor de serviciu.
În Bucureşti există mai multe grădini de cartier, printre care: grădina Kiseleff (15,2 ha),
amenajată în anul 1845; grădina „Nicolae Bălcescu" (15 ha), realizată în stil peisajer geometrizat
în anul 1953; grădina „Cişmigiu" (16,33 ha), realizată în anul 1856 şi reamenajată în forma
actuală în anul 1910, grădina Drumul Taberei realizată recent (fig. 3).

3
 Fig. 3. Grădina din cartierul Drumul Taberei - Bucureşti
1 - accese în parc; 2 - terenuri de joc pentru copii; 3 - debarcader; 4 - pod; 5 - chioşcuri
răcoritoare; 6 - closete publice subterane; 7 - grup administrativ; 8 - cişmele de băut
Parcul de cartier şi parcul orăşenesc sânt amenajări de spaţii plantate complexe care
depăşesc 20 ha (putând atinge suprafeţe de câteva sute de hectare).
Parcul poate avea următoarele funcţiuni: de folosire săptămânal, de îmbunătăţirea
microclimatului şi de ridicarea calităţii estetice a peisajului urban.
Un parc orăşenesc poate cuprinde următoarele elemente:
 construcţii cu caracter cultural (muzee, săli de expoziţie, biblioteci, teatre în aer liber);
construcţii pentru deservirea populaţiei (restaurante, adăposturi contra ploii, grupuri
sanitare);
 terenuri pentru sport;
 secţii botanice, zoologice şi acvariu;
 suprafeţe de apă (lacuri, fântâni etc.).
Aleile sânt dimensionate pentru accesul vehiculelor de serviciu şi pentru a face faţă
fluxurilor de pietoni (3,00-6,00 m).
Parcul se amplasează astfel încât să poată fi folosite plantaţiile existente, terenurile cu
relief variat, suprafeţe de apă etc. În Bucureşti s-au amenajat următoarele parcuri: „Libertăţii"
(fig. 4), „Titan" „Tineretului" şi „Pantelimon".

4
 Fig. 4. Parcul Libertăţii
Alte exemple de parcuri în ţară, sânt: parcul „Poporului" din Craiova (circa 125 ha) a
cărui realizare a început în anul 1853, parcul „Arinilor" din Sibiu (30 ha), „Crâng" din Buzău.
Parcul sportiv - cuprinde construcţii şi amenajări sportive complexe: stadion, terenuri de
antrenament, terenuri de sport, piscină sau bazin descoperit, patinoar etc. amplasate în cadrul
unui spaţiu plantat. Deoarece aceste parcuri atrag fluxuri mari de pietoni, ele trebuie legate de
reţeaua de transport în comun a oraşului şi prevăzute cu parcaje (fig. 5).

5
 Fig. 5. Parc orăşenesc pentru odihnă şi sport
1-zona de locuit; 2-bazin de înot; 3-popicărie (pistă de bouling); 4-vestiare; 5-vestiar; 6-
cofetărie; 7-loc pentru gimnastică; 8-zonă pentru jocuri mecanice; 9-cinematograf; 10-club
pentru tineret; 11-bibliotecă; 12-teren pentru volei; 13-teren pentru baschet; 14-teren pentru
tenis; 15-teren pentru handbal; 17, 18 şi 19-teren pentru jocul copiilor
Aleile au de obicei trasee geometrice, asigurând un acces uşor spre diferitele obiective;
exemple de parcuri sportive sânt, în Bucureşti, „23 August", la Cluj-Napoca — „Victor Babeş".

3. Înverzirea străzilor şi pieţelor.

6
 Plantaţiile de aliniament şi fâşiile verzi sânt alcătuite din plantaţiile de pe străzi, de-a
lungul râurilor, de pe malul lacurilor.
Plantaţiile dintre trotuar şi partea carosabilă se amenajează respectând următoarele
condiţii:
 între partea carosabilă şi axa copacului să existe o distanţă de 1,00 m;
 între axa copacului şi axa primului vagon de tramvai trebuie să fie minimum 5,75 m;
 copacii se dispun astfel încât coroanele să ajungă cel mult tangente;
 distanţa între axele tulpinilor trebuie sa fie de cel puţin 5 m, preferabil 7-8 m (fig. 6);
 spaţiul liber din jurul tulpinii să aibă dimensiunile de cel puţin 1,50*1.50 m sau un
diametru de 1,50 m.

Fig. 6. Plantarea arborilor în aliniamente

 distanţa necesară între axa copacului şi faţada construcţiei riverane trebuie să fie de
minimum 5 m pentru a feri faţada de prea multă umbră sau degradări.
Pentru străzile orientate N-S se preconizează o plantare simetrică, iar pentru cele orientate
E-V copacii se vor planta pe trotuarul de nord (care priveşte spre sud).
Parcuri-păduri.
Parcurile-păduri sânt masive forestiere situate în vecinătatea unei localităţi, în, care s-au
făcut amenajări pentru agrementul şi odihna vizitatorilor (alei carosabile şi de plimbare, terenuri
de sport, campinguri, bufete, restaurante, adăposturi contra ploii, grupuri sanitare). Aleile vor fi
astfel dimensionate, pentru a permite accesul tuturor tipurilor de vehicule (utilitare, autobuze,
autoturisme).
Distanţa la care se pot amenaja parcurile-păduri depinde de mărimea oraşului şi de
posibilităţile locale. De asemenea trebuie asigurate legături între parcurile-păduri şi oraşe prin
7
artere dotate cu mijloace de transport în comun. Exemple de parcuri-păduri sânt: la Bucureşti-
Bă- neasa, Snagov, Pustnicul, Mogoşoaia; la Piteşti- Trivale la Sibiu-Dumbrava.
Perdele de protecţie.
Perdelele de protecţie sânt amenajări de spaţii plantate alcătuite din arbori,arbuşti sau
combinate. Ele pot îndeplini următoarele funcţiuni:
 îmbunătăţirea climatului;
 consolidarea terenurilor;
 protecţia zonelor de locuit contra nocivităţilor;
 protecţia instalaţiilor de captare a apei;
 apărarea căilor de circulaţie împotriva vânturilor puternice, înzăpezirii etc.
Pentru fixarea terenurilor se aleg specii de arbori cu rădăcină ramificată (fagul, carpenul,
salcia, salcâmul etc.), iar în zonele cu vânturi puternice se folosesc arbori cu rădăcini adinei
pivotante (stejarul, caştanul, paltinul etc.).

4. Înverzirea teritoriului zonei rezidenţiale şi de agrement.