Articolul 10.

Temeiurile de intentare a procesului

de insolvabilitate
(1) Intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei.
(2) Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a
debitorului.
(3) Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului
în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limitele
patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea
activităţii lui dacă acest fapt este posibil.

Procedura de insolvabilitate
Articolul 34. Hotărîrea de intentare a procedurii de
insolvabilitate
(1) Instanţa de insolvabilitate hotărăşte, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate şi a
faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procedurii de
insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive.
(2) Hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate devine executorie în momentul
pronunţării. Dispozitivul hotărîrii se înmînează administratorului desemnat imediat.
(3) Prin hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate dă
apreciere concluziilor din raportul administratorului provizoriu, prevede mărimea revendicărilor
asupra cărora obiecţiile debitorului şi/sau ale creditorilor au fost respinse ori considerate ca fiind
întemeiate, desemnează administratorul insolvabilităţii şi instituie, după caz, comitetul
creditorilor.
(4) În hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate se indică:
a) denumirea/numele şi prenumele, sediul/adresa, codul fiscal, domeniul de activitate al
debitorului;
b) numele, prenumele, adresa administratorului insolvabilităţii;
c) locul, data şi ora şedinţei de validare a mărimii creanţelor (şedinţa de validare) şi, după caz,
locul, data şi ora adunării creditorilor de audiere a raportului administratorului insolvabilităţii
(adunarea de raportare);
d) ora exactă a intentării procesului de insolvabilitate.
[Art.34 al.(4), lit.d) modificată prin LP185 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.655; în
vigoare 16.03.17]
(5) Dispozitivul hotărîrii trebuie să conţină notificarea intentării procedurii de insolvabilitate
care va cuprinde:
a) termenul-limită de înregistrare a cererii de admitere a creanţelor, în vederea întocmirii
tabelului definitiv, care va fi de pînă la 45 de zile calendaristice de la data intentării procedurii,
precum şi un apel special adresat creditorilor garantaţi de a preciza neîntîrziat bunurile asupra
cărora deţin un drept de preferinţă;
b) termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi de comunicare a tabelului lor definitiv,
care nu va depăşi 15 zile lucrătoare de la expirarea termenului prevăzut la lit. a);
 c) data şedinţei de validare a creanţelor, care nu va depăşi 30 de zile calendaristice de la
expirarea termenului prevăzut la lit. b).
(6) Prin hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate va
institui un comitet al creditorilor în modul prevăzut la art. 60 şi va împuternici administratorul
insolvabilităţii să preia în posesiune şi administrare, inclusiv prin executare silită, bunurile ce
aparţin masei debitoare

Articolul 43. Modul de executare a creanţelor

chirografare şi a cheltuielilor masei debitoare
(1) Din masa debitoare se acoperă în primul rînd cheltuielile procesului de insolvabilitate şi obligaţiile
masei debitoare.
(2) Creanţele chirografare se împart în ranguri şi se plătesc în următoarea consecutivitate:
1) creanţele din dăunarea sănătăţii sau din cauzarea morţii. Capitalizarea acestor creanţe se face
conform Legii nr. 123-XIV din 30 iulie 1998 cu privire la capitalizarea plăţilor periodice;
2) creanţele salariale faţă de angajaţi, cu excepţia persoanelor indicate la art. 247, şi remuneraţia
datorată conform drepturilor de autor;
3) creanţele pentru creditele acordate de Ministerul Finanţelor (suma principală, dobînda, comisionul
de angajament, fondul de risc), creditele interne şi externe acordate cu garanţie de stat, impozitele şi
alte obligaţii de plată la bugetul public naţional;
4) creanţele de restituire (achitare) a datoriilor faţă de rezervele materiale ale statului;
5) alte creanţe chirografare care nu sînt de rang inferior;
6) creanţele chirografare de rang inferior care au următoarele clase:
a) dobînda la creanţele creditorilor chirografari calculată după intentarea procesului;
b) amenzile, penalităţile şi alte sancţiuni financiare (pecuniare), precum şi cele cauzate de
neexecutarea obligaţiilor sau din executarea lor necorespunzătoare;
c) creanţele din prestaţiile gratuite ale debitorului;
d) creanţele legate de rambursarea creditelor de capitalizare şi/sau împrumuturile unui asociat,
acţionar sau membru al debitorului ori ale persoanelor afiliate sau interdependente şi alte asemenea
creanţe;
e) creanţele salariale ale persoanelor indicate la art. 247.
(3) Creanţele chirografare se execută conform rangului acestora. Creanţele următorului rang se
execută numai după executarea în totalitate a creanţelor rangului precedent. În caz de insuficienţă a
masei debitoare, distribuirea bunurilor în cadrul aceluiaşi rang se efectuează proporţional.
(4) Prevederile alin. (3) se aplică în modul corespunzător şi la clasele de creditori de rang inferior.
(5) Pentru asigurarea cheltuielilor viitoare ale procesului de insolvabilitate şi pentru asigurarea
obligaţiilor masei debitoare se va constitui o rezervă a acestei mase, care nu va fi distribuită între
creditori pînă la distribuirea finală. În caz de necesitate, rezerva destinată să acopere cheltuielile viitoare
ale masei debitoare va fi majorată sau redusă la decizia comitetului creditorilor sau adunării creditorilor.

Administratorul insolvabilităţii şi lichidatorul

Articolul 63. Desemnarea administratorului
insolvabilităţii
 (1) Administratorul insolvabilităţii şi administratorul provizoriu (denumiţi în continuare
administrator) sînt persoane fizice desemnate de către instanţa de insolvabilitate să exercite
atribuţiile prevăzute de lege în perioada de observaţie, în procesul de insolvabilitate şi în
procedura de restructurare a debitorului.
(2) Lichidatorul este o persoană fizică desemnată de către instanţa de insolvabilitate să
conducă activitatea debitorului în cadrul procedurii falimentului şi al procedurii simplificate a
falimentului şi să exercite atribuţiile stabilite de lege sau de instanţa de judecată.
(3) Administratorul şi lichidatorul îşi exercită activitatea conform prevederilor legii.
(4) La etapa intentării procedurii, instanţa de insolvabilitate desemnează candidatura
administratorului provizoriu, administratorului insolvabilităţii sau a lichidatorului, propusă de
debitor sau de creditorul care a iniţiat procedura. În cazul în care debitorul sau creditorul nu
prezintă candidatura administratorului/ lichidatorului pînă la intentarea procedurii, instanţa este
în drept să numească în mod aleatoriu orice persoană din lista administratorilor şi a lichidatorilor.
În situaţia în care numirea administratorului sau a lichidatorului s-a efectuat contrar procedurii
stabilite, desemnarea este susceptibilă de anulare la cererea oricărui participant la proces. Sarcina
probaţiunii revine părţii care s-a opus desemnării.
(5) Administratorul şi lichidatorul sînt obligaţi, din data desemnării lor şi pe tot parcursul
procesului, să informeze instanţa de insolvabilitate şi comitetul creditorilor despre orice
incompatibilitate stabilită de lege, precum şi despre orice conflict de interese care a existat
anterior sau care a apărut după desemnare. Instanţa de judecată este în drept să decidă dacă
anumite relaţii ale administratorului/lichidatorului cu părţile în proces ori anumite conflicte de
interese afectează sau nu imparţialitatea administratorului/lichidatorului în procesul derulat.
(6) Administratorul şi lichidatorul sînt înscrişi în registrul de stat al persoanelor juridice şi în
registrul de stat al întreprinzătorilor individuali la rubrica respectivă a debitorului, în temeiul unei
hotărîri sau încheieri judecătoreşti.
(7) Atribuţiile administratorului insolvabilităţii încetează în momentul în care instanţa de
insolvabilitate stabileşte atribuţiile lichidatorului. Şi administratorul provizoriu sau
administratorul insolvabilităţii numit anterior poate fi desemnat lichidator.
(8) Una şi aceeaşi persoană poate fi desemnată nelimitat în funcţia de administrator provizoriu
în perioada de observare şi în funcţia de lichidator în procedura simplificată a falimentului, iar în
funcţia de administrator al insolvabilităţii şi de lichidator al procedurii falimentului în maximum
10 întreprinderi insolvabile. În procedura de restructurare, una şi aceeaşi persoană poate fi
desemnată la 5 întreprinderi unde se va aplica planul ce prevede redresarea (restabilirea
solvabilităţii) şi continuarea activităţii debitorului şi la 10 întreprinderi unde se va aplica, în
cumul cu planul de redresare ori separat, planul de lichidare a patrimoniului întreprinderii sau
planul privind transmiterea întreprinderii ori a unei părţi a ei către un alt titular.
(9) În cazuri excepţionale, instanţa de insolvabilitate poate desemna, cu acordul comitetului
creditorilor sau, după caz, al adunării creditorilor, una şi aceeaşi persoană în funcţia de
administrator al insolvabilităţii/lichidator peste limita stabilită la astfel de proceduri.
 Articolul 115. Condiţiile intrării în faliment
(1) Instanţa de insolvabilitate decide prin încheiere intrarea imediată în faliment, dar nu mai tîrziu de 5
zile lucrătoare, în următoarele cazuri:
a) debitorul nu şi-a declarat intenţia de a se restructura sau este decăzut din dreptul de a propune un
plan al procedurii de restructurare, iar creditorii nu cer restructurarea lui;
b) niciunul dintre participanţii la procedură nu a propus un plan al procedurii de restructurare, în
condiţiile şi termenele stabilite de prezenta lege, sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat
şi confirmat;
c) debitorul şi-a declarat intenţia de a se restructura, dar nu a propus în termen un plan de
restructurare ori planul lui nu a fost acceptat şi confirmat;
d) obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sînt îndeplinite în condiţiile stipulate în planul
confirmat sau activitatea debitorului desfăşurată pe parcursul restructurării aduce pierderi masei
debitoare;
e) adunarea creditorilor a aprobat raportul administratorului insolvabilităţii în care se propune
intrarea debitorului în faliment.
(2) Instanţa de insolvabilitate va pronunţa, prin încheierea de intrare în faliment, dizolvarea societăţii
debitoare şi va dispune:
a) desemnarea unui lichidator, stabilirea atribuţiilor acestuia;
b) valorificarea şi lichidarea masei debitoare.
(3) Actele cu titlu gratuit, precum şi celelalte acte, exceptîndu-le pe cele permise de planul procedurii
de restructurare, efectuate între data confirmării planului procedurii de restructurare şi data intrării în
faliment sînt nule.
(4) Încheierea de intentare a procedurii falimentului se publică în modul prevăzut la art. 7.