 Originile Brasovului ca oras medieval se pierd in vremuri intunecate.

Descoperirile arheologice arata ca

viata a existat aici inca din epoca bronzului, acum 60.000 de ani. Cel mai impresionant monument antic
este sanctarul dacic de la Racos, cu toate ca este inaccesibil turistilor. O alta dovada a vietii pe aceste
meleaguri este tabara romana descoperita in Rasnov, fosta granita nord-estica a Imperiului Roman. O
inscriptie in piatra dezvaluie denumirea dacica a tinutului: Cumidava. Asezarile daco-romane (Brasov,
Harman, Cristian, Feldioara)din aceasta zona stau marturie ca dupa retragerea romanilor (271), locuitorii
(populatie daco-romana) au ramas aici.
Brasovul a fost initial mentionat drept “Corona” in 1235, cand populatia saxona s-a stabilit aici. Mai tarziu,
orasul a fost cunoscut ca Brasco, Brasso, Kronstadt, citadela Brassovia si Stalin.
Timp de secole, orasul a fost (si este, inca) poarta catre sud si est a Transilvaniei. Dupa cum arata in
opera sa “Ciocnirea civilizatiilor” renumitul profesor de la Harvard Samuel Huntington, aici se termina
(ideologic) Europa. Granita dintre civilizatiile vestica si estica traverseaza Brasovul, separand Transilvania
de restul Romaniei.
Datorita pozitionarii sale geografice, la limita dintre Moldova si Valahia, Brasovul a avut o crestere
economica rapida, devenind una dintre cele mai importante piete din Transilvania. In secolul XIV,
Brasovul a devenit una dintre cele mai mari cetati economice si politice din sud-estul Europei, iar in
secolul XVI si centru cultural. Johannes Honterus, un mare umanist german, a lucrat in mare parte in
Brasov, iar diaconul Coresi a tiparit prima carte romaneasca tot aici.
Asa cum e de asteptat, orasul a avut o istorie zbuciumata. Zidurile de aparare ale Brasovului au fost
construite intre secolele XV-XVII, ca urmare a invaziilor repatate din est si sud. O parte importanta a
zidurilor citadelei sta in picioare si astazi.
In martie 1600, Mihai Viteazu a vizitata Brasovul si a organizat Dieta Transilvaniei, recunoscand
drepturile locuitorilor Tarii Barsei.
In 1688, cand armata austriaca a cucerit Transilvania, Brasovul a fost ultimul bastion ramas in picioare.
Anul 1689 a fost unul dintre cei mai duri ani din istoria Brasovului. Pe 21 aprilie, un mare incendiu a
distrus majoritatea orasului si a ucis 3.000 de oameni. Majoritatea caselor au fost distruse iar biserica
Sfanta Maria, innegrita de fum, a devenit Biserica Neagra. Cetatenii au reconstruit rapid orasul.
In 1838, George Baritiu a editat primele publicatii din Brasov: "Gazeta de Transilvania" si “Foaie pentru
minte, inima si literatura”. A fost gandita si o revista de critica literara care promova scriitorii si poetii
romani din Transilvania.
In perioada ce a urmat Primului Razboi Mondial, Brasovul a devenit un centru economic puternic in
Europa, dar orasul a fost partial distrus in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. A fost reconstruit, iar
cladirile istorice restaurate. In timpul celei de-a doua jumatati a secolului XX, administratia comunista a
industralizat fortat orasul, aducand aici muncitori din restul Romaniei si obligand populatia de origine
germana si evreiasca sa paraseasca orasul in multimi mari.