© BCU Cluj

GÂNDIREA

A D O U A N E A T Â R N A R E
DE

NICHIFOR CRAINIC
EXISTA o tehnică a vieţii materiale şi o tehnică a vieţii sufleteşti- Una e
rezultatul descoperirilor şi invenţiilor ştiinţifice, întemeiate pe legi precise şi universal
valabile; cealaltă e rezultatul unor îndelungi experienţe lăuntrice ale omului cu sine, ale
omului cu oamenii, ale grupului cu grupurile: cristalizări de viaţă verificate în cursul
veacurilor sub porunca unei credinţe religioase şi a unui temperament de rasă. Tehnica
vieţii materiale, ştiinţifică şi deci obiectivă, aparţine domeniului exterior şi are de scop
cucerirea naturii, smulgerea şi transformarea bunurilor ei în folosul omenirii. Maşinismul
modern e aspectul ei cel mai impunător şi, totdeodată, caracteristica totalităţii produselor
ei ce alcătuiesc civilizaţia europeană. Indiferentă deosebirilor de rasă, de credinţă, de
latitudine geografică, tendinţa ei expansivă e uniformizarea. Maşina e valabilă pretu­
tindeni. Unde nu există, necesitatea materială o cere. Ţări înapoiate se numesc mai ales /
ţările fără maşini. Ţări civilizate se numesc ţările unde maşinismul atinge maximum des-
voltării. Civilizaţia americană e fără egal. Problema civilizaţiei e problema maşinei. Când
noi şi ţările în situaţia noastră zicem europenizare, înţelegem civilizare, adică industria­
lizare în rândul întâiu. Din moment ce binefacerile tet)nicei materiale sânt indiscutabile,
cine ar preferi drumul noroios de ţară trotuarului asfaltat, cine-ar preferi diligenta
automobilului şi opaiţul becului electric? Tradiţionalismul, în acest sens, ar p anacronism.
Dar tradiţionalismul nu e o forţă ce se opune civilizaţiei. Tradiţionalismul e tehnica
vieţii sufleteşti a unui neam. Civilizaţia e tehnica vieţii materiale a omenirii. Tehnica
vieţii sufleteşti constituie cultura unui neam,—acel fel de a fi, de a gândi şi a simţi, de
a vorbi şi de a se închina, de a nădăjdui şi chiar de a muri. E o cristalizare elaborată
în curs de veacuri şi de milenii, încercată prin flăcările şi torentele istoriei, determinată
într'un fel şi nu într'altul de fatalitatea lăuntrică a sângelui şi a credinţei, a rasei şi a
religiei. Civilizaţia uniformizează; cultura diferenţază. Âcelaş tren face să călătorească
la fel şi englezul şi indianul; dar diferenţele culturale îi vor împiedeca să se înţeleagă
la fel. Un raport condiţionat între cultură şi civilizaţie e greu de stabilit- Americanii au
dus la apogeu civilizaţia europeană şi strălucesc printr'o cultură de Baedecker-In umbra
fabricilor lor uriaşe, forfota sectelor religioase dovedeşte criza unui suflet ce n'a isbutit
încă să-şi creeze forma echilibrată a culturii. India a creat, în schimb, o cultură, o înţe-

© BCU Cluj
epciune a vieţii, fără să cunoască binefacerile maşinii. Hnglia, Franţa, Germania au o
cultură: dublată de civilizaţie,—fapt care provoacă deobiceiu confuzia noastră când vorbim
de una şi înţelegem pe cealaltă. In fiecare din aceste ţări găsim o civilizaţie materială
europeană; există totuşi o cultură franceză în Franţa, o cultura engleză în Anglia,' o
cultură germană în Germania. Din confuzia celor două noţiuni cu sfere atât de deosebite,
s'a născut tendinţa de a făuri, peste graniţele rasei şi aie credinţei, o cultură universală,
care să uniformizeze sufletul cum civilizaţia uniformizează materia- Şi astfel, în domeniul
graiului s'a fabricat limba esperanto, iar în domeniul religiei teosofia, două artificii ce
dovedesc tocmai imposibilitatea unei culturi universale.

Când foiletonistul impresionismului critic d. Eugen Lovinescu, a încercat să-şi

organizeze cunoştinţele într'o Istorie a civilizaţiei român • moderne şi să formuleze
legile genezei acestei civilizaţii, confuzia, pe care am subliniat-o i-a cântat în auz
ca o cobe- Şi 1-a urmărit cu fatalitatea èi tot lungul celor trei volumaşe. E drept
că la începutul celui de al treilea, desmeticit oarecum de obiecţiile precise ce i
s'au adus, istoricul din primele două volumaşe, devenit acum teoretician, e nevoit să
scrie: „Punând la baza Istoriei civilizaţiei române o distincţiune între cultură şi civilizaţie
atât de categorică şi atât de apropiata de cea a d-lui C Rădulescu-Motru, urmează delà
sine că ne-am referit în ea numai la totalitatea condiţiilor materiale ale vieţii romaneşti".
Deci categoric: numai la tehnica vieţii materiale, la civilizaţie. Dar distincţia atât de a-
păsată e numai o fulguirealbă în confuzia care îşi ia locul, compactă şi atotstăpânitoare
D. Eugen Lovinescu, posedă un spirit dotat cu ceace dânsul numeşte «plasticitate»,
dând-o pe seama poporului românesc. Ceara e plastică: o modelezi cum vrei. Un suflet
plastic ar fi deci un suflet agitat de cameleonismul ce împrumută forme după un deter­
minism exterior şi exclusiv. Din aceiaşi bucată de ceară, modelezi acum o pisică, acum
un porumbel, acum un drăcusor. Plasticitatea aceasta extraordinară, atribuită popo­
rului românesc, îi trebuie d-lui Lovinescu pentru a ş i întemeia pe moliciunea ei de ceară
o lege menită să lămurească tot secretul civilizaţiei noastre : legea imitaţiei- Nu ştim în
ce măsură e plastic poporul românesc. Dacă plasticitatea e trăsătura lui dominantă, în­
seamnă că avem aface cu un popor lipsit total de personalitate proprie. On asemenea
popor ne servesc cărţuliile d-lui Lovinescu: un popor creat după crjipul şi asemănarea
domniei sale- Căci d. Lovinescu este esenţial plastic. -,
in tenereţe a cetit diverse nuvele şi a scris in felul nuvelelor, a văzut apoi teatru
şi a scris scenete în felul teatrului, a cetit romane şi a scris în felul romanelor, a cetit
critică impresionistă şi a scris în felul ei, iar acum în urmă a cetit câteva tratate de
sociologie şi ne-a făcut surpriza să 1 vedere şi sociolog. Din lecturile ultime, i a plăcut
foarte mult legea imitaţiei a lui Gabriel Tarde. Sânt în sociologie o mulţime de alte legi.
D. Lovinescu, entusiasmat, a preferit-o pe aceasta cu instinctul plasticităţii confirmate
în toate ipostazele sale de până acum. Legea imitaţiei explică totul. D. Lovinescu se
gândeşte la geneza civilizaţiei româneşti şi aplica totuşi miraculoasa lege culturii româ­
neşti. Distincţia în care se modelase, după d. C Rădulescu-Motru, ceara plastică a nou­
lui sociolog se topeşte imediat în confuzia permanentă: cultură în civilizaţie, civilizaţie
în cultură, imitaţie în civilizaţie, imitaţie în cultură. *
Să cităm : „La orice latitudine geografică, ne folosim integral de ultimele invenţii
ale mecanicei sau descoperiri ale medicinei: nu refacem, deci, fazele evoluţiei ci, pu-
nandu-ne solid în acelaş plan cu ultima fază a ştiinţei, beneficiem fără muncă de rezul­
tatele acumulate ale muncii altora. Tot aşa şi în propagarea ideilor sau a formelor
artistice: nu refacem gândirea cugetătorilor vechi, după cum nu imităm epopeile; vechi".
Refacem adică numai gândirea cugetătorilor contemporani şi imităm, în artă/epopeile
moderne, ca să zicem aşa! Specificând, d. Eugen Lovinescu aplică literaturii româneşti
imitaţia „cu necesitatea unei legi ineluctabile" şi găseşte că această imitaţie „a fost
bruscă şi integrală". Hdică şi în cultură ca şi în mecanică, „beneficiem fără muncă de
rezultatele acumulate ale muncii altora". Confuzia este evidentă. D. Lovinescu îşi pro­
pusese categoric să legifereze în imitaţie totalitatea condiţiilor materiale ahveţii româ­
neşti, adică fenomenele de civilizaţie şi se pomeneşte necontenit legiferând în aceeşşi
imitaţie feno'menele de cultură. La pagina 76, o spune limpede: „Nu numai instituţiile
şi principiile politice, ci şi formulele de artă se propagă prin imitaţie". /

© BCU Cluj
 Fie! Să trecem îngăduitori peste confuzia de bază a d-lui Eugen Lovinescu şi sâ
ne oprim o clipă la imitaţia în artă. Să nu uităm: imitaţia e, în cugetarea d-lui Lovinescu,
o necesitate ineluctabilă, o lege inexorabilă, şi pind o lege, e valabilă pretutindeni şi
oricând. Dura lex, sed lex! On fenomen de artă, odată produs, cade în vârtejul imitaţiei
universale şi se repetă la infinit. Să numim Gioconda lui Leonardo da Vinci- „Cu mijloacele
de răspândire instantanee ale timpurilor moderne, — zice d. Lovinescu — puterea de
difuziune a imitaţiei a devenit aproape nelimitată." Hşa dar, poşta, telegraful, telefonul
radiofonul, gazetele, toate dau de ştire că Gioconda, ca fenomen artistic, s'a produs-
Instantaneu, toţi pictorii şi zugravii de firme din lume o copiază, toţi fotografii o foto-
grapază, toţi litograpi o reproduc, toate cinematografele o rulează, toate trenurile, toate
vapoarele şi toate avioanele o încarcă şi o răspândesc, nelimitat, pe tot cuprinsul.
Gioconda, în câteva zile, transfigurează globul cu chipul ei frumos în miliarde
de exemplare. Legea imitaţiei fiind lege, urmează că fenomenul de artă Gioconda se
repetă identic, cu aceeaşi valoare artistică şi cu acelaş preţ ca exemplarul unic ieşit
din mâinile lui Leonardo da Vinci. Hltfel, dacă aceste imitaţii nelimitate n'au aceeaşi
valoare ca exemplarul unic, înseamnă că fenomenul Gioconda nu se reptă identic şi
atunci imitaţia îşi perde caracterul de lege inexorabilă. Hdevărul e că, în pofida mili­
ardelor de imitaţii posibile, există o singură Gioconda, unică în Luvru, unică în Univers,
cu acelaş unic şi enigmatic surâs pe buze, şi'n faţa eternităţii şi în faţa necesităţii ineluc­
tabile a d-lui Eugen Lovinescu-
Dar legea d-sale, aplicată în domeniul culturii, îi face teoreticianului nostru o serie
de posne- Cităm una- La un moment dat, d. Lovinescu îşi verifică şi îşi exemplifică
imitaţia în stilul gotic Născut în bazinul Senei, prezenţa acestui stil se constată în Franţa,
în Hnglia, în Germania, în Spania, în Italia, în Suedia, în Polonia şi în Ungaria, flici se
opreşte. Punct. Dece se opreşte stilul gotic aici? Dece n'a trecut mai departe? Legea
imitaţiei, uniformizatoare şi universală, dece nu 1-a împins în Rusia, în Ţările Româneşti,
în Balcani, în Hsia Mică, în Egipt? Ce fel de lege e aceasta care se opreşte brusc la
graniţa Poloniei şi a Ungariei şi, cu toate că d. Lovinescu o îmboldeşte şi o îndeamnă
ca pe o scumpă Rosinantă de care şi-a legat soarta, ea legea—refuză să facă un pas
mai departe şi să treacă hotarul? Pentrucă într'adevăr aici era un hotar de care stilul
gotic s'a izbit ca talazurile în dig. Sântem în evul mediu, dominat de autoritatea dogmei
religioase. Credinţa zugrăveşte icoanele'n biserici. Credinţa zideşte catedralele. Zideşte
şi zugrăveşte şi cântă şi scrie imnuri. Dar în toate zidirile, zugrăvelile, melodiile şi
poeziile ei e îngropat acelaş sâmbure dogmatic şi toate se desvoltă unitar în aria unei
disciplini canonice. Nu o lege obiectivă şi indiferentă a creeat toată această măreaţă
expansiune artistică şi culturală, ci o anumită sensibilitate religioasă disciplinată sub
ordinele unui comandament central: dogma. Stilul gotic este expresia de piatră a dogmei
catolice şi numai a ei- Ca fenomen artistic, el nu se putea produce decât în sânul unei
societăţi solidare, sufleteşte, în aceeaşi credinţă. Dincolo de acest domeniu, stilul gotic
îşi pierdea semnificaţia şi raţiunea de a fi. Graniţa lui a tras-o un singur cuvânt care
a despicat Europa în două : Filioque ! Şi dacă în evul mediu, căile de comunicaţie, la
care d. Lovinescu face un înduioşător apel să-i transporte legea pretutindeni, ar fi fost
de o mie de ori mai perfecţionate decât azi, gotica n'ar fi trecut totuşi cu un pas dincolo
de marginile disciplinei lui Filioqu-. Dincoace de acest hotar spiritual, se opunea invaziei
o altă lume, o altă dogmă, un alt fel al expresiei plastice. Dogma ortodoxă, stilul bizantin.
Iată cum universalitatea legii imitaţiei în artă cade ţăndări la prima încercare de a o
aplica şi verifica. Hdăugând unghiului de privire religios unghiul naţional, graniţele ce
se opun universalităţii sporesc nenumărate. Ca şi dogma, neamul îşi creează un stil al
său din sensibilitatea-i specifică şi prin invenţia de care spiritul său e capabil.' Acest
stil se adânceşte şi se amplifică prin veacuri, variind în amănunt cu epoca şi cu perso­
nalitatea creatoare, dar păstrându-şi caracterul fundamental, original, în puterea unei
disciplini de continuitate spirituală care e disciplina tradiţionalismului. Civilizaţia unifor­
mizează ; cultura diferenţiază. Şi o cultură naţională numai într'atât are valoare şi prestigiu
întrucât izbuteşte să aducă un gust al ei, un parfum, un timbru deosebit în ansamblul
celorlalte culturi naţionale. Dacă în civilizaţia materială, imitaţia e o necesitate* în cultură
ea înseamnă moartea spirituală a unui neam. R face din imitaţie principiul generator al
artei, legea culturii, înseamnă a încerca să legiferezi moartea spiritului. Imitativ prin

© BCU Cluj
instinct, numai un créer de maimuţă ar putea elabora o asemenea lege. D. Eugen
Lovinescu o face cu seninătate imperturbabilă.

Hm stăruit în evidenţiarea grosolanei erori, fiindcă nimeni din cei cari au vorbit
până acum elogios de reformele politice, sociale şi economice ale revoluţiei paşoptiste
n'au fost ispitiţi să dogmatizeze eroarea şi s'o înfăţişeze ca un destin inexorabil al
culturii româneşti. D. Lovinescu o face, ascunzându-şi diletantismul sub învelişul fals
al sociologiei. Sociologia e o disciplină în devenire. Afirmaţiile ei, aproximative şi contra­
dictorii, au, în acest stadiu mai ales, un caracter provizoriu. Când într'o ştiinţă ca
biologia, Leclerc du Şablon vorbeşte despre incertitudinile legilor biologice, cu atât mai
îndreptăţiţi sântem să primim cu rezervă regulele aproximative şi afirmaţiile contradictorii
ale sociologilor. Rşa zisele legi de formaţie şi funcţionare a Unei societăţi, ei înşişi, din
explicabilă onestitate ştiinţifică, le declară valabile numai pentru trecutul, dar nu şi
pentru viitorul societăţii. Dacă o lege ştiinţifică are o permanentă valabilitate, înţelegem
din astfel de declaraţii cât de puţin legi sânt ipotezele şi teoriile sociologice. Dar paşoptist
convins şi propagandist al paşoptismului, d. Eugen Lovinescu a fost sedus de criteriul
beneficierii, fără muncă, de munca acumulata a altora şi a luat orbeşte, drept lege unică
a culturii româneşti, imitaţia lui Tarde. E un fenomen de plasticitate. In jurul acestei
legi a improvizat următoarea doctrină :
Românii sânt un popor pur latin, (aici d. Lovinescu nu mai e revoluţionar, ci un
epigon anacronic al vechilor latinişti, rămas în urmă faţă de corecturile ştiinţifice
aduse acestei teorii a purismului rasei. N. lorga şi V. Pârvan găsesc la originea
poporului nostru elementul tracic băştinaş plus acei plugari italici infiltraţi cu mult
înaintea prea celebraţilor colonişti ai lui Traian.) Popor de nobilă viţă latină, deci, am
fost plantaţi aici într'o „poziţie geografică", în nişte „condiţii istorice" şi în mediul unei
„religii" „cu totul protivnice structurii noastre intime". Din aceste pricini n'am creat
nimic, n'am însemnat nimic; fireşte: până la 1848- Care ar fi fost soluţia integrală, după
doctrina d-lui Lovinescu? S'o rupem cu acest exil în Orient, să părăsim acest pământ
al României, protivnic nouă (in viziunea latinistă a d-lui Lovinescu fiecare român e un
Ovidiu proscris, care se doreşte din nou la Roma, sau un sionist galiţian care se doreşte
în Tel-Âviv) să ne lepădăm de istorie, deci de strămoşi, şi să ne lepădăm de ortodoxism,
deci de suflet, pentru a ne muta undeva, în pământul clasic al latinităţii. Ob, ce frumos
vis ! Dar chiar d. Lovinescu a observat că soluţia aceasta e oarecum absurdă. Şi
atunci a recurs la alta mai modestă : rămânem tot aici la Carpaţi şi Pontul Euxin, dar
facem fabula rassa peste tot ce a fost istorie, credinţă şi cultură românească, proclamăm
revoluţia şi, îmbrăţişând legea imitaţiei, începem o viaţă nouă, europeană, adică latină,
după modelul Parisului. 1848 e nunta poporului român revoluţionar cu latinitatea.
Deatunci datează destinul nostru : „imilafa 1
integrată' !
Pentru această doctrină, rezumată exact, l-am numi pe d. Lovinescu un conrupăior
al tinerelor generaţii româneşti, dacă complimentul nu l-ar măguli să se creadă un al
doilea Socrate şi—dacă i-ar lua-o cineva în serios. Dar Socrate era prea înţelept ca să
propage nulitatea spiritului şi trândăvia parazitară, măcar că din când în când cina şi
el la ospeţele lui Klcibiade.

Integral revoluţionară, doctrina lovinesciană e antitradiţionalistă : fabula rassa.

Tradiţionalismul ar fi o „imposibilitate sociologică" de vreme ce n'are Ia bază un «trecut
cert" şi o epocă de clasicism pe care să se razime. Hceeaşi doctrină care concepe
revoluţionarismul ca o imitaţie a Europei din prezent („sincronism"), concepe tradiţio­
nalismul, tot atât de fals, ca o imitaţie a trecutului naţional. Şi trecutul nostru, fiind
„româno-slavo-bizantino-turco fanariot" a^-1 imita înseamnă a comite o crimă faţă de...
latinitatea pură!
Dar tradiţionalismul în cultură nu se concepe stereotipic. El nu e un pas
bătut pe Ioc, la nesfârşit. Cultura e un organism în creştere continuă, cu rădăcini
în seva neamului, cu frunziş în atmosfera timpurilor. Seva e aceeaşi; atmosfera e
schimbătoare. Tradiţionalismul e disciplina lăuntrică ce călăuzeşte această creştere.
Oricât de prielnică sau neprielnică ar fi atmosfera, organismul îşi păstrează, desvoltat
sau închircit, caracterele fundamentale ce-i dau specificitatea. Om cu om seamănă şi nu

© BCU Cluj
seamănă, dar antropologia, studiind conformaţia craniană, stabileşte în medie un tip
caracteristic al familiei, al rasei. Această osatură ce păstrează trăsătura unitară în
varietatea formelor unei culturi e tradiţionalismul. In libertatea de apariţie a fenomenelor
culturale, a fenomenelor de artă, el păstrează continuitatea înrudirii dintre ele. In vechile
religii ale Indiei, există învăţătura reîncarnărilor. Eul individual, ca să se purifice, trece
printr'o serie de întrupări, de trepte ale desăvârşirii. Nicio întrupare nu seamănă cu
cealaltă, dar în toate trăieşte acelaş eu ce-şi caută perfecţiunea, şi în fiecare din ele îşi
recunoaşte conştiinţa de sine. In reîncarnările succesive ale generaţiilor, doctrina tradi­
ţionalistă concepe eul colectiv al unei naţii ca străbătându-le cu amploarea crescândă a
unui torent de viaţă, a unui elan viu, ce-şi păstrează neîntrerupta conştiinţă a existenţii.
Ce este ceeace numim noi conştiinţă naţională dacă nu o simbioză a trecutului cu
prezentul, o simbioză a încarnărilor istorice cu reîncarnarea din prezent în care se recunosc?
Astfel conceput, tradiţionalismul apare, nu cum îl înfăţişează amatorii revoluţionari
ca o forţă statică, moartă cu spatele către viitor, ci ca o forţă vie, dinamică, ce izvo-
rând din veacuri înaintează torenţial spre crearea formelor noi şi cât mai adecvate ale
existenţii sale. Ca disciplină artistică, el nu impune şabloane, dar învaţă solidaritatea
personalităţii creatoare cu sufletul colectiv, descoperindu-i izvoarele de inspiraţie autoh­
tonă. Să nu uităm: cea mai mare revoluţie în arta românească a săvârşit-o un tradiţio­
nalist: Mihail Eminescu! Era un romantic? Da. Aceasta era atmosfera timpului său.
Dar n'auzim ecoul istoriei româneşti în evocările Iui? Nu vedem mitul nostru folcloric
transfigurat în viziunile lui? Viaţa veacurilor, condensată în cuvinte, n'o recunoaştem
ca 'ntr'o apoteoză în limba lui adunată de pretutindeni? Nu simţim seva din adâncurile
autohtone sorbită în inspiraţia lui ? Eminescu apărea în plin zdruncin revoluţionar. In
încordările cugetării lui antirevoluţionare se convulsiona parcă întregul organism naţional,
rănit şi bruscat de reformele paşoptiste. Revoluţia a fost ca o provocare antitetică a
operei lui neaoşe. In faţa primejdiei, se concentrase parcă în el fiinţa însăşi a naţiei,
afirmându-se prin geniul lui cu o putere şi o strălucire necunoscute până atunci. Un
pisc de cugetare şi de frumuseţe se ridică masiv în faţa vidului revoluţionar, în faţa
acelei tabula rassa vroită de maimuţa europenizanfă.
Şi-acum o întrebare cade în chip firesc: In creaţia noastră culturală ne vom orienta
după Eminescu sau după Lovinescu? După noi înşine sau după Europa? După disci­
plina tradiţionalismului sau după „legea imitaţiei"? Hm văzut: una înseamnă viaţă în
continuă creaţie; cealaltă — abdicare, anulare, sincopă, moarte.
Dar pentru a lua în răspăr bănuieli de fanatism orbit lăsăm să răspundă un mare
„latin", un mare scriitor, un european pe care europeiştii noştri, telegrafic informaţi,
l-au îmbrăţişat cu foc, în primul moment, ca pe un ierofant al cultului imitaţiei : Miguel
de Qnamuno.
La 1906 Unamuno ataca problema europenizării Spaniei, a modernizării ei, în îm­
prejurări aproape identice cu ale noastre. Erau şi acolo europeişti cari se topiau de
dorul Parisului şi, între asprele stânci iberice, se credeau exilaţi. Erau artişti cari jurau
pe estetica franceză ; simbolişti cari se închipuiau ruinaţi de absintul ce consola pe
Verlaine, adolescenţi libercugetători pentru cari ironia lui Anatole France, înfăţişa su­
prema expresie a înţelepciunii. „Nimic nu mi produce un mai straşnic efect de grotesc
— zice Unamuno — decât să mă găsesc cu aceşti indivizi, franţuziţi deobiceiu, cari îşi
zic emancipaţi de orice tiranie, îndrăgostiţi de libertate, spirite tari, anarhişti uneori,
atei foarte adesea"..- Admirator al severităţii africane ce-a oţelit cugetarea unui Augustin
şi a unui Tertulian, Qnamuno opune spiritului francez, şlefuitor de „sentimente comune
şi idei comune", spiritul „pasionat si arbitrar" care a făcut gloria Spaniei mistice. Legea
imitaţiei? Iată cum o înfierează: „Osânda cui încearcă să se modeleze după altul e că
încetează să fie el însuşi fără să izbutească a fi cel pe care l^a luat drept model, şi că,
astfel, nu mai e nimic!" Imitaţia anulează personalitatea creatoare. Pentru salvarea
acestei personalităţi, Qnamuno preferă barbaria poporului său şlefuitului estetism francez :
„Dacă sântem barbari, dece să nu ne simţim şi să nu ne proclamăm astfel, iar dacă e
vorba să cântăm durerile şi mângâierile noastre, dece să nu le cântăm după estetica
barbară"? (Vérités arbitraires).
Estetică barbară? Adică o estetică autohtonă.
E ceeace vrea tradiţionalismul.

© BCU Cluj
P A S Ă R E A S F Â N T À
ÎNTRUCHIPATĂ IN AUR DE SCULPTORQL C. BRÂNCUŞ
DE

LUCIAN BLAGA
I N vântul de nimeni stârnit
hieratic Orionul te binecuvânta
lăcrimându-şi deasupra ta
geometria înaltă şi sfântă.
Ai trăit cândva în funduri de mare
şi focul solar l-ai ocolit pe deaproape.
In păduri plutitoare-ai strigat
prelung deasupra întâielor ape.
Făptură, care-^ai uitat
pentru totdeauna să mori,
spune-ne- pasăre eşti?
un clopot prin lume purtat
sau simplu numai un cântec de aur
peste spaima noastră de ghicitori ?

Dăinuind în tenebre, ca în poveşti

cu fluier părelnic de vânt
cânţi celor ce somnul şi-1 beau
din macii negri de subt pământ.
Fosfor cojit depe vechi oseminte
pe care lumina din ochii tăi verzi.
Prin zodii asculţi revelaţii fără cuvinte,
din văzduhul boltit
al înstelatelor tale amiezi
ghiceşti în adâncuri toate misterele
închise subt iarbă cu oamenii...
Inalţă-te fără sfârşit,
dar să nu ne descoperi
niciodată ce vezi.

© BCU Cluj
 IN M U N Ţ I
L A N G R scbjt miezul nopţii găseşte
făpturi adormite'n picioare. Duhul muşchiului umed
umblă prin văgăuni.
Din răsărit vin fluturi cât bubele
să-şi caute în focuri cenuşa.
La rădăcinile brazilor
cu ritual de vechj şi cufundate peşteri
ciobanul pune pământ
peste micii ucişi de puterile codrului.
Peste muche trecând
fetele stânilor—îşi freacă de lună umerii goi,
aventura lor se pătrunde suprafirească
de pulberea luminos stârnită din disc ca un roiu.

Cai galbeni şi-adună sarea vieţii din ierburi.

Mocnind subt copaci
Dumnezeu se face mai mic,
să aibă loc unde să crească ciupercile roşii
subt spatele lui. In sângele oilor
noaptea pădurii e lungă ca un vis greu.
Pe patru vânturi adânci
pătrunde somnul în fagi bătrâni.
Subt scut de stânci, undeva
un balaur cu ochii întorşi spre steaua polară
visează lapte albastru furat din stâni.

© BCU Cluj
 U L C I C A DE P O R Ţ E L A N
DE

T. A R G H E ZI
D E S P Â R T I N D U - S E de casă pentru a se duce la Damasc, tânărul Araba, cărturar
în ştiinţele sufleteşti, primi dar, din mâinile mamei sale, o ulcică de porţelan.
— Hi să te gândeşti la mine, oridecâte ori o vei purta la gură, îi spuse bătrâna
Baraba. Hdu-ţi aminte că o avem în bordeiul nostru de 400 de ani şi cà a rămas neştir­
bită. Toţi bătrânii noştri au băut dintr'însa odată pe an, Ia ziua căsătoriei. Ia-o cu tine
şi bagă de seamă că pardoselile din Damasc sunt de mozaic-
Hraba îşi iubea muma neobicinuit de mult şi toate lucrurile atinse de dânsa i se făceau
lui sfinte numaidecât, ca binecuvântate de însuşi Dumnezeu. Primi ulceaua de porţelan cu
bucurie şi ca un semn purtător de noroace. Iar în Damasc o aşeză în firida poleită cu
aur a unei ferestre mici, lângă o tulpină de maghiran, făgăduindu-şi să nu se folosească
de ea niciodată, ca vas de băut. Hcolo se găseau, făcute sul, manuscrisele lui pe piele
de capră şi dedesubtul ferestrii, patul de scânduri de cedru, învălit cu grosimea în răspăr
a unui covor de mătase.
Ii părea rău lui Hraba că nu-şi alesese din casa părintească o unealtă mai tare, de
metal sau de os. pe care să o fi putut spânzura la piept, pentru ca niciodată să
nu-1 părăsească alăturarea dorită a mumii, de sânul acoperit cu păr, şi pentru ca nicio­
dată semnul să nu se poată sfărîma.
Dar preţul cel mai mare îi venea ulcelii de porţelan tocmai din faplul marei fragi­
lităţi. In adevăr, ceva care poate muri de şaizeci de ori pe minut şi care totuşi durează
a r
laolaltă cu vecinicia, capătă un h nemăsurat, ca idolii şi visul.
Oleica era cu totul frumoasă- Subţire ca păretele de catifea al florilor de trandafir,
trecea printr'însa lumina- însuşirea ciudată a ulcelii lui Hraba era că, ocupând limita
extremă dintre sfrăveziu şi alb, porţelanul părea să aibă, furnicat de sticliri de gr;iaţă

© BCU Cluj
 şi de ţesături de zăpadă, o grosime adâncă. Olarul care fermecase ceara de piatră
împinsese gogoloiul de cocă minerală din lut şi întuneric la fiinţă, cu degetul împrumutat
al Făcătorului a toate, flraba cugeta cu umilinţă la vrăjitorul care îşi închinase toată
viaţa plăsmuirii acestui singur lucru mic, o ulcea de porţelan, care a izbutit să o dea la
iveală şi care pierise necunoscut ca un plugar.
Ulceaua isca din sineş mii de închipuiri fragede şi aduceri aminte. Soarele o sufla
cu aur pe dinlăuntrul grosimii, şi ea trăia ca o urecbie albă, prin urzeala căreia mijeşte
o umbră de sânge, flpoi, zugrăveala ce-o încingea pe dinafară cu desenul mărunţel al
unui meşter lipsit de gustul povestirii, adăoga ulcelei, în chipuri topite, de ţesături
de ape şi ierburi, o împletitură de gânduri şi de nădejdi. Era ca un văz al lucrurilor pe
miezuri, fără început şi fără de sfârşit, un fel de privelişte a lumii, în ajun de
a fi întocmită şi supusă la legi. şi care nu ştie să hotărască încă albia turburatului ei
tumult.
Dar sunetul ulcelii cine şi l-ar fi putut închipui fără să lovească porţelanul? In
ridicarea lui arhitecturală, tăcerea se alcătuia ca un material clădit, cu turle rotunde, cu
săgeţi pe pridvoare, cu şerpi de apă prinşi în mijlocul unui basin de marmur, ca nişte
bice de argint. El umplea cisternele adânci ale sufletului cu visarea lucrurilor presupuse
şi pe jumătate ghicite şi punea să cânte amintirea. In ulceaua sfântă a lui flraba, se
legănau toţi nuferii şi toate lalelele nedesluşirilor delicate.
Ulceaua fusese furată atunci patru veacuri dintr'un templu chinezesc, de către un
strămoş hoinar al ucenicului cărturar şi a fost păstrată din tată 'n fiu, „neştirbită" după
spusa Barabei.
flraba o socotea ca pe un ins viu din neamul lui, în care dospea sufletul bătrân
al mamei de-acasă. Fereastra înlăurdrul căreia aşezase ulceaua, se sfinţise şi se sfinţise
tot pământul de jur împrejurul casii, înflorit cu salcâmi şi portocali.
Şi trecuseră cinsprezece ani. flraba trăia fericit, căsătorit cu o Eghipteancă roşcovană,
din părţile vîntului de nisip şi faima lui se întinsese departe, de sfetnic şi vindecător.
Tot ce gândise el, se izbândea, din pricina ulcelii de porţelan, care acum era păstrată pe
o masă înaltă de fildeş Ca să nu poată fi clătinată şi ca să nu alunece de sus, el o
încercuise cu o colivie de aur, ca un amvon, şi cu toate că niciodată nu era mişcata
din loc, lui flraba începuse să i se pară că cineva umbla cu ulcica şi o muta. Şi Baraba,
fiindu-i sufletul bătrân foarte, oricine îşi închipuie cu drept cuvânt că se mâhnea în tăcere
şi depărtare.
I se născuse însă lui flraba un fiu cu ochii albaştri şi cu părul negru zbârlit. Ne-
cunoscând preţul lucrurilor pe care nu le învăţase, el socotea ca nişte jucării fără noimă
manuscrisele de pergament, aurul adunat în lăzi de bronz, pietrele preţioase din comoara
părintească şt se juca în vârtejul lor, scuipând supărat pe giuvaere şi averi.
In al şeaisprezecelea an de căsătorie, flraba îşi sărbători cu femeea şi cu copilul
lui ziua împreunării, sorbind o înghiţitură de hidromel din ulcica de porţelan, pe care
o şi dete fiului Ben-flraba, tîlmăcindu-i tainele, puterile şi trecutul ei. Intîi, copilul urmări
cu luare aminte povestirea lui flraba. Se uită în ulcică şi în ochii părinţilor lui, nu
înţelese şi nu văzu nimic. Un rîs nevinovat mîhni pe părinte, care rosti o poruncă.
Şi drept răspuns, Ben-flraba ridică sus ulcica şi o sfărîmă de mozaic-
flcum, flraba judecă şi nu-i ajunge învăţătura lui să cumpănească, dacă patru
veacuri arăbeşti şi douăzeci de veacuri chineze adunate în ulceaua părintească, atârnă
mai mult sau mai puţin ca viaţa unui băeţandru viu şi neastâmpărat.
Căci ar vroi să ierte şi nu mai ştie c u m —

© BCU Cluj
F L O R I L E D A L B E
DE

ION BUZDUGAN
I N sara sfântului Ajun
Crei cerşetori,
Colindători,
Dintr'un învecinat cătun
Cu steaua au pornit
Şi'n vijelie-au rătăcit
Din drum...

Sub cerul împânzit de ceaţă

E ger şi viforu-i cumplit
Şi noaptea e de scrum
Şi gheaţă...

Şi cum orbecăeau prin noapte

Peste câmpii,
Rătăcitoarele năluci.
Ca trei stafii
Ru năpădit peste trei cruci,
Ce privigheau tăcut în noapte,
Delà răscruci
Pustii...

. Şi călătorii rătăciţi
De cale lungă istoviţi,
învinşi căzură în genunchi:
Crei suflete-năluci,
Cerşindu-i fiecărei cruci
On adăpost, sub trunchi..

io

© BCU Cluj
Sporeşte viscolul Cumplit
Gemând cu vaiere şi plângeri,
Sub cer de spuză, cătrănit... j-
Din noapte albe oşti de îngeri
Pe albe scări de mărgărint,
Sclipind din săbii de argint,
In roiuri, albe oşti de îngeri.
Pogoară tainic pe pământ
Gonind din albele văzduhuri
Oştirile de negre dufruri,
Ce sboară'n vijelii de-avânt
Pe cai de fulgi, cu coama'n vânt...

Şi-un călător pierdut în noapte

îşi suspină o rugă'n şoapte:
„Stăpâne Doamne, nu ne duce
In vijelia nopţii mute
Pe căi de suflete perdute ..
Coboară, Doamne, de pe cruce
Şi dă-ne sprijin şi-adăpost,
Din rătăcirea grea ne scapă,
Că'n suflete-ispita sapă...
Doar noi între păstori am fost
Acei ce'n noapte ţi-am văzut
In zodie, când te-ai născut:
Cum s'a aprins pe cer o stea
Lumină din Lumina Lui, >
Zorind pe Calea Laptelui,
Şi-atunci, călăuziţi de stea,
Mai luminoase de cât toate
Noi am pornit prin albe sate
Colindători rătăcitori,
Să ducem şi la alţi păstori;
In lumea'ntreagă - buna veste,
Cântând în noapte là fereşte :
Că s'a 'mplinit scriptura'n cer
Şi ne-a trimis bătrânul Ler,
La vetre şi colibe albe,
Pe Dumnezeul Făt Frumos :
Lumină sus, Lumină jos,
Florile dalbe...

Şi-a zis al doilea din păstori :

:
O, Doamne- tu păstor de stele,
Nu ne lasă ispitei grele
Pe noi. sărmani rătăcitori,

11

© BCU Cluj
De bună-veste purtători :
De este-un Dumnezeu In cer
Eu mântuirea noastră-ţi cer:
Ascultă ale noastre plângeri
De poţi trimite-ţi albii îngeri,
Ca să ne scoată iar la drum
Din rătăcirea noastră acum!...
Şi-a zis al treilea, mai bătrân:
--- „Stăpâne, iertător şi bun
Nul pedepsi pe-acest păgân,
Ce de durere e nebun,
Căci, bietul, nu ştie ce spune,
Cerânduţi marea Ca minune!... '

Şi-atuncea trei cucoşi de fier

De pe trei cruci,
Ce privigbeau delà răscruci,
Bătând din aripe de fier,
Cu glas răsunător în noapte
De trei ori au cântat,
Ca nişte trâmbiţe din cer...
Şi zările s'au luminat,
Şi mii de stele-au scăpărat
In miez de noapte...
Iar cele biete trei năluci,
înspăimântate, lângă cruci,
Căzură'nvinse, în genunchi,
Imbrăţişind câte-un trunchi de cruce...
Şi-aievea au văzut atunci
Cei trei păstori,
Rătăcitori,
Minunea albă la răscruce :
Ei au văzut cum s'a desprins
Mântuitorul de pe cruce
Şi blând la pieptu-I i-a cuprins
In braţele de raze, reci,
Şi lângă sânu-i cald, de veci,
Pastori-au adormit...
Şi'n albul vis
Ei au văzut cum s'au deschis
In naltul cer
Porţi de argint, în Paradis...
Iar Domnuljj-a luat de mână
Şi pe cărarea i de argint
I-a dus în alba lui grădină
Cu albi copaci de mărgărint,
Cu flori de aur şi lumină...

12

© BCU Cluj
Sporeşte viforul cumplit,
Gemând cu vaiere şi plângeri...
Din noapte albe oşti de îngeri
Sclipind cu săbii de argint
Coboară tainic pe pământ,
Gonind din albele văzduhuri
Oştirile de negre duhuri
Ce fug gonind pe cai de fulgi
Pe drumul aşternut cu giulgi,
Ce fug în zări, mâncând pământ,
Pe cai de foc, cu coama'n vânt,
Ce scapără de sub caiele
In noapte fulgere de stele...
*
Apoi grăbiţii călători
Zorind în revărsat de zori
De moş Crăciun,
Găsiră'n alba dimineaţă
Trei vălătuci
Momâi de gheaţă,
încremenite la răscruci...
Şi-o stea
De argint,
Ce licărea
Hbia mijind
La capul unor cerşetori...
O, călători,
Când veţi vedea lângă răscruci.
Sub zări, trei gârbovite cruci:
lngenunchieaţi la trei cruci albe!..
Florile dalbe...

© BCU Cluj
 T A B L O U L
DE %

G1B. I. MIHĂESCU
C / O M s'au întâmplat toate lucrurile acelea, aproape nici acum nu-mi dau seama.
A fost un vârtej ameţitor, de-o iuţeală fără de pereche, care mi-a luat delà început
minţile de atunci, delà primul gest, şi m'a dus apoi fără voe cu mâinile înfăşurate în
farandola nebună a unor zeităţi invisibile şi smintite sau bete, aşa cum trebue să fi fost
săritoarele beţive în cortegiile dionisiace.
Ivisibile? Poate. Insă întrevăzute în ceaţa de vis a gândului rneu turburat. Căci
toate aveau picioare lungi şi subţiri, şi'n saltul nebun se sbăteau pe ele ca'n bătaia
vântului, uşoarele văluri prinse doar de-un umăr, descoperind goliciuni ameţitoare. Şi
toate ave iu părul negru, despletit, iar pielea le erà'de-un alb sub care necontenit sângele
aprindea nori mici ca petala închisă a trandafirului. Toate, una după alta nu erau de
cât una şi aceiaşi Ariana, aşa cum am descoperit-o într'o bună dimineaţă, în biroul
bărbatului ei, cotrobăind ceva prin cărţi, acoperită doar de-o cămăşuică prinsă de-un
umăr şi sărind la sgomotul surprizei mele ca o bamadriadă surprinsă de satir.
-Te-am văzut, i-am spus apoi în deseară, când am rămas un moment singuri, şi
aş da tot avutul meu să revăd goliciunea aceia de dimineaţă, care mi-a oprit tot sângele
în loc.
Nu mi-a răspuns. Buzele i ş-au încreţit şi toată faţa şi gâtul şi braţele s'au acoperit
de roşul închis al trandafirului. Dar eu nu am descurajat:
— Eu nu vorbesc vorbe, am şuerat atunci, căci într'adevăr sângele mi s'a oprit a
doua oară în loc. Eu vorbesc fapte. •
Ochii i-au prins atunci sclipiri de gheaţă şi par'că i sau micşorat M'au măsurat
cu atâta dispreţ adevărşt, că singur am putut să măsor atunci distanţa care se ntindea
delà unul până la altul şi a eşit fără să zică un cuvânt. Numai ochii aceia par'că au
exclamat: Prieten!... Cu atât d«sgust că n'am putut să nu-1 simt şi eu pe deantregu!
şi să nu-mi fie atâta scârbă de mine. Şi de atunci n'a mai apărut nici odată singură,
nici alături de bărbatu-său, ori de câte ori am mai intrat în casa aceia, a bunului meu
prieten Orgbidan.
Dar strălucirea aceia de trandafir alb ale cărui petele se 'nroşeau la adierea celui
mai neînsemnat gând, creştea în mine şi-mi umplea sufletul de-o lumină caldă crepus­
culară şi-mi îmbăta nările de parfumul puternic al gradinei după ploaie. Numai pe
stradă o vedeam din când în când învorvorîtâ în vesmântele ei grave şi reci. Degeaba;
în dosul lor simţeam caldul culorilor vii şi-1 simţeam atât de puternic că mă feream să
nu-mi desvălui prea mult lăcomia ochilor sau, Doamne, mai ales, ca gestul să n'o ia

Ui
1

© BCU Cluj
 înaintea gândului. Mă apropiam de ea încet şi sfios şi umilit, dar ea trecea în aşa fel
pe lângă mine, dusă de apa tulbure şi pestriţă a trecătorilor, că orice vorbă îmi murea
în gât- Alteori se suia în trăsură şi atunci pulpa i se desgolea până sus; strânsa par'că
f

în ciorapul negru întins. Prin transparenţa aceia negurie, vedeam minunea piciorului
multiplicat, ce'mi sărea necontenit în gând, în dansul nebun, fără popas,--îmi apăsa
çreerul, îmi întuneca minţile. îmbinarea aceasta de negru şi de trandafiriu, de negru
amestecat cu toată gama culorilor de trandafir era peste puterile mele. fl doua oară,
când piciorul acela înălţându-se pe scara trăsurei, se desgoli până la încbeetură, gândul
mi se şi conturase în minte. Trebuia neapărat în după amiaza următoare să obţin cu
orice preţ o întrevedere cu d-na Orgbidan :
— Nu puteţi, Doamnă, să-mi interziceţi ca să mă explic. Nu vreau decât să vă sărut
ciorapul de mătase neagră. încolo nimic nu mai cer, Doamnă i
Martor mi-e Dumnezeu că eram în toate minţile, când am luat această hotărâre,
care mi s'a înfipt în créer că o idee fixă. R doua zi după amiază, la ora 4, când Orgbi­
dan era dus neapărat la Senat, stăteam înfipt dinaintea doamnei Orgbidan ca. şi ideea
fixă din capul meu. Intrasem prin dos fără grijă, căci servitorii mă cunoşteau cu toţii
şi nu găseau nimic nefiresc în apariţia mea pe orice scară sau sală. s'ar fi întâmplat.
De fapt nu întâlnii nici un servitor şi lucrul acesta mă convinse că eram în voia şi pe
placul împrejurărilor ce sunt deasupra noastră, şi care cu siguranţă ne cârmuiesc toate
acţiunile. Cum n'aş fi putut crede în destin, când ni se arăta delà început aşa de
binevoitor !
Hm ciocănit deci uşor şi mi-a părut rău că n'am început să ciocănesc tare, pentru
c a s ă iau lucrurile mai energic şi mai repede; aşa puteam deştepta bănueli şi provoca
întrebări.- Cum se şi întâmplă într'adevăr. Mă prefăcui însă că n'aud şi sdrângănii de
mai multe ori clanţa de alamă. Dar, minune, uşa se deschise singură; era neîncuiata
şi cedase delà sine:, destinul era deci alături, îl simţeam intrând odată cu mine pe uşa
larg deschisă în privirea uimită a doamnei Orgbidan. care se ridicase, pe jumătate, pe
canapeaua unde-şi făcea deobicei lunga siestă.
— fl, dumneata eşti? •]
Htât m'a întrebat ş'ap.oi s'a întins cât era de înaltă, la loc, pe canapea. Totuşi nu
mi a scăpat o vagă rotire de fulger a ochilor, ca şi când ar fi vrut Ia început să facă
o altă mişcare şi pe urmă s'a răsgândit. H socotit că afectata nepăsare ce-mi arăta
acum, era o armă mai potrivită contră-mi şi de aceia probabil s'a răsgândit. Dar des­
tinul cel bun era necontenit lângă mine; îl auzeam râzând şi îndemnându mă să dau
busna. Eu eram însă mai cuminte decât îngerul meu. Mă bucuram numai că sufletul
ei stă deschis înaintea mea şi că-1 văd ca printr'un capac de sticlă delà muzeu. Zadarnic
ea-şi trase cu o mişcare leneşe cuvertura galbenă peste dânsa.
Sufletu-i se limpezea tot mai mult în ochii mei, cu tot galbenul şi cu toate desem-
nurile acelea negre, curioase, ale cuverturei-
Hfectai şi eu nepăsare şi firesc — şi încâlcindu-mi ochii în arabescurile covorului
uriaş, întins pe părete deasupra divanului, — cum ea nu scotea nici o vorbă, îi lămurii
cu tonul cel mai natural din lume, scopul visitei mele.
— Hm venit să te sărut pe ciorapul negru!
Şi silindu-mă să pun o regulă în mersul curbelor de pe covor, râdeam în gând
de uimirea pe care trebuia să i-o provoace o explicare atât de absurdă şi de calmă.
Priveam la covor şi totuşi n'o vedeam de cât pe dânsa: La început o tresărire
bruscă în luminile privirilor uimite o clipă, mai apoi un calm tot aşa de mare ca şi al
meu; dar atât de repede una după alta aceste schimbări, de par'că apa tălăzuită de
aruncarea unui pietroi s'ar fi potolit subit, fără transiţia aceia lentă a cercurilor de unde
din ce în ce mai line, mai liniştite
Şi aşteptam amândoi, atât de calmi !..
Dar ea.- nu spunea nici un cuvânt, nu făcea nici o mişcare, nici măcar mâna n'o
întindea spre clopoţelul de alarmă. »
Şi atât de mare era tăcerea care se desfăcea din corpul ei, încât mă simţeam grozav
de înfiorat şi nu îndrăsneam s'o turbur cu nici un cuvânt, de par'că m'aş fi trezit singur
într'o biserică uriaşă şi sonoră, în întuneric, şi aş fi păşit spăimântat spre eşire, de frică
să nu se trezească sfinţii cei groaznici de pe păreţi.

15

© BCU Cluj
 Vai! aşa de puternică era tăcerea asta, că spăimântat am ieşit din templul zeităţei
cu ciorapi negri.
Hm ieşit ruşinat şi am fugit pe săli şi pe scări şi ea desigur a râs în urmă-mi şi
vùcea-i de cristal s'a făcut în mii de ecouri în templul tăcerei ei, ca şi cum toţi sfinţii
din biserica depărtatei copilării s'ar fi prăpădit de râs de spaima plăpândă de icoane şi
închipuiri.

Un an de zile am purtat în suflet culoarea fermecată. O simţeam crescând şi aprin-

zându-se în lumini sau stingându-se în palori îmbătătoare. Unele se năşteau pe altele,
nuanţe răsăreau din nuanţe, o mie de nuanţe dintr'una singura, ca ecoul râsului în biserica
plină de coloane, de galerii şi de firide. O lumină roză acoperită de un negru transpa­
rent, ca un acoperământ dé doliu sau ca un amurg, ca străluciul cărbunelui, pe care se
întinde gangrena cenuşei.
Hstfel şi cărbunele patimei mele oarbe, orbea pe îndelete în tot acest timp, mocnea
în cenuşă ca mai apoi, după un an să isbucnească în flăcări de voinţă şi de hotărâre.
Hm pornit iarăşi spre casa blestemată. Trecuse un an întreg şi încă vreo câteva
săptămâni, iar în mâini aveam mânuşi, trei rânduri de mânuşi, care-mi deformau grozav
mâna, iar în picioare purtam şoşoni, trei numere mai mari decât mi-era măsura tălpei.
Erau şoşonii bunicu-meu şi ca să nu-mi iese din picioare, i-am pus peste ghete şi peste
galoşi peste tot.
De ce m'am echipat astfel ca un oplit spartan sau şi mai nimerit, ca un cavaler din
timpul răsboiului celor două roze, n a ş fi putut răspunde delà început decât vag, foarte
vag- Gândul cel mare îmi surâse el de mult în nopţi de insomnie, de dorinţă neîmpli­
nită, de patimă, de gelozie şi de ură. Dar de ce tocmai acum, în noaptea asta, cu vânt
mare, bubuitor şi cald, de se auzea şi'n miez de noapte straşînile curgând de zăpada"topită?
Poate pentru că de acasă nu putea să mă vadă nimeni, căci îmi învoisem servitorii
la bal mascat. Era mare bal mascat, exact la crucişul dintre străzile cartierului meu şi-al
lui. Mă gândisem desigur şi la asta ; aşa împopoţonat cum eram, cu haine de apaş şi
doar ochii sclipind în întunerecul dintre bordul pălăriei pleoştite şi fularul cărămiziu
ridicat până la rădăcina nasului, toată lumea mar p luat drept un dansator întârziat —
până acolo—şi unul obosit înainte de vreme, de-acolo înainte.
Hiaturi de mine mergea acelaş destin binevoitor, şi acest lucru era explicaţia cea
mare a botărîrei mele subite. Hm intrat amândoi pe poarta larg deschisă, am ocolit
amândoi spre uşa de serviciu şi am încercat — sfătuindu-ne uşor — în limbajul gândului—
passepartout-ul sistematic, lucrat de mult de un răposat meşter neamţ; - amândoi invi­
zibili şi amândoi învăluiţi şi îmboldiţi de mângâierile vântului biruitor şi cald- Uşa de
serviciu a cedat repede, repede; am încuiat-o la loc pe dinăuntru, pentru că passepor-
tout-ul era într'adevăr straşnic. Hm intrat pe urmă în closet şi am ridicat cârligele la
fereastră. Precauţiunea asta mi-a şoptit destinul s'o iau, căci în planurile mele delà
început n'avea nici un rost, cum n'a avut nici la urmă. O siguranţă mai mult nu strica
totuşi! Pe urmă m'am aruncat sglobiu pe scară eu şi cu Doamne-Hjută, care mă îmboldea
voios din urmă. Cum mă aşteptasem, casa era deşartă: servitorimea desigur ţopâia toată
la marele bal mascat.
Mergeam cu pas sigur, stins de cauciucul şoşonului, spre uşa lui. O ştiam în capul
coridorului. In dreptul odăii ei m'am oprit ca să sărut clanţa de aramă. Dar atunci m'am
simţit încleştat între două braţe de fier — şi în ceafă, cu toată grosimea fularului, am
simţit încălzindu-mă un răsuflu umed ca de vacă şi găfăitor. Hm auzit apoi surda
ameninţare :
— Tâlbarule, de data asta n'ai să-mi scapi !..
Şi pe urmă, apropiindu mi cu puteri teribile coatele pela spate:
— Te aşteptam... te aşteptam de mult canalie şi iacă... d'asta am dat drumul la servitori-
Hm îngheţat. Mă aştepta de mult? De când? De-un an? Htunci Destinul acela care
mă 'mpinsese încoace, era înţăles cu el ! Căci acum, când îşi bătuse astfel joc de mine,
aveam siguranţă că într'adevăr mă însoţise încoace.
In braţele voinice care mă strângeau tot mai dureros, eram un sloi de gbiaţă.
Scâncii ca un copil pe care mumă-sa îl prinde escaladând în cămara cu dulceţuri:
- Dionisie!-.

16

© BCU Cluj
 — fla...
Atâta auzii- Ca un scârşnct de uimire. Ca o uimire mai mare chiar decât a mea.
Ce aa! sugrumat şi groasnic! Ca o sforăiaiâ de strangulat! Pe urmă fusei întors de
braţele puternice şi fularul îmi fu smuls depe faţă. Se făcu lumină.
— Marius, tu? Şi tu? Dar ce cauţi, pentru numele lui Dumnezeu,..
— Atunci aşteptai pe altcineva?
— Spune, spune, de ce ai venit în costumul ăsta şi de ce ai vrut să intri la
Ariana ?
— Servitorii mei au plecat la bal mascat ca şi ai tăi, i am răspuns. Şi mi-a venit
atunci să mă maschez şi eu şi să merg la bal mascat.
— La un bal mascat unde se duc servitorii ?
— La un bal mascat unde se duc servitorii! i-am răspuns ca un ecou. Nebunie
subită de om singur ! — De om singur ! am strigat râzând, dar privindu-1 ameninţător.
Dar îndată am scoborât vocea ca sâ-1 liniştesc, Aşa mi se dicta din fundul conştiinţei,
unde bunul destin se aşezase comod ca pe un scaun şi-mi şuşotea să n'am nici o grijă,
Totul merge strună... îmi şuşotea.
Hm continuat deci pe tonul cel mai liniştit din lume: ...«când am ajuns la uşa balului,
o ruşine fără de samăn m'a cuprins. Mi s'a părut că am fost descoperit prin transpa­
renţa fularului, chiar am auzit un strigăt din fundul sălii, mi s a părut că am fost strigat
chiar de Ilina, servitoarea mea, care venea ţopăind spre mine... am fugit atunci înspăi­
mântat şi am pornit spre casă. Pe drum mi-am adus aminte de voi şi m'am gândit să
vă fac puţin să râdeţi. De-un an n'am mai călcat în casa voastră şi apariţia aceasta a
mea insolită, la o oră...»
Uimirea lui nu era însă potolită decât foarte puţin. Bine, aşa să fi fost ! Dar pentru
ce m'am oprit la uşa Hrianei?
— « ..M-am oprit întâi la nevastă-ta.», continuai liniştit, nelăsându-i timpul vreunei
întrebări, deşi In momentul când am început aceste din urmă vorbe, nu ştiam câtuşi de
puţin ce am de gând să i spun,—jur pe toţi Dumnezeii şi pe toţi dracii, că atunci când
pronunţam o vorbă, habar n'aveam de vorba ce trebuia să urmeze. Ochii mi se opriseră
pe mâna aceea osoasă, pe care o ţinea necontenit în buzunar: — «...cum spun, dintr'un
motiv, am socotit eu, destul de însemnat». Pentru ca apariţia mea să aibă un şi mai puternic
efect! începând cu tine, lucrurile s'ar fi demascat delà început şi gluma ar fi fost proastă».
Mi se păru că mâna lui pătrunsese şi mai adânc în buzunarul care se rotunji
îngrijorător.
— Nu ţi se pare că gluma e cam nesărată? răsună vocea Iui uscată, la fel de uscată
ca şi mâna aceea care se încleştase în buzunar... Şi că putea să ţi pe fatală?
Accentul acela grozav de sincer şi naiv al vocei mele de totdeauna cred că m'a
salvat. ...„Fatală? de ce? strigai... Mi-aş fi smuls fularul Ia timp în caz de pericol ş'apoi
n'aş p împins eu lucrurile tocmai prea departe Aşa, o simplă glumă! Iar că ar p nesărată
nu m'am gândit de loc. De-un an de zile nu ne-am văzut decât foarte vag, de departe,
pe stradă. Şi'n tot acest timp n'aţi avut grijă să vă abateţi câţiva paşi ca să întrebaţi:
ce-o mai face vechiul nostru prieten... 0 mai fi trăind? fl murit?.. H înebunit?..."
Spuneam toate aceste cuvinte cu o iuţeală fără de seamăn, dam cu ele unele peste
altele, aproape le ţipam şi ochii mi se scurseseră pe gbemotocul mişcător ce-1 făcea pe
pantalon, forma degetelor din buzunar. Simţeam că mă innec şi nu mai găseam nici un
cuvânt, când văzui deodată mâna în aer şi slobodă... da, da mâna dreaptă, cu ceailaltă
făceau două. Simţii sângele luând iarăşi drumul prin vine şi cuvintele dădură din nou
busna în gât. Dar nu mai fu nevoe de ele. Căci mă pofti în odaia Hrianei. scuzându-se
şi pomenindu-mi de o mie şi una de necazuri ale lui. Ne aşezarăm faţă în faţă pe
scaune; Ariana plecase la ţară chiar în seara aceia.
Tot timpul cât îmi vorbi, eu privii la patul de lemn trandafiriu, de sub macatul roşu
al căruia, dantela spumoasă a cearceafului îşi lasă greu colţurile spre podele. închipuirea
dădea la oparte macatul şi'n albul de zăpadă vedeam tolănit corpul greu de marmură
trandafirie. II vedeam svârcolindu-se în aşteptarea deslănţuirei cotidiane a patimei, nerăb­
dătoare ridicând cu el omătul aşternutului ; îngropêndu se în el ca'n giulgiu fără margini
al saţului nepotolit. Răspundeam cu zâmbete şi cu monosilabe de mirare, de uimire şi
da întrebare convorbitorului meu, în vreme ce în gândumi lua relief din ce în ce mai

17

© BCU Cluj
puternic, se solidifica tăios ca un cristal o singura idee: câ nici odată nu-mi va fi dat
să-mi îmbât ochii dinaintea misterului acelui trandafiriu intens şi totuşi nedefinit, acelui
flux şi reflux de roşu, de galben şi de portocaliu, făcându~se şi desfăcându se în ritm
de clipe, venind şi fugind ca umbra şi ca lumina, alungându-se şi îngânându-se ca
noaptea cu ziua, în întreită îmbinare şi totuşi într'o singură nuanţă infinită şi arzătoare,
de care ochii acestui aprig vigil se îmbată zilnic, lacom şi sgârcit şi sălbatec. In fiecare
zi martor minunei antice: metamorfoza unui trandafir în corp şi Sânge omenesc şi-a
fiinţei omeneşti în floarea cea mai mândră şi mai râzătoare: martor stupid, păzitor
imbecil al unei comori pentru el inutilă. Şi totuşi acum nu mai ţine mâna 'n buzunar,
mâinile i sunt libere şi gesticulează în aer sburdalnice ca nişte fluturi, bucuroase şi ele
că pot sta o clipă departe de arma păzitoare. Şi 'n casă nu e nimeni, e tăcere de moarte
şî'n sufletul lui Orghidan, deasemenea nu e nimeni, a sburat şi cel din urmă pui de
îndoială. Vorbeşte şi vorbeşte. Vorbele îi curg domoale, ca o apă pe care o vezi curgând
într'una, adâncă, grea, cu sforuri. E atât de grea că mă înăbuşe şi instinctiv ca pentru
apărare, mâna mea apucă tremurătoare tăiuşul grozav din ruptura căptuşelii.
Mă ridic, prefăcându-mă scuturat de-o tusă bruscă, pe care vreau s'o scuip, în
găleata pentru apă murdară din dosul lui.. Mă opresc în spate-i, şi prin oglinda lavoarului,
văd mâna lui care se înfigea adineori în buzunar, ca şi'n sufletul meu, bătând acum
nepăsătoare tamburul pe pluşul micului birou trandafiriu de alături.
Ridic şi lovesc: una, două, trei, patru... Cuţitaşul intră foarte uşor, dar ese foarte
greu, par'că inima lui sau plămânii sau splina sau cine ştie ce, de acolo, din năuntru, se
strâng să-1 oprească astupuş tăieturei omorâtoare. Şi puterea asta de ventuză mă îngro­
zeşte. El şi-a lăsat spatele pe spetează ; apoi a căzut pe podele.
I-am văzut mâna, desfăcându-se nătâng, ca o caracatiţă, vrând să se întindă până
la buzunarul acela,., de geaba nu mai poate ajunge acolo.
— Nu te mai osteni de geaba, Orghidan, nu vezi că s'a sgârcit? Lasă-mă, amicul
meu să-ţi scot cuţitul din spinare. Trebue să te doară cumplit, dragul meu prieten!
Iartă-mă, eu n'am vrut, dar trandafirul a fost mai tare, misterul, metamorfoza...
I-am smuls cuţitaşul şi rana vicleană dedesupt a ţâşnit spre mine ca un sifon cu sânge
— Rana ta vrea să mă însemneze, Orghidan... Ţine cu tine ! Lasă prietene, nu mai
bolborosi şi nu mai holba ochii rugători spre mine, nu vezi cum te doare, sărmanule. •.
nu vezi cum te d o a r e ? . , haide, să sfârşim odată! De ce te uiţi îngrozit, cum îţi caut
inima, să sfârşim odată dragul meu, e prea cumplită durerea
Când mam ridicat de pe dânsul —mi se părea că mă ridic de pe o femee, atât de
mult îmi aprinsese simţurile roşul şi caldul şi sbaterea aceia; —din părete mă privea
tulbure şi crunt un alt Orghidan — sau poate acelaşi, ca şi cum sufletul lui isbit de
ultimul, cuţit sărise din inimă şi se proectase pe păreţi. Hm răcnit odată şi-am aruncat
briceagul infect cu plasele de tinichea.. m'am aşternu!: la fugă cu şoşonii mei greoi şi
uriaşi, care lăsau urme false... M'am prăvălit pe scara, care gemu sub furia goanei mele.
Mi s'a părut că toată geme, scârţăe din încheeturi, se mişcă şi'ndărătul meu unde nu
mai îndrâsneam să mă uit, mi s'a părut că s'a pornit un huruit grozav şi uniform, de
parcă toată casa ar fi fost o moară care se pune în în mişcare, ca să mă prindă în
angrenajul maşinăriilor ei sdrobitoare. Când am atins cu sufletul la gură ultimele trepte,
am auzit distinct sufletul celălalt, al lui Orghidan, desprinzându-se din cui şi rostogolin-
du-se dintr'un colţ într'altul al ramei, cu sgomotul lui de tablou greu, pe scări, după
mine. Cum am descuiat uşa şi cum am repezit-o înapoi, cu atâta putere de s'a clătinat
în ţâţâni, n'aş putea să preţuesc în timp...
Hm luat-o agale pe drumul răcoros al nopţii, sub clipirile înviorătoare ale Orionului
cu atâţia ochi- Mergeam în sens invers faţă de locuinţa mea şi tipăream urme mai adânci
in zăpadă. Hpoi m'am întors spre balul mascat. Hcolo, la intrare erau atâtea urme de
paşi de toate chipurile şi mărimile, că liniştit în dosul unei trăsuri mi-am desfăcut şoşonii
şi i-am aruncat în canal. La fel am făcut şi cu mănuşile mari de deasupra. Şi'n sfârşit,
lăsând înapoia-mi urme noi, am plecat spre casă cu tihnă în suflet, cu cântecul straşi-
nilor în urechi— Căci se topea zăpada şi topea orice urmă, chiar şi pe cele false... şi
orice bănueli.

Mi-am reamintit de poetul Ibycus şi de corbii sau cucorii lui, şi am zâmbit în fundul

18

© BCU Cluj
 initnei mele- Mi-am amintit apoi de tablourile acelea trădătoare din romanele cu patru
mii de fascicule şi am zâmbit la fel. Şi am privit la soţia mea—la frumoasa mea soţie
Ariana, pe care acelaşi destin bun, ce-mi condusese gândul, paşii şi mâna, cu atâta sigu­
ranţă în împrejurările trecute, mi-o adusese alături-şi am întrebat-o cu ochii: Oare crezi
că ai să mă descoperi cu mijloace aşa de copilăreşti? Nu ştii că El îmi conduce gândul,
paşii şi mâna?
Ea a pregătit odaia noastră nupţială, chiar în fostul ei iatac, în camere asasi­
natului. Dar ce odaie a făcut acum ! Nici nu mai cunoşteai vecb'a încăpere a soţiei lui
Orgbidan! Totul era în lemn de trandafir, iar tapetele noi aruncau acum văpăi şi palori
trandafirii peste tot. Se poate închipui cât am contribuit şi eu la acest decor îmbătător!
Intrai parcă într'o seră de trandafiri, aşa te înşelau culorile, desemnurile de pe păreţi
şi cuprinsul cadrelor. Iar în afară de esenţa de trandafir nici un parfum nu mai avea
îngăduinţă peste pragul acesta. Intr'un astfel de decor, Ariana părea mai mult ca ori
când zâna rozelor. Doar părul negru-albăstriu mai distona puţin cu ideia pe care poate
să şi-o facă cineva de zeiţa minunatei flori! Dar era de ajuns să-ţi aminteşti de trandafirii
negri — acele rarităţi descoperite nu ştiu de ce învăţat, undeva, peste botare şi mări, ca
tocmai părul greu, negru bătând în albăstrui, să-ţi întregească până la deplin înţălegerea
celei mai frumoase flori de pe pământ. încolo era de ajuns ca să apeşi cu un deget pe
pielea albă, strălucitoare, ca îidată să apară o petală de trandafir roşu întunecat, ca
vinurile acelea fără preţ care te îmbată numai cu sângele culorii! Căci aproape într'o
continuă stare de beţie stăteam de faţă — Dumnezeule eu de astădată şi totdeauna de
acum înainte! — la metamorfozarea acestei nimfe în floare, petală cu petală, sărut cu
sărut. Ea mă privea uneori uimită de extazul în care cădeam dinaintea divinului mister.
Alteori o înspăimântam. Dar îndată spaima i se risipea din ocţ)i şî braţele ei mă strângeau
cu putere, recunoscătoare patimei fără margini, ce se revărsa din inima-mi alcoolizată
spre dânsa! Oare îi dăduse vreodată Orgbidan dovada unei iubiri atât de sălbatece?
Ştiam eu, singură va desprinde tabloul din cui, unicul obiect, pe care cu încăpăţânare
acerbă s'a luptat să-1 păstreze din toate lucrurile vechi în odaia trandafirului — şi-1 va
arunca tocmai în fundul podului!
Corbii lui Ibycus! Ea poate crede că tabloul mă face să vorbesc odată, să-mi strig
singur crima ca acele roluri din tragediile proaste sau să mă surprindă vorbind cu ta­
bloul mut ca 'n baladele clasice sau în sfârşit să sar cu pumnalul şi să-i scot ochii
sfredelitori, bieţii ochi pictaţi, puşi în aşa fel în ovalul lor, ca să te urmărească ori cum
te-ai mişca în odaie.
Romantism explicabil şi iertat la o femeie cu o piele atât de catifelată, cu genunchi
aşa de înalţi, cu coapse atât de moleşitoare, cu un căpşor al cărui contrast brusc între
negrul pieptănăturei şi albul de lapte al feţei îţi tae în două lumina ochilor, a sufletului
şi a gândului şi te aruncă netrebnic şi neînsufleţit la picioarele de gazelă.
O, n'aduceam niciodată vorba de el! Tabloul cu ochi neastâmpăraţi ar fi tresărit
de bucurie şi Orgbidanul de vopseli ar fi strigat de biruinţă. Dar cu ochii îi spuneam
ori şi ce. Şi o vedeam cum înţelege încetul cu încetul şi cum îmi dă dreptate şi cum
privirea ei nu mai cată după fiecare spasm, după fiecare îmbrăţişare—la început chiar
după fiecare sărutare— la bălţata umbră a răposatului- încetul cu încetul şi scumpul
meu prieten, îţi vei lua în curând locul de onoare în podul încăpător, păstrător a toate
ca sacul fără fund al tradiţiei. Şi acolo poţi să aştepţi până om veni să întredeschidem
traista amintirilor!
Doamne, ce era să fac! Tocmai veneam ia ea, hotărât, fără să-mi dau seama cum,
ca să-i strig: ba ! aruncă odată cârpa asta încadrată ! Nu vezi că nu-ţi mai foloseşte la
nimic? Doamne—apără! Aşa aveam de gând să-i strig, cuvânt cu cuvânt. Şi am intrat
nesimţit prin uşa crăpată şi am surprins-o vorbind cu tabloul, tare, Dumnezeule, - aşa
cum gândea ea să mă surprindă pe mine —şi plângând:
„încă puţin! îi spunea... Şi totul se va sfâşi... în curând!..."
Ei, nu! dar asta era foileton curat, fasciculă proastă!
Ea se 'ntoarse şi mă privea lung şi speriată. îmi venia să râd, îi dejucasem toate
planurile. O femee care vorbeşte tare cu tablourile de pe păreţi, crede că mă va des­
coperi pe mine: Haida de! •
Ii spuneam toate acestea cu violenţă şi negreşit cu ochii- Şi ea tremura sdrobită.

19

© BCU Cluj
 Petalele roşii apărură în obraji şi 'n locul văduvei lui Orghidan, apăru iar zâna tranda­
firilor. Ii spusei cu blândeţe, de astădată desigur cu voce tare:
— Ce sunt copilăriile astea, Ariana? Ce spuneai acestui tablou? Nu înţelegi că am
şi eu un biet suflet pentru a mă cruţa de gânduri grele şi nepermise la adresa unui
mort venerabil? Iţi spun astea pentru respectul lui şi pentru iubirea mea.
Pe cristalul ochilor i se sbiciră lacrămi. Mă 'nfuriai.
— Pentrucă văd că i-ai iubit şi-1 iubeşti încă pe el, numai pe el...
Insfârşit, într'un chip sau într'altul, strigasem ce-aveam pe suflet!
— De ce te superi? îmi şopti. In loc să mă ajuţi.... Căci răsbunându-1 pe el, răs-
bun pe soţ, te răsbun pe tine contra usurpatorului eventual...
— Să te ajut?., să mă lovesc?» pentru a râsbuna entităţi şi noţiuni.
...Pff... îmi bat joc de astfel de concepţii..! bâiguiam in mine, în vreme ce privirea
mea pătrunsă prin micul punct negru din mijlocul irisului, îi cerceta eu puteri de rază
electrică, cele mai mici ascunzişuri de pe retină.
—... Eu am rămas totdeauna alături de soţ, mă asigura ea contlnuându-şi micul
discurs, pentrucă eu sunt una din puţinele de demult.
îmi venea să râd cu poftă mare de această pretenţie absurdă. Ei şi ? Dacă eşti una
din cele demult? închisei ochii şi auzul: aflasem tot ce trebuia să aflu. Va să zică aşa
avea să meargă răsbunarea: mă va aduce să-mi dau singur lovitura de graţie, după ce
mă va fi convins că... (habar n'am ce trebuia să mă convingă.) că ideia de soţ trebue
râsbunatâ... şi că până atunci mai e puţin- Cum a socotit ea?...
Îmi venea să râd cu hohote şi să-i strig în faţă: — Hsteaptă până oi muri, tocmai
bine o să mă convingi... cu ideia de soţ auzi ? ideia de soţ...
Şi era cât p'aci să-i strig astfel, dacă nu m'aşi fi trezit brusc la un centimetru de
cea mai înfiorătoare prăpastie. Ochii şi zâmbetul ei străluceau de răutate. Mi se pérea
că nici n'o mai cunosc. Cu astfel de laţuri viclean răsucite şi teoretice, credea că mă
va face să scap în focul disputei, cuvântul de care tremur, al destăinuirei! Şi ce departe
mă dusese vorba-i, şi ce adâncit mă trezii în iţele acestei încurcate şiretenii! Când is­
prăvi de spus, mi se păru o păiănjeniţă obosită de prea marea muncă depusa în ziua
aceia; musca a fost prea grea şi a scăpat. Dar nu părea descurajată; îşi strângea răb­
dătoare pânzele sdrenţuite, pentru a le desfăşura din nou ademenitoare şi cleioase.
Acum începui să tremur de-adevărat.
Braţele ei. mă cuprinseră îndată ca pe-o pradă şi căzui sub dulcea ei povară în
vreme ce peste umăru-i ochi-mi clipiră îngroziţi la rânjetul chipului din cui. îmi fu scârbă
de nemernicul tablou care rânjea la desfrâul nevesti-sei, numai pentru a-şi vedea răsbu­
narea împlinită.
Fusei gata să-i strig în ureebia mică şi roză orbirea, dragostea asta stupidă pentru
o pânză prost pictată care-şi mai bate şi joc de amândoi, pe deasupra. Dar mă cutre­
murai din nou la timp. Oh, tabloul şi femeia asta or să mă scoată din minţi !
Sub mângâierile ei diavoleşti, devenii şi eu la fel de diabolic. Ii jurai cu un cinism
care-mi readuse în suflet tot curajul, că o voi ajuta la răsbunare. Ea mă sărută cu un
avânt şi cu o patimă fără pereche şi apoi, deodată, isbucni într'un plâns groasnic
Şi printre lacrămî îmi destăinui lucruri de necrezut:
Baldovin l'a ucis! Acum pot să-ţi încredinţez totul...
Holbai nişte ochi de adevărată moluscă. Baldovin, prietenul meu şi al lui Orghidan!?!
r ... el mă iubea încă de pe timpul când nu luasem pe Orghidan. Kmândoi s'au
întâlnit, fatal.
„Şi de atunci am văzut în sufletele lor aceiaşi ură rece de oţel.. Nu ştiu dacă ai
văzut ura asta. Eu am văzut-o de multe ori pe feţele omeneşti. Nu numai ochii, dar
întreaga pgură ia culoarea lividă a oţelului E o culoare mată cu sclipiri de gbiaţă.
Par'că mocneşte ceva acolo, în adânc», şi se 'nvineţeşte, se 'nvireţeşte... O, e groasnic,
Hm ales dintre amândoi pe Orghidan, pentrucă în ochii Ini culoarea asta a fost mai
puţin pronunţată."
Aci ea tăcu, lăsându-se pe aripa zâmbetului, în trecut...
„Eram curioasă să ştiu», dacă lăsând pe Baldovin, culoarea din ochii lui putea deveni
şi mai groasnică; dacă asprul acela metalic, putea să se facă şi mai aspru şi ma metalic.
Vai, aşa aşi fi fost! Până unde nu se poate ajunge pe această lume şi unde se poate

20

© BCU Cluj
opri gama inpnită a vibraţiilor care dau nuanţele ! Hm iubit mult pe Orgbidan. deşi am
înţăles că alegând pe Baldovin, în ochii soţului meu, dimpotrivă culoarea oţelului s'ar p
stâns încetul cu încetul. Pe când, cum spun, îatunerecul din supetul lui Baldovin creştea
de temut, Atât de mare era besna din juru-i, că bojbăia ziua nămiaza mare, când eu
eram de faţă: însfârşit mă distra mult, ce zic, mă desfătau grozav toate aerele, toate
gesturile, toate stângăciile lui., şi'n ochi îi vedeam întipărindu se tot mai adânc crima.
Ce să-ţi mal spun ? într'o noapte a alunecat spre dormitorul meu... Orgbidan a prins de
veste, alarmat de violenţa apelurilor pe care le dădeam în noapte cu soneria... De atunci
între ei, prăpastia a rămas cu totul fără fund... De atunci îl aştepta în pecare seară. Ştia
că are să se întoarcă... Şi s'a întors... şi-a fost mai tare... par'că-1 văd muiat tot în
oţel..."
Şi tăcu ca să urmărească închipuirea fioroasă, turnată în metal, alunecând în noaptea
albastră, misterioasă ca umbra regelui scbakespearean, apărând dintre panourile zugrăvite
cu lespezi de castel. Iar eu mi-adusei aminte de şoşonii mei strămoşeşti, de mănuşile
uriaşe şi de briceagul cu prăsele de tinichea, furnizat delà un negustor de camelota.
— De ce n'ai spus toate astea judecătorului? O întrebai.
— Le-am spus. A cercetat. (Urmele au fost însă dubioase. Nu s'au potrivit măsu­
rile. Probabil se deghizase. A scăpat. Atunci m'am gândit la răsbunare mai puţin groas-
nică. Şi tu trebue să-mi dai ajutorul.
— Ce să fac?
— Să-1 trimeţi... după Orgbidan.
— ?
— Când el va veni la mine, mâine noapte.
— ?
— Sau dacă nu atunci, într'una din nopţile următoare. Mi eşti soţ. Pentru tine nu
există pedeapsă.
— De unde ştii că va veni?
— I-am surâs.
— Aşa-i surâdeai şi înainte?
— 0 , înainte de tot - la început
— Şi asta ar p pedeapsa cea uşoară?
— Mi-ar p plăcut mai mult să trăiască între gratii... toată viaţa între gratii de per...
Şi noi să mergem să-1 vedem!
Privii triumfător la tablou. Omul din cui se uita acum la mine vădit încurcat. Zâm­
betul îi încremenise pe buze şi părea că nici el nu mai ştie dacă trebue să mai zâm­
bească sau să se îngrozească- A trebuit să fac sforţări mari ca să nu isbucnesc în
veselie prostească şi trădătoare. Umerii mi-erau acum liberi de apăsarea ce-i strivea, la
cea mai mică mişcare. Pe faţa Arianei era lumină multă şi potol. Par'că se liberase şi
ea de greutate mare. O clipă numai m'am îndoit de povestea ei, dar întorcându-mi iarăşi
ochii la mortul din cui, am făcut îndată asemănarea între uimirea Iui de acum şi uimirea
de atunci:
— Marius, tu? Şi tu?... dar ce cauţi pentru numele lui Dumnezeu? Baldovin ! Săr­
man ule Baldovin ! Tu erai tâlharul aşteptat atunci.
Nu mă mai putui stăpâni: şi rasei cu atâta putere în nasul tabloului că Ariana
tresări : — De ce râzi ? Ce găseşti de râs... ?
Nu-i putui suporta privirea grea ce căzu asupră-mi.
— Pentru că, îi spusei îndată, cu ochii în pământ, mă fac forte să răpun pe Bal­
dovin viu şi înarmat, cum cu siguranţă se va găsi în noaptea aceea- Şi pe urmă voiu
chema pe judele instructor. La unu noaptea înarmat, în casa noastră.. îţi închipui ce
dovadă de vinovăţie, ne va furniza.? Dar haide să ne sfătuim...
— Da, da, să ne sfătuim ! O de-ai putea isbuti asta...
0 ! voi isbuti de sigur... Simţeam puterile înzecindu-mi-se, căci eu eram acum
urmăritorul...
Gândul meu râdea acum în hohote şi era de-o sburdălnicie fără seamăn. Ha! ha!
striga, cu toată puterea lui mută Ha, ha! ba! corbii lui I b y c u s . . . priveşte corbii lui
Ibycus! Şi arătam de sub masă cu degetul în tavan şi dam cu tifla închipuirei spre
sărmanul mort...

21

© BCU Cluj
 Iar el, în lumina crescândă a amurgului, învineţise de ciudă, iar ochii lucioşi, de
ulei, se căscaseră într'atât de uimire şi de necaz, că erau aidoma de mari şi de sticloşi
cu cei din noaptea ceia. Şi nici un fior nu simţeam pe şira spinărei.

O nedumerire se lăsă grea ca o părere de plumb în sufletul meu şi privind cu

scârbă pictura din părete, întrebai pe Ariana:
— Bine, dacă el putea să urască mai mult, desigur că şi iubiea mai mult. De ce
nu l'ai ales pe el? pe Baldovin, şi-ai ales pe acest?..
. . . pe-acest otrep, această cârpă de bucătărie, complectai în gând, contemplându-i
barba pătrată şi rară şi galbenă-fadă, de care cu drag l'aş fi luat să-1 scutur puţin, ca
pe-un popă beat.
Când pusei această întrebare era într'amurg. Poate în noaptea ce avea să urmeze,
venea Baldovin. Stăteam pe un fotoliu scund şi încăpător, cu un picior sub mine şi cu
altul legănându-1 cât îmi îngăduia unghiul genunchiului, ca pe-un pendul. Ea stătea în
pat, pe brânci, cu pumnii strânşi sub bărbie. Era mâncată de tot de întunerec şi nu i
se vedeau de cât faţa şi ochii; faţa părea că acum ia naştere din cununa părului care
făcuse una cu întunerecul odăii.
O întrebasem nepăsător, jucându-mă cu piciorul şi privind pe deasupra-i prin
fereastra mare larg deschisă, văpaia de aramă a lunei, ce inunda cerul din culisa răsă­
ritului. Acolo, departe, dincolo de tremurarea asta roşiatecă, o stea se sbătea înfricoşata
de par'că noaptea ar fi arătat-o deodată goală, vederii tuturor şi n'o lasă să se ascundă.
Am plecat îndată privirea sub puterea ochilor ce mă sfredeleau în negură. I-am
văzut negrii aprinşi pe ovalul nehotărât de figură, ca al apariţiilor supranaturale, când
se plămădesc sub voinţa tulburătoare de morţi, a magilor.
îmi răspundea înfiorător la întrebarea mea nesăbuită, tăcerea de moarte. Viaţa era
departe şi se auzea în huetul depărtat al trăsurilor. Intorsei ochii a spaimă spre tabloul
pe care înserarea îl descompusese. El exista însă în cele mai mici amănunte pentru
cugetul meu şi mă fixa cu aceiaşi ardoare, ca şi ochii cari spuzeau din pat.
Mă simţii prins între aceste două stafii care creşteau spre mine. Puţin n'a trebuit
să strig; mâna s'a întins tremurătoare la butonul electric şi lumină s'a făcut- I-sm vèzu
la locul lor: o femeie şi un tablou, o biată pictură proastă. Vedeniile nopţii dispăruseră.
Ariana mă privea nedumerită.
— Da. da, din cele ce mi-ai spus rezultă iubirea nemărginită a lui Baldovin. Ce te
miră? Unul care a ajuns până la omor, gândeşte-te...
Ea încă mă privea neînţelegătoare :
— E un criminal, poate vrei să răspunzi? Dar înainte de a fi, de a ajunge acolo?
Şi acum chiar? Sau acum, cu atât mai mult. A ucis pentru tine, pentru tiîie a săvârşit
o măreaţă grozăvie !
• Privii pe furiş la tabloul căruia îi râdeau ochii de viezure. Tresării speriat: vorbisem
prea mult.
— Te-a iubit, te-a iubit mai mult decât Orglindan, continuai ca să mă lămuresc.
Dacă acela îsi apăra onoarea, acesta în orice caz îşi căuta iubirea... cu orice preţ. cu
orice sacrificiu. Ascultă-mă pe mine: eu cred că el te-a iubit incomparabil mai mult.
De ce nu i-ai răspuns la fel !
Ea continuă încă bună bucată de -vreme să nu-mi răspundă şi asta îmi sburli trăsă­
turile a spaimă. Coborîi toată figura de sub raza ochilor ei, liniştiţi şi scormonitori. Pe
urmă, în sfârşit, îmi răspunse:
— Foarte simplu, pentrucă eu nu-1 iubeam de loc; nu simţeam nimic pentru dânsul
afară decât... însfârşit pentru că mi-era nesuferit...
Ah-
Acest „ah" nervos, care i se smulsese parcă singur din inimă, mă asigură mai mult
decât orice.
— A... nu-1 iubeai ?...
La aceasta într'adevăr nu mă gândisem. Intr'adevăr trebuia să iubească şi ea. Doamne,
era aşa de simplu! Şi atunci în mintea mea se rotunji sângeroasă ca roşul soarelui în
aousurile de iarnă, întrebarea cea nouă şi cea nemaipomenit de îmbolditoare, care-mi
q ninse vinele svâcninde ale tâmplelor, şi-mi umplu de tot capul de sânge:

22

© BCU Cluj
 — Dar eu... dar pe mine... ?...
Tabloul râdea ; mi se părea că-i văd vârful dinţilor, apărând dintre cele două buze
de ieftin carmin.
Dar ceiace era mai teribil, era că nici o groază nu mai întuneca acuma lumina
rece de iarnă ce mi se aprinsese sub frunte- Hvusei totuşi stăpânirea de mine, să întreb
pieziş-.•
— Hriana, dar dacă eu l'aş fi ucis..? admitem o bypoteză... dacă eu l'aş fi ucis,
te-ai răsbuna tot astfel ?.---
— Hm, ce idee!.. îmi răspunse ea repede şi dădu din umeri, privind în altă parte,
ca la auzul unei absurdităţi. Orghidan se strâmba de râs deşi ţinea acum buzele strânse.
Şi ochii parcă-i,clipeau, din cauza luminei ce 1 plesnea drept în ei; clipeau de râs...
— E bei, boerule! i-am zis printre dinţi, aici se joacă o carte mare.
Dar el râdea înainte, sigur de favoarea norocului. Veselia aceasta de lucru mort îmi
înţepa până ia sânge amorul propriu.
— Hriana. o părere, o simplă presupunere... Hid ar fi dovada iubirei adevărate...
— Lasă-mă cu prostiile tale...
Htunci cu svâcneli mari de umbre întinse, cocorii lui Ibycus se lăsară pe aripile
lor trădătoare. Ce-mi păsa acum de păsările acestea, cu ţipete lungi şi speriete, care-mi
intrau şiraguri lungi drept în ochi, ca două suliţe sfâşietoare? In mintea mea, dinaintea
ochilor mei, reîncepea misterul anticei metamorfoze. Vedeam petală cu petală, înâscân-
du-se trandafirul de foc. Hcolo în mijlocul acestor petale, erau staminele şi ovarele, era
cheia misterului. Hcolo, în necunoscutul acela parfumat vroiam să mă trezesc, să mă
simt, să văd, să înţăleg.
— Hriana, eu l-am ucis!...
Hm strigat cu atâta putere că am îngălbenit singur de îndrăsneala mea. Picioarele
mi s'au clătinat, mi s'au îndoit slabe şi moi şi sub ele s'a crăpat prăpastia cea grozavă,
pe care abia de îndrăsneam numai s'o întrevăd până atunci. Hm închis ochii şi am
aşteptat, livid şi tremurător; în urechi vâjîi un vânt teribil Mi s'a părut cà e vântul
cel cald din noaptea aceia caldă şi şuerătoare, ca sângele când gâlgâie. Nu vedeam ;
dar simţeam privirile negre, înţepându-mă ca acele- Ca la un cuvânt de blestem, floarea
se preschimbase brusc, îşi revenise. în om şi'n fiară. Şi acum mă adulmeca rânjind de
plăcere; prada se arăta suculentă. Mă isbi în piept mânia. Cum, nu mai pot r â d e ? -
Cum, tremurătura asta de vechitură gelatinoasă, trebue să mă dea de gol mai rău decât
o vorbă aruncată metalic, ca trâmbiţa în patru vânturi?
— încerci un joc urât dragul meu şi prost debitat! mă îmurajează ea-
Hbia acum casc ochii mari; pe-ai ei, şi-i ţine pe florile tapetului din tavan sau îi
plimbă pe cei doi şerpi, îmbinaţi în formă de caduceu ai micului candelabru electric.
— Te opresc să mai continui...
Tabloul se uită la ea cu tristeţe. Nu-i plac desigur vorbele ei. Poate o vrea mai
diplomată, mai perfidă- Dar ce are a face? Eu sunt acum cu ochii deschişi şi o cuprind
toată în cercul lor; şi beţia parfumului ei îmi, umple iarăşi tot pieptul; în faţă fereastra
e încă deschisă şi aduce odată cu sgomotele îndepărtate şi confuze, umezeala învioră­
toare care dă şi mai multă tărie parfumului de trandafir.
In colţ e oglinda în care mă văd, tablou viu, plin de culoare şi de viaţă ; sunt
înalt, voinic şi frumos, ochii îmi scânteiază de văpaia patimei şi pieptul îmi clocoteşte,
de vigoare şi curaj, o, nici odată nu m'am văzut atât de mare, atât de frumos! Iar în
cui e atârnat chipul hâd al rnortâciunei !
— Hriana, din nefericire este tristul adevăr. Eu, eu l-am lovit. îmi va fi cu nepu-
liinţă să lovesc în nenorocitul acela, care se va târî până la uşa ta, în noaptea aceasta.
Iţi jur că eu, eu sunt vinovatul. Pentrucă te iubeam. Să vedem acum: tu poţi să răs­
punzi cu o iubire tot aşa de mare, ca acea care m'a condus pe calea atâtor fapte?
Să vedem tu poţi să răspunzi cu iubirea tot aşa de mare a'înţălegerei, a iertărei, ce zic,
a încuviinţărei?..
Hşa-i vorbesc tare şi rar, răsunător şi privesc cu nepăsare la tablou! cadavrului
care mă încurajează: par'că aprobă din cap.
Dar Hriana care mă ascultă înfiorată se ridică şi părăseşte camera, furioasă :

23

© BCU Cluj
 — Cbiar ştii, ai început să mă plictiseşti de tot cu toana asta care ţi-a năzărit în
minte. Poţi vedea iubirea mea şi fără aî o pune în cumpéne aştf de absurde.
Şi ese trântind uşa.
Dar eu trebue, trebue să-i spun adevărul, trebue s'o conving de adevăr, ca să aflu
la rându-mi adevărul.
Nu ştiu cum, dar în mintea asta smucită din ţintele aşezărei ei, mă văd între gratii,
în întunerec, iar dincolo în lumina ferestrei o văd pe ea, Doamne! şi pe Baldovin, pri-
vindu-mă şi râzând. Mă cutremur. Şi totuşi e cu neputiinţă* Pe Baldovin nu-1 iubeşte
şi eu trebue neapărat să aflu adevărul, fără de care o viaţă cu gratii sau fără de gratii
n'are nici o însemnătate.
Şi am pornit botărât după dânsa pe lungile coridoare întunecate...

© BCU Cluj
 • I C O A N A O M U L U I
IN C L A S I C I S M ŞI ROMANTISM
DE

TUDOR V1ANU
L-rA începutul veacului trecut, romantismul venea cu misiunea să protestezie în
numele sensibilităţii, despre care toată lumea era de acord să creadă că veacul anterior
o nesocotise. Cum însă este greu de conceput ca în cuprinsul unei întregi sute de. ani,
aşa numitele puteri sufleteşti să se fi separat şi una din ele să fi fost eliminată cu de­
săvârşire, este mai firesc să spunem că romantismul venea să impună alte forme şi
categorii ale sensibilităţii decât acelea care predoroniseră în cele două veacuri anterioare
ale clasicismului. Dacă totuşi închipuirea pe care romantismul şi-o făcea despre sine era
posibilă, lucrul se datoreşte vederii, curente în psihologia timpului, despre autonomia
„facultăţilor sufleteşti", printre care, ultimii filosofi din şcoala lui Leibniz, acordaseră un
loc aparte „afectivităţii". In numele acestei „afectivităţi" se încerca acum o adevărată
revoluţie. Revoluţia socială decapitase pe rege; romantismul urmărea o revoluţie ase­
mănătoare în ceeace, cu o semnificativă metaforă politică, s'a numit „organizaţia mo­
narhică a spiritului". Romantismul voia să decapiteze anume pe „monarhul spiritului",
raţiunea.
Sensibilitatea, pe care noua societate produsă de revoluţie o aducea cu sine, era
în adevăr aceea din care pondera raţiunei dispăruse. Lumea aristocrată, desvoltată la
curţile numeroşilor regi şi principi care domneau în Europa, realizase o formulă sen­
timentală diferită de aceea pe care romanticii o asimilau pur şi simplu cu sensibilitatea
în sine. Rece, cu simţirea indiferentă şi neutră, nu putea fi această lume chiar numai
pentru motivul că femeea juca un rol atât de însemnat în ea. Semne despre o sensibi­
litate vibrantăfse găsesc destule în memoriile sau corespondenţa pe care ne-a lăsat-o
„lumea bună" din veacul al XVII-lea sau al XVIII-lea, dar această sensibilitate nu este
incompatibilă nici cu discreţia nici cu stăpânirea de sine, cu nimic din ceeace presupune
o integrare a sensibilităţii în acea organizare monarhică a spiritului, în fruntea căreia stă
controlul raţiunii.
Esteticianul italian B. Croce observă undeva că invazia mărturiei personale, a Io­
nului de confesiune. în literatura modernă, înseamnă pretutindeni o feminizare. Femeile
n'au reprezentat însă totdeauna lipsa «de stăpânire sentimentală. Interesant ar fi de studiat
clasicismul tocmai în persoana unora din femeile care au trăit în veacurile corespun­
zătoare. S'ar putea cita aici frumoasa culegere de scrisori a d nei de Sévigné, unde
exaltarea maternă se reflectă, se pricepe atât de bine pe sine şi se stăpâneşte cu atâta
demnitate, încât şirul scrisorilor este şi documentul unei inime omeneşti şi o adevărată
operă de artăi Acest din urmă caracter îl pierd scrisorile din veacul al XIX-lea, care
încetează să mai fie un "gen literar". Chiar când ele sunt semnate de un Flaubert şi
sunt străbătute de un dureros patetism, ele rămân numai simple „documente", roade
ale acelei impulsivităţi sentimentale care ajunse la modă odată cu romantismul. Sau când
aceste scrisori sunt semnate de alţii şi aduc o preocupare de artă, în sens clasic, ele
sunt astăzi legate cu o anumită notă de vetustate şi putem fi siguri vă vin din cercuri

25

© BCU Cluj
populare* rămase în afară de mişcarea culturală a timpului, unde nu rareori ni
se întâmplă să găsim fantoma unor atitudini vii cu o sută sau două sute de ani
în urmă.
Sentimentul pe care îl concepem astăzi în legătură cu aceste lucruri învechite ocupă
un loc pe care altădată îl avea tocmai sentimentul de desaprobare pentru acele atitudini
noui care nu reuşiseră să se impună şi care ofensau toate normele de stăpânire şi dis­
creţie de care buna lume clasică obicinuia să asculte. On fel de dispreţ, întâmpinăm şi într'un
caz şi într'altul- Dar pe când noi dispreţuim mai ales „demodatul", clasicii dispreţuiau mai
ales «noutatea" impetuoasă a manierelor. Dispreţul este în genere un sentiment aris­
tocratic; o sancţiune pusă în mişcare de conştiinţa de clasă. Dispreţueşte aristocratul
tot ce nu se însumează sub punctul de vedere al eticei sale specifice. Dar de sub acest
punct de vedere iese cu desăvârşire „poporul", al cărui nume lumea aristocrata îl pe-
cetlueşte cu o nuanţă peiorativă : cu această coloratură societatea aristocrată a Romanilor
pronunţă numele de plebe şi plebeu. Ciudată şi contrastantă situaţie deci! „Plebee" era
pentru lumea clasică — noutatea; pe când începând cu romantismul, calificarea aceasta
se potriveşte „vestustăţii", adică trecutului nobil care supraveţueşte în prezentul popular,
împrejurarea are desigur o explicaţie. Lumea clasică simţea că primejdia care o ame­
ninţă vine din partea claselor noui. Lumea modernă, lipsită de tradiţie pare a se teme
mai ales de trecutul în numele căruia vechea aristocraţie şi poporul se trezesc deodată
uniţi, flşa ne apare dispreţul ca o armă întrebuinţată pentru menţinerea influenţei de
care cineva, grup sau persoană, se bucură Ia un moment dat.
S'a observat că încă din veacul al XVIII-lea încep să apară tot mai des oameni de
felul acelora care mai târziu au primit numele de „originali". Originali sunt şi aceia
care practiceşte transgresează normele sociale ale timpului, dar şi aceia care în vorba
şi judecata lor dovedesc sau caută să facă dovada că se poate gândi şi altfel decât
obicinuit se gândeşte, şi că adevărul poate fi cercetat şi în altă parte decât acolo unde
lumea îl caută deobiceiu. Corelativul intelectual al originalităţii practice este spiritul
paradoxal. Hm avut şi altădată prilejul să arătăm că paradoxia în veacul al XVIII-lea
îşi are pricina sa istorică printre ultimele consecinţe ale încrederii cartcziane în raţiune,
flnume atunci când raţiunea dobândi o asemenea încredere în sine încât niciun frâu nu
mai putea reţine jocul abstract al dialecticei sale, ea ajunse să se opue sieşi. Această
luptă a raţiunii cu sine însăş, prin care ea se dă mereu de minciună, sub pretextul că
are mereu dreptate, a primit numele de paradox. Lumea clasică privea însă cu un ocbiu
rău şi pe originali şi mania lor paradoxală, flşâ pedepsi ea printre alţii pe nobilul
d'flrgenson, despre care Taine ne spune că eră dealfel un om de inimă şi talent, cu
teribila poreclă „la bête", dobitocul.
Desaprobări de aceeaş natură primeau în vremea clasicismului toţi aceia cari în­
tr'un fel oarecare căutau să se abată delà codul bunei purtări. Acest cod se ştie apoi
că era foarte minuţios. Exista un tipic al conduitei care regula cbiar gesturile cele mâi
mici ale vieţei. Societatea intervenea în împrejurările cele mai neînsemnate ale lumii
clasice şi-i prescria o regulă; iar grija acestei lumi de a adopta numai decât regula şi
de a nu o depăşi în niciun caz, dovedeşte că ea trăia numai pentru societate. «Onoarea"
din care Montesquieu făcuse principiul etic al monarhiilor era numai unul din aspectele
conştiinţei că eşti privit şi că trebue să trăeşti pentru spectatori. S ar putea observa totuş
că supravegherea şi conştiinţa că eşti supravegbiat alcătuesc într'o asemenea măsură o
trăsătură a oricărei societăţi, încât numai cu greutate s'ar putea face din ea o^ caracteris­
tică a lumii clasice. La o asemenea observaţie am răspunde însă că pe când în clasicism
amintita conştiinţă lucrează ca un motiv de integrare socială, în romantism ea lucrează
ca un motiv de izolare a individualităţii. Fireşte că tot pentru ochii spectatorilor se des­
făşurau acele pitoreşti mascarade care punctează cu câteva memorabile momente istoria
romantismului. înfăptuite ca să minuneze, chiar dacă ar fi trebuit în acelaş timp să
revolte, erau toate acele excentricităţi care odată cu romantismul veniră să înlocuiască
buna purtare exemplară a clasicilor. Cu anecdote nu ne putem ocupa aici. Important
pentru noi este să reţinem că ştiindu-se deopotrivă supravegheaţi, clasicii urmăreau să
obţină aprobarea societăţii, pe când romanticii nu se fereau să înfrunte chiar oprobriul
ei. Pe când clasicii năzuiau mai mult către stima lumii, romanticii voiau mai de grabă
s'o minuneze şi să-i smulgă admiraţia. Onoarea clasicului era să fie ca toată lumea

26

© BCU Cluj
 (chiar dacă această lume exemplară nu era de fapt o majoritate), acea a romanticului
era să fie deosebit de restul lumii şi asemănător numai cu sine însuş.
Dar în afară de aceste actoriceşti atitudini ale romanticului, care manifestând cel
mai mare dispreţ pentru media umană, voia totuş să se impună admiraţiei ei, vremea
cea nouă aduse într'un număr cu mult mai mare decât în trecut, temperamente solitare,
concentrate şi enigmatice- Este greu de spus dacă singurătatea în care se închideau un
Obermann sau un René înseamnă o renunţare definitivă la înclinarea aşa de firească
omului de a se oglindi în sufletul semenilor săi, sau dacă nu cumva există aici un gră­
unte de superioară ipocrizie, menită să imprime în această oglindă o imagine preferată.
In acest din urmă caz, solitarii meditativi ai romantismului nu s'ar deosebi de excentricii
care le erau contimporani, decât printr'o tactică deosebită şi mai rafinată, pe când nă­
zuinţa de a-şi izola individualitatea şi de a cuceri admiraţia, chiar în paguba stimei şi
a comprehensiunei, ar fi motivul unic care i a r determina. Practic nu s'ar schimba nimic
din toate acestea dacă am admite că în solutudinea romantică n'ar intra niciun element
de figuraţie, că în adevăr conştiinţa noului om singuratic ar rămâne străină de orice re­
prezentare a mediului înconjurător, pentrucă şi în acest cez ne-am găsi în faţa aceleiaş
desintegrări a individului din societate.
Dar mai vrem să adăugăm ceva. Dată fiind amintita variaţie în relaţia pe care
individul o înireţine cu societatea, ne întrebăm dacă această variaţie a avut o influenţă
şi asupra icoanei omului în literatură- Sau mai bine zis : pentrucă putem cu siguranţă
constata o schimbare, delà un secol la altul, şi în icoana literară a omului, apare între­
barea dacă se poate face o legătură între această schimbare şi cealaltă, amintită mai sus?
Despre literalura clasică s'a spus că înfăţişează caractere. Gelozia, fidelitatea, onoa­
rea, avariţia, mizantropia, impostura ş. a. m. d. fac parte dintre aspectele care au ali­
mentat teatrul tragic şi comedia clasică. Dar acestea nu sunt propriu zis stări sufleteşti,
ci concepte morale. On caracter — în sens clasic — este întruparea unui concept moral.
Romantismul introducând caracterele excepţionale, părăseşte cu desăvârşire poziţia pe
care o ocupase clasicismul mai înainte. Omul romantic nu mai este încarnarea unui
concept; nu mai este raţionalizat este scos de sub imperiul unei norme tipice. Cu timpul,
noua literatură şi cbjar teatrul (despre care poetica şcolară ne asigură mereu că înfăţi­
şează caractere), renunţă de a mai înfăţişa oameni şi se reduce să ne prezinte simple
stări sufleteşti. Dar pentru că ideea de caracter unitar nu mai jucă niciun rol, niciun
principiu nu mai fu în stare să unifice şi să îmbine convergent toate aceste stări de
suflet, Hei apare omul contradictoriu al romanului rus, care, din acest punct de vedere,
poate fi socotit drept postul cel mai înaintat al romantismului.
Hm spus că omul clasic este acela care trăeşte pentru societate, este acela privit,
judecat şi normalizat de ea. Din firea semenului, rămâne în ochii mediului care îl con­
sideră, numai ceeace ştie el mai dinainte şi în mod general despre firea oamenilor.
Omul închipuit de clasicism este aşa dar un om simplificat, redus la o trăsătură tipică ;
adică tocmai un „caracter". Clasicul privind lupta pasiunilor, recunoaşte cazuri de ge­
lozie, fidelitate,, avariţie, mizantropie ş. a- m. d. Massei bogate şi cotradictorii a indivi­
dualităţii, el îi ap'ică un regim de raţionalizare, după cum şi în viaţa practică, el îi pre­
tinde să se apropie de tipic. Intr'o lume în care vieaţa de societate era bunul cel mai
mare, nici nu putea să se întâmple altfel. Vieaţa de societate cere doar convenţii, ca­
tegorii care să permită o uşoară identificare şi să mijlocească luarea unei atitudini si­
gure de sine; ea vrea să se desfăşoare pe un teren îngrijit, cu poteci bine stabilite,
conducând către scopuri cunoscute mai dinainte.
. Ce se întâmplă dar când omul nu mai trăeşte pentru ochii lumii sau când năzueşte
numai s'o minuneze şi s'o revolte? Sau excentricul din mascarada romantică trece ş!
în literatură, întruchipând aşa numitul „caracter de excepţie" sau apare omul iraţional,
cu massa bogată şi contradictorie a individualităţii sale. Din aceste motive, romantismul
poate fi judecat ca un produs al singurătăţii omului în lume, indiferent dacă această
singurătate este autentică şi fatală sau voită şi provocată sau artificială şi simulată.
Numai că în această deosebită calitate a singurătiţii stă şi deosebirea dintre feluritele
genuri ale romantismului, care — se ştie — desvoltă o întinsă curbă între impostură şi
tragism.

© BCU Cluj
C R O N
IDEI, O A M E N I
PAN-EUROPA
Pan E U R O P A e o î m p r e u n a r e de n u m e
cu c a r e î n c e a r c ă de doi, trei a n i să n e d e p r i n d ă
u r e c h i a u n c u g e t ă t o r vienez, d. R. N . C o u d e n h o v e
Kalergi. O m u l e c u n o s c u t l a noi şi a fost a m i n ­
tit în reviste p e n t r u p ă r e r i l e p r o p r i u zise, i a r d e l à
o t r i b u n ă c h i a r cu u n citat n e a ş t e p t a t în spriji­
n u l e x p r e s i o n i s m u l u i ! M o d a î n g ă d u e şi m a i n e ­
gândite lucruri. Un Coudenhove era guvernato­
rul Boemiei s p r e sfârşitul H a b s b u r g i l o r şi trece
prin t r a t a t i v e l e f ă r ă r e z u l t a t şi f ă r ă sinceritate
din u l t i m e l e p a g i n i ale m e m o r i i l o r l u i M a s a r y k .
V o l u m u l , cu acest t i t l u de geografie politică,
a stârnit, a d o u a zi d u p ă r ă z b o i u , o v â l v ă a p r o a ­
pe a s e m e n e a cu a Mitteleuropei l u i N a u m a n n ,
în a j u n . A t â t că aici filozofia politică folosind
m a i m u l t dialectica p ă s t r e a z ă u n ton general
pacifist, p e c â n d dincolo, e c o n o m i s m u l încân­
t a t de sine se făcea n ă v a l n i c şi imperialist. C a r ­
tea m a i v e c h e s'a s c u f u n d a t foarte r e p e d e în
r ă z b o i u şi teoriile ei a u m a i r ă s u n a t c â t v a t i m p
în articole polemice de ziar d e s p r e r ă s p u n d e r i l e
i n a r d u i c a t a c l i s m ; c a r t e a m a i n o u ă a d a t naşte­
re la o m i ş c a r e în curs.
T o a t e mijloacele p r o p a g a n d e i a u fost p u s e în
s l u j b a acestei m i ş c ă r i . D e c u r â n d d. C o u d e n h o v e
Kalergi, c a r e a v o r b i t la Berlin, R o m a , Varşovia,
Viena şi P r a g a , a făcut u n t u r n e u şi în A m e r i c a .
Statele U n i t e s u n t m a i p r e g ă t i t e c h i a r decât E u ­
r o p a să î n ţ e l e a g ă şi p o a t e să f i n a n ţ e z e o a t a r e
idee. P ă c a t că, d u p ă cele scrise d e s p r e B a s a r a b i a ,
o c o n f e r i n ţ ă l a B u c u r e ş t i p a r e azi m a i puţin
p r o b a b i l ă . S'a î n j g h e b a t a p o i o e d i t u r ă , P a n - E u -
r o p a Verlag, cu sediul la Viena şi Lipsea. E a a
î m p r ă ş t i a t în l u m e o a d e v ă r a t ă l i t e r a t u r ă p a n -
e u r o p e a n ă , de cărţi, reviste şi manifeste. D . C o u ­
d e n h o v e K a l e r g i e la al treilea al s ă u v o l u m ,
d u p ă P a n - E u r o p a şi C r i z a concepţiei de v i a ţ ă :
I d e a l i s m u l p r a c t i c . A l t ă l u c r a r e , E t i c a şi H i p e r -
etica, a fost l u a t ă d e e d i t u r ă a s u p r ă - ş i , i a r alt
C o u d e n h o v e Kalergi, contele doctor Heinrich, îşi
28
I C I
& F A P T E
ŞI BASARABIA
p u b l i c ă tot acolo, cu o p r e f a ţ ă şi o î n c h e e r e a
iniţiatorului, Fiinţa antisemitismului. Clădirea
se î n a l ţ ă cat d u p ă cat. Şi în sfârşit, p e l â n g ă
fierberea d e opinie h r ă n i t ă de articole în ziare,
de c ă r ţ i şi d e conferinţe, o asociaţie, „ U n i u n e a
p a n - e u r o p e a n ă " , î n c e a r c ă să t o a r n e această or­
g a n i z a r e i d e a l ă în t i p a r e l e unei o r g a n i z ă r i p r a c ­
tice. Un P a n - E u r o p e a n e azi u n om c a r e p o a r t ă
o c o c a r d ă — soare galben t ă i a t d e o c r u c e roşie—
de u n şiling a u s t r i a c , şi p l ă t e ş t e o cotizaţie a-
n u a l ă de u n şiling şi j u m ă t a t e . M â i n e s'ar p u t e a
să fie c e t ă ţ e a n u l u n e i alte aşezări, m a i fericite, a
lumii. N u d e g e a b a în p ă d u r i l e şi s m â r c u r i l e Vin-
dobonei îşi m e d i t a g â n d u r i l e d e pace, cu ochii la
focurile M a r c o m a n i l o r din faţă, î m p ă r a t u l r o m a n
de-acunl a p r o a p e şaptesprezece secole. S u n t gân­
d u r i c a r e se r e i a u şi v e t r e p e glob, p r e d e s t i n a t e .
P a n - E u r o p a e n u m a i p o t r i v i t ă să ridice n e n u ­
m ă r a t e îndoeli. C e a m a i g r e a c că ea n u se p o a t e
realiza decât c a p a r t e a u n u i sistem, şi o d a t ă cu
el. Acel sistem î n s e a m n ă o n o u ă g r u p a r e a con­
tinentelor, c a r e s'ar u n i şi s'ar s f ă r â m a d u p ă cri­
terii economice şi politice în g r u p u r i c i u d a t e , ca
î n t r ' o h a r t ă geologică u n d e a r a p ă r e a şi f o r m a ­
ţiile de p u n ţ i sau de r u p e r i ale altor ere. C e p u ­
tere să s c u t u r e caleidoscopul lumii, ca să iasă a
c a s t ă figură? P r o p a g a n d a d-lui Coudenhove
Kalergi, cu a r g u m e n t e l e ei dialectice? N e temem
că n ' a j u n g e ! A l ă t u r i de P a n - E u r o p a cu 25,6 m i ­
l i o a n e d e k m şi 431 m i l i o a n e locuitori a r t r e b u i
să stea, în h o t a r e a p ă r a t e d e c o n v e n ţ i i i n t e r n a ţ i o ­
nale, P a n - A m e r i c a cu 30,2 m i l i o a n e k m . şi 202
m i l i o a n e locuitori, Asia r ă s ă r i t e a n ă c u 11,7 m i ­
lioane k m . şi 408 m i l i o a n e locuitori, R u s i a cu 22
m i l i o a n e k m . şi 145 m i l i o a n e locuitori şi Brita-
n i a cu 36,3 m i l i o a n e k m . şi 454 m i l i o a n e locuitori,
din C a n a d a şi Africa, prin I n d i a p â n ă în A u s ­
tralia, o a d e v ă r a t ă î n c h e g a r e s u p r a şi intercon­
t i n e n t a l ă . C â t e p r o b l e m e n u se a s c u n d î n d ă r ă t u l
fiecăreia din aceste formule, p r o b l e m e zi cu zi tot
© BCU Cluj
 m a i a n e v o e a m â n a t e şi p e c a r e orice î n c e p u t d e
r a ţ i o n a l ă s t a b i l i z a r e , c u m a r fi cel p r o p u s , le-ar
face să e x p l o d e z e ?
Şi l ă s â n d d e o p a r t e s i s t e m u l c a întreg, P a n -
E u r o p a însăşi, p r i v i t ă în sine, n u c o n v i n g e c â t u ş
de p u ţ i n . D e s p l e n d i d a i z o l a r e a A n g l i e i se vor­
beşte m a i d e m u l t , i a r p r o p u n e r i l e geografilor c a
m a r g i n i l e E u r o p e i să fie aceleaşi c u a l e Rusiei
d i n s p r e A p u s , a u d e ş t e p t a t l a v r e m e a lor u n i n ­
teres d e c u r i o z i t a t e , f ă r ă v a l o a r e p r a c t i c ă nici
c h i a r în c u p r i n s u l ştiinţei p r o p r i u zise. H a r t a d e ­
s e n a t ă şi c o n f e d e r a ţ i a de S t a t e c r e i a t ă p e aces­
te v e c h i d a t e d e d. C o u d e n l i o v e K a l e r g i n u se
ţin. E u r o p a f ă r ă A n g l i a , în a c ă r e i o r b i t ă poli­
tică şi s p i r i t u a l ă t r ă e ş t e , şi f ă r ă R u s i a , c u c a r e se
află î n t r ' o p e r i o a d ă d e i n t c r c i r c u l a ţ i e m u l t i p l ă şi
vioae, p o a t e fi foarte b i n e P a n - E u r o p a , d a r n u
m a i e E u r o p a . Apoi, în E u r o p a a c t u a l ă d ă i n u e s c
de zeci d e a n i c â t e v a colectivisme de c a r a c t e r
mistic şi c u l t u r a l politic, m u l t m a i p u t e r n i c e de­
c â t ideea P a n - E u r o p e i , c a r e le d i s p r e ţ u e ş t e . D e
pildă, P a n s l a v i s m u l , fost p â n ă m a i ieri P a n r u -
sism, şi a c ă r u i c a p i t a l ă v r e a să fie l a V a r ş o v i a
sau la P r a g a ; teritoriul ar începe delà vulcanii
Kamciatkei. Singur Pan-Germanismul rămâne
în p i c i o a r e şi a r p r e c u m p ă n i , p r i n c o n ş t i i n ţ a de
g r u p şi p r i n n u m ă r , în orice P a n - E u r o p ă vii­
toare.
Şi de ce n e - a r t r e b u i s p i r i t u l Vienei, a p ă s a t ă
î n c ă de o r i z o n t u l ei h a b s b u r g i c şi g e r m a n i c , o-
tlată ce a v e m s p i r i t u l G e n e v e i ? D e ce, d a c ă e
vorba de organizare internaţională, Pan-Europa,
c a r e î n c ă n u e, şi n u Societatea N a ţ i u n i l o r , c a r e
de bine, de r ă u e?
A m î n c e p u t să scriem î n s ă cu o i n t e n ţ i e m u l t
m a i m o d e s t ă şi v r e m să n e m e n ţ i n e m l a ea. Cele
de p â n ă acum sunt n u m a i o introducere, n u o
c o n t r o v e r s ă . I n ce l e g ă t u r ă p o a t e v e n i B a s a r a b i a
cu P a n - E u r o p a ?
In r e v i s t a sa „ P a n - E u r o p a " , c a r e c e r c e t e a z ă de
la n u m ă r l a n u m ă r s i t u a ţ i a i n t e r n a ţ i o n a l a în l u ­
m i n a nouei formule, d. C o u d e n l i o v e K a l e r g i vor­
beşte p e l a r g d e s p r e c h e s t i u n e a B a s a r a b i e i . A-
ceasta în l e g ă t u r ă c u h o t a r u l r u s o - e u r o p e a n .
H o t a r u l cu p r i c i n a a r a v e a î n t r ' u n loc o s p ă r ­
t u r ă . A c e a s t ă s p ă r t u r ă s'ar c h e m a Basarabia.
R u s i a n ' a r e c u n o s c u t n i c i o d a t ă l a t u r a d e aici a
g r a n i ţ e i . E a p r i v e ş t e B a s a r a b i a ca o c u p a t ă şi n u
ca a n e x a t ă , i a r P r u t u l ca h o t a r u l său d e d r e p t
faţă de România.
A t â t a v r e m e cât ţ i n e deosebirea a c e a s t a d e v e ­
deri şi cele d o u ă p u t e r i n u se învoesc, B a s a r a b i a
r ă m â n e cea m a i a p r i g ă p r i m e j d i e p e n t r u p a c e a
europeană. O trecere peste Nistru a trupelor ro­
şii a r a d u c e n u n u m a i u n r ă z b o i u r u s o - r o m â n , ci
un n o u r ă z b o i u e u r o p e a n . D e a c e e a p r o b l e m a
B a s a r a b i e i n u p o a t e fi p r i v i t ă ca i n t e r e s â n d n u ­
m a i R u s i a şi R o m â n i a . D e s l e g a r e a e f o a r t e g r e a
p e n t r u c ă nici u n a d i n ţ ă r i n u v r e a să d e a î n ­
d ă r ă t şi a m b e l e a r a v e a o a r e c a r e d r e p t u r i asu­
p r a acelui p ă m â n t , d a r E u r o p a n ' a r t r e b u i să în-
g ă d u e c a a c e a s t ă s i t u a ţ i e n e l i m p e d e să d u c ă l a
un r ă z b o i u , i a r p â n ă a t u n c i să s p â n z u r e c a o
sabie a l u i D a m o c l e s a s u p r a ursitei sale.
Deslegarea paşnică a chestiunii Basarabiei ar
fi cu p u t i n ţ ă n u m a i p e c a l e a u n u i c o m p r o m i s .
S'ar p u t e a m e r g e î n a p o i p â n ă l a g r a n i ţ a din
1878, p r i n c a r e s'ar fi d a t i p a r t e a d e m i a z ă n o a p t e
Rusiei, şi cea de m i a z ă z i R o m â n i e i . C a p r e ţ al
B a s a r a b i e i d e m i a z ă z i , R o m â n i a a r p u t e a să se
lipsească d e t e z a u r u l p i e r d u t în R u s i a în t i m p u l
r ă z b o i u l u i . O a l t ă p u t i n ţ ă a r fi d e s p ă g u b i r e a
29
Rusiei p r i n t r ' u n m a r e î m p r u m u t i n t e r n a ţ i o n a l .
C h i a r o a s e m e n e a j e r t f ă a r costa E u r o p a m a i p u ­
ţin d e c â t o p r i m e j d i e d e a n i şi u n n o u r ă z b o i u .
Pentru creiarea Pan-Europei chestiunea basa­
rabeană alcătueşte deopotrivă o grea problemă.
Căci E u r o p a n u poate garanta graniţa Nistrului
c â t ă v r e m e n'o g a r a n t e a z ă Rusia. E a n ' a r p u t e a
sa s c h i m b e r ă z b o i u l l a t e n t d i n t r e R o m â n i a şi
Rusia într'o stare de războiu ruso-european.
Nici n ' a r p u t e a p r e t i n d e u n ţ i n u t l a c a r e R u s i a
n ' a r e n u n ţ a t n i c i o d a t ă , şi care, d u p ă c o n c e p ţ i a
de d r e p t r u s ă , a r fi o p a r t e i n t e g r a n t ă din u n i u ­
nea Sovietelor. P e n t r u c ă u n scop d e c ă p e t e n i e al
politicii e x t e r n e p a n e u r o p e n e a r t r e b u i să fie
p ă s t r a r e a p a ş n i c e l o r şi b u n e l o r l e g ă t u r i cu sin­
g u r u l vecin d e u s c a t , R u s i a .
I n î m p r e j u r ă r i l e de azi P a n - E u r o p a a r p u t e a
a ş a d a r să i n t e r v i e p e n t r u o r e g u l a r e în folosul
României a problemei, dar p â n ă atunci n'ar pu­
tea să-i g a r a n t e z e d e c â t g r a n i ţ a P r u t u l u i şi n u
a N i s t r u l u i ; ceeace a r fi î n s ă tot u n a cu o pof-
t i r e f ă c u t ă R u s i e i să o c u p e B a s a r a b i a .
Pe de altă parte, regularea paşnică a graniţei
a r fi în cel m a i m a r e i n t e r e s a l R o m â n i e i . A r fi
c a t a s t r o f a l p e n t r u o ţ a r ă să creeze o Alsacie-Lo-
r e n ă şi s'o a p e r e î m p o t r i v a u n u i vecin cu u n te­
r i t o r i u de o s u t ă de ori m a i m a r e d e c â t al s ă u .
De câteva săptămâni Marea Putere Japonia a
evacuat fără pierdere de prestigiu valoroasa
şi f o a r t e î n s e m n a t a din p u n c t d e v e d e r e s t r a t e ­
gic i n s u l ă S a c a l i n d e M i a z ă n o a p t e , p e c a r e o ţi­
n u s e o c u p a t ă tot a t â t d e m u l t c â t şi R o m â n i a
Basarabia. A făcut-o de bunăvoe, cu toate drep­
t u r i l e istorice a s u p r a a c e s t u i p ă m â n t , p e n t r u c ă
nici a c e a s t ă b o g a t ă i n s u l ă n u p u t e a t r a g e în
c u m p ă n ă cât p a c e a şi p r i e t e n i a cu Rusia.
P o a t e că a c e a s t ă f a p t ă d e î n ţ e l e p c i u n e politi­
că şi d e p a r t e v ă z ă t o a r e n ' a r e să r ă m â n ă fără
u r m ă r i a s u p r a politicii b a s a r a b e n e a R o m â n i e i
şi a E u r o p e i . C ă c i n u s'ar p u t e a în d e s t u l a t r a g e
l u a r e a a m i n t e c ă acest gol în p a c e a l u m i i , a r a-
m e n i n ţ a în fiece c l i p ă E u r o p a c u d i s t r u g e r e a .
I n c h e e r e a n u p o a t e fi d e c â t că deslegarea
problemei b a s a r a b e n e e o cerinţă esenţială şi
g r a b n i c ă a P a n - E u r o p e i şi a p ă c i i e u r o p e n e .
A m u r m ă r i t f o a r t e d e a p r o a p e şi p e a l o c u r i
a m r e d a t c h i a r î n t o c m a i g â n d i r e a d-lui C o u d e n ­
liove K a l e r g i . In acest m i c f r a g m e n t ea e p r e ­
ţioasă a t â t c a p ă r e r i , cât şi c a a r g u m e n t a r e . Cei
vechi a v e a u o v o r b ă , că l e u l se c u n o a ş t e d u p ă
g h i a r ă . D i a l e c t i c a v i e n e z ă e isteaţă, d a r nu e
leonină.
I n t â i u , ea n u s t ă p â n e ş t e faptele, ceeace e î m
grijitor p e n t r u cine s'a ï n e i n s l a o a ş a «1;? fitfii-
c o ş a t ă i s p r a v ă . L a n o i stiu şi copiii d e şcoală
p r i m a r ă că l a 1878 R u s i a n e - a l u a t p a r t e a le
B a s a r a b i e c ă p ă t a t ă d e n o i prin v o i n ţ a P l i e r i l o r
d u p ă r ă z b o i u l C r i m e i i , i a r n u c ă a t u n c i a r fi i&-
v u t loc v r e o î m p ă r ţ i r e î n d o u ă p r i n b u n ă î n v o ­
ială, n i m e r i t ă să fie azi l u a t ă pildă.
D a r c h i a r z i c â n d u - i altfel acestei tieştiinţe,
a c e a d i a l e c t i c ă i a t ' c c ă t r e c e p e s t e sau i g n o r e a z ă
c h i a r t â l c u l u n o r fapte. Rusiei n u - i este de-o li­
nie de h o t a r p r i n mijlocul B u g e a c u l u i , peste
v ă i l e s ă r a t e c u s a t e d e G ă g ă u ţ i , de B u l g a r i , d e
T ă t a r i , de G e r m a n i şi d e F r a n c e z i , c a r a c t e r i s t i ­
că şi n a t u r a l ă p o a t e n u m a i p e n t r u P a n - E u r o p a
c a v r e d n i c ă f r o n t i e r ă c o n t i n e n t a l ă , ci ea v r e a Ba­
s a r a b i a î n t r e a g ă . O v r e a d â r j , c u orice p r i m e j ­
die, a r ă t â n d astfel u n i n t e r e s a s c u n s m u l t m a i de
s e a m ă decât cel m ă r t u r i s i t . In î n ţ e l e s u l a c e s t a
chestia Basarabiei e într'adevăr m a i mult decât
© BCU Cluj
 Mimai r o m â n e a s c a şi t r e b u e a p ă r a t ă cu p u t e r i
m a i m a r i decât ale m i c u l u i n o s t r u Stat. O v r e a
n e a p ă r a t , cu t o a t e că s'a lipsit d e tot l i t o r a l u l
baltic şi d e a t â t a P o l o n i e şi Rusie A l b ă şi cu
t o a t e că p r i n s t a r e a s ă l b a t i c ă , de stepă k i r g h i z ă ,
în c a r e a lăsat-o, n u d e p a r t e d e ce e r a în 1812
l a a n e x a r e , a v ă d i t c u m n u se p u t e a m a i lim­
p e d e cât î n d r ă g e a acest p ă m â n t — p e n t r u că-i
t r e b u e D u n ă r e a ! A n u şti s a u a dosi această
r ă s c u n o s c u t ă p o r n i r e , făcând, s t â n g a c i u sau ne­
sincer, o p r o p u n e r e c a r e îşi b a t e j o c d e a-
m â n d o u ă p ă r ţ i l e , a p a r e ca î n c ă u n a din t r ă s ă ­
turile dialecticii vieneze.
In a f a r ă că o a s e m e n e a linie a r lăsa dincolo
de ţ a r ă t o c m a i ceeace, m a i v i u şi m a i a c t u a l de­
cât d r e p t u l istoric, descopere B a s a r a b i a ca a
noastră: aproape întreaga populaţie românească
d i n t r e N i s t r u şi P r u t .
Aceeaş dialectică foloseşte cu p u t e r e concluzi-
\ ă analogia. O d a t ă ea sperie l u m e a cu vestea că
R o m â n i a a r fi f ă u r i t o Alsacie-Lorenă r u s ă din
fosta g u b e r n i e l ă s a t ă de î m p ă r ă t e ş t i i şi v r e m e l ­
nicii ei c o t r o p i t o r i în a n a l f a b e t i s m şi f ă r ă k i l o ­
m e t r u de şosea, c a r e fusese t o t d e a u n a p â n ă în
toiul r ă z b o a e l o r n a p o l e o n i e n e o b i a t ă p a r t e din
t r u p u l Moldovei călcat d e t o a t e hordele, cu ben-
dere de piatră păgâne la vadurile Nistrului. Nu­
m a i decât apoi n i se p u n e î n a i n t e e v a c u a r e a Sa-
c a l i n u l u i de M i a z ă n o a p t e de c ă t r e J a p o n i a , o-
c u p a t c a m tot a t â t a v r e m e şi c a m tot de p e a-
t u n c i c a şi B a s a r a b i a . S a c a l i n u l şi B a s a r a b i a !
P a r t e a d e ostrov locuită de c â ţ i v a ocnaşi şi Ba­
s a r a b i a cu istoria ei, cu m ă n o s u l p ă m â n t , cu
cele a p r o a p e trei j n i l i o a n e de l o c u i t o r i ! D a c ă şi
celelalte a r g u m e n t e p e c a r e e c l ă d i t ă P a n - E u r o ­
p a vor a v e a t ă r i a şi î n ţ e l e p c i u n e a a c e s t u i a ? !
T r a n s c r i e m din m a r e l e Seydlitz, u l t i m a ediţie,
p a g i n a 435: „Sacalinul. Insulă între paralelele
H a m b u r g u l u i şi Triestului, l u n g ă de 950 k m .
A r e l a M i a z ă n o a p t e conifere, d a r şi m e s t e a c ă n i
şi s t e j a r i ; l a Miazăzi creşte cartoful, g r â n e l e şi
c h i a r p l a n t e s u b t r o p i c a l e . V r e m e a m e r e u negu­
r o a s ă şi v a r a c a l d ă şi s c u r t ă înlesnesc desvolta-
r e a i e r b u r i l o r şi a p ă d u r i l o r . î n s e m n a t e s u n t ză­
c ă m i n t e l e d e c ă r b u n i . P a r t e a d e l à Miazăzi de
p a r a l e l a 50 a p a r ţ i n e i a r ă , d e l à 1905, Japonezilor,
c a r i cu e a s t ă p â n e s c s t r â m t o a r e a L a Perouse. Ei
t r a g aici foloase din p r i n s u l peştelui, p e n t r u h r a ­
n ă şi î n g r ă ş ă m â n t , şi şi-au sporit m u l t veni­
t u r i l e p r i n e x p l o a t a r e a nesecatelor z ă c ă m i n t e de
MODERNIZAREA L U I P L U T A R H
P a U L B O U R G E T c ă u t â n d să-şi d e a u n r ă s ­
p u n s l a î n t r e b a r e a , logică de altfel ce-a d e t e r m i n a t
p e T a i n e să î n c e r c e în l'Etienne M a y r a n , genul
rornanului, c o n c h i d e a că r o m a n c i e r u l u i i se
p r i n d m a i uşor calităţile de artist decât criticu­
lui. D e ce o a r e u n critic n u a r fi a d e m e n i t să
transforme o monografie într'un roman? Imagi-
n a ţ i - v ă că R e n a n a r fi t r a n s f o r m a t s t u d i u l său
a s u p r a î m p ă r a t u l u i filozof M a r c - A u r e l i u î n t r ' u n
r o m a n . C r i t i c u l filozofic şi istoricul n ' a r fi re­
n u n ţ a t l a nimic, în s c h i m b c o n t u r u l c u g e t ă r i i ul­
t i m u l u i filozof p ă g â n — c o l o a n ă de m a r m k t r ă sin­
g u r a t e c ă u i t a t ă î n t r e u m i l e b o r d é e — în mijlo­
cul d i b u i r i l o r creştinismului p r i m i t i v a r fi c ă p ă ­
tat m a i m u l t relief plastic, d r a m a u n e i sensibili­
tăţi s'ar fi m u t a t . d e p e p l a n u l a b s t r a c t în cel a-
50
c ă r b u n i şi petrol, p e când p a r t e a de M i a z ă n o a p ­
te r u s ă e l ă s a t ă în p ă r ă s i r e şi, de c â n d s'a o p r i t
t r i m e t e r e a puşcăriaşilor, a a j u n s a p r o a p e lipsită
de fiinţă omenească".
Şi i a t ă c u m s i n g u r a piedică, sau cea m a i de
seamă, l a a l c ă t u i r e a P a n - E u r o p e i ai: fi să fim
noi! I a r ă a r fi să ni se d e a r o s t u r i de m a r e cin­
ste, c a acelea medievale, de s t r a j ă şi de p u n t e l a
p r a g u l R ă s ă r i t u l u i , şi iară, ca a t u n c i , să n e j e r t ­
fim p e n t r u ceilalţi. C â t ă v r e m e t r e b u e să j u c ă m
p e u l t i m u l venit p e r s o n a g i u î n t r ' o f a b u l ă cu lei
şi alte fiare b o l n a v e de c i u m ă ? N u p o a t e să m a i
facă şi a l t c i n e v a p e i m n u l m ă g a r al lui L a F o n ­
taine, c a r e t r e b u e să. m o a r ă p e n t r u c ă a m â n c a t
u n fir d e i a r b ă ? Şi u n fir ele i a r b ă din p r o p r i a
livadă?
A t i t u d i n e a n o a s t r ă în a s e m e n e a împrejurări
p o a t e fi f a ţ ă de P a n - E u r o p a îndoită. Ne-o înte­
meiem f ă r ă să m a i î n ş i r ă m a r g u m e n t e , c a r e s u n t
tot a t â t e a d r e p t u r i şi n u î n g ă d u e să ne m a i în­
t o a r c e m l a v r e u n c o m p r o m i s în p r o b l e m a Basa­
rabiei, p r i v i t ă ca deslegată p e n t r u noi, ci r ă m â ­
n â n d în a t m o s f e r a dialectică a l u c r ă r i i , prilej
al acestor p r e a m u l t e r â n d u r i .
Sau o p r i m i m a c e a P a n - E u r o p ă , cu formule
pacifiste şi c o c a r d ă , şi a t u n c i n u ne-am învoi
nici în r u p t u l c a p u l u i să m a i lăsăm, î m p u ţ i n â n ­
d-o t o c m a i noi, fie şi o p ă r t i c i c ă din teritoriul
ei c o n t i n e n t u l u i politic vecin. A m fi, e x a g e r a ţ i
c u m sunt neofiţii m a i P a n - E u r o p e n i decât P a n -
Europa.
Adică: Basarabia întreagă!
S a u n'o p r i m i m , t r i m i ţ â n d - o l a p l i m b a r e , şi a-
t u n c i , fireşte, rostul de î m p ă c i u i t o r i ai Rusiei
ca să se p o a t ă n a ş t e o n o u ă societate a n a ţ i u n i ­
lor d e pecete m a i m u l t g e r m a n i c ă şi ieşită diri-
tr'o v a t r ă d e înţelegere a p r o b l e m e i n a ţ i o n a l i t ă ­
ţilor şi a p ă c i i lumii, c u m s'a făcut c u n o s c u t ă în
istorie Viena, n u n e priveşte.
Aşa dar: Basarabia întreagă!
î n t r ' u n caz şi în celălalt sorţul nostru c să r ă ­
m â n e m c u m s u n t e m . Şi, a j u n g â n d o d a t ă să vor­
b i m în sfârşit cu p o p o r u l rus, peste potentaţii
lui, ţ a r i b i z a n t i n i s a u c o m i s a r i sovietici, nu se
p o a t e să n u n e înţelegem, p e n t r u c a d r e p t u l nos­
t r u să n u m a i stea, c a astăzi, sub gurile d e t u n
şi î n a i n t e a copitelor e ă l ă r i m i i cazace, sau în
m e a n d r e l e b i n e v o i t o a r e ale dialecticii vieneze.
EMANOII. BUCUŢA
nimat. D a c ă d u p ă c u m s p u n e A l b e r t T h i b a u d e t
„ a d e v ă r a t u l r o m a n este ca o a u t o b i o g r a f i e a p o ­
sibilului", de ce b i o g r a f i a unei existenţi e x c e p ­
ţionale n u a r p u t e a fi u n p u n c t de plecare, u n
s t i m u l e n t p e n t r u i m a g i n a ţ i a u n u i scriitor?
T a n g e n ţ i a l a c e a s t ă p r o b l e m ă şi-a p u s ' o A l b e r t
T h i b a u d e t v o r b i n d de posibilităţile de, r e a l i z a r e
ale r o m a n u l u i i n t e l e c t u a l u l u i („Le liseur de Ro­
mans").
„Un a r t i s t face c o n c u r e n ţ ă stării civile c a r e în­
registrează oamenii, el n u face c o n c u r e n ţ ă regis­
t r u l u i divin în c a r e el însuşi este înscris şi în
c a r e se î n m a t r i c u l e a z ă geniile.
N u n u m a i u n geniu n u p o a t e să creeze u n ge­
niu i m a g i n a r , d a r n u isbuteşte c h i a r să reconsti­
t u e prin r o m a n , să facă un om de geniu real să
© BCU Cluj
r e t r ă i a s c ă direct. Cei m a i m a r i scriitori ni seco­
lului al X I X au î n c e r c a t să p u n ă în p i c i o a r e o fi­
g u r ă a lui N a p o l e o n : nici H u g o , nici V i g n y , nici
Tolstoi n ' a u f ă c u t o c o n c u r e n t ă serioasă stării ci­
vile d i n Ajaccio. E x p l i c a ţ i a s u m a r ă p e c a r e o dă
T h i b à u d e t (mai m u l t o c o n c l u z i e d e c â t o d e m o n ­
straţie) e s t e : „ r o m a n u l g e n i u l u i n u este c a p a b i l
să s u s ţ i n ă c o n c u r e n ţ a n a t u r i i , s i n g u r ă c a p a b i l ă
de a c r e i a genii.
„Şi r o m a n u l inteligenţei n u este c a p a b i l d e a
face c o n c u r e n ţ ă criticei".
I a t ă î n s ă că e d i t u r a Pion, a î n c e p u t să-şi p u ­
blice d i n seria „Lc R o m a n des g r a n d e s existen­
ces" p r i m u l v o l u m „La P r o d i g i e u s e vie d ' H o n o r é
de B a l z a c " d e R e n é B e n j a m i n . In „ R e v u e Hebdo­
m a d a i r e " Louis L a t z a r u s p u b l i c ă „ r o m a n u l e-
xistenţei l u i R i v a r o l " i a r severul critic H e n r i
Massis o d a t ă c u r ă s p u n s u l p e c a r e îl p r e g ă t e ş t e
lui O s w a l d S p e n g l e r p r o f e t u l d e c l i n u l u i occi­
dentului, lucrează şi r o m a n u l existenţii lui
Pascal.
In b u n ă p a r t e f o r m a r o m a n u l u i o d e t e r m i n ă
cititorul, c u m d e t e r m i n ă eflorescenta u n u i gen li­
t e r a r şi r e d u c e l a i n e x i s t e n ţ ă alt gen. P a s i u n e a
p u r ă de l i t e r a t u r ă s'a î n t r e t ă i a t cu n e c e s i t a t e a d e
a se i n f o r m a ; s t u d i i l e istorice i m p u n n u n u m a i
o p r e g ă t i r e p r e a l a b i l ă , o d i s c i p l i n ă a inteligenţii
d a r şi o m a i a s p r ă c o n c e n t r a r e i n t e l e c t u a l ă , i a r
o m o n o g r a f i e se s t r ă b a t e cu m u l t m a i a n e v o i o s
ca u n r o m a n , d e aci a r ă s ă r i t g â n d u l a c e s t u i gen
l i t e r a r o a r e c u m b a s t a r d , din î n c r u c i ş a r e a criti­
cei l i t e r a r e cu r o m a n u l . C h i a r d a c ă u n scriitor
n'ar a v e a î n s u ş i r i e x c e p ţ i o n a l e d e e v o c a r e a u n e i
atmosfere morale, de plasticizaie a unor împre­
jurări, de s u g e r a r e a u n e i vieţii d e o t u m u l t o a s ă
exuberanţă, totuşi va reda mult m a i viu, mult
m a i intelibigil, i m p o n d e r a b i l u l ce a m a r c a t o e-
x i s t e n ţ ă e x c e p ţ i o n a l ă . C r i t i c u l este o b l i g a t
dea la o p a r t e a m ă n u n t u l pitoresc, m i ş c a r e a , a c ­
c e n t u l p l a s t i c al u n e i vieţi, p e n t r u a f i x a ceiace
este p e r m a n e n t , ceiace este u n a d a o s l a ideologia
u n u i popor, d e a c e i a e v o c a r e a c r i t i c u l u i n u con­
ţine d e c â t e l e m e n t e a b s t r a c t e , o p e r a şi c r e i a t o r u l
ei s u n t f i x a ţ i în f o r m u l e a p r o a p e algebrice. A m
p u t e a s p u n e că o m o n o g r a f i e critică este o p l a c ă
r a d i o g r a f i c ă a unei m a r i e x i s t e n ţ i şi d e ce n ' a m
m ă r t u r i s i c u o a r e c a r e sinceritate, c ă p r e f e r i m u n
p o r t r e t o r i c â t de n e d i b a c i u r e a l i z a t d e u n p i c t o r
mediocru chiar, unei admirabile plăci radiogra-
fice? Mai b i n e c a orice s t u d i u critic se a p r o p i e d e
acel v u l c a n al i m a g i n a ţ i e i „Le v o y a g e d e Sha­
k e s p e a r e " al l u i Léon D a u d e t , i a r c r i z a m o r a l ă a
F r a n ţ e i m a r c a t e în ceiace s'a g r u p a t c a i d e a l i s m -
m i l i t a n t în j u r u l g e n e r a l u l u i B o u l a n g e r în r o ­
manul „L'Appel au soldat" de Barrés, sau d r a m a
d e s o n o r a n t ă a afacerii P a n a m a , „ p r o s t i t u ţ i a p a r ­
BUCURA
Din a d â n c i m i t r e z e d e o b o s e a l ă s c r â ş n i t ă şi
de t u l b u r a r e s t o a r s ă în z â m b e t , p o a t e să p a r ă
când şi c â n d c i u d a t să vezi n e t u r b u r a r e a p u ţ i n
s t r ă i n ă şi n e o b o s e a l a p u ţ i n rece a a l t u i a , d a r
poate să fie şi b i n e f ă c ă t o r , şi m a i ales a t u n c i
c â n d b ă n u i că m a i m u l t d e c â t c e v a firesc, este o
disciplină şi o s i g u r a n ţ ă d e sine, o s i g u r a n ţ ă l u ­
minoasă, n u a t â t î n t r u ce este f ă c u t şi î m p l i n i t ,
l a m e n t a r i s m u l u i " în „Leiirs F i g u r e s " tot de
Barrés.
Posibilităţile de a p r i n d e sensul u n o r î m p r e j u ­
r ă r i politice şi sociale sporesc l a u n r o m a n c i e r ,
c a r e s t r ă m u t ă s c h e m a t i c a teoretică a î n l ă ţ u i r i i
c a u z e l o r şi efectelor în f r ă m â n t a r e a p a s i o n a t ă a
u n e i povestiri.
Mult m a i viu, d e o p i l d ă , m i - a a p ă r u t M a u r i c e
B a r r e s în r o m a n u l l u i R e n é B e n j a m i n „Le solilo­
q u e d e B a r r é s " d e c â t în a d m i r a b i l u l s t u d i u d e
v a s t ă sinteză „ L a Vie de M a u r i c e B a r r é s " al l u i
T h i b a u d e t . S p r e ţ i n u t u r i l e t a i n i c e ale u n e i inteli-,
g e n ţ i e x c e p ţ i o n a l e poţi s t r ă b a t e m a i u ş o r p e a-
leea î n f l o r i t ă a i m a g i n a ţ i e i , decât p e d r u m u l a r i d
al d e m o n s t r a ţ i e i .
D a c ă „ a d e v ă r a t u l r o m a n este c a o a u t o b i o g r a ­
fie a p o s i b i l i l u i " d e ce o b i o g r a f i e n ' a r fi r o m a ­
nul unei mari existenţi?
C o n d i ţ i i l e s u n t fireşte m a i grele, căci l i b e r t a ­
t e a d e m i ş c a r e a i m a g i n a ţ i e i este l i m i t a t ă d e m a ­
t e r i a l u l d o c u m e n t a r , în loc d e o p r e p o n d e r e n ţ ă
a f a c u l t ă ţ i i i n v e n t i v e se cere o v i g u r o a s ă i n t u i ­
ţie, o fidelitate d e decor, o a t m o s f e r i z a r e î n t r ' u n
m e d i u şi o e p o c ă p r e c i s ă , o e n t u z i a s t ă a f i n i t a t e
d e t e m p e r a m e n t , i a r r o m a n c i e r u l u i t r e b u e să i se
î n g e m ă n e z e criticul.
R o m a n u l „ L a P r o d i g i e u s e vie d ' H o n o r é d e Bal­
z a c " a ş a c u m 1-a r e a l i z a t R e n é B e n j a m i n are
m u l t ă m i ş c a r e , m u l t pitoresc, d a r scris c u o g r a ­
bă vinovată. D r a m a interioară, de un patetism
epic i-a s c ă p a t , i a r fidelitatea d e c o r u l u i , e l e m e n t
complimentai-, a m e d i u l u i i n t e l e c t u a l în c a r e s'a
risipit B a l z a c i-a lipsit; o m o n o g r a f i e i n c o m p l e e -
t ă d a r m u l t m a i vie, m u l t m a i sugestivă. Şi în­
t r e s t u d i u ] l u i B r u n e t i è r e a s u p r a lui B a l z a c şi
r o m a n u l lui R e n é B e n j a m i n , m u l ţ i v o r prefera
„ L a Vie P r o d i g i e u s e d ' H o n o r é d e B a l z a c " căci
este o m a i s i g u r ă c a l e s p r e î n ţ e l e g e r e a lui Bal­
să
zac pentru o inteligenţă mai puţin familiarizată
c u p a s i u n e a d e a b s t r a c t i z a r e a criticei l i t e r a r e .
E v i d e n t că m o n o g r a f i a s u b f o r m ă d e r o m a n îşi
dibueşte drumul, apare sub formă incomplectă.
cu insuficienţe, c u s c ă d e r i l e i n e v i t a b i l e o r i c ă r u i
gen l i t e r a r în f o r m a ţ i e . D a r în acest gen b a s ­
t a r d v a r e n a ş t e p r o b a b i l r o m a n u l istoric, c a şi
m o n o g r a f i a , c r i t i c a şi i s t o r i a l i t e r a r ă . P e n t r u a-i
d a u n p r e s t i g i u şi r e c u n o a ş t e r e a d e c ă t r e c r i t i c a
oficială, îi t r e b u e d o a r u n t a l e n t cu s t r ă l u c i r e d e
geniu, u n P l u t a r h m o d e r n i z a t c a r e în loc să evo­
ce p e m a r i i b i r u i t o r i de a r m a t e , să e v o a c e p e
m a r i i b i r u i t o r i d e idei.
P o a t e că î n t r ' u n v i i t o r a p r o p i a t în loc d e r o ­
m a n u l vieţii d o a m n e i de B o v a r y să preferim
r o m a n u l vieţii l u i G u s t a v e F l a u b e r t şi în loc de
o c o n c u r e n ţ ă s t ă r i i civile, r o m a n c i e r u l să nă­
z u i a s c ă la o c o n c u r e n ţ ă serioasă istoriei l i t e r a r e .
PAMFIL ŞEICARU
DUMBRAVĂ
cât î n t r u ce se v a î m p l i n i şi se v a face. S i m ţ i şi
desghioci a t u n c i fiorul o m e n e s c din p l ă m a d a oa­
r e c u m d u ş m a n ă a n i m i c u l u i zilnic, vezi p e celă­
lalt, şi t e vezi p e tine, t e î n t â l n e ş t i şi t e î m p a c i ,
şi a b i a în c l i p a d e s p ă r ţ i r i i înţelegi, şi t u şi celă­
lalt, că p o a t e a fost m a i p u ţ i n ă d e s p ă r ţ i r e , s a u
c ă d e s p ă r ţ i r i l e n u a u fost d e fel, t o c m a i fiindcă
d e a m â n d o u ă p ă r ţ i l e a fost p r i m i t a ca u n l u c r u
51
© BCU Cluj
 delà sine înţeles, şi chiar p r i n a c e a s t a s c h i m b a t ă
în p u n t e s u b ţ i r e d e g r a ţ i e şi d e prietenie, peste
deosebirile felurite şi d e gând.
Aşa li se î n t â m p l a u n o r a d i n t r e cei c a r i m a i
bine a u cunoscut-o, şi m i e p r i n t r e aceştia. Şi
poate, p e n t r u c ă B u c u r a D u m b r a v ă c a n i m e n i e r a
meşteră în isvodirea c u r c u b e e l o r acelora, i-a
fost d a t să se o d i h n e a s c ă d e veci l a P o r t Said,
loc sterp, însă d e s n ă d ă j d u i t ele p r e a m u l t soare,
loc de trecere, însă r ă s p â n t i e a trei continente,
i-a fost d a t s-o a c o p e r e p ă m â n t u l acela ars,
fiindcă a r s d e a v â n t s t ă p â n i t p â n ă l a c o n t r a z i ­
cere îi e r a sufletul, i-a fost d a t să se c o b o a r e în
p ă m â n t u l acela d e r ă s p â n t i e , fiindcă frăţia şi î n ­
f r ă ţ i r e a p e c a r e o dorea m a i m u l t c a orice, este
r ă s p â n t i e s o l a r ă d e d o r u r i , i-a fost să se o p r e a s ­
că p e n t r u t o t d e a u n a în a ş t e r n u t u l p ă m â n t u l u i a-
celuia d e p o p a s t r e c ă t o r p e d r u m s p r e a l t e ţări,
c a să î n s e m n e l ă m u r i t c u m o a r t e a , că v i a ţ a i-a
fost în î n t r e g i m e r â v n ă d e î m p l e t i r e omenească,
întau teozofie c r e d e a n e r ă b d a r e a ei, i a r î n t r u
c r e ş t i n ă t a t e , liniştea ei.
C a u n p r i n o s trecerii s'a o p r i t în l u m i n ă d e
miazăzi, B u c u r a D u m b r a v ă , c â n d se î n t o r c e a
t o c m a i c u g â n d u l să se î n p l e t e a s c ă şi altfel d e ­
cât sufleteşte c u p ă m â n t u l ţ ă r i i sale adoptive.
I n t r e b r a z i , p e picior d e m u n t e , l a Bran, h o t ă -
rîse să-şi c l ă d e a s c ă aşezarea ultimilor săi a n i ,
pe c a r e şi-i d o r e a m a i r ă s p l i n i d e m u n c ă decât
oricând, m a i r o d n i c i şi m a i î m p ă c a ţ i . Nădăj­
d u i a s ă se î n t o a r c ă i a r ă ş la l i t e r a t u r ă , p e c a r e
din p r i c i n a teozofiei a p r o a p e o părăsise. Şi n ă ­
d ă j d u i a să facă a c e a s t a la u m b a m u n ţ i l o r î n d r ă ­
giţi d e dânsa, î n d r ă g i ţ i î n t r ' a t â t a şi înţeleşi î n -
t r ' a t â t a în v i a ţ a lor r o m â n e a s c ă , î n c â t a t u n c i
c â n d a fost să scrie u n a d i n t r e cele m a i m i n u ­
n a t e c ă r ţ i a l e sale — C a r t e a M u n ţ i l o r — p e r o ­
S U P R A R E A L I S M ŞI R A S B O I U
G l A R T É a d i s p ă r u t , îi succede La guerre
civile, cu e x c l u d e r e a l u i B a r b u s s e c a p r e a p u ţ i n
şi v a g c o m u n i s t şi cu s p r i j i n u l s u p r a r e a l i ş t i l o r :
Louis A r a g o n , A n d r é Breton, P h . S o u p a u l t etc.
Cel din u r m ă n u m ă r a l revistei a l c ă t u i t ă odini­
o a r ă d e g r u p a r e a Clarté, c u p r i n d e o l u n g ă spo­
v e d a n i e — s a u m a i d e g r a b ă e x h i b a r e a rufelor
m u r d a r e în plin p u b l i c . E şi o r e c a p i t u l a r e intere­
s a n t ă p e n t r u istoricul a s p i r a ţ i i l o r şi înfrângeri­
lor i n t e l e c t u a l e d e d u p ă r ă z b o i u . P r i m e l e m a n i ­
feste a l e g r u p u l u i Clarté, l a n s a t e î n A p r i l şi Sep­
t e m b r i e 1919 a u î n t â m p i n a t p r e t u t i n d e n i b u n ă
p r i m i r e . E r a firesc. Se n ă d ă j d u i a a t u n c i î n t r ' o
netezire a a s p r i m i l o r d i n t r e n e a m u r i , zorile u n e i
epoci generoase de î m p ă c i u i r e şi p r i m e n i r e su­
fletească. P r i m i i a d e r e n ţ i se n u m e a u Anatole
• F r a n c e , C h a r l e s Richet, C h a r l e s Gide, Antoine,
Saint-Georges d e Bouhelier, Ernest-Charles,
H e n r i B é r a u d , P . J. J o u v e , G a s t o n Vidal, P i e r r e
H a m p , P a u l F o r t , M a u r i c e Magre, J. H. R o s n y ,
D u h a m e l . Se v o r b e a a t u n c i d e o „ i n t e r n a ţ i o n a l ă
a g â n d i r e i " . A u r m a t z i a r u l Clarté, c a b u l e t i n
al g r u p ă r i i , c u scurt succes în c u r â n d î n ă b u ş i t
de i n d i f e r e n ţ a g e n e r a l ă ; a p o i t r a n s f o r m a r e a ga­
zetei î n revistă d e „ c u l t u r ă p r o l e t a r ă " , h i b r i d a-
mestec de d o c t r i n ă şi d e p r o g r a m e , d e agitaţie şi
a m e n i n ţ ă r i , d e v u l g a r i z a r e m a r x i s t ă şi adeseori
b i r o u d e inserţie a l c o m u n i c a t e l o r delà Moscova.
Barbusse s'a retras încă din 1922 din c o n d u c e r e a
32
m â n e ş t e şi cu u ş u r i n ţ ă a scris-o d e a d r e p t u l . A r
fi cules iarăş, cu paşii ei m ă r u n ţ i , măcieşii a-
prinşi, g h i u ţ u r a şi o m ă r d a r u l , p e b â r n e l e p r ă v ă ­
lite, a r fi z â m b i t i a r ă ş i o încredere, din înălţimi,
peste l u p t a şi d e s a m ă g i r e a c a r e n u isbutea, în
a e r u l a r g i n t i u d e a l b a s t r u a l culmilor, s ă fie a-
m a r ă şi a p ă s ă t o a r e . A r fi r â s i a r ă ş r â s u l ei copi­
lăresc, d e b u c u r i e p u ţ i n d e p r i n s ă d i n a d i n s , a r fi
călcat i a r ă ş l o c u r i p e c a r e d â n s a le botezase, şi
c a r e d e toţi s u n t n u m i t e astăzi a ş a c u m le-a n u ­
mit, p o v e s t i n d u n b a s m a d hoc, s a u u r m â n d u - l e
d â n s a î n f l u t u r a r e d e simbol, căci B u c u r a D u m ­
b r a v ă d a n u m e colţurilor celor m a i d r a g i ei, î n ­
t o c m a i c u m şi m u n t e l e i-a d a t n u m e , m a s i v u l
Regatul, c a r e î n c h i d e î n t r e stânci n e s t e m a t e ie-
zărului Bucura.
Asemeni i e z ă r u l u i aceluia, şi d â n s a dori să fie
l i m p e d e şi î n a l t ă oglindă, d o r i şi a fost, cel p u ţ i n
în d o r u l ei, liniştit sus. D o r i să oglindească, şi
fu o clipă n u m a i , a n e m i r e a , şi p e n t r u c ă d e d e ­
p a r t e îşi l u a s e n u m e l e , d e p a r t e îi c r e d e a izvoa­
rele, dincolo d e m ă r i , c a în legende. Şi i-a fost
dat, în c ă l ă t o r i a s a în I n d i a , o p r i t ă l a î n t o a r c e r e
ca u n f r a g m e n t d e legendă, să c u n o a s c ă p e R a -
b i n d r a n a t h T a g o r e , p e u n r e f o r m a t o r social disci­
pol al l u i G a n d h i , şi p e G a n d h i însuşi, cel c ă r u i a
i se s p u n e M a h o t m a , c u m şi n o i prietenii îi s p u ­
neam, p e j u m ă t a t e în g l u m ă , d â n ş i i : M a h a t m a ,
în s u r â s u l ei m ă g u l i t şi p u ţ i n s u p ă r a t .
D a r izvoarele omenirii, c ă r o r a se d ă r u i s e în a-
v â n t u l său, n u m a i în ideal şi n u m a i în r â v n ă p o t
fi atinse. Şi d e aceea u n izvor îi v a fi m o n u m e n ­
tul, o f â n t â n ă rece şi limpede, î n t r ' o p o i a n ă , l a
P e ş t e r a Ialomicioarei, şi o t r o i ţ ă l â n g ă o f â n t â n ă ,
a Bucurei, a Bucuriei, p e c a r e a r î n v i a scrisă lo­
zinca ei: D ă - n e D o a m n e foc nestins!
ŞTEFAN I. NENIŢESCU
CIVIL
revistei, l u c r u t ă i n u i t d e c a r e s'a m i r a t foarte
„însuşi L u n a c i a r s c h i a f l â n d d u p ă trei a n i " , şi s'a
r e t r a s f ă c â n d r e p r o ş c a m a r a z i l o r că s u b a lor
c o n d u c e r e „Clarte nu J}>ii a r e î n d e s t u l d e m a r e
a l u r ă , n u s'a p u s î n d e s t u l d e sus, n u c o n d u c e
m i ş c a r e a g e n e r a l ă a spiritelor c u d e s t u l ă a m ­
ploare, ci s'a m u l ţ u m i t p r e a uşor să fie o mică
revistă comunistă". Vechii a d e r e n ţ i s'au d e s p r i n s
de m i ş c a r e u n i i demisionând, alţii n u m a i desin-
teresându-se şi r e f u z â n d a r ă s p u n d e la convocări.
L a a c e a s t ă c r i z ă s u p r a r e a l i ş t i i s'au oferit să în­
t ă r e a s c ă r â n d u r i l e , deşi, d u p ă p r o p r i a lor m ă r ­
t u r i s i r e : „ r e v o l u ţ i a s'a • î n d e p ă r t a t p e n t r u m u l t ă
v r e m e d e p ă m â n t u l e u r o p e a n . B u r g h e z i a e încă
o d a t ă chit, c u o c â r p e a l ă .
„...Cât d e s p r e noi, ce n e este p e r m i s s ă î n t r e v e ­
d e m a l t c e v a decât d e a l u c r a c u î n v e r ş u n a r e la
n i m i c i r e a f a c u l t ă ţ i l o r s p i r i t u a l e ale burgheziei,
ale s p i r i t u l u i b u r g h e z , s u b orice f o r m ă s'ar î n ­
făţişa? L a această destrucţie nemiloasă a u n e i
clase d o m i n a n t e , v o m î n t r e b u i n ţ a p u ţ i n e l e r a r i
forţe i n t e l e c t u a l e r e v o l u ţ i o n a r e , care m a i p o t fi
a d u n a t e î n această ţ a r ă " . E o m ă r t u r i s i r e d e î n ­
frângere şi totuşi, p e n t r u a n u ştiu c â t e a oară, o
declaraţie de luptă.
Mai c i u d a t ă e însă calea p e c a r e s u p r a r e a l i ş t i i
a u a j u n s l a c o m u n i s m . S ă povestim acest pito­
resc episod.
L a 2 Iulie 1925, a d m i r a t o r i i p o e t u l u i Saint-Pol
© BCU Cluj
Roux le Magnifique, a u oferit l a Closerie des
Gênets, u n b a n c h e t p e n t r u a-i s ă r b ă t o r i î n t o a r ­
cerea la Paris, d u p ă o lipsă de douăzeci de ani.
P r i n t r e c o n m e s e n i i iluştri, se a f l a u — c u m s p u n e
u n c r o n i c a r — s u p r a r e a l i ş t i de t o a t e n a ţ i i l e şi
chiar francezi. I a t ă u n f r u m o s p r i l e j p e n t r u a U r m e a z ă i s c ă l i t u r i l e — căci d o a r t o a t e scan­
face să se v o r b e a s c ă d e p r o g r a m u l lor estetic.
S u b c u v â n t că a u o r ă f u i a l ă cu R a c h i l d a , au
s p a r t f a r f u r i i l e şi p a h a r e l e , î n t r ' u n s c a n d a l in-
d e s c r i o t i b i l — a ş a , c u m se c u v i n e l a s ă r b ă t o r i r e a
u n u i b l â n d , m â n d r u şi discret poet c a S a i n t - P o l
R o u x . C u c â t e v a zile î n a i n t e Paul Claudel spu­
sese u n u i r e d a c t o r al z i a r u l u i Secolo:
„ C â t d e s p r e m i ş c ă r i l e a c t u a l e , nici u n a nu
p o a t e d u c e l a o a d e v ă r a t ă r e n o v a ţ i e ori c r e a ţ i e .
Nici d a d a i s m u l , nici s u D i a r e a l i s m u l , c a r e au
u n s i n g u r sens p é d é r a s t i e " .
L à c a r e s u p r a r e a l i ş t i i a u r ă s p u n s cu c i n i s m şi
violenţă.
„ D o r i m din t o a t ă p u t e r e a ca revoluţiile, r ă z ­
b o a i e l e şi i n s u r e c ţ i i l e coloniale să n e a n t i z e z e ci­
v i l i z a ţ i a o c c i d e n t a l ă , a cărei v e r m i n ă d u m n e a t a
o a p e r i p â n ă în O r i e n t . P r o f i t ă m de a c e a s t ă oca-
z i u n e p e n t r u a n e desolidariza public de iot ce
este francez în cuvinte şi acţiune".
R ă v a ş u l se î n c h e e c u a c e a s t ă f o r m u l ă d e p o ­
liteţă adresată bietului Claudel:
„Ecrives, pries, b a v e z ; n o u s r e c l a m o n s le dés­
h o n n e u r d e v o u s a v o i r t r a i t é u n e fois p o u r t o u ­
tes de c u i s t r e et d e c a n a i l l e " .
dalurile repetate nu urmăresc decât populariza­
r e a c â t o r v a n u m e . I n s ă c o m e n t â n d a c e a s t ă scri­
soare, Orion, c u r i e r i s t u l l i t e r a r delà Action fran­
çaise, a d ă o g a că p e d e a p s a cea m a i eficace a a-
cestei a t i t u d i n i a r fi tăcerea asupra semnatarilor
scrisorii roşu-însângerate. Şi î n t r ' a d e v ă r asocia­
ţ i a c u r i e r i ş t i l o r l i t e r a r i francezi a decis c â ţ i v a
a n i să n u m a i p o m e n e a s c ă n u m e l e t i n e r i l o r a t â t
de avizi de p u b l i c i t a t e .
S u p r a r e a l i s m u l cu t o t t ă m b ă l ă u l isteric şi p é ­
d é r a s t i e a r ă m a s astfel p e d i n a f a r ă l i t e r a t u r e i .
F i r e s c e r a a ş a d a r să a d e r e la războiul civil;
v o r face să se v o r b e a s c ă de s u p r a r e a l i s m , şi m a i
ales de s u p r a r e a l i ş t i , m ă c a r p e t ă r â m u l politieo-
social.
C e i a c e î n s e a m n ă că a h t i a r e a d u p ă sgomot, r e ­
c l a m ă şi sensaţie, p r e t u t i n d e n i e aceiaşi şi d u c e
la aceleaşi m a s c a r a d e . D a r b i a t a l i t e r a t u r ă ?
i. â.

S C R I I T O R I I ŞI P O L I T I C A
INCERTITUDINEA politică, v i ă g u i a i a e c o n o m i ­ din a j u n u l r ă z b o i u l u i , c â n d e x i s t a încă acea pen­
că f ă r ă u n elixir d e r e î n v i g o r a r e , crizele m o r a l e t r u t o t d e a u n a p i e r d u t ă doucer de vivre, c â n d
d e r i v â n d de aci a b s o r b t o a t e p r e o c u p ă r i l e , c h i a r ale
neliniştea o m e n i r e i e r a v a g ă şi p o a t e s u f e r i n ţ e l e
celor c a r e a l t ă d a t ă s'ar fi isgonit d e b r m ă v o i e d i n de c a r e se t â n g u i a f i i n ţ a u n u m a i în c r é e r nu' în
l u m e , în t u r n , să u r m ă r e a s c ă p r i n o c h i a n c a l e a realitate.
a ş t r i l o r p e h a r t a cerească. S c r i i t o r u l e u r o p e a n , Astăzi viaţa n u mai îngăduie rolul pasiv, de
a v e a în a j u n u l r ă z b o i u l u i , în chestii politice şi s p e c t a t o r . E s e m n i f i c a t i v că a p r o a p e t o a t e şco­
sociale, p r e f e r i n ţ e ori a n t i p a t i i de cele m a i m u l ­ lile l i t e r a r e , se g r e f e a z ă p e c u r e n t e politice, se
te ori p l a t o n i c e . C e v a din crez e a d e v ă r a t că s t r ă ­ afiliază sau spicuiesc din p r o g r a m e l e politico-
b ă t e a în o p e r ă —• d a r n u cu i n t e n ţ i e d e p r o s e l i - sociale, j u s t i f i c ă r i ale c r e z u r i l o r estetice. Nici o-
tism. C i i n v o l u n t a r , a t â t cât ooera p u r t â n d p e c e ­ d â t ă n u s'a v o r b i t m a i m u l t d e s p r e l i t e r a t u r a şi
t e a u n u i t e m p e r a m e n t , e x p r i m ă s t r u c t u r a sufle­ a r t a u n e i epoci, ca e x p r e s i i ale u n e i crize m o r a l e .
t e a s c ă si i n t e l e c t u a l ă a a u t o r u l u i . E o e l i b e r a r e .
Şi n i c i o d a t ă — l u ă m Ia s i m p l ă î n t â m p l a r e F r a n ­
D a r politica militantă nu ispitea decât p r e a pu­ ţ a •— n u s'au g r u p a t scriitorii m a i m u l t în j u r u l
ţ i n i scriitori. E r a u alţii să o facă şi să o c o n d u c ă . unui curent politic: tradiţionalism — regalism;
S c r i i t o r u l r ă m â n e a s p e c t a t o r al vieţii, n u ostaş d a d a i s m , s u p r a r e a l i s m , c o n s t r u c t i o n i s m •—comu­
activ. N u p o ţ i în acelaş t i m p să j o c i şi să p r i ­ n i s m ; şi l i t e r a t u r a m e d i e , m e r g â n d cu b l o c u l re­
veşti şi să asculţi. Militează s c r i i t o r u l p e f r o n t u l p u b l i c a n . N i c i o d a t ă m a i p r o m p t ca a c u m , p o e t u l
social, ori politic ori n a ţ i o n a l , n u m a i în c e a s u r i ori r o m a n c i e r u l n u şi-a l ă s a t a l ă t u r i p e n i ţ a cu
eroice. A t u n c i c â n d la o r ă s c r u c e de istorie, nea­ c a r e ţese v i a ţ a s u a v ă a o p e r e i de i m a g i n a ţ i e , p e n ­
m u r i l e îşi m o b i l i z e a z ă t o a t e rezervele. Altfel,t r u a înfige alt v â r f d e oţel, m a i a s c u ţ i t şi m a i
r o m a n c i e r u l , p o e t u l , d r a m a t u r g u l , r ă m â n cu r o s ­ direct p a s i o n a l , în c e r n e a l a cea roşie cu c a r e sem­
t u r i d e p r o f e ţ i ori de critici ai e p o c e i : v e s t i t o r i n e a z ă p r o g r a m e şi l a n s e a z ă m a n i f e s t e . Revistele
ai v r e m u r i l o r c a r e vin, c â n t ă r e ţ i ai vremilor p â n ă eri de s t r i c t ă l i t e r a t u r ă a u deschis p a g i n i
c a r e a u t r e c u t şi de obiceiu a s p r i j u d e c ă t o r i ai politicei. P a g i n i u n d e p o l i t i c a n u e d i s c u t a t ă d e
p r e z e n t u l u i , fiindcă a r t i s t u l s u f e r ă c o n t i n u u m i ­ m o s a f i r i i n v i t a ţ i în t r e a c ă t şi pentru, s c u r t ă v r e ­
zeria d e a t r ă i în e p o c a sa. me, de specialişti ai echilibristicei electorale, ci
E p r i n definiţie u n i n a d a p t a b i l . Un i n s u r g e n t . u n d e d o c t r n e l e s â n t a n m a t e d e aceleaşi n u m e ,
D a r u n r ă s v r ă t i t c a r e a s p i r ă nici m a i m u l t nici * p e c a r e a i u r t a în c o r p u l revistei, le regăseşti s u b
m a i p u ţ i n , d e c â t să p r i m e n e a s c ă p e d e a n t r e g u l u n p o e m ori u n r o m a n .
faţa l u m e i , s t r ă m u t â n d u - ş i i d e a l u l în p a t r i a H i ­ V a c â ş t i g a p r i n a c e a s t a p o l i t i c a ? V a c â ş t i g a li­
merei. C u cât e m a i u m a n , m a i î n d u i o ş a t , m a i teratura?
simţitor, c u a t â t d e v i n e m a i m i s a n t r o p , m a i i n d i ­ F a p t este că p o l i t i c a se î n t o a r c e p r i n a c e a s t ă
vidualist, m a i d i s p r e ţ u i t o r . Şi d a c ă se a d a p t e a z ă i n m i x t i u n e d e l à e x p e r i e n ţ ă l a dialectică, şi d e l à
e în d a u n a c a p a c i t ă ţ i i şi c a l i t ă ţ i i sale c r e a t o a r e . o r g a n i c ă l a d o g m a t i c ă , ceiace este f a ţ ă de r e a l i ­
P u ţ i n u l p e c a r e îl c â ş t i g ă în i n t e l i g e n ţ ă p r a c t i ­ t a t e a vieţii u n regres, o p i e r d e r e z a d a r n i c ă de
că, îl p i e r d e în e n t u z i a s m şi în i n g e n u i t a t e . A forţe, o confuzie d e c o m p e t i n ţ e . Se o b s e r v ă —
p i e r d e e n t u s i a s m u l î n s e a m n ă a r a t a operile. A c u m r e m a r c ă D o m i n i q u e B r a g a în r ă p u n s u l l a
pierde ingenuitatea, e aproape a pierde talentul. o anchetă — tendinţa de a pune problemele po­
A c â ş t i g a p u ţ i n a i n t e l i g e n ţ ă p r a c t i c ă de c â t ă e litice s u b a s p e c t u l m a t e m a t i c . A d i c ă î m p i n g e r e a
nevoie p e n t r u a se a d a p t a vieţii . î n s e a m n ă p e n ­ lor în a b s t r a c t . C o n c e p ţ i a c ă l a a n u m i t ă s i t u a ţ i e
t r u m u l ţ i artişti, a se d i s p r e ţ u i în secret. p u s ă în c a d r e l e ei sintetice s u b f o r m a u n e i e-
Simple constatări, valabile pentru scriitorul cuaţii, c o r e s p u n d e c u t a r e r ă s p u n s , c u t a r e r e m e d i u

33

© BCU Cluj
 — a m â n d o u ă unice. Un fel d e ' r o m a n t i s m al inte­
ligenţei p r i m i t ă î n t â i a d a t ă în c a d r u l de u n d e
e r a exclusă.
D a r politica n u e j o c de a b s t r a c t e n o ţ i u n i . Nu
e rece d a n s al inteligenţei cu sistemele. L u c r e a z ă
cu m a t e r i e vie. flexibilă; e m a i a p r o a o e de bio­
logie, e e x p e r i m e n t a l ă , e o r g a n i c ă . Massele n u
pot fi c o n d u s e î m p o t r i v a m i ş c ă r i i lor i n t e r n e ,
nu p o t fi p u s e sub a l t ă t e m p e r a t u r ă decât a c e a
a sufletescului l o r ; massele şi-au o r g a n i z a t iner­
ţia aşa c ă nu m a i p o t fi g u v e r n a t e î m p o t r i v a lor
şi f ă r ă c o n s i m ţ i m â n t u l lor. C â n d n u face politică
s e n t i m e n t a l ă , scriitorul e m a i p r i m e j d i o s . V r e a
să g h e m u i a s c ă v i a ţ a şi o a m e n i i în asfixiantele
celule ale dogmelor — u i t â n d că v i a ţ a ignoră
legile n o a s t r e şi le s f a r m ă ca u r i a ş u l p l e s n i n d la
cea d i n t â i î n t i n d e r e t o a t e firele de a ţ ă fragile.
G u v e r n e l e p â n ă în a j u n u l revoluţiei francezo
se î n t e m e i a n pe d o u ă c o n s i d e r a ţ i i :
I) Massele c o n d u s e e r a u a n a l f a b e t e .
II) Massele c o n d u s e c r e d e a u în D u m n e z e u .
G r a ţ i e acestei i g n o r a n t e „providenţiale" —
c u m le n u m e ş t e tot D o m i n i q u e B r a g a în r ă s p u n ­
sul său la a n c h e t a revistei Le Crapouillot — spu­
n e m : graţie acestei i g n o r a n t e p r o v i d e n ţ i a l e şi a-
cestei c r e d u l i t ă ţ i cu grijă î n t r e ţ i n u t e ; m o n a r h i i ,
tiranii, despoţii, p u t e a u g u v e r n a , fiindcă p o p o a ­
rele a v e a u c o n v i n g e r e a că nu se p o t c o n d u c e sin­
g u r e şi fiindcă socoteau Regele reprezentantul
politic al lui D u m n e z e u , c a r e i-a î n c r e d i n ţ a t sar­
c i n a să c o n d u c ă afacerile p u b l i c e . S'a creiat ast­
fel o m i s t i c ă g u v e r n a m e n t a l ă c a r e p e r m i t e a l u i
L u d o v i c XIV-lea să c o n c h i d ă cu t o a t ă sincerita­
tea c ă : ..L'Etat, c'est moi".
D i n c l i p a c â n d p o p o r u l a î n c e p u t să î n v e ţ e
a l f a b e t u l şi a î n c e p u t să se îndoiască; u n gu­
v e r n n u i s'a m a i p ă r u t însă tot a t â t de miste­
rios, i a r şovăiala credinţei religioase 1-a d u s Ia
concluzia că u n p o t e n t a t n u este infailibil. D e
aci n ' a fost nevoie decât de u n p a s , p â n ă l a
c o n v i n g e r e a p o p o a r e l o r că se p o t substituit m o ­
n a r h i l o r . D e s c o p e r i r e a a p ă r u t a t â t de generoasă
în consecinţe, î n c â t u n Michelet şi E d g a r Q u i n e t
s'au p i e r d u t în e l a n u r i mistice p e n t r u g u v e r n a ­
r e a p r i n toţi e g a l â n d în sfinţenie guvernarea
p r i n u n u l singur.
Aceste e x a g e r ă r i şi-au t r ă i t t r a i u l . S u f r a g i u l u-
n i v e r s a l a i n t r a t în r e a l i t i v i t a t e a l u c r u r i l o r ome­
neşti. D e m o c r a ţ i a a d a t naştere demagogiei;
p a r l a m e n t a r i s m u l , crizei de c o m p e t i n ţ ă şi crizei
de a u t o r i t a t e .
O c h i i se î n t o r c î n d ă r ă t — se r e p e t ă p r e t u t i n ­
deni necesitatea u n e i d i c t a t u r i . D a r o d i n i o a r ă su­
v e r a n u l ori t i r a n u l c o n d u c e a p o p o r u l dictato­
r i a l fiindcă a t â t el cât şi p o p o r u l , socoteau dic­
t a t u r a în sine ca o f o r m ă p o l i t i c ă superioară.
Astăzi a s p i r a n t u l la d i c t a t u r ă o justifică n u m a i
ca soluţia cea m a i b u n ă d a t e fiind c i r c u m s t a n ţ e l e .
Ceiace înseamnă delà început o capitulare, măr­
t u r i s i r e a sinceră sau n u m a i v i c l e a n ă a u n u i p r o ­
vizorat. F i i n d c ă u n d i c t a t o r astăzi n u se p o a t e
lipsi de c o n s i m ţ i m â n t u l p o p o r u l u i , n u m a i p o a t e
fi nici a t â t de cinic ca a r i s t o c r a ţ i a şi s u v e r a n i i
de o d i n i o a r ă , c ă r o r a p u ţ i n le p ă s a ceiace vulgum
pecus p u t e a să g â n d e a s c ă d e s p r e g u v e r n a r e a lor.
S u b o f o r m ă ori alta, d i c t a t o r i i se simt şi se v o r
simţi d a t o r i să dea s a m ă p o p o r u l u i de chipul
c u m g u v e r n e a z ă ; nici Mussolini nici P r i m o d e
Rivera n'au suprimat parlamentul; iar Lenin
d a c ă 1-a s u p r i m a t , 1-a înlocuit cu alte o r g a n i s m e
c a r e a s i g u r ă maselor ficţiunea unei r e p r e z i n t ă r i .
P e u r m ă , cele d o u ă condiţii d e b a z ă ale guver­
34
n u l u i d e s p o t i c : i n c u l t u r a şi p i e t a t e a masselor a u
c i r c u m s c r i s şansele d i c t a t u r e i l a Rusia, I t a l i a şi
S p a n i a . N u t r e b u e u i t a t că R u s i a n u m ă r ă m a i
m u l t de 90% a n a l f a b e ţ i şi c r e ş t i n i s m u l s ă u e î n c ă
în m a r e p a r t e i d o l a t r u . C ă S p a n i a n u m ă r ă a-
pr.oape 70% la s u t ă a n a l f a b e ţ i şi e p a t r i a catoli­
c i s m u l u i bigot. C ă în Italia, d i c t a t u r a s'a î m p l â n ­
t a t în î m p r e j u r ă r i speciale. Mussolini a substi­
t u i t mistica n a ţ i o n a l ă misticei religioase, în m o ­
m e n t u l c â n d ţ a r a simţea nevoia să-şi r e c â ş t i g e
o anumită încredere patriotică.
Succesul d i c t a t u r i l o r în I t a l i a (de d r e a p t a ) şi
în R u s i a (de stânga) e d a t o r i t p â n ă a c u m n u m a i
valorilor p e r s o n a l e ale şefilor — p e c â n d odini­
o a r ă a r i s t o c r a ţ i a se î n t i n d e a d e a l u n g u l v e a c u r i ­
l o r ; indivizii p u t e a u să c a d ă , e a r ă m â n e a . Şi e
a t â t de a d e v ă r a t aceasta, î n c â t d u p ă m o a r t e a l u i
l e n i n succesorii lui se sfâşie î n t r e d â n ş i i ; i a r
d e s p r e b o a l a l u i Mussolini n u m a i s'a vorbit, c a
să se afle î n d a t ă că e x i s t ă o neînţelegere î n t r e
F a r i n a c c i şi F e d e r z o n i şi că opoziţia v a să r e v i n ă
la Montecitorio.
P r o b l e m a e astfel m a i c o m p l e x ă d e c u m o zu­
grăvesc p r i p i t , delà zi la zi, ziarele. N e m u l ţ u m i ­
r e a stărilor îşi c a u t ă refugiu, aci în o a m e n i p r o ­
videnţiali, dincolo în p r i n c i p i i r e g e n e r a t o a r e . L a
toate, scriitorul p a r t i c i p ă m a i v i u d e c â t a l t ă d a t ă ,
fiindcă v i a ţ a n u - i m a i î n g ă d u i e să asiste indife­
rent, la o d e s f ă ş u r a r e a e v e n i m e n t e l o r c o n d u s e
de legi n o r m a l e . T r ă i m în a n o r m a l : î n t r ' o e p o c ă
de desordine, deşi p o a t e nimic nu seamănă mai
mult desordinei ca o forţă care se organizează.
F i e c a r e epocă îşi i m a g i n e a z ă că i n v e n t e a z ă m o ­
d u r i n o u i d e a simţi, d e a cugeta, d e a se o r g a ­
niza.
Scriitorii a u fost ispitiţi de p r o b l e m e l e sociale
şi politice ale acestei epoci d e desordine, c â r e e
p o a t e n u m a i p r i m a e t a p ă a viitoarelor o r g a n i ­
z ă r i d e forţe, i a r p a r t i c i p a r e a lor l a p a s i o n a n ­
tele r ă s t u r n ă r i şi r e s t a u r ă r i d e r e g i m u r i e fi­
r e a s c a m o ş t e n i r e a r ă z b o i u l u i . Scriitorul a n ă ­
dăjduit atunci o omenire nouă. Pentru litera­
t u r ă epoca d i n t r e 1914—1919 a fost o epocă de
r o m a n t i s m : r ă z b o i n i c ori pacifist, d a r r o m a n ­
t i s m Mulţi — cei c a r e n ' a u obosit î n c ă — s'ar so­
coti d e z e r t o r i d a c ă d e l à procesul acesta d e p r i ­
m e n i r e a r lipsi. C o m u n i ş t i ori tradiţionalişti,
b u r g h e z i ori regionalişti, n a ţ i o n a l i ş t i ori u m a n i ­
tarişti, toţi trec dincolo de l i t e r a t u r ă , Ia apos­
tolat.
I a r d u p ă c u m scriitorii c o n t e m p o r a n i g u v e r n e ­
lor absolute, m i l i t a u p e n t r u d e m o c r a ţ i e fiindcă
democraţia nedesfigurată atunci de realitate
p ă r e a că v a satisface cu p r i s o s i n ţ ă t o a t ă setea de
m i r a c o l ; tot astfel astăzi c â n d regimele d e m o c r a ­
tice şi-au verificat a p r o a p e p r e t u t i n d e n i isufi-
cienţa şi tarele, scriitorii în m a r e p a r t e militea­
ză p e n t r u d i c t a t u r ă , în aceiaşi sete d e acelaş m i ­
racol, î n a i n t e ori î n d ă r ă t , o m u l scrisului se e x i ­
lează din prezent. D a r ce este m a i r a ţ i o n a l decât
sistemul m o n a r h i s t e x p u s d e C h a r l e s Maurras
sau cel c o m u n i s t e x p u s de B a r b u s s e — şi t o t u ş i ,
ce este m a i i m p r o p r i u a satisface v i a ţ a c a r e col­
căie, se răsuceşte, circulă, se r ă n e ş t e şi-şi c i c a t r i ­
zează s i n g u r ă rănile, însă n u s'a s u p u s de c â n d
v e a c u r i l e sistemelor d e a b s t r a c ţ i u n i rigide?
I n f l u e n ţ a u t i l ă şi d u r a b i l ă a teoriilor a s u p r a
vieţii p o l i t i c e e u n m i r a c o l în c a r e nici P l a t o n ,
nici Aristot n ' a u crezut, deşi a m â n d o i a t â t de is­
p i t i t o a r e sisteme a u c o n s t r u i t p e n t r u r e p u b l i c a
utopiei.
ION DARIE
© BCU Cluj
 MONUMENTUL LUI MIHAIL EMINESCU
L A c h e m a r e a n o a s t r ă din I a n u a r i e t r e c u t p e n ­
t r u c a din b a n u l celor m u l ţ i să î n ă l ţ ă m m o n u ­
m e n t celui m a i m a r e şi m a i nefericit în v i a ţ ă ,
poet al r o m â n i l o r , r ă s p u n s u r i l e a u fost m u l t e şi
d a r n i c e d e l à cei nevoiaşi, d a r p u ţ i n e şi s g â r c i t e
d e l à cei î n d e s t u l a ţ i c a r e astfel î n c ă o d a t ă a u ţ i ­
n u t să d o v e d e a s c ă în p u s t i u l lor sufletesc c ă
pe Mihail Eminescu nu l-au meritat. D u p ă u n
an, s'au colectat şi d e p u s 850.000 lei, în a f a r ă de
altè sume despre care comitetul a primit încunoş-
t i i n ţ a r e , î n s ă f ă r ă a v i z u l oficial, că a u fost v ă r ­
sate l a diferite a d m i n i s t r a ţ i i f i n a n c i a r e , b ă n c i şi
c a s e d e d e p u n e r i , e v a l u a t e l a circa 150—170000
lei, şi în a f a r ă î n c ă de n u m e r o a s e liste d e s u b ­
s c r i p ţ i e în c i r c u l a ţ i e . S p r i j i n u l z i a r u l u i Cuvântul
şi î n d e m n u r i l e c ă t r e cititorii săi, a u contribuit
mult la această modestă biruinţă dintru început,
care a spart indiferenta publicului. D a t o r ă m de
a s e m e n i m u l ţ ă m i t ă m u l t o r d a s c ă l i de şcoală c a r e
a u î n d e m n a t elevii să subscrie, m u l t o r societăţi
s t u d e n ţ e ş t i c a r e în şezătorile şi p e t r e c e r i l e lor
tinereşti, a u p u s l a o p a r t e p r o d u s u l u n e i seri d e
l e c t u r ă , recitaţie, c o n f e r i n ţ ă şi m u z i c ă , pentru
a-1 a d ă o g a f o n d u l u i n o s t r u . Socotim aceste r e ­
zultate modeste deocamdată, fiindcă î m p r e j u r ă r i
c a r e a u risipit e n e r g i i l e scriitorilor a f l a ţ i în j u r u l
Gândirei, n u n e - a u î n g ă d u i t să î n c e p e m o serie
de ş e z ă t o r i şi c o n f e r i n ţ e în oraşele ţ ă r i i , în acest
scop, d u p ă c u m de a s t ă d a t ă f ă g ă d u i m .
E b i n e p o a t e să se ştie, c ă acele c e a u r e f u z a t
orice sprijin, a u fost m a i cu s e a m ă i n s t i t u ţ i i l e
financiare, desigur p r e a sărace pentru jertfa la
c a r e n u s'au găsit p r e a s ă r a c i şcolarii c â n d şi-au
r u p t b a n u l d e c i n e m a t o g r a f ori susan. R ă s f o i m
astfel în t e a n c u l listelor î n t o a r s e a l b e : „In u r m a
cererei ce n e - a ţ i făcut, v ă î n a p o i e m lista d e s u b ­
s c r i p ţ i e No. 203 s p r e d e s c ă r c a r e a n o a s t r ă " . S e m ­
nează, b i n e înţeles cu t o a t ă s t i m a : B a n c a Crisove-
loni. S'a d e s c ă r c a t u ş o r g e n e r o a s a b a n c ă în veş­
nic a g i t a t ă g o a n ă d u p ă u n z i a r f i n a n ţ a t , care
să-i t r e a c ă l a c e l e b r i t a t e directorii, s u b d i r e c t o r i i
si a j u t o r i i d e s u b d i r e c t o r i cu t o a t ă familia, şi n ' a
isbutit p â n ă a c u m d e c â t să a n g a j e z e cu n u ştim
c â t e zeci de m i i franci francezi p e l u n ă , p e inefa­
bilul d o m n J o u b e r t . n e n t r u a ne b l a s f e m a ţ a r a , în
faimosu-i r o m a n „Femmes sans vudeur" cu s u b ­
titlul nôeurs roumains. (De altfel explicabilă
p ă r e r e a p r o a s t ă a d-lui J o u b e r t d e s p r e m o r a v u ­
r i l e r o m â n e ş t i , d a c ă în B u c u r e ş t i n ' a Cunoscut
alt m e d i u d e c â t acel al n u m i t e i familii f i n a n ­
ciare).
Sau deschidem altă adresă: „Avem onoare a
vă r e s t i t u i lista de s u b s c r i p ţ i e No. 187, în a l b ,
î n t r u c â t p o p u l a ţ i a . . . r e f u z ă de a m a i s u b s c r i e
s u m e de b a n i " . S e m n e a z ă : D r . A l e x a n d r u C o m ă -
niţă, p r e f e c t al j u d e ţ u l u i N e a m ţ u ; u n prefect c a
o r i c a r e altul, d e s p r e c a r e a v e m cuvinte; a c r e d e
că p e r s o n a l n ' a s ă r ă c i t a d m i n i s t r â n d u - ş i j u d e ţ u l
într'atât, încât populaţia refuză a mai subscrie
s u m e d e b a n i . ( î n ţ e l e g e m b i a t a p o p u l a ţ i e — şi o
compătimim).
U r â t e aceste socoteli, d a r ţ i n e m să fie c u n o s ­
c u t e fiindcă h ă z ă n i a n ă r a v u r i l o r o m e n e ş t i nu
face decât să n e î n d â r j e a s c ă în l u c r u l î n c e p u t .
O v i c t o r i e n u e v i c t o r i e a t u n c i c â n d n ' a fost câş­
t i g a t ă din greu,
35
D e o c a m d a t ă p r e ş e d i n t e l e c o m i t e t u l u i d. gene­
r a l Moşoiu, cu u n a n i m a a d e s i u n e a i n i ţ i a t o r i l o r
a s e m n a t cu s c u l p t o r u l O s c a r H a n , contractul
p e n t r u î n c e p e r e a l u c r ă r i l o r , din c a r e s p r e a t u t u ­
r o r ştiinţă s p i c u i m :
S c u l p t o r u l H a n se o b l i g ă ca p â n ă l a 1 M a i
1926 să e x e c u t e m a c h e t a î n t r e g u l u i m o n u m e n t ,
cu p l a n u r i l e e x e c u t o r i i soclului şi să prezinte
p r o i e c t u l cu d i m e n s i u n i l e şi a m ă n u n t e l e î n t r e g e i
l u c r ă r i . M a c h e t a m o n u m e n t u l u i p r e c u m şi î n ­
t r e g u l p r o e c t definitiv fixat v a fi s u p u s s p r e a-
p r o b a r e C o m i t e t u l u i c a r e va a v e a d r e p t u l să-1
a p r o b e ori să-1 r e s p i n g ă .
S c u l p t o r u l se obligă c a p â n ă l a 1 N o e m b r i e
1926 să p r e d e a c o m i t e t u l u i î n t r e g m o n u m e n t u l ,
în gips, p e n t r u a p u t e a fi t u r n a t în b r o n z .
Soclul m o n u m e n t u l u i în p i a t r ă , c o n f o r m m a ­
chetei şi p l a n u r i l o r d a t e r ă m â n e în s e a m a c o m i ­
t e t u l u i . S c u l p t o r u l se o b l i g ă a m e r g e l a f a ţ a l o ­
c u l u i s p r e a alege p i a t r a şi s u p r a v e g h i a c a e x e ­
c u t a r e a l u c r ă r i l o r să se facă c o n f o r m c o n t r a c t u ­
lui, l a c a r e îşi r e z e r v ă d r e p t u l d e a o b l i g a c o m i ­
t e t u l ca l u c r ă r i l e să fie e x e c u t a t e c o n f o r m p l a ­
n u l u i şi m a c h e t e i .
G r u p u r i l e , s t a t u i a şi î n t r e a g a p l a s t i c ă a m o n u ­
m e n t u l u i — s c u l p t o r u l H a n se obligă să l e efec­
t u e z e în gips, t u r n a r e a lor în b r o n z p r i v e ş t e co­
m i t e t u l ; s c u l p t o r u l se obligă ca l a efectuarea
c o n t r a c t u l u i p e n t r u t u r n a r e a în b r o n z a m o n u ­
m e n t u l u i să d e a tot c o n c u r s u l c o m i t e t u l u i în a l e ­
g e r e a m a e s t r u l u i şi m a t e r i a l u l u i în c a r e v a fi
t u r n a t m o n u m e n t u l . D e asemeni a r t i s t u l se obli­
gă a c o n t r o l a o p e r a ţ i a t u r n ă r i i , rezervându-şi
d r e p t u l de a r e f u z a l u c r a r e a în caz c â n d l u c r a ­
r e a n u v a fi e x e c u t a t ă în m o d a r t i s t i c său d i n
m a t e r i a l u l ales. M o n t a r e a soclului şi a figurilor
în b r o n z c a r i v o r c o n s t i t u i m o n u m e n t u l , p r e c u m
şi cheltuelile ce v o r necesita a c e a s t ă o p e r a ţ i e r ă ­
m â n în s a r c i n a c o m i t e t u l u i , cu o b l i g a ţ i a î n s ă
pentru sculptor a supraveghia această operaţie
c a r e se v a face n u m a i în p r e z e n ţ a sa. Pentru
e x e c u t a r e a l u c r ă r i l o r ce c a d în s a r c i n a sa şi p r e ­
v ă z u t e în c o n t r a c t , s c u l p t o r u l O s c a r H a n v a p r i ­
m i s u m a d e lei 2.000.000 (două m i l i o a n e ) . U r m e a ­
ză condiţiile de p l a t ă , în r a t e , şi r e z e r v a c ă d a c ă
în i n t e r v a l u l p r e v ă z u t p e n t r u e x e c u t a r e a l u c r ă ­
rii, leul l a c u r s u l zilei d e l à s e m n a r e a c o n t r a c t u ­
lui, v a suferi o s c ă d e r e în p r o p o r ţ i e de cel m u l t
15% sau o u r c a r e în p r o p o r ţ i e de 15%, s u m e l e
ce v o r r ă m â n e d e î n c a s a t p e n t r u l u c r a r e vor
u r m a p r o p o r ţ i a d e p r e c i e r i i ori u r c ă r i i , în sensul
că d e l à a c e a s t ă d a t ă se v o r s p o r i ori u r c a , e x a c t
cu aceiaşi c o t ă cu c a r e leul v a f l u c t u a .
O f e r i n d s c u l p t o r u l u i O. H a n , în aceiaşi v r e m e
s a r c i n a şi o n o a r e a d e a e t e r n i z a în p i a t r ă şi
b r o n z , simţirea, g â n d u l şi c h i p u l celui m a i a-
d â n c p o e t al n o s t r u , c o m i t e t u l a î n c r e d i n ţ a t în-
f ă t u i r e a u n o r m â i n i sigure. C ă c i s c u l p t o r u l H a n
n u m o d e l e a z ă n u m a i m a t e r i a . O însufleţeşte cu
u n s e n t i m e n t şi u n g â n d . A m ţ i n u t astfel să r u ­
p e m t r a d i ţ i a m o m â i l o r sinistre c a r e d e s o n o r e a z ă
pieţile p u b l i c e , cu a r t a n ă t â n g ă a oficialităţei.
I n t r e teii celui d i n t â i r o n d al şoselei Kiseleff,
m o n u m e n t u l l u i E m i n e s c u v a să se î n c o r p o r e z e
n à t u r e i n u să o p â n g ă r e a s c ă ; să ridice g â n d u r i l e
s p r e sufletul p o e t u l u i , n u să-1 s t r i v e a s c ă s u b a»
păsarea materiei,
© BCU Cluj
 R E V I S T E L E
I A R N A e r a o d i n i o a r ă sesonul revistelor. O d a ­
t ă c u portocalele şi chitrele din vitrinele b ă c ă n i i ­
lor, ca a l t e fructe exotice, câte-o revistă n o u ă
cu s c o a r ţ a t o r i d c o l o r a t ă şi cu t i t l u l fulgurant,
î n v ă p ă i a fereastra l i b r ă r i e i s u b sticla cu o p a c e
feregi d e g h i a ţ ă . D e a s t ă d a t ă frigul a fost fatal
m u l t o r entuziasuic. Sufletul congelat a d o u ă r e ­
viste a fost definitiv î n g r o p a t fără n ă d e j d e că l a
p r i m ă v a r ă v o r r ă s ă r i în n o u a v i a t ă , de sub ză­
p a d ă , o d a t ă cu ghioceii. Mişcarea literară şi Cu­
vântul liber a u e x p i r a t . D e s i g u r n u e pios, nici
p r u d e n t , c a t o c m a i Gândirea, ea însăşi d u p ă o
l u n g ă sincopă, să p r o f a n e z e ireverenţios m e m o r i a
morţilor. D a r n u p u t e m trece p e s t e o c o n s t a t a r e :
a m â n d o u ă revistele n ' a u pierit din p r i c i n a citi­
t o r u l u i (prea m u l t şi m e t o d i c şi l a ş se lasă r ă s ­
p u n d e r e a t u t u r o r insucceselor pe cititor) ci din
p r i c i n a d e s c o m p u n e r i i i n t e r i o a r e din respecti­
vele redacţii. Mişcarea literară a a p ă r u t s u b con­
d u c e r e a d-lui Liviu R e b r e a n u . Cel p u ţ i n a ş a de­
c l a r a m a n ş e t a p u b l i c a ţ i e i . Această conducere:
n ' a m observat-o. A l c ă t u i t ă d u p ă c h i p u l şi ase­
m ă n a r e a surorei m a i m a r i p a r i z i e n e „Les N o u ­
v e l l e iit,raires", Mişcarea literară a sfârşit p r i n
a o p a r o d i a , c a o slujnică î m b r ă c a t ă D u m i n i c ă
în lipsa stăpânei, cu toaletele mistificate din şi-
for.iera ^cocoanei ca să e p a t e z e a r g a ţ i i l a b a l
m a s c a t de m a h a l a . A m r e g r e t a t l u c r u l . E r a ne­
voie de o p u b l i c a ţ i e de i n f o r m a ţ i e a r t i s t i c ă şi li­
t e r a r ă l a î n d e m â n a t u t u l o r ; e r a u n m a r e ser­
viciu şi î n d o i t ; p e n t r u p u b l i c şi p e n t r u scriitor,
u ş u r â n d c i r c u l a ţ i a cărţilor, p o p u l a r i z â n d dife­
ritele p r o b l e m e scriitoriceşti, întreţinând un
p e r m a n e n t interes p e n t r u c n r t e şi a r t ă . Mişcarea
literară a s u c o m b a t f ă r ă glorie, p r i n desintere-
s a r e a d i r e c t o r u l u i şi p r i n l e h ă m â t u i a l a c o l a b o r a ­
torilor, s t r â n ş i laolaltă la î n t â m p l a r e , f ă r ă cohe-
z i u n e a nici u n u i crez literar, b u n - r ă u , d a r d i n a ­
mic. Cuvântul liber cel p u ţ i n , d u p ă cc-a deschis
coloanele c o l a b o r a t o r i l o r să se î n j u r e r e c i p r o c ,
cu a m ă n u n t e neUvând î n t r u n i m i c de a face nici
cu ideile, nici cu l i t e r a t u r a , a d a t spectacolul
faimoasei m e n a g e r i i din Marsilia, u n d e , î n t r ' o
c u t i e de sticlă d o u ă v i p e r e în d u ş m ă n i e s'au în­
ghiţit reciproc î n c â t a d o u a zi s t ă p â n u l n ' a m a i
găsit nimic', d e v r e m e ce p a r t e n e r i i se î n t r e d e v o -
r a ş e r ă . D e l à i n t e l e c t u a l i t a t e a s u b ţ i r e şi o m u l de
gust, c a i e e E u g e n Filoti, a ş t e p t a m altceva. D a r
p o a t e vina alţii o p o a r t ă . '
A m r ă m a s astfel cu vechile reviste, c a r e - a u is-
b u t i t cu î n c ă p ă ţ â n a r e să reziste v r e m i l o r c h i a r
m a i vitregi decât acestea. P e n t r u inaugurarea
u n e i cronici ce v a fi, n ă d ă j d u i m , ţ i n u t ă l a cu­
r e n t şi în c u v i i n c i o a s ă obiectivitate, n e v o m re­
s e m n a de a s t ă d a t ă să r ă m â n e m i n a c t u a l i , p o m e ­
n i n d d e s p r e n u m e r e m a i vechi sau r e s u m â n d u - n e
l a impresii generale. Pe viitor v o m p ă s t r a c r o ­
n i c a la zi.
C u n u m e r e d u b l e , adeoseori î n t â r z i a t e , Viaţa
romanească p ă s t r e a z ă a u t o r i t a t e a p e c a r e i-0
d a u nu n u m a i n u m e l e c o l a b o r a t o r i l o r dintr'un
s u m a r î n t o t d e a u n a î m b e l ş u g a t , d a r m a i cu sea­
m ă c a l i t a t e a i n t e l e c t u a l ă a celor ce-i g o s p o d ă r e s c
cronicile, recensiile, miscellanea. N u e nici o
b u r s ă l i t e r a r ă , nici o confrerie: „ l a u d ă - m ă să te
l a u d ! înjurâ-1 findcă m ' a î n j u r a t ! " N ă r a v u r i l e
acestea a p a r ţ i n cu deosebire t o c m a i confraţilor
36
c a r e d u ş m ă n e s c m a i î n v e r ş u n a t revista ieşeană,
sub c u v â n t că e m o n i t o r u l unei. . . „clici". T o t
astfel cei b o l n a v i de g ă l b i n a r e văd galben tot ce-i
î n c o n j o a r ă . In cel din u r m ă n u m ă r , T u d o r A r -
ghezi îşi c o n t i n u ă î n s e m n ă r i l e de Închisoare, cu
a s p r i m i şi m l ă d i e r i de p e n i ţ ă c a r e s t a u n u m a i îil
a sa p u t e r e , în l i t e r a t u r a r o m â n e a s c ă .
I a t ă această n o a p t e de viscol î m p r e s u r â n d zi­
durile temniţei:
„ D a r i n s t r u m e n t e l e d e alint, preferate ale
iernei sânt tobele m a r i . î m p ă r ă ţ i a n o p ţ i i î m p r e ­
s o a r ă t o a t ă î n c h i s o a r a cu t i m p a n e , ca să t o r t u ­
reze p r i n r a f i n a m e n t m o r a l u l oamenilor din
p u ş c ă r i i . Şi î n t r e tobele cât c a z a n e l e de p e t r o l
se i n t e r c a l e a z ă giganticele tipsii, c h i u i e o c a r i n a ,
p u r t a t ă cu c a r u l cu boi şi p l â n s u l f ă r ă n ă d e j d e
al piculinii. I a r p r i n simfonia t u t u r o r orchestre­
lor, a d u n a t e l a o l a l t ă şi în d e s l ă n ţ u i r e u n i v e r s a l ă ,
se a u d e g e a m ă t u l ca de m o a r t e , p u l v e r i z a t de
u r a g a n e , al sentinelelor din t u r n u r i , care-şi r ă s ­
p u n d din t u r n în t u r n , p e z i d u r i l e e x t e r i o a r e , c ă .
supravieţuesc".
Sau a c e a s t ă figură u n i c z u g r ă v i t ă , î n f ă ţ i ş â n d
n u n u m a i a s p e c t u l exterior, în s u p r a f a ţ ă al u-
n u i t i p omenesc, d a r m e c a n i s m u l interior, în
profunzime:
„ T r o n u l î m p ă r ă ţ i e i osândiţilor este o c u p a t a c ­
t u a l m e n t e de fizicul svelt şi c o p i l a n d r u al u n u i
D i r e c t o r General, c ă r u i a i s'a dat, în poreclă, u n
n u m e de fată în casă. Mersul lui de copilă se d i ­
v i d e în p a ş i ele d a n s , p e nişte p i c i o a r e m i c i şi
febrile, d e t u r t u r i c ă . î n c l i n a r e a c a p u l u i , s t r e c u ­
r a r e a ochilor l u i l u n g i ca m i g d a l a c r ă p a t ă , gu­
r i ţ a lui înfiorată, şoldurile l u i de englezoiacă,
p ă r u l l u n g , z u l u f a t şi r e t e z a t d e - a s u p r a g u l e r u ­
lui p u r , c r a v a t a lui graţioasă, mişcările l u i în M
şi W sânt însuşirile t i p u l u i la garçonne. Subt
p l a s t r o n u l cămeşii p a r c ă se descifrează ţ â ţ e l e
n o u ă ale u n e i fete slabe de pensionat şi cele t r e i
linii centrale, ale p a n t a l o n u l u i , î n c r u c i ş a t e p e u n
p â n t e c plat, p a r lipite p e s e x u l neted a l u n e i stu­
d e n t e adolescente.
„ C â n d vorbeşte, g r u m a z u l -acestui efeb cu p ă ­
r u l a l b u r i u a r e cochetăria o f t a t u l u i posesiunii,
b u z e l e lui se î n t r e ţ i n cu v â r f u l limbii, r o z ă ca l a
căţeii albi, î n t r ' u n j o c sensual, şi c o r p u l - l u i " î n ­
t r e g u n d e a z ă ca d r a p e r i i l e unei c a d â n e .
„Mintea m i t i t i c ă din c ă p ş o r u l ' g e n t i l u l u i a u t o -
-crat, e* însă p e r f i d ă şi d u ş m ă n o a s ă . E a urzeşte
zilnic o f o r m u l ă de nelinişte şi de u r ă . D i r e c t o ­
rul închisorii, u n p r i m i t i v şi u n b r u t a l î n f u m u ­
rat, îl simte încolăcindu-i-se p e b r a ţ e şi p e în-
g h î ţ i t o a r e şi ' n s o m o o r î n d u - 1 cu ochi de şarpe, a-
ţ i n t i ţ i în ochii lui cu u r c i o a r e şi caş. S u p e r i o r u l
ţine să-1 d o b o a r e , s u b a l t e r n u l rezistă. D e p a t r u
ori a fost să-1 a r u n c e d e p a r t e , s u r g h i u n i t î n t r e
stanele de s a r e ale unei o c n e şi de p a t r u ori a t a ­
cul a d a t greş. V e x a t şi a ţ â ţ a t , D i r e c t o r u l gene­
ral, îi d ă ocol ca o m â ţ ă u n e i colivii cu p i t p a l a c .
L a b a ei c a t i f e l a t ă a fost r ă n i t ă l a asalt, d a r ştie
ea că v i c t i m a p â n ă în cele din u r m ă îi v a a p a r ­
ţine".
Tot în c o n t i n u a r e , e a d o u a p a r t e a ciclului
La Medeleni, r o m a n u l Drumuri, u n d e Ionel Teo-
d o r e a n u u r m ă r e ş t e în adolescenţă, v i a ţ a p r e l u n ­
gită a micilor eroi din Rotarul nestatornic: Ol-
guţa, D ă n u ţ , Monica. D e a s t ă d a t ă s a r c i n a v a fi
© BCU Cluj
 m a i anevoiasă. Copilul pentru literatură e o torilor a m b u l a n ţ i , î m b i n â n d u - ş i d i s c o r d a n t stri­
m a t e r i e m a i c o m o d ă ; n u ştim ce l u m e î n c h i d e gările.
u n copil d a r l i t e r a t u r a a a c c e p t a t o ipoteză — I a u r t c a i m a c e l ; i a u r t caimacel...
convenţională poate, însă generală: geniul poe­ •— P u i a - g a i a , gaia-puia... Pui-puiiii...
tic e o c o n t i n u a r e a c o p i l ă r i e i i a r c o p i l ă r i a e —• C h i o p - c h i o p c ă r b u u u u ; chiop-chiop căr-
u n g e n i u p o e t i c în p l i n ă l i b e r t a t e , î n c ă nedesfi­ buuu...
g u r a t d e v i a ţ ă . C o p i i i l u i Tolstoi, D i c k e n s , G e o r ­ — H a i l a gaz-gaz-gaz...
ge Eliot, Dofetoievschi, K i p l i n g , C r e a n ă , S a d o v e a - E r a în toi a r l e c h i n a d a de z g o m o t e a C a p i t a l e i :
n u , ai l u i I o n e l T e o d e r e a n u , se r e d u c în u l t i m a tramvae, automobile, camioane, căraţi, sonerii
esenţă la această imagină. Adolescenţa e un m a ­ de biciclete. . . L u m i n a s o a r e l u i c â n t a p a r c ă d i n
terial m a i i n g r a t . E o t r a n s i ţ i e : o criză. P e cât d e mii d e t a l g e r e .
s i m p l ă , d e s p o n t a n ă şi d e logică p a r e c o p i l ă r i a Olguţa exulta. D u p ă tăcerea mănăstirească a
c h i a r în m a n i f e s t ă r i l e ilogice; p e a t â t d e a s c u n s ă , l a ş u l u i , B u c u r e ş t i u l îi r ă s ă r i s e în ochi — d e l à
p u d i c ă , o b s c u r ă , e a d o l e s c e n ţ a , cu t a i n e n e m ă r ­ g a r ă p â n ă ' n P o p a - N a n — şi-i r ă s u n a în u r e c h i ,
turisite, crize de s e n t i m e n t s a u d e g â n d i r e , t o a t e c a o v e h e m e n t ă p a n o r a m ă , c i a r d a ş d e s u n e t e şi
în n u a n ţ e n e s t a t o r n i c e şi f ă r ă c o n t u r . C u m o b ­ de culori. N u m a i v ă z u s e clin c o p i l ă r i e B u c u ­
s e r v ă T h i b a u d e t , r o m a n u l adolescenţei a fost r e ­ reştiul. Ii v e n e a să v o r b e a s c ă t a r e , să r â d ă t a r e ,
dus îndeobşte la o criză: istoria primei iubiri. să gesticuleze, să danseze, să s a r ă . I n t r a s e în
D a r a t u n c i psicologia v â r s t e i d i s p a r e copleşită B u c u r e ş t i c a î n t r ' u n h a m c u clopoţei: n u mai
de a c e a a a m o r u l u i , fiindcă î n d a t ă ce i u b i r e a se p u t e a sta locului".
instalează, d e v i n e i u b i r e a e t e r n ă , d i n c o l o de v â r ­
ste, d e epoci şi d e medii. R o m a n e l e de a d o l e s ­ I n t o r c â n d u - n e l a p u b l i c a ţ i i l e de m a r e tiraj,
c e n ţ ă r ă m â n astfel r o m a n e d e i u b i r e ; a r t r e b u i s p r i j i n i t e p e m a r i c o t i d i a n e de a c ă r o r p u b l i c i ­
să fie m a i cu s e a m ă r o m a n u l celeilalte c r i z e spe­ t a t e şi p u b l i c cititor se p o t b u c u r a , n o t ă m desă­
cific v â r s t e i : a u r o r a inteligenţei, t r a g e d i a inteli­ v â r ş i t a s c h i m b a r e l a faţă a Universului literar.
genţei, g â n g ă v e a l a g â n d i r e i a d e s e a b a n a l ă şi Perpessicius a s ă v â r ş i t u n a d e v ă r a t m i r a c o l . S u b
confuză pe care vârsta o transfigurează pasager n o u a g o s p o d ă r i e r e d a c ţ i o n a l ă Universul literar
cu e n t u z i a s m u l şi p a s i u n e a m a i t â r z i u d o m o l i t e . n u m a i e foaia b ă l ţ a t ă , p e c a r e cititorii o c u m ­
R o m a n u l a c e s t a e m a i g r e u de scris; n u p o ţ i sur­ p ă r a u p e furiş d e l à c h i o ş c u r i cu t e a m ă să n u fie
p r i n d e şi o r d o n a d e s o r d i n e a . G â n d i r e a n u e u n surprinşi a s u p r a u n u i fapt urât. Cronicile sânt
act, e o s t a r e î n c o a c t i v ă . T a i n e s'a descurajat v a r i a t e şi p r o a s p e t e , m a t e r i a l u l l i t e r a r şi a r t i s ­
puua.ndu-şi t e m a a d o l e s c e n t u l u i c a r e î n c e p e a tic l a î n ă l ţ i m e a o r i c ă r e i b u n e reviste. A t â t d o a r ,
g â n d i în E t i e n n e M a y r a n , Şi t o ţ i d u p ă el, c â n d că g u s t u l r e d a c t o r u l u i , d e s i g u r de c a l i t a t e , e r u d i t ,
şi-au p u s p r o b l e m a , a u f ă c u t ori m o ş n e g i de 16 d a r e r m e t i c , p o a t e n e d u m e r i adeseori c i t i t o r u l —
a n i ori a u p u l v e r i z a t g â n d i r e a . L a 16—18 a n i c a r e , s u b l i n i e m , t r e b u i e să fie î n a i n t e d e t o a t e ci­
crezi în a d e v ă r u r i a b s o l u t e , eşti sigur că ai des-. t i t o r u l m a r e l o r c o t i d i a n e , căci p e aceştia t r e b u i e
c o p e r i t a d e v ă r u r i absolute, p o r n e ş t i d o n c h i h o - să-i c u l t i v ă m . (Ceilalţi se a d r e s e a z ă s i n g u r i r e ­
tic să-ţi frângi s u l i ţ a în t o a t e m o r i l e de v â n t . P e vistelor de l i t e r a t u r ă şi de a r t ă , fie ele c h i a r er­
u r m ă v i a ţ a d i s o l v ă aceste a d e v ă r u r i în n u a n ţ e ; metice).
a b i a a t u n c i ai î n v ă ţ a t a g â n d i , g â n d e ş t i a l t c e v a C i t i m d e e x e m p l u 3n N - r u l 7 d e l à 14 F e b r u a ­
decât b a n a l u l animat p â n ă la paroxism de entu­ rie, î n t r ' o d a r e d e s e a m ă a celei de a d o u a şeză­
ziasm. G â n d i r e a e a m a t u r i t ă ţ i i •— e S o c r a t e d i n t o r i a Societăţii Scriitorilor r o m â n i :
P h e d o n , p r i v i n d c a l m c ă t r e m i s t e r u l cel veşnic „ D . I O N B A R B U , a c ă r u i evoluţie p o e t i c ă p o r ­
în p r e z i u a c h i a r de a d e ş e r t a c u p a d e c u c u t ă . nind delà parnasianismul primelor ' poeme, a-
L i n i a r o m a n u l u i l u i I o n e l T e o d o r e a n u n u o cu­ iinge realizări de poezie pură ca în „Uvedenro-
n o a ş t e m încă. Se p a r e că şi D ă n u ţ şi R a d u , şi O l - de", citeşte: „Jazz Band p e n t r u n u n ţ i l e nece­
g u ţ a şi Monica, s â n t p r e d e s t i n a ţ i aceleiaşi c r i z e sare".
care e iubirea, dar nu reduce adolescenţa nu­ Venera
m a i l a atât. D e o c a m d a t ă a d o l e s c e n ţ i i săi se m i ş ­ Inimă
că î n t r ' u n r i t m viu, s a p r i n s cu o v e r v ă c a r e - a Cu frecare m i n i m ă :
e v o l u a t m u l t d e l à s t a t i c a d e s c r i p t i v ă şi m e t a f o ­ Aphélie, alfa
r i c ă din „ U l i ţ a C o p i l ă r i e i " , I o n e l T e o d o r e a n u a Périhélie, b e t a
t r e c u t d c l a p e i s a g i u l exterior, p i c t u r a l , l a peisa- Conjonctiv, dodo
g i u l sufletesc, u n d e ştie să d e o s e b e a s c ă nuanţe O p o n e n t , adio...
n e o b s e r v a t e de ochii t u t u r o r . — A d i u m •—
E x i s t ă u n t a b l o u al d i m i n e ţ e i b u c u r e ş t e n e , p e F r a u Venus
c a r e n u 1-a z u g r ă v i t nici u n scriitor al C a p i t a l e i Cacadu!
până acum: Ciudat, dar adevărat.
„ B u c u r e ş t i u l se d e ş t e p t a cu m ă t u r ă t o r i i , în h u - I n s distins
r u i a l a d e z m ă ţ a t ă a roţilor, c a u n o m c a r e se scar­ A m surprins
p i n ă b u i m a c , a s c u l t â n d z o r n ă i t u l a r ţ ă g o s a l deş­ F r a u Mercur, de p u r augur,
t e p t ă t o r u l u i c a r e i-a d e c a p i t a t s o m n u l . Pe. c â n d t u
J u p â n e s e l e se î n d r e p t a u s p r e p i a ţ ă , cu coşul Cacadu
s u b t b r a ţ C â t e u n o l t e a n m a t i n a l , c u i ţ a r i i sufle­ — Tirlolai —
caţi pe vigoarea profesională a pulpelor păroase, Te evaporai
g â r b o v i t de k i l o g r a m e l e l e g u m i n o a s e s a u f r u c t i ­ Spre rai
fere d i n coşurile a t â r n a t e în c u m p ă n ă p e cobi- Mercur:
liţă, îşi a n u n ţ a m a r f a , c u v e r b sonor, p e n t r u el Astră inventivă
m a i d e g r a b ă d e c â t p e n t r u casele î n c ă a d o r m i t e , Ultra disociativă
c u m îşi a c o r d ă u n m u z i c a n t i n t r u m e n ţ u l . Singura care se-ntoarce
P e orizont, soarele l i p e a m a r i afişe a u r i i . Altfel, a n i i altfel t o a r c e
„Pe stradă r ă s u n a u viguroase, glasurile vânză­ Mercur:.

37

© BCU Cluj
 Astră aurită P r o b a b i l din p r i c i n a „nivelului s c ă z u t " — a l nos­
Cu peri dai împodobită tru b i n e înţeles, a l c i t i t o r u l u i . Astfel Cetatea li­
Lungi terară oglindeşte p r i n t r ' u n t e m p e r a m e n t în per­
Cu pungi m a n e n ţ ă ebuliţie, aspectele varii şi p i t o r e ş t i a l e
Pe bomba mare u n u i a n u m i t B u c u r e ş t i c u l t u r a l , c u ecoul t u t u l o r
O a r b ă şi cercetătoare, c a n c a n u r i l o r , p r i e t e n i i l o r şi a n t i p a t i i l o r c o m a n ­
F r a u Mercur! dantului de Cetate.
D e x ales, i n t a c t şi p u r
C a s t ă a s t r ă , iconoclastă C r a i o v a n e t r i m i t e trei reviste: Năzuinţa, la
C o n c e p u t ă d i n mister c a r e s'au a d ă o g a t talentele t i n e r e şi b ă t ă i o a s e
Şi fecioara Lucifer u n e o r i excesiv, d e l à Suflet românesc şi u n d e
Cap croit p e n t r u iubit p r e ţ i o a s ă e c u deosebire c o n t r i b u ţ i a d-lui Popes-
Bisexuat la pipăit cu-'Ielega, b u n şi î n ţ e l e g ă t o r c u n o s c ă t o r a l lite­
O select intelect r a t u r i l o r n e o l a t i n e ; Flamura şi Ramuri, apărută
.Nunta n ' a sărbătorit! în v e s t m â n t n o u , c u o f r u m o a s ă e x e c u ţ i e t i p o ­
Uite i a a treia c h e e grafică şi c u o v i g u r o a s ă defensivă a t r a d i ţ i o n a ­
Vâr-o în b r o a s c a A s t a r t e e lismului. „ T r a d i ţ i a — s p u n e d. N . I o r g a — î n ­
i î n t o a r c e - o d e un g a r d s e a m n ă u n d r u m c a r e n u se i s p r ă v e ş t e n i c i o d a t ă ,
Î n t r ' u n sens r e t r o g r a d
T r a g e p o r ţ i l e ce a r d
d a r n u se r u p e nicăeri".
I a r d. D . Tomescu, r e v e n i n d l a t e m a u n u i a r ­
Că intrăm ticol a n t e r i o r :
Să o s p ă t ă m „Tradiţionalismul, nu înseamnă a suspina p e
In c ă m a r a Soarelui r u i n e şi a r e g r e t a v r e m u r i c a r e n u m a i sânt,
Marelui, n u n şi stea d u p ă c u m nici p r o g r e s u l n u î n s e a m n ă a d i s t r u g e
A b u r v e r d e să n e d e a şi a lăsa gol în u r m a t a .
Mere î n t o a r s e şi lactee „Cei cari, în n u m e l e t r a d i ţ i e i , î m b r a c ă doliul
I n firida eteree şi se r e f u g i a z ă în m i j l o c u l ruinelor, c a şi cei
La tăieri de curcubee cari, în n u m e l e p r o g r e s u l u i , c e r d i s t r u g e r e a şi
C e scântee". anularea trecutului, sânt deopotrivă de condam­
N u s p u n e m că a c e a s t a n'o fi poezie p u r ă . Per­ n a ţ i să se p i a r d ă în sterilitate. Nici cei d i n t â i n u
sonal n e m ă r t u r i s i m d e s ă v â r ş i t a incompetenţă. r e p r e z i n t ă t r a d i ţ i a , d u p ă c u m nici cei d i n u r m ă
D a r ce s p u n o a r e lectorii Universului literar? nu servesc p r o g r e s u l . Şi u n i i şi alţii a p a r în e p o ­
A c e a s t a interesează. S â n t lectori p e c a r e t r e b u i e cile d e criză şi d e istovire, cei d i n t â i r e p r e z e n ­
să-i câştigi, a c ă r o r î n c r e d e r e să o c a p e ţ i , să-i t â n d n e p u t i n ţ a , i a r cei din u r m ă d e s p e r a r e a .
educi •— n u să-i a l u n g i , ori să-i laşi c u i d e i a c ă
s'a făcut o confuzie d e m a n u s c r i s e şi c ă Univer­ „Tradiţionalismul, dimpotrivă, înseamnă să­
sul literar, p u b l i c ă u n e o r i v e r s u r i l e d e s t i n a t e Ve­ n ă t a t e şi vigoare, î n s e a m n ă m i ş c a r e şi a c ţ i u n e ,
seliei. N e - a m p u s d i n p u n c t u l d e v e d e r e a l m a ­ î n s e a m n ă v o i n ţ ă şi elan. C u c â t o e p o c ă este
relui p u b l i c — c e l ă l a l t ştim c ă se a d r e s e a z ă Con­ m a i s t ă p â n i t ă d e d o r u l d e a creia, c u a t â t şi s p i ­
temporanului, c â n d v r e a să citească p e d. I o n r i t u l ei v a fi m a i s p o n t a n şi m a i a d â n c t r a d i ţ i o ­
B a r b u şi b i n e face. D i s c u ţ i a se s t r ă m u t ă a t u n c i nalist. N u p o ţ i creia r u p â n d l e g ă t u r a c u t r e c u t u l
pe a l t p l a n . şi n u p o ţ i fi t r a d i ţ i o n a l i s t smulgându-te din
mijlocul p r e z e n t u l u i .
Adevărul literar, a fost m u l t criticat şi a d e ­ „ T r a d i ţ i o n a l i s m u l n u e x i s t ă decât c a p u t e r e
seori f ă r ă d r e p t a t e . O foaie s ă p t ă m â n a l ă ane­ î n c o r p o r a t ă p r e z e n t u l u i şi l u c r â n d în funcţie
x a t ă m a r e l o r c o t i d i a n e n u p o a t e fi j u d e c a t ă d i n de necesităţile acestuia. Smulge-1 din f r e a m ă t u l
acelaş p u n c t d e vedere şi c u aceiaşi severitate, de v i a ţ ă c a r e e p r e z e n t u l , şi a c ţ i u n e a l u i v a î n ­
î n d r e p t ă ţ i t ă p e n t r u o revistă d e t i r a j r e s t r â n s . ceta. E c a şi s c â n t e i a c a r e d o a r m e în c r e m e n e ;
C o m p a r ă m Adevărul literar c u s u p l i m e n t u l lite­ nu s c a p ă r ă decât î n u r m a unei loviri. A c t u l aces­
r a r delà Le Figaro ori c u acel d e l à Prager Presse. ta ai lovirii îl î n f ă ţ i ş e a z ă v o i n ţ a d e a creia a
Adevărul literar n u iese din a c e a s t ă c o m p a r a ţ i e p r e z e n t u l u i . D a r ai lovit. Ce-ţi r ă s p u n d e ? I ţ i
d i m i n u a t ; r ă m â n e o p u b l i c a ţ i e d e iniţiere şi d e r ă s p u n d e p i a t r a , a ş a c u m o vezi, rece şi i n e r t ă ?
i n f o r m a ţ i e l i t e r a r e şi artistică, t i p ă r i n d în acelaş Iţi r ă s p u n d e trecutul cu ruinele lui încremeni­
timp literatură valoroasă semnată de nume ro­ te? N u . I ţ i r ă s p u n d e scânteia, a d i c ă c r e m e n e a
m â n e şi s t r e i n e d e frunte. D e p l a s a t e s â n t însă a n i m a t ă p r i n lovire. I ţ i r ă s p u n d e v i t a l i t a t e a t r e ­
m u l t e î n s e m n ă r i liărţăgoase. E x i s t ă c r e d i n ţ a că cutului, adică vremurile apuse animate de voinţa
„ p u ţ i n ă p o l e m i c ă n u strică unei foi, o face m a i şi d e a c ţ i u n e a p r e z e n t u l u i . I ţ i r ă s p u n d e e t e r n u l
vioaie". T o t astfel şi c h i v u ţ e l e c â n d se î n j u r ă , din mijlocul efemerului, îţi r ă s p u n d e t r a d i ţ i o ­
s t r â n g g u r ă cască în j u r u l lor. D a r d o a m n e c e nalismul, adică elanul creator al naţiunei din
p u b l i c d e g u r ă c a s c ă şi ce a r e d e î n v ă ţ a t acest c a r e faci p a r t e . î n f r u n t â n d v e a c u r i l e şi t r e c â n d
p u b l i c , d e l à a s e m e n e a polemicăl peste r u i n e l e t r e c u t u l u i , acest elan r e n a ş t e necon­
Aceiaşi c r e d i n ţ ă î n a n i m a r e a u n e i reviste p r i n tenit în f o r m ă n o u ă . M â n ă s t i r e a delà Argeş o p a ­
b â z â i t d e viespar, o a r e însă şi o m o n i m u l n o s t r u g i n ă d e cronică, u n vers d e Eminescu, u n chilim
C a m i l Petrescu, d i r e c t o r u l Cetăţii literare. I n oltenesc, o p â n z ă d e Grigorescu, o povestire d e
unul d i n n u m e r i l e a p ă r u t e p â n ă a c u m n e vor­ S a d o v e a n u , — t o a t e s â n t f o r m e în c a r e s'a cobo-
beşte d e „nivelul s c ă z u t " a l u n o r scriitori r o ­ r î t acelaş elan, aceiaşi v o i n ţ ă d e a d u r a a fiinţei
m â n i cu orizont m ă r g i n i t , ca g l u m a v u l g a r ă şi n o a s t r e n a ţ i o n a l e . A u r m ă r i în t r e c u t acest elan,
cu s p i r i t u l „ m e d i o c r u şi d e ş t e p t " a l m a r e l u i vulg. a-1 d e s p r i n d e din formele în c a r e el s'a î n t r u p a t
D . Camil Petrescu e î n t o t d e a u n a î n l u p t ă c u m a i s p o n t a n şi m a i deplin şi a-1 face să t r ă i a s c ă
j u m ă t a t e de u n i v e r s (cu c e a l a l t ă j u m ă t a t e l u p ­ m e r e u în c o n ş t i i n ţ a p r e z e n t u l u i , — i a t ă ce este
tă p r i e t e n u l P a m f i l Ş e i c a r u n. a.); d a r î n t o t d e a u ­ t r a d i ţ i o n a l i s m u l . Nu e o t e n t a t i v ă r e a c ţ i o n a r ă şi
na m a i a r e c e v a de a d ă o g a t , de e x p l i c a t , de rec­ deci o p i e d i c ă în calea p r o g r e s u l u i , ci, d i m p o t r i ­
tificat; n ' a fost înţeles ori a fost înţeles s t r â m b . vă, u n sprijin p e n t r u efortul s p r e î n n o i r e a l p r e -

38

© BCU Cluj
z e n t u l u i . î n t r e ţ i n â n d c u l t u l t r e c u t u l u i , el n u te
î n d e a m n ă să zideşti c a m e ş t e r u l M a n o l e s a u să
scrii c a c r o n i c a r i i , d a r îţi p u n e l a î n d e m â n ă n o r ­
m e şi criterii m e n i t e să t e s p r i j i n e în a c ţ i u n e a
t a c r e a t o a r e . P e n t r u c ă n u t o t ce a p a r ţ i n e t r e c u ­
t u l u i a î n c e t a t să e x i s t e . V r e m e a î n l ă t u r ă , şter­
ge şi s u p r i m ă , d a r t o t d e o d a t ă e a c o n s a c r ă şi
s a n c ţ i o n e a z ă . Se d i s t r u g forme, p i e r i n s t i t u ţ i i şi
î n t o c m i r i sociale, d a r din tôt ce s'a d u s r ă m â n
n o r m e şi p r i n c i p i i d e v i a ţ ă p e c a r e v r e m e a le
c o n s a c r ă şi t r a d i ţ i a le t r a n s m i t e . A c e s t e n o r m e şi
p r i n c i p i i , în c a r e se c o n d e n s e a z ă p u t e r e a v i t a l ă
a t r e c u t u l u i , vin să t e î n s o ţ i a s c ă în a c ţ i u n e a t a
l e g a t ă d e n e v o i l e şi a s p i r a ţ i i l e p r e z e n t u l u i p â n ă
c â n d , p r i n tine, e l a n u l c r e a t o r a l n a ţ i u n e i a r e a ­
lizat o n o u ă f o r m ă de v i a ţ ă " .
D i s c u ţ i a d e s i g u r n u v a sfârşi aci, şi n e v a în­
g ă d u i p o a t e să r e v e n i m a i u r e a , d e c â t în a c e a s t ă
L I T E R A T U R A
EXISTĂ ROMANTISM IN ITALIA ?
I N aceste m o m e n t e , în c a r e F r a n ţ a şi a l ă t u r i
de e a celelalte ţ ă r i , se p r e g ă t e s c să c o m e m o r e z e
o s u t ă d e a n i d e l à c o n s f i n ţ i r e a — să zicem ofi­
c i a l ă — a R o m a n t i s m u l u i c a d o c t r i n ă l i t e r a r ă şi
socială, n u m i se p a r e n e l a l o c u l ei o i n d i c a ţ i e
cât d e s u m a r ă c u p r i v i r e la s o a r t a acestei
d o c t r i n e în I t a l i a . C ă c i în a f a r a c o n s i d e r e n t u l u i
ca din p u b l i c i s t i c a n o a s t r ă lipseşte aproa­
p e cu t o t u l i n f o r m a ţ i a r e f e r i t o a r e l a l i t e r a ­
t u r a i t a l i a n ă din v e a c u l t r e c u t ( v e a c u l u i M a n -
zoni, al lui L e o p a r d i şi C a r d u c c i ) , m a i este şi
a l t u l : c u n o s c â n d î m p r e j u r ă r i l e s p e c i a l e în c a r e
s'a ivit şi s'a d e z v o l t a t R o m a n t i s m u l în a c e a s t ă
ţ a r ă , p r i n s t r ă v e c h i t r a d i ţ i i clasice, p u t e m că­
p ă t a i n t e r e s a n t e suggestii c u p r i v i r e la c a r a c t e ­
rele u n i v e r s a l e a l e acestei l i t e r a t u r i . Voiu s p u n e
a ş a d a r — din c a p u l l o c u l u i — c ă în c r i t i c a li­
t e r a r ă , şi-au f ă c u t d r u m d e c u r â n d d o u ă „ t e z e "
e x t r e m i s t e cu p r i v i r e l a e x i s t e n ţ a R o m a n t i s m u ­
lui în I t a l i a : u n a , c a r e n e a g ă p u r şi s i m p l u a-
c e a s t ă e x i s t e n ţ ă , în v r e m e ce o a d o u a ,teză"
s u s ţ i n e n u n u m a i c ă acest R o m a n t i s m a e x i s t a t
şi a d a t n a ş t e r e l a c a p o d o p e r e reprezentative,
d a r c ă el a r e origini a u t o h t o n e ; c e v a m a i
m u l t — c ă în l i t e r a t u r a şi m i ş c a r e a filosofică i t a ­
l i a n ă a sec. X V I — X V I I I - l e a , t r e b u e s c găsite ori-
ginele însăşi ale R o m a n t i s m u l u i u n i v e r s a l !
M ă v o i u g r ă b i să a d a o g c ă p r i m a d i n aceste
„ t e z e " n u m a i găseşte a s t ă z i a p ă r ă t o r i serioşi,
nici în I t a l i a , nici în acele ţ ă r i din A p u s c a r e se
o c u p ă cu s t ă r u i n ţ ă d e l i t e r a t u r a i t a l i a n ă . I z v o -
r î t ă d i n c o n s i d e r e n t e d e şovinism şi d e o r g o l i u
n a ţ i o n a l , a c e a s t ă „ t e z ă " p o r n e a d e l à d e f i n i ţ i a u-
n i l a t e r a l ă a u n u i R o m a n t i s m t e u t o n i c , ori c a r a c ­
t e r i z a t p r i n aspectele p e r i f e r i c e ale exceselor r o ­
m a n e ş t i ; astfel că, r e c u n o s c â n d u - i u n u i astfel de
R o m a n t i s m v a l a b i l i t a t e a şi în I t a l i a , a r fi î n s e m ­
n a t o ş t i r b i r e a p r e s t i g i u l u i acestei c u l t u r i ! î n t e ­
m e i a t ă p e aceste c o n s i d e r e n t e ş u b r e d e şi u n i l a ­
terale, „ t e z a " c o n t e s t a t o r i l o r e x t r e m i ş t i se leagă
de î n c e p u t u r i l e a d o i d i n t r e criticii tineri, c u re­
p u t a ţ i e b i n e f i x a t ă a s t ă z i în I t a l i a : Borgese şi
Tonelli (1910—1920). I n o p e r a lor din a c e a e p o ­
39
p r e a l u n g ă cronică, u n d e s p a ţ i u l m ă r g i n i t n u n e
î n g ă d u i e de a c e a s t ă d a t ă să n e o p r i m l a celelalte
reviste: Convorbiri literare şi Transilavania
Astrei d e l à Sibiu, a m â n d o u ă a p ă r â n d misterios,
f ă r ă c o n t a c t u l c u r e n t cu m a r e l e p u b l i c , Salonul
literar d e l à A r a d , u n d e p o e t u l Al. T. S t a m a t i a d
c o n t i n u ă t r a d i ţ i a s p l e n d i d e i generaţii, Lumea-
Bazar, Gândul nostru, Datina, Celei trei Crişuri,
Ritmul Vremii, Ţara de Jos, Răsăritul, c u m şi
cele c â t e v a r e v i s t e din A r d e a l , B u c o v i n a şi B a s a ­
r a b i a , c â n d v o r a j u n g e p â n ă l a noi. Se a n u n ţ ă
r e a p a r i ţ i a Flacărei şi a p a r i ţ i a Vieţei literare s u b
c o n d u c e r e a d-lui G e o r g e M u r n u , r e p r e z e n t a n t u l
lui Homer la Academia română. Echinoxul de
p r i m ă v a r ă p a r e astfel a fi m a i p r o p i c e l i t e r a t u -
rei d e c â t a fost solstiţiul d e i a r n ă .
CEZAR PETRESCU
S T R E I N A
că, r e v e n e a cu i n s i s t e n ţ ă o a t a r e interpretare
s c h e m a t i c ă a m i ş c ă r i i r o m a n t i c e p e c a r e o soco­
teau drept importaţie exotică, inadaptabilă, cu
t o t u l s t r ă i n ă d e s u f l e t u l şi d e t r a d i ţ i i l e cele m a i
a d â n c i ale p o p o r u l u i i t a l i a n .
S o a r t a a voit c a t o c m a i o d o m n i ş o a r ă , şi o
î n c e p ă t o a r e , să ia a s u p r ă - ş i r ă s p u n d e r e a de-a
v a l o r i f i c a ştiinţific t e m e i u l u n e i a s e m e n e a aser­
ţ i u n i , î n t r ' o c a r t e p e c a r e nici P a p i n i n'ar
fi a r u n c a t ' o cu m a i m u l t ă p r e z u m p ţ i e în v â l t o a ­
r e a criticii l i t e r a r e . C a r t e a se î n t i t u l a c a t e g o r i c
„ R o m a n t i s m u l în I t a l i a n u e x i s t ă " , i a r a u t o a r e a
Martegiani. Postura era primejdioasă; de nu alt­
ceva, se î n c e r c a d o v a d a c o n v i n g ă t o a r e c ă un
M a n z o n i şi-ar fi d a t o r i t î n t r e a g a - i a c t i v i t a t e a-
celui „clasicism", p e c a r e 1-a a t a c a t făţiş o v i a ţ ă
întreagă.
A l a r m a s'a d a t l a t i m p , şi s'a d a t c u succes,
din p r i m u l m o m e n t .
P r i n t r e cei ce a u b i n e - m e r i t a t în acest eroic
episod, m e r i t ă loc de cinste t o t u n c r i t i c t â n ă r ,
T o f f a n i n , c a r e o p u s e c ă r ţ i i de m a i sus, o a l t a tiu
m a i puţin categorică: „Romantismul latin şi
Manzoni". De d a t a aceasta e r a ' v o r b a , aşa-dar,
de u n M a n z o n i r o m a n t i c şi — n o u t a t e a — de u n
R o m a n t i s m l a t i n , c o n t r a p u s celui g e r m a n i c ! D a r
T o f f a n i n n u se m u l ţ u m i cu r e s t a b i l i r e a a c e s t u i
a d e v ă r evident, ci m e r s e m a i d e p a r t e , p u b l i c â n d
în 1920 u n n o u s t u d i u în aceeaşi d i r e c ţ i e („Sfâr­
şitul U m a n i s m u l u i " ) , p r i n c a r e a j u n s e să a f i r m e
că acest R o m a n t i s m l a t i n , în a f a r ă d e orice dis­
cuţie, îşi a r e o r i g i n a în m i ş c a r e a filosofică i t a l i a ­
nă din perioada Contra-Reformei. Nu înlătura
deci p u r şi s i m p l u cea d i n t â i „ t e z ă " a c o n t e s t a ­
torilor, ci î n c e t ă ţ e n e a a d â n c Romantismul în
t r a d i ţ i a c u l t u r i i italiene, s o r t i t ă să evolueze fi­
resc în d i r e c ţ i a acestei d o c t r i n e , în , a f a r a
oricărei înrâuriri de importaţie.
„ C o n t r a - t e z a " lui T o f f a n i n s'a i m p u s , şi în n u ­
m e l e ei s u n t c o m b ă t u ţ i toţi aceia cari, z ă b o v i n d ,
t ă g ă d u e s c î n c ă e x i s t e n ţ a R o m a n t i s m u l u i în I t a ­
lia. D e c u r â n d , u n alt c r i t i c i t a l i a n , Giuseppe
Zonta, a v â n d l a î n d e m â n ă o v a s t ă c u l t u r ă lite-
© BCU Cluj
r a r ă şi filosofică, a dus şi m a i d e p a r t e aceste cer­
cetări, p u b l i c â n d a c u m doi a n i u n s t u d i u („Sufle­
t u l v e a c u l u i al XIX-lea"), p e c a r e îl socotesc
d r e p t cea m a i i z b u t i t ă î n c e r c a r e a criticei italie­
ne de-a i n t e r p r e t a o p e r a m a r i l o r reprezentanţi
n a ţ i o n a l i ai acestei mişcări, în r a p o r t cu R o m a n ­
t i s m u l din restul E u r o p e i . Această p r e ţ i o a s ă în­
c e r c a r e de i n t e g r a r e a f e n o m e n u l u i r o m a n t i c ita­
lian, a fost însă p r e c e d a t ă d e h a r n i c a m e t i c u l o ­
z i t a t e a criticei istorice, c a r e a c ă u t a t să l ă m u ­
rească m a i de m u l t i d e n t i t a t e a c a r a c t e r e l o r spe­
cifice ale acestui R o m a n t i s m , cu aspectele co­
m u n e t u t u r o r celorlalte l i t e r a t u r i r o m a n t i c e , c a r e
i-au servit de p r i m imbold.
A r fi, aşa d a r , z a d a r n i c să m a i s i ă r u e s c a s u p r a
discuţiei cu p r i v i r e l a c o n t e s t a r e a existenţei u -
n u i R o m a n t i s m italian. Nu mi se p a r e însă deloc
nejustificată a c e a s t ă s t ă r u i n ţ ă , c â n d este v o r b a
de-a a r ă t a ce se p o a t e spune, p e de-o p a r t e cu
p r i v i r e l a p r e m e r g ă t o r i i a u t o h t o n i ai m i ş c ă r i i
r o m a n t i c e din Italia, i a r p e d e a l t ă p a r t e — m a i
ales — cu p r i v i r e l a origina i t a l i a n ă a î n t r e g u ­
lui Romantism european.
Papini, vorbind odată despre legăturile dintre
R o m a n t i c i şi C a r d u c c i , observa, r â z â n d , că un
critic s'ar d i s t r a de m i n u n e scriind o c a r t e des­
pre... R o m a n t i s m u l Clasicilor, sau, la fel, d e s p r e
Clasicismul R o m a n t i c i l o r ! N u e r a u n s i m p l u j o c
de c u v i n t e p a r a d o x a l . C ă c i acest critic s'a găsit
n û de m u l t în p e r s o a n a lui D e s c h a n e l . Acesta a
p u b l i c a t în a d e v ă r u n s t u d i u a s u p r a „ R o m a n t i s ­
m u l u i Clasicilor", în c a r e se d i s c u t ă î n r u d i r e a
d i n t r e Eschil, B y r o n şi S h a k e s p e a r e ! I a t ă deci
c u m u n i i critici (nu italieni!), a u ţ i n u t să găseas­
că p r e c u r s o r i i î n d e p ă r t a ţ i ai acestei m i ş c ă r i toc­
m a i în a n t i c h i t a t e , fără a se g â n d i o clipă că se
l ă s a u înşelaţi de-o s i m p l ă coincidenţă, şi aceea
de discutat.
N u de astfel de p s e u d o - p r e c u r s o r i t r e b u e . să
ţină scama cel ce se v a o c u p a d e p r o b l e m a
l e g ă t u r i l o r d i n t r e Clasicismul şi R o m a n t i s m u l
italian. Ci d e p r e c u r s o r i ca D a n t e , Petrar-
ca, Boccaccio, Tasso ori Alfieri c a r i — e b i n e să
se noteze — s'au b u c u r a t de m a r e stimă şi în
faţa R o m a n t i c i l o r ne-italieni. G e r m a n i i caşi E n ­
glezii, F r a n c e z i i caşi Italienii v e a c u l u i t r e c u t au
deschis o r i c â n d cu e m o ţ i e „ D i v i n a C o m m e d i a " ,
în al c ă r u i subiectivism i m p u l s i v şi î n n ă l ţ ă t o r ,
a u găsit o j u s t i f i c a r e v a l a b i l ă a subiectivismului
lor, a l ă t u r i de a t â t e a e l e m e n t e n e s p u s de e x p r e ­
sive p e n t r u însăşi e x o t i s m u l lor f a n t a s t i c ; cu a-
ceeaşi emoţie a u l ă c r ă m a t a s u p r a „ C a n z o n i e r u -
l u i " p e t r a r c h e s c , în c a r e îi s u r p r i n d e a t o a t ă a c e a
melancolie lâncezitoare, acel simţ d e c o n t o p i r e
v o l u p t o a s ă cu n a t u r a s i n g u r a t i c ă , p ă s t r ă t o a r e a
iubirii dispărute, alături de voluptatea morbidă,
pe c a r e o s t r e c o a r ă c â n t ă r e ţ u l L a u r i i în versu­
rile sale d e i u b i r e ; la fel a fost cu Boccaccio (din
al c ă r u i „ D e c a m e r o n e " , se a l i m e n t e a z ă din plin,
c â n d simt nevoia u n u i burlesc t r a g i c , ori
a unei efuziuni s e n t i m e n t a l e în f a ţ a n a t u r e i ,
p e care o găseau în r o m a n e l e p a s t o r a l e ale
p o v e s t i t o r u l u i florentin) ; la fel cu Ariosto, cu
T o r q u a t o Tasso, c a r e p e l â n g ă e l e m e n t u l f a n t a s ­
tic, le servea u n b u n e x e m p l u de i n s p i r a ţ i e reli­
gioasă, p e n t r u a n u m a i p o m e n i de ceeace desco­
p e r e a u d r e p t „ r o m a n t i c " în f r ă m â n t a t a existenţă
a acestui r o m a n e s c personagiu, p o p u l a r i z a t în
v e a c u l R o m a n t i c i l o r şi de d r a m a lui Goethe.
R e i n t r â n d a p o i în c a d r u l r e s t r â n s a l mişcării
40
p r e - r o m a n t i c e din Italia, v o m p u t e a o a r e trece
p r e a uşor a s u p r a discuţiilor anti-aristotelice, în
toiu acolo î n c ă de p r i n v e a c u l al XVI-lea? S a u
— m ă c a r în fugă — a s u p r a u n o r figuri ca aceea
a l u i L c o n a r d o d a Yinci, — f r ă m â n t a t u l da
Vinci—, Raffaello Sanzio — d i a f a n u l Raffaello
al R o m a n t i c i l o r pre-raffaeliţi—Pietro A r e t i n o —
subiectivul şi o r i g i n a l u l A r e t i n o — B e n v e n u t o
Cellini — a n t i c i p a t o r i m p r e s i o n a n t al „ C o n f e ­
siunilor" lui J. J. Roussseau—ori în fine, Michel-
angelo B u o n a r o t t i — n ă v a l n i c u l şi f r ă m â n t a t u l
iViichclangelo — figuri şi o p e r e care, în c a d r u l
p r e - R o m a n t i s m u l u i e u r o p e a n , n u stau desigur
m a i jos de C e r v a n t e s , C a m o e n s , ori d e însuşi
Descartes?
D e Sanctis a f i r m a s e (Zonta îl întregeşte azi),
încă de a c u m vre-o trei decenii, că a d e v ă r a t a o-
r i g i n ă a u t o h t o n ă a m i ş c ă r i i r o m a n t i c e din I t a l i a
este de c ă u t a t în m i ş c a r e a filosofică i t a l i a n ă a
sec. XVII, m a i ales al XVIII-lea.
In a d e v ă r . D a c ă acest R o m a n t i s m p o a t e fi so­
cotit d r e p t o i m p o r t a ţ i e s t r ă i n ă în ce p r i v e ş t e
manifestările lui p r a c t i c e şi sociale; d a c ă ceeace
zăcea ascuns şi l a t e n t în c u l t u r a i t a l i a n ă din a-
cele v e a c u r i a fost scos la iveală p r i n e x e m p l u l
şi i m b o l d u l altora, în r e a l i t a t e R o m a n t i s m u l ita­
lian t r e b u e să ne a p a r ă d r e p t r e z u l t a t u l firesc
al unei e v o l u ţ i u n i c u l t u r a l e l ă u n t r i c e , d a c ă n e
g â n d i m la m i ş c a r e a „enciclopedică" din acea
ţ a r ă , m a i ales l a i n t e n s a m i ş c a r e filosofică din
c a r e s'a n ă s c u t aceasta. P u t e m u i t a oare că î n c ă
de p e la 1650 c u g e t ă t o r i i italieni porniseră l u p t a
lor î n d â r j i t ă în, f a v o a r e a filosofiei n a t u r a l i s t e ,
p r i n c a r e se a f i r m a i m p e r i o a s ă nevoia de-a î n ­
l ă t u r a o d a t ă p e n t r u t o t d e a u n a v e r b a l i s m u l fic­
tiv, al R e n a ş t e r i i t r i v i a l i z a t ă de „ A r c a d i e " ? V o m
putea da o interpretare autentică mişcării ro­
m a n t i c e din î n t r e a g a E u r o p ă , fără a ţ i n e s e a m a
de c u g e t ă t o r i ca T o m m a s o C a m p a n e l l a (1568—
1639, c a G i o r d a n o B r u n a (1548—1600), B e r n a r d i n o
Telesio (1509—1588), P a o l o S a r p i (1552—1623) ori
Galileo Galilei (1564—1642),—eroul cel m a i cu­
noscut al tragicei l u p t e d i n t r e c o n c e p ţ i a medie-
val-teologică şi c u g e t a r e a filosofică m o d e r n ă , cel
m a i categoric şi m a i î n n a l t - i n s p i r a t r e v o l u ţ i o n a r
al ştiinţei m o d e r n e — o r i G. B. Vico (1670—1744),
cel d i n t â i filosof al istoriei în E u r o p a , e m u l al
lui Montesquieu, p ă r i n t e i l u s t r u al criticei m o ­
derne?
Ţ i n â n d s e a m a de a c e a s t ă p r o f u n d ă şi o r i g i n a l ă
m i ş c a r e filosofică din I t a l i a v e a c u l u i al XVII-lea,
p u t e m uşor e x p l i c a m i ş c a r e a literară, c a r e i-a
u r m a t în acelaş spirit, şi c a r e — l a u r m a u r m e ­
lor — se p o a t e r e d u c e l a t e n d i n ţ a şi n ă z u i n ţ a li­
teraţilor italieni de-a p u n e l i t e r a t u r a lor în con­
c o r d a n ţ ă cu p r o g r e s u l u i făptuit c u a n t i c i p a ţ i e , în
ţ a r a lor, p e t ă r â m u l filosofic şi ştiinţific, p r o g r e s
la c a r e l i t e r a t u r a i t a l i a n ă n u l u a s e p a r t e , de c a r e
se m e n ţ i n u s e izolată în c h i p artificial, s t â n j e n i t ă
de t r a d i ţ i a u n e i iluzii de clasicism a r c a d i e ; p r o ­
gres, l a care l i t e r a t u r a n u p a r t i c i p a s e t o c m a i din
p r i c i n ă că în sec. X V I I şi XVIII-lea, Ş t i i n ţ a şi
Filosofia f o r m a u obiectul p r e o c u p ă r i i de c ă p e ­
tenie a conştiinţelor vii, astfel că n u e r a nici
c a z u l nici m o m e n t u l să se a c o r d e p r e a m a r e con­
sideraţie l i t e r a t u r i i frivole, c a r e vegeta.
A ş a fiind, a p a r a ţ i a R o m a n t i s m u l u i în I t a l i a p o a ­
te a v e a şi o e x p l i c a ţ i e filosofică, interpretându-1
ca i m p u n e r e a violentă a nevoii d e - a se restabili
în cele din u r m ă e c h i l i b r u l d i n t r e l i t e r a t u r ă şi
p r o g r e s u l filosofic, p e c a r e c u g e t a r e a i t a l i a n ă îl
î n f ă p t u i s e cu d o u ă v e a c u r i m a i de v r e m e . I a t ă
© BCU Cluj
 a p o i de ce, voind să găsim a d e v ă r a t u l s u b s t r a t
filosofic al acestui R o m a n t i s m , c r e d e m că n u este
nevoie să m e r g e m d e - a d r e p t u l l a E n c i c l o p e d i s ­
m u l englez ori francez, d e o a r e c e în o p e r a cuge­
t ă t o r i l o r i t a l i e n i m a i sus p o m e n i ţ i , v o m găsi a-
celeaşi t e n d i n ţ e d e r e î n n o i r e , e x p u s e p o a t e m a i
p r e c i s — în o r i c e caz, cu m a i m u l t succes, fiind
v o r b a d e o m i ş c a r e locală. In acest c h i p înţelese
lucrurile, p u t e m aşeza la b a z a Romantismului
italian o temeinică evoluţie internă, organică,
prin care putem lămuri toate tendinţele culturii
din v e a c u l a l XIX-lea, în a f a r a aspectelor l ă t u ­
r a l n i c e şi exotice, v e n i t e d e s i g u r p r i n străini,
d a r n u t o t d e a u n a î n c o r p o r a t e definitiv în operile
r e p r e z e n t a t i v e ale m a r i l o r scriitori c a r i a u ilus­
t r a t l i t e r a t u r a i t a l i a n ă a acelui v e a c . N u tre-
b u e s c î n l ă t u r a t e cu t o t u l î n r î u r i r i l e s t r ă i n e ; ci
trebuesc restrânse la rolul de revelatoare a unor
c o n c e p ţ i i şi a t i t u d i n i , p e c a r e I t a l i a le c u n o s c u s e
cu u n v e a c şi c h i a r d o u ă m a i de vreme. C ă c i o-
d a t ă cu î n f l o r i r e a p r i m e i R e n a ş t e r i i t a l i e n e —
d e l à M a c h i a v e l l i l a G i o r d a n o B r u n o şi la G a l i -
leu — se a f i r m a s e c o n v i n g ă t o a r e n e v o i a e m a n c i ­
p ă r i i s p i r i t u l u i omenesc, c a r e v a c o n d i ţ i o n a în­
săşi e x i s t e n ţ a l i t e r a t u r i i r o m a n t i c e . M a r e a r e v o ­
l u ţ i e s p i r i t u a l ă se î n t â m p l a s e deci acolo, în I t a ­
lia, astfel c ă ceeace a v e n i t clin a f a r ă a fost n u ­
m a i o î n t r e g i r e ; în sensul că filosofi ca D e s c a r t e s ,
S p i n o z a , Leibnitz, Locke, B e r k l e y ori H u m e a u
î n d r u m a t a c e a e m a n c i p a r e în d i r e c ţ i a u n ù i su­
b i e c t i v i s m i n t r a n s i g e n t şi a c o n c e p ţ i e i s u p r e m e i
Iluzii, c a r e este v i a ţ a o m e n e a s c ă . T o n u l cu c a r e
s'à e x t e r i o r i z a t a c e a s t ă r ă s t u r n a r e d e v a l o r i fi­
losofice, n u s'a p r e c i z a t desigur, în a f a r ă de ceea­
ce r e a l i z a s e în F r a n ţ a „ l i t e r a t u r a " u n u i J. J.
R o u s s e a u , u r m a ş direct a l filosofilor a m i n t i ţ i , —
al acelui R o u s s e a u c a r e p u s e s e în c i r c u l a ţ i e for­
mula „drepturilor omului natural", desprins de
orice p r e j u d e c a t ă socială. D e s i g u r , i a r ă ş i , c ă u n
P a r i n i şi u n Alfieri ( r e p r e z e n t a n ţ i ai r e î n n o i r i i
c u l t u r i i i t a l i e n e din sec. X V I I I - l e a ) , n ' a r fi p u t u t
apare aşa cum au apărut, fără înrîurirea directă
a „ I l u m i n i s m u l u i " francez, din c a r e d e r i v ă în
b u n ă p a r t e m u l t e din a s p e c t e l e Romantismului
p r o p r i u - z i s , p r e c u m a r fi m a t e r i a l i s m u l , grija
d e p r e o c u p ă r i l e sociale, n e v o i a democratizării
p r i n a r t ă , p r e s t i g i u l a c o r d a t s e n t i m e n t u l u i reli­
gios ca f a c t o r social, a l ă t u r i de acela acordat
Eului, c o n s i d e r a t d r e p t c r e a t o r al p r o p r i e i e x i s ­
tenţe, p e n t r u a nu m a i a m i n t i d e i m p o r t a n ţ a a-
cordată Naturei. Cu privire la subiectivism
şi l a e x a l t a r e a forţelor c r e a t i v e ale E u l u i ,
nu p u t e m trece desigur peste o altă înrâurire
tot a t â t a d e p u t e r n i c ă : a c e e a a filosofici ger­
m a n e — cu Schelling, K a n t ori F i c h t e — c a r e â-
t r i b u i a E u l u i , în c h i p şi m a i categoric, e x c l u s i ­
vitatea actului creator. Căci prin opera stărui­
t o a r e a acestei filosofii g e r m a n e , se î n t ă r i şi m a i
m u l t c r e d i n ţ a c ă E u l t r e b u i e l ă s a t să d o m i n e în
p l i n ă t a t e a lui, d e t e r m i n â n d u - s e p r i n a c e a s t a e-
x i s t e n ţ a u n e i r e a l i t ă ţ i m a g i c e a iluziei subiective,
a l ă t u r i d e r e a l i t a t e a r e a l ă . C u c h i p u l acesta, b a ­
zele R o m a n t i s m u l u i i t a l i a n e r a u definitiv puse,
î n c ă din v e a c u l al X V I I I - l e a , şi ele r e z u l t a u din
o p e r a filosofilor i t a l i e n i ai v e a c u r i l o r trecute,
s u s ţ i n u t ă d e o p e r a filosofilor s t r ă i n i , c a r i însă le
d a t o r a u n e b ă n u i t de m u l t celor d i n t â i . I n con­
ştiinţa i t a l i a n ă a sec. X V I I I - l e a se g ă s e a u deci
deplin c r i s t a l i z a t e acele a p l e c ă r i s p r e Subiecti­
vism, N a t u r a l i s m , C o s m o p o l i t i s m , F i l a n t r o p i n i s m
şi E n c i c l o p e d i s m , c a r e v o r c ă p ă t a v e s t m â n t p o e ­
41
tic d u p ă 1800 şi, p r i n a c e a s t a , etichetă de p r e o ­
cupări „romantice".
A t u n c i c â n d în tot r e s t u l E u r o p e i se v o r î n ­
j g h e b a Statele n a ţ i o n a l e , p r i n r e t r e z i r e a messia-
n i c ă a conştiinţei colective, s u b i m b o l d u l con-
s f i n ţ i t o r al R e v o l u ţ i e i din F r a n ţ a , P e n i n s u l a i t a ­
lică se v a t r e z i şi ea, în sfârşit, din l e t a r g i a p o ­
litică şi socială ele v e a c u r i , d u p ă s t i n g e r e a a p r o a ­
p e t o t a l ă a o r i c ă r e i c o n ş t i i n ţ e n a ţ i o n a l e ; d u p ă ce
se lăsase r o b i t ă străinilor, î m p ă u n â n d u - s e cu
gloria p o s t u m ă a u n u i t r e c u t i l u s t r u , c u c a r e n u
m a i p u t e a să se c o m p a r e , d a r în v i r t u t e a c ă r u i a
îşi î n c h i p u i a c ă m a i p r e z i d e a z ă î n c ă destinele
l u m i i , p r i n a r t a şi g e n i a l i t a t e a m e ş t e r i l o r săi. C u
c h i p u l a c e s t a s'a ivit în p r a g u l v e a c u l u i t r e c u t
e p o c a e r o i c u l u i „ R i s o r g i m e n t o " politic şi — r e ­
flex al a c e s t u i a •— „ R o m a n t i s m u l " în cultura
i t a l i a n ă . Se consfinţi a t u n c i , zgomotos, acest p r o ­
fund şi l a r g - c u p r i n z ă t o r r e v i r i m e n t n a ţ i o n a l şi
a r t i s t i c al conştiinţei italiene, c ă r u i a n u i s'a
s u s t r a s nici u n suflet ales din c â t e a u animat
v i a ţ a P e n i n s u l e i în acest r ă s t i m p .
N e p u t â n d p r e c i z a aci cât d a t o r e ş t e însăşi Ma­
r e a R e v o l u ţ i e f r a n c e z ă m i ş c ă r i i filosofice din I t a ­
l i a şi din A n g l i a , din c a r e s'a n ă s c u t d e fapt, a-
j u n g e să a m i n t e s c că p e l a 1750, s u r p r i n ­
d e m în c u l t u r a i t a l i a n ă t o a t e t e n d i n ţ e l e , b a c h i a r
expresive încercări de realizare poetică, a tutu­
r o r p r e o c u p ă r i l o r c a r e v o r sta m a i t â r z i u la b a z a
„programului romantic". Această afirmaţie se
p o a t e i l u s t r a cu e x e m p l e n u m e r o a s e şi suggesti­
ve, l u a t e din l i t e r a t u r a i t a l i a n ă a sec. X V I Î Ï - l e a ,
— din o p e r a lui P a r i n i , Alfieri, Monti, B a r e t t i ,
C e s a r o t t i , G o l d o n i ori Foscolo —, e x e m p l e d i n
care putem vedea nu n u m a i îndrumarea sigură
a acestei l i t e r a t u r i s p r e ideologia „romantică"
d e m a i t â r z i u ; ci p u t e m s u r p r i n d e c h i a r şi a p l e ­
c a r e a t i m p u r i e a l i t e r a ţ i l o r i t a l i e n i s p r e acel for­
m a l i s m e x o t i c şi c a d u c , î n p o t r i v a c ă r u i a s'au
răzvrătit, scandalizaţi, apărătorii „Clasicismului"
italic, d â n d loc l a a c e a m a r e „ b ă t ă l i e " , de c a r e
r ă s u n a u r e d a c ţ i i l e revistelor din I t a l i a p e l a 1820.
N u este însă locul aci să î n c e r c o astfel de e x e m ­
plificare. D e s t u l să se a m i n t e a s c ă f a p t u l c ă „ t e ­
m e l e " cu c i r c u l a ţ i e c u r e n t ă în l i t e r a t u r a r o m a n ­
tică, n u n u m a i că fuseseră i n t r o d u s e în Italia
î n c ă î n a i n t e de 1750, d a r că ele e r a u t r a t a t e d e
l i t e r a ţ i i i t a l i e n i î n t r ' u n fel c ă r u i a n u - i lipseşte
d e c â t n u m e l e c a să fie cel r o m a n t i c .
A t â t , p e n t r u a face c u n o ş t i n ţ ă cu p r o b l e m e l e
de seamă, d e z b ă t u t e c â n d este v o r b a d e - a p r e ­
ciza n a t u r a şi o r i g i n a R o m a n t i s m u l u i italian.
N u v r e a u t o t u ş i să o m i t d i n a c e a s t ă n o t ă , sem­
n a l a r e a u n u i f a p t şi m a i l a r g - c o p r i n z ă t o r p e n t r u
o r i g i n a î n t r e g u l u i R o m a n t i s m e u r o p e a n . Acest
f a p t — d u p ă î n l ă t u r a r e a „tezei" i n e x i s t e n ţ e i u -
n u i R o m a n t i s t m i t a l i a n şi d u p ă î n c a d r a r e a a c e s t u i a
în a d â n c u l t r a d i ţ i e i n a ţ i o n a l e — a c e s t f a p t n o u stă
în a p a r i ţ i a r e c e n t ă a u n u i s t u d i u d a t o r i t c r i t i c u ­
1
l u i englez I. G. R o b e r t s o n ) . C ă u t â n d geneza
teoriile r o m a n t i c e în c u l t u r a e u r o p e a n ă a sec.
X V I I I - l e a , R o b e r t s o n o găseşte — n o t a ţ i b i n e ! —
t o c m a i în I t a l i a ! D u p ă R o b e r t s o n , p e c a r e n u ­
m a i de p a r ţ i a l i t a t e nu-1 p u t e m b ă n u i , geneza
R o m a n t i s m u l u i e u r o p e a n s'ar găsi deci în c u l ­
t u r a i t a l i a n ă p r e - r o r n a n t i c ă , d u p ă ce u n i i critici
I ) Sludies ie ihe Genests of Romantic Theory in the Eightcenth
Cenhxrg, Cambridge, University Pressi
© BCU Cluj
 italieni se î n c e r c a s e r ă să nege însăşi existenţa
unei astfel d e l i t e r a t u r i în t a r a lor!
I a t ă d a r că, d u p ă ce se a r ă t a s e cât d a t o r e ş t e
m o d e r n i z a r e a E u r o p e i , m i ş c ă r i i filosofice din I-
talia v e a c u l u i al X V V I şi XVII-lea, s u n t e m as­
tăzi în m ă s u r ă a î n t r e g i c u n o ş t i n ţ e l e n o a s t r e des­
pre origina Romantismului european, surprin­
z â n d în o p e r a criticilor italieni din sec. X V I I şi
X V I I I - l e a o serie d e concepţii l i t e r a r e care, ple­
c â n d d e l à a p ă r a r e a p r e c e p t e l o r aristotelice, e r a u
tot a t â ţ i a g e r m e n i fecunzi p e n t r u a l c ă t u i r e a doc­
trinei r o m a n t i c e din î n t r e a g a E u r o p ă , cu un
c u v â n t i-ar reveni, Italiei din p e r i o a d a pre-ro-
m a n t i c ă , m e r i t u l de-a fi d a t s u p r e m u l i m b o l d ,
al c ă r u i r e z u l t a t final a fost î n l ă t u r a r e a t i r a n i e i
Raţiunei asupra Imaginaţiei.
S u b l i n i e m f a p t u l : în u r m a acestor recente cer­
cetări, n e v e d e m siliţi a c r e d e n u n u m a i în exis­
t e n ţ a u n o r p r e m e r g ă t o r i a u t o h t o n i ai R o m a n t i s ­
m u l u i i t a l i a n , d a r n e v e d e m siliţi a r e c u n o a ş t e că
l i t e r a ţ i i şi criticii italieni ai v e a c u l u i al X V I I - l e a
a u a n t i c i p a t , a u î n t e m e i a t însăşi d o c t r i n a esteti­
că a î n t r e g u l u i R o m a n t i s m . Astfel că n u m e l e u-
n u i M u r a t o r i , T i r a b o s c h i , G r a v i n a , Martelli ori
G. B. Vico, celebri în r e s t u l E u r o p e i p e l a 1730—
50, se î n s c r i u d e d r e p t şi de f a p t în f r u n t e a p r e ­
m e r g ă t o r i l o r l i t e r a t u r i i m o d e r n e , n ă z u i n d să i a
locul p â n ă a c u m a u z u r p a t d e Montesquieu, Vol­
t a i r e ori J. J. Rousseau. N e a u t o r i z ă s'o credem
şi s'o facem, d a t e l e precise, culese cu r ă b d a r e şi
p r i c e p e r e d e criticul englez, în t o v ă r ă ş i a c ă r u i a
p u t e m u r m ă r i şi r ă s u n e t u l p e c a r e l ' a u a v u t o-
p e r i l e acestor critici italieni în F r a n ţ a , în S p a ­
nia, în Anglia, b a c h i a r şi în acea G e r m a n i e , so­
c o t i t ă p â n ă în p r e z e n t d r e p t l e a g ă n u l însuşi al
Romantismului european.
I n d o u ă c u v i n t e , „ t e z a " lui R o b e r t s o n s'ar
concretiza în a f i r m a ţ i a , cu a d e v ă r a t nouă şi
s u r p r i n z ă t o a r e p e n t r u m u l ţ i , că sec. XVIII-lea
italian, d e p a r t e de-a fi fost n u m a i r e c e p t i v
c u m se c r e d e a îndeobşte, c h i a r şi în Italia, a
fost în r e a l i t a t e c r e a t o r şi r a d i a t o r d e l u m i n ă
p e n t r u î n t r e a g a Cultură e u r o p e a n ă d e p e v r e m e a
lui Voltaire şi a celorlalţi i l u ş t r i enciclopedişti
apuseni.
I n c h e i u a c e a s t ă n o t ă , în c a r e a m voit să d a u
o idee cât de s u m a r ă d e s p r e discuţiile t r e ­
zite în critica o c c i d e n t a l ă d e e x i s t e n ţ a şi originea
Romantismului italian, adăogând o observaţie
pe c a r e m i - o s u g g é r a aceste discuţii şi s t a d i u l
în c a r e se găsesc ele astăzi.
C R O N I C A
EXPOZIŢIA THEODORESCU-SION
1 N pictura contimporană românească arta
d o m n u l u i Teodorescu-Sion î n s e a m n ă de p e a c u m
o c u l m e şi t o t o d a t ă u n c o m p l e x de concepţii şi
realizări ce deschid l a r g p o r ţ i l e s p r e u n d r u m
p o r n i t din a d â n c u l sufletului şi al p ă m â n t u l u i
ţ ă r i i noastre. P i c t u r a acestui s u v e r a n meşter al
penelului, fireşte, n u n i se p a r e neaoş româ­
nească fiindcă n e î n f ă ţ i ş e a z ă ţ ă r a n i în c o s t u m e
n a ţ i o n a l e , f â n t â n i şi t r o i ţ e din m u n ţ i i noştri. N u
elementele etnografice c a r e î n s e a m n ă c h i a r un
pericol şi d e a c ă r o r p r e d o m i n a r e a r t i s t u l nostru,
4.2
A r u n c â n d o p r i v i r e de sus a s u p r a întregei li­
t e r a t u r i italiene, s'ar p ă r e a că e v o l u ţ i a şi revo­
l u ţ i a care-i c o n d i ţ i o n e a z ă î n n a i n t a r e a , a u fost
c â r m u i t e d e un acelaş p r i n c i p i u i n f o r m a t o r , n e ­
voia descătuşerii de t i r a n i a formulei antice, a-
tunci când această formulă — tradiţională şi
firească în I t a l i a — t i n d e a să d e v i n ă o s i m p l ă
formulă, lipsită d e u n c o n ţ i n u t sufletesc real.
S i m ţ u l r e a l u l u i t a n g i b i l n e l i p s i n d n i c i o d a t ă din
m a n i f e s t ă r i l e a u t e n t i c e ale a r t e i italiene, r e a c ­
ţ i o n â n d viguros, ori d e câte ori se v e d e a a n u l a t
s u b î n c ă t u ş a r e a u n u i formalism steril.
A ş p u t e a î n c e p e cu D a n t e Alighieri, r ă z v r ă t i t
în p o t r i v a m a n i e r e i p r o v e n ţ a l e , care, în m a i p u ­
ţin de c â t e v a decenii, t i n d e a să dezechilibreze
j o c u l a r m o n i c d i n t r e f o r m ă şi c o n ţ i n u t , în p a g u ­
b a a d e v ă r a t e i a r t e italice. C ă c i D a n t e a î n n o d a t
p u t e r n i c firul acestui t r a d i ţ i o n a l realism, î n t r e ­
r u p t o c l i p ă şi încâlcit în l a b i r i n t u l formalist a l
Şcoalei Siciliene. D i n m â n a lui îl v a l u a G i o ­
v a n n i Boccaccio. D r e p t este că P e t r a r c a — m a i
ales i m i t a t o r i i săi, p e t r a r c h i ş t i i , toţi fanaticii
i m i t a t o r i ai formulelor a n t i c e din e p o c a R e n a ş ­
terii — v a r ă t ă c i din n o u u r m e l e acestui fir. Va
şti în s c h i m b să-1 s c o a t ă i a r ă ş i la l u m i n ă u n P o -
liziano, un A r e t i n o , u n Machiavelli, u n Cellini.
I a r d u p ă d e ş e r t ă c i u n i l e m e t a s t a s i e n e ale „ A r c a -
zilor", c a r i fac să se p i a r d ă a c e a s t ă sintetică t r a ­
diţie t i m p de d o u ă v e a c u r i şi m a i bine, a j u t a t
de e x e m p l u l l u i P a r i n i , Alfieri şi Goldoni,
iată-1 p e d o c t r i n a r u l R o m a n t i s m u l u i italian, iată-1
p e G i o v a n n i Berchet, d e c l a r â n d că l i t e r a t u r a m o ­
d e r n ă i t a l i a n ă a v e a să se „ r o m a n t i z e z e " , toc­
m a i p e n t r u a se p u t e a restabili acel e c h i l i b r u
î n t r e expresie şi c o n ţ i n u t u l s p i r i t u a l , c a r e t r e ­
b u i a s'o condiţioneze şi c a r e — d u p ă 1800 — se
c o n f u n d a cu n o u a v i a ţ ă socială şi politică, l a
c a r e e r a c h e m a t din n o u p o p o r u l italian.
F i r u l acestui t r a d i ţ i o n a l simţ al r e a l u l u i t a n ­
gibil, s'ar p u t e a u r m ă r i şi m a i d e p a r t e în desfăşu­
r a r e a l u i — d e l à M a n z o n i l a G i o v a n i Verga şi
C a r d u c c i . D a r ceeace m ă interesa în p r i m u l r â n d ,
e r a să sugger o b s e r v a ţ i a că m a r e a r e f o r m ă ro­
m a n t i c ă din Italia, în a f a r ă d e ceeace se î n f ă p t u i -
se în l i t e r a t u r i l e străine, în a f a r ă c h i a r d e o p e r a
imediată a premergătorilor autohtoni, corespun­
dea d e fapt u n u i p r i n c i p i u f u n d a m e n t a l şi l a r g
r e p r e z e n t a t i v p e n t r u î n t r e a g a evoluţie a acestei
l i t e r a t u r i italiene.
ALEXANDRU MAR CU
P L A S T I C A
c o n d u s de m u l t ă s i g u r a n ţ ă i n t u i t i v ă , s'a ferit
de d a t a a c e a s t a m a i m u l t î n c ă decât în f r u m o a ­
sele l u c r ă r i e x p u s e a n u l trecut, d a u u n c a r a c t e r
n a ţ i o n a l acestei arte, ci c o n c e p ţ i a î n t r e a g ă a
compoziţiilor, felul de a vedea şi î m p ă r ţ i spa­
ţiul, a l ă t u r a r e a r a p s o d i c ă şi r i t m i c ă a p l a n u r i l o r
de c u l o a r e însuşi, e m a i l u l culorilor ce ne a d u c e
deseori a m i n t e de c e r a m i c a n o a s t r ă din secolul
trecut. Şi n u p o a t e fi v o r b a , în c a z u l acesta, de
un s i m p l u î m p r u m u t al acestor valori, de o i m i ­
taţie. F e l u l c u m linia susţine şi scoate în relief
© BCU Cluj
c u l o a r e a , r a z e l e d i a g o n a l e l o r d e l u m i n ă ce 'şi a u
m a i î n t o t d e a u n a c e n t r u l în a f a r ă d e s p a ţ i u l c o m ­
poziţiilor şi c a r e î n s e a m n ă u n e o r i c h i a r u n d o i
şi o n ă z u i n ţ ă o a r e c u m religioasă, n e s p u n m a i
m u l t d e c â t t o a t e iile, fotele şi c a r e l e cu boi, des­
p r e o l e g ă t u r ă i n t e r i o a r ă şi p r o f u n d ă î n t r e p i c t o r
şi d u h u l p ă m â n t u l u i r o m â n e s c . D e a c e e a a r t a
c u l t ă a l u i T e o d o r e s c u - S i o n n i se p a r e cea m a i
n a ţ i o n a l ă din c â t e a u crescut p â n ă azi î n t r e g r a ­
niţele ţ ă r i i n o a s t r e .
In a n u l acesta, e x p o z i ţ i a din sala „Ileana"
ne-a î n f ă ţ i ş a t p e s t e o s u t ă de l u c r ă r i n o u i , ceea-
ce n e d o v e d e ş t e o f e c u n d i t a t e cu t o t u l n e o b i c i ­
n u i t ă , o e x u b e r a n ţ ă c r e a t o a r e c u m n ' a m m a i în­
tâlnit p r i n t r e pictorii noştri cu adevărat valo­
roşi. E x u b e r a n ţ a aceasta, d e sigur, a d u c e c u sine
multă diversitate, multă inegalitate chiar, care
î n s ă n i se p a r e m a i m u l t d e c â t firească l a u n
t e m p e r a m e n t a t â t de n ă v a l n i c ca a c e l a al l u i
Teodorescu-Sion. V o i n ţ a şi t e n d i n ţ a precisă e ce-1 m e r i t ă p e d r e p t . T o c m a i d i v e r s i t a t e a c o n ţ i -
c â t e o d a t ă c h i a r s u b j u g a t ă d e acest t e m p e r a m e n t
c a r e n e face u n e o r i să n u p u t e m l ă m u r i ce e j o c
s u v e r a n şi v i r t u o s , p r i n s în c u l o r i şi în o n d u l ă ­
rile liniilor şi ce r ă m â n e l u p t ă . F i e el c u p r i n s d e
s e n i n ă t a t e j u c ă u ş ă s a u de u n î n t r e g c u r e n t d e so­
b r i e t a t e , t a l e n t u l a c e s t a se d e g a j e a z ă o r g a n i c şi
firesc d e orice epresie. J o c u l şi v i r t u o z i t a t e a se
reliefează d e d a t a a c e a s t a m a i m u l t d e c â t în e x ­
p o z i ţ i a d i n a n u l t r e c u t , în c a r e c o m p o z i ţ i a p r e ­
domina.
In puţinele compoziţii expuse a c u m elementele
formale s'au c r i s t a l i z a t şi s'au simplificat şi m a i
m u l t , i a r e c h i l i b r u l l i n e a r e s u s ţ i n u t c u o şi m a i
s u v e r a n ă m ă i e s t r i e . T e o d o r e s c u - S i o n s'a ferit de
e l e m e n t e d e c o r a t i v e d i n c a r e a r p u t e a să s c a p e
d e t a l i u l , c a d e e x e m p l u , în m a r e a compoziţie
e x p u s ă l a S a l o n u l Oficial. P i c t o r u l a r e t o t u ş i o
predilecţie interioară pentru compoziţie pe care
a a p r o p i a t ' o m a i m u l t d e r e a l i t a t e a ce o p r o p a g ă
şi m a i a p r i g î n t r ' u n m a r e n u m ă r de n a t u r i m o a r ­
te. Aceste n a t u r i m o a r t e în c a r e p l a s t i c i t a t e a î n ­
chegată r ă m â n e totuşi foarte picturală înseam­
nă, d e sigur, p e l â n g ă c o m p o z i ţ i i , n i v e l u l cel
m a i î n a l t şi t o t o d a t ă cel m a i p r o m i ţ ă t o r a l e x ­
poziţii. F o n d u r i l e s'au m a i d i f e r e n ţ i a t . C h i a r î n ­
tunericul rămâne culoare vibrantă, îndepărtată
de orice soliditate fixă sau aspră.
L a n o i s'a p ă c ă t u i t v o r b i n d u - s e p r e a des d e
„căldura artistică" a picturii. Teodorescu-Sion
t r e b u e n u m i t t o t u ş i c r e a t o r u l p i c t u r i i celei m a i
calde, d i n c â t e s'âu v ă z u t v r e o d a t ă l a noi. Nici
o v a l o a r e m a i rece, m a i r i g i d ă n u se d e s p r i n d e
din î n t r e g u l p i c t u r a l . Masse e x u b e r a n t e se c o n t o ­
pesc în f o n d u l firii lor, p o a m e şi c ă r ţ i , lulele şi
flori s'au a p r o p i a t a t â t d e m u l t u n e l e d e altele,
c u p r i n s e d e a c e l a ş suflet. (Fireşte, e x i s t ă în a-
ceastă e x p o z i ţ i e şi destule e x c e p ţ i i , p r o v e n i t e d i n
felul a c e s t a d e l u c r u c e goneşte să p r i n z ă cât
m a i m u l t e fenomene, c u l o r i şi l u m i n i ) . Se î n t r e ­
văd chiar unele apucături academice. Iar lângă
ele s t a u c â t e v a p o r t r e t e d e o f a c t u r ă clasică, se­
veră, de o n e î n t r e c u t ă n o b l e ţ ă şi s o b r i e t a t e .
Sunt într'adevăr lucrările u n u i meşter mare, a
u n u i r a r c u n o s c ă t o r a l m e ş t e ş u g u l u i . A m insis­
tat altădată asupra faptului că Teodorescu-
Sion e cel m a i b u n c u n o s c ă t o r al p e r s p e c t i v e i
p l a s t i c e p e care-1 a v e m în ţ a r a n o a s t r ă . A c e a s t ă
c o n s t a t a r e s'a a d e v e r i t şi în cele c â t e v a r a c u r -
s i u r i m i n u n a t e d i n e x p o z i ţ i a a c t u a l ă . Astăzi,
însă, n u n e m a i ferim să a d ă u g ă m : Teodorescu-
Sion e cel mai de seamă cunoscător al meşteşu­
gului picturii pe care-l avem. E, în p r i v i n ţ a a-
ceasta, u n fenomen. M e ş t e ş u g u l l u i s u p o r t ă c h i a r
o foarte o n o r a b i l ă c o m p a r a ţ i e cu a r t a m e ş t e r i ­
lor i t a l i e n i s a u f l a m a n z i . E cel m a i b u n elogiu
ce se p o a t e face c u n o ş t i i n ţ e l o r u n u i p i c t o r şi n u
ştiu d a c ă în î n t r e a g a E u r o p ă e x i s t ă zece a r t i ş t i
n u t u r i l o r din u l t i m a e x p o z i ţ i e n e - a a r ă t a t r o l u l
a c e s t u i m i n u n a t meşteşug, m i s i u n e a l u i î n p ă c i u i -
t o a r e în î n t r e g u l e x p r e s i e i artistice. G â n d i n d u - n e
nu la comparaţii din domeniul „artei" de toate
zilele, ci 1K c u l m i l e ce se p o t r i d i c a î n a i n t e a a-
cestui artist, a m d o r i u n e o r i m a i m u l t ă c o n c e n ­
t r a r e şi s t ă p â n i r e , n u l ă r g i r e a l u m i i l u i T e o d o r e s ­
cu-Sion, ci a d â n c i r e a ei. I a r a d â n c i r e n u î n s e a m ­
n ă în c a z u l a c e s t a osebire p r o b l e m a t i c ă , ci, d i n
p o t r i v ă , c a n a l i z a r e a o r g a n i c ă a i n t e n s i t ă ţ i i in­
t u i t i v e , î n l ă t u r a r e a e l e m e n t e l o r ce n u s u n t p r o ­
fund s u s ţ i n u t e d e o n e c e s i t a t e sufletească. Çu
a l t e c u v i n t e : î n f r â n a r e a şi e c h l i b r a r e a v i z u a l i -
t ă ţ i i d e c ă t r e b a z a l ă u n t r i c ă a vieţii ce c a u t ă s ă
se î n c h e g e în f o r m e e x p r e s i v e .
D a r t o a t e aceste c o n v i n g e r i l e - a m a t i n s n u m a i
fiindcă ne a f l ă m în f a ţ a u n u i a r t i s t r a r şi t o c ­
m a i fiindcă, în c a z u l acesta, m ă s u r a t r e b u e să fie
a l t a ca de obiceiu. S'a s p u s — şi m u l ţ i a n a l f a b e ţ i
î n t r - a l e a r t e l o r p l a s t i c e o m a i s p u n şi a s t ă z i •—
c u m că n u m a i a r t a l u i G r i g o r e s c u a r fi r o m â ­
nească şi că p i c t u r a l u i T e o d o r e s c u - S i o n n u p o a ­
te a v e a n i m i c c o m u n c u sufletul gliei n o a s t r e .
Expresia artistică a u n u i întreg popor cu greu
poate fi î n c ă t u ş a t ă î n t r ' o f o r m u l ă ţapănă,
stearpă.
T a i n i c e însă d r u m u r i l e din j u r u l u n u i talent
mare, care, mâine poate, va d ă r î m a păreri scep­
tice şi teorii şi v a c u p r i n d e î n c ă o d a t ă în c h i p u r i
s i m p l e şi m a r i n e s p u s d e n e c e s a r a v r a j ă ce s'a
î n c h e g a t a l t ă d a t ă în m i t şi se p o a t e c r i s t a l i z a a s ­
tăzi î n o p e r a u n u i a r t i s t în c a r e c i o c ă n e ş t e a o r t a
poporului român.
T e o d o r e s c u - S i o n cu t e m p e r a m e n t u l săi n ă v a l ­
nic, cu d i b ă c i a , cu m ă i e s t r i a lui, r ă m â n e spe­
ranţa noastră.
OSCAR WALTER CISEK
© BCU Cluj
 D R A M A ŞI
Teatrul Naţional! „ M A N E C H I N U L S E N T I M E N T A L " ,
trei acte de d-1 ION M1NULESCU
T T E A T R U L , în c o m p l e x a a l c ă t u i r e a u n e i
societăţi m o d e r n e , a c ă p ă t a t o f u n c ţ i u n e stabilă,
care-i a s i g u r ă o p e r m a n e n t ă v a l o a r e . C r o n i c a
iui, e o p a r a l e l ă p a l i d ă şi i n t e r m i t e n t ă , c a r e d e
m u l t e ori c o b o r î n d u - ş i r a m u r a , se p i e r d e în ne­
fiinţă.
Un deosebit noroc a vroit, ca p a s u l p e c a r e as­
t ă z i i a r ă ş i îl m ă s u r ă m în r i t m u l teatrelor n o a s ­
tre, să ne facă, încă delà î n c e p u t , să p o p o s i m în­
t r ' o l u m i n o a s ă oază. In p r a g u l acestor î n s e m n ă r i ,
c u b u c u r i e ne o p r i m în f a ţ a „ M a n e c h i n u l u i sen­
t i m e n t a l " , n o u a piesă a p o e t u l u i Ion Minulescu.
S'a v o r b i t cu ocazia acestei d r a m e de f a c t u r ă
pirandelliană. In p e n u m b r a tuturor judecăţilor
d e s p r e acest Manechin, se c ă u t a u şase personagii,
b i n e cunoscute. I n f l u e n ţ a e de n e t ă g ă d u i t — ca
idee. D a r d e aci p â n ă la f a p t u l c a r e ţ i n e a să se
precizeze şi a n u m e că a t â t de p e r s o n a l con­
s t r u i t a piesă a l u i Minulescu este n u m a i o ree­
d i t a r e a u n u i alt model, m a i e o cale l u n g ă .
M a t e r i a l u l de c r e a ţ i e — observaţie, a t i t u d i n e ,
p r e c i z i u n e în n o t a ţ i u n e a stărilor d e suflet — p e
c a r e Minulescu 1-a desfăşurat p r i m a o a r ă cu vir­
t u o z i t a t e în „Roşu, G a l b e n şi A l b a s t r u " , t r e c e
o a r e c u m şi în „ M a n e c h i n u l S e n t i m e n t a l " , c ă p ă ­
t â n d s i g u r a n ţ a d e m â n ă , în t i p a r e l e m u l t m a i se­
vere ale d r a m e i .
A vroi să vezi în acest m a t e r i a l m i n u l e s c i a n ,
p e n t r u genurile obiective epică şi d r a m ă , li­
niile netede ale diferitelor tendinţe, cred că ar fi
o cale greşită de i n t e r p r e t a r e , de oarece Minules­
cu n u e un poet social, d u p ă c u m n u e nici u n
c ă l ă t o r p a s i o n a t p r i n ţ i n u t u r i l e p u r sufleteşti.
P e n t r u temele l i t e r a t u r e i sale obiective, Minu­
lescu e p u r şi s i m p l u u n o b s e r v a t o r fantezist, a-
l a m b i c â n d tot ce v i n e din a f a r ă î n t r ' o s i n g u r ă
a t i t u d i n e , c o n s t r u i n d apoi p a n o u r i decorative, în
ale c ă r o r fisuri se a j u t ă , de câteori nevoia o cere,
de procedeele sclipitoare ale liricei sale.
E o t e h n i c ă specială a p e r s o n a l i t ă ţ i i sale, în
c a r e e greu* să d r ă m u e ş t i şi m a i ales să etiche­
tezi. Poezia lui e socială, î n t r ' a t â t cât această
observaţie socială îi serveşte de m a t e r i e p r i m ă .
S F Â N T A
cronici in şase tablouri şi un epilog de GEORGE BERNARD SHHW
F E C I O A R A sfântă a p ă m â n t u l u i francez, n e ­
ştiutoare, eroică, b u n ă , ţ ă r a n c ă p u r t ă t o a r e de su­
flet l i m p e d e şi b u n simţ robust, I o a n a e p e n t r u
F r a n ţ a d o m o a l ă , a d â n c ă şi vecinică, ceeace sfân­
t a T h e r e s a e p e n t r u a p r i g u l suflet spaniol. M a i
p r e s u s de a t i t u d i n i şi î n v ă ţ ă t u r i , u n i ţ i într'un
singur gând de î n c h i n a r e , m u l ţ i d i n t r e m a r i i
scriitori francezi i-au d ă r u i t o c a r t e , delà C h a r ­
les P é g u y l a A n a t o l e F r a n c e . D a r m a i s t ă r u i t o r
decât ei, p o p o r u l î n c r e z ă t o r şi c u c e r n i c al F r a n ­
ţei, o p o a r t ă în i n i m a lui, u n d e povestea I o a n e i
s f â n t a stă scrisă ca p e o filă de sbornic, în litere
c e r n i t e de a m i n t i r e istorică, î m p l e t i t e cu a p r i n s e
44
T E A T R U L
In l a b o r a t o r însă, ea se poate t r a n s f o r m a l a in­
finit, fiindcă ea n u p o a r t ă interesul a u t o r u l u i ,
c a r e e aiurea.
Scriitorul R a d u C a r t i a n u c a r e cere c o l a b o r a ­
r e a u n e i d o a m n e din l u m e a m a r e , J e a n a Iones-
c u - P o t o p e n i , în M a n e c h i n u l Sentimental, aven­
t u r a acestor doi eroi, a v e n t u r ă de un act, c a r e
se desleagă, c a fiind imposibilă în al treilea,
schiţează d o u ă m e n t a l i t ă ţ i , d o u ă luni, conflictul
d i n t r e ele n u m a i a t â t cât e necesară c r e a r e a p e r ­
sonagiilor.
Ideologia lor socială, c â n d nevoia o cere, e
retorică sau sentimentală. Nici n u se gândesc să
p o r n e a s c ă în l u n g i dizertaţii p e această t e m ă .
P e o idee p i r a n d e l l i a n ă — şi o idee p o a t e fi
folosită d e oricine — Minulescu u r z e ş t e o c o m e ­
die c a r e în c a e r u l ei d u c e fire s t r ă l u c i t o a r e din
t o a t e posibilităţile sale. C a tehnician, a isbutit
să creeze o scenă p e cât de grea, p e a t â t de is-
b u t i t ă : scena de c o n v i n g e r e din a c t u l al doilea.
D e l à m e ş t e ş u g i t u l Curei, c a r e a făcut o p e r ă d e
v i r t u o s în „La d a n s e d e v a n t le m i r o i r " n u m i - a
fost d a t să v ă d ceva m a i abil, m a i frumos şi m a i
ales, m a i t e a t r a l i c e ş t e scris.
T l e n t u l înţelegător şi p r i c e p e r e a m a r e a d-lui
Paul Guşti a a r m o n i z a t u n spectacol r a r l a tea­
t r u l N a ţ i o n a l . F a n t a z i a sa s'a s u p r a p u s celei
d e s f ă ş u r a t e de autor, c r o i n d u - i tiparele, insuflân-
du-i v i a ţ a .
D - n a Marioara Voiculescu cu rolul Ioanei I o -
n e s c u - P o t o p e n i şi-a făcut r e i n t r a r e a p e p r i m a
n o a s t r ă scenă. T e m p e r a m e n t u l său f u r t u n o s şi
a t â t de bogat, i n s t r u i t în d u b l u l stil al a u t o r u l u i
şi al d i r e c t o r u l u i de scenă, a reuşit să dea o
c r e a ţ i u n e ele m i n u n a t e p r o p o r ţ i i , o cizelură de u n
n e s p u s b u n gust, p e c a r e o r o t e a cu g r a ţ i e şi
ne-a m i r a t şi ne-a î n c â n t a t .
A l ă t u r i de d-sa d-nii Băltăfeanu, Sârbu şi
Stăncescu, i n t e r p r e ţ i inteligenţi şi d e m a r i resur­
se a u făcut din M a n e c h i n u l S e n t i m e n t a l al d-lui
Minulescu,. u n u l d i n t r e cele m a i f r u m o a s e spec­
tacole ale acestei stagiuni.
I O A N A
c h e n a r e de î n f l ă c ă r a r e mistică şi vezi încon­
deieri de b i n e c u v â n t a r e , — ca l a n u r i î n d e p ă r t a t e
de b e a t i t u d i n e .
C h i p u l p a l i d şi viteaz al I o a n e i franceza, 1-a
deszăbrelit d e c u r â n d o m â n ă străină. Şi ca u n
blestem ce r ă s u n ă din f u n d u l veacurilor, t o c m a i
un englez, cel m a i c r u d d i n t r e englezi, d a r şi cel
m a i m a r e , s'a a p r o p i a t de S f â n t a I o a n a .
Şi-atunci s'a î n t â m p l a t să se săvârşească cea
m a i m a r e d i n t r e m i n u n i l e ei: geniul a s p r u al l u i
B e r n a r d S h a w s'a î n c ă r c a t de m i r e s m e şi s'a fă­
cut l u n e c ă t o r şi b l â n d p r i n paginele h r o n i c u l u i
Ioanei, c a o i e r t a r e şi ca o î n d e p ă r t a t ă m â n g â i e -
© BCU Cluj
re. D i n t r e t o a t e i z v o a r e l e c u r a t e şi a d â n c i ale su­
fletului omenesc, S h a w alege c r e d i n ţ a , o t o p e ş t e
în c a r n e a şi i n i m a I o a n e i , omeneşte, şi i se î n ­
c h i n ă . I a r I o a n a îl r ă s p l ă t e ş t e a j u t â n d u - 1 să-şi
scrie astfel, cea m a i d e s ă v â r ş i t ă o p e r ă d e p â n ă
acum.
C u r a t ă , c a i n i m a v e r d e a u n e i r a m u r i desco-
jite o vrea S h a w pe Ioana d'Arc. Simpatia lui
d e vechi a n a r c h i s t al g â n d u r i l o r , c a r e a l u p t a t
o v i a ţ ă î n t r e a g ă î n p o t r i v a s g u r e i ce a p a s ă pe
omenire subt forma tuturor prejudecăţilor şi
falşităţilor, m e r g e î n s p r e I o a n a ca î n s p r e un
idol. S i m p l i c i t a t e a ei ţ ă r ă n e a s c ă , r o b u s t ă , u m a n ă
se î n f r ă ţ e ş t e cu i d e a l u l m a r e l u i scriitor englez.
Şi p o e z i a p e c a r e S h a w a ţ i n u t - o v r e m e î n d e l u n ­
g a t ă în s o a ţ e l e g r a ţ i i l o r îşi i a sborul. F ă r ă voie,
e a a u r e o l e a z ă p e e r o i n a s h a w i a n ă f ă c â n d din e a
o s o r ă m a i m i c ă a s f â n t u l u i F r a n c i s e . Astfel is­
t o r i a s â n g e r o a s ă şi a p r i g ă a c a t o l i c i s m u l u i se
t a i e de d o u ă ori — şi c a z u l I o a n e i îl d a t o r i m l u i
Shaw — de către povestea reîntoarcerii a două
suflete c u r a t e p e a d e v ă r a t e l e căi ale D o m n u l u i ,
în g l o r i a şi î m b ă t a r e a c r e a ţ i u n e i sale î n i n u n a t e ,
în a f a r ă d e i n t e r c e s i o n a r i şi i n t e r m e d i a r i , seci şi
nemiloşi.
L a t u r a aceasta de franeiscanism, dacă vreţi,
c a r e se găseşte în p o v e s t e a I o a n e i d'Arc, i-a scă­
p a t cu s a u f ă r ă voie l u i S h a w p r i n t r e degete, c a
o devoţiune.
I a t ă e r o i n a . Iei, p u r t ă t o a r e i de c r e d i n ţ ă şi e n t u ­
ziasm, t o a t ă slava. L u m e a însă c a r e o î n c o n j u ­
ră, p e c a r e ea a t r a n s f i g u r a t - o şi c a r e , în s c h i m b
a juclecat-o d u p ă legi s t r î m t e şi b a r b a r e , t o a t ă
ura.. Şi u r a a c e a s t a , în b u n ă î n ţ e l e p c i u n e sha­
w i a n ă se c h i a m ă n e m i l o a s ă b a t j o c u r ă . I a t ă c u m
astfel, d r a m a se t a i e în d o u ă : de o p a r t e l i r i s m u l
ei c a r e î n c o n j u r ă oe I o a n a şi a j u n g e să c u l m i ­
neze p â n ă l a u n t a b l o u d e e x t a z , e p i l o g u l ; i a r d e
a l t a ţ e s ă t u r a o b i c i n u i t ă a pieselor d r a m a t u r g u ­
lui i r l a n d e z în c a r e t o a t e p e r s o n a g i i l e se difor­
m e a z ă , c a în nişte oglinzi diabolice.
Şi în a c e a s t ă a d o u a p a r t e S h a w s'a î n t r e c u t
p e sine. A r p e g i i l e f ă c u t e p e î n t r e a g a c l a v i a t u r ă a
istoriei, c a r i a j u n g p â n ă astăzi, ţin p r i n p r e c i z i u -
n e a şi b o g ă ţ i a a s o c i a ţ i u n i l o r de o g â n d i r e genia­
lă, d e p ă ş i n d cu m u l t v i r t u o z i t a t e a ideologică r i ­
sipită p r i n a l t e opere.
T o a t ă i s t o r i a l u m i i e o c e a r ă m o a l e din c a r e
S h a w face figurine, c r o i t e şi c o l o r a t e d u p ă f a n -
t a z i a şi c r e d i n ţ e l e sale, p e c a r e i le dă d r e p t a l a i
Ioanei. ••
Astfel cheia î n t r e g e i piese este s c e n a d i n t r e
contele de W a r w i c k , episcopul de Beauvais,
P i e r r e C a u c h o n şi c a p e l a n u l d e S t o g u m b e r . Sta-
itcă, a c e a s t ă scenă p ă r ă s e ş t e piesa, f a b u l a ei, l a
un moment dat pentru a reprezintă m u l t m a i
m u l t . E o h a l t ă în a n t i c a m e r a R e n a ş t e r i i , o h a l ­
t ă în c a r e a v e a u să se l ă m u r e a s c ă şi să se lichi­
deze forţele c a r i a u s t ă p â n i t şi a u a l c ă t u i t l u m e a
m e d i e v a l ă . E u n c e n t r u d e r o z e t ă istorică, a l e
cărei p e t a l e se r e s f r â n g p â n ă peste zilele n o a s t r e
de v r e m e ce p â n ă a s t ă z i s u n t fire m e d i e v a l e
c a r e n i se ţes în v i a ţ a socială, t e m ă d e p r e d i l e c ­
ţie p e n t r u socialistul S h a w , şi de v r e m e ce firea
o m e n e a s c ă , m a i ales s u b t l a t u r a ei n e g a t i v ă e
etern aceiaş.
L i c h i d a r e a e v u l u i m e d i u — i a t ă g â n d u l cen­
t r a l al acestei scene i n d e p e n d e n t e a p r o a p e . P e r -
sonagiile se s u b ţ i a z ă şi a j u n g s i m b o l u r i p e n t r u
societatea c a r e se d e s a g r e g ă .
Warwick, — seignorul feudal; archiepiscopul
C a u c h o n , — p u t e r e a l u m e a s c ă a bisericii s t r ă b ă ­
t u t ă de v o i n ţ ă c o m p l i c a t ă , a b s t r a c t ă si fin u t i l i -
taristă filtrată prin scolastică: capelanul Sto­
g u m b e r î n c ă p ă ţ â n a r e a , i m p u l s i v i t a t e a şi b e s n a
ş e r b u l u i c a r e m e r g e p â n ă l a a b s u r d . S i n g u r acest
c a p e l a n este din l u m e a I o a n e i . Ei doi alcătuesc,
în d r a m ă , l u m e a i m e n s ă şi a n o n i m ă a celor d e
jos, a ţ ă r ă n i t n e i . Ei singuri, d o i poli e x t r e m i , a n -
t a g o n i ş t i ai acestei l u m i stau p e a c e l a ş p l a n :
Ioana strălucirea virtutiilor, Stogumber furtuna
î n t u n e c i m i l o r şi p o r n i r i l o r ţ ă r ă n e ş t i .
' D u p ă Warwick — simbolul cavalerului feu­
d a l — l u p t a şi s e n t i m e n t u l ei a v e a să se s c h i m ­
be. N a ţ i o n a l i s m u l a v e a să ia locul o n o a r e i şi in­
tereselor p e r s o n a l e ale n o b i l u l u i . N u m a i d e p a r t e
d e c â t n e p o t u l b e c i s n i c u l u i d e C a r o l al V H - a —
regele I o a n e i — L u d o v i c al X l - a a v e a să c i m e n ­
teze u n i t a t e a F r a n ţ e i , c r e i n d u - ş i o burghezie,
l u p t â n d şi d e s r ă d ă c i n â n d n o b i l i m e a . D u o ă C a u ­
chon avea să vie R e f o r m a , d u p ă S t o g u m b e r zo­
rile R e n a ş t e r i i .
In a c e a s t ă m i n u n a t ă p a g i n ă de i s t o r i e scrisă
de B e r n a r d S h a w , s i n t e t i z a t ă în t r e i p e r s o n a g i i ,
se a s c u n d e m i n u n e a a t â t d e m i ş c ă t o a r e a I o a n e i
d'Arc, m i n u n e d e eroism, d e e n t u z i a s m , de cre­
dinţă, u l t i m a d i n t r e m a r i l e m i n u n i ale v e a c u r i ­
lor m a i a p r o p i a t e d e noi.
A m s c h i ţ a t în c â t e v a linii l u m e a piesei şi î n ţ e ­
lesul ei. T e h n i c a ? L i b e r ă d e orice c o n s t r â n g e r e ,
de orice f o r m u l ă . F ă r ă a se î n g r i j i d e g r a d a ţ i e
şi d r ă m u i r e , S h a w îşi r e v a r s ă g â n d u r i l e n e a r m o ­
nic din p u n c t d e v e d e r e c a n o n i c .
I g n o r e a z ă şi d i s p r e ţ u e ş t e orice poncif.
Şi t o t u ş cine se î n c u m e n t ă să se m ă s o a r e c u
S h a w în e m o t i v i t a t e d r a m a t i c ă ? O m u l c a r e a
scris a c t u l j u d e c ă ţ i i din s f â n t a I o a n a , a d o v e d i t
că p o a t e cât ceilalţi d a r c ă ţ i n t e ş t e l a m a i m u l t .
I n m â n a lui şi a a l t o r a d e t a l i a lui, d r a m a a j u n ­
ge acel i n s t r u m e n t s u b t i l de e x p r e s i u n e p e n t r u
g â n d u r i şi simţiri, c a r i te fac să u i ţ i p e n t r u o cli­
p ă b l e s t e m u l p e c a r e îl p o a r t ă .
T e a t r u l n o s t r u N a ţ i o n a l a f ă c u t u n gest d e
mare înţelegere reprezintând această m i n u n a t ă
d r a m ă . D - l Soare c u m ă s u r ă şi gust a m o n t a t
piesa. D a r a t r a c ţ i a cea m a r e a fost d - ş o a r a Ma-
rioara Ventura în r o l u l I o a n e i pe c a r e n u 1-a
s t ă p â n i t însă în î n t r e g i m e . L i p s e a o coardă.
Toată ingenuitatea, toată candoarea era con­
s t r u i t ă şi n u c o n v i n g e a . A c c e n t e l e d r a m a t i c e a u
emoţionat totuş adânc.
ION MARIN SADOVEANU
© BCU Cluj
 C R O N I C A
O NOUĂ ETAPĂ IN CHESTIUNEA MINORITĂŢILOR
Germania e p e p r a g u l d e a i n t r a î n So­
cietatea N a f i u n i l o r şi acest fapt r e p r e z i n t ă o
n o u ă e t a p ă în c h e s t i u n e a m i n o r i t ă ţ i l o r . Mâine,
d a c ă Reichul îşi v a a v e a l o c u l s ă u l a G e n e v a ,
g e r m a n i i d e p r e t u t i n d e n i v o r fi p o l a r i z a ţ i d e a c ­
ţ i u n e a sa politică, i a r „ m a r i l e d e m o c r a ţ i i " c a r e
ne-au impus protecţia minorităţilor vor cunoaşte
p o a t e , l a r â n d u l lor, r e g i m u l i m i x t i u n e i i n t e r n a ­
ţ i o n a l e î n politica i n t e r n ă a S t a t u l u i . N u o d a t ă
s'a c e r u t î n p r e s a Berlinului, i n s t i t u i r e a p r o t e c -
ţ i u n e i m i n o r i t ă ţ i l o r p e n t r u g e r m a n i i din Alsacia
şi L o r e n a .
P r i v i n d acest s p e c t a c o l i n t e r n a ţ i o n a l şi n e n u ­
m ă r a t e l e l u i perspective, f ă r ă v o e evoci p r o v e r ­
b u l : „cine s e a m ă n ă v â n t , culege f u r t u n ă " . P r o ­
t e c ţ i a m i n o r i t ă ţ i l o r se î n t o a r c e a z i î m p o t r i v a d e ­
m o c r a ţ i i l o r f ă ţ a r n i c e c a r e a u p r e c o n i z a t - o şi
n e - a u i m p u s - o . I a t ă d e ce c h i a r î n F r a n ţ a r a -
dical-socialistă e n t u z i a s m e l e s u n t m a i p u ţ i n a-
v â n t a t e , i a r i n t r a r e a G e r m a n i e i l a Societatea N a ­
ţiunilor d ă de gândit. Reichul a avut impruden­
ţ a d e a-şi d e m a s c a j o c u l v i i t o a r e i sale politici
minoritare, provocând un incident cu Italia, pen­
t r u a l u a a p ă r a r e a m i n o r i t ă ţ i i g e r m a n e din T i -
r o l u l m e r i d i o n a l . Berlinul d e v i n e u n a p ă r ă t o r
n a t u r a l a l g e r m a n i l o r d e p r e t u t i n d e n i şi m â i n e
la Geneva, cuvântul său v a avea altă greutate
d e c â t a c ţ i u n e a sa d e azi, p u r p l a t o n i c ă . L u c r u l
acesta s'a simţit. E l e x p l i c ă eşirea v i o l e n t ă a
d-lui Mussolini, care, d u p ă însăşi p ă r e r e a m i n i s ­
trului de externe Stressemann vrea să împiedice
i n t r a r e a G e r m a n i e i l a Societatea N a ţ i u n i l o r . D e
f a p t ceeace face d. Mussolini e u n s i m p l u aver­
tisment, R o m a r e a l i t ă ţ i i politice, n u d ă decât o
alarmă.
I n definitiv, a c u m se p u n e c h e s t i u n e a m i n o r i ­
t ă ţ i l o r p e a d e v ă r a t u l ei teren şi î n t r ' o l u m i n ă h o -
t ă r î t o a r e . D a c ă m a r i l e p u t e r i v o r rezista l a gene­
ralizarea protecţiuni instituite prin Tratatul din
Versailles şi s t a t o r n i c i t ă în a m ă n u n t e l e ei d e
t r a t a t e l e p a r t i c u l a r e , se v a d o v e d i p e n t r u acei
c â ţ i v a scutieri a i d e m o c r a ţ i e i b a n c a r e , c ă n u a
fost n i c i o d a t ă v o r b a d e u n p r i n c i p i u d e j u s t i ­
ţie, d e f i x a r e a u n e i reguli d e d r e p t i n t e r n a ţ i o n a l ,
ci p u r şi s i m p l u d e o c o n s t r â n g e r e politică, i m ­
p u s ă d e f i n a n ţ a c a r e a d o m i n a t d e z b a t e r i l e con­
ferinţei d e P a c e .
R e g u l a d e d r e p t e generală, ea se a p l i c ă t u t u ­
ror. S i n g u r u l d o m e n i u , în c a r e egalitatea e î n -
t r ' a d e v ă r posibilă — r ă m â n e d o m e n i u l j u r i d i c .
U n p r i n c i p i u d e justiţie, o r e g u l ă d e drept, î n t r ' o
societate o r g a n i z a t ă — se a p l i c ă t u t u r o r , în î m ­
p r e j u r ă r i identice. C e a ţ i zice d e o societate ci­
v i l ă în c a r e C o d u l p e n a l n u a r a v e a fiinţă decât
pentru anumiţi cetăţeni sau pentru anumite gru­
p u r i ? V r e m e a privilegiilor şi a i m u n i t ă ţ i l o r j u r i ­
dice e î n g r o p a t ă , în societatea civilă; d a r „ m a ­
rile d e m o c r a ţ i i " a u r e î n v i a t - o în societatea inter­
naţională.
E x i s t a u l a Versailles p u t e r i a c ă r o r i n t o l e r a n -
a l ă s a t u r m e clasice î n istorie. E s t e o o n o a r e
p e c a r e n o i n u o c u n o s c u s e m şi p e c a r e nici n u
o v o m c u n o a ş t e , o r c â t s'ar t r u d i să n e facă r e ­
c l a m ă p a r i z i a n ă „Liga Drepturilor omului". N ' a -
veam, c a A n g l i a o t r a g e d i e i r l a n d e z ă şi n u d i s t r u ­
46
E X T E R N A
sesem m e t o d i c o p o p u l a ţ i e p a r c a t ă î n ocoale d e
vite, c u m făcuse Statele-Unite c u pieile roşii. D e
altfel A m e r i c a îşi a v e a şi u n a n t i s e m i t i s m susţi­
n u t d e o a r m a t u r ă p e c a r e nici a z i n u o p o a t e
a v e a l a noi m i ş c a r e a swasticei, căci acolo d. A.
C. C u z a se c h e a m ă H e n r i F o r d , D . M a r c Logé a
p u b l i c a t î n „Reuue universelle" (1 N o e m b r i e
1920) u n s t u d i u edificator: La haine des races en
Amérique". Şi cu t o a t e acestea p r o t e c ţ i a m i n o r i ­
t ă ţ i l o r n u s'a i n s t i t u i t decât p e n t r u c â t e v a State.
N u s'a u r m a t n i c i u n criteriu, decât acel a l bunu­
l u i p l a c . Şi nici n u p u t e a fi altfel, căci u n crite­
r i u p r e s u p u n e oricât d e greşit a r fi el — o o a r e ­
c a r e generalizare, c a r e aduce, f ă r ă voe, o nive­
lare p r i n stabiliri d e categorii identice. A ş a bunu-
o a r ă , p e l â n g ă f a p t u l că există deosebirea î n t r e
m a r i l e şi micile p u t e r i , u n e l e s u p u s e şi altele n e ­
s u p u s e protecţiei m i n o r i t ă ţ i l o r , găsim deosebiri
a p r o a p e i n e x p l i c a b i l e , în s â n u l c h i a r al statelor
d e s e m n a t e p r i n clausele s e m n a t e l a Versailles,
T r i a n o n s a u St. G e r m a i n - e n - L a y e . Aceste c l a u z e
de-o pildă, sunt a p l i c a b i l e î n t r e g u l u i t e r i t o r i u
r o m â n e s c , fie c ă e v o r b a d e nouile provincii, fie
că e v o r b a d e v e c h i u l regat. P e n t r u Yugo-Slavia
însă ele n u s u n t c â t u ş i d e p u ţ i n a p l i c a b i l e p e te­
r i t o r i u l vechei Serbii. Şi l u c r u l acesta n e i n t e r e ­
sează direct, căci e x i s t ă p e V a l e a T i m o c u l u f —
b u n ă - o a r ă , o m i n o r i t a t e a r o m â n e a s c ă . A m d a t în
v o l u m u l „La Compétence de la Société des Na­
tions" *) s i n g u r a e x p l i c a ţ i e v a l a b i l ă a u n e i astfel
de deosebiri; aceea a influenţei evreeşti p e l â n g ă
C o n f e r i n ţ a d e pace.
(„ L a seule e x p l i c a t i o n v a l a b l e q u e l'on p u i s s e
„donner, c'est celle d e l'influence p u i v e a u p r è s
„ d e l a Conférence, les israélites d e l a p e t i t e Rou­
m a i n e a v a i e n t v o i x a u c h a p i t r e , t a n d i s q u e les
„ R o u m a i n s d e l à Vallée d u T i m o k n'en a v a i e n t
„pas. D e l à cette différence i n e x p l i c a b l e entre
„puissances égales, soumises en a p p a r e n c e à des
„regim.es identiques, mais ou l'on t r o u v e n é a n ­
m o i n s des n u a n c e s . P a g . 77—78).
I a t ă d a r , c â t d e a r b i t r a r ă a fost î n f i i n ţ a r e a r e ­
g i m u l u i d e p r o t e c ţ i u n e a m i n o r i t ă ţ i l o r . Nici n u
p o a t e fi v o r b a d e a v e d e a un p r i n c i p i u j u r i d i c
în a c e a s t ă m ă s u r ă p u r politică. Generalizarea
s i n g u r ă i-ar p u t e a d a c a r a c t e r u l u n e i r e g u l i d e
drept, p e care n u m a i ipocrizia puritană a p u t u t
să i-1 a c o r d e p â n ă azi.
Societatea N a ţ i u n i l o r s i n g u r ă , a înţeles acest
l u c r u şi s'a a n g a j a t , d a r c u m u l t ă t i m i d i t a t e , p e
calea u n e i generalizări. L a 15 D e c e m b r i e 1920,
ea h o t ă r a : „ I a cazul c â n d Statele Baltice, c a u c a -
siene sau A l b a n i a , a r fi a d m i s e l a Societatea N a ­
ţiunilor, A d u n a r e a le r e c o m a n d ă d e a l u a m ă s u ­
rile m e n i t e să a s i g u r e a p l i c a r e a p r i n c i p i i l o r gene­
rale înscrise î n T r a t a t e l e m i n o r i t ă ţ i l o r şi l e cere
de a bine-voi să se p u n ă d e a c o r d cu consiliul
p r i v i t o r l à a m ă n u n t e l e d e a p l i c a r e " . Şi a u fost
admise într'adevăr, cu prealabila condiţie a p r o -
t e c ţ i u n e i m i n o r i t ă ţ i l o r , Albania, F i n l a n d a , Esto­
nia, L e t t o n i a , Statele caucasiene, etc. D a r încer-
1) La compétence de la Société des Nations et la souveraU
neté des Etats.
Bd. Jouve-Paris J925.
© BCU Cluj
c ă r i l e d e g e n e r a l i z a r e a l e Societăţii N a ţ i u n i l o r
s'au o p r i t l a o l i m i t ă foarte p r e c i s ă şi a n u m e ,
c â n d a fost v o r b a d e m a r i l e p u t e r i . Aci, i n s t i t u ­
ţia din Geneva se mărgineşte la emiterea unei
s i m p l e d o r i n ţ i : „ A d u n a r e a îşi e x p r i m ă n ă d e j d e a
că S t a t e l e c a r e n u s u n t l e g a t e f a ţ ă d e S o c i e t a t e a
N a ţ i u n i l o r p r i n nici-o o b l i g a ţ i e legală, în ceeace
priveşte protecţia minorităţilor, vor observa cu
t o a t e a c e s t e a în t r a t a r e a m i n o r i t ă ţ i l o r lor d e r a s ă ,
de religie s a u d e l i m b ă , cel p u ţ i n acelaş g r a d d e
j u s t i ţ i e şi d e t o l e r a n ţ ă c a r e este r e c l a m a t ă d e
t r a t a t e e t c . " ( R a p o r t u l d-lui G. M u r a y l a a t r e i a
Adunare).
D u p ă c u m se vede, s u n t d o u ă m ă s u r i . P e n t r u
statele mici generalizarea devine obligatorie, pen­
t r u s t a t e l e m a r i S o c i e t a t e a N a ţ i u n i l o r n u gă­
seşte d e c u v i i n ţ ă decât d e a-şi e x p r i m a „o n ă -
C R O N I C A
A B E N T s u a f a t a libelli — c ă r ţ i l e îşi a u
s o a r t a lor, m a i n o r o c o a s e sau. f ă r ă d e n o r o c , ele
pot r ă m â n e mute, m a i multe generaţii p â n ă ce
o c u r i o z i t a t e sfâşie p â n z a u i t ă r e i şi a r u n c ă a s u ­
p r a lor lumina unei pasionate admiraţii, care an­
t r e n e a z ă î n v i i n d slova î n g r o p a t ă d e o n e d r e a p t ă
c o n s p i r a ţ i e a tăcerii. O p e r a l u i B a r b e y D ' A u ­
revilly aminteşte statuele de m a r m o r ă albă ale
civilizaţiei e l i n o - r o m a n e p e c a r e u i t a r e a a a ş ­
t e r n u t v e a c u r i d e p ă m â n t , p â n ă ce s p i r i t e l e c u r i ­
oase a l e R e n a ş t e r i i l e - a u scos c a p e nişte b o g ă ţ i i
p i e r d u t e a l e s u f l e t u l u i omenesc.
In afară de volumul mai vechiu al lui Charles
Buet a s u p r a l u i B a r b e y D ' A u r e v i l l y ( e d i t u r a Sa-
vine) v o l u m d e b o g a t ă a c u m u l a r e d e d a t e d a r
lipsit d e sinteza U n u i s p i r i t critic, a m a v u t d o u ă
s t u d i i d e P a u l B o u r g e t p u b l i c a t e în „ E t u d e s et
P o r t a i t s " şi în „ P a g e s d e c r i t i g u e et d e d o c t r i n e "
p r e c u m şi u n a r t i c o l pios a l u i Leon Bloy.
C r i t i c a — R e n é L a l o u î n Histoire de la Litté­
rature Française Contemporaine (1870 à nos
jours) d e o p i l d ă , v o r b i n d d e J u l e s B a r b e y D ' A u ­
revilly, scrie: O p e r i l e l u i B a r b e y n u j u s t i f i c ă în
t o t d e a u n a , l a p r i m a v e d e r e , ren urnele s ă u . P e n t r u
a-1 a p r e c i a d i n plin, t r e b u e să evoci s i l u e t a d e
m â n d r u m u ş c h e t a r c a r e a străbătut^ secolul a l
XTX în gentilom regalist şi catolic, t o t d e a u n a c a
să s a l u t e şi să a p e r e cu p a n a s a u c u s p a d a î n ­
doita sa credinţă, îndesându-şi pălăria p e c a p
c â n d t r e c e a c o r t e g i u l u n u i a d i n falşii zei p e c a r e
t i m p u l s ă u îi t ă m â i a . î n t r ' o e x p r e s i e fericită L a ­
m a r t i n e 1-a s u p r a n u m i t — le d u c d e G u i s e d e
n o t r e l i t t é r a t u r e . P i t o r e s c u l r o m a n t i c al u n e i
vieţi d e D o n Q u i c h o t t e a l h i m e r e i a p u s p e p l a ­
n u l al doilea o p e r a l u i B a r b e y d ' A u r e v i l l y a c ă ­
r u i c r i t i c ă p o a t e fi a s e m u i t ă c u a l u i S a i n t e -
Beuve.
C e l c a r e şi-a f o r m u l a t c o n c e p ţ i a astfel: „ L a
c r i t i q u e a p o u r b l a s o n l a c r o i x , l a b a l a n c e et le
g l a i v e " şi-a p ă s t r a t - o cu o fidelitate a p r o a p e r e ­
ligioasă. Cele d o u ă z e c i d e v o l u m e ce a l c ă t u e s c
opera critică a lui Barbey D'Aurevilly Oeuvres
ei des hommes, d a u m ă s u r a acestui spirit în c a r e
se găsesc î n t r ' o s u p e r i o a r ă sinteză t o a t e a s p e c t e l e
g e n i u l u i francez.
N u este n u m a i u n critic d e o s i g u r ă m e t o d ă ;
fraza l u i c o l o r a t ă îţi r e z e r v ă la fiecare m o m e n t
47
d e j d e " . N ă d e j d e a n u n u m a i c ă n u a t r a g e o sanc­
ţiune, n ă d e j d e a p o a t e fi p u r şi s i m p l u desmin-
ţită. E c â t se p o a t e d e p ă m â n t e s c . P e n t r u p r i m a
oară, generalizarea protecţiunei minorităţilor
a r e o c a z i a să fie d i s c u t a t ă b r u t a l şi în p l i n ă lu­
mină, prin intrarea Germaniei la Geneva.
In F r a n ţ a radical-socialistă, e n u n ţ ă t o a r e de
m a r i p r i n c i p i i d e justiţie, î n g r i j o r a r e a îşi face
de p e a c u m d r u m .
N e m u l ţ u m i m să î n s e m n ă m d i n n o u p r o v e r b u l
„cine s e a m ă n ă v â n t , c u l e g e f u r t u n ă " . Proverbul
î n c h i d e e x p e r i e n ţ ă a c u m u l a t ă , el este o p a s t i l ă
e m p i r i c ă . P r o t e c ţ i a m i n o r i t ă ţ i l o r v a d e v e n i un
p r i n c i p u d e d r e p t s a u r ă m â n â n d o m ă s u r ă de
i m i x t i u n e politică, v a c o n t i n u a să tulbure pacea
internaţională.
EUGEN TITEANU
M À R U N T À
s u r p r i z a u n e i e x p r e s i i d e o r a r ă c u l o a r e , d e o is-
bitoare noutate, de o elevaţie morală care t r a n ­
s f o r m ă p e p o l e m i s t u l î n a r m a t c u b i c i u l satirei,
î n t r ' u n a n i m a t o r a p r o a p e profetic. E l n u descrie
un o m s a u o c a r t e , el o fixează.
C â t e v a e x e m p l e : V i l l e m a i n , „ a r t i s t e e n vide,
h o m m e d e m o t s , q u i v i t p a r les m o t s e t p o u r
e u x " ; Sainte-Beuve, ,,1'abeille d e l a c r i t i q u e , q u i
en e u t s o u v e n t l a g r â c e et le d a r d et le v o l o n d o ­
yant. . . entomologiste literaire. . . bénédictin d e
i'anecdote, M a b i l l o n d e Babioles, a i g u i s e u r d e
notes en é p i g r a m m e s ; ..L'Art d r a m a t i q u e est la
p i l e d e V o l t a des i m b é c i l e s " : Zola „ H e r c u l e s o ­
uillé, q u i r e m u e l e f u m i e r d ' A u g i a s et q u i y
ajoute".
V o l u m u l r e c e n t p e c a r e îl î n c h i n ă H e n r y Bor­
deaux lui Barbey D'Aurevilly cuprinde aproape
în î n t r e g i m e , o c a l d ă e v o c a r e e Vieţii d e o r a r ă
i n t r a n s i g e n ţ ă m o r a l ă , f ă r ă să a d a u g e nici o con­
t r i b u ţ i e c r i t i c ă a s u p r a operii. L u m i n a u n e i _ p a ­
s i o n a t e a d m i r a ţ i i c a r e să p u n ă d i n n o u î n c i r c u ­
laţie opera lui Barbey D'Aurevilly întârzie încă.
Şi s'ar c u v e n i a c e s t u i f o r m i d a b i l t a l e n t î n c a r e
se î n t â l n e s c s p i r i t u l fin p â n ă l a p a r a d o x
al l u i R i v a r o l cu g r a v i t a t e a u n u i J o s e p h d e M a i s ­
tre, a t e n ţ i a î n ţ e l e g ă t o a r e a u n u i critic.
V o l u m u l l u i H e n r y B o r d e a u x este d o a r u n î n ­
d e m n p e n t r u o fină c u r i o z i t a t e l i t e r a r ă
P. S.
Z
DlNTR ' O s t ă r u i t o a r e i n i ţ i a t i v ă p a r t i c u l a r ă ,
c a r e d e a p r o a p e cinci a n i u r m ă r e ş t e a c e l a ş scop,
s'a a d a o s desvolt&rii n o a s t r e i n t e l e c t u a l e u n ci­
clu d e c o n f e r i n ţ e a n u a l e c a r e a a j u n s a p r o a p e o
i n s t i t u ţ i e liberă. E v o r b a d e „Poesis" şi d e con­
ferinţe sale.
A m n o t a t aci şi a l t ă d a t ă s c u r t e g â n d u r i des­
p r e aceste p r e l e g e r i c u c a r e s'a o b i c i n u i t a t â t d e
mult publicul bucureştean. Revenim pentru a
s u b l i n i a d o u ă l u c r u r i : în p r i m u l r â n d p e r s e v e ­
r e n ţ a d e m n ă d e t o a t ă l a u d a a o r g a n i z a t o r i l o r a-
n i m a ţ i d e cele m a i b u n e i n t e n ţ i i p e c a r e — şi
l u c r u l e r a r l a noi, l e r e a l i z e a z ă — ; i a r î n a l doi­
lea r â n d d e m a r e l e folos a d u s d e aceste p r e l e g e r i
inteligent şi cu p r i c e p e r e p r e g ă t i t e .
© BCU Cluj
 A fost o v r e m e , a c u m c â ţ i v a ani în a r m ă , , c â n d
c o n t i m p o r a n e cu r e p e r t o r i i anoste de farse şi
m e l o d r a m e , h r a n a t e a t r e l o r de p e v r e m e a aceea,
Poesis a o r g a n i z a t conferinţe c ă u t â n d să iniţieze
p u b l i c u l în d r a m a m o d e r n ă a u t e n t i c ă . Azi Strind-
berg, W e d e k i n d . S h a w , Maeterlick sunt n u m e fa­
m i l i a r e p u b l i c u l u i , d u p ă c u m f a m i l i a r e îi sunt
şi discuţiile din j u r u l m u l t d e s b ă t u t e l o r p r o b l e ­
m e d e regie. A c u m c â ţ i v a a n i însă l u c r u r i l e n u
e r a u la fel.
O f e n s i v a conferinţelor de t e a t r u Poesis, a fost
p r i v i t ă n u n u m a i cu n e î n c r e d e r e d a r şi cu cu­
v e n i t a b a t j o c u r ă . M â n u i t o r i i nouei a r m e n'au
d e s n ă d ă j d u i t totuş. . . Şi astăzi se c u v i n e să
facem p a r t e a lor, în gloria r o m â n e a s c ă a m a r i ­
lor l u m i n ă t o r i de r e p e r t o r i i , t u t u r o r acelora c a r i
s'au s t r â n s o d i n i o a r ă în j u r u l u n e i idei, t u t u r o r ,
c a r i s'au d e v o t a t ei, şi c a r i cu î n c e t u l a u f ă c u t
trainică operă culturală.
I n i m a acestei a t â t d e occidentale a c t i v i t ă ţ i i n ­
f o r m a t i v e , este p r i e t e n u l n o s t r u Ion Marin Sa-
doveanu. Succesul c r e s c â n d u r m ă r i n d u - i an d e
an ciclurile p e c a r e cu b u n ă d o z a r e le a l c ă t u i a ,
I-a r ă s p l ă t i t din plin.
î m b r ă ţ i ş â n d l i t e r a t u r a în general, s u b t f o r m a
p r o b l e m e l o r a a j u n s cu î n c e t u l să dea siluetări
largi, celor m a i i n t e r e s a n t e p r o b l e m e . Literatura
franceză contimporană, s u b i e c t u l ciclului din
a n u l acesta, a r t i c u l a t din zece conferinţe, dove­
deşte în acelaş t i m p şi o c u n o a ş t e r e a p r e o c u ­
p ă r i l o r p u b l i c u l u i n o s t r u şi o d o r i n ţ ă de a servi
o i m p o r t a n t ă p r o b l e m ă de l i t e r a t u r ă a c t u a l ă .
P e r s o n a l i t ă ţ i cu v a z ă a u d a t cu v r e m e a s p r i ­
j i n u l lor acestei î n t r e p r i n d e r i a t â t d e cinstite şi
folositoare, din c a r e cu t i m p u l v a r ă m â n e s u n ­
t e m siguri, u n capitol i m p o r t a n t de c u l t u r ă r o ­
mânească.

GÂNDIREA reapare lunar, în 48 pagini şi

supliment artistic, silindu-se să folosească în
îmbunătăţiri experienţa celor cinci ani de când
îşi tipărea la Cluj, cel dintâi caiet. întârzierea
apariţiei — după cum va fi ghicit cititorul —
a fost pricinuită de lipsurile materiale cu care
luptă orice tipăritura românească. Am căutat
să ne asigurăm existenţa pe încă un an, ca
să avem dreptul a cere cititorilor să devină
abonaţi. E ceiace facem acum. Rugăm abo­
naţii vechi să se pună la curent cu sumele
datorate administraţiei şi cititorii cu numărul,
îi rugăm să aleagă calea abonamentului, pen­
tru a înlătura intermediul depositarilor, chioş-
carilor şi librarilor, în majoritate de rea cre­
dinţă comercială şi ciocli ai revistelor.
*
Cu începere de numărul viitor „Cronica
literară" va fi ţinută de d. Tudor Vianu şi vom
da mai multă extindere Cronicei mărunte.

© BCU Cluj
© BCU Cluj
THEÛOORESCU-SION , P o e m c m m a t i c f C i c l a m e n e a a m )

GÂNDIREA

© BCU Cluj
TBEODORESCU-SION
Pe malul apei

© BCU Cluj
THEQDOSESCU-SION Poem cromatic

© BCU Cluj
ŢHEQDQRESCU-SIQN Autoportret

ëàmtàêÀ

© BCU Cluj
GÂNDIREA

© BCU Cluj
 L O C I H N BLflGft

D A R I A
DRAMĂ
EDITURA ARDEALQLOI

L U C I A N B L A G f l

F E Ţ E L E U N U I V E A C
ESSEUR1
BIBLIOTECA SEMĂNĂTORUL
ARAD

C E Z A R P E T R E S C U

0 M U L D I N V I S
NUVELE
E D I T U R A R A M U R I
P r e ţ u l 4 0 Lei CRAIOVA

C A R T E A V R E M I I

COLECŢIE ENCICLOPEDICA
ÎNGRIJITĂ DE NICHIFGR CRAINIC

AU APĂRUT :
1. EMANOIL BUCUŢA LEGĂTURA ROŞIE
nuvele.
2. CHARLES MAURRAS VIITORUL INTELIGENŢII
in rom. cu o introducere de T. Vianu.
3. ION PILLAT SATUL MEU, VERSURI •
cu gravuri în lemn de Teodorescu-
Sion.
4. LUCIAN BL AGA FENOMENUL ORIGINAR
studii filosofice.
5. H. IBSEN PEER GYNT
trad. in versuri de Adrian Maniu.
6. M1HAI D. RALEA INTRODUCERE IN SOCIOLOGIE.
7. LUCIAN BLAGA FAPTA
foc dramatic.

EDITURA FUNDAŢIEI CULTURALE PRINCIPELE CflROL

© BCU Cluj
EXEM­ E X EM-
PLARUL
LEI 2 5 . - GÂNDIREA PLflRUL
LEI 2 5 —

REDACTORI: CEZAR PETRESCO ŞI NICHIFOR CRAINIC

A P A R E O D A T Ă PE L U N Ă
REDACŢIA: P A L A T U L S I N D I C A T Q L U I ZIARIŞTILOR
STR. C A N T A C Q Z I N O No. 2, B U C U R E Ş T I
PENTRU RECENZII ŞI ANUNfAREA APARIŢIEI, CASELE DE EDITURA ŞI DOMNII AUTORI SUNT
RUGAŢI A TRIMITE CATE UN EXEMPLAR. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE SE ARD.
CĂRŢILE ŞI MANUSCRISELE RUGAM SA FIE ADRESATE REVISTEI
S T R A D A C A N T A C U Z I N O N o . 2. — B U C U R E Ş T I

iiiiiiiiiiiiiiiiiiliiiliiliiiiiiMiiiiiiiiniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii IIIIII i mu iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii iiiiiiiiiiiiiiiiiu iiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiniiii

F E V R U A R I E 1 9 2 6

" C U P R IN SQL:
A DOUA NEATÂRNARE de Nichifor MONUMENTUL LUI MI H AIL EMI-
Crainic 1 NESCU de gd 35
PASAREA SFÂNTA. MUNŢII de REVISTELE de Cezar Petrescu 36
Lucian Blaga 6
ULCICA DE PORŢELAN de Tudor LITERATURA STREINĂ
A ^ ^ A ^ T,'r-" ; ' ' 8
EXISTA ROMANTISM IN ITALIA?
r LORI LE DALBE de ton Buzdugan 10 de Alexandru Marcu 39
TABLOUL de Gib. 1. Mihăescu . 1 4
ICOANA OMULUI de Tudor Vianu 25 CRONICA PLASTICA
E x p Ifl E Q D R C a S , 0 N
IDEI, OAMENI & FAPTE °f T ™ ° f -
de Uscar Walter Ciseh 42
PAN-EUROPA ŞI BASARABIA de
Em..-Bucata. LUI P L U r a R H 28 DRAMA ŞI TEATRUL
M D
î
r>rt,Ù?
f l

tt1 n \
e p^T
f
S
,
F
n
.
MANECHINUL SENTIMENTAL
IOANA de Ion Marin Sadoveanu 44
BUCURA DUMBRAVA de Ştefan
Neniţescu 31 CRONICA EXTERNĂ
r A S B 0 I U CI
S P Rfl
HVILp deil Ion^ Dane
^ E LIS L
" „,32 O NOUA ETAPĂ IN CHESTIUNEA
MINORI TAŢILOR de Euq. Titeanu 46
SCRIITORII ŞI POLITICA de Ion
Darie . . 33 CRONICA MĂRUNTA . • 47

ILUSTRAŢII
COPERTA : Portret de Theodorescu-Sion.
SUPLIMENT: Şase reproduceri din Expoziţia Theodoiescu-Sion.
DESENE IN INTERIOR : de Demian.

iniiiiiniiiii muni i iiiiiiiiiiniiiiinin unui m i 11111 i i 11 u i u n 111111 m 111111111 n 111111111 n 11 iii :iiiuni iu n u i i n i i i i i n n m m

ABONAMENTE : 1 AN, 300 LEI ; 6 LUNI, 150 LEI. PENTRU INSTITUŢIUNI ŞI AUTORITĂŢI,
501 LEI ANUAL. IN STRĂINĂTATE: 500 LEI ANUAL. - INSERŢII ŞI RECLAME SE FAC
LA A D M I N I S T R A Ţ I A R E V I S T E I Ş I L A T O A T E A G E N Ţ I I L E D E P U B L I C I T A T E "

ADMINISTRAŢIA: P A L A T U L S I N D I C A T U L U I Z I A R I Ş T I L O R
S T R . C A N T A C U Z I N O N o . 2, B U C U R E Ş T I

E X EM- . ^ ^ j w-^ w i-<4 A EXEffl-

PLHRUL
PLARUL f A M l%Jfl li lI cV hJ-J dA\
LEI 2 5 — VJ" X m . 1 ^| LEI 2 5 . ^

© BCU Cluj