Crăciunul copiilor
de O. Goga
Dragi copii din țara asta,
Vă mirați voi cum se poate,
Moș Crăciun, din cer de-acolo,
Să le știe toate, toate.
Uite cum: Vă spune Badea…
Iarna-n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră ca sa vadă…
Îngerii se uită-n casă
Văd și spun, iar moșul are
Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi, o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil și ce purtare…
Și de-acolo știe Moșul,
Că-i șiret el, lucru mare.
Uite, vine Moș Crăciun!
de Otilia Cazimir
Prin nămeţi, în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte…
Cu urechile ciulite
Iepuraşul se grăbeşte.
Uite-o casă colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moşul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:
– Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?
– Bucuroşi, bucuroşi,
Strigă glasuri de copii.
Moşule, de unde vii?
– Iaca, vin din moşi-strămoşi,
Încărcat cu jucării!
Și-am venit la drum cu zorul
Să vă spun că-n noaptea asta
S-a născut Mântuitorul.
Eu vă las de-acum cu bine,
Că-i târziu și drumul greu
Și mai sunt și alți copii
Care-așteaptă jucării.
Noapte rece şi albastră.
Ies copiii la fereastră,
Să se uite cum coboară,
Prin troianul uriaş,
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.
Colinde, colinde!
de M. Eminescu
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheața se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Și tremură brazii
Mișcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur’ copiii,
Copiii și fetele,
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele,
De dragul Mariei
Ș-a Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului.
Iarna pe uliță
de George Coșbuc
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.
Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.
Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.
Haina-i măturând pământul
Şi-o târăşte-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!
Cade-n brânci şi se ridică
Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.
…………………………………………
La drum
de Otilia Cazimir
Moş-Crăciun, la urcuş,
S-a pornit cu sacu-n spate.
Drumu-i rău, şi-i lunecuş,
Şi moşneagul nu mai poate.
Lung se uită îndărăt,
Scuturându-şi barba rară
De omăt,
Şi oftează sub povară:
-Greu tătucă, greu de tine!
Iaca, stau şi mă socot
Dacă nu cumva-i mai bine
Să mă mut mai cătră vară,
Că-s bătrân şi nu mai pot! ..
Moș Crăciun
de Elena Farago
Prin orașe si prin sate
Mai ales copiii spun
Că din țări mai depărtate
Vine iarăși Moș Crăciun.
Nu mai pot de bucurie
Și-l asteaptă toți cu drag,
Să le dea vreo jucărie
Sau covrigi câte-un șirag.
Cică Moșul, cum se spune,
Dă la toți copiii buni
Sfat cum să se poarte-n lume,
Ba și cărți de rugăciuni.
El are dragoste multă
Pentru copiii cuminți
Și pentru cei ce ascultă,
De Dumnezeu și părinți.
Apoi tot el povestește;
Despre-un Copilaș frumos
Care-n ceruri locuiește
Și acesta e Hristos.
El a fost cândva în lume
Zise Moșul cu glas blând.
Și la cartea sfântă spune
C-o să mai vie curând.
Scrisoare lui Moș Crăciun
de Elena Farago
Dragă Moș Craciune,
Eu nu pot să-ți scriu,
Că sunt încă mică
Și carte nu știu.
Dar îți scrie-acuma
Sora mea, Florica,
Noi în anul ăsta
Nu-ți cerem nimica,
Și de poate-n traistă
N-ai daruri destule,
Din ce-avem noi, uite,
Ia-ți-le și du-le
De le dă prin case
De părinți sărmani,
Sau pe-acolo unde
Sunt copii orfani.
Și, de poți, pe urmă,
Tare te rugăm:
Să ne spui și nouă
Unde să cătăm,
Ca să le mai ducem,
Până vii tu, iar,
În tot anul ăsta
Câte un mic dar.
Moș Crăciun
de Elena Farago
Moș Crăciune, Moș Crăciune,
Sfântul nostru bun și drag,
Vei veni și-n noaptea asta
Să ne bați al casei prag.
Vei veni și-n noaptea asta
La copiii toți pe rând,
Moș Crăciun cu barba albă
Și cu sufletul tău blând.
Iară noi, de bucurie,
Ți-om aprinde-n brad lumini,
Cântând slavă Celui care
Ne-a făcut să fim creștini.
…………………………………….
Slavă ție, Moș Crăciune,
Că-n tot anul vii mereu
Să ne amintești cuvântul
Fiului lui Dumnezeu.
În noaptea sfântă de Crăciun
de Traian Dorz
În noaptea sfântă de Crăciun,
pe drumul nins de lună,
trei magi călări cu suflet bun
aleargă împreună.
De unde vin, cum se numesc,
Ce doruri îi frământă?
Spre iesle ei călătoresc
și cerurile cântă.
Și cântă inimile lor,
aprinsă-i bucuria,
Că s-a născut Mântuitor,
azi s-a născut Mesia!
Veniți și voi să-L lăudăm
Pe Domnul cu iubire
ca și noi să ne bucurăm
de marea-i mântuire.
Moș Crăciun
de Otilia Cazimir
Eu l-am văzut pe Moş Crăciun
E un moşneag…
Cu barbă albă, cu cojoc şi cu toiag,
Ca toţi moşnegii care trec pe drum.
Departe, într-o ţară fermecată
În care nimeni n-a ajuns vreodată,
Stă singur cuc într-un bordei de fum.
Bătrânul, Moş Crăciun!
Şi trage moşul, trage din lulea…
Şi zilele se duc, şi iarna vine,
Şi prin căsuţe-ncep a-l aştepta
Băieţi cuminţi şi fete mici ca tine.
Şi într-o sară, Dumnezeu-cel-Sfânt
Întinde mâna-i bună spre pământ
Şi-anină-n cer, de-un fir de borangic,
Un pui de stea pentru Isus cel mic…
Atunci pe nevăzute cărărui,
Porneşte Moş Crăciun cu sacul lui,
Şi când adoarme zvonul de colindă,
El bate-ncet la uşa de la tindă…
A fost, moşneagul bun, şi-acum un an, Și îngerii albi cântau pe sus,
Dar tu erai prea mică şi nu ştii: Cu flori de măr în mână.
Ţi-a pus sub perinuţă jucării Și-auzi ! Răsar cântări acum,
Şi-un cerceluş cu piatră de mărgean. Frânturi dintr-o colindă,
Și vin mereu,s-opresc în drum,
Iar când a fost să iasă din iatac, Se-aud acum în tindă-
Măicuţa l-a pândit de după uşă, Noi stăm cu ochii pironiţi
Să nu te vâre din greşeală-n sac, Și fără de suflare:
Ca pe-o păpuşă! Sunt îngerii din cer veniţi,
Cu Leroi, Domnul mare !
Florile dalbe Ei cântă-nălţător și rar
de Elena Farago Cântări de biruinţă,
Apoi se întoirc şi plâng amar
Şi mai ales în iarna asta, lăsaţi copiii să De-a Iudei necredinţă,
colinde! De spini, de-postaşi, şi c-a murit..
Să nu se-nchidă nicio poartă în preajma lor Dar s-a deschis mormântul
şi nici-un semn. Și El acum e-n cer suit
Să nu-i oprească din curatul şi sfintei datine Și judecă pământul.
îndemn. Și până nu tăceau la prag,
O, mai ales, în noaptea asta, lăsaţi copiii să Noi nu vorbeam niciunul-
colinde! Sărac ne-a fost, dar cald şi drag
În casă-ne Crăciunul.
Când argintiile lor glasuri vor îngâna Și în târziu ne biruia
“Florile dalbe”, Pe vatra caldă somnul,
Gândiţi-vă că nu e dată închipurii omeneşti Și-n vis vedeam tot flori de măr
O mai aleasă întrupare de sol a vrerilor Și-n faşă, mic, pe Domnul.
cereşti,
Ca argintiile lor glasuri, când vor cânta Moş Crăciun
“Florile dalbe”. de Octavian Goga

Colindătorii Moş Crăciun cu barba albă, Moş Crăciun cu

de G. Coșbuc traista plină,
Cad fulgii mari,încet zburând Vechi stăpân atât de darnic al copilăriei
Și-n casă arde focul, mele,
Iar noi pe lângă mama stând, Azi la noi în sat te-aşteaptă toată casa cu
De mult uitarăm jocul. lumină.
Demult şi patul ne-aştepta, Cu colinde şi cu cântec şi cu crai citeţ de
Dar cine să se culce? stele.
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar şi dulce Tu te furişezi în taină pe la fiecare poartă,
Cum sta pe paie-n frig Hristos Cu păşirea ta tiptilă, nu laşi urme de zăpadă,
În ieslea cea săracă, Dar te simte-ntreg cuprinsul oropsiţilor de
Și boul cum sufla milos, soartă,
Căldură ca să-i facă, Când laşi binecuvântarea peste capul lor să
Drăguţ un miel cum I-au adus cadă.
Păstorii de la stână
Tu cobori şi-n seara asta, tu cobori ca-
ntotdeauna
Pe pământul greu de rele, sol bătrân cu
gânduri bune,
Şi-nveştmânţi c-un văl de pace răzvrătirea-
nfirorată
– Cum te-aşteaptă în sat la mine! Du-te, du-
te, Moş Crăciune!
………………………………………………
……………………………………….

La mulţi ani
de Tudor Arghezi

Cititor de vreme bună,

Să-ţi urez pe nai şi strună
Lăutar şi de condei
Ce-i mai bine din ce vrei.
Să-ţi trăiască toţi ai tăi
De prin munţi şi de prin văi,
De prin târguri, de prin sate,
Risipite prin bucate
Semănate, secerate,
Ţării tale-mbelşugate.
Şi copii
Cu ochi căprii,
Şi frumoşi ca soarele,
Păzindu-ţi ogoarele.
Băieţii ca mugurii,
Fetele ca strugurii,
Piersicile să le cadă
În cămaşă, din livadă.
O urare pentru voi,
Cititori de slove noi,
Anul care iată, vine,
Să v-aducă numai bine!
Colind
de Vasile Voiculescu
Din mii de falnice regine
Ce stăpâneau peste pământ
A fost aleasă o fecioară
Să întrupeze Duhul Sfânt.
Sfioasă, blândă şi cuminte
O biată fată din popor
A zămislit, necunoscută,
Pe marele Mântuitor.
Şi-n ieslea umedului staul,
Pe-un braţ de paie s-a născut
Acel ce-avea puteri să frângă
Păcatul greu de la-nceput.
Lăsând de-o parte împăraţii
Cei plini de oşti şi slujitori
Întreaga Domnului mărire
S-a coborât printre păstori.
E Mesia izbăvitorul
Trimisul tatălui din Cer
S-a ridicat sub ocrotirea
Şi-n casa unui biet dulgher.
Căci harul pururi se revarsă
Pe cel sărac, cinstit şi bun…
Fiţi gata să primiţi pe Domnul
În ziua Sfântului Crăciun.
De Ajunul Crăciunului
de Elena Farago
Toată noaptea asta, colo-n ceruri sus,
Stelele lucrează fără de-ncetare,
Căci le-adună-n clacă steaua sfantă care
A-ndrumat pe vremuri Magii la Iisus.
Torc de zor în noaptea sfântului ajun
Câlți de nea și raze harnicele stele,
Pentru noi, copiii, torc să facă ele,
Funia cu trepte pentru Moș Crăciun.
Lungă cât e drumul din pământ la cer,
Trainică să-i țină coșului povară,
Vor întinde-o-n noapte, nevăzuta scară
Moșului ce luptă cu-ndârjitul ger,
Ca să ne aducă iar, de colo sus,
Pe la toți copiii darurile care
Ni le va trimite, iar, la fiecare
Sfântă și duioasa mamă-a lui Iisus.