Camil Petrescu: „Patul lui Procust”

Prin cele două romane ale sale Ptul lui Pr. 1933 și În. N.D. Î. R 1930, C. Petrescu, a innoit
romanul românesc interbelic prin sincronizarea cu literatura universală. Romanul modern de analiză
psihologică, subiectiv, deplasează interesul spre estetica autenticității, iar narațiunea se concentreazp
asupra evenimentelor vieții interioare- romanul psihologic.
Romanul Patul lui Pr. Apărut în 1933 este un roman modern, psihologic, deoarece are
caracteristicile specifice prozei de factură psihologică: perspectivă narativă „fărâmițată” relativizată,
timpul prezent și subiectiv, fluxul conștiinței, memorie afectivă, narațiune la persoana I, (auto)analiză,
anticalofism, introspecție, utilizată, așa cum observă N.Manolescu, nu numai ca mijloc de
autocunoaștere, ci și ca un mijloc de cunoaștere a celuilalt, constrcția person. Ale cărăror trăsături se
dezvăluie treptat, prin aplicarea unor doasare de existență, dar și autenticitatea definită ca
identificarea actului de creație cu realitatea vieții.

Construcția discursului narativ:

Romanul P. Lui P. Este structurat pe trei planuri. Primul dintre acestea se constituie din cele trei scrisori
ale Doamnei T., personajul feminin principal al romanului, adresate autorului.Prin aceste scrisori este
reconstituită o parte din existența domanei T., alte momente importante din viața ei fiind redate „prin
incidente de memorie și asocieație discontinuă”, cum remarcă G.CĂLINESCU. Cel de-al doilea plan al
romanului cuprinde Jurnalul lui Fred Vasilescu intitulat: „Într-o după amiază de august”, jurnal în care
sunt incluse și scrisorile lui G.D. Ladinma către Emilia Răchitaru și Epilog I, povestit de Fred. Al treilea
plan este al autorului, care devine personaj prin intermediul notelor de subsol și prin Epilog II.
Stilul epistolar și pretextul romantic al jurnalului autorului Fred Vasilescu înainte de moarte
aparțin romanului tradițional. Camil P. Le preia și le argumentează estetic în termeni moderni, într-o
operă originală.
Perspectiva narativă este relativizată, dar în acelașo timp subiectivă. Aceleași personaje sunt
percepute în mod diferit și chiar antitetic de către naratorii care relatează întâmplările.
Naratorul omniscient, obiectiv și narațiunea la pers a III-a(specifice romanului tradițional,
obiectiv) sunt înlocuite în romanul modern, psihologic, de tip subiectiv, prin narațiunea la pers. I, cu
focalizarea exclusiv internă.
Punctul de vedere unic și subiectiv, al personajului-narator care mediază între cititor și celelalte
personaje, face ca cititorul să cunoască despre ele atât cât știu și pers. Care relatează întâmplările. Însă
situarea eului narativ în centrul povestirii conferă autenticitate, iar faptele și pers. Sunt prezentate ca
evenimente interioare, interpretate, analizate.

Titlul
Titlul are în vedere sensul conotativ(figurat) al acestei expresii.
În sesns conotativ, expresia Ptul lui P simbolizează intenția de a impune un tipar prestabilit prin
intermediul anumitor constrângeri sau poate sugera incompatibilitatea în relațiile interumane. Într-un
studiu asupra romanului, Mihail Sebastian nota: „ Fred și Ladima sunt amândoi victimile aceluiași pat
psihologic al lui Procust, unul mai scund, celălalt mai înalt decât dimensiunile fixe ale acestui culcuș.” În
fond, fiecare personaj al romanului îți dorește ca persoana iubită să devină imaginea pe care el însuși și-
o construiește despre iubire. Orgoliul exagerat îi împiedică pe Fred și pe doamna T. Săs se dăruiască
unul celuilalt pe de-a întregul.
Nici celălalt cuplu Ladima- Emilia, nu își poate găsi împlinirea și nici nu ar avea cum. Emilia își
dorește aventură, bunăstare și succesul profesional. Ladima își dorește ca ea să fie o soție devotată.
Drama personajelor provine din incapacitatea lor de a se adapta la realitatea celuilalt, dar din dorința de
a-l transforma pe celălalt conform propriei viziuni și propriului model.
Pe de altă parte, poezia lui Ladima, P.lui P. Are în vedere imaginea constiinței care
dimensionează și redimensionează în mod tregic existența ființei umane.

Construcția subiectului:
Acțiunea romanului se desfășoară între anii 1926-1928 și e localizată în București și Techirghiol.

Personajele:

Pers. Sunt caracterizate printr=o modalitate inedită, ele fiind văzute din mai multe perspective ca într-un
sistem de oglinzi paralele. Personajele sunt construite antitetic împletindu-și destinele: doamna T. Și
Emilia Răchitaru, Fred Vasilescu și Ldima. Această tehnică narativă pe care o aplică scriitorul modifică
parțial conceptul de personaj, care nu mai este un tip literar definit din exterior, ci unul care se
autoconstituie prin mărturisire sau care este „reflectat” în conștiința celorlalți.
Atât doamnei T., cât și lui Fred Vasilescu, autorul le cere să se confeseze, el creând astfel adevărate
dosare de existență.

DOAMNA T.
Personajul principal feminin, aceasta reprezintă tipul ideal de feminiate, tocmai prin faptul că nu e un
„tip”, cum remarcă Dumitru Micu(În căutarea autenticități): Romancierul nu și-a propus să creeze un
caracter feminin, ci să-și întrupeze , într-o femeie creată, idealul de feminitate. Doamna T. ,Este diferită
prin contextul în care este pusă, de toate pers feminine din romanele românești de până atunci. Până la
doamna T. Femeile avea ceva pictural, fie erau descrie ca fiind frumoase, fie fiind descrie urâte. Camil
Perescu rupe această tradiție și prezintă o femeie vie, care: „nu e niciodată la fel, cum desigur nu e
niciodată la fel capriciul ciocârliilor în zbor.” Calitățile ei depind de punctul de vedere din care e văzută.
Personajele romanului o văd în mod diferit(relativizarea perspectivei):
 Pentru D. Ea este femeia excepțională, iubită de toți bărbații.
 Un prieten al lui Fred afrimă chear că este urâtă
 Pentru Fred, doamna T. Devine o obsesie devoratoare de care fuge zadarnic
 În viziunea lui Ladima, doamna T este opusul Emiliei

Portretul realizat în mod direct de autor în notele de subsol relevă o anumită distincție: „Nu înaltă și
înșelător de slabă, palidă și cu un păr bogat de culoarea castanei și mai ales extrem de emotivă,
alternțnd o sprinteneală nervoasă cu lungi tăceri melancolice. Ca fizic era poate prea personală ca să fie
frumoasă în sensul obișnuit al cuvântului.” Și Fred o descrie în mod direct: „ Când surâde devine de o
feminitate fără pereche.”
Ea se autodefinește simplu: „Îmi place lumina... apoi pământul... cartea... rochia... fructele zăpada... tot
ce e neprefăcut... net.”
O altă inovație în realizarea acetui pers. O constituie faptul că ea are o meserie, este proprietara unui
mic magazin de mobilă, care-i conferă o anumită independență financiară, dar și morală: „Munca
aceasta înseamnă pentru mine independență , banii câștigați îmi dau dreptul să fiu eu însămi, să cumpăr
cărți și lucruri frumoase, să fiu scutită de oferte necuviincioase.”
Mihail Sebastian o definește pe doamna T., folosindu-se de o formulă a lui Marcel Proust, astfel: „O
femeie de geniu, având existența unei femei obișnuite. Este un pers. Complex, de calitate rară- adică
tocmai ceea ce este mai greu de realizat în artă, unde calitățile excesive amenință să pară exterioare și
teatrale.”
FRED VASILESCU:
Fred Vasilescu este și el privit în oglinzi paralele. Din exterior el apare ca un exponent tipic al înaltei
societățidin acel timp. Acesta este fiul milionarului Tănase Vasilescu-Lumnăraru, femeilei îl admiră în
mod excesiv, iar unii prieteni îl consideră, referindu-se aici la părerea lui G.D.Ladima:„ am înțeles că și el
ca și celaltă lume mă crede și mai prost și mai incult decât sunt.” Portretul realizat în mod direct de
autor în notele de subsol este acela al unui tânăr loial și delicat, de o mare profunzime intelectuală,
prototipul învingătorului: „”
Doamna T. Îl consideră o enigmă și în același timp sufletul ei pereche:„avem intens și nevăzut același
suflet ca doi frați siamezi în același pântec.”
Descrierea fizică apare în Epilog II și îi aparține autorului, marcat în mod vizibil de moartea sa: „Ziarele
nu mai înfățișau nimic din tânărul blond cu obrazul limpede, cu trăsături regulate și evidente ca un cap
de statuie grecească, doar cu fruntea puțin cam boltită deasupra ochilor verzi adânci. Cu atât mai puțin
aminteau de acel corp vânjos din sportivitatea diversă, cu mișcări mlădioase de haiduc, tânăr, afemeiat
și gânditor.”
Fred trăiește drama unei iubiri imposibile. În realitate, ceea ce tranformă iubirea lui Fred pentru doman
T este tocmai faptul că tânărul își analizează prea mult sentimentele în loc să le trăiască pur și simplu.

LADIMA:
Ladima este tipul intelectualului inadaptat superior. Ladima apare reflectat în mod diferit în conștiința
pres care intră în contact cu el.
 Pentru Emilia, Ladima e un bărbat naiv „cam aiurea”, posomorât și lipsit de șarm.
 Pentru Fred este un om serios, de reală distincție, un intelectual de o calitate aparte, puțn
demodat. Mai mult Fred îl vede pe Ladima un frate de suferință, singurul om de pe lume căruia
i-ar putea încredința taina nefericitei lui iubiri.
 Pentru Nae Gheorghidiu și Tănase Vasilescu , Ladima este un om „de paie”, îl consideră chiar un
„dobitoc”, a cărui singură alternativă este sinuciderea
 Procurorul care îi achetează cazul îl consideră un mare poet.
În relația pe care o are cu Emilia acesta apare ca un om visător, sensibil și chiar iluzionist. Discrepanța
dintre imaginea pe care el și-o construiește despre realitatea însăți, dar și conștiința propriei degradări
morale îl determină să se sinucidă.

EMILIA RĂCHITARU
Personalitatea Emiliei Răchitaru este cinstruită prin contrast cu cea a doamnei T. „Actriță stagiară, fără
nici o perspectiă de a fi angajată definitiv, spaima directorilor de teatru și a regizorilor, adevărat
antitalent.”1 Emilia pare a fi culmea vulgarității și a platitudinii. Toți cei din jurul ei văd asta, mai puțin
Ldima, care o idealizează și o vede ca pe un „copil mare”, un suflet ales.

Realitatea și povestirea sunt înlocuite în proza modernă, de factură psihologică cu analiza și

interpretarea, de aici și impresia de epic evențial sărac în favoarea analizei.

Stilul anticalofil pentru care optează romancierul susține autenticitatea limajului. Scriitorul refuză
efectul de artificialitate.

În concluzie, P lui P. Este un roman modern, psihologic, subiectiv, deoarece are drept caracteristici:
perspectivă narativă relativizată, timpul prezent subiectiv, narațiune la pers I, construcția personajelor,

1
Dumitru Micu
ale căror trăsături sunt dezv. Treptat, prin alcătuirea unor „dosare de existență”, introspecția utilizată
așa cum observă N. Manolescu nu numia ca un mijloc de autocunoaștere, ci și ca un mijloc de
conoaștere a celuilalt, dar și anticalofilismului, autenticitatea definitp ca identificarea actului de
creațiecu realitatea vieții, cu experiența nepervertită, cu trăirea febrilă.