E foarte greu sa-i facem sa inteleaga.

Daca omul a ajuns sa

creada viselor, sa se increada in ele, foarte greu va mai
fi lamurit sa renunte la ele. Nu mai prea primesc sfat
astfel de oameni. Stiti bine, cred ca marea majoritate ati citit
cartile Parintelui Cleopa, stiti bine cat sunt de
vatamatoare [visele]. Numai oamenii care s-au innoit
launtric cu totul, care se misca necontenit in cugetari
dumnezeiesti, care au in cuget pe Dumnezeu totdeauna,
pot sa aiba vise, sa zic asa, duhovnicesti. Adica ceea ce se
misca in cugetul lor in timpul zilei – in timpul zilei in cugetul
lor sa zicem ca se misca numai rugaciunea, numai cugetari
duhovnicesti acolo – ceea ce se misca in cugetul lor in timpul
zilei se va misca si in timpul noptii. Or, examinandu-ne
cinstit viata noastra de zi cu zi, vazandu-ne cat suntem
de imprastiati, cat suntem de tiranizati de ganduri, cat
de mult suntem sub influenta gandurilor patimase, nu
ne putem astepta sa avem noi visuri duhovnicesti.Sfantul
Ioan Scararul o spune limpede:

“Crede numai visurilor care iti vestesc tie munca,

pedeapsa, chin pentru pacatele tale, visuri care te
infricoseaza si te indeamna sa o termini cu viata
pacatoasa si sa pui o data inceput bun. Dar daca
trezindu-te din somn aceste visuri te arunca in
deznadejde, nici pe ele sa nu le crezi, ca si ele sunt
de la diavol. Numai daca trezindu-te din somn iti
rodesc o hotarare tare de indreptare, strapungerea
inimii, atunci da, inseamna ca a fost un vis de la
Dumnezeu“.

Deci numai aceste visuri sunt singurele visuri pe care Sfantul

Ioan Scararul spune ca le putem considera ca sunt de la
Dumnezeu. Ca asta s-a intamplat, sa stiti, s-a intamplat de
multe ori, si as zice ca se intampla. Se intampla ca
Dumnezeu sa certe in felul asta pe cineva ca sa se
trezeasca. Dar asta nu se intampla asa… se intampla o
data, poate, pentru trezirea omului.
Omul care se orienteaza dupa ceea ce viseaza alearga
dupa umbre si dupa vant.

Cum sa fie lamurit sa renunte la asta? As zice ca prin

multa rugaciune pentru el. Daca avem multa dragoste si
ne este teama pentru mantuirea lui, fara indoiala ca nu
vom sta cu mainile in san. Ne vom ruga, il vom sfatui,
ne vom stradui sa-l scoatem din inselarea lui. Dar v-am
spus ca este foarte greu. Astfel de oameni de obicei nu mai
primesc sfat.

Acesta este scopul celui rau, sa stiti, sa-l izoleze cumva

pe om de duhovnic si de oricine care i-ar putea da un
sfat bun,sa se incredinteze omul ca visurile sunt bune, sa se
orienteze dupa el. Cel rau intai produce in om visuri cu un
aspect bun si placut si visuri care chiar, sa zicem asa, se
adeveresc. Scopul lui este sa-l castige pe om, sa-i castige
increderea.

Numai dupa ce i-a castigat bine, bine de tot increderea,

ii va aduce la un moment dat un vis prin care il va
pierde pe om cu totul, il va indemna sa faca lucruri
nebunesti, cand stie ca deja omul i s-a facut ascultator.
De aceea, pentru catocmai asa lucreaza cel rau, sa-l
convinga pe om de adevarul visurilor si sa se increada in
ele, un astfel de om este foarte greu de indreptat, foarte
greu de convins. Trebuie multa rugaciune pentru el.

***

- Parinte, va rugam sa ne spuneti cateva cuvinte despre

diverse cai pe care unii apuca pana sa nimereasca pe calea
directa catre Biserica, catre Dumnezeu. Ne gandim la
abordarile magice ale credintei, de exemplu purtarea
unor carticele care feresc de rau, frecventarea unor
slujbe care se fac martea, fara a se mai merge duminica
la Biserica. Sunt acestea ortodoxe sau sunt niste
practici denaturate?
- Sunt niste practici denaturate. Ca pornind cineva pe
drumul acesta poate sa ajunga pana la urma unde trebuie, lui
Dumnezeu toate Ii sunt cu putinta, se poate intampla. Se
poate intampla – adica se poate intalni cineva cu
Dumnezeu, sa zic asa, si din greseala. Se poate intampla
asta, dar numai prin judecatile de nepatruns ale
proniei. Numai asa. Deci nu stiu ce sa va spun eu concret
despre caile pe care pot rataci oamenii inainte de a ajunge la
Biserica. Acestea sunt lucrari ale Proniei dumnezeiesti care in
toate chipurile cauta mantuirea omului si in toate chipurile
cauta Dumnezeu sa-l atraga pe om la sine. Deci se poate
intampla si asa, ca cineva sa plece pe un drum din acesta care
este cumva stramb si sa ajunga pana la urma totusi unde
trebuie. Dar numai printr-o lucrare de exceptie a lui
Dumnezeu.
 Din: Ce avem noi de facut astazi pentru a ne
mantui si PENTRU A NE PREGATI DE
INCERCARILE CARE VOR VENI?

***

- Parinte, cum ne putem feri de ravna si de evlavia

neautentice, de pietism?

- Intotdeauna – de aceea m-am si gandit sa leg cuvantul meu

de ceea ce s-a petrecut dintru inceput in Biserica primara, ca
si prin asta sa dobandim, sa zic asa, un criteriu de apreciere,
un semn de orientare - trebuie sa ne verificam prin roade.
Pentru ca unele sunt roadele ravnei pe care Sfantul Isaac Sirul
o numeste ravna nebuna, ravna fara cunostinta care
socoteste ca lucreaza pentru Dumnezeu, dar nu are
roadele lui Dumnezeu – nu are pacea, nu are dragostea,
nu are blandetea, nu are bunatatea, nu are curatia, nu
are infranarea, nu are roadele lui Dumnezeu. Deci dupa
roade trebuie sa verificam intotdeauna de ce natura
este paruta noastra “ravna”. Daca ravna noastra nu are
roadele Duhului, inseamna ca nu este o ravna a Duhului.
 - Poate fi nascuta din mandrie ravna noastra?

- De cele mai multe ori ea este nascuta din mandrie – aceasta

ravna – si se vede ca este din mandrie mai ales atunci
cand ea aluneca spre dispretul celorlalti, spre judecarea si
spre dispretul celorlalti. Atunci in mod sigur este nascuta din
mandrie si este mai rau. Cand este nascuta dintr-o simpla
nepricepere atunci nu este atat de vatamatoare, dar cand
este nascuta din mandrie poate sa-l duca pe om in
ratacire foarte departe. Pentru ca atunci cand este
nascuta din mandrie, omul, de obicei, nu mai primeste
cuvant de indreptare din partea nimanui. As zice chiar
ca Dumnezeu Singur in bunatatea Lui mai poate sa
indrepte pe un astfel de om, pentru ca el nu mai
primeste sfat de la nimeni, socoteste ca isi este
siesi suficient, avand ca marturie pentru sine –
marturie a adevarului vietii lui – ravna pe care o
simte.

Sursa: Război întru Cuvânt

( http://www.razbointrucuvant.ro/2013/06/27/increderea-in-vise-ravna-nebuna-
roade/ )