DEMOGRAFIA ȘI

DEZVOLTAREA
ECONOMICĂ

Nume: Crihană Alexandra-Angela

Grupa: TDR11
 Cuvântul ,,demografie” vine din limba greacă şi este format din cuvântul ,,demos”
care înseamnă popor şi ,,graphe” care înseamnă descriere. Demografia, deci, este ştiinţa care
are ca obiect populaţiile umane pe care le studiază sub aspectul numărului şi al repartizării
geografice, structurii după diferite caracteristici demografice şi socio-economice, evoluţiei
lor, precum şi al factorilor ce determină schimbările numărului şi structurii pentru a pune în
lumină regularităţile după care se produc fenomenele demografice. In acest scop demografia
foloseşte cu precădere metode cantitative-statistice, matematice, modele.

Raportul dintre populatie si economie reprezinta o problema cardinala a lumii

contemporane, populatia fiind suportul natural al ofertei de munca, al factorilor de productie,
dar si destinatar legitim al tuturor bunurilor create.

Dezvoltarea economică este un concept care caracterizează ansamblul efectelor

economice, directe și indirecte, care se propagă la nivelul unei economii naționale ca urmare a
transformărilor cantitative, structurale și calitative ce au loc în viața economică a unei țări
într-o anumită perioadă de timp, sub influența conjugată a unui sistem de factori.

Interrelatia populatie-dezvoltare poate fi surprinsa, in primul rand, din perspectiva

factorului demografic. O populatie in crestere, de pilda, exercita o presiune crescanda asupra
tuturor sistemelor si structurilor din societate: economice, educationale, ecologice, sanitare
etc. Sporul demografic obliga la cresterea productiei si, simultan, la investiti demografice, ce
urmeaza sa fie recuperate mai repede sau mai lent, in functie de nivelul viitor al productivitatii
factorilor, indeosebi al productivitatii muncii.

La randul ei, dezvoltarea economica exercita multiple influente asupra proceselor

demografice. Prin oferta de locuri de munca se asigura utilizarea populatiei apte de munca, iar
prin cresterea productiei si a productivitatii sunt afectate principalele fenomene demografice
(natalitatea, mortalitatea, migratia etc.).

Principalii factori care stau la baza creșterii și dezvoltării economico-sociale sunt:

- progresul tehnico-științific: progresul cunoașterii, reducerea duratei dintre invenții și

inovații, retehnologizarea

- factorii de producție: munca (ocuparea, timpul lucrat, nivelul de calificare), natura

(pământul, resursele naturale, energetice), capitalul (clădiri, utilaje, instalații, stocurile de
capital circulant)

- factori cu acțiune mediată: rata investițiilor, cheltuielile de cercetare-dezvoltare,

politica bugetară, monetară și fiscală a statului, politica ecologică etc.

Cei mai potriviți indicatori pentru a reflecta fenomenul de dezvoltare economică, sunt
următorii:

- productuvitatea muncii
- ponderea industriei de mașini-unelte în totalul industriei
- ponderea forței de muncă în sfera serviciilor
 Preocupările tot mai accentuate privind dezvoltare economică durabilă sau viabilă, la
nivelul fiecărei țări și la scară mondială, sunt legate de un complex de probleme cu care se
confruntă, în prezent omenirea, și anume: sărăcia în mijlocul belşugului; degradarea mediului
înconjurător, extinderea necontrolată a urbanizării; nesiguranţa ocupării unui loc de muncă;
înstrăinarea tineretului; înlăturarea valorilor tradiţionale; inflaţia, şomajul, crize monetare,
economice și geografice etc.

Conceptul de dezvoltare durabilă exprimă procesul de lărgire a posibilităţilor prin care

generaţiile prezente și viitoare îsi pot manifesta pe deplin opţiunile în orice domeniu –
economic, social,cultural sau politic, omul fiind aşezat în centrul acţiunii destinate dezvoltării.
Dezvoltarea economică durabilă presupune existența unor condiţii economice , culturale și de
mediu favorabile.

În timp ce, în ultimii 15 ani, PIB-ul României a sporit de 4 ori, iar PIB-ul pe locuitor a
crescut de 2,3 ori, indicele dezvoltării umane a crescut cu numai 12,2%;

Dezvoltarea în România este mai lentă decât creșterea economică din cauza:

– Calității relativ slabe a creșterii (probleme structurale în economia reală, principala

forţă de creare a PIB)

– Deficiențelor în repartiția PIB, îngreunată de obturarea canalelor distribuirii primare

şi secundare, ca efect al indisciplinei financiare și ilegalităților din societate