Pro Prof. Dr.

DUMITRU STANILOAE

STUDII

DE TEOLOGIE DOGMATICA ORTODOXA

TIPARITA PRIN STARUINTA $1 CU BINECuvINTAREA INALT PREA SFINTITULUI

Dr. NESTOR VORNICESCU MITROPOLITUL OLTENIEI

EDITUFL\ MITROPOLIE:I OL TJ!:NIEI CR,\IOVA - 1990

'.-'! •• ;-'

\"-:.

CLPH INS

A. HHISTOLOGIA. SFINTULUI M.AXIMMAHTUHLSITOHUL Parte-a I : Invatiitura Sj!ntului ]Idaxim A'lilr[1LJ'isiloJ'uiciesprp Usus Hrist.o«,

fnainte de polemica clil'cctcI cu. mOllofizitisniu/ :ii monc)tdlitismuZ 1.3

t Inornenlrea Fii.iiui lui Dumn ezcu 'if Ind umnoze! cadu-ul ist(;riei,iri !~t'neral

'0 amcnilor in

13

2, Lucrarea lui Dumnezcu Cuvin.tul in. tstorle 'pc,ntru pregiHirea rnon1cni.rii Sale si lucrarca Lui pr-ntru indumnczci-ca umau itntii

In 'lst(}i~ie ~i in' vesn icie . 22"

3, Adele princilre Fiul lui Dumriezeu s-a Deut um ')i ind umnezc-

.ieste Iirca oarncn ilor, care \'01' vr-n i Ia cxistcn til In' ell rsul istorie! 34

Par-tea a II-a: Critica fiicutii monoiizitistnului ci'e' ditre SJintnl M(!J'im'lhir-

turisitoriil 50

Par-tea a IIi-a: Critica _:'iicuta de sfi11tul' Ma.tlnl.·llIo1·I'o!1>Us1Jwliii , 75

1. In vu taturn Sfintulul:Maxim j\iliirturisitorul despre cde doua

Iucrurl Linite ill lisus Hrlstos ... 75

2. L1Y(ttil\.Ul~aSfintullli '?l'1axirl1 '('['le duu;'i 'unite

l!l1,.IIl'istos· 88.

Partea ri IV-a: ConcluiU

153

B. 0M'UL $1 DUJ\IJ\E;ZEU

1.

Persoana unna.m in comuniune ell D'umnc:«:u ~f cu senlenii, ·chi\p~ -cl'cat

;;i ncmur-itor al ,C;fintei, Treirnl . .

Insusn-ilo v con u-astaute :?i posiiJi1iUl\il-e -in'cl:i'nt;:l-ri.i altE'rnaE~.~e sprel·etefnitate ale pcrsca n ci uma.ic

157

II.

173

!II. Persoariclc umanr-, ('.\:istc'11te· c!ialogice .sau in comun nm«, dup'a chjpul

Sfintei Tre.imi 202

IV. F'iin ta uman a actua lizuta in rclatia d.ritre pcrsuan c 223

V. Durrmezeu in Trr-im», Iundamentul .ultim si tin ta yesnicil il f;j!1;ei umane

carc-cxlsta ;;oi 5(' aotualtzoaza in persoaue 'piin comuruunc 232

VI. Fii-nta omeneasca )1 \'oin1;:1 pi, legatn de Dumuczeu ca ol'ig::1e si Until a

et actualtzata in persoanc 248

VII. Alto reflc xiuni despre vointa generala a firE si fol osirr-a c'i 'lariatii de catr'e";perSDane $i c1e.c:;pre .voi ntn lui Dumnczou carC' a oroat ~i voicste s1'l

mfntuiasoa pe om 260

VIII. Binele 'Ii raul i'n raportul lor en cx istonta. Moartea aceeptata ea jertfii, sau ea suprr mul. adele c1(lruin' lui r)umnezell $i senwnilor;;i pr in

aceasta eel act de trecere la v iata dosavir'1ita 278

IX. lisps Hrlstos, _per-sc)ana etcrria atotcupr inzatoarc de la dumn ezctrc pina la 'lmit,atea leg-ata ele Iumea matedali'i, sa u Dumnezeu in ronnmtune ell

oamen ii si Omul, unit vcu oamen ii, 'in comuniunc eu Dumnezeu 286

X. Ingustarea ~i uscarca pursoane] :pri"] patirn ile egolstc ~i iniH~area ~i Iar-

girea ei in Hi-istos prbn harul d.urunezelesc 302

A. HRISTOLOGIA SFINTULUI ~1AXI:rvI MARTURISITORUL

PA,RTEA I

. -,.INVArATURA SF. lVIAXIl\1 IVIAETURISITORUL DE,':c.PRE IISUS HRISTOS, INAINTE DEPOLEMICA DIRECTA CU MONOFIZITISlVIUL ;;'1 lVIONOTELITISlVIUL

: ,. _J..

Inornenirea Fiului lui Durnnezeu ~i indumnezeire .. oamenilor incadrul . istorlei, in general

Primele scrieri, prin excclentaIrristologtce, ale Sf. MaximrMarturisitorul :"Ambi:gua",partea mai veche (pusa dupa partea rnai noua), ,,:(,'apHa de Theologia et de Incarnations Domini" si "Quaesti01ies ad TlwLasium'"serisede el. dupa anu1626 ~ilnainte de anul 634,pe cind SiC' ana in Africa o;;ieunoscusepe Sofronie, egumenul manastirii Eucraks', 'din Alexandria, devenit la-anul 634Patriarh de Ierusalim, vizeaza, btl ; generaL monofizitismul severian.rsi vorigenismul, care statea Ta baza zKcluia, datorita .Iaptuiui .ca, in Alexandria si inEgipt-- Africa ~~ se dflJu. multi monofiziti, fie de acolo, fie 'refugiati din FU'isclrit, ciinpricina incursiurrilor nersilor:

In aceste senieri, ;care -alternau cu altele, in care Sf. 'Maxim ,comb("tea direct monofizitlsmnl.cel.iexpune 'in mod pozitivo viziune despre Hristos ~i desprevistor-ia.copusa .origenisrnului 'Ii monofizitismului. Contear rnonofizltismului, .FiulTui -Durnnczeu se "inomenel/te" in mod real, C:l sa "inclumnezeiasca" 'pc om,fapt ceise varlesavirsi in viata viitoare, d,lrcare e pregatitl'l1 -cursulvietii. istorice: Istoria are, contrar origenismuiui, un rostpozitrv. Omul-crestem ea.sprejndumnezeire. Ea lEl'eO

t"inmLtil. de 'care omul eesileste sA scape, dupa ce afost am,~git sri vim1. Pet, plictisit de o cxistenta anterioara. Fiul lui Dumnezeu ginde.;;te pe veci, ilcreeaza .h).timp, ca .sa-lduca, in cursul.lui,spre 0 vessi fericita odihna in El. Durnnezcu hotaraste-sa-i aduca pc oameni 101 existent<\ pentru cCl are un T;'ju.~ii vreasa-st extinda iubirea de Tata ~i la alti iii. Dcaceea. ii aduce Ia existenta prin Fiul S,lu,dar nuprin

dill pentru a 11U relativiza iubirca fat[l . de El ~,] a 1111 se

supus unci legi in toate.vciprin creare,

Elvhotaraste sa-i creeze pe oarneni de vveacuri, ca sa-i €onduca "pn2 El, spre .infiore sau spre indurnnezeirc, in cursul istoriei, $i sa~i descl\'lr:;easca ill comuniunea en El sau 'in mdumnezeire Inviata vesnica, viitoare.

Fara Hristos.rsaufara Fiul lui Dumnezeu fikut ern, istorla nuIs-ar ,,','eclpe Dumnezeu prezent in ea; Dumnezeu ar fio existents Cli totul separatade ea, neinteresat de ea, sau de ornenire. Si nici omenirean-ar avea perspcctiva de-a ajunge, in 'Illata viitoare, in El, N-ar exista 0 :legi'i-

PH. PIlOF. DR. D. STI\NILOAE

tura intre omenire ~i existenta suprema, izvorul a toata existsnta, care nu poate sa aiba caracter personal. Si, in acest caz, unde s-ar duce oarnenii dupa moarte. Desigur, in esenta impersonala. Fara Hristos, ernul n-ar avea nici 0 valoare si istoria nici un sens. Si, in acest caz, totul ar fi tara sens. Hristos e sensul tuturor. Dupa Sf. Maxim Marturisitorul, in invatatura Evangheliei Sf. loan des pre Dumnezeu Cuvintul, Cel "prin care toate s-au facut", e implicata si ideea ca in EI e sensul tuturor,

Sf. Maxim opune viziunea aceasta origenismului, care vedea apar itia oarnenilor irrtr-o plecare a unor spirite dintr-un rdumnezeu imperfect, doci oarecum si impersonal, caci ea se produce fara voia lui, ca,

o imbracare si petrecere in corpuri, sa se Into area in el, fara sa se desavirseasca 'in istorie si far a sa se indumnezeiasca nici in el, in vesnide, ci sa plcce iarasi, din el, in noi corpuri.

Dupa Sf. Maxim Marturtsitorul, Dumnezeu ginde:;;te ratiunile oamenilor din veci, Ie da acestora 0 existents in timp ca sa creases spiritual in El, in cursul ei, si sa se desavirseasca in El, prin deplina Jor indumnezeire sau infiere in viata viitoare,

Daca nu s-ar fi facut om insusi Fiul lui Dumnezeu, oamonii I'm s-ar odihni in infinitatea Lui, in veci, dupa 0 anumita pregatire in istor ie care le da si lor posibilitatea sa se decida pentru aceasta vesnica odihna, in infinitatea Lui iubitoare. In acest caz, timpul Iumii, cu oamenii ar fi si fara :inceput si fara sfirsit, fie care om venind si sfirsind intr-o csenta supusa aceleiasi legi fara sens. N-ar avea nici un sens ca, in acest timp nesf'irsit sa apara, ca istorie, un timp al umanitatii. 0 istcrie a urnanitatn are un sens numai ca 0 perioada, cu inceputul in voia lui

Dumnezeu, Care s-a tacut om ~i iil trait un limp anum it 1n istorie, ca sa traiasca, apoi, ca om, in vesnicie, da existentei omului si omenirii intr-un timp limitat, un sens, Fiecare om .<? adus la existents eu un 1'01 potrivit timpului istoric in care are sa traiasca, ca sa duca eu el, in veci, 0 experienta unica din timpul lui, pe care s-o imbogateasca in veci. o istorie vesnica a oraenirii nu si-ar implini acest scop. Iar un timpal lumii, fara oarneni, si mai putin. Aceasta inseamna di si istoria tuturor oamenilor are un inceput si un sfirsit : un inceput, in gindirea anterioara a lui Durnnezeu, Cuvintul si un sfirsit, in vesnica odihna in infinitatea iubirii Lui.

Cuvintul lui Dumnezeu este un ipostas rational, este Ratiunea personala si, de aceea, cuvintatoare suprema. Ca atare, oamenii sint creati prin El cu un seop, cu un sens, dupa chipul Lui, pentru a Ie vorbi 91 pentru a-1I raspunds ~i a-si vorbi ei insisi. Elle vorbeste, comunicindu-Ie sensul existentei lor, de-a inainta spre odihna vesnica in El, cu voia lor :-;;1 ei Ii raspund pentru a arata ca inteleg sensul ce Ii se comunica si 11 insusesc, Iar sonsul este ca sa se faca si ei fii ai lui Dumnezeu, prin harul sau darul Lui si prin alegerea lor libera, in unire strinsa cu Fiul lui Dumnozcu, prin Care sint Iacuti in acest scop si ajutati sa ajunga la El. In acest scop, El nu e numai Cel prin care au fast Iacuti, ci \,i Cel prin care sint eondusi spre deplina unire ~i asemanare cu El, pentru veei, cind ei au pierdut puterea pentru acest drum, prin despartirea

de El, de pe urrna alegerii unei existente independente prin p8Jcatul

primilor oameni.

STUDII DE TEOLOGIE DOGMATICA ORTODOxA

15

Astfel, oamenii sint creati prin Fiul lui Dumnezeu si condusi de El spre infierca lor, spre deplina si vesnica fratie cu El, prin indumnezeire, fadndu-sein acest seep, El insusi Frate cu ei, in umanitatc. Cel mai deplin sens, cea mai adevarata ratiune, Ratiunea de calitate dumnezeiasca sta in faptul ca ea e Fiul Lui iubit si iubitor , si cea mai inalta rationalitate sau eel mai multumitor sens al oxistentei omului este a fi Iacut ;;i el fiu 21 lui Dumnezeu, din puterea Fiului Lui. Fara 0 adunare a creatiei in Dumnezeu, creatia si istoria ei n-ar avea nici un sens. Iar adunarca creatiei in Dumnezeu are ca punct central adunarea Dumnezeirii eli umanitatea, in ipostasul lui Hristos.

In Hristos, Fiul lui Dumnezeu eel neschimbat in infinitatea Lui, f;kut om intr-un rastimp anumit al istoriei, legat cu toata istoria, l;;i gas2')te odihna si-si arata valoarea si sensul vesnic si creatia Sa, iar oamenii, in care ea devine istorie, i;;;i afla odihna lor vesnica in infinitate a si cternitatea Lui ca Dumnezeu.

Iisus Hristos, care uneste Dumnezeirea vesnica cu omenirea, care e creata in timp si pentru a se pregati in timp pcntru V€91Ucie, da orne-

nirii 9i lumii temporale 0 valoare, pc care n-ar avea-o daca n-ar fi decit ea ;;i timpul ar fi pentru vesnicie. Dumnezeu, Iacut om intr-un moment dat al istoriei si treeut ea om in vesnicio, eternizeaza pe fiecare om si tot ce a trait fiecare om in istorie, cum n-ar facc-o 0 1ume temporals fara inceput si fara sfirsit.

Chiar prin faptul ca istoria nu-i da omului totul, ca 11 face pe om sa nazuiasca dupa 0 viata vesnica, din colo de timp. Si istoria il face pe om sa nazuiasca dupa vesnicia in Hristos, rnai ales dupa cadere, chiar prin faptul ca placerile ei rnateriale, la care l-a coborit, nu-l fae fericit cu adcvarat si durerile inevitabile, care urrneaza placerilor, II due pina 1a urrna 1a moarte Ia sfirsitul vietii de pe pamint. Istoria e necesara ea o pregatire a omului pentru vesnicie. Ornul se poate pregati in ea pentru

vesnicie, Acesta e sensul ei. Dar daca n-arfi, dupa ea,· vesnicia, daca ar fi nurnai ea la nesfirsit, n-ar ave a nici un sens.

Dar istoria oamenilor ~i a lumii are un inceput ~i un sfiqit, pentru ca este opera lui Dumnezeu, ea existents constienta din eternitate. Ca ''''\'d:\:(,. ~'2,\~ ~\_ 't;\'~"'\\_U_~'2I_ <i~ "E.l. ~\_ ~ ,:?1:~~-\:ili:t2_ C_~ ,-,-,-acl d.c.-a. -f_i.. al aa=-",n.ilor creati, prin care sint dusi la indumnezeire, prin puterea Lui si voia lor (nu prin fiinta, ci prin har), ca spre vesnica lor Iericire. Caci odata ce Durnnezeu, care e 0 cornuniune tripersonala, S·-a hotartt sa-i ereeze pe oarncni, nu se putea ca in aceasta hotarire sa nu fie implicata si hotarirca de a-i duce, ell voia lor, la vesnica lor fericire, sau Ia indumnezeire, Ia umplerea lor de tot ee are El. Fiind marginiti, dar Iiberi, oarnenii trebuiau sa fie si au fost inzcstrati eu 0 miscars Iibera spre infinitatea Lui. Aceasta inseamna istoria. Dar El li s-a facut simtit prin aceasta nu numai ca Cel ee le este cauza, ci si ca Cel ee le este tinta. Cad odata creati de El ea fiinte in timp, S-a Iacut si tinta atractiva in ei, dar intr-un dialog liber eu ei. In acest dialog, Dumnezeu Cuvintul ii face pe oameni sa simta tot mai clar chemarea Lui spre El, sa vina, prin aeeasta, tot mai aproape de ei. Dar, dupa ce prin libertatea lor, au devenit neputinciosi ea sa raspunda cu fapta 1a chemarea Lui, S-a facut El insusi si om, raminind si Dumnezeu, ea sa se auda pe Sine insusi si ea Dumnezeu, care cheama, si ca om chemat,

16

STODn DE TEOLOGIE DOG]\;lATJCA m,Tor)(j'~A

_ Dcosebirca intre creaturile chernate Si{ inaintezc, in timp, spre Dumnezeul eel necreat si Durnnezeul necrcat 0 afirrna Sf. Maxim Martur'isitorul si in Iatpul c~ respinge afirrnarea (origenista) ca si Hristos e prevazut ca om, nu numai de sr. Treirne, ci si de cei intre care va vcni ea om, deoareee 'ii ei sint din oternitate, eel si El, in alte si alte forme de existents. E un panteism vadit, odata ce toate sint din cternitate, ca stind si in~ntindu-se printr-o lege oarba si nevazuta.

Aceasta viziune des pre istorie a Sf. Maxim Iormeaza continutul multor capitole din "Arnblgua", dar, rnai ales, din "Quaestiones ad. Ttuilasius", In mod general, ea este expusa In cap. 60 din "Quaestiones ad Thalasius. 0 redarn prin propr iile lui cuvinte :

Prin taina lui Hristos, cuvintul Scripturil a numit pe Hristcs insusi., Iar aceasta taina oste, clesigur, unirea negraita si neintcleasa a Dumnezeirii si urnanitatii intr-un singur ipostas. Uniroa aceasta aduna umanitatea cu Dumnezeirea in tot ohipul, in ratiunea ipostasului si face din arnindoua un singur ipostas com pus, far;'i sa aduca nici un fel micsorare a deosebirii lor fiintiale dupa fire ...

Cad se cadea Facatorului a toate, ca, Iacindu-Se prin fire, potrivit iconomiei, ceea ce nu era, sa se pastreze pe Sine neschimbat, atit ca ceea ce era dupa fire, cit si ca ceca ce s-a Iacut prin fire. Fiindca nu Sf' poate cugeta la Dumnezeu vreo schirnbare, precurn nu se poate

peste tot "Teo miscare, care, singura, face cu putinta schirnbarea la cei ce se misca. Aceasta este taina cea mare ~iaseunsa. Aceasta (participarea Ia nesehimbarea lui Dumnezeu eel nemarginit, £arC! schimbarca lor, n.n.) este tinta ferlcita (sfirsitul) pentru care s-au mtemeiat toate. Acesta este scopul dumnezeiesc, gindit mai inainte de inceputul lucrurilor (ereaturrilor). Definindu-l pe acosta spunem ca el este tinta finala, rnai inainto gfndita, pentru care sint toate, iar ea pentru nici una. Spre aceastatinta finala privind, Dumnezeu a adus la oxistenta fiintelc creaturilor. Acesta este, cu adevarat, sfirsitul Providentei si al celor providentiate, Atunci se vor readuna in Dumnezeu cele facute de El. Accasta este taina care circumscris toate veacurlle si descopera statul suprainfinit al lui Dumnezeu, care exista de infinite ori infinit, inainte de veacuri. Tar vestitor al ei S-d facut insusi Cuvintul fiintial al lui DUE> nezcu, devenit om. Caci Acosta a dezvaluit, daca e ingaduit sa SpUI1CTn asa, insusi adincul eel mai dinauntru al bunatatii parintesti si a aratut In Sine sfirsitul pentru care au primit creaturile inceputul sxistentci. Fiindca pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au prirnit veacurilejtimpul, san istoria n.n.) si cele aflatoare inlauntrul veacurilor inceputul existentei $i sfrrsitul lor 111 Hristos. Cad inca inainte de veacurr si rinduita unirea hotarnicitului ~} a. nemarginitului, (~ e nemasurat, a marginii si a nomarginitului, a Crea(care traieste in El vesnicia si Unci 0 valoare vesnica, n.n.) a stabilitatii :'Ii a-rniscarii, in Hristos, care js-a aratat In eel din urma

hotar irii de rnai inainte a

ce se misca fire (in timp,

[urul Aeeluia, sare este, dupa

STUDII DE TEOLOGIE DOGMATICA. OHTODOxA

Aceasta taina a fost cunoscuta rnai Inainte de to ate veacurilc r/;lrc: Tatal, Fiul si Duhul Stint ... Pentru ca in intrcg Fiul, care nC'!te taina mintuirii noastre prin intrupare, se afla intreg Tatal. fiinra, nu intrupindu-Se, ci binevoind sa se intrupeze Fiul si intreg Dull':ti Sf int dupa fiirita, nu intrupindu-Se, ci conlucrind cu Fiul la intruparea ('('n ncgr{lit;"l pcntru noi ... Si, s1 nu se intrebe nimeni cu ncdu 1')(" rc, cum Hristos, fiind Unul din Sfinta Treime, e urestiut de ea. Caci nil

ca Durnnezou a fost prestiut, ci ca om... ~.

C5ci sc cadea, eu adovarat, ca Cel ce este dupa fire Fac,\;,ejJ'ul t.uturor-, sa fie si Autorul indumnezeirii dupa har al celor create, .istfcl, Datatorul oxlstentei S,'l se arate si ca Daruitorul fericirii ;t l'xistcntei... Numai Dumnezeu, care estc mai presus de cele ce S(' cunoaste si pe Sine ca ceea ce este dupa fiinta si le cunoasto toate cell' Iacutc de El, inainte ca ele sa fie. Ba va darui, dupa si f;iptuirilor cunostinta dospre ele insesi.; si le va descoperi si lor co scaflu in El, in chip unitar, mai inainte de Iacerea lor.

Unii (urrnind lui Origen, n.n.) spun ca Hristos a fost cunoseut inainte de intcmciorea Iumii, de catre aceia carora li S-a aratat, apoi, in trupurile cele mai de pe urma, intrucit si ei erau :;;i au existat dinainte do irrtcmeicrea lumii (acesteia, n.n.), impreuna eu Hristos eel cunoscut de mai inaintc. Darnoinuprimimaceastainvatiitura, fiindca e CLl tutu] strihn;"l de adcvar, eel una ce face fiinta color rationale coetcrn.i ('U Dumnezeu (Quaest. ad Thalas, trad. rom. 325-329).

Acceasi viziune 0 prczinta Sf. Maxim si in cap. 22 din "Quaest ;1\1 Thalas.", in care sensul istoriei este expus si mai precis. Istoria dinaintc de intruparca Sa, Dumnezeu Cuvintul 0 Ioloseste pentru lucrarea

care prec;Me~te inornenirea Sa, iar pe cea de dupa aceea pentru lucrarca in vederea indumnezeirii oamenilor. Daca nu s-ar fi Iacut om cu varat, oamenii n-ar fi putut fi indurnnezeiti. Acest capitol era indroptat impotriva arienilor, care negau in Iisus Hristos sufletul ornenesc, ca impotriva apolinaristilor, care negau lui Hristos mintea sufletului, dind temci monoflzitilor, dupa care in Hristos a patimit Dumnezeirea

Acest sens al inomenlrii Fiului lui Dumnezeu 11 arata insusi Sf. Maxim in cap. 2, din partea a doua din "Ambigua", scrisa dupa "Quaest ad Thalas''. Explicind terrnenul in omenire, folosit de Sf. Grigorie de

anz, in acest capitol din "Ambigua", Sf. Maxim spune :" "Apoi, (Sf. Crigorie) a adaugat "Nimic nu ne impiedica sa zicem chiar inomenit», nu 111..1mai din pricina arienilor, care puneau in locul sufletului dumnezeir ca si a apolinaristilor, care sustineau un suflet fara minte si, ill Ielul ciuntcau deplinatatea firii omenesti a Cuvintului si-L fikeau patimitor prin Circa dumnszeirii, ci si ca sa ~e arate Ci'"l DLlmn~z2u Cel Unul Ni::;;:ut s-a Iacut om, ell adevarat, deplin, ca sa lucreze El insusi rnintuirca n;~'(:1,':;trri printr-un trup activ prin fire insufletit de minto ~,;i trad. rorn., p. 48--49).

Dar iata textul din cap. 22, din "Quaest, ad Thalas'": "Cel

CL:.t intregii creatiuni vazutc si nevazute, numai cu putcrea voir

a avut inainte de toti vecii, deci inainte si de facerca lurnii, un

prca bun si negrait, referitor la ea. Iar acest plan a fost ca sa se unC{:;SC'(-1 schimbare,cu firea oamenilor, prin unirea adevara

18

PR. PROF. DR. D. STANILOAE

intr-un ipostas, si sa se uneasca cu Sine, in chip neschimbat, firea ornerieasca. In acest scop a impartit veacurile cu intelepciune, rmduindu-le pentru lucrarea prin care S-a Iacut pc Sine om, iar pe altele pcntru lucraroa princare face pe om Durnnezeu. Sfirsitul vcacurilor, rnai dinainto hotar it pcntru lucrarea prin care S-a facut pe Sine om, a ajuns la noi, sf'atul lui Dumnezeu cu privire Ia intrupare, aflindu-si irnplinirea pt-in infaptuirca lui. Odata ce veacurile, rinduite de mai inainte pentru lucrarea prin care Dumnczcu avea sa se faca am, au luat sfirsit Ia noi, Durnnezeu implinind, eu adovarat, intruparca Sa desavirsita, trebuic .s{l asteptarn de aci inainte celclalte veacuri ce vor veni, care sint r induitc pcntru lucrarea indumnezeirn tainice si negraito a oamenilor.

In cursu 1 lor ne va arata Dumnezeu bogatia covirsitoare a bogatiei Lui, Iucrind dosavirsit in cei vrednici indunmezeirea. Caci, daca a ajuns Ia capatul lucrarii tainice a inornenirii in tot chipul, asernenea noua, afara de pacat, si coborindu-Se, in tot chipul, pina la cele mai de jos p[ln~i ale pamintului, unde-L prabusise pc om tirania pacatului, desigur Cd va ajunge si la capatul lucrarii tainice de indumnezeire a omului, Iacind pe om in tot chipul asemenea Lui, atara de identificarea in fiinta cu El, ;;i ridicindu-I mai presus de toate cerurile, unde marirnea fireasca a hadului il cheama din pricina nesfirsitei bunatati, pe omui care zace jos". Deci, "daca Domnul nostru Iisus Hristos este inceputul, mijlocul si sfirsitul tuturor veacurilor trecutc, prezento si viitoare, pedrept cuvint putem zice eft a ajuns Ia noi, in virtualitatea credintei, sfli;;itu1 veacurilor (1 Cor. X, 11), destinate indumnezeirii celor vrednici, sfjrsit care se va face aratat in mod actual in viitor" (Quaest. ad Thalas., 22, trad, cit., p. 69-71).

Deci nu 0 lege impersonala aduce pe oarneni la existenta ;;i li conduce in cursul istorioi ca sa-i piarda generatie dupa generatie, ci Dumnezeu Cuvintul eel personal gindeste sa le dea existenta in istorie, Ie da aceasta existenta, ii conduce in cursul ei, prin ea, spre Sine si-i uneste eu Sine pentru veci. Pe tot acest drum lucreaza iubirea Lui fata de ei.

Istoria are un sens pozitiv si 0 importanta profunda, Cil una 'in care crestern spiritual pentru indumnezeirea in vesnicie.

Inea, ernul inaintsaza de Ia existenta pe care 0 primeste de Ia Dumnezeu, la existent a buna, ca sa ajunga Ia cxistenta vesnic buna (Am.bigua, cap. 7 ; trad. cit. p. 73).

De aceea omul nu se mtcarce din viata pamintoasca Ia Dumnezcu GL'ii:1 cum a venit In ea, cum socotca Oxigen, cad Dumnezeu insus! aducir.du-l la simpla existenta ca pc () crcatura marginita, dar Iibera, Ii da chiar prin aceasta puterea sa-L aile printr-o inaintaro si cresterc libera spra El, ca tinta, pina la un anumit grad in timp, iar dupa aceca in nesfirsitole Lui, in vesnicie.

Viata in timp, in istorie, are 0 absoluta importanta, deoarece contributia ornului Ia cresterea spirituala in Dumnezeu, pentru vesnica indumnezeire, e neaparat necesara.

Sf. Maxim explica aceasta "cautare" de catre om a lui Dumnezeu ca "orjg-ine", inaintarea spre El ca ttn,ta, si prin faptul cd. prin cadsrea in pacat, omul L-a parasit pe Dumnezeu ca origine, cautindu-L prin silinta de-a scapa de pacat sau prinvlrtute. Dar imbina aceasta explicarc eu "lccea ca, cine e pus prinoriginein rniscare spre ea 0 alta, nu are in sine

STODII DE TEOLOGIE DOGMATICA ORTODOXA

infinitatea originii, caci, in acest caz, ar raminea in ea, ci cauta infinitatea accsteia, - inaintlnd prin ea, ca spre tinta "De cind ornul e aruncat prin ncascultare, de in data ce a inceput sa existe, mdaratul sau originea sa,nu rnai putea sa caute ceca ce s-a situat in urma sa. Dar, deoarece origines circumscrie in mod natural rniscarea celor pornite din ea, pe dropt cuvint s-a numit ea si tinta finala, in care ca intr-o cauza Isi am"i sfirsitul miscarea color ce se afla in miscare" (Quaest. acl Thalas., cap. 5£1; trad. cit. p. 321). Ornul e creat de Dunmnezeu cu dorul de a inainta spre El; nu a plecat singur de la Durnnezeu, nemultumrt de El, ca sa S0 iritoarca Ia El, dupa ce n-a gasit in viata ceea ce cauta. 0 despartirc de Dumnezeu a omului are loc dupa co a Iost crcat, nu inainte de a Ii venit pe lume. In conceptia origenista ca si 'in pantcism, nu exista c1esavirsirea ~i fericirea pe care 0 cauta omul.

Prin aceasta idee Sf. Maxim cornbate iarasi origenismul, care nu da. nicio importanta istoriei cum nu da nici conceptia panteista, dat fiind Cd cole ce ies dintr-o esenta nu ci~tiga nimic iesind din ea, caci nu ics esential din ea.

Vorbind de restabilirea si irnplinirea scopului creatiei dupa caderea ei din legaturacu Dumnezeu, Cuvintul creator, prin mtruparea Lui.r si definind accasta implinire ca indumnezeire si infiere a oarnenilor pentru vesnicic dupa inceperea ei in istorie, prin intruparea Lui, Sf. Maxim vedcaceasta irnplinire pregatita de istoria dinainte de intruparea Cuvintului. Deci, irnparte istoria in doua mari etape, avind ca centru al ei intruparca Cuvintului. Prima parte s-a mcheiat la "plinirea vremii" (Gal. IV, ~-5), la momentul potrivit pentru intruparea sau in omen ire a Cuvintului. Dupa ea urrneaza partea a doua, in care se Iucrcaza la indumnezeirca oamenilor, prin comunicarea puterilor dumnezeicsti din Cuvintul intrupat care face posibila aceasta cornunicare prin faptul. c,\ so face partas de umanitate. Puterile dumnezeiesti venite oamenilor, din Hristos restabilese dreapta folosire a puterilor lor naturale in vir'tuti si in contomplarea lui Dumnezeu prin dreapta folosire a ratiunii. Istoria are, as tfol , ca Ccntru al ei, Cuvintul intrupat.

Fiul lui Dumnezeu a Iucrat, mai din exterior, asupra oarnenilor prin Legca lui Moise, care prin e':t insa nu le dadea puterea s~l se ridice la faptuiroa curata a binclui, si prin darurile naturii, care, atragind pe oameni prca tare la ele, si deci i-ipitindu-i la zeificarea lor, i-a dus pini'"l la urrna la convingerea ca stnt insuficiente, ca nu-i pot scapa de moarte si nici inalta la binele neamestecat cu raul. Prin intrupare a venit El insusi la comuniunea intima cu oamenii, ca model si izvor de put ere al bunatatii desavirsite, dar si ca biruitor al mortii, pentru toti cei ce primcsc comuniunea cu El. Dumnezeu nu se tine separat de lurne care c ereatia Lui. Si lumea nu e straina de El. Caci, odata ce a crcat-o prin Fiul sau Cuvintul Sau, ramine prin EI intr-o legatura eu ea. Nici nu se intoarce omul singur Ia Durnnezeu, ci Dumnezeu insusi, adica Fiul Sau Cuvintul prin care a creat-e raminc mereu in lcgatura cu omenirca in istorie si vine la ea deplin ea s-o duca deplin la sine.

Astfcl, odata ce a ajuns, deci, la noi sfirsibul veacurilor rjnduite pentru Iucrarca prin care Dumnezeu Cuvintul pregatea dinafara intruparea Sa eel om, incep vcacurile viitoare, in care El isi va irnplini, din interiorul nostru, lucrarea prin care ne va indumnezei si infia. "In cursul

PH. PIlOt.VIL D.;-c;'1 \); fL(J.\E

Inc nc va arata Dumnczeu bogutia covirsitoarc a buniHatii Lui, Iw:rind virsit in cei vrodnici indumnczeirea" (Quacst, ad Tluilas., 22 ;. Filoc; p. 70).

Prin gustarea din fructul pornului oprit. oamcnii aucazut la :.o'cun'l:;tere inferioara a materiel si a trupului separate de spirit si de DumHi?:CII, adic.i la 0 cunoastorc prin simturilc care, golite de spirit, se indulcesc ell' senzatiile procuratc exclusivxle matorie. Ea a fast .ocucare i-a dus po oameni-Ia moartc, Adam, "ascultlnd de simtire, a luat easfctnie pe surpo, rnai mult decit pe Durnnezeu.Lsi a poftit

oprit.; si a schirnbat viata dupa asamanarca Iructului, faclncltl-~i l;JOartea vic in toata pctrcccrea de aici. Caci, daca moartea c dcscompui1i'T',.':} materiel, iar trupul, CJTe se sustino prin aflucnta de mlnc(ll~i.,.'se (),'.'5compunc in mod natural necontcnit, evapor.indu-sc prin curgori, Adam nccontenit lsi tinea in vigoare moartea pontru sine S1 pcrrtru noi prin ccle dcspro ca're 'erede" c"t Csustin viata" (Ambi[ju{l,C1p'. 42,p. ,li53). !\C('asra a nascut in el nevoia scamirii de moartc si ncvoia cunoasterii -ini Prin aceasta, atlind de spirrtul din sine: 'if, prin el, de DtHTlll'.t!'\o:eu

i.l·U(·scoperit orizontuj inf'init si netrecator al lor, scnsucilc- s:Ai ruti-

unile h.lc:rurilor,~i putintada-a scapa de.moartc Cuvintl!Ls:luj~ati-

unea lui Dumnczeu, izvorulacestor .sensuri. ii,.':: •

'Laaceasta cunostinta nus-atrvinaltat 1ns.0. Inainteck Hcistos:'clc'dt S[intii prooroci, ridicIndU:-se oarecum peste neputinta adusa deci\derea prntoparintilor. Si']a case VOl' ridicacei ce VOl' primi-Duhul Fiului=lui

Durnnezeu dupa intrupareaLui. .,,, .

Prin Duhul San, Cuvintul a pregatit oarnenii inaintc rlcIntruparea Sit prin mijlocirea proorocilor, prin Legca care flega oamcnii de un Dumnezeu personal. A fdcut accasta ascutindu-le prinLege raspunderea rnorala si anuntindu-lc prin prooroci venirea Iui Dumnezeu, CuvItltul intrup. Aeeasta a condusprtnamtndourisirul succcsiv de oarncni'pma IaMaica Dornnului, care va fi pregatitasa-L nasca ca Fecioara, deci fara cle pacat. Pregatirea morala a bmeniriia Iacut: .. o~i prirruneleTilozofii, precum si prin constatarea caprin nici una din acestea, oamenii "im'se pot imintui de moarte, ci iau nevoie pentru aceasta de 0 lucrare a lui

Dumnczeu, deosebita de natura proprio a lor.. ,

Prin toate acestea Dumnezeu Cuvintul a pregatitomenirea peritru venirea Lui ca om, in sinul d. Dar Ia prirnirea Lui se vor ridica numai ce VOl' primi Duhul lui Hristos.

Oamenii, daca n-ar fi cazut la 0 cunoastere prin simturile golite di, spirit a materiel separate de Dumnczeu, s-ar fi spiritualizat totITlai mult, dar asa se pot spiritualiza inaintind in sfintenie prin Duhul lui Ii ristos, din puterca 9i dupa pilda umanitatii Lui, care a luat trupul

de pacat si a biruit In el urrnarile ireprosabile ale pacatului. .

De aceea Sf. Maxim uneste hristologia cu pnevmatologia, aces tea ;\lc;'ltuind cele doua parti inseparabile ale scrisului sau. Aceasta afirmare a necesitatii efortului spre curatirea de patimi, spre induhovnicire a Iost proprie totdeauna Bisericii din Rasari], ca 0 concluzie a intelegerii lui Hristos ca Fiul lui Dumnezeu, care S-a intrupat pentru a elibera umanitatea asumata de Sine si, apoi, a tuturor de pacat si de urmarile lui si, prin aceasta, a 0 indumnezei. In accasta, ea sa deosebeste vde

STUDlI DE TEOLOGIE nOGMA.TlcAog-rODoxA

crc:;;tinismul apusean care, vazind intruparea Fiului lui Dumnczeu ca om numai din neccsltatca unci rcprezcntari juridice aoamenilor, .in satisfacorea odus.i priri vnoarte Iui Dumnczcu pentru pacatul lor, .vodc rnai [Julin. neccsitatca unci induhovnicirt a oamcniior,pcntru mintuirea lor.

Vorn vcdca aceast.i unirc intrehrlstologie;;i purifrcarca ascetica ,,{I'j virtutile ornului dobindite prin Duhul SfIntin cursul vii toarei expuncri. Deocamdata, dam un text prin 'Gare Sf. Maxim leag{lsfinteniaornulUl de cunoasterea lui Dumnezeu, prin Duhul SEnt.

'Sf. Maxim, citind texte din Prooroci, spune : "E lirnpededin. acestea

! toti Sfintii au prirnit, pe de o parte, de la Duhul descopet-iri, pede !, au ccrut sii Ii se lamurcasca ratiunile calor descoperite, De asemenea, Ci:'l harul Duhului mu desfiintcaza citusi de putin puterea fir ii, ci, mai deo;ralx'\, fiind accasta slabita printr-un. mod contrarfirii,o .taee i;l'ra~i tare- prin intrebuintarea ei intr-un mod potrivit firii inal1;.ind-o Ia intclcgerca color dumnczcie~ti"(Qu([est. ad Thalas.59, trad., cit., p, 313).

Ridicarea firii omenesti din pacat la vi ata curate ill Dtrranszeu prin ajutorul Duhului Sfint, inscamna pc de alta parte revenirea lanol"i\10llj,tatcaei. Omul nu-si poate rcaliza toate posibilitatile lui,decitincomuniune eu Dumnezeu. Se afirrna prin aceasta ica . si in starea de cadere oarnenii n-an pierdut cu totul puterile naturale de cunoastere a lui Dumnczeu si de sfintire a lor si nici. Cuvintul lui .Dumnezeu n-a incetat s:l Ie daruiasca Duh~ll San <;:~l. Sfint, prln.care"sa cunoasca ratiunile lucrurilor aflate in Sine, deci.isi-po Elinsu:;;i,:;;i saprezica ,veFirca Lui

la oarneni intrupat in Hristos. ..... . . ... . .. ,

Dupa aceasta pregatire'a veniri Sale, in care preziCereaLuiDum(1(!zeu Cuvintul s-a facut insusirorn pentru a clibera 'pr in Duhul Sau c::1 Sfint, intii, in urnanitatea asumata si, prinea, inoinneniiC<lrevor voi "puterilenaturale" prinvoare ajutati de Dumnezeu ar fiavut sa so indumnezeiasca, sau sa se 'uneasca vdesavirsit, la .nesfirslt, cu El,in viata viitoaro, dupa 0 spiritualtzare a lor in cursul istoriei.

Istoria care si-ar Ii avut . importantcl. ei pentruajtmgen~a oamenilor la indumnezcirea desavirsita, in vesnicie, in cazul ca l1US-?f fi produs caderea lor, a prim it; dupa cadere. :» altii calitate.

Dupa caderc, ea s-a impi'lrtit ill doua etape : una in care oamenii, ajutati xle Dumnezcu, Cuvintul neintrerupt, :;;ideDuhul Lui celSflnt Sf: prcgatesc pentru intruparca sau inomenirea Lui, ~i 0 alta ·p~in care, dupa aceea, E1 lucreaza Ia indumnezeirea lor, pentru a ajunge, in vesnide, 1.1 dcsavirsire, 1.1 care .11' fi ajuns :;;i in cazul.ica ar Ii inaintat In ca printr-o viata spirituala sustinuta deCtniintul neintrupat.: Caci .spiritualizarea trupului lor ar fi ajuns pina la un fel de coplesire .a lui prin spiritulIor tot mai umplut .de dumnezeire, fanl sa .fi fost necesara pentru accasta asumarea trupului omen esc de Fiul lui Dumnezeu umplut

de dumnezeirea Lui. . .

Venind intr-o Istorie ce poarta iritiparirea pacatului :;;i intr-un timp influcntat de urmarile iaccstuia, inclusiv de prezenta mortiivDumnezeu Cuvintul le invinge in Sine, In cursu 1 vietli Lui pamintesti, ca, din puterca biruirii lor in Sine, sa capcte si oamenii ce Yin, pe rind, in viata din istorie puterea biruirii lor. Astfel, istoria dupa pacat capata si rostul

22

PR. PROF. DR. D. STANILOAE

unei miscari influentate de pac at si de lupta eu el ~i eu urrnarile lui; eu nazuinta scaparii de ole si eu nadejdea ca acestea vor avea loe prin venirea in timp a Fiului lui Dumnezeu.

De aceea, odataeu intruparca Lui, in partea a doua a istoriei., aceasta are doua subirnpartiri : eea de la nasterc, pina la invierea, 1n3.1- tarea Lui si trimiterea Duhului Sau eel Stint si cea de atunci pina Ia sfirsitul chipului istoric al Iurnii, in care se va face pregatirea oamenilor pcntru indumnezeirea desavlrsita In viata de veci viitoare.

Vorn reda in acest capitol, mai intii, expunerca genera18. a Sf. Maxim desprc lucrarea lui Dumnezeu Cuvintul in cdc doua parti ale istoriei, cu sfirsitul ei in vesnicie, dupa pla nul preistoric despre crearea omului, .. pentru condueerea lui la indurnnezeirea vesnica ; si apoi insasi acea desavirsita indumnczeire vesnica.

In' alt capitol Yom prezenta, dupa aceea, mai amanuntit, expunerea Sf. Maxim despre cele doua subimpartiri ale lucrarii lui Dumnezeu in istorie : lucrarea de indumnezeire a firii ornenesti asurnate in Persoana Lui si lucrarea de indumnezeire a oamenilor dupa inaltarea Sa, pina 13 sfirsitul lurnii,

Dar, remarcam eli a doua lucrare e prezentata de Sf. Maxim,: mereu ill str-insa legatura eu prima.

2. Lucrarea lui Dumnezeu Cuvintul in istorie

pentru pregatirea inomenirii Sale ~i Iucrarea Lui

pentru indumnezeirea umanitatii in istorie si in vesnicie

Lucrarea bencvola a lui Hristos in cele doua parti ale istorici, in vedorea indunmczeirii ornului si a desavirsirii lui in vesnicie, e prezentata de Sf. Maxim astfel :

Faptul ca Sfintii dinainte de Hristos s-au ridicat prin Duhul dat lor cu anticipare, din cunoasterea pur matcriala a naturii in care au oazut Adam si Eva, Sf. Maxim H vede exemplificat in Moise :;;i Ilie; care sint vazuti pe Tabor aratind spre Hristos : "Ei n-au privit ca noi nici creatiunea, nici Sfinta Scriptura in chip material si coborit. Ei nu s-au folosit numai de simtire, de suprafete si de fig uri spre dobindirca cunostintei fericite a lui Dumnezeu, de Iitere si de silabe, din care vine greseala si inselaciunea in intelegerea adevarului, ci de mintea singura, curatita si eliberata de toata ccata materiala, Daca, dccl, voirn sa Cjudee<lll1~U blind credinciosic, cercC'ti{1d cu intelcgere (mental) ratiunile celor sensibile, sa privim la ei, cum inainteaza cored pe cararca dreapta, spre cunostinta, fara gresala, a lui Dumnezeu si a celor dumnezeiesti" tAmounia, cap. 44, trad. cit., p. 157-8). Ridicati la cunostinta dreapta, Intreaga, noinchisa in csle materIale, Sfintii au ajuns, inevitabil, la cunoasterea Dumnezeului iubirii, sau al Dumnezeului Tata, caro-si trimite Fiul iubit si iubitor 1a oameni, ca sa-i f'aca si pe ei iubiti de Tatal si iubitori ai Lui. Si, prin aceasta, vad ca in Fiul lui Dumnezcu eel intrupat c toata lumina, tot sonsul existentei.

Aceasta i-a Iacut pe Sfintii din Vechiul Testament sa poata proorocii venirea Fiului lui Dumnezeu in trup, dar si viata plina de lumina a harului la care ne va duce El, in viata viitoare. Accasta cunoastero neinchisa nurnai in cele materiale, prin simturile golite de intelegcrea

STUDn DE TEOLOGIE DOGMATICA ORTODOxA

spirituala si de puterea lui Dumnezeu, i-a facut, deci, sii depascasca natura cosmica si litera Legii vechi si s{\ cunoasca viata plina de har de dincolode ole, Ia care 0 chemat ornul in viata viitoare. "Cunosc1nci Sfintii, eu intelepciunca, nostatornicia ~i trccerea succesiva a victii aces-

au intcles ca nu acoasta este viata daruita de Dumnezou oamenilor. lainccput, ci au invatat tainic ca Dumnezeu a creat la inceput alta, dum- 1~2zeiascJl 0i pururca Ia fel, una dospre care au inteles ca e domna de Dumnozeu, care 0 bun" (Ambigua, cap. 43, trad, cit., p. 156). In Iumea crcnta nu so poate sa nu se vada implicata si bunatatea lui Dumnezeu, ca msusire a Lui. Si Sfintii au vazut aceasta, chiar inainte de venirea Fiului lui -Dumnezeu, ca suprema Iapta a bunatatii Lui.

De aceca, Sfintii inca dinaintc de venirca Fiului lui Dumnezeu in au vazut in ce lumina se va arata El dupa veaeul acesta si in ce lumina Ii va ric1ica si pe ei. Au vazut ci"t Hristos eel intrupat ii va ridica in lumina Lui si pe cei dinainte si pc cei de dupa intruparea Lui, reprozcntati prin Apostoli, sau ca istoria Iumii este cuprinsa ca una in lucrarea

ca istoria intreaga e menita sa fie concentrata si transfigurata in slava vosnica a lui Hristos.

Moise si Ilic aratau sprc starca Ia care SEc' Vel rtdica Fiul lui Dumriezcu cel intrupat, pro oro cit de ei, si Ia ce lumina ii va ridica si pe ei si pe cei ce incep cu Apostolii in veacul viitor, aretind ca istoria este une, sau sprc ce stir-sit e condusa eo. de Hristos, chiar de la inceput. Ea arata spre El, dintr-o parte si alta, ca spre eel de la care se asteapta mintuirea, Chielr prin taptul ca ei apar traind dupa moarte, ca pe eel ce asigura vesnicia lor, dcci, ca pe Imparatul ce conduce mintuirea noastra

vesnicio. E 0 unire a istoriei dinaintea lui Hristos cu cea de dupa ,?i eu vosnicia.

Indumnezcirea omului, prin uniroa cu Dumnezeu, dupa 0 prcgatire a ei in Istoric, a Iost atit de legata in planul lui Dumnezeu de hotariroa creerii lui prin Cuvintul Sau,inclt ea ar fi avut loc si in cazul ca in ed n-ar fi intrat pacatul, Caci, de aceea, prevazind caderea omului, Dumnezeu si Cuvintul Sau au cugctat impreuna, dinainte de crearea lui, intruparea Fiului Scm, pentru ca sa readuca istoria la calea care s-o duc;_'i Ia unirea ornului cu El.

"Cad trebuia ca odata ce Dumnezeu ne-a facut asemanatori Lui (prin aeee2. ca avern prin impartasire trasaturile exacte ale bunatatii Lui '11 a planuit dinainto de voacuri sa fim in El), sa ne duca la aeest sf'irsit (Ia aceasta tinta) preafericit, dindu-ne ca mod buna folosire a puterilor naturale, Dar ornul, refuzind acest mod prin reaua intrebuintarc a putcrilor naturale, ca "Ii nu so departeze de Dumnezeu, mstrainindu-se, trcbuia sa introduca un mod eu atit mai minunat ::,;i mai dumnezeiesc docit eel dintii, cu cit ceea ee e deasupra firii e mai inalt decit ceea ee e dupa fire. ;;;i acest mod este taina venirii autottainico a lui Dumnezeu in cameni, prccum credern toti. "Caci, daca testamentul eel dintii, zice Apostolul, ar fi ramas fara prihana, nu s-ar fi cautat loc pentru un al doilca'' (£:v1'. 8, 7). Si, de fapt, este vadit tuturor cii taina desavirsirii in Hristos, la stirsitul veacului, este dovada si urrnarea greselii protoparin-

tiler, de la inceputul veacului" (Ambigua, aep. 7 k; trad. cit., p. 77). Caderea oamenilor in pacat a faeut pe Dumnezeu sa recurga din iubire,

la 0 fapta si mai minunata, pcntru a nc dues Ia uniroa cu El; Ia 0

in care ne va arata in vcci si mai mult iubirea Lui; Ia 0 fapta in can": se arata in veci si mai mult C;;1 nu prin puterile naturale, daruite noufi de El, spor-im In unirea eu El, ci in mod precumpanitor prin IucrareaLui.

Sf. Maxim vcdo chiar In faccrea omului, ca 0 fiintii cornpusa din suflet ~i trup, scopul dat de Dumnozou, de-a inainta In unirea cu Dumnezcu. Ornul a Iost creat com pus din suflet ~i trup, pcntru eel prin suflet sa-l aprople pe Durnnezeu de trupul sau si, prin timp, S,l arate iubirea ce-o primcste de Ia Dumnezeu, spre scmenii sai, ~i sa oxtinda puterca lui .Dumnezeu asupra intrcgului cosmos, Facindu-l din suflet 9i trup, Dumnezeu i-a dat omului un 1'01 de stapinitor peste toatc sau de mijlooitor activ 01 stapinirii lui Dumnozeu peste toate :;;i in toatc, inclusiv peste trupul fikut participant la acoasta stapinire n lui Dumnezeu ::;i unificator al tuturor in Dumnezeu. In acest scop, Dumnezcu a dat ornului si capacitate» unci cunoastcri a naturii si a trupului sau prin stiinta.

"Omul a fost Iacut de Durnnezeu din bunatatea Lui, din suflet :-,;i trup, pcntru ca suflctul rational dat lui, fiind dup.i chipul Celui ce i-a [{[cut pe el, sa tinda, prin dorinta si iubirea sa intrcaga, cu tarie si din toata puterea spre Dumnezeu si spre cunoasterca Lui si sa se indumnozciasca prin asernanare , iar prin grija plina de stiinta fata de ceea cc c supus Iuisi In temeiul poruncii care ii cerca Sil iubeasca pc aproapelc ica pe sine insusi, sa sustina trupul prin cumpatare, s{l-l rational si propriu lui Dumnezeu prin virtuti, ca pc un impreuna slujitor. Aceasta avea sa-L taca pe Facatorul sa sc salasluiasca in trup ~i sil devin.; Insusi Cel ce le-a lcgat pe cell' doua, legatura de nedesfacut a nemuririi daruite trupului, Aceasta, pentru ca sufletul sa se faca trupului ceca ce este Dumnezou suflctului si sa se aratc eil unul este Facatorul tuturor, strabatind prin umanitate in toate fapturile, pe masura lor, pentru ca cele multe; care dupa fire sint distantate, sa vina la unitate intre cle, prin convergcnta in jurul firii colei una a omului ; in sfirsit, pentru ca DUJTH1czeu insusi sa devina totul in to ate, pe toate cuprinzindu-Io ipostaziindu-le in Sine, prin aceea ca nici 0 creatura nu rnai are 0 miscarc separata, nepartasa de prezenta Lui prin care sintern ;;i ne nurnirn dUl11"nczci, trup, madulare si particica a lui Dunmezeu 9i cele asemenea, prin rcferirea la tinta Iinala a scopului divino

Dcci, accasta si pentru aceasta a fost facu ornul. Dar, protoparintclc a intrcbuintat rau capacitatea de a se hotar i libel', intorclnd dorinta de Ia ceca ce era permis, spre ceca ce era oprit.; Deci fiind amagit.; ~;-a mstrainat de buna voie de scopul dumnczeicsc si Iericit si, 1n loc sil fie dumnczeu prin hal', a preterat sa so Iaca pamint, Drept aceea, eu

Iepciune si cu iubiro de oarneni si potrivit eu bunatatoa urmaiino

mintuirea noastra, Dumnezeu a implintat in miscarca irationala a cucetatoare pedeapsa, eel De 0 consecinta cuvenita. Prm aceasta ~ lovit n\"1 "Ino"~hcq "(l'l"~l' l"'i'i'n-e'~ cea 111"1' r]rea'· pta' insas; ?CQ,y'

Ct.l.. v x t- I..., ..... ~ 1. ~~L.., ...... _~~, -Ll-';_ ~Cl~'-'-L_ ... L '-4 '__'(...I. c .. - '--_ ~_ '-', __ u.,>, ~ c,-_ct

timpul) spre care ne abatuse.n puterca

potrivit numai lui Dumnezcu. Accasta,

iubim nirnicul, sa ne invatarn a 112 intoarce,

putere spre ceca ce exista" cap 7 J-R; trad. cit" p,

Dar n-ajungem ca oarnenii chinuiti de urmarile pacatului sa vrca sa revina la unirea eu Dumnezeu. Ei nu aveau prin rei accasta

STUDE DE ~ff~O{~OGIE lDOGMATICA ORTODOXA

De accea vine Durnnezeu insusi laei, 'in Hristos, "Prin taina ascunsa de veacuri esi de generatii,iar:acum descoperita .prm rintruparea iadevarati"!. si desavir sita a Fiului lui Dumnezeu. Aeeasta a unit cu Sine dupa ipostas, in chip neirnpartit 'Ii nearnestecat, fire a noastra, .Iar penal,

Sf'intul Sal! trup,cel din noisi al nostru, insuflctit .mintal 'ii rational, nc··! fixat , in Sine ca intr-o pirg{l si ne-a invreclnicitsa firn una.$i aceeasi ell SincdupaumanitateaLui, .dupa cum am Iost rinduiti dinainte

vcacuri Sri fim in EI, ea madularo ale trupului Sau. Prin accasta IW~; <.trticulat $1 legat in Sine in Duh, Cit un suflet cu trupul, si ne-a cU'" la masura vjrstei iduhovniccsti a plinatatii Lui. $ia$a, a aratat, pe de 0 parte, C,1 noi spre aceasta am fost fitcuti,. iar, pe de alta parte,

scopuLpreabun, dinainte, de veacuri, .31 lui Dui11l1CZeU, cuprivirc la noi, prirnit nici 0 schirnbare, dupa ratiunca Lui, dar a venit la irnplinirc pr\trltl''7unalt mod nou introdus ulterior" (Ambiqua, cap. 7 E:; trad. cit., p.97).

Venind Fiul lui Dumnozcu in trup, a indumnezelt Intii trupul-asu+!,;At deEl, apoi a ajutat .prin .el ~tm~ oarnenii care VOl' sa sepregi'l'teZ{sc{( prin imitaroa umnnitatii Lui. lncuri!tirca de patimi, in practicarea virtutilor, pontru indumnezeirea ideplina in viata viitoare. Desavirsirea indmmwzcirii in viataviit0areo dQs.crie.Sf.lVlaxil11 in alta parte, astfel :

,,Implinirea dorintei este odihna pururea rnobila a celor plini de dorinta 'i11 jurulCelui dorit. Iarodihna pururea mobila a celor plini de dorrnta 1n jurulCelui dorit este bucuria vesnica si neincetatajn jurul Cs-lui dorit, Tarbucuria vesnica si neincctata este a impartasir-ii de bunurtle -dumnezeiesti mai prosus . de,fi1'~.Iar irnpartasirea de bunurile durnnozeicsti mai presus de firceste asemanarca color ce se impartasesc C;~( Co! de care S0 impZl;rta~esc, lJ~st.iamn.a,dcvcnirea intocmai prin ase~ rn.inaro a color cesedmpJ1Tti:l~csccuCel de care seimparta~esc, -atit cit este eu putint{L.. Tar devenirea intocrnai prin asemanare a celor ce sc' irnnaratsesc cu Cel de care se impartasesc cste indumnezeiroa celor c' s(, 1 in "T~dnicesc de indumnezoiro. Iar 'clumnezeirea, ca sa spun pe scurr, este conccntrarca si sfirsitul tuturor tirnpurilor si veacurilor si . a cclor din timp si din veac, Iar conccntrarca si sfirsitul timpurilor si V(,Llcurilor ~i <1 celor din cle cste unirea ncdespartita a inceputului adev,i.tat siproprlu cusfjr~itul adevarat si.propriu in cei mintuiti. $i unirea w'cicsp{(rtiEt a inceputului sl sflrsitului adevarat In cei mintuiti este

ccabuna din cell' naturale a cclor hotarniciti fiintial .intre inceput . :?j.:.~f.ir,-~it. Iar iesirca CCd buna din celo naturale a ceior milrgini.ti intre lnc\'put si sfirsit este 0 lucrare atotcficienta sisuprnputerniea, nernijio('itt si infinita a lui Dumnczou, ce Iucroaza In nosfirsit in cci invredni-

do acea i('~irebuna din cele naturale. In sf.irsit, lucrarea aceasta n'?mijlodtrl,infinitEl, atoteticicnta si supraputcrnica . a lui Dumnezeu, CP 1:.1cTcazEI In nesfirsit, este 0 placere si 0 bucurie tainica si supratainica it c:dor staplniti de ea, in temeiul unci uniri negraite si mai pres us de inteicgcrc, 0 bucuric pe masura careia nu so poate afla minto, sau ra-

intdC[~("re sau cuvint in lumca color create" (Quaest. ad Thalas, en. :19; trad. cit., p. 314-:3Hi).

Indumnczeirea desavirsita din viata viitoarc va fio odihna.m D\.lm':' n,'7CU, din care TIU mai vrea omulua iasa; dar ea nu (;.0 incremenire-ci

26

PR. PIlOF. DR D. STANILO.AE

o continua bucuric de iubirea nomarginita a lui Dumnczeu. Prin ea ernul nu mai sirnte nici 0 distanta de Dumnezeu, ci c intru totuI partas de vbunatatile nesfirsltc ale Lui; traieste in Sine pe Dumnczeu intreg, eu toate bunatatile iubirii Lui, deplin unit eu Sine. Se simte 'iniUt;:it Ia masura.rubirii Lui prin iubirea Sa, dar toemai de accea nu-si traicste marginca. Se simtc intocmai eu Dumnezeu $1 intru totul unitcu El prin iubire, dcci deplin indumnczeit, dar totusi prin Dumnezcu, sau prin impartasiro, nu prin sine. EI nu se rnai simte marginit in accasta stare, pentru ca a uitat de incoputul ei :'1i nu mai asteapta un sfirsit al ei, nu se mai simto avind sa inaintczc intro inccput si sfirsit. Precum nu mai astcapta un capat vii tor al acesteibucurii, asa nu stie de inceput al ci. E ridicat 'dincolo de inccput rsi sfirsit, e ridicat peste

si peste trairoa nodeplina a celor traite odata in timp. Se VOl' uni aceeasi lumina nesf'irsita a iubirir lui Hristos si a intelesului cxistontei, eei dinainte de intruparea Cuvintului lui Dumnezeu, cei ce au venit la existenta de la inceputul lumii cu cei de dupa intruparea Lui, pina Ia sfirsitul lumii. Istoria se va conccntra intr-o unitate traita si transficurata' intrcaga, fapt ilustrat prin icoana Schimbarii la Fai/:: Fiecare- Ie traieste pe toate, ale tuturor, unite intre ele si in Dumnezeu,pline de lumina Lui. Se sirnte plin de to ate ·cde traite dcel ' intlmp.vdar.e! bunatatca de bogatie nemarginita si nesfirsita a lui Durnnezeu. Traiesto ca c('ca CE' este el Insusi, mtiparit in mod .propriu de istoria proprie a cclor traitc, deschis IurninliInfinito a lui . Dumnezeu. E ridicat peste intelegerile si sirnturile sale naturale, finite: ceea ce este Eli cuprinde el, primeste in lumina lui Dumnezeuo semnificatie.iovaloare infinita.i.Traieste in intirnitatea Persoanoi lui Hristos infinitatea iubirii si oontinutului Lui, ca 0 lumina proiectata din .Hrlstos peste sine, lumina al card snpart .se sirntc ca a devenit si el. E o stare indcscriptibila-prin - ratiune,aceea la care se ajunge Iolosindu-se ratiunea.Ratiunea suprema,clin care vin ratiunilc tuturor, e mai presus de ele si de ratiunca creata 1:1 omului. La ca sc ajunge depasindu-se cele din urma, traindu-Ie unificate ca 9i Cuvintul intrupat,

In accasta stare, persoana umaria 'vede in toti si in toate si chiar In sine insasi Pcrsoana atotcuprinzatoare si atotluminatoare a lui' Hristes . . Acosta e adevarul despre care spune Sf. Maxim, in alt 10c, ca se ridica eel indumnezeit in viata viitoare, dupa Co a urcat spre el in viata-paminteasca, datorita dorului dupa vel, dat omului de Dumnezeu prin creare : "Cel cc a adus la cxistcnta toata Iirea cu intclepciune si asadit in chip ascuns in fiecarc dintre fiintele rationale ratiunea ca prima putere a cunoasterii Sale, ne-a dat.si noua, umllitilor oarneni, ca un StApin preadarnic, dupa fire, in chip natural, darul ratiunii, ea sa putcm cunoaste cu usurinta modurile implintrii dorului.; Dod, miscindu-ne petrivit acestui dorln jurul adevarului (Irrtr-un fel de spirala, ca tunurile manastirii din Curtea de Arges, n.n.) si al Intelepciunii si alCirmuirii cc se arata tuturor in chip bine orinduit, sintern ajutati ide aces tea sa cautam a ajunge 1a Acela in vederea caruia am prirnit clorul... Cei ce si-au ales ca singura preocupare si straduinta nevointa ostcnitoare ell acesta ... , fiicindu-:;;i sufletul ruai ipregatit, ca unul ce s-a exercitat bins in cele de aici, se VOl' rnuta fara de osteneala, dupa viata aceasta, Ia adevarul viitor, care Ii s-a conturat lor bine inca de aici, prin intelesuri

STUDII DE TEOLOGIE DOGMATICA ORTODOxA

27

rnai dumnezeiesti. Cud, insusi Dumnezeu si Mintuitorul nostru Iisus Hristos Ii conduce pc acestia spre adevarul Intreg, pe care Ii-I va arata simplu si dar si In afar;,i de orice indoiala produsa de varietatea Si111- bolica, in ncclaritatea ei enigmatica. .. Caci, dupa ce au luat' aici chipurite adcvarului, Ii se va adauga atunci adevarul goL. Pontru C[t bogat fiind, Dumnezcul nostru nu va inccta niciodata sa imparta celor co-L iubesc darurile dumnezeiesti ale cunostintei, pe care nici a lc numi nu putcrn in acest vcac, din pricina inaltimli si marotiei lor, caci trebuie socotit ca adevarat ceca ce spune mare le Apostol despre feridtea care e rnai presus de tot numele, co so numeste nu numai in veacul acesta, ci .)i in eel viitor (En. 2, 0 ; n Cor. 12, 0; n Cor. 12,·9; Filip. 2, 9). Prin aceasta e1 a indicat culmca cea mai inaltr; a bun[,tatilor ce sc va ar.ita dupa impartirea tuturor darurtlor si dupa tot urcusul, Accasta culme nu poatc fi cxprimata si cunoscuta de nici un cuvint si de nici 0 minte, ell;", vrcme bunatatilo pc care le put em prirni In voacul acesta si cole ce ni se vor arata in vcacul viitor pot fi numit€ si cunoscute. Cad Iisus si CuvintulTui Dumnezeu, Cel ce a strabatut cerur ile (Evr. 4, 14) si a ajuns mai presus de toate cerurile, pururea trcce si rnuta pc cei ce-I urmeaza Lui, prin Hiptuire si contemplatie, de Ia cdc mai mid, la cele mat mari, si, iarasi, de la acestca, la cele inca si mai presus, cad, simplu grcHnd nu-rni va ajunge timpul sa spun urcusur ile si descoperirile sfintiler, P'~' drumul "prefacerii din slava in slava'', pina ce fiecare va primi, in ceata proprie, indumnezeirea cuvenita" (Amoigua, cap. 24; trad. cit., p. 306-308).

Ad, Sf. Maxim pare a spune !Cit in viata viitoarc se va inainta Ia ,tot mai multo bunatati ale lui Hristos, pina va ajunge ornul la unirca cea mai deplina cu El, in care are toate bunatatilo Intr-un mod concentrat,

Cel ajuns la existents vesnic buna in trairea lui Hristos co. Per- 50[(n2t, nu mai poate cadea din ea, pentru faptul ca toate Ie are in El, toate sint imbratisate in iubirea dintre el si dintre cclelalte Persoane ale Sfintei Treimi, care il va umple si pe om. Daca ar g21Si ceva scparat de Dumnczeu, aceea ar fi de 0 margin ire care nu poate atrage ~i retina pc cel co Ic-a [~asit toatc in Hristos, ca Dumnezeu, si s-a imbogatit in EI eu toato : "Cel ajuns Ia Acola spre care se grabestc toata vietuirea si cugctarea celui ajuns la inaltime ... i~i oprestc in Acela toata dorirca, did mai presus de EI ea nu rnai e pur-tats, cad nu mai are catre co tinde., Cei ajunsi aeolo g2sesc odihna intregii contemplatii" (Sf. Grigorie de Nazianz, Cuoini. despre Sf. Atanasie! P.O. 35, I, 1084) ; "Pentru di nu va mai fi atunci ceva care sa se arate in afara de Dumnczeu, sau care sa para ca sta In cumpana cu Durrmezeu, ca sa vrajeasca dorinta cuiva ... , caci toate sint cuprinse in El, fie inteligibile, fie scnsibile, in uritarea,!i prczcnta Lui negralta, asa cum luminile stclelor si inscsi -stelcle nu se rnai percep prin sirntire, nici macar C[, oxista in timpul

Hind acopcrite de lumina abundcnta si inconroarabila a soarelui, care a aparut si de la care au ~i cle calitatel'l de-a fi'lumini" (AmbiguCl, yap. 7 c ; trad, cit. p. 78). Soarelc, care cuprinde 'Ii ne arata iJa lumina Lui to ate, coplesindu-Ie, estc Dumnezeu Cuvintul, sau Ratiunea suprema

Care toate s-au Iacut si de 121 Care toatc lsi au ratiunilc lor. Iar El

S-Cl. iacut accesibil prin intruparca Lui (Op. cit. p'. 80). .

Urcusul ornului, de la CXiStC11\i1 primite prin crcatii:~, cxbten1,,;;'

bUi13, C<l ScI ;dung:l la =, existonta vesnic buna, e.urnl$ul1a."Ui:lir(·j . existenta vesnic b1)11<1, prin ea insasi, a lui Dumnesea l;!~lp~rsonal/ cu ajutbnil.Cuvfntlllui intrupat, .cacinumai persoanapoatc fi bJHl;:t eu A.ce~l:<;tj,peJiti'\.\ ca oexlslent;lbumlnu e buna numai Cl~ cU"jns;:i~ .; i,

'ii en 2tHde ; ''i1 bunatatea care nu e voitii, in mod constient, I1U e lJl'LUi::\tate adevclrata.

Cu cit te apropii mai mult de 0 persoana bunti, cu atit n1ai' treci peste darurrlo ci <;;i 0 vozisunnai po ea sau le ai unite in-ca. In ,;.;1 ai toata bucuria: $i persoana clcsavir$itbul1Lle d6stlvir~ita In' De accea, progresul ornului sprc existents vesnic buna, neclintita bunatatc, e progresul la unirea eu cxistenta dcsavir!?it"i, care' o o cxistcnta personals. ~i aceasta l' Durnnezcu. Ontologicul nu separat de etic.

Fdpturile urnano pot inainta in bunatate si, prin aceasta, in

tent<.1 pin;'\ .la existentabunatat .. ii vC'Iniee, sau pina Ia uriirea eu Dumnczeu pentru C;-I sint create" deci 1lU au ncmaruinirea in ell' inscsi, nezeu, care mu ,se rnai .misca spre 0 bunatatc sau existents Dar sintIacute sa.se miste spreea.

. ..

Existcntan1drginitcl, dar consticnta $iin comunicarn cu

nemarginita, "san existenta crcata., si, sustinutade .cea nemi:irginit:l spre oxistenta nemarginite si, ajutata de aceasta, poato ajunge ~i(a nemarginiroa aceleia, dar isi da vesnic seama eil nemi:irginirea· ei, caro o f;Jc;e indumnczeita, dar nuDumnczou, Ii vine deIa Dumnczeu,

DcsJvir~irca.sau indumnczcirca din viata . viitoare.v.la care 'hIU riclicateci cc in-vinta vaceastu vau inaintat spre ea prinvirtutLsi e;~~ noasteron lui Dumnezeu, 0 dcscrie Sf. Maxim in alt loc, astfcl : .: sfirsit, accia ajung laindumnezeirca pr.in intelepciune atotluminoas.i, simplCl si .intrcaga, care-i ridica in tot chipul spre cauza Iucrurtlor.. nu mai stralucesc in ei decit insusirile dumnezeiesti ale bunatatii Dumnezeu. Prin aceasta se eunosc pc ei insisi din Dumnezeu, Dumnozcu din ei .insisi. irrtrucit intro ei si Dumnczcu nu . mai c un zid care sJ-i dcsr;a~ta, dat fiind cii intr:e Intelepciuno si Dumnozeu nu .mai cstc nimic. "Caci Intclepciunea dcsavirsita nu poate, fi dedt Personna, CLl atare se vor bucura de noschimbabilitate neclintita, ca unii ce au dcpasit toate cele de la mijloc, in care se ascundea odinioarii prirnejdia clC-il gre~i, in privinta cunoasterii. Caci ei .au Iost ridicati in chip ncgrait si neinteles, dupa hal', pc culmea icea mai inalta infinite ori infinit dincolo de toate dupa fire, printr-o nestiinta si negnliU" (Quaest. ad Ttialas., cap. 62; trad, cit. p. 371).

Ajungind in intirnitatea culmlnanta a lui Hristos ca PCrSDal1;cL. prin aceasta, a Tatalui, prin Duhul Stint, darul lui ca. ajutor, scufundat in taina ci negrclita, ramino el insusi neschimbat In odihna bucuriei nesflrsite de bunatatca Sf. Treimi in Hristos,

Existonta lui Dumnezeu e 0 bunatatc infinita si infinit daruitoaro :;;isus1;inMoare a tuturor in unitatca lor in Sine. Existonta omului etot o bunatato, dar ca un dar al bunatatii lui Dumnezeu. Ea e 0 bunatate marginita, eu aspiratia sprc bunatatca infinita, sau spre Dumnezcu, pe care 0 'Ii prirneste 111 uuirea ell El. Deosebirea Intre existenta lui

STUDII DE TEOLOGIE I)OGlVL.i,.TICA ORTODOXA

ncte1::1 c'ii a ornulul.este ca Durnnezeu este 0 bunatate infinita prin Sine, pecfi'l'd omul este 0 bunattitemarginWi si creata, dar cu aspiratia btm';lt~lb"a rlcmarginit:'i, lacare poate ajunge. Dar chiar ajunsin Dumnezt'il, Ia bunatatea nemarginita, omul l~i da seama c~i nu 0 are numai prrn-sinc, ciprin Dumnezcu, ca are 0 infinitate prin participare.

Dar dc' bun.itate tine si vointa de-a fi hun, ea ~i .ratiunea arrnoniei

cu' .toate, . .

'Jar ornul, fiind murginit si avind si vointa Iibera, so po ate prinvoin{/l nu numai spre bunatatea ncmarginiti'i, cum ie-o cere

ci :X spre contrnriul bunatatii sau spre rau, sau spre egoism, dar ell iluzia (';1 accasta e binele .. ';)i Dumnezeu Ii lasa existenta ca un minimum de bInI' d.iruit de El, dar nedczvoltat de el. prin Tibertate ~i in comuni-' can~"c~l Sine. Ins,1 aceasta este 0 oxistenta chinuita pc de 0 parte, de r{lU\· egoismului, pe de alta, de iluzia ca acesta estc un binc. De prccum cci co inainteaza in existenta sau in bunatate, ajung, in inflriiti'itii ~ij fericirii ci, sau a lui Dumnezeu, fad'l a rnai putea dil).;;~,a:s:lU dinEl, datorlta bucuriei coplesitoare co i-o produce, 2:C;:<l ~icci cc Inaintcaz.i in imputinarea cxistentei sau in rautate.. imI:~q ~r,-lire a cxtremoi putinatat] a ci, fara sa poata ic~Ldin ea, slZtpli),i tot ale aputerilor naturale care le lc,~a de bine, sau de infjnit'. al cxistcntci. Dar din oxistenta nu mai ics nici crcaturilo ~ti':li~(';,c1in urrna, c.ici I1U pot iesi 'total din.existenta ce le-a DW)ll1(,7,Cll, dcci nici din ratiunea, sau .. binele, sau putereaJegate ck, chi-ilr -dac~( Ie Ioloscsc pc acestea in mod mincinos, alterat si slabit.. :;;i:eli3yclul credo ca traieste un sens, sau Ioloseste ratiunea pcntrt: eI, si :I,n' binclo 111 placorea egoisti'l. - iar intercsul pentru altii, il manifc.sta inc:,\l;lt()l'e[l de a-i atrage pc .accia alaturea de sine sau sub, stiipinirca S:1.

,; ,PutiniltCl tea cxlstcntei lor se arata chiar in tcama pc care au

dC'-;J,. disparo in noun cxistenta, aratata si in sctea lor do-a aveA,dc~a 5;Up.ini in SC'l1S egoist, ca si in team a de Intunericul caro-i si p:('.carc sc siloa .s.i-l risipcasca in mod mincinos .

. Dar inaintarea spre unirea cu Dumnezcu, ca spre Impartasirea de bunc'lt-ateavC')nicCl si nemarginita, se face prin virtute. Dcaceea Sf. NLniH1' vcdo inaintaroa omului spre indumnezeirea desavirsita in viata nu.: mrma! ca 0 cunoastore egala cu experionta spirituala a lui I='WT1- 111'L:CU; ci ~i ca 0 inaintare in virtutea generoasa prin definitie: zis, . de; sint lnrudite sau decurg una din alta. De aceea, el poate spune CC-t :fiintavirtutii esto Hristos, intrucit El este bunatatea nemarginit».

Dill' .Inaintarea 'in virtute este si inaintarea in drcapta folosire a .

Car-i prin virtute sauprin bunatatc ornul inainteaza in armenia ell tonte. De aceca, inaintarea prin vurtute in Hristos, ca bunatatea ncmarpinita, cstl.'5;>i inaintarca In El ca spre Ra~iunea suprema. $inumai in Hristos, caH.atiunca care le unesto pe toate, se ajunge Ia eliberarea de rnoarte, (31'(',13 capatul descompunerii materiale a trupului, in urma unci tiri.rspirituale, sau egoiste a omului de Dumnezeu si de 0111., sau a mortii spirituale. Daca de moartea trupului ii poato scapa Hristos, ca Ratiur.ca si bunatatea suprema intrupata, fiindca El po ate scapa si In mod exterior materia de deseompunere, de moartea spirituala nupot fi c;.'( .. istii, CirIi voia lor.

30

PR. PROF. DR. D. STA:'iILOAE

. . Iar eel ce inainteaza In virtute, inaintcaza in sfintenio. De. aceca, in aceasta s':"a inaintat de catre unii si in Veohiul Testament, prirl Iucrarea Duhului Cuvintului lui Dumnezeu, capregatitor al inomenrrii Cuvintului in ci. Ei traiau prin aceasta din puterca Cuvintului lui DUH1- nezeu, caci, desi nu-L vedeau incii intrupat in mod real, Il vedeau ca pe Cel cc S8 va intrupa si aceasta 0 aratau prin darul proorociei.

Sf. Maxim prezinta in multe textc virtutea ca drum prin care omul inainteaza din puterea lui Dumnezeu Cuvintul, de la bunatatea s[ldita in' firea lui prin creatie, ca inceput si ca aspiratie inzcstrata cu putcrc, sprc bunatatea nssfirsita, in unirea cu Dumnezeu Cuvintul ca tinta. Sc arata ~i prin aceasta ca Dumnezeu Cuvintul este inceputul, mijlocul si sfirsitul vesnic al omului, sau a1 veacurilor, angajind ca mijloc ce so misca in timp si arenevoie de timp si de efortul ornului.

Abia in binele nesfjrsit 1a care va ajunge, i se va arata omului prin experienta, nesfirsirea obirsici de la care a primit existents. lata cum spune accasta Sf. Maxim: "Astiel, nu incape indoiala d. fiin~cl virtutii din ficcare cste msusi Dornnul nostru Iisus Hristos. Fiindca s-a .scris : "Care ni s-a fiieut noua de la Dumnezeu intelepciune, drcptate, sfintire si mintuire'' (1 COT. 1, 30). Si e vadit ca acestoa se spun desprc Hristos, in intelesul absolut, ca fiind prin Sine lnsusi intelopciunea, drcptatea si sfintcnia, nu in sens limitat, cum so zic despre noi, de pilda : om mtelept, sau om drept. Dar daca-i asa, orice om care se impiirta;;;,,~::;;te de virtute printr-o deprindcre tot mai ncchntita se impartaseste neindoielnic de Dumnezeu, fiinta virtutilor, ca unul ce a cultivat sincer, prin libera hotarIre, saminta naturala a binelui si a aratat sflrsitul ca fiind unci cu obirsia si obrrsia una cu sfirsitul, rnai bine zis obirsia :;;i sfirsitul ca unul si acelasi Iucru..., obirsia, intrucit de acolo a prirnit, pc ling[! existonta, si bine1e prin fire, dupa participarc, iar tinta (sfirsitul), intrucit rccunoscindu-si cauza sa, strabate prin dispozitie si hotarlre libera, ell i'oatj sirguinta, drumul de lauda ce duce spre ea. Iar, strabatind acest drum, devine dumnezeu, primind de la Dumnezeu puterca de-·a fi dumI1-CZ('U, ea unul cc a adaugat prin libcra alegcre, la bincle natural al chipului, asemanaroa prin virtute, datorita urcusului firesc spre cauza proprio si intrarii in intimitataa ei'( (Ambigua, cap. 7 f; trad. cit. p. 3,)-86).

Remarcam, intri, identificarea "chipului" dumnczeiosc a1 omului en binele sadit In Iirea lui, bine incepator, in care ostc aspiratia sprc binele desavirsi t, sau spre unirca cu Dumnczeu, aspiratio ce inainteaza spre impliniroa ei din puterea ei, unita cu puterca lui Dumnezcu, legate'! de ca. Se arata, in aceasta, ca ornul nu e 0 existenta inchisa in sine si in lumea acoasta, ci e intr-o legatura dinamica cu Dumnezcu, care 11 duct:' - dad nu se opuno, ei conlucreaza spre deplina unirc cu Dumnezzu. Omul e 0 fiinta crcata, units cu Dumnezeu Creatorul, inzestrata C'U puterea de a inainta tot mai mult in aceasta unirc, 0 fiinVi irnancnta, unita eu Dumnezcu eel trans cedent. Omul are prin accasta 0 existerita adincita in infinitatea lui Dumnezeu, care i se face si lui 0 proprictatc totrnai actuala.

Drumul de la calitatea de chip al lui .Dumnezou, la staroa de asornanaro cu El, il face omul in timp, iar omenirea in istorie. In aceasta consta sensul si importanta istoriei : in miscarea ce trebuie sa 0 Iaca

STUDII DE TEOLOGIE DOGMATICA ORTODOXA

31

ernul cu ajutorul lui Dumnezeu, de 1a binele dat lui de Dumnezeu prin creatie, la implinirea aspiratiei mtiparlta in acest bine, spre desavirsiroa lui, de In Durnnezeu, ca bine, la Dumnezeu, ca tinta. Dar, prin aceasta, istorin se arata totdeauna trecatoare. Cine nu vrea sa 0 rccunoasca ca atare, ci 0 crede netrecatoare, nu malnteaza de 1<1 binele nedesavirsit,

:-;,)dit in om, la binelc desavirsit. Acela nu mai are nici pe Dumnezou lucrind in d. El traieste progresul cu 0 mare amagire, Crezind ca maintcaza spre rnai mult, nu inaintcaza spre infinitatea vesnica, ci spre moartea, sau putinatatca vesnica a existentei.

De aceea, oamenii, inteleptiti prin credinta, au aflat ca fire a lurnii acesteia este "descompunerea si prefacerea intrcolalta a corpurilor din ea .. ., doci structura prin fire nestatorriica si schimbacioasa ... a corpurHor dii1 care consta (lurnea acoasta) si sf'irsitul lor, care se va produce, cu necesitate, prin succesiunea Iucrurilor". De aceea, ei s-au destacut cu iritelepciune de afectiunea fata de trup si de lume", aliplndu-se vde Dumnezeu si ingrijindu-se de sufletul care va ramine invesnicie (ilmbigua, cap. 53 ; trad, cit., p. 167). Caci, in suflet e chipul si, prin virtutile pc care le cultiva el pentru inaintarea spre Dumnezeu, eu puterea Lui, ajunge Ia asernanare, sau la indumnezeiresi 1<1 spiritualizareast invcsni-

circa tuturor, .. .

Dumnozeu si-a aratat iubirea fata de om, 1.lu. numai prin faptul ca I-a facut dupa chipul Sau, ci si prin faptul ca atunci cind La vazut slabit, prin reaua folosire a puterilor lui, a facut acest chipipropriu Fiului Sau, ca sa-l restabileasca :;;i sa-l duca la 0 tot mai mare ascmanare cu Sine, sau laindumnezeire. Aceasta pentru ca omul era chernat sa ajungfl la ascmanaredaca nu s-ar £i despartit de Durnnezeu prin caderea protoparintilor, care l-a coborit Ia chip de rob. patimitor, . In crearea ornului din nimic, ca chip al Sau, se arata si atotputernicia lui Dumnczeu, dar si valoarea negraita data omului pentru vesnicie, caci nu poatesa piara chipul Sau, Dar aceasta valoare a omului, ca chip al Sau, o pune Durnnezeu si mai mult. in relief, hotarind sa-L taca pe-Fiul Sau purtator vesnic 211 lui.

Explicind Schimbarea la Fata a Dornnului, Sf. Maxim spune cii· 'in cas-a aratat atit chipul Sau omen€sc, dt si modelul dumnezeesccare lumina prin cl, vadind caracterul lui tainic, de negrait, .prin chipul sensibil si cxprimabil omenesc. In Iapta Schimbarii Ia Fata, Dumnezcu Cuvintul ne-a aratat la ce inaltirne va fi ridicat chipul Lui cel omen esc, dar si importanta ce i-a da, facindu-I mediu de aratare si de lucrare al Lui.

"Dar sa privirn daca nu cumvafiecare din ce1e doua moduri amintite (de aratare) la Schimbarea dumnezeiasca Ia Fata a Domnului isi are in chip sirnbolul Sau, Caci, El trebuia sa se creeze in mod neschimbat ca noi, primind, pentru nernasurata iubire de oameni, sa se Iaca chipul si simbolul Sau, Cel aratat, ca sa calauzeasca spre Sine, Cel cu totul ascuns in nearatare, toata creatiunca si sa of ere oamenilor, cu iubire de oameni, prin lucrarea dumnezeiasca in trup, semneie vadite ale infinitatii nearatate si ascunse dincolo de toate si cu neputinta de a fi intelcasa sau numita de nici una din existents, in nici un mod" (Ambigua, cap. 47; trad. cit., p. 163-164).

3.2

PR. PROF.DH. D. STANILOAE

•. • Cit de minunata so arata structuraomului, CEl prin ea 'poate : ~Fi_ii purnnezeu, ba si poate arata prin ea Iumlnajnfinita a Sa ? Cit de minur\:1 ~ so arata omul in fa ptul Cel Fiul lui Dumnezou traieste ca pers(),m,'l negniita viatadumnezciasca ?

Ornul e creat ca fiint;l insetata de Dumnezou. Dar in acc:}stasete Dumnezcu are pe Dumnezeu insusi Iucrind in Sine sau tr[tind. 'inOlTl sole ~i ajutindu-l totodata sa $1-0 satistaca.

In alidoilca rind, odata co Durnnezcu Cuvintul, care L-a creat pc om ca pe un subiect consticnt, care poate spiritualiza matcriain.~l"t.lp poate rmarafesta in modul eel mar inalt prin ea. sc poate fure El

un astfcl de subject, E1 arata omului CCa mai mare,ipn?pierc, ce.'l mai calda iubire. Cftci in pe ornulfacut de £1 insusi astfcl, ca jl10del a induhovnici materia, ca ornul venit sii iubeasc.i :;;i El pc oarnoni en dldura;;i in~elegerea cu care trebuie sa-i iubeasca, dar teririd spiritut uman de alipirea patirnasa la materic si pazind iubirea fa~{\de om

(F'i rncjdiile ce 0 pasco .

In al trcilea rind, omul este Flcut de Fiul lui Dumnczeu model a".l L:;·~lL1, jritrnc.it Sf: face om ca el, sau cinstestc .<1:)(1 de Inuit 1)(: ernul ci"i so f~IC>~ si 01 om, desigur pentru a-I In{llta pc om la indurntw:'\':r'c, I~ ea un tata, care so face asemenea copilului din iubirc pentn.J el, Aceasta nu inseamna e;"i Durnnczeu primeste; pretuindu-l pe om, 0 i.mbog;:i.~ire, cki aceasta L-·ur arata ca pe Unul care a avut ncvoic S,-l pe om.

Dumnezeu 1:;;i arata supcrioritatea tocmai in Taptul eel L-a ,f{lCut P" «m ell intentia de-a cobor i din ibunatate Ta modul lui dcosd)it de nL,r:if('starea bunat.itii, pcntru a 0 trill ca el si ell el,pentru a renliza U'! nou mod de comuniune.

Acest Iapt ilcxprim{l Sf. Maxim prin idee a lnclraznea\it :DUm,·

l1'.';:,':1 si omul j\;i slnt modele in mod rcciproc. Vorbind de sfinii: de C:1;(". spuncca dupa co si-atr purificat mintea de miscarea in jUrul']u(1'uri tnr. s-au vodihnit chiar si de lucrarea fircasca din vea, aducmd-o lui Durnnczeu, spunc e[l ctcldr~iI¥du-se astfcl, in rntrcgime, in Durnnezeu inti':.'f::;, prin .Duhrsi vpurtrnd; pe cit ccu putinta oamcnilor, intrcg ul

al Celui coresc, .accasta jnscamna cj, pe de o parte, atra\~c .inf initaL',;. lui Dumnozou in el, pc de alta, este atras de Dumnczcu. InD.(wil;.;ta Si'. vcdc c[t Dumnezcu si ernul l~i sint unul valtuia modele ce se ;at-rag n",·'[:rnc. "Cki, se zicc C,~l Dumnczeu $1 ornul 1$i sint unul altuia .modclc. +';>i :::1 de mult S-a Iacut Dumnszouomului om (atras de om, n.n.),·.pcntn., iubirea, de oameni, pe cit de mult ornul, intarit prin iubirei.co-o

Ia Dumnezcu S-(1 putut indurnnezci pc sine lui Dumnezeu (li.~!sindu-sc atras elf;; Dumnczou, n.n.) ; :;;i asa de multa fast rapit (atr~ls~ .ornul prrn minto de Dumnezeu, spro cunoasterea Lui, pe cit de mult a fltcut {a ornul aratat prin virtutl .pe Dumnezeu, Cel prin fire ncHlzut··

{A.m/)igllCl,cap. 13 ; trad. cit., p, 111), . .

Dumnezeu S8 Iasa, sau se face atras de om, en sa so facud.!C.1cnt virtutilcomenesti in creatie.

Dar in afirrnarea virtutilor, ea mod uri princare Eiul lui Dumnr-zcu vrea.isa se manifeste in om,e implicata afirmarca, forrnuromcJ1C'a:.;ci. a bunatatii pe care Durnnezeu vrea sa a manifesto prin om, ,filta

STUDII DE TEOLOGIE DOGl\lATICA ORTODOxA.

de oameni, ca fat;l de semerni Sai. Si III accasta S2 arata 6i in coborIrea lui Dumnczeu la om si inartarea ornului la capacitatea de a-si arata fJ.VI de serneni 0 iubir~ desavirsita, Dumnezeu l;ii insuseste inti'mitatea ornului fat[l de am, iar omul Isi insuseste de la Dumnezeu desavirsirea b!m:~l trltii rap, de serneni. In Hri'stos sint. realizato amindoua, Dar la urrna urrnclor tot Dumnezeu L-a Iacut pe am sa fie model al SCn], pr in intimitatoa co i-a dat-e fap de scmenii sai.

Virtu tile prin care Dumnezou insusi sc manitesta in om, dar si efortul omului, sint de rapt depriuderi ale binelui; dar ninde e 0 norrnala a persoanei umane cu alte pcrsoanc. Dar cu cit so face ,<;;ul mai bun, cu atit roalizoaza 0 mai mare unitatc cu toti si eu toate, si CLl Dnmnozou, care cstc izvorul binelui si Cel ce sustine si r,;;:;wvcClzil unitatca intro toatc.

Dumnczou Cuvintul se poatc face. ca om intrcg oarncni, puterea virtutilor ~i Cel ce del omului putere pentru elc, prin bunatatea Sa su':nj si pcntru Cel bunatatca, care lc crccaza :'Ii vrca sa lc tina pe toate totodata, Ratiunca care crccaza si sustinc prirrnceasta sensur: sau ratiunile lor intr-o armonic, care corespundc Lui ca Ratiune ~l tururor. Unitatcn, bunatatca. ratiunca sint 0 treirne de nedespartit.

Cuvintul sau Ratiunea lui Dumnezou, prin care toate s-au creat ;)~1l1(ltate ,,;iin unitatc, le si sustinc ,,;i dozvolta in accasta intreita tc prin virtutilo Hipturilor constisntc. El este prin aceasta Intrcita

.: it" fiinta virtutii. De acoca, cind pacatul oamenilor, contrar- vir-tutti, c::,;,,'sp(lrtirc de Dumnczeu si ca factor de dczbinarc irationala, contrar L'; si-a produs cfectul in creatiune ';ii oarnenii nu-l mai puteau l'C'j ,;'.1 oi insis], S-a Iacut insusi Cuv intul sau Ratiunca pcrsonala uniL:'"i btil1,'dlt2:\ Lui, prin care Porsoana Fiului raspundo bunatatii

lui. om, ca sa dca putere in Sine si prin Sine si in ceilalti oameni prin care s5 prinda in ei, iarasi, putere, bunatatoa, rationaliunitatca si, prin aceasta, sa mainteze spre tinta lor, care este ~,i:,~tul lui Dumnezcu insusi. Aceasta pcntru ca in unire eu El sa ras-

,', si ci impreuna Tatalui cu iubirc, inert S~l fie tot in Tatal si Tatal

," t .ti.

"Caei in El (in Cuvintul lui Dumnezcu), sint fixate ferm ratiunilo si despre accstc ratiuni so spunc cil El lc cunoastc pe toate :;:u;:(,' de Iacerea lor, ca pe unele ce sint toato in El sl la EL Aceasta

>' CLIG~! toate ccle ee sint ~i cele cc VOl' fi nu au Iost aduse la existcnta (~,·~hti·! cu ratiunilc lor sau de cind sint cunoscutc de Dumnezeu, ci :L:,t:'C I~i primeste cxistcnta etcctiva si de sine la timpul potrivit dupa Crcatorului, Iiind create conform CLl r atiunca lor. Deci, Sln,,'r\1 si ni se zicc c{! sintcm "parte" a lui Dumnezeu, pentru Iaptul

c:' ~,;iL,nile oxistcntci noastrc precxista in Dumnezeu. Si 11i se zice ca

Cell": de sus, pentru eEL nu ne-arn miscat potrivit eu ratiunea dupa ,i111 Iost E1CU~i ,,;i care preexists in Dumnezeu".

De acec:!, Ratiunoa suprema sau Cuv intul lui Dumnezeu, In care

vern ratiunilc nonstrc, se face ea insasi om, pentru a ne aduna

virtut il» rationale rostabilitc in El, prin ceca ce sintcm adusi, cu v;:,l noastru, .~i noi in uni ta tea ratiunilor noastre din ea : "Astfel, nu

._, ._- Sfudii de teolog'ie d(i)gnlaticfi or todo xa - cd. ,.'"

34

PR. PROF. DR. D. STANILOAE

incape indoiala di fiinta virtutii din fieeare este Cuvintul (Ratiunca) eel Unul al lui Dumnezeu. Caci fiinta tuturor virtutilor este insusi Domnul nostru Iisus Hristos" (Ambioua, cap. 7 E--F, trad. cit. p. 83-35).

Dar la unirea cu Hristos in viata viitoare ajungo ornul r1U llU!.JJ3i prin virtuti, depasind rami fica rea 10;, in persoana ;a atotiubitoare de Hristos, in unirea cu Persoana atotiubitoarc a Lui, ci si prin dcpasir ea cunoasterii ratiunilor lucrurilorcreate, 0 datil cc prin virtuti ornul '-Ci ridicat de 18 intelesul pentru de, maltindu-se la ratiunile tainelor Per-

soanei lui Hristos : "Cel care, datorita maril bogatii a cunostintei si imbelsuqatei impartasiri de Duhul Stint, a strabatut, pe cit e eu putinta, ratiunca Providentei:;;i a imbratisat cunoasterea ei, se urea impreuna cu Cuvintul, care Se suie Ia cer. Caci, dupa ce a strabatut cunoasterea firii tuturor celor providentiate, vazute sl nevazute, impreunu cu ratiunile lor, s-a inaltat la starea care nu are in ea nici un fel de impuls sau miscare. Caci s-a ridicat, astfel, de la ratiunile Providentci din lucruri care. ii deschid drumul urrnator ca niste ingeri in regiunea ratiunilor si tainelor ncgraite ale teologiei (ale cunoasterii lui Dumnczeu). Si prin urcusurile treptatc ridica tot mai sus portilc intelcgatoore ale sufletului, spre prirnirea Cuvintului atotdumnezeiesc'' (Ambujua, cop. 4:7; trad. cit. p. 326-327).

3. Adele prin care Fiul lui Dumnezeu s-a facut om

~i indumnezeieste fire a oamenilor, care VOl' veni Ia existcnta in cursul istoriei

Am prezentat in capitclul precedent, in general, inomenirea Fiului lui Dumnezeu si indumnezeirea oamenilor, care se alipesc prin crodinta, dupa pregatirea lor, dinainte de inomenirea Lui $i indumnezeirea lor. Yom expune, in acest capitol, dupa Sf. Maxim, diferitele acte prin care Fiul lui Dunmezeu s-a facut om desavirsit si modul in care prin ele, aindumnezeit Iirca Sa omcncasca )i 0 indumnezcicstc pc a oamcnilor, in cursul istorioi.

Fiul lui Dumnezeu s-a f2cut om ca sa indumnczciasca, prin aceasta, f'irea orneneasca asumata si pc cca a oamonilor care voiesc, adica spre a-i scapa de pac at si de moarte si a-i dcsavirsi in umanitatea lor. Accasta pcntru ca ei nu putcau scapa prin ei insisi de moarte si din in,Qustin-lca eg-oista a pacatului, fara cornuniunea intima cu Dumnezeu, Iar In ea nu puteau intra prin ei insisi, din pricina slabiciunii in care cazuse firea 'Ii vointa lor.

De Iapt, chiar inomenirea Fiului lui Dumnczeu a cchivalat ell indurnnezeirca firii omenssti asumate si arc ca urrnare ridicarea denlina a oamenilor prin induml~ezeire. Cad' omul nu se poate rcaliza dec"it 'in Durnnezeu, in orizontul lui infinit de viata :;;i in orizontul cornuniunii cu serncnii si al cosmosului, arnbele deschise sprc Dumnezcu.

Fiullui Dumnezeu s-a facut om, dar om far;', de pacat, prin nastcre din Fccioara si din puterca Duhului Sf1nt. Accasta a Iost inccputul restabilirii umanitatii in starea de Ia inceput. "Prin accasta socotesc, spunc Sf. Maxim, ca putea cxista si alt mod, pr estiut de Dumnezeu, pentru inmultirea oarnenilor, daca : prirnul om pazca porunca si nu se cobora la animalitate, abuzmd de putcrilc sale" (il7nIJigUCl, cap. 102;

STUDII DE TEOLOGIE DOGMATIC;A ORTODOxA

35

tI'::1cL cit., p. 264). In acel alt mod de Inrnultire S-[1r fi manifestat mai mult puterea durnnezciasca prin Duhul Sfint, dind spiritului din om atita putere.Tncit sa uneasca in mod violent umanul, prea mult despartit in bitrbat. si Iemeie, in nasterea de oameni noi. Interpretind cuvintul Sf. Grigoric de Nazianz: "Se innoiesc Iirlle si Dumnezeu se face om"

(P .G. 36, col. 348). Sf. Maxim zice : "Ol1l'ul, dupa ce a fast creat, nu s-a miscat in chip natural in jurul Celui nemiscat, ca origine propria, ci s-a din propria vointa, contrar firii si fara de minte in jurul celor d~ sub ol, peste care a fost pus de Dumnezeu sa stapineasca, folosind rau puter-ilo naturale date lui prin creatiune, sprc unirea cclor despar-

ca, mai vlrtos, s;1 desparta cele unite. Primejduindu-se, astfel, putin a Iipsit ca umanul sa se stramute, iarasi, in chip jalnic, in neexistenta. D~· accca, se innoiesc firilc si in chip minunat, Cel cu totul nemiscat

fire, sc misca, ca sa zic asa, mai presus de fire, in jurul a ceea co se misca prin fire, si Dumnezeu so face am, ca sa rnintuiasca pe omul CeL picrdut. Unind, astfel, prin Sine insusi, partilc sfisiate ale firii universale in totalitatea ei si ratiunile generale manifestate In parti, prin C?CJ. ce se mfaptuiesto unirea celor despartite, implineste marele sfat al lui Dumnczcu si Tatal, readunind (recapitulind) toate in Sine, cele db'. eel' si eele de pe pamint. Caci in Sine au Iost si create" (Ambiqua, cap. cit. trad. cit. p. 263-264).

Ca urmare, "a implinit ca am, cu Iapta si cu adevarul, prin ascultarc'C! neclatita, toate cite ca Dumnezeu Ie-a rinduit, de rnai inainte, 1':1 s:\.,;o fuca, realizind tot sfatul lui Dumnezeu si Tatal in favoarea care am zadarnicit, prin reaua intrebuintare, puterea ce ni s-a d,~t la inccput, in chip natural, spre aceasta, Mai mult, ne-a unit pe noi insino in Sino, prin inlaturarea deosebirii de barbat si femeie si, in inc de barbati si Iemei, in care so observa mai ales modul deoscbirii, T1:-), aratat numai oamcni in sens propriu si adevarat, modelati cu totul

1<:1 si purtind nevatarnat si cu totul neintinat chipul Lui, neatins ~i nlc'i un mod de vrco trasatura a stricaciunii.i." (Op. cit., p. 265-266).

Accstca ni le-a comunicat si noua, El eel intrat prin firea Sa urnma in putinta comunicarii cu noi, unindu-ne prin Duhul Sau eel in Botcz, eu Sine si cu toate cele adunate in Sine. Prin accasta a rc.'stabilit in noi chipul dumnezeiesc, care nc caractcrrzeaza, aratindu-ne difercntcle de supratata de barb at si fcrneie, ea oamcni, prin cornu.niunea strins i cu Dumnezeu.

Dupa ce FiLlI lui Dumnezeu a restabilit in Sine, prin nasterea Sa ca em, chipul ornului din starea de rob, ca sa-l fad] chip al Celui preamai presus de tcate (Filip, 2, 6--11) in noi Ii restabileste prin ca printr-o a doua nastcrc, tot prin Duhul SEnt, deoarece noi exist.un ea oamcni si inainto de Botcz. Deci, nu mai trebuia sa venim La din nou prin nastcrc. Si noi pur-tarn chipul rcstabilit de ea ipostasuri umane, 00 cind El 11 poarta ca ioostas dumnczeiesc. De acoea, neli rr.ai putcm S[1 ~'~idem din acest chip r~stabilit, prin Iiberpec ind El, nu. Chipul de 011'1 nu rnai poate f'i pierdut in E1, (:1 se manifosta cit ramine pe parnint in alte f'apte, care-I actualizcaz.t si mai multo ,';_;i raminc izvor de putcro pcntru intarirea dG oamcni si dupa ce S-a suit Ia cer, cit tirnp sintem El a avut de; la nastreca Sa ca om chipul rcinnolt a1omului,

36

PH. PHOF. DR D. STANILO.c\E

pe cind in noi se reinnoicste 101 Botez, dupa nasterea noastra ca oameni. El J1-3 avut niciodata, 111 Sine, slabiciunile chipului strirnbat, pe

noi le-arn avut si aceasta 0 resimtim si dupa Innoirca chipului nostru de oameni, prin Botcz. F'irea ornencasca a lui Hristos e irmoita si L,rCl de paeat de 101 inceput, pe cind a no astra se face nOU{1 dupa co Cl vcche si pacatoasa, A lui Hristos e noua de Ia inceput, dar nu ca ; Iui Adam, prin crcatie, care de aceea a putut si c,ldea, ci prin Iaptul c;'; c a ipostasului dumnezeiesc de la inceput. Fiirid totusi luata din firea n()~,;;Lr2 Ii spunern innoita, nu nouii.

Continuind sa oxplice cuvintul Sf. Grigorie de Nazianz. innoirea firilor prin nasteroa lui Hristos, Sf. Maxim spune: ll,,?i, se innoissc firile, intrucit cea durnnezciasca a suportat de buna din pricina bunatatii vsi a iubirii nomasurate de oarneni, in chip rnai presus de fire, nastcrea trupoasca, iar a noastra pregatcste, in rninunat, Dumnezcului intrupat, dupa 0 lege straina, dcosobita de fire urrtrup filri'i snminta, insuflctit rational, intru toatc ca 011 nostru :;;i ~csemenea noua, afara de pacat , si ceca ee-i si mai minunat, fara Sii se stir beasca intru nimic, prin nasterc, legca Iecio.irei Cclei ce I-a lest MaieCl" (Ambiquo; cap. 107 ; Trad, cit., p. 269).

De accea, Hristos pr irneste sau isi c1"i Insusi, )JC de 0 partp,EClccrca ca Adam, pcde alta, Se na~tc din noi cei de .c1Ur)d pacat, si din Leere ca lipsa de pacat, iar din nastcre urmar ile pacatului nostru, dar nunai pe eele nepaeatoasC', mtrucit S-a Iacut El insusi ~i le-a putut uni (lCC',t22 in firca Sa omoneasca, pentru ca purtatorul ei era ipostasul c!\Jmn('zci·c-sc. El putca tine in stare de nepacatuirc fire a noastra.oprimita nu de :?i prin Iaccrc, chiar daca, prin nasterc, din firca no astra ell' dupa

a prirnit urrnarilo ncpacatoasc ale pacatului nostru. ca SCI lo s:l 11(' dca si noua puterca sil le invingem. Unirid in ipostasul Sau C1.1111- nezciesc faccroa firii ornencsti cu nastcrea ci, [[ mentinut in calitatr.a 01 do fucuttl f'oricita nepacatuir« iar din calitatca ci de n.iscuta din ur-marfle ircpr osabile ale pacatului. Din calitatca ci de a :lrl:i,:'i~ nepacatuirca, invingind urm.irilc ircprosabile ale pacatului primite din calitatea ei de nascuta. "CClci. Cel cc din cauza faccri i prirnului :\cL:m a prirnit sa se facj om, nu [[ rcfuzat S:l Se n3.<;e,'i din pricina ci'iclcl'ii

acceptind faccrcCl ca la cel cazut. iar nastcrca, ca

(chonoza) Inbvoarea cclui osindit. Facerea L-a f:lcUt intocmai eu ,'cui de Ia incoput, prin sufiarea de viatci datatoarc, din care, Iuind

chipul: ca om, a p.istrnt Iibertatoa ncvinovata si nepacatuiroa nq):\:~:'t;-\. Lar, prin nastcrc, a imbracat 121 intruparo asernanarea eu ornul srric.iciunii, intrucit a luat chipul de rob si a suferit ca un vinovat, Ccl ce era n.rd de pacat, supunindu-se, eu voia, acelorasi afccte (patimi) 11,:;Uralc, eel si noi, afara de p;kat..." Ncprirnind pacatuirca nasteri i, clat,;iEl faccrii, "dar prirnind cole ce sint din pricina nastorii sau pJcclto~e:;;ei, a fdcut nastcroa salvatoarc a Iacerri, rcinnoind, prin patimirca, co

de nastere, In chip minunat ncstrrcaciunea Iacerii. iar Iacorea a E,c'.:t-o tamaduitoaroa nasterii, sfintind, prin nopacatosenia oi, nastcrea patimii" (ilmbiguC!, cap. 108; Trad. cit. p. 271).

DacJ in Hristos nastorea din trup, unit.i cu Iaccrca LUl CCi on, (prin caracterul ei minunat), a avut 10c deodata ell nastcrca din Dull in noi cea din urrna succede celci dintii. ar.itindu-sc cc'l noi, ;~rm

STUDll DE TEOLOGIE DOGl\L\TICA OrrrO[)Ox:\

am prirnit ,,;i pacatul, ceca co nu putca Ii 1:1 Hri stos. (Jcl:;t:J ce Cel cc se nastea din trup era insus] Fiul lui Dumnozcu si sc' n,j''?tc':l din Fecioara, adica se facea E1 Insusi, ell Adam Iaccroa ')i nastcrea din Duh .S-;)lI petrecut, de asomcnca, deodata, sau ultima a urmat ind:tt1 dupa prima, ca 0 cornpletarc a ornului, ccici suflarea Duhului, ca viilt{l spirituala, a urrnat lndata dupa alcatuirca trupului lui din t{lrin,'1. Dar pacatul 7n care a cazut ell voi a, J:lsjndu-l pe om numai eu nasterea ca trup, Iacca necesara 0 nastcre ultcrioara din Duh. In Hristos cle s-au unit din nou, Iar dntorita acestci uniri, S-d redat si ornului putinta de-a sc. naste din Duh, dar nu dcodata ell nastcroa din trupuri. Intrucit Ia Hristos nastorea din .Duh e lC'~:at3 de nastcroa concomitcnta din trup, Sf. Grheorghe de Nazianz a lCQat Botozul lui Hristos de nasterea Lui. Pentru ornul care credo in Hri~tos, nastcrca din Duh, dcsi devine iarasi posibil.i, are 30c prin Botczul ulterior, datori ta pacatului care s-a legat de. nastcrea din trupuri. Deci, deabia ca complctcaza in Adam, .iar in noi rcstabileste pe Oi11. Accasta inseamna cil dc-abia prin Botez ornul se rcstabilesto deplil1ea om, sau prirncste chipul deplin refacut de em, rcstabilit in Hristos, Astfcl, Hristos, dcsi C si Dumnezeu, este si primul om .restabilit. Dar nasten,a omului nu nurnai din Trup, ci si din Duh, ea S"t fie orn complot si normal, nu exclude, ci implies 0 intarirc a vointci lui de-a 1'ami66 si d(~ a sc dezvolta In unirc cu Dumnezuu. Duhul nu bee decit sa il-ii:tr~2sc« vointa ornului, sDdWi in om de Durnnczeu a se dezvolta In asem.inarca cu Dumnezeu, in uniroa ell Durrmezvu. ,Sf. Maxim 0 spune acoasta astfel, dindu-nc ca pilda pc Hristos : lost f.icut Ia inceput, dupa chipul lui Durnnezcu, ca ~i2i so din Dull si s:1 primcasca asemanarea adusa a lui prm dumnozcicsti. ca sClfie acclasi orn f:lpturcl a lui Durnnczeu si Iiu al lui Durnnczcu Li dumnczeu prin Duh, dupa hal'. Cilei, IlU era ell putinta ca ornul (Tcatsi'! se arate altfcl fin al lui Dumnczcu si

nezeu . pr in inc1uln:1Czl<irca din har, daca nu se nastca. mai iri.rintc, CLl

vointa ~din Dull; datorita putorii ell' sine - . <i lijY'rj afla

in el, prin fire.

Aceasta nastcre imatcriala, indumnezeitoare 'II CiU sind-o primul om, prin dccea ca a ales in Iocul bun.itatilor near.itate, pc cole placuto si aratate simtirii, Durnnezcu l-a osindit, cuviinta, ScI aiba <) nastoro iClril voie, materiala si pieri toare ...

De accasta nastere, voind Cuvintul, Care a crcat firca camcnilor sa elibereze DC om si sa-l readuca la Iericirea dumnezciasca. Sc face, cu adcvarat, om clint~c oamcni, si se naste trupeste, Uirel de pentru am si Se boteaza, suport.ind Col cc e Dumnezou, dupa Iiinta, :~i Fiul lui Dumnozeu, clUP;'1 fire, dc buna voic, pentru noi, nasterea spre infier e spiritual;'), spre golirca de PU1C]'C a nasterii din trupuri. .. Caci, ccea ce a par.isit Adam (nasterca din Dull sprc indumnczcirc) cu voia, :fiind osindit sil se nasca trupcstc spro stricaciunc, a restabilti Accasta, f~lcj'ndu-se de bun.i voic om... Caci, S-a asczat sub grc:;;ala osindin-

du-Se eu voia pe Sine insusi, impreuna eu noi, El, eel singuI' libel' si fara de pacat. Si, primind sa suportc nasterca no.istr.i din trupuri, in care statoa putcrca osindei noastrc, a restabilit tainic n;L?terca in Dull. Si, dezlegind in Sine, pentru noi, legaturilc nastcrii trupcsti, nc-a dat

38

PH. PHOF. DR D. STANILOAE

$i no1..15, celor ee credern in numele Lui, putcrc, prin nastorea eu voia in Dub, sA ne facem fii ai luiDumnezeu.iIn loc de Iii ai trupului si ai sin,;dui" iAmbiqua, cap. 116; Tvtui, cii., p. 294--296).

Rostabilind, astfel, in Sine, eel om, chipul lui Dumnczeu sau de om intreg si adevarat, adica eliberat de pacat, dar cu urmarilo sau afectele iroprosabila de pe urrna pacatului, Hristos nc-a comunicat si nona acest chip restabilit in Botez, printr-o noua nastcre din Duhul Stint, primind $1 El Botezul, ca sa ne aratc Crt S-a £[ccut ca noi cei de dupa pacat, Prin accasta ne da si noua putorea de-a tine in frill af('ctcle de pc urrna pacatului, pastrato in EI $i Iasat« si in noi ca s'"t le invingem si prin ofortul nostru dar si prin unirca cu EJ, care se antl de Ia Botez, unit cu roti cei botezati, ca un fel de ipostas fundamental. Ficcarc persoana ia putere din uniroa cu Pcrsoana Lui Iundamcntal.i. ea s:"t tina in fr iu afectele de pe urma pacatului, ca s[t nu cada, din nOL;, definitiv in pacat, sau in dcspartirca de Dumnozcu ca Adam. Cad eel ce ramine unit cu El, are putcrca sa inainteze de la bine1e initial al noii sale oxistcnte, primite de let Hristos, la oxistenta buna si vesnic buna, int.u-indu-se in bine, pina la a nu rnai putea cadea din el (AmuigI1CL, cap. cit. Trtul, cit. p. 296). Caci omul ramine chiar avind pe Hristos, eel ipostas fundamental dittator de putere, totusi un ipostas de sine.st,lti"itor ~i Iiber. Hrrstos, eel 111altat la

eel', dupa ce S-a eliberat de afectelo ircprosabilo ne ajuta si nona S[l rezistam afcctelor ireprosabile care ne indeamna Ia pacat cum a rczistat si El pe parnint si cu care 1101 r:~lminem dupa Botcz, cum a ramas El dUp[1 nasterc. De aceca, Hristos ramino mereu cu Iiccare din cei ce VOl' prin Duhul Sau, dupa intlltare Ia ccr, Intar'indu-ne in lupta noastra duhovniceasca eu afcctclc care VOl' sa nc duca la pacat. Dar, avlnd In vcdcrc slubiciunilc ramase In noi dupa nasterca din Dun, din viata dinaintc de Botoz, viatzi pe care El 11-a avut-o, El nc iarU""t si pacatele In care eadem dupa nasterea noastrii din Duh, in Botcz, daca ne pocaim pontru elc, daca nu r5.m1n('111 cu voia dospartiti de EL

Prin silinta de-a nu ajunge prin afecte la pacat si prin pocainta repetata, pontru pacate ropetate :;;1 pc rnasura lor, eel CE' credo In Hristos slabeste tot mai 111Ult putcrea ispitelor spre pacat ~;:i, cu accasta, putorea pacatului insusi. Caci :;i in pocainta so arata 0 puterc din puterea lui Hristos contrara p.icatului.

Sf. Maxim descrie si lupta lui Hristos, DC ])[11111nt, eu afectclc ire .. prosabilc si biruirea lor, 'ca s.i nc Tie ;;i nou[; pild», prccum arata cum, din starr-a in care so aIlCl El aeum in cer, ca Cel cc le-a biruit pe ele He dCl,:,i noua put ere sf"! Ie biruirn. lntrucit prin afectelc ireprosabile acceptato de Hristos in Iirea sa orncneasca, incoroau sa-L ispitcasca la pac at Inscsi puterilo diavolcsti, Sf. Maxim prezint.i topirca acestor Ellecte din El, totodata, ca 0 dezbr.icare de Elrie a insasi puterilor diavolcsti.

Sf. Maxim imparto acelc afecte 111 doua categorii : afccte de placcre si ~-l:t('cte cL_: durcrc. Dar Hristos nu avea din atcctele de p12icere,dec:1t pe cole care pricinuiesc durere omului, prin nesatisfacerca lor: trcbuinta de oboscala trupului, simtiroa loviturilor din partca capetcniilor iudaice si a ostasilor rornani. Satann a incercat sa-L ispitcasca,

ca 53 rae'S. din pictre piini, ca s~l-:;;i procure cell' de trcbuinta prin LlosireCl puterii de-a face orice, s~i se Ioloseasca de puterca stapinitoare

STUDII DE TEOLOGIE DOGJ\i/\TIC!\ ORTCmuxA

;;9

de-a scapa de osinda si de lovituri. Hristos a suportat necinstirca, smerenia, a suportat Iipsurilc trupesti, prin rabdarca fnamci, Dar a biruit acestc star i neplf:cutc, nu f;lri~i 0 mare c)'cutatr" C1Jn1 nuU:r;'i greutate a biruit si i1feete1e de durore propriu-zis cum a test frica de moarte si chinui-ilc de pe cruce. Prin aceasta, a dus si mai dcparte fire a omencasc.i la staroa 111 care a fost creat5.' si pe care CiT' fi trcbuit sa 0 actualizczc prin ofortul propriu al ornului,' ajunqind ornul doplin. Fi ul lui Dumnezcu a dus, astfel, si mai departc inorncnirea Sa, intarlnd Ilbortatea umanitatii sale, pontru ca SCI ajute ficcarui om, care se uneste ell El, SCI ridice la acest nivc-l firea lui.

In ins.isi '!reutatea cu care a suportat afectele, sc arata atit is pita rca];} trclita_ c10 EI prin mijlocirea lor, cit si efortul real pe care L-a pus in suportarea si, doci, in infringcrea lor. Iar aceasta da si ornului, unit eu El prin Botez, putinta sa Ie invinga, nelasindu-se dus Ia pacat. Cad, desi a luat firea noastra cu afectele ei ireprosabile, ca urmari ale piicatului, nu din ncccsitatc, ei de buna voie, El le-a trait ea pe unele co tineau in mod real de Iirea omencasca de dupa pacat. Dad! nu le-ar fi trait, 11-2r fi Iost in eomunicare reala cu oamenii obisnuiti si n-ar fi pus in Iirea , sa omeneasca puterea comunicata si lor de-a le suporta si ei, fad. de pacat, Desi Le-a luat de bunavoie, Le-a luat ca 0 lege a firti, Irrtiparjta in ea dupa pacat, Faptul de-a nu pacatui nu scoate pe dneva din cornuniunea cu oamcnii. Dar a suferi durerile de pe urma pacatului acelora si a nu trai cfortul de a suporta aeele durcri, il seoate din cornuniunea eu ei si din putinta de a-i ajuta sa Ie invinga si ei, prin sup ortarca lor. Daca Iirea noastr.i ar fi rarnas fara urmarile acestea ale caderii, ar fi luat si Dumnezeu Cuvintul 0 fire fara ele. Dar atunci 18 ee ar rnai fi trebuit ~a se intrupeze ? Ele trebuiesc suportate in firea noastra, ca sa ficLiruite si numai Hristos putca face aceasta de la Sine, ca sa ne dea ;;i noua putcrca sa lc invingem cu ajutorul Lui, suportindu-lc fara sa pacatulm.

Accstc afecte sint intarite prin ispitclc duhurilor role si ole fac posibilo ispitelo acelor duhuri. De accea si biruirca lor din fire inscamna si 0 biruire a acelor duhuri. Si biur irea 101' a fost rcala in firca lui Hristos, pentru ca El Ie-a trait real.

El a trait in mod durcros Ioamca, obosoala, loviturile in trup din legatura ell cosrnosul spatial, dar datorita si duhurilor nevazute, care se foloseau de cleo Deaceca, biruirea aeestor afecte a fost si 0 biruire din partea spiritului omenesc. Intarit de Dumnczeu, a ceca co putea devcni ispita din legatura spiritului eu cele ale lumii, prin Trup.

Sf. Maxim descric astfel, lnvingerea de catre Hristos a trasaturii patimitoare, "faril de pacat" din firea asumata de catre El, trasatura introdusa in fire prin pacat spre continuarea pacatului : "Facindu-Se asadar, Fiul lui Dumnezeu unul Nascut~i Cuvintul lui Dumnezeu, om deplin, spre a scoate firca (noastra) ornencasca din accasta strimbare a primei ci alcatuiri In Adam, pc care a avut-o din Iacerc, prin Iaccre, a luat ncpacatuirea si nestricaciunea, iar prin nastcrca introdusa, dupa aceea, in fire, din pricina pacatului, a luat numai trasatura patimitoare, insa fara de pacat. Iar Puterilc rele isi aveau, cum am spus, din pricina pacatului, lucrarile lor ascunse in tr.isatura patimitoare primita de Ia Adam, ca intr-o lege nccesara a Iirii.. Vazlnd ele in Mintuitorul trasa-

40

PR PH OF, DH, D, ST.'\'\lLCJ\F:

iura patirnitoare a firii cclei din Adam, datorita trupului pe care-L ;,vca, 01 inchipuindu-si eft si Domnul a prirnit le>;ea firii din necesitate, ca orico om obisnuit, 0i nu miscat de hotarirr-a voii Sale, si-an aruncat si asupra Lui rnorneala. Caci, nadajduim ca-L VOl' convingc si pc El Cl. prin patirna ceil dupa fire, si:[-,?i naluceasca patirna cea irnpotriva firii si s,·\ savirscasctl ceva pc placul lor. Domnul, ingi:iduindu-lc prima incercare a ispitirilor prin plaoore. LC-d L:cut sD se prinda in propriile he v iclenii \,1, prin uccasta. lo-a dczbri'lGlt dc· putcro, alunqlndu-Io din

intrucit a r.imas inacccsibil si ncatins de clc. Astfcl, a cistigat biru-

desigur nu pentru El, ci pcntru noi, pontru care S-i1 Iacut Om, punind in Iolosul nostru tot ci~tigul. Ctici nu a'/C:l pcntru Sine nevoie de incerr-ar«, Cel co era Dumnczeu ~i St.ipin si Iibcr de toata patirna. Ci a primit inccrcarc'i1 pontru noi, atr;~iQjnd la Sine puterea eC8 rca, prin primirea ispitelor pe acela care Sl' <;,\-L biruic pc El, ca pe

la inceout ..

Dup.i ce, :l'7'lcbr, pr in biruinta (lC;U])Ll prime: mc-rcarr. prin pld","," :t z;-ld:'lrnicit pl.inu! putori lor, dnmni ilo: ~i striplnirilor cclor rcle, Dornnul ie-d im;Ciduit s,'(-~i pun;'( in Iucru si ii doua momeal.i, adiCi\ S{1 vin[, si ClI inrorcarca cc le m.ri n'mii'isesl" CLl ispita orin duroro. In fclul ;rec;Ti:, dcscrtindu -si accstia, dcplin, in El voninu 1 ~stric{\eios Ell dlUt~(~ii lor. l-a ill'S COl oriritr-un Ioc, nirnicindu-I eu totul din fire. Asa a dczbraCH, in vromca mortii pe cruce, dornniilc 'oi stapinirilo intru'cit a rarnas ncinfrint de' durcri ... A <cos din fire Iaturn de durcrc a trClsi:lturii patide carl', f'ugind ornul en voia, din pricin., lil~itaj)i, G\ unul ce C"·' tiranizat pururca de Irica mor tii, SFIl'uia in robin placcrii, numai ;;1 nu.nai »entru a tr~li;' (C,Jlwcst. cul Tiuilas., cap. 2!, Filoc. cit. p. 63~G5). Nu pcntru 0 satisfactie sau 0 suportaro juridica a pcdcpsci pcritru oamonilor S-a fi1cut Fiul lui Dumnczou om, ci pentru ridicarca ei din strimb.it ura q';OiSt;-l 5i pontru Sc2l)Xll'('([ de monrtc Oii de dospartirca

C)" Dumnozcu. izvorul vietii. '

Sc:qxTca Iirii omcnesti, prin Hristos, Gin orizontul inchis ce se

intro pl;-lt('rca si durorca matcriala, miscarc cc sf.irscste in mod incvitabil in moartc, arat.i De om Cd cxi',t('nUl filCUU-l rxintru orizontul infinit ill lui DmrHW7.C'u. nil: trobuinta do-a in'vingc pEic'crilc si durorrle, cc uncle din altolc, ('XpliC:'l ~i nccc".;iLdc:{ tr.urii in istori« a pers'-).~ti.l':'lnr umanc.

Dar (,,11ll1 nu putoa invim;o prin sine, in tirnpul 'Ii in istoria in care traia, porrrirea spre placeri si fuga de durcri, in pl.iccri. Dr: accca, 5-a f:~.'ut Fiul lui Durnnczou om in timp :;;i 111 istcrie. Hristos a trcbuit sa 11L: aiba. ins.: sere' toato DE,cerill.' omului obisnuit Numai pri n Zu_',\sta Zl avut ~i putillt~1 de-a lc 'inving(' si, prin aceasta, putinta de-a prin suportaro, durerile mortii. El ri-a avut atitca placeri pentru

u S-i\ n.iscut din placori. Si, de accea, it putut invingc ~i durer ile Pcntru (21 cine ponte invinuc placer-ilc, poatc invinge si durcrile ce ,Cd' n,ISC din de ~i l a care tinde S;-1 sc Intoarc.i eel obisnuit eu 'ele,

cLlt;riUl sonsibili tatii mntcrialc cxccsivo a simtur ilor, c;olitC' de spirit. LH' putcrc:l do-,a lc invinge ::;.i IX' unc-le si pe altclc a avut-o Hristos, pentru (C'l purtatorul umanitatii si al sirnturilor ci era insusi Cuvintul lui Dumnczcu. El nu se lasa cuccr it de pl.iccrilc mator iale iritre altele

STUDII DE TEOLOGIE DOGMATICA ORTODOXA._

:;;i pentru c~l le cunoaste superficialitatea si perisabilitatea , nu se Iasa doborit de durori, pcntru cii ele nu pot clatina in El spiritul si pcntru 61 elc doschid poarta spro Dumnezeu, aratind fragilrtatea materiel. AUt atractia cxcesiva a placerii, cit si friea excesiva de durcri, arata coplesirca spiritului de matcrie. Eliberarca de amindoua arata puterea spirituIui si siguranta ce-o arc dcsprc vosnicia lui.

Pontru a rupc Iantul trccerii de Ia placcri la dureri si vice versa, in care so misca timpul dat ornului pe pamint si istoria data umanitatii si can.', in fond, Iipsoste timpul ornului si istoria umanitatii de orice sens, s-a f,lcut Fiul lui Dumnczcu om in istoric, ca atare, a aratat f010- sirca ei eel 10c uncle xe prcc;tltc:;;te vecinicia, fan'l afcctcle sau patirnile omului. El a aratat c;'\ ornul poate mainta prin ctortul ell.' biruire a accstui lant sprc odihna spirituals de clincolo de timp. Deci, ca poate Inainta spre ca )i orncnircn intrcaga. Prin aceasta, timpul si istoria pril11CSC un sens. Hristos a spart orizontul ingust al istoriei redusa Ia Iantul intrc placcri si durori truposti. In scopul acesta a venit El in istorie aratindu-ne putinta de rupcre :1 acostui lant. El arata prin aceasta si nccesitntea ca timpul fiocarei porsoanc si istoria umanitatii sa nu so prclungoasca Ia nesfirsit. Timpul ii cstc dat ornului pontru ca sa se rniste treptat sprc victoria asupra placerilor si durerilor. Dacc'l,ins{t, timpul ar fi nesfirsit, omul n-ur ajunge niciodata dincolo de placeri si de dureri. Timpul si istoria n-ar ave a In acest caz nici un sens. Fiul lui Dumnezeu so face om in tirnp, ca s.i-i dca timpului un sens, prin puterea ce le-o d,\ oarnenilor de-a ajungc, prin biruirea placerilor si durerilor, la viata vesnica, libcra de ole. Faptul c{t FiulTui Durnnezeu se face om cu trup, in tirnp si in istoric, arata ca trupul si materia nu sint singure si pentru cle, ci au ca tcmer spir itul si pe Dumnczcu, dar tocmai prin acestea sint chemate 101 0 cxistenta vosnica, insa coplosita de spirit si de Dumnczeu. Iar dac.i Dumnezcu ii d{l timpului si istorici si color cuprinse in de un sons, prin acest sfirsit Ia care sint duse, tot El Je da un sens, prin Iaptul ca le da un inccput. El retace, pentr u aceasta in Sine, inceputul si sfirsitul adevarat 011 tirnpului, El isi da sic-si, ea om, un inceput prin vointa Lui, deci, prin spirit, din iubire pentru oameni, si un sfirsit, prin nivolul spiritual la care ii duce pc oarneni, prin istorie , un inccput, din iubiroa lui Dumnezou pentru oameni si, un sfirsit, prin ajungcrca lor la El, din acecasi iubire pcntru oi.

a istorie, care erode C{l poatc fi si vrea sii fie prin ea, si 0 existcnta individuala, care crede crt poate Sil vrea sa fie la tel, prin ea, nu prin Dumnezcu, nu-si pot ClVC~l nici sfirsitul lor in Dumnezcu.

NUI11ai 111 villgillclu-se a sCilp{ifii de eel prin mai inaintc atractia aceasta

intrcnii evitc pcntru'[ avr-a

durorea ultima, san cea a mortii fitr3_ cautare

aratrndu-se, in accasta, C{l s-a invins de poate dl1CC pe cineva In Dumnczcu. Dar dccit Fiul lui D(_Ul111.CZ2U, ldcut orn, 11U din victoria asupra ci, si a durcri i, chiar

ultima durero P(~; care trebuic S~O

la este ce,'·1 a Hristos

clibcrarii de

42

PH. PHOF. DR. D. STANILO/I.E

r.csfirsit in rata Lui oameni, care nu au voit sa ajunga la odihna de prin dcp;:i:?irea placerilor :;;i durcrilor, prin putcrea covirsitoare a spiritului, plin de dumnezeirc, asupra trupului.

Dar iata ell vintole Sf. Maxim, despre nastcrca durcrrlor din pla-'-

c'~i. pina la durer ile rnortii, si despre victoria 101'l:n Hristos :

dupa cadere, toti oamenii aveau in mod natural placerea, a venirii lor pc lume, si nici unul ITU era Iibcr de nasterea prin placere. De ,aceea, toti plate Cl1.1 , in mod natural, durcrile Cl D(~ 0 datorio si CEl pe 0 dator ie suportau moartca de pe urma lor.

nu Sf? afla chip de scaparc pcntru cei tiranizati silnic de placerea ustiricata si sLiplniti in mod natural de durerile justificato si de

1:'t::~<':TtC2l cca ai()tjusti£icat~i de pe tur111C1 lor. Caci, desfiintarea

atotn'?~uvenit.t~, era trcbuinta de durerilo atotnecuvenito de pe urm.i lor, care sf isiau in chip jalnic pc om ... Iar, pentru indreptarea Iirri cc: patimca, trobuia SCl se isv{){leasca odurere si 0 111;0 artc , 111 acelasi si llCcU'/(:uitc :;;i nccauzato pe vreo vina, prin Iaptul de-a nu avea CCl anticipatie a nasterii, si necuvenita prin Iaptul de-a: nu fi '_ll'i'larC:t unci vieti patimase. Accasta, pentru ca durerca si moartea [' ')l:1CC:',lV,'l1iEl s} desfiinteze total orig inea atotnecuvcnita afirE din

si atotcuvcnit prin moartc, cauzat de aC2Cl origlrie. ~i

;:,'),\ ','; s,' he"! ncamul omenesc, iarasi, liber de placcre si de durere, L'ci1p:~!tindu-:;;i £ieeel cur.itcnia de la inceput, nernaifiind intinata de t1'aS3.i", [. Ci1f(' au patruns In fire a color supusi facerii ,?i stricaciunii.

Pcntru aceasta, Cuvintul lui Dumnezcu, desa vlJ':;;it dupa fire, 58 face

deplin., ~lf.lrd numai de pacat, ncavind citusi de putin placerea r\,,-,,:,itD eLL I)ljcc'n~ ... , en anticipatic a nasterii Sale, in timp, din femeie ... , eLL' insusindu-Si, din iubirca de oamoni, de bunavoic, durerea ultima ck Fe urrua aceleia, care estc sfirsitul Iirii. Tar aceasta a Iacut-o ca, sulcrind ncdrcpt, sCi desfiintczo obirsia noastra din placerea nejustifi-

can' ne tiraniza firca. Caci moartea Dornnului n-a Iost 0 datorie

iX, pclCdt, ca let ceilalti oarneni, ci, mai degraba, 0 putere opusa

ilC+c'i objrsii. De asemcnea, S-a gcut om, dar nu din placere, ca sa inl{:tUTC' cuvcnitul sfirsit al firii prin moarte, intrucit acesta nu. avea

1a :21 ca fire.

placerea nologuit.i, pcntru care a patruns acest sfirsit

F<lc '):+5-:1 dcci Dm:n112LCU GIll eli adovarat si a dat firii 0 alta obirdoua na9L2rE\ obirsic care 0 ducc, prin osteneala si durere, victii viitoarc. Caci, protoparintele Adam, calcind porunca

G dat firii alL:_~: decit cea dintii, eonstinddin pla-

C2rC\ ,dar HI1 111 prin durere ... Dar ILot a~:::_l[~i DOn_111Ul,

J~)~c'lndu-SL~ orn ~?i dind un alt inccput firii, printr-o aidoua nasterc, din si prirnind moartea atotcuvenita din. durerea lui ... Adam, de-

Ea atotnecuvenita, intrucit I1U-si avea ca obirsie a nasterii Sale atotnccuvcnita de po UrJTICl J:1(~~·scultarii protoparmtelui, a adus ambelor oxtremc : Ll obirsiei si a sf'irsitului fflpturii ornechipul lui Adam, ca uncle ce nu au Iost date de Dumnezeu.

Deci, precurn din pr icina lui Adam, care a infiintat, prin ncascultare, Iegea nasterii dill placore si, drept urmare a acesteia, moartea ca

oSITlc1a a firii 1'..1 toti cei cc avcau cxistenta din Adam, ... tot asa, din

STUDE DE TEOLOGIE DOGrvU\TICA ORTODOxA

pricina lui Hristos, care a smuls din fire cu totul legea nasterii , din placere si, prin urrnare, rostul mortii ca osinda a firii, primind-o de bum) voie numai ca osinda a pacatului, toti cei ce s-au renascut cu vcia din Hristos, prin baia renasterii din Duh, si au lepadat prin hal' nasterca da rnai Jnainto.iprin placere, din Adam si pazesc harul nepacatuirii de la Botez 9i puterea nemicsorata si ncintinata a infierii tainice in duh, prin legca poruncilor evanghelice, au in ei, dupa cuviinta, moartea ce se Iucreaza spre osinda pacatuluiv (QuCLest cui Tlialas., cap. til ; Trtui. cit ; p. 334-341).

F'iul lui Dumnezeu, nasciridu-Se ca om prin voia Sa, dar nu pentru Sine,ci perrtru oamoni, :-;i nascindu-Se nudin placore, n-are in Sine, ca om, nimh: cgoist. El e intrupat iubirii de oameni ai lui Durnnezou. In necautarea placcrii, arata nu numai puterca splritului, plin de Dumnezeu, asupra sensibilitatii matoriale, ci si iubirea desavlrsita de oameni,

Tot pe acestoa doua le arata 9i in suportarea fr icii de moarte si a durerilor mortii. Iubirea e mai tare ca ispita placerilor si ea friea de durcri. I ubirea c adevarata fOrla a spiritului, Mcut sa-si gaseasca bueuria in comunicarea cu Dumnezeu si in armonia necgoista cu toti e;;i eu toate.

Accasta 0 comunica Hristos si celor ce I se deschid prin credinta, nu numai pontru Cel are Iirea orneneasca comuns cu a noastra, ei ~i pentru ca de aceasta iubire Iata de toate a umplut, ca creator firea omcneasca, luind-o pcntru noi si dindu-i putcrea sfi Invlnga ispita spre plsceri si sa acceptc durerile si moartea din acceasi iubire.

Deci, comunicindu-ne ferirca de placcri si suportarea durerilor, ne comunica, de fapt, iubirea de oameni, sau puterile virtutilor, care se arata in tot ce Iacern pentru altii, eliberati de egoismul cautarli pElcezilor si al fricii de dureri. Cel ce iubeste pc altii alege osteneala si smerenia, straine de placorea comoditatii si. a slavei dosarto strains de plaeerile trupcsti r;;i iubitoarc de jertfa pentru altul fnsotilt~l de durcri. Caci, asa a tacut Fiul lui Dumnezeu intrupat ca om, pentru a ne da si noua puterca spre acestea, unindu-necu Sine si ea sa ne pregatcasca spre unirea desavirsita eu Sine, in viata de veci, cind ne vorn afla dincolo de orice atractie spre placeri materiale si de oricc dureri, cind ne vom afta desavirstt uniti cu totii in unirea dcsavirsita ICU }!:19i VGm trill neintrcrupta r;;i nernarginita bucurie a comuniunii cu toti:;;i prin toti, ell Hristos, si bl1C1IriQ "/c-Gerj.i prin tc):ate C1 lui Hristos. Nu wa rnai Ii 0 s<;.:sizare si .o traire a celor J1Ei teriale , separate de spiritul nostru si de suf'letele altora si de Dumnezeu. Va fi 0 bucurie, care incepe rle aici, »rin n.isterea, din nou, in Duhut Sfirit, Duhul cornuniunii ("1 FiLII 'iicu T:rL'd si cu sernenij nostri, frati ell Hristo-, ':'l irnpreuna Iii ai T1LlLj suprern.

Dar, am vazut c:l. infrinarca d2 Ia pI5cerilo matcriale, separate de cele spirituale, si purtarca ell r.ibdare a durerilor trupesti 11Ll cst« 0 simpla inditerenta, ci consta din acto ::;i stari de tarie spirituala. Ele il1- 1,'ireSC spirrtul. De accoa, Sf. :Maxim le idcntificii cu buna Htptuire priri

j:~_n'" Jl1 aminrloua ~Jclev~lrat21 'cale sui{():n'~:,

crueii lui Hristos, a carei purtare trcl::::lli'Q :-<'~i Sf. GTigol'ie (~2

_.' -0

PH. PHOF. DR D. STA.XILO.'\'E

1 "u ('{,rui stCipinire (putere) este jse urneri caci se 1'idici'i inlipreuna ell cC'icea" (Cm·. 4. Teol ; cap. 2), spune : "bc (bd! semnul puterii Domnului nostru Lsus Hristcs esto crucea, pe em: ~l put-tat-e pe umeri.i Lui, se cuvin., ,S[l stun ce a voit SCl arate cind a rinduit a se rabda acestea in chip t.ainic ... Uruaru] este dovada Iuptuirri, idr crucea, a nepistimir'ii, ca 'tIna ce oricinuiest» mortificaroa. Deci, Dornnul si Dumnezeul nostru ... inrplinind

amindou.l accstca, adica Iaptuirea :;;i nepasionalitatea (UpSEt de patimi) de.... {\ clr{.'t;\tccie C2 au safadl '~i cei ce asculta de E1. De aceea, a spus : Oricinr, cicr;c::;te aceastaputero (a crucii lVlelc), sa se Iepede 'de sine,

ia cruceaxi s,'l-i\li urrneze Mie; aciiCil, S;~l ia fCtptuirea omorrtoare a p:itimilcr. bun.:iiaica 0i Iibertatea de orice invidic ... C~lci,dnd purta10rul de :,"Jmne?i'~l iT1'I;"1\,',(o1' (Sf. Grigorie) zrce : ,.5e ridica irnpreuna ell crucea", SC>{.'L·!leSC C~~t pri n ~lce~lsta 112 Invata ca. intruoit fire;} Tationalaa oamenilor :", 'ui Ll[;tuirea ~i prin ncpasionalitnts (lipsa rie patimi), up.ita·,c:u ('1, :n-;(',m;n:\ Cil JYlsU;;;i Hristos Se 111a1ta impreuna, adicj Hristos ne .a,iuta '\;\ ne f~h'Cll1 ascmene.i L1J.i1 inaltindu-nr. treptat ::;1 -intr-o ;ClnuH11t[1'ordlne .. filpulr:: n21):'ltim:L~u. 1:1 cOl1'ten,pla·tidcU'l1(J'sc:H(Xlre a naturii si, 'de Ia St' mi::,cC[ mai departc, b tainicl cunoastere a lui Dumriezeu" biqu«, cap. ~_i7 ; Trcul: cit.p. ~4G).

\:j/lnd CI'UCCL1 purtnt.i I)C umori, Sfintii r>;~lbd2II'2 ~i outvrc.

CI c1l1alog;~1 cxprirna Sf. Maxim cind vede ri1:<.hgnire~. lui

f ,·\,tos cctindu-sc sau prl'lun\:(inc1u-sC', in alt mod :o;i grad,- inwirtu-

h;c' iicc::rui cI'l'dindos. In firxar I.e virtute e ~i putorc si rcnuntare la

viid 0 unire intre

i)l{lc'cri.

"uh·i. ficCdi'C dintrc rei C(~ au crezut in Hristos, rastigneste. imp't.uni'[ r.u sine D\' Hristos, rastigriindu-sc, adica, duhovniceste el insusi . eli Llristos, dupa puterca propriexi dupa deprinderea ~icalivirtutii atlate in d. Caci, f'iecaro i~i adapteaza rastignirea Ia un "It mod al virtutii, Unul S2 r.istignestc numai pacatului en fapta (renuntind leI placerca lui) si pe acosta il ornoara, pironindu-l eu frica de Dumnozeu. Altul se rastigneste ~ii patirnilor tamaduind puterile sufletului.. se rustignei:;;k,:;;i amf.giril prin simturi. Altul leap3J::Ei, rastianindu-sc. reLti:l af ectuas.i a sirnturrlor oucele sensibile ... Ahtul face sa lccetez!' . u dCS:'l\'irsirc lns~l,?i lucrarea rnintii. ,,?i, ca sa spun ceva si mai rnult, unul se rc',stigneste mtolopciunii f2lptuitoare prin ncpatimire si trece i.i contornplatia naturala in Duh, ca de la trupul lui Hristos, la suflctul Lui. Tar altul moare si contemplatiei naturale ... ce se misca in jurul lurrurilor. si so muta la tainica initicre uniforma :;;i sirnpla in lui Du mnczcu, ca de la suflctul lui Hristos, la mintea Lui. sfirsi l altul se r idica si de la aceasta, la negraitul indcfinit, inlaturind totul prin negatia desavirsita, ca de 1<1 mintea lui Hristos, la dumnezeirea Lui. FicC1T'C ar e pC' Hr istos ... potrivit eu puterca sa :;;i eu harul Duhului da.ruit lui dupa vrcdnicie, fD.c-in:clu-~i, pe masura :S:1, urcusurile 1nmortificarca fata de toate- (Ambigua, cap. 123; Trost. cit.

In tot urcusul spiritual, ernul are, astfel.iin sine, pe Hristos sau aiUl iubirc a Lui; dar pe Hristos aflat 1a alta inaltime in purtarea crucii.

Prin cr~,ICC Ilristo.s

urcll umanitatea sa plnA la culmea indumnezelrii

STUDII DE TCOLOGIE DOGMATICA ORTODOXA

45

2[, nedesp[trtita de duhul ide jerU[l. $i asa face ~i olDulcare are pe Hristos in sine. Cad El da color ce cred in El puterea sa-si insuseasca (Ti_LCa Lui in urcusul lor. Fiul lui Dumnezeu nu ne mintuieste fara sa nc ajuto sCt ne curatim de pacate si si't ne inaltiim prin virtuti 9i prin cunoastcrca tainica co le urmeaza, Ia unirea eu Dumnezeu, dindu-ne puterea sprc Q contribui S;i noi la acest urcus, din stare a In care ne aflam

din ceca co face El insusi ca om,

Cuvintul lui Dumnczcu s-a Iacut om far:'t de nacat si a savirsit, it om, cele ce trebuie su Ie savirsim si noi, Adic;,L a savirsit numai ,:,'lc si [1 :privitin chip nepiHima::; toata crentia, deci ca pe un trans','nt al lui Dumnezeu, $i tot co a realizat El in acest urcus intiparind .ulrnca lor ill urnanitatea Sa, ne-a invatat S,l ne Iacem ~i 5;1 Ie facem

" nu numai prin pilda Sa, ci :;;i prin cuvintelo Sale, prin care ne

,; invata, dar ne d{l si puterca sa ne silirn S[l devenim asernenea Lui.

Cuvintul ipostatic dumnezeicsc se talmaccsto ~i ni S8 comunica pe Sine. lucrator in unanirnitatea So. si ar:[ltat in ea pr ln cuvinte omenesti. Sf. Maxim spune aceasta in dif'erite felud, mai ales in Capete iiespre cusioasteren. lui Duituiezeu $i ititriiparea Fiului lui Duranezeu", Odata, SPUilC Cd nu numai El, ci si Tatal ~i Duhul Sfint sint prezenti in starea urn.mitatii Sale si 'in cuvintele ei. Caci, uncle se rostcstc un cuvint, e si porsoana care-I rostcste, dar si cei cu care cstc ca unita. Nu e cuvint idLC, persoana si fard legatura 'intre persoanc, Nu auzi cuvint vorbit,sau

far[l S[l cugeti la persoana ce I-a rostit sau scris si tar{l so. traiesti ei cu alto persoane si cu tine.

"Cuvintul lui Dumnezeu <;.i al Tatalui se aWl tainic in fiecare dintrc poruncilo Sale; iar Dumnezeu Tatal SE: aflii intreg, nedespartit, inintreg Cuvintul, in chip firese. Cel co prirneste, prin urmare, porunca dumnezeiascgsj 0 implineste, primeste X'uvintul 'lui Durnnezeu afii'itor in ea. Iar eel ce a prim it Cuvint prin porunci, a prirnit, totodata, prin £1 pc Tat.'11, care se ami in El si pc DuhulSfint, care S8 afla in

'in chip Eresc" (Capcte despre cunoCl{itere, II, '(1). Cuvintele Cuvintului cbmnezeiesc eel inku!pat n€ sirrt si cale, caci, urrnindu-Ie .prin virtuti ftC :facem asemenea Lui, fiindca se talmaceste pe Sine insusi prin ele :

"Cuvintul lui Dumnezeu este cale celor co strabat bine drumul virtutii Iapte ... si-si indreapta pasii spre Dumnezeu" (Op. cit. II, 68). Cuvintul lui Dumnezeu, luind trupul omenesc, a luat prin el ~i (>:.vintele omencsti, prin care ni se comunica pe masura noastra. Deci,

sint 0i ele un trup sau 0 prelungire a trupului. "Cuvintul lui Dumnezeu St' nume~te~i trup, numai f iindca S-a intrupat, ci si Iiindca T'umnezeu Cuvintul eel simplu, care era la inceput la Dumnezeu Cii Tatal :;;i avea in Sine limpezi si dezvaluite modelele tuturor, necuprinzind asemanari ':'[ ghicituri, nic] povestiri alegorice, cind vine laoameni, care nu S8

apropia cu mintea dezbracata, de cele inteligibile dezbriicate, desfacindu-se de cele obisnuite ei, S8 face trup, imbracindu-se si inmultindu-se in varictatea istorlsirilor, ghiciturilor, ascmanarilor si cuvintelor intunecoase. Caci, Ia prima intilnire, mintea noastra nu sesizeaza Cuvintul

dezbracat, ci Cuvintul intrupat, adica in Ielurimea cuvintelor, fiind Cuvint prin fire, dar trup Ia vedere ... Caci, Cuvintul se face trup prin n2care din cuvintele scrise" (Op, cit. II, 60).

46

PRo PROF. DR. D. STANILOAE

Dar cei ce inainteaza in intelegerea spirituala, "riizuind grosimca cuvintelor prin contemplatiile mai subtiri, ajung, in chip curat, in Hristos Cel cur at, pe cit este eu putinta oamenilor ... Accasta, datorita apropierii simple a mintii de Cuvintul, prin inlaturarea acoperamintclor de pe AsHe1, am inaintat de 1a cunoasterca Cuvintului dupa !rup, 1a slava

ca a Unuia Nascut din 'fatal" (Op. cit., II, 62). Dar Il trairn pe El ca Persoang apropiatj de noi, ca neinrtTup3t,ea transparent in trupul Lui, de venit lumina, ca pe Tabor.

Chiar in relatia eu 0 persoana umana putea inainta de 121 CU11039- terca ei prin multe euvinte, 121 simtirea simpla a existcntei intensive, adinci, de necuprins in euvinte. Am inaintat 121 simtirea ci ca izvor 31 cuvintelor, ea si cuvint viu, indreptat spre noi in Intregimea lui, ca Persoana purtatcaro a tuturor cuvintelor si a tuturor sensurilor cornunicate.

Dar Cuvintul ne ridica 121 asemanarca si unirca eu El, nu numai prin nasterea noastra in Duh, ascmanatoare nasterii Lui, ci~i prin invierea si inaltarea Lui eu noul trup.

Vorbind de faptul, ca Fiul lui Dumnezeu face :;;i El, pe om, me',! al .Sau, Iaclndu-Se om, Sf. Maxim explica de ce Hristos invie cu trupul indata dupa moarte. El face aeeasta ea sa arate ca El voiestc accasta inviere a Lui, din puterea Lui, pentru di de ea depinde si irrvierea noastra si nadejdea ca vom invia si noi. Altfel, n-am mai crede ea vom fi desavirsiti ca oameni intregi ; sau am soeoti ca aeeasta se va intimpla vrcodata prin vreo lege, careia Ii este supus f;ii El. In acest caz 11.-31' mai fi Mintuitor, ci si El ar fi un mintuit, in baza vreunei Iegi mai prcsus deEl. Numai un Dumnezeu personal, deci desavirsit libel', e mai tare ca moartea, mai tare decit ea, chiar ca om, pentru ca n-a fost robit in ilihertatea Lui de pacat. $i ne arata aceasta si noua, lnviind 'indatil moarte .:

"Dar Hristos nu e dus de acestia (de oameni), ea modele ale desavirsirii Lui, la depunerea trupului, Cine ar mdrazni macar+sa cugcte aceasta ? Pentru ca El nu urrneaza altora prin inaintare, pc calca spre dcsavirsire, fiind, dupa fire, singurul atotdesavirsit si Iacatorul a toata desavirsirea ; nici nu asteapta sa primeasca desavirsirea impreuna ell altii, 0 :data ce nu e del()c asernenea, in nici oprivinti"i, nici unei , in trobulnta de inaintare, ca s,~ depuna si El cindva Iirea trupului, cind inaintarea suprema va produce ca ;;i Ia eeilalti depuncrea trupului, in acest caz nu ar rnai fi Conducatorul si Mintuitorul celor ce se mintuiosc. Caci n-ar rnai arata in Sine, In chip tainic, odata o;;i pentru ktdeauna, tina desavirsir li noastre. Ci, S-ar arata si El ca fiind 1.1n1.11 din eci ce se mintuiesc ii sint condusi spre mintuire' si au nevoie de

Pr in aceasta 31' arata in Sine desavirsirea, spre care 'lind toti cei ce slnt prin fire partasi de ra~iune ... Dar dumnezeiescul Apostol II numestc pe El Condueatorul si Desavirsitorul mintuirri noastre (Evr. X, 10). El e Cel ee S-a intrupat pentru toti, ca sa mistuie in Sine pacatul nostru si CEl sbi se dea IDe Sine tuturor color ce vad in El chipul ,?i exemplul vietuirii virtuoase. El indeplineste intii, prin Sine, eele ce sint de spus si de raeut spre pilduire ncua, inviind 0;;1 inaltindu-se la ceruri

STUDn DE TEOLOGIE DOGMATICA ORTODOxA

47

,-;;i )2Z1n(1 111 trup Ia dreapta lui Dumnezeu Tatal. Aceasta, pentru ca ~i noi, murind, sa nadajduirn sigur ca vom invia "li vom vietui despartiti de ~()ata moartea si de toata coruperea si ne vom inalta Ia ceruri si vorn

cinstea $i slava cca intru Dumnezeu si 'I'atal, prin rnijlocirea insusi ; ::,;i petrecerea foricita impreuna eu El, cind nu Yom avea s;j~upCJrElm depunerea trupului in nici un fel. Caci, Cuvintul Sfintei Scripturi nu ne 111Vata accasta, nici in Capetenia mintuirii noastre nu am vazut s.i se fi intimplat aceasta" (Arnbigua, cap. 112 a; Trod. cit. p.

SL Maxim se pronunta si in aceasta respingere a idcii de depunerea dcL,litiv:l a trupului, sau in aceasta afirrnarc a invierii imediatea .lui rmpotri va origcnismului.

Dar, precum In invierca lui Hristos vede asigurarea invierii noastre, pentru vcci, cu trupul, tot asa in irialtarea Lui vcde Sf. Maxim. asigurarca participarii noastre vesnice 13. plinatatea vietii ce-o primeste El si eel om, la drcapta Tatalui. Dumnozeirea lui Hristos, cu care este unita firE'", noastra in El, intr-un ipostas, ne asigura si prin inaltarea Lui vesnica odihna in El datorita unrrii noastre ell El prin firea omeneasca, impotriva teoriei origeniste. Firea umaria nu exista in sine in Hristos, ci c a ipostasului care e si Dumnezeu. Acest ipostas traieste ::,;1 in, fire a Lui orncneasca fericirea dumnezeiasca fara sfirsit si i.ne-o comunica ::;>1 noua.

Daca, Hristos, co. am este pirga firii noastre ridicate la Dumnezeu :;1 Tatal si intr-un fel aluatul intregii fr amintaturi si caatare,este ridicat 10. Dumnezeu si Tatal eu intreaga umanitato a Sa, odata ce Cel ce. hind Cuvintul, niciodata nu a iesit si nu iese din stabilitatca in Tatal, sa nu no indoim ea Yom fl si noi, potrivit cu cererea lui catreTatal, acolo undo este si El insusi, pirga neamului nostru, Caci, precum a coborit El pentru noi, in chip neschirnbat, si S-a Iacut om ca noi, Iipsit fiind numai de. pacat, si a desfacut in chip suprafiresc legile firi], a9a vorn urea si noi, ca urmare a acestui Iapt, din cauza Lui, ~i no vom face dumnezci ca El, prin taina harului, neschimbind nimic din fire.,$i. asa se umple, iarasi, lumea de sus, madularele trupului adunindu-se, . dupa vrednicie, linga cap. Fiecare madular (fiecare credincios) prime9te,adica, prin apropierca 111 virtute, locul cuvenit lui, datorita Iucrarii arhitccturale a Duhului, completind, in chip arrnonios, trupul Celui ce plineste toate in to ate, trup ce umple to ate si S2 implineste 'in toate' (.!-lmbigua, cap. 96 ; TrciCl. cit. p. 242).

Toti crcdinciosii se vor simti una III Hristos, si-L vor simti pe El toti irnpreuna si, totusi, fiecar~ va simti aceasta unitate pe masura .inaltarii dobindite in cursul istoriei, prin virtutea si cunostinta Ia care S-C1 ridicat IJri11 virtutea sa.

'I'oata omenirca credincioasa din cursul istoriei va forma, in vesni-

un singur trup tainic al Lui. Acoasta-i valoarea C2 0 d;;1 EI intregii istorii, pentru veci, Dar in trupul Lui, Iiecars credincios va constitui un madular deosebit, eu valoarea lui, un madular care se va bucura de viata trupului intreg, pre cum si viata intrcgului trup se va bucura de viata Iiecarui madular. Si viata mtregului trup l$i va avea izvorul de

43

PR PROF. DR. D. STANILOAE

bog;1tie nesfirsita in Hristos, Capul intrcgului trup. Accasta insearnna ea Iiccarc crcdincios va aduce ceva propriu trupului intrcg al lui Hristos, Iolosind in mod propriu ceca ce primeste din El, ceva ce provine riin unicitatea persoanoi lui, care se resirnte in veci si de timpul propriu in care a trait.

Precum istoria intrcgii umanit.iti 'i-a rosimtit de ficcarc pcrsoan.i umaria si Hecare persoana umana, de istoria intregii umanitati, i1:j:' ~E va resnnti, in veci, f'iecarc persoana umaria care a crezut in Hristos, de istoria mtrcgil umanitati si aceasta de fiecare persoanil,lntrucl't a invatat de la cei dina in tea si din timpul sau si a Iacut bine color din apropicrca sa si a invatat pc cei din timpul SdU si de dupa ca. Dar ~i Hristos insusi a lucrat in fiecaro, prin toata istoria, in mod mijlocit, si prin cei din aproperea sa in mod "nemijloct". Valoarea color dinaintca sa 0 arata persoana umaria, prin pomcnirca lor si prin rugaciunilc pcntru oi. Dar prin accasta invata persoana umaria si pc cei de dUj)C1 ea, S1'1 [ace"; ccea co face ('a, indernnindu-i SL1-!:Ii arate!:li ei crcdinta in Hristos, 111Vd- 1,atil de la ea, ca sa 0 pomeneasca si sa se roage pentru ea, crezind ca pot ajuta la mintuirea ei prin Hristos.

Valoarea unica a ficcarei persoanc, in cadrul istoriei intregii urnanitati, valoare cc so va arata lumiriind in veci, L,;>i are ternciul in unicitatoa ratiunii ei in Dumnozeu Cuvintul, Ratiunca tuturor ratiunilor, care va aduna in Sine pe toti cci ce s-au apropiat de ratiunile lor din El, prin crcdinta lor in El si prin vietuirea lor istorica, conform ratiunilor lor din El.

.Deci, Iiecare dintre ingcrii si oarnonii inzestrati cu minto 'ji eu ratiuno cste si se nurneste parte a lui Dumnezeu, prin insas! ratiunea dupe) care a fost creat, cad este in Dumnezeu si la Dumnezeu, pcntru ratiunca lui care preexists in Dumnezeu... Dar numai daca se misca potrivit ei, va fi in Dumnezeu, in care preexista ratiunea lui, ca obirsie ,?i cauza". Si cine nu ar cunoasto (prin ratiunc !:Ii intelepciune) multele ratiuni ca Una, prin referir'ea tuturor 1a Ea, care exista prin Sine in ncamestecat ? 1211' ea este Cuvintul Iilntial si ipostatic al lui Dumnezeu si Tatal, ca obirsie !:Ii caUZR a tuturor" (Ambiqua, cap. 7 d ; Triul,

p. 81, 80).

Dar miscarca ficG'irei persoane umane, conform eu ratiunea ei din Dumnezou Cuvintul In rastimpul istoric in care ii este dat de Accla sa se misto spre El, sau spre ratiunea sa din El, se face datorita si atractiei ei de ci1tre Dumnczcu Cuvintul sau a ratiunii ei din El. Iar aceasta atrac-

are si Iorma unui dialog al lui Dumnezeu Cuvintul en fiecaro pC'J'soana umana, in cursul miscari i ei, in tirnpul ce i s-a dat In istcric. Psin dialogul acesta, DU1l111eZ2U Cuvintul cere mereu fiecarei persoanc

si\ se T1'1 con:[(J~"'111 ell ratiunea ei din El si iritr-o armonio cu persoanelc ~i Iucrurilc QIe carer r atiuni se afla, de asemenea, 111 El ~i Sl11t aduse VTcn"JC(1_ ~i in prcajma porsoanei respective .. A .. ccasta

,1 lui Durnnczou Cuvintul 0

prin datoria co 0 Si111tC de a Iucra 111tr-ll11

de dczvoltaro rcala a colorlaltc perSOilnc "I conL:LTl ell buna rinduiala a naturii din jurul lui.

STUDlI DE TEOLOGTE DOGMA TICA OHTODOxA

Nu exists persoana care sa nu simta accast.i datorie. Iar accosta insoamna ca nici una nu e in afara atentiei lui Dumnezeu Cuvintul. a c1ialogului purtat de El eu ea si eu toti, a vointci si lucrarii Lui prin care vrca sa 0 duca pe ea si pc coilalti tot mai aproapc de Sine,

tindu-i pentru unirea deplina cu El, sau spre indumnezcirca lor ill vcsniea. E 0 lucrare a lui Dumnozeu Cuvintul, atlt asupra Iiccarci per"o"ne urnane din tirnpul, ei, cl,t si asupra intregii istorii. Pe toti ii dl(,;lm~l s{, creased in comuniunca intrc ei si eu Sine, ca <iii .1junga' 1.1 desavirsita «omuniune in viata vesnica. Ii cheama si-i ajuta la accasta pe :oti, mainto de intruparea Sa ea om, prin constiinta lor, iar, dintr-o rnai marc apropicro, pe unii dintrc oamoni prin proorocii Vechiului Testament. D:tr, dineea mal marsnpropiere si in modul eel mai dar Ii cheama ca Ccl . co Iacindu-se om si, raminind, astfcl, dupa inviere eu noi in (hip ncv{t/'.ut,i~i afirrna continuu si-si adapteaza imprejurarilor noastrc ellvintolc Sale, grdite odinioara pe pamint si ramasc in Evanghclii si in traditia apostolicii, cuvinto insotite neincetat de puterca Lui.

PAn TEA A II-C'l

CRITICA FAcUTA MO:NOFIZITIS1VIULUI

DE CATRE SFINTUL MAXIM lVIARTURISITORUL.

a. Se pare ca 111C'linte de alcatuirea partii din "Ambigua" ill care scrie desprc cele doua lucrari in Hristos, Sf. Maxim a seris, din Alexandria, Epistola ciitre demnitarul imperial loan Cubicularul, combatind in ea monofizitismul lui Sever. Acesta aderase la edictul imparatului Zeno, de Ia 482, care proclarnase 0 formula de uniune intre monofiziti si ortodocsi si Iusese, de aceea, la 512, fic\cut patriarh la Antiohia, dar la 518 fUSCS2 alungat de acolo si venise in Alexandria, undo sustinusc, impotriva lui Iulian de Halicarnas, un monofizitism mai modcrat (sau un trup stricacios al lui Hristos - jtartolatru) fata de Iulian, care sustinca eil trupul lui Hristos a fost nestricacios - aftartoclochet.

Se pare ca monofizitii din Alexandria, aderenti ai lui Sever, urmind exemplul aceluia, se aratau si acum dispusi pentru un compromis Ia care se gindea imparatul Eraclic, care cerca recunoasterca de catre monofiziti ~i de catre ortcdocsi a doua firi in Hristos, dar 0 unica lucrare. In scopul impunerii acestui comprornis, imparatul Ie acorda monofizitiler din Alexandria 0 atentie deosebita.

Pr ilejul concret al acestei scrisori, l-adat Sfiritului Maxim, aparitia in Alexandria, a unui anumit Teodor, ce se dadea drept eancelar imperial, care aducea 0 copie a scrisorii trimisa de imparatcasa Patrichin, lui loan Cubicularul, prefectul Africii. In scrisoare, imparateasa cerea eliberarea unor calugarite aderente ale lui Sever, dintr-o manastiro din Alexandria si arab vointa de impacare a curtii Imperiale cu monofizitii. Era 0 scrisoare des pre care loan Cubicularul nu-t anuntase pe Maxim, 1111:1'-0 epistola anterioara a lui. Ba, Sf. Maxim chiar auzise C;3. prefcctul socotoa scrisoarea aceea Ialsa si pe aducatorul ei ea pe unul co se dadea canc.ilar :f<;3.1',1 sa fie. Scrisoarea, S2 pare, Cd Iusese trimisii inainte de 632, cind imparatul a incheiat pactul despre 0 singura lucrarc cu patriarhul din Alexandria, Cyrus de Phasis. Caci, scrisoarea aceasta premer::_;e, unei alte scrisori a Sf. Maxim catre Petru din Alexan-

in care 11 ruga pe acela S;l rccomande T-)2 diaconul COrt011, patriarhului C~i11 Alexandria, ca pe 1.111. bun sustinator al dreptci crcdinte,

Iapt ce nu avea loc decit mcepind din 632.

Sf. Maxim 11U credca nici el ca acea scrisoare poato fi de Ia imparatcasa Patrichia, cunoscindu-i fermitatea in dreapta credinta. Inca nu S2 Cd la Constantinopol au inceput inccrcarilc de impacare cu 1110110- fizi:,ii.

Dar tulburarea pe care aeea scrisoare a produs-o in Alexandri-a, inEdnd propaganda monofizita, l-a facut pe Sf. Maxim sa scrie lui lean

CHITICA FACUTA MONOFIZITISMULUI

Cubicularul, aratindu-i gre~elile si consecintelo monofizitisrnului sevedan. El staruie asupra doimii color doua firi ale lui Hristos, pc care :1'C01 monofizitism urmind, unei scrisoria Iu! Sever. din' 512, le fU:j'Cl (a se vedea O. Bardenhcwer, Gesciiiete del' altkirchlictie Literatur, vol. IV, p. 338), bazat pc expresia Sf. CLTil: ,,0 fire a lui Dumnezeu, Cuvintul intrupat", Sever ~i aderentii lui refuzau expresia "doua firi: in Hristos, pe motiv cii ea introduce 0 separatie intre ele, asernenea lui Nestorie, desi prctindcau ca recunosc deoscbirea intre trupul lui Hristos si durnnezoirea Lui. Sf. Maxim arata ea doimea firilor nu so opune unirii lor in ipostasul eel unul.

Sf. Maxim II marturiseste, 'in Epistola aceasta, po Hristos DUIIlnezcu dcplin si om deplin. "Caci, fiind :Mijlocitor intre Dumnezeu ~i oamcni (I Tes 2, 5), trebuie sa pastreze unitatea de natura cu colo iritre care mijlocestc, fiind amindoua" (P.G. 91, Q01. 468). Cu citato din Sf. Ciril, arata c'i, desi, acela Ioloseste expresia ,,0 fire a lui Dumnezeu Cuvintul, intrupat-, impotriva lui Nestorie, care tinea la cele doua firi despartitc, n-a negat cole doua firi in I-lristos. Caci, acela zice in Epistola catre Evloghie: "A~a si Nestorie, chiar daca spune doua firi, indicind ,;eoscbirea trupului si a lui Dumnezeu Cuvintul, nu mai marturiseste si unirea lor cu noi. Iar noi, unindu-Ie acestea, marturislm un Hristos, un Fiu, si, cleci, 0 fire a lui Dumnezeu Cuvintul, intrupata". Pe baza acestui citat si al altuia din Sf. Ciril, Sf. Maxim conchide: "Deci, precum am spus, cci ce voiesc sa fie, cu adevarat, binecredinciosi, trebuie sa marturiseasca <·0 fire a lui Dumnezeu Cuvintul, intrupata-, ca sa aratc prin accasta unirea extrema, dar sa spuna, iarasi, douii jil'i, ca sa se arate cleosebirea celor adunate impreuna si pastrate neamestecat dupa unite. Cad Parintii, in chip cuvenit, n-au obisnuit sa arate prin alta expresie deoscbiroa« (P.G. 91, col. 480).

Fata de refuzul monofizitilor severiani de-a recunoaste, pentru dcosobirea intre dumnezeiesc si omenesc in Hristos, .mumarul de do U <"I £i1'i, Sf. Maxim spune : "Tot numarul este aratator al deosebirii ~i nu. al impartirri'' (Op. cit., col. 477). Sau: "Deci, indicindu-se citimea(prin numar), nu se produce, sau nu se introduce impartirea.vcl se arata citimea si S8 indica deosebirea" (P.G. 91 col. 477). Astfel, justificind atit cxpresia "doud firi", cit ;;1 ,,0 fire a lui Dumnezeu Cuvintul, intrupata", Sf. Maxim spune : "Deci, daca unirea a ramas pururea, dar ramin si cdc: unite pururca neamestecate, adiea se pastrcaza si deosebirea celor unite, motiv pontru care a fest folosit numarul de Parinti, cum nu e nccesar, daca exista si rarnine si se pastreaza pururea si unirea si cele spre indicarea celor unite si, iarasi, sa se marturiseasca ,,0 fire a lui unite si deosebirea lor, sa se spuna in' chip binecredincios si doua Dumnczeu Cuvintul, intrupata", spre indicarea unirii dupa ipostas, dat Iiind ea nici una din aceste expresii nu se desfiinteaza prin cealalta, cum pare uncra, care-si Iac din neintelepciune un argument al ricin-

tclcpciunii'' (Op. cit. col. 480).

Sf. Maxim arata prin unele exomple (zcce oameni, 0 piatra vopsita in mai multe eulori), Ei''t toate ccle din lurne, dar si Dumnezeu, unesco in ole unitatea cu multiplul sau cu numarul in diferite feluri. E una si planta in ea ~i cu celelalte plante si cu apa, aerul, pamintul.

PH. PROF. DIl. D.S·L\N ILO.\E

De visemcnea animalul. Omul estc ~i 01 0 unitatc, dar 0 si rnultiplu in SH1" .,,1 en ccilalti oarncni. Tot universul C 0 unitatc $i 0 multiplicitatc num.u-ata. Unitatca nu dcsfiinteaza numarul, numarul nu desfrinteaza unitatoa.

Dar $1 in DUml1C'ZCLl cstc 0 unitatc, ins.; $1 un num.ir, care indica c(~i~-~' trei Porsoane.

Dar si intro Dumnezcu ~'i lumc C "I o doirnc ~i () lc:;,\tur;j GIrL' le Caci, Iurnca nu PO:1tC ii si sta far;} puterca lui Dumnozeu. D:(1' cbe~i mtrc toatc cck din lurnc cstc intr-un fel 0 unitatc de rratura, chid!' in om cste 0 asticl de unitato de natura, numarul rclerindu-se l.t componcntclc ci, intre Dumnczsu $[ lumc nu mai ostc in nici un fel o uriitate c1:· natura, c~lci lumea nu provino din Dumnczou f{lrt! voia Lui ; sau El e transcendent lumii In cal itato de Creator al ci, prin voi nta si putcrca Lui.

Dcci, numarul indica ditcritc dcosebiri ;i leg,Uura lui ell unitatca

Dar unitatca intrc Dumnczeu eel' Creator ;~;i Iumca creaL\implicind ~,i cea mal categorica deoscbire de; naturi, d{l si num.irtriui vde , sensulcel mal accentuat.

Uniratea maxima intro Dumnezcu si lurne s-a realiza L in Hristos, intrc fire a dumnczeiasca si cea omeneasca. Dar ea lasa si dooscbirea lor de natura intacta, caci l.ulitatea in Hristos nu s-a realiz~t f{tnl vola Lui ill oaza vreunoi legi generale.

Refuzarca numarului in Hristos ar desfiinta deoscbirca intre dumnozeire si umanitate, in scns panteist. Dumnezeirea n-ar mai fi in acest caz dum~ezeire· si nici umanitatea, umanitate. Mintulrea cclei din urrna ar f i una cu desfiintarca ei, iarunirea dumnezeirii ell umanitatca ar desfiinta durnnezeirea ca dumnezeire.

E un lucru uimitor ea Fiul lui Dumnezeu unesto in Personna Sa umanitatea - lipsita 111. ea insasi de orice putere --- cu dumnezeirea Sa atotputernica, dell' tocmai prin aceasta arata cit de mult 0 iubeste si ce valoaro Ii da umanitatea. Dumnezeu .iubeste umanitatca, ca sc face Subiectul stirilor ei, traindu-L cum le traiesc eu pe ale mele, si traind, prin aceasta, relatia eu oamenii, cum 0 traiesc eu, dar restabilind-o in to at;} cal dura ei, mai mult decit 0 traiesc eu eu copiii, eu parintii, cu fr atii rnei. Cad, puterea lui Dumnezeu se araEiE)iin Iaptirl dl da omului creat, din nimic, astfel de simtiri, pe care le socotesto vrednice sa si Ie insuscasca si El sau ea se "inomene~te(' Dumnezeu, insusi. Dar la ce inAltime ridica Dumnezeu umanitatea Sa si, apoi, a noastra, Iacindu-Si-o proprio ~i comunicindu-i toate cele ale dumnezeirii Sale, adica indumnezcind-o, farii sa-i dea calitatea de izvor al indumnezeirii ei. Si numai accasta inaltare a urnanului ii da acestuia sonsul pe care l-a facut Dumnezeu, sa-L caute in El.

Dar nurnai ° Persoana a unui Dumnezeu in 'I'reime poate uni firea eea una, a acelui Durnnezeu, eu firea umaria comuna m;ei multimi de oameni, dar Iacuta proprie Persoanei Sale. Cad daca ar fi 0 singura Pcrsoana durnnezeiasca, ea ar arata ca-si unests fire a omenoasca dintr-o nccesitate interna, pe cind existind trei Persoane si doua ncunind firea omcneasca eu firea dumnezeiasca, arata eli nu 0 necesitate a dumnezeirii ii impune aceasta unire. Iar daca Personna divina respective s-ar

CHfTICi\ FAcUrA MONOFIZITISMULl.:I

uui ell umanitatea dintr-un singul' om, ar dosfiinta persoana acoluia, Sin t unirca cu ea at' fi 0 rclatie care nu duel.: pina Ia maximum lcg[ttura lui DU:TlDCZCll cu ornul. St, in ambelc cazuri, aceast.i unirc n-ar fi mintuitoarc pontru coilalti oamoni. Numai fD.cindu-Sc om 0 singura PcrS!)~1ntl dumnezciasca, Cit mtra in rolatie de natura cornuna, dcci maxima :,' 1 c('iJal~i oamoni, rarninind 9i Durnnezcu, putindu-i mintui si pe ei pe ci In leg[ttur[\ intima ee-o are ca, ell celclalte Pcrsoaue

Continuindu-si argumentarca, Sf. Maxim spune ea principal e sa :-)<~ cti dumnczeirea si urnanitatea .s-au unit "in mori nc"in1p£'lrtit ;:i ncamestecat in ipostasul eel unul al lUI Hristos, fie cii S0 Ioloseste ("{ "clr)UEl Eri", fie ,,0 fire a lui Dumnczcu Cuvintul, intrupata''. N,'s[ori Iolosca 9i 01 oxpresia "in mod nelmpartit-, dar intclcgea prin aceasta ,,0 unire" de relatie, de identitnto in vointa intrc firile subsis-

L~in douti ipostasuri. Monofizitii, refuzind exprcsia "in doua Iiri", Dr't!:au cd nu in tel c;; cxpresia "In mod ncimpartit'' unita ell ncameste('.'l;"C(\. $i nici nsstcrienii nu Ioloscau expresia "douet firi intr-un ipostas". Nestnricnii si monofizitii erau una in a l1U primi c unitatc a doua Iiri intr-un ipostas. Si, la fel, si unii si altii Ioloscau exprcsia unirii dumnczcirii si umanitatii "in mod ncimpartit'', dar nestorionii 0 intelegeau ca unire a firilor prin r elatia a doua ipostasuri, iar rnonofizitii In sensul C,'I in rpostasul eel unut 0.1 lui Hristos ri-a rarnas decit 0 singur[l fire, nici dumnczciasca, nici omencasca, ci arnestecata. Ei nesocoteau valoarea umanului si puterca dumnezcirii de-a mentine umanul in unirea cu sine neschimbat, ci doar indumnezeit, Accasta pentru cil nici unul, nici altul nu cunosteau putcrca persoanei de-a uni firile iUra sa le confunde. Dar unL,tatca neimpartit«, cit si neamestccarea sau necontopirea Iirrlor, se 5a1-

prin unirea lor intr-un unic ipostas.

E taina persoanei sau a ipostasului, care conciliaza unitatoa neinlp~irtitii eu nemestccarea numarata a color unite, Ia om, ca 0 unitate de natura cornpusa, 10. Hristos, ca 0 unitatc de doua naturi. Sau numai in Hristos, ea unic ipostas, so pot uni doua naturi real deoscbite, dar ncirnpartite. E un fapt pc care nu-l intelegeau nici monofizitii, nici nestorienii, Drcapta cradinta nu intelegc pe Hristos decit ca taina ipostasului, in acelas timp unic si poscdind doua naturi "unite in chip neimpartit si nearnestccat". Daca, in general, orice ipostas (plants, animal) rcaUzat in am, ca pcrsoana, poate uni cele multiple, ipostasulxlumneze'.':5:>C poate rcaliza in Sine unitatea firii Sale dumnezeiesti, ell cea orne-

, in baza faptului Cd arc 0 anumita inrudire cu oamenii, prin fitite lor, intrucit Win Dumnozeu si dupa chipul Lui s-a ere at 9i se sustino 01111.11. In Cuvintul lui Dumnezeu se ant! virtual nuterea orin care S2 crecaza omul, in legatura cu Sine si dupa chipul siu. De aceea, :.,(~ aiD virtual in E1. si puteroa Sa de-a da fiin~a naturii umane in Sine

sau de-a se faCl? El insusi ipostas al oi, Prin aceasta apropie eel mai mult p2 oarneni de Sine si l~ d& nu numai cea mai deplina asinurare

oxistentei lor ea atare, ei si posibilitatca de-a dezvolta chipul Sau in ei, in asemanarca lor cu El, sau in indumnezeire.

Deci, El rcalizeaza accasta unire prin vointa firii dumnezeiesti, ;folosiL'l de El, de ipostasul Sau, dar care da existcnta in Sine si fir ii

54

PH, PHOF. DR. D. STANILOAE

omenesti, a carei vointa si-o puns de acord cu vointa Sa dumnszeiasca, pina la a S2 fi facut un singur voitor prin cele doua vointo.

Puterea ipostasului divin de-a uni, in chip ncimpartit :;;i neamcstccat, -cele doua firi in Sine. central' monofizitismului wi nestorianismului so ex prima Sf. Maxim astfel :

"Deci, dupa Parinti, uniroa dupa ipostas ostc adunaroa color de alta fiinta intr-un intreg, ficcaro din celc co s-au cornpus in El pastrind nealtcrata si nodespartita proprietatea ei naturala fata de cealalra. Iar uniroa prin rclatie este, dupa ei, miscarca e[J.al~i a vointei, ce101' co subsista in mod distinct in unitati personate, in identitatea neschirnbata a Iiberului arbitru. Deci, eel ce marturlseste unirea dupa ipostas, chiardaca spune doua firi dupa unirc, unite in mod ncimpartit, adica in uniroa dupa ipostas, nu se abate de la adevar. Caci, marturiscste ca cele doua din care se compune Hristos au ramas dupa Parinti ncamestecate (nocontopito), datorita deosebirii pastrate dupa unire-.

Si, revonind la importanta numarului pentru indicarea deosebirii dumnezeirii si umanitatii, nearnestecate in Hristos, Sf. Maxim zice r

"Deci, daca s-a aratat.; din Sfintii Parinti.; ca numarul nu poate nici produce, nici imputina, nici introduce vreo irnpartire, ei aratasimplu cltlmea.. ce banuiala de taierc, sau de impartire le mai poate ramine cclor ce, razvratindu-se impotriva Sfintei Biserici.; au refuzat dreapta credinta, .. sub masca ca nu voicsc S~l taie unitatea (lui Hristosj?" (Op, cit., P.G. 01, col. 484).

Sf. Maxim se refera si Ia idcea suporficiala a monofizitilor, cil in Hristos sint calitati difcrite, dar nu firi deosebite. Daca refuza inumarul in EI, n-ar trebui sa vorbeasca nici de calitati deosebitc. Iar calitati deoscbite nu pot fi in El fara firile deosebite "Au ignorat eii toata deosebirea e a unci Iiinte cc sta la baza ... , neavind micidecum existenta in sine' si ca toata deosebirea, fiind indicatoarea unei .neasemanari, Introduce prin ea citimea Iucrurilor deosebite, fie ca sint substante, fie calitati, fie insu~iri"(Op. cit., col. 485).

Dar calitatile unei fiinte, chiar daca se deosebesc Intre ele si, C€L atare, pot fi nurnarate si ele, sint deosebite de calitatilo unei alte fiinte. Tar in Hristos sint doua naturi, ca baze pcntru doua feluri de calit.(lti

deosebite Iritre ell'. .

"Fiindcd nu e aceeasi ratiune a dumnezeirii si a Iirii omenesti;

prccum nici a sufletului sia trupului" (Op. cii.., P.G.'01, col 506). '

Monofizitii vorbeau de' 0 fire cornpusa a lui Hristos. Sf. Maxim arata ea Iiroa compusa e numai cea ale carei parti vin deodata lac existenta si nu pot fi una far[l alta. Fire compusa cste Iirea ornului :

"A sa este cazul cu ornul ~i cu cclelalte cite au primit 0 natura compusa. Astfel, sufletul cuprinde fara voie trupul !iii e cuprins de trup si eEl. viDta trupului, fara vreo libera hot.irjre, prin insusi Iaptul ca oxista, si participa in mod natural Ia p;;ltimirea si durerea trupului din capacitatea pontru acestea. Dar eei binecredincicsi 11-a1' indrazni sa SPUH2 c:'i si Hristos are () fire compusa, ca nu cumva sa rczultc de aci cd ,,0 Intrcg creat ~i CirCU111SCrie si patimitor ~i 111.1 de 0 £"lilltCl eu Tatal si c~ SaU trupul

e coeternC1.1Vl11tulul, SZiU Cuvintul e de \Tir'St~l 'eu trupul ~~,

eel cornpus dupa fire, nu va fi niciodata de 0 fire si de 0 fiinta ca

CHITICA FAcUTA MONOFIZITISl\IULUI

Col simpluv ; adica n-a fost niciodata dc-o fiint;'! dumnezciasca nocornpusa. Umanul lui Hristos nu line In mod nccesar de divino Cel binecredincios trebuio SEl marturiscasca i115a "un ipostas cornpus si doua firi ale lui Hristos, ca SCi se cunoasca si de 0 fire ell Tatal, dupa dumnozcirc, si de 0 Iiinta si de 0 fire cu noi, dupa trup ; si Unul si Acelasi sa so Cl'C'acltl unit cu TatZtl si cu noi, ca Cel ce este 1Iijl;citor intrc Dun~nezcu ~i oameni'' (Op. cii., col. 57). Daca cele doua firi ar da 0 fire a lui Hristos, aceasta fire nu L-ar mai arata pe E1 nici de flir-..:;::i CLl Tatal, nici cu oamcnii. Dumnezcu IlU s-ar inomeni si nici urnanul n-ar fi indumnezeit.

Ipostasul Lui e punte intra Dumnezeu si oameni, adica, avind unite in Sine .Iirea dumnczeiasca, comuna cu a Tatalui, ~i Iirca omeneasca, comuna cu a noastra, Hristos c com pus ca ipostas din doua firi, ramase in autenticitatca lor, putind Ii atit Dumnezou autcntic, in coborirea la c210 omencsti, cit si om autcntic, in inaltarca, ca atare, Ia cele

Avlnd fElr~i schimbare, fin;a orneneasca cu f irea Sa dum-

nczciasca, nici fire a dumnczciasca n1.1 (3 scoasa din fiinta si din toate puterilc ci de cea ornerieasca, pontru Cd nu poato Iirea omeneasca race . aoeesta, nici firea 0111eneaSCa nu e scoasa din caractcrul ei creat, cu toatii indumnozcirca ci, pentru ca 0 proprio dumnezeirii putcrea sa Indumnezciasca Iiroa orneneasca si proprio acestoia sa fie indumnezeita , ,e propriu Lui, ca Dumnezeu, s{t se inomeneasca sau sa traiasca cele ale omului, D.ra S~l iasa din firea Lui, pentru ca E1 l-a creat pe am; si e propriu Lui, ca om, Sol poata primi cele ale lui Dumnezeu In sine, pentr'u 'C[l e .. creat Dumriezeu. Si toata T1'ei111'2c\ cealucratcare 1n Hristos pcatc primi simtirca c210r 'omencsti, Tatal ca Tata, care nu se face om, Ftul.r.a Frate, Iacut si om, duhul SEnt ca Dull al Tatalui 9i al Fiului. Treimea poato face Sd so schirribo, pcntru Ci) e Creatoarca umanitatii, prccum umanitatca poate primi indumnezeirca din partca Treimii, prin

Fiul, fiin~ creC\~a d,:_ Ea. , . . . .. .

Astfel, FIUl faclIt om TItI aouce 0 schimbare a f11'11 dumnezeicsti a Treimii si nici a firii omencsti.

La evcntuala obicctie a adversarilor c[" intrucit orice ipostas compus are partile sale de 0 virsta, deci si Hristos, ca ipostas compus, ar fi asa, Sf. Maxim raspunde ea Hristos 111.1 c ipostas C0111pUS) ca unul 'ce dec_j nu din pricina unei ttrt 'CC:ITl~')US'2~ care specie. Hri5tOS a adus firii noastre, care face parte ipostasul Srnl divin, 11Ull1Cli 1.111 ,~n1oc1'~ I10U al ei. Accasta arata in El citimea a doua ri-a putut prccxista un ipostas care s3_-~i dea

f~lCC parte dintr-o

-dt.n specia v onir-ii e:l la

o f;',re ,on_le2Te3s'C~1 ,astfeI ofil'e a Lui, an!terio.~:J.rC~ ,c212i erne-

adieu larLl firca dumnczciasca.

I ,. ~.., .. - 1 IT' , . t .J.-

lL~~OtlZl~ll, care va~~ J)~ ":l'~SlOS ~a }P~S as .compus, pentru ca a,I"

3_IIC3Et 0 riro cornpusa, mouinca I1I'11e LU1, IdCl11.d din cle 0 rire C0111pusa .

.. C03l}~lIS ~11, lui 1-1r~sto"s~ ~.~a. cum n vad . ~i~ TIl! mai e nici D1..1nlnczcu aaevarat, mci om acevarat, cr ceva la 1111J10c intr« cleo

Monofizitii mai aduceau, prin Sever, obiectia ca 8 absurd sa S8 ea din uniraa a doua firi au rezultat, iarasi, doua firi. La aceasta Maxim raspunde : "Dar noi nu spunem ca I'Iristos este doua firi, ci

56

PH. r-nor. DR D. STI\NILOAE

un ipostas eompus din c1OlU') Iiri, cuprinzmdu-Io pe accstca si avinJu~JE ca parti ale Lui, ce se intregesc, fiind si cunoscjndu-so in de en In pilr\.ile Lui!' (Ep, cit.; P.G. col. 4D:3).

"Fiinclca, nici nu contopim, prostostc, firile irrtr-o singuril spunind ca in Hristos s-a desfiintat dcosebiroa naturala a nruor, Gl ~;;l nu introduccm 0 altcrare a Cuvintului si a trupului, niei nu-L I1CbUl1C'~ite, in doua firi de sine subsistento, ca sa nu tagaduim, mirrtuirca noastra«. Drcapta crodinta nici nu contopesto - firilc, in sons monofizit, nici nu imparts ipostasul, datorita firilor deosebite ale Lui, in sens nestorian. Amindoua fac imposibila mintuirca. Taina cca marc este C:1 cole doua firi, unite intr-un ipostaz, ramin dcoscbitc, dar ipostasul rozultat din unirea lor cste unul. Estc In ele ceva care Ie face Sil dea prin uniro 0 Personna unic.i, :earc\ ea ele sil so confunde. Se produce intrc do 0 unitato intoricara, care e ipostasul sau persoana, ftu';-j Sci incctezo de-a fi deosebitii. 0 pilda : persoana cea unica a omului, EU desf'iinteaza deosebiroa intre suflct si trup. Contrar lui Eutichie, care confunda naturilo, si lui Ncstorie, care mentinindulo pc acestca, aiirma si 0 impartirc a ipostasului, "lloi respingcm arnestecarea si impartiroa, ncfucind nici unirea amestecaro, ca unii co n-arn mai cunoaste dcoscbirca, nici dcosebirea impartirc, ea unii ce am cunoasto cele deosebite in 111Oc1 divizat (Ep. cit. P.G. 91, col. :198).

In ipostas sau in persoana se produce 0 unirc, care nu arnestcca, sau nu contopeste pe celc unite. E un Iapt constatat si in porsoanaUJT)'l!1{l. Ciici, spune Sf. Ciril din Alexandria: "Doci, celo doua nu mai sint doua ci prin amindoua sc constitute un victuitor" (Ep. ultre Succensi. Unirca color deosebite arata cxistind in elc niste capacitati, prin care, se clcschid una altcia, S8 inin'gese una pe alta. Urnanitatea se poate deschide dumnczeirii, se poate face mediu de manitestare it dumnezerrii, arc ncvoic de-a fi intregitil de dumnezeire. Implinirea acestor capaciL\ti produce ipostasul eel unie al ambelor.

Urmind Sf. Grigorie Teologul, Sf. Maxim spune : "Preeum e Unul, din doua, adica Unul din dOUEl firi, ca Unul constituit din parti, ratiunca ipostasului, 1a Iel prin Unul dupa ipostas, ea intreg, sint arnindoua partile dupa ratiunoa firii , adica celo doua firi" (Op. cit. col. 495). Nu exists ipostasul lui Hristos filri\ uniroa firilor co pcrsista, nici Erile unite in mod concrct, dedi in ipostas, sau ca ipostas.

Deci, in Hristos S-:lU »astrat si duna unire, cele dOL1{1 fir), dir:

C'-("C; ('s'l-r.El Astfel r. iusti fi'e;~' t;~ 1111' num ai exnrcsia C,it' Hristos e

(__ . .L"_~ _. ,I._. J.. • l; ,'_; d "_ ,-J_~ ~ j~._ '.- _W .'~_-'- .. ~'~._ l._. .Ll_ .. v.~ ~

dour! firi'~, cum admitcau monofizitii, ci si "ill doua firi-. Caci firile au r.imas in El si dUPLl uniroa lor. Biscrica a folosit ultima 1;) r"', a (10' lU~'1 1" Sinodul \T «cumenic n·, ~("('('C' suune S"·F Maxim

l.i'~·- c :..J..I c_~ ~C4. ......... ..!._~l\.._JL.L ,_,'~. -"-_.I • .L •• " _ _.Ie .. 1.-1 ...... ~ _ .... ---., r ....... ...__ ).. J_ .• .J. •• Lc~,.J'\ ).._I.~

;,Dcci, mar+urisim pe Dornnul nostru Iisus Hristos" din noua fir:"

COII11TUS dill dU_11111CZcirc si umanitatc, si doua Iiri \~. Iiindca ~'l '__,,,---"

~ en. fiind 111 dLln~n.czci~(·e si umanitate..., ca '

de: nici Ul1Cl din cclc dcn.n} Iiri dill care S-n

,)1 lEnd cunoscut in din care si (,SIe pururea.

Dec}ceea, 11 rnarturisirn pe

neirnpartit dupa C'::l Iiind

In

Fiindca, daca nu-JL vern marturisi pe El In doua Iiri, ca Durrrnczeu si tot-

CHITIC/\. F'/,CUTA MONOFIZITISMULUI

57

(KhLi om, vom fi vaditi ca spunind ul s-a cornpus din simple numirr

nu din rcalitati si eel nu este, cu adevsrat, ceca ce e indicat prin aceste numir i" (Ep. cit., col. 50C). "Caci nu e numai din accstea, ci si in acest,,:, .~l nu numai acestoa, ci in ncestca, cunoscindu-L eel Hind un intreg dlllP'),r'\i :)i un intrcg in parti si un :intrcg prin parti' (Ep. cit. col. 501).

T postasul sau Persoana lui Hristos c un intreg din parti, 0 unitate a p,'!l'\ilor. E () articularc a prirtilor intr-o unitate. El c 0 unitate a du_n~nl~zcirii si a umanitdtii, f[lr{l SCi le contopcasca. l~l c, prin accasta, ccn 'rui unitatii tuturor in Dumnezcu. Ipostasul comous inseamna un ,pc,'"-,,, unic ~i nu cloud, dar un ipostas unic din douE; firi si in doua fin nocomcuse intr-o fire. El c intl'cc; in firca Sa dumnezoiasca, dar

(noel' dcspnrtit de ceil omcl1(>asca.- De aCCC:l C unit intrcg Cll Tatal, i'il'C'Cl Sa dumnczciasca. dar nedespartit de firca orncneasca. Si e intrcg CLl Maica Sa, prin fire a Sa omencasc.i, dar nedcspartit de 1:[1"'1. S,I dumnezeiasca, cum va spunc Sf. Maxim, in Epistola cMre Petru Dac.i ar fi cornpus pentru ca arc 0 singura fire cornpusa, n-ar m.u (( unit nici cu Ta ti:'l 1, nici cu Maica Sa, prin firoa e0l11lmE1 cu a fie-

.i, pentru ctl ar fi de a fire straina de-a arninclorora.

U~lC[t El, dind c-xistcnta cclor create, io-a dar uit :;;i puterca duratci, =:u l'it rnai mult nu va intari irrexistcnta umanitatea creata, facindu-Se Sujjj_(-ctul oi.

hind unite intr-un ipostas, n ici una din cclc doua £iri nu este ci imprcuna en CCi~ cu care ('ste compusa sau cocxistcnta , nici, amestecatii dupd ratiunea Iiintiala ell cealalta, sau patimind, in oarr- .J!'t' fel. () micsorarc a dcplinatatii ci de natura, din pricina unirri'' col. 50l). Doparto de-a reduce, prin unirca din depliruitatca lor, ftr,,~! dumnozciasca actualizcaza, eu . Ceil orncncasca, un mod nou de manif,,',t-:m:: a puterit ('1, iar ceil orneneasca crestc in putcr ile oi primit" (L~ 1<1 Dumnczeu, pr in crcarc, prin noi outcri cc-i vin din Iiroa

-dull1n,'!'ciasci't. ' . ,

;) /\ceic:l')i ;m::unwntc, dar eu noi subtilitati, Ie cxpune Sf. Maxim si i;l f';pisto[rz catre Petru Ilusirul impotriva celor "ce neag~i intrcaga lcullimic' Q lui Dumnezeu ell priviro la om si tail' de Ia Cuvintul lui =>1 ,::"zeu trupul rational, insuflctit si iuat de E1... Caci II taie cu ad·'vl!'Jl chiar c1dc~i pare a-I marturisi, spre amDgirea ascultatorilor , si CLl dCS,'I'/ir-:;irc intruparca eel ceo dupa unirc, nu zice eCt esto, si Sf:' spuno unita firca trupului in chip neamestccat si nocu Dumnozcu Cuv intul, dupa ipostas, Accasta 0 face Cll pretext dc''! Ll vi ',:, CCt SEt nu para C,-l taio unirca prin nurn.u... Dc fapt, prin ace ;-;'J, tfigClduic,:tc in mod clar, dupa unirc, toata oxistenta iirilor din '" '';f'~ Hristos'' (Ep. cii; P,G 91, 512),

)'«Tn SC' ana in Alcximc1cia. El ii ('('ruse lui Maxim, nrintr-o scri-

Limuriri in privinta monofizitilor. Sf. Maxim ii arata crori le lor, , , '';:'UZrt U~l 11-a putut cia tcxtels nccesarc din Par-inti, pcntru drcapta dcoarcco in locul uncle so ana, nu avca scriorilc lor. Dar il .. 'llk'n~!1;i Si-t coar.i tcmciur i m.ii multo, pontru cde scrise de cl, de la

';ofronic, cate se itIEI e::;umcn al mnnast.irii Eucratcs, din Alexan-

sn;J,

(I r,\

>;" Mnxim isi in cepe aceasti:'l Epistola, cxpuncroa dcspre cele doua rlci in Hristos, prin aratarca sernnificatiei numarului, pc care monofizitii

58

PH. PROF. DRD. STANILOAE

il negau in Hristos, pe motiv e<'i L-ar imparti. El spune si aci, ca ~i an Epistola antorioar.i, Cel numarul nu imparte, ci cstc "l1umaiindicator al citimii Iucrurilor..., fie unite, :fie dcspartitc" (Ep. cit. col. 5I:l).

Tar citirnen, Iiind v:tzut;} ca divcrsitate, ne r::Tl.n;:-ti~·=k::::(j;t [~e

deosebire». De 0 dcosebir., in Hristos, nu se noate vorb; Llr;jlt:rr,e,

Ins:', mel de citim« lin so vorbi g.I'~l numar.

monofizrtii n-ar mai trcbui s0. vorbcasca de nlel "

In

daca l1U vor ,c.:} admita vreun numar ITl EL

~.Dc:r~ ctac[l neaga 'citirn:._-a Iiriloi- p.istrat« in Hristos urure. .<.:{:i

nu indrazneasca Sri vorbeasca nici de dcosebirea firilor ... Dcci,

ei cs ;n IIristos estc, dupa uniro, 0 nu spune c:t

€, dup.i unirc, Lll12..~ dupa tr)~itCl ratiunea ~i modul", 1)81" :::I!Ul1Ci estc doua dupa uniro, dupa 0 ratiunc si 1.-111 1110d oarccare:' eel. 516). Dcci. grc~csc cind, recunoscind dcoscbirca dupa unire cz IJ.l'L>Jr'" in Hristos, nu recunosc si firile a carol' deoscbiro 0 rccunosc.

De Iapt, Hrlsto , cste si una si doua. Dar trebuie vi1ZUt,ccTe' ratiune e una si dupa care c doua,

"Daccl aceia spun ci1, dupa ratiunca Iirii, Hristos co El va fi fntrC'~ in mod simplu, 0 singura fire, ftir;'i nrci un deosebirc''. Iar daca e asa, "Hristos nu va fi nici Dumnozeu, nici nici deplin creatura, nici Creator. Caci, daca ar fi 0 fire 'in mod ea nu are intelesul nici uncia din acestea" (Ep. cit., col. 5IG).

o fire, in care nu e nici un fel de deosebirc, nu c nici crcata, l1('cTeati'i,nu e nici Dumnczeu, nici creatura, ceca co cste r) absurditato de l1e.inte1es.

Iar, daca aceia spun c;} "e I) singura fire, darcompusj'i; anulezza dcoscbiroa intro Iirca croata si necreata. C'ici, cornpozitia so produce. ·de lasine, prin partilc ce incep sa existo impreuna, deodata, f[ir~\ voiacuiva, ar oxista inainte de aceasta compuncre. A:;;a e cazul eu 0111U1. "CAd toatil Iirco cornpusa e adusa la unirca partilor prin ..ompozitie, fiirZi 0 hotarire a vointci. Deci, partilo firii sint de 0 virsta intrc cle ~Ii cu ca, vonind la cxistcnta imprcuna, nici 0 parte neprcexistind temporal cclcilalte" (Ep. cit; col. 517).

Unitatoa dumnezcirii si umanitatii in IIristos nu c insa dintr-o nevoie .rociproca a uncia de ~lta. Caci, atunci ea ar trcbui s~i sc procL1ca din veci, dat Iiind ca dumnezcirca e din veci. Iar accasta ar 111scE1na Cd nu mai e 0 deosebire propriu-zis intre dumnczeire si umanitats. Sau, dacil s-ar produce in timp, nu L-ar mai arata pe Hristos Cit DlL}1~ nozeu si om. Hristos e Dumnezeu facut om, dintr-o initiativa a lui Durnnozeu. '$i El nu poatc sa nu rarnina si Dumnezeu, dc~Cd e cu adevarat Durnnezeu. ,.Dar Cuvintul lui Dumnezeu a venit in chip trup, Ia oamcni, prin modul iconornici, nu prin legca firii ... e cu desavirsir-, ncrobit legii firii cornune, dupii modul vsnirii la o:::s .... tcnti1." tEp. cit., col. cit).

Sf. Maxim l1Ull1C:;;tC, mcrcu, intruparca produs a] unui .,mod' \'oit 81 lui Dumnczcu, .un mod al iconomiei, nu prod us al unci lcgi. l\iIcdul. accsta inalta 9i firea orncncasca Ia 0 stare rnai presus de ea, i<lra sa G anulcze precurn prin el are 10c si. 0 coborire a lui Dumnezou. .la nivelul Iucrarii prin Iirea orneneasca, gra sa iasa din fiinta Lui. .. Elveste un

crHTICA FAcUTA J\IONOFIZITISMULUI

59

.ipostas campus, ncavind a fire compusa, supusa categoriei speciei vei:

Dosigur, e un fapt minunat a vedca un ipostas campus, :Uiril a fire compusa, supusa categoriei specici oi" (Ep, cit. col. cit.). E1 so face insl'1 CCnJpus,faclndu-Se de bunavoie :;:i ipostas al firil omcncsti. Nu e f{icut asa prin Iaptul di firea dumnezeiasca Sf; uncsto printr-o leg(; interioLtrii, f;:jravoia Lui, cu cea omeneasca. Accasta le-ar arata virtual identice in SCklS pnntcist,

Daca ele s-ar uni prin de insole, fura voia Lui, toata firea Trcimii toata firea oarnsnilor s-ar uni dintr-o nccesitate Iauntrica. Accasta a" ariHac{, nici una nu poate fi far':i unirea cu cealalta. In acest caz, dumnezeiraa n-ar rnai fi dumnezeire, nici umanitatea, umanitate. .

Der-i, s-ar putea conchidc c{l toti indivizii ar ave a Iirea compus.i din dumnczeiro si urnanitate. l-Iristos n-ar mai fi unic, ca Cel ce a unit prin vointa Sa flrea omcneasca cu cea dUlTinCzciasca,· tinindu-le nC'COl1- topito, ci ar fi 0 multi me de insi de 0 fiintc! noua, nici dumnczeiasca, nici omcneasca.

"Dar, (bCEI dupa cl Hristos cstc 0 fire cornpusa (virIul uimitor al cuvintelor lui Sevc1'),ea e, de!Sigu1', sau generala, sau singulara. A cugeta altceva de mijloc, e cu neputinta, Daca Hristos este 0 fire general{" e v.idit c£i va fi in multi si dooscbiti indivizi ca lll..umlr... E vadit, apoi, tuturor ca daca e 0 fire unica, nu e In accst caz de 0 Iiinta cu Dumnezcu ~i Tat.ll, nici eu oamenii". Dar atunci ce cste acost Hristos unic si pentru ce motiv s-a constituit ? (Ep. cit ., col. 517-·520).

Deci, trebuic si\ marturisim. in Hristos, pc ell' 0 parte 0 doirnc a Iirilor neamestecate, pe de alta trebuie sa-L marturisim Unul ca ipostas, "neprimind nici 0 despartirc sau impartirc El ca intreg din pricina dcosebirii firilor, trebuie sa-L marturisirn astfel, in (l'jCl masura, ca sa-L credern ca fiind un singur ipostas si inaintc de trup si dupa intrupare , si sa fie incbinat de catro noi si slavit ca Unul din Sfinta ;;iimpa1'ateasca T~'jmc" (E», cit. col. 521).

Ipostasul lui Hristos, fiind com pus din dow} firi nocontopitc, e int:-c:g In fir-care fire, intrucit C' si ipostasul coleilalte Iir i. De aceca, e un intreg unit eu Tat;:'11, prin fiinta dumnezeiasca si C'U Maica Sa, prin omcncasca.

"C{lci ipostasul lui Hristos C:' Unul, ca intrcg, neimpartindu-se prin nici 0 .ratiune 'in ceca co are El caructotistic intrc ccle extreme. Dar v:;r ]:1:1i prin c(?C?a CC' are carnctoristic ca ipostas, sc distinge de clc". nici un ipostas nu (' identic, C8 atare, CLl altul, desi e unit cu accla fiinta. "lar prin cell' extreme inteleg po Dumnezcu Tatal, din care nhscut dumnezciestc, lnainte de vcacuri, si DC Sfinta Fecioara si din care Acclcl'-5't S-a nascut omcneste pcntru noi, pastrind, prin unitutea partilor Sal:~ ('U ammdoua extrernele, in chip ncmicsorat, identitatc;J dup.i fiinta. Dar prin accstc p(}rti~ I Iristos, prirnind ratiunea nu iesc din inostasul unic 21 Sau, Ciici or icc intre.i ... , v.izut

ca cilcZitllit din dcoscbitc, pazindu-si 111 chip sin.rular idontitatca

ipostas, d1'e~i deoscbirea intreolalta a propriilor parti ne-

''. LJe ~'c{:·ea, identit::rt2a ului ipostas. e -unit.

.lUt~;'::~lTC' din :fiinl~cle. sale Intr(_'-=~ ell cci de Iiinta. Caci e intrcg

din partilc sale, dat fiind cii lc are 111 Sine pc am indouii, unite 111

neimpartit (E1J. cit. col. cit.). .52 distilllge ca ipostas de

60

PR.PROF. DR.D. STANILOAE

alto ipostas«, care au aec'ea~i Iiinta, dar e unit eu de priri JUnta. Hristos; Hind un ipostas unic db"! dona f'iinto. se distingo caipostcii; aUt,. de rurile divine, cit si de cole urnane, dar prin firea Sa eli Vini-l, e 1.IJ'lit eu ipostasurilo Sf. Trcirni, iar , prin Iirea omelw'lsc~i,de i'pest .:Clink

U!1l~mE'. noimpartindu-sc ca ipostas dupa Iir ile Sale. '

l Iristos l1U (' unul din fire. Aceasta C 0 nfirrnarc a monofixitilor.

Dar. av ind doua Iiri, nu e doi dupa ipostas. Accasta c afirrnarca ncc;tor lanismului. Folosirn numarul ciOL(d pontru dcosebirca Ilrilor si numaru! unul pcntru unitatca ipostasului. Orico pcrsoana c LU,;crL:t in ei dcosobito. dar e una in toatc accstca, pontru c-j nu le confund.i uni ti, tC;l'Oa :-)l ea l1U sc imparto dupa clC'Clsebirea lor.F;~lr;J. ,\Oinll'" fil'ilcr. ri-ar f i bOi.;3tia cornpusri a ipostasului lui Hr istos :-)i nici urntate:1 Lui . ."ltir cu Persoanolc divine, cit ~i ell cdc umane, cu C;lIT are cornun una si alta din firile Sale. F;\l'cl uni tatca ipostasului SCm fi dis.tinctin Lui rle alte ipostase. Prin doimea Iirilor si unitutea 3cela~i l Iristos c unit, prin Iirilo Sale, eu pvrsoanclc Trcimii Jl ale' o: me··· nilor. dar prin unitatoa Sa, El c distinct de uncle :-;;] de "Helc.

E () nC~.~l'(:li"Ll cinstc c1ntJ umanului prin Iaptul C{l II ristos, f"1!ncJ unit dup.i Iiinta Sa dumnezoiasca ell Tut.il, nu incctcaza, in ClccastTi uniro cu Tatal, c1c-a fi si om, f'iind ~i ipostasul f'irii omcncsti ; SiW Iiind unit cu .o.uncnii dup.i firoa Sa orurneasca. nu incctcaza cleo-a fi in ~_::T~~rC{:t ell oamcnii dupa Iiinta Sa ornencasca si Dumnezcu; ca Cel cc e si Hrii omcncsti.

Hristos riu e 0 fire COlllPUScYi, sau 0 unit.ito de n.ituru prin ccn;pozitio, cum S}Xl;1e'lU Apolinario ~i Sever. Caci Iiri le j*i piistrc;:tzi\ uniro, divcrsitatca lor. Dar 1111 e nici 0 doinJciposl.cll.ic:l, 'curn Ncstoric, pentru eel f irilc Lui, dupa C'e s-au unit, nu subsista

inselo, ci Cuvintul lui Dumnozou si-a Iacut trupul, in;C,1U,

mirital ~,i rational. "Ci estc' un ipostas cornpus, intrucrt estc~ inj_n'~ Dumnozeu si Uriul din Sf:lnL.l Troime, imprcuna cu um;,nii.;i1.C;'! (necLsp{trtit de umanitatc, n.n.) datori ta dumnozoirii Lui; si 1I1trcg .)i Unul dintrc 0;]1110ni, inlpreull.j ell dU11111CZcircCl! datorita umanitCltii Lui" (Ep, cit. col. 325). Cii1cl se vorbesto ipostasul se P02tC spuno eil e :~i Durnnczcu si am, dar cind sc vorbeste de Iirilc Lui, nu ':'C pO.l te spune CCl fire a durnnczeiasc.i e .,?i orncncasca, sau ViCCV!)",);L Accasta peritru c:l prin ipostas sc intelccc Ccl cc arc si poarta iar Accsta c Unul, po find firile, ca cdc avute sau purtatc, sint dar unite' nu intre cie, ci in faptul cle-a fi purtats ci" EL Unul si avind si firca dumnczciasc.i si cca orneneasca, cind se spune ci:; (' ern, ea purtator ;;1 firii ornenesti, trcbuic sii sc spuna C{l Acelasi e nezeu, let purtator si al firii dumnezeiesti. In sonsul acesta, e cornpus, iar firilc, EU.

Unii obioctau eil cxpresia Iolosita de Sf. Maxim: "ipostas ccr;pu~, nu se petri vestc pcntru Hristos, pcntru c5. ipostasul compus arc de acecasi vlrsta. La aceasta 01 raspundo eil nu or ice ipostas con:;Jv~ arc partilo de w~eeac,;i virst.i si vin improuna Ia oxistcnta, ci num.n ce au 0 Iiro compusa ~,i fac parte din acecasi specie, avind, in rind, insusir'ilo cornune ale indivizilor din acccasi spocic, dar ~i uncle proprictati distincto, care nu le scot din cadrul ei. Partilo ipostasului cum pus so aduna printr-o compozitio nehotarita de clc, conform unci

CrUTICA Fi\.urrA l\10NOFIZITlSMUI,UI

. i,:cncralc a spcciei. Dar' II ristos nu face parte dintr-o specie 'Ii p;lrtile Lui nu vin 13 cxistenta deodata si irnprcuna, dupa 1egea €'i. De aCCC<l, El nu e ,,ipostas compus" 'i11 sensul in care s1nt cornpuse celcL111 (' i postasur.i. U nircn Cuvintului cu trupul nu s-a Lkut printr-c lege propric ip-istasur ilor cornpusc umane.

Unin':l Lui cu trupul S-:l fa cut prin asurnarca ncestuia de catre E1.

C':i:·'· j);'c('xista ~;i :1 voit s:J Sf' smcrcasca prin i1CC1SU'1 unirc, din iubire fctl:-; de noi. Oric(' altf'el de unire ar fi insemnat fie 0 cadoro din

Lui. fie () ('\ Jl1 touiro :l Iir ii Sa Ie dumnezciesti cu Iiinta omcneasca.

u ,1<'i' f iinte noi, nici clumnezoiasca, nici omcncasca, $i nic; una din 8'J'stC.l nu era posibila. Fiecare L-:lr fi negat pe Dumnezcu ca DLlmnczcu, Sf. Maxim dJ 0 cxprimaro potrivita unirii Iiberc a lui Dum']"1:",:: c;, umanitntoa Iolosir.d pe Dionisio ,1 (primul capi: din, Nurniri lo divine") :

;,S-:; unit in chip doosebit, din iubirca de oamcni. Caci S-(1 :f;\cut

c\i' .ilc noastro in mod integr;,l, intr-unul din ipostasurilc Lui, l'c:>c!ucindin Sim~ insusi si nofacindu-si mir.imea omoncasca dire eire chip l1(_·c:r{lit). Din aceasta, l i sus Cel simplu si Col ctern

<I l;;;]t tempornl.i ~i S-a L1CUt intorirr firii noastre, Ccl

'co D suprafiintial c in afara intregii r'Induioli a firii".

Cuv inrul lui Dumnczcu S-a compus alttel, decit oamcnii.

,'- pl:n,il l'xistent:t Sit prin na';;tcre, () cbL;l ell trupul, sore CO I'll PC'H' "I ll"nplt'Lll'Ca unui intrc;g dintr .o specie". L:l S-a Iacut si 01l1~ Si-_fU prin ;:\SU11' ,11'(,,: voita a trupului. Ccl cos]Junc aceasta, "sid-

\i «xistcnta dinainto de veci a lui Durnnczcu Cuvintul si martubinocrcdincios ~i intruparoa Lui voita si libel' hot:\rit:'\ in si dcoscbiroa ncamestecat.i a Cuvlntului asumator "lSU111C1tc si clUI)J unirc' (Ep, cit., col. 5:2:)). Dac.i n-ar fi

l'Xi"tlt Cuv intul fc',r:l de inccput, cum ar fi iiSUI118t prrn vointa

C~Ll;)~-L fiinta 'I. ,J)e accea, D'l1T11ai 1~1 a in .!nod .tain i: , i'{H~;\

Lc. si. cu adcvarat, CCCil ce C' de alta fiinta si S-(J pastrar pe Sil-,,' nC's'.ijin:jnt in tot sonsul si modul ci nemultiplicabil, inr aCCl':, CC' t; ::<:lnat, a pastrat, de ascmcnea, neschimbat- (Ep. cit., col. 532),

l\l;lt't tainn lui Hri5tOS 0 vcdc Sf. Maxim rcalizata prin l'~i1 ins;'anmiL C[1 El cxist.i ca ipostas voluntar si atotputernic sau durndin.rinto ele intrupare. "Deci, nevazind 0' necesitato In Iaptul de-a Sc Ii f aout om, Sf. Max{m il oxplica prin iubirc. In bun.ivointa de-a i\~.'r;,a ::raL'l :;;i vointa de a-I pastra ncschimbat In Iiint.i. dar si pc :lC'e,':: de a-I 111illta Ia () viata Icricita, prin unirca ell Sinl;, ca Du 1:;nCZ('U, Tot In aceasta sc arata si prctuir-ca cc 0 acorda DUlJlrlCLCU urnunit.itii. In a-si fi produs, prin vointa Sa, Iirca sa omcncasca IlU S-C) aratat ceva nepotrivit acesteia. Caci, si la inceput a fost creata de E1. EJ 0 sustino mereu in cxistcnta si, mai ales, a duce la existenta L_l.

Ll uni rca suflctului cu trupul, nu prin vointa, arata 0 ( ores-

iritre ole. "Ciici, la noi sufletul arc puterile naturale ale trupului, corespunz.itoarc cu Iucrarilc in trup, trupul Iiind, prin fire c:,pClbil

de clo, pcntru friptul eft trupul vine la existenta irnpreuna si c1cucldt~, cu SUficlUl". I),," aceea se rcalizeaza unirea lor prin Iegca firii. "Dar

62

PRo PROF. DR.D. $TA::\ILOi\E

Cuvintul lui Dumnczeu, neavind in niciun scns si mod corcspunz.itoare puterilo firii asumatc de El eu lucrarile proprii dupa fire, - cad nu S2 mascara cu Iirea cele rnai presus de fire --- nici primind peste tot ceva din cele create, accpabil prin fire, de EI, S-a facut absolut cu voia, in chip negrc'iit, om, prin asumarea trupului rational ~;i rnintal insufletit, ca Unul ce esto si prccxista si toate le poate, innoind, mtr-un mod mai pl'>2SUS de fire, firile, ca sCt mintuiasca pe om" (Ep. cit. col. 5:32).

Cuvintul lui Dumnezcu asuma Iirea orneneasca cu voia, nu uncste cu ca firea Sa dumnezeiasca, pcntru c6. este in cle ceva co lo sileste Ia EICO]sta, in mod panteist. Totusi, poatc asuma cu voia Iirca Sa omcneasca :;;i poate lucra cele durnnezeiesti prin ea, fara sii fie silit de Iirca Lui dumnozeiasca la acoasta, pcntru ca EI a creat-e pc cea 0111CnC'Clsdi, dcci, arc' in firea Lui dumnczeiasca puterca sCt lucreze prin cpa omenoasca si, in cca omencasca, ceva ce e capabil sCt fie fikut mcdiu al lucrarii durnnezeiesti. Creatorirl n-are nevoie S:l fie completat san s:~lindunmeZeLl.~Ci'i crcatura, dar ponte face accasta. 1)0 accca, ole pot fi unite, far;'i sA devina 0 fire cornpusa si fara ca El insusi Sc'l trcbuiasc.i S;l devirui compus cu umanitatca.

Dar, dClCc-l ipostasu'l divin se poato face com1JUS, unind ell fire" S:l, in mod libel', urnanitatca, iar urnanitatea poate fi unit.i eu dumnozoirca in insC':!mni'i ctt El a hotar it sil unoasca fircn Sa, cu Iirca omcncasca, san cii firon Sa durnnezciasca a Iacut-o pc cea omcncasca capabil.i pentru acc.ista, dinainte de crcarea d.

Omul nu c f{lCUt sa rc.mina inchi.s in el insusi, Oil un inostas campus, de novoio, din partil« firii sale. E1 aspir.i sprc unirca cu 'Dumnczcu' eel infinit, iar Dumnezou vrca si E1 aceasta, fc'tra Sil vrea ca ornul s!1 inceh_'zc de-n fi om. Iar Dumnezeu e hotarjt dinainte d,'-a face umanitatca sa, sa irnplincasca aceasta aspiratis a ei, D;~ aceca, S-Cl[i"icut in Hristos ,,ir>Ystas cornun", ipostas in care umanitatoa c deschis.i dcplin dumnezc:ciril, fUr[i sa se contopcasca CLl ca cind, un ipostas eli vin lc tr£tic:;;t:, pe arnindoua, In. cornunicare intre de, f;'(cincl posibil.i coruunicarea tuturor onmenilor CLl Sfinta Trcimo.

Daca Iirea omcncasca sc rcalizoaza ca ox istcnta «oncrcta. .d inrhr-si de ficml"c data forma ipostasului, iar Iirea dumnczoiasc.i isi art' din veci, existents concrcta in trei ipostasuri, in Hristos, Fiul lui Dumnezcu .s.' poato face E1 insusi ipostasul cxistcntoi concrete it umanitatii, odata ce El a creat-e ca sj so roalizcze ca existcnta concr('1'1 nu numaiin ipostssuri proprii ; ci si in El ca ipostas. Aecasta arata cD in El e vhtualib t:_':l ipostasurrlor firii omenesti, ca alto si alto oxistontc concrete a Iiri: ornencsti ? Firoa onlC'neasea' e aratata, );rin ca' avindu-si In Dumnezeu 'Cnvintul ultima puterc de-a se face cxistcnta concrctaxau odat» eiC' ('1 insasi a fost crcata de £1.

e. 0 alt~l scrisoare catrc Petru Ilustru 0 trimitc Sf. Maxim prin diaconul CEl s3-1 recomaride Papci (Patriarhului) din Alexandria, in aceoasi trcapta de diacon, in Biserica de acolo. Accla ducea scrisoarca de Sf. Maxim, fie din Cartagina, fie din Cipru sau Creta. In scriso ,:;:'0 , Sf. Maxim spunc ca accst diacon "C\ primit in mod sinccr" droapta crcdinta, asa cum a predat-e 01 si 0 predica cu infocare. $i urmeaza, p:~ scud, crcdinta marturisita de acela, contrara erorilor monofizitc, in terrncnii ll'l. care aexpus-o Sf. Maxim in. cele doua scrisori anterioarc,

CHITICA L-\CUTA MONOFIZITISMULUI

63

Sint termenii de citime sl numar Iolositi de el pentru a cxprima deosebir ile firilor, In ipostasul eel Unul al lui Hristos: "Hristos este deodata si Acelasi Dumnczeu si om. Cad, n-a lepadat ceca ce era, f:lcll1- du-So eu adcvarat, ceca ce nu era. Fiindca e ncschimbat, Nici ri-a [:LteI'd ceea co S-a fiicut, raminind ceca cc era. Fimdca e de oameni iubitor''. Daca S~a fa.cut om din iubire de oameni, cum ar altera umanitatea asumata pr in intrupare ? "Ci, c intrcg amindoua, in mod natural, dupa ipostas, ca Unul din arnindoua si salvirid, prin Sine, cel Unul, pe arr.indoud,filr[l schimbaro ~i micsorare, ci Hind acestca, ClI adcvarat, unirea cca dupa ipostas". A luat omenescul intreg, dar raminind

si DU)11l1czCU ,?i om. Caci, in Iirea omencasca intrcaga se aratii nu

om intreg, ci si Dumnozeu iritreg; fiind si purtatorul firii dunmezciesti intregi. Iar prin firea dumnezeiasca mtreaga, so arata, dupa intrupare, si 0111 intreg, intrucit purtatorul firii omenesti este si purtatorul :firii dumnozeiesti intregi. "Caci, unirea dupa ipostas Iiind opusa impartir ii, dar .nu deosebirii de natura a color unite In El, desfiinteaza eu desavirsire impartirca, dar pastrcaza deosebirea, Iar, pe accasta, 0 nurnarul. Fiindc.i nu ar putea cugota cine va unirea dupa ipostas cu totul nep;'irt;}~j de citime, care cere folosirea numarului. Cad, odata ce ri'imine pastrata in intreg, ratiunea deosebirii dupa fiinta a partilor, C cu ncputinta a nu cunoasto citimea partilor intregului ce se deosebesc, dupa fiintii, intro ele. $i accasta citime 0 indica numarul, nu impartlrca, pentru c;'I numarul nu e indicatorul relatici Iucrurllor, adica ."11 unirii sau al irnpart irii , ci nurnai, simplu, al 'citimii nu a vreunei relatii dintre partilo crtimii. De aceea, indicind firile deosebite in Hristos, nu-narul nu indica impartirea lui Hristos, ci numai ca elo au ramas neamestccate

dupa ururc, in sensul lui Apolinarie. .

. (1. In Epistolele anterioare, Sf. Maxim a staruit asupra Iaptului c.a in Hristos este un ipostas compus si doua firi neamestecate. Se afirrna, prinaceasta, putintaca ipostasul sa. poata sa 11U fie 0 sirnpla existents concreta a unei firi, cum afirma atit monofizitismul, cit si nestorianismul, urrnind filozofiei cline. Faptul ca in Iisus Hristos e un singur ipostas, dar doua Iiri, dovedcste ca ipostasul poate uni in sine si doua firi neamostecatc intr-una,

De aceea, intr-o Epistola catre diaconul Cosma, Sf. Maxim i:;;ipropune . SiJ tratatoze mai pe larg raportul intre fiinta sau fire ~i ipostas. In aceasta Epistola el [June in scris, catre diaconul Cosma, asezat In Alexandria, 11.1 cererea aceluia, convorbirea ce-o avusese cu cl, se pare eil in Cipru, pe aceasta terna. Si aduce contributii noi 1a Iamurirea rapertului intre ipostas si fiinta.

La inccput, Sf. Maxim spune, urrnind Sfintilor Parinti Vasilie eel Mare si Grigorie Teologul ca firea e comunul, iar ipostasul particularul. Deci, creatur ile idontice dupa fiinta sint diferite dupa ipostas. Dar chiar in Dumnezcu cste aceeasi unitatc dupa fiinta si deosebire dupa ipostasuri. Dar si cele unite intr-un ipostas se deosebesc dupa ratiunea substantei, cum c sufletul si trupul. Insa, cele unite in diferitc ipostasuri

tormeaza 0 fiinta cornuna a ipostasurilor diferite. "Caci, toti primesc una si aeeeasi dcfinitie ~i ratiune a fiintci, dar sint de ipostasuri difer ite. Iar ea ipostasuri, unul se deosebeste de a1tul... prin proprlctatile carac-

PH. PIlOF, DR D, STANILOAE

tcristice ipostaticcv (Ep, catre Cosma, PiG. 91, 531), Nici partile Iiintei cornunc a ipostasurilor nu so amestcca, dar ramin cornune, in unirea lor, multor ipostasuri, nici ipostasurile nu se amesteca Jntrs ell',

Asttel, ipostasurile, desi distincte, prin particularitatilc lor, rarntn fntr-·o comunitatc prin JUnta lor, chiar daca aceasta 0 forma til din diferite pJ1'ti 31e oi. Oarnenii, av ind toti 0 fiinta Iorrnata din suf let S1 trup, ri,mi'l distinoti prin particularitatilc lor personate, dar si intr-o cornunit:., te, prin fiinta lor cornuna.

Faptul Cr[ ipostasul ramino distinct de alte ipostasuri, unit.rtea de fiint·j cu altc ipostasuri, dar Ia oarneni aCC[)sttl unitatc ell' fiinUi cuprindc p{lrti cc nu so contoposc, deschid« putinta intclcqcrii intrup.u-ii Fiului lui Dumnezeu, deosebit, ca ipostas, de Tatal si de Duhul, dnr de 0 fiin\<i cu Ei, dar si de 0 fire cornuna cu a oamcnilor, unit.i, dar ncamcstccat», ell ('en dumnezr iasca. Ca si ernul, care' nu-si con topeste p{trtile cornponento ale fiintci Sale, dell' raminc unul, "0;'1 si Dum- 11('L',''_! Cuvintul, necontopindu-si cele doua Iiri, so taco prin firca comun.i eu oameni lor unit, filrtl contopirc. eu ei, dar rtimininc1 de n fire comun.i ell Tatal si ell Duhul Sfint, Iiind unit, f1~TZI contopirc, si ell ci. Dcci, e un ipostas dcosobit, atit de Tatal si de Duhul Sf.int, cit ~i de oarncni, prin proprietatile Lui personale, dar unit ~i cu primul 5;i cu ulti.nii prin Lrca C0l1111nU cu a lor.

Fiind Unul ~i Acelasi, un ipostas campus al cclor doua Iiri, prin unirca ncarncstecata a lor in Sine cste in cornunitatc, atit CLl Tatiilsi ell DUJUl SEnt, cit .<;;i cu oamonii. Ori aceasta c Mijlccitorul int rc unii :;i :lUnind in ipostasul SI\u cole doua firi. i\.sllcl it dC:X',~:iL, in Sine, "Sl'iJ1Lttia partilor", sau cxtrcmclor, adieu intro Tut.il ~i Dulrul .')fint, pe dr' 0 parte, pc de alta, f[lr[l sa se contopeasca eu niei uni i, dar ncf iind nici str.iin de arnindoua pilr1;ile" (col. ;)5G), "Ciici, nici nu S-a impartit, pr in deoscbirca intrc p{:rtile (firile) Sale, nici nu S-<: "11lcstccnt, prin unit.ito« lor, dupa ipostas". In acest C3Z n-ar mai Ii in cornunitatc ell una dintro parti. "Ci, unit fiind cu TaLH ~i ell J\Tuicl Sa, pri n ratiunca cornunitutii de fiinVl il p.irtrlor din care S-a cornpus, S-a aratat sa lv ind d('()c;['bire;J partilor din care ostc compus. Tar, distinpindu-So de extreme, ~lclLl ele Tatul'?i de Maica Sa, prin ratiunca particularit.itii dup\ ipost.is a p.utilor Sale, S-il ilr£ibt pastr ind unicitatca ipostasului Sau,; unincl, pontru totdoauna, pZlrtill' Sale, uncle CLl altolc, in idontitntea PCf_S(J!1dL extremj;; (col. 55G), D~lC,-1 firile lui Hristos s-ar f'i amc.',tccat intr-una, nu mai £i putut pastra comunitatca prin natura ru nici una eli!';· ,It' d01._I,:·; l);jr{.i.

A Iost nccCIS~lrtt atit p.istraroa arnbelor Iiri Dcanlc.'..;icc\ltC\ cit ~1 urnrca !ij1' intr-un ipostas cornpus, ca sa so rcalizczc comunitatcl Lui 11I'CCJll-' ~/, o,i cu Tatal ~i eu camonii.

Daca s-ar fi format din celo doua firi, una singure) nu in' mai fi

realiza cornuni tatca de natura Cll nici una din c(']c doua pZ'1'\i TaLE si eu 0: imcnii). Dar, prin unirca lor ncamcstccat.i. so-a realiz::t u n unic ipostas cornpus, Cel ,<;5 fie un Mijlocitor intre amindoua IX-,r\ile, Atit nC'lmi'stecarea firilor, cit si unicitatea ipostasului cornpus dinvain indoui, au lost necesarc pcntru rolul Lui de Mijloci tor intrc TaLU ':1 oamoni.

CRITICA FACUTA MONOFIZITISMULUI

65

l\!Ierc;lnc1 mai departe, in explicarca ipostasului unic ~i com pus a]

Hr istos si, prin aceasta, a rolului Lui de Mijlocitor rntre Dumnezeu si oarncni, Sf. JVI'1xim arata ca firea Lui omeneasca poate fi unita CD a Cuvintului, pontru ca nu so constituic de sine eu a noastra, Dar ea e, una in fiinta cu a noastra si, prin aceasta, so dcosebeste de. cea a lui Hristos. Aceasta 11 face, pe Hristos sa se distiilga cai:)ost;:n si de Dumnezeu si de noi, dar sa fie, cu adevarat, un ipostas int1'o Tatal si oameni, adica sa fie ~i ipostas dumnezeiesc -si

Fiu! aduce, in unirea firii Sale cu umanitatca, intr-un ipostas, nu numai Iiroa So. cornuna cu a 'I'atalui, ci si Iaptul c[t e nascut din Tatal, Ci1 nOirl particulara a ipostasului S;1U. I£1r din umanitate ia nu numai iicnt:l ci cornuna cu a oarnenilor, ci :;;i Iaptul ca eo. e fermata de Cuvintul

din Fecioara. Accstca dau Cuvintulul putinta sa fie un ipostas di torit de cole dumnezciesti si ornenesti, dar sa fie si mtr-o comunitate cu Tatal ~i eu oamonii, caci, prin aceste particularitati n-a desfiintat nici fiin\:1 Sa divina, nici cea umana. "Prin cornunitatea partilor e unit cu iur prin particularitatea partilor se distinge de extreme"

Chiar prin particular-itatile pe care Ic are, ca ipostas, fata de fiinta cll·,';;:j sr umnn.i orin nasterea ca Fiu din Tatal si prin nasterea din FeC)/);1r:-, ponte Ul~i in SiJ~e cele doua firi. Dar tot prin ele' pastrcaza .n ipostnsul eel unic unirca cu extremele (cu Tatal ;;i cu oamenii)

cit.). D:H"::1 Hristos n-ar fi nascut din Tatal, ca Fiu, nu s-ar simti ;,ti~ de unit cu 1':1 ~i ca nascut din om ; si daca n-ar avea umanitatea SJ nZiscuFt din om, din puterea iubirii Sale dumnezeiesti, nu s-ar simti aL': de unit nici cu oarnenii.

Pri n accstca, Sf. Maxim da si Q explicarc a particularitatit persoanoi .unanc, dar si a particularitatilor Persoanci lui Hristos. La oamnei, rXi"ticuln'itCltc~a pcrsonala provine din nasterea Iiecaruia din alti si alii

. III alte si alte imprejurari, La Hristos, din nastcrea din veci din

0;; dill nastcrea din Fecioara, din Maica Sa. Aceste doua Ielur i dintre care cea din om, prin lucrarea Celui nascut din Tatal, apropierc intrc firile Celui ce le are pc amindoua, mai ales Iaptul Cd Cel nascut din Tatal l,!i produce ~i nasterea din Maica. particularul cu care vine la cxistenta con creta Iirea orneneasca,

G1 so arata dinarnismul firii prin Iaptul ca particularul iposta-

sui nu (' un particular static, ci in el se arata bucuria unui ipostas

cledtuL (tat f iind C[l ficcaro e altfel declt celalalt si ele se intregesc unul pc altul. Ficcaro suflct, aducind ceva particular, iyi Iorrneaza un particular. Dar tocrnai aeeasta arata 0 afcctiunc dcosebita intre si truoul Iiccarui om, dar si 0 deoscbire a ipostasurilor, care 12 Lc~ s,-, so iubeasca unul pc altul,

'c. cast,', intelcgorc a ipostasului sau a persoanei, deosebita de Intelui de catrc Iilozofia elina, ca simplu particular static, a adus-o prin accentul co s-a dat in rntr-uparea lui Dumnezeu Iaptului Ul. a filcut aceasta ,,)Jontru noi", din iubirea fata de

nr. Din accasta a inceput sa se mteleaga ca 0 perscana e totdeauna '-;:',', C~'U o alta, pcntru Cd particularitatea ei 0 face sa simta nevoie de cu atlt~~ pC:r'saane.

66

PR. PIlOF. DR D. STANILOAE

Fiul lui Dumnezcu, ca ipostas sau Persoana dumnezciasca S-a facut si ipostas sau Persoana omeneasca, ca sa-9i aratc iubirca fata de oameni, f6.cindu-i fr-ati ai Sai.

Aceasta inseamna ca El avea in Sine, ca ipostas sau Personna dumnezciasca, aceasta iubire, Dar in Hristos nu se unesto numai particularul unui suflet eu particularul unui trup, odata eu cornunul ee-l pastrcaza in toti oarncnii, ci si particularul unci firi, cu particularul ccleilalte firi, odata cu pastrarca comunului lor cu firea celorlalte Persoane divine si urnane. "Deci, Hristos a pastrat si comunul si particularul Iiecarci parti din care S-a eompus. Ccrnunul, in ratiunea identitatii dupa fiinta, a partilor Lui, eu cele extreme (cu Tatal si eu oamenii), datorita careia a pastrat si dupa unirea partilor intro ele, dcosebirea intrc cleo Iar Partieularul, in ratiunea identitatii (unitatii Unicc) ipostas a partilor, prin, care sc distinge de extreme, pastrind nearnestecata distinctia fata de ele (col. 557), care si ea e 0 conditio a putintci si a dorintei de-a fi in legatura cu alte ipostasuri sau persoanc de ambelo firi. Altfel spus : "Prin proprictatile prin care se dcosobestc Cuvintul de 'I'atal si de Duhul, ca Fiu distinct, prin acetsea a realizat si pilstre.c:z2 unitatca dupa ipostas cu trupul, ncimpartindu-se prin nici 0 ratiune: (col. 5()0). Prin dooscbiroa Lui de 'I'atal, ea Fiu, face ~i urnanitatea filiali'i.

Firea orneneasca asurnata de Cuvintul s-a com pus intr-un ipostas cu Acela, prirnind, prin Cuvintul care 0 aduce la oxistenta, 0 capacitate deosebita, care 0 uncstc cu EI, desi 0 Iasa in unire si cu oamenii obisnuiti. Fiind nascuta, prin putcrea Fiului, din Fecioara, capata 0 Iiliatie din Iiliatia Lui. "Cilci, prin proprictatile prin care se deosebeste trupul Lui de noi, prin acelea a primit identitatea cu Cuvintul dupa ipostas. .Tpostasul Cuvintului, purtator ial firii dumnezeicsti, e "saminta" prin care se Iormcaza, in pintecele Fecioarei, firea Lui orneneasca ~i putcrca care conduce Iormarea oi in ipostasul Lui propriu. De aceea, firoa Lui omcnoasca e unita, prin voia si puterca Lui, de la inceput, cu firea Lui dumnezciasca, in mod deosebit de intim. Cad, de la inceput, El "Cl depasit in SIne distanta partilor sau oxtremclor", Iaclndu-Sc "Mijlocitorul

tiler din care s-a compus", fanl sa le confunde" (col. 556). E un ipostas ell El, si distinct de oameni, nu nurnai ca un om de alti oameni, ci altfel, unic, distinct de Tatal, dar 0 f iinta cu El, si, prin accasta, in cornuniune dar si in cornuniune cu ei. Caci voia sa fie in comuniune eu oi, dar intl'-o cornuniune prin care sa le dca ceca co nu le-ar fi putut da, daca ar 1i fost un om ca oricare altul.

Astfel, "Hristos, fiind Dumnczeu desavirsit si 01'11. dssavirsit, arc si ceca ce e cornun si ceea ce e particular celor din care este, prin care Isi insuseste si unirea cu ele si distinctia de celo extreme (de Tatal ;;;i de oameni). Prin unirea CLl Sine a celor extreme, adeverea pastrarea in Sine a celor doua firi din care S-a compus, iar, prin deosebirea de Sine a eel or extreme, infatisa unicitatea ipostasului Sau", nu numai unitatatca lui tEp. cit, col. 560). "Prin deosebirca, dupa fire, a partilor Sale era unit cu cele extreme; prin rdentitatea acelorasi parti dupa ipostas,

(prin ceca ce le dadea acelasi ipostas), se distingea de cole extreme" (col. 360-361).

CHInc/\. FA.cUTA MONOFIZITISMULUI

G7

Particulsrul nu izoleaza persoana de oele de 0 Iiinta comuna, ei ii int~\r('~t('. nazuinta comuniunii, desi 0 pastreaza distincta. In aceasta se vode valoarca Iiecarei persoane. Iar cca mai mare valoare 0 are Persoana lui Hristos, prin iubirea nesfirsita a lui DUllll1CZCU si iubirea Sa h(t1 de El ~i trebuinta de ca si prin comunitatoa cc 0 rcalizeaza, si eu DCLclmezcu si eu oarnenii, dar pastrindu-se distincta sau tocmai de aceea.

Dar accasta arata si c{( in Fiul lui Dumnezcu e ceva care-L face cD.pc!bil de 0 mare iubirc fat{l de umanitatc si, in umanitatc, ccva co

Lice capabila sd fie unita cu dumnezeirea, Ipostasul Fiului lui Dumn<'.--:C'U Iaco firen ornencasca SEt sirnta iubirca, deci are capacitatea de a ii unit eu Iirna Sa durnnezeiasca, iar, prin aceasta, firea Sa dumnezciasca sirnto mai concrct pornirca de iubiro a firii orncnesti.

Pcrsistenta in Hristos it partilor din care so compunc ipostasul, in jc)~cbir('a lor dupa fiinta, dar si forrnarca lui ca Tntreg din ole, arata p:Ic;trareCl cltimii, dupa fiintJ, a partilor, dupa unire, iar Iormarca si P":><:istcnl,a in trcgului ipostatic al Lui, prin unirca p[lrtilor arata Cil "par-

nu sc dcosobesc total intrcolalta in ipostasul Lui, completat din ele" ,{cell. 3(51). Ipostasul Lui nici nu arnestcca partile in mod total, mel nu 12 dl'aE, dl~spilrWc Intrc ole. Ele formcaza ipostasul eel unic si unit ,:' care lc Tacc sa so completczc far[1 S{l so dcsfiintezc prin aceasta. 11 face pe Hristos si unit ell Dumnezeu si eu oamenii, prin tHll' Lui, dar si distinct de ci, ca ipostas, prin unicitatea Lui care tine

unite in El. insa tocmai aceasta unicitate nkind posibila COl11Uni ,---In('~l en ci.

Sf. Maxim rcpcta, iarasi, c{t deosebirea Iirilor, dupa unirc, face n:.' .. ,'sartl Iolosirea numarului petru indicarca citimii lor, aratindu-sc, prin

neconfundnrca, dar nu despartirca lor. Caci, numarul, nolucrind nirnic, nic': nu produce vreo rolatie, ci doar 0 indica. Numai substantele Iac 02,:1 e;;i numai accidcntele patimesc ceca ce fac substantele, deci numai e >', produc relatiilo. "lntrucit numarul nu cstc substanta, nu poate Sel Iucreze, iar intrucit nu este accident sau calitatc, nu poate patimi (vreo .!. ,-,'·urc) ... El indica simplu 0 citirne, neproduclnd nici 0 schimbare de n::il\il' in citirnca indicat.i' (Ep. cit.; col. 5(9).

Sf. Maxim repeta aceasta irnpotriva rnonofizitilor, care afirmau c< Iolosirea numarului de doua, pentru dumnezeirea si umanitatca din Hristos, le desparte pe acestea, sau imparte ipostasul eel unul al Lui. I),'> cind numarul sau pluralul indica () citirne de dcosebiri intr-o unitatr-, ol nu impartc si l1U desparte unitatca, ci 0 afirma pe aceasta. De

orice numar la plural presupune 0 unitate intre partile citimii indie I tl" L~trc'l S[t lc desparta cu totul, Caci, daca le-ar despiirti, nu s-ar m.ri cl1'iHa lcgatura lor prin numarul plural, ci S-d1' folosi numai numarul unu, m mod rcpetat.

Lc,_Jltun In trc partilc numaratc se arat.i In Iaptul Cd orice numar i;-;Jid[ nu numai citimoa, ci si relatia intrc cdc la care se re£era citimea, :\f'.1 ~D'1l1c'm niciodata zec',.' Llril nici 0 precizare. ci SrW[]2,'1 "zece oam=ni", .'reiine! prin aceasta, 0 leg{ltura intre cei zece, sau 0 anumita unit ate : ,,'TC ii, care nu desfiinteaza pc cei zece indivizi.

La fel, oind ziccrn doua firi in ipostasul lui Hristos, nu aratam 2:Llai cith1t'C[ firEor, ci si leg;\tun rntrc firi sau unitatca ipostatica ~ -_ t:: -, ( '"lc: .

63

PR. PROF. DR. D. STANILOAE

Dar nu numarul de doua, al firilor, a produs lcgatura ci numaruj indica nurnai aceasta legatura sau unirea lor intr-zm fanls:'i le desfiinteze.

Ca numarul nu indica numai deoscbirea dintre cele inumarate, ci si Iegatura intre ele, se arata prin Iaptul ca cl indica citimca ca un tot. Cind se spune ca in Hristos Slut doua firi, so arata ca iritre ole estc 0 legdtura, cii accasta citime a lor reprezinta intrcgul sau unitatca "01'0 Iar unitatea lor nu le face singura fire a Lui, eel let cei zcce care au 0 citime prin dcosebirea ipostasurilor dar si 0 unirc prin iire. Citimea lui l-iristos sta in doua firi, intr-un ipostas, cum nu se Ia nici un om.

"Ded, eel ce indica 0 dcosebire in Hristos, dupa unirc, odata cu deosebirea ~i citirnea celor deosebite ... Darcel co eu deosebirea, cftimea (caci e eu neputinta a se cunoaste deosebirea. f;"ca citime), acela, folosindu-se de numar spre indicarca, dar nu sprc til-ca citirnii, impreunji cugetata eu deosebirea, TIU iese din adeviir jn,r'> cind prin numar, odata ell deosebirea, citimea imprcuna cugctata, dar nu impartirea ... Deei, trcbuie sa numim spre indicarea deosebirli. dtimca celor ee S2 doosebesc, ca sa nu firn banuiti ea propovaduim 0 dcosebire simpla si ncadevarata'' (Ep. cit. col. 565).

Tot in aceasta Epistola catrc diaconul Cosma, Sf. Maxim ovidentiazi'l consecintele absurdo ee decurg din eroarea lui Sever, care identifica firea cu vpersoana in Hristos. Aceasta confunda firilc intre eJ8, intr-una singura, in sens monofizit, daca ipostasul este unul, S~iU Ie desparte in doua persoane, in sens nestorian, recunoscind eG. Iirile sint.-doua.

Confundind firea eu ipostasul, deosebirca oalitatilor naturale ak ipostasului de care vorbeste Sever, va fi sauo impartire a ipostasului, in ipostas dumnczeiesc si omen esc, daca prin aceste calitati intclege cele doua firi, sau 0 identificare a firii omcnesti eu Cuvintul, nccunoscind o deosebire rcala a firilor, ei numai a calitatilor unci sincurc firi. ,jar daca trupul n-are nici 0 deosebire de Cuvintul dupa fire, cl va fi in mod dar si de 0 hinta eu El, dar atunci va fi ~i de 0 fiinta cu Tatal si ell Duhul, .';3i Trcimca va devcni patrirne.; Sau, dad trupul va fi de un ipostas cu Cuvintul, va fi ca unul ce e impreuna eu Cuvintul, de f iinta", deosebit atit de fiinta lui Dumnezcu, cit si a oamenilor. nu va fi in acest caz nici Dumriezeu, nici om, Sau, cbca v,:,i'i D_lrJ1- nozeu, eel ee-L 'propovaduiestc asttcl, va fi politcist, iritrucit va 'spune de Tatal si de Duhul ca sint de 0 fire necornpusa, deci simpla, iar de Hristos, eel de 0 fire compusa, ea e tot Dumnczeu, dar fiind cornpus dupa fire, l1U c de 0 fire simpla''.

Daca, vorbind de deoscbirea unor calitati naturale, Sever ca ele au la baza deosebirea unor Iiri, cl trebuia sil. rccunoasca crcdinta drcapta a Bisericii. Altfel, va fi un panteist, recunoscind doar 0 csenta cu calitati deosebite· 0 csenta intr-un fel muritoarc, in alt lei ncmuritoare. "Dar cum ar 'fi moartea, daca n-ar fi Cel ce moare (dupa firca asumata) sau nemur irea, daca n-ar fi firca de care nu Sf; atinge moartca 7"

Rezumind, la sfirsitui acestci Epistole, crcdinta drcapt.i a Bisericii, Sf. Maxim spune, iritre altele, precizind noi nuante, taina si unicitatii Ipostasuluj Iui Hristos,eomplls din Iiri docsebito si lucrind deosebit, dar ca Unul prin ole.

CHITTCA FACUTA MONOFIZITLSMULUI

f;q

"Deci, cunoscind dupa unirc dcosebirca rcnLl ;1 firUo,r c~_in c,-rrc s···a cornpus Hristos, nu ignor;'ll11 idcntitatcn (unicit.rto») Lui c1u]){, daca partite lui Hristos, cc so deoscbosc mtreol.ilta prin natur.i, nu so deosebosc (n: 0,--' dcsp.ut) duua inost.is (") uncle ,,;, "''''1'('1'" l'" ,-n,,;

, . -" .: L.._ ,:)\_- (~; J( / lJ../C. l~"- '- -~-,"~,~ ...... I..,- ... <.._.~. '- <"1-'<',"-,' ~..r., <._t ,__lJ.;.:....:L

intreg, Cclui cc S-~! cornpus. C)ci p;}rWeintrq.zitoCll'e al: lntregului nu se pot dosparti ~ntrcolz\ltJ, nicidccum, cli!torit;l 1I1tr('),:,ul';li. L11', crczindu-L ca fiind dupa uniro in doua firi, in mod ncimpartit si ncarncstccat, vestim pe Acolasi dcplin In dumnczeirc si doplin in umanitato, ca pc un intrcg In parti., Caci Hristos l1U estc numai din acestca, ci ,?i 'in acestea ;;i, rnai 'propriu-zis, accstca". Si num.irrim pc cele din care este Hristos, "l1U impartmdu-L, ci numai Cll'iitlnd deosebiroa lor pastrata dupa unirc ... Si dcr-lar.in: ale Lui ~i miriuni le si patimirile, ea ale Cclui ce c Unul, adica ale lui Hristos, care lucra si celc durnnezcicsti 'ii cclc orncnesti : cele dumnczciesti, trupcsto, pcntru c;} savirsca minunilo prin trucul nclipsrt dc' ]'xT'arca L~li' naturala, iar pe cole omencsti dumnezcieste, pontru e;J primo.i ncsilit cle fire, cu voia 'ii prin stapinire, expcrienta patimilor ornencsti. $i a Lui e crucea si moartca ''1i mormintul si invierea si inaltar ca Ia ceruri, din care, coboririd fEtra trup, nu S-:l str.imutat schimbind locurilc. Col ce nu e incaput, de cole create prin nici (; rntiune, cacre liber de oricc circumscricre. Ci S-a aratnt, prin trup, ('3 Col urin

fire iubitor, facindu-So incaput prin nastcrea adcvarata din pre-

cum a voit, in cele ale no.istre. De Cleec", Ii aducem Lui, ,:i d :.:',:' S-a

intrupat, 0 sinqura inchinarc, irnprcuna cu Tatal si cu Duhul".

Daca spunern C;l Hristos e Unul dupa ipostas, "fmprcuntl incliinat si impt'?til'la numarat cu Tatal si cu Duhul, cum sintom b.inuit! c;'t impartim pe Hristos, prin simpla folosire a numarului si prin sinc;ura jndic1re de catre ':n01 :1 deosebir ii p.istrats a firilor dupa unire ?" (Ep. cit. col. 5(3).

Hristos e /,celasi si Dumnezeu si Om, caci El e nu numai "din della firi",'care Scl fi c1cv~'l1it una amcstccatu, nici dumnozciasca, nir.i ornelleasci\ ci e si demil firi", nearnestecate, dar unite, 1l:t C' ,hLlI'>J.e dow} firi, unite In chip negrciit, intr-o Persoana.

Cele dour! firi, fiind unite in ipostasul lui IIri"ios, i{)l'{: ,,'-:1('''\CC': reo El e Acclasi Dumnczcu intreg :;:i am intrcg, nu pe jurnatato Dum1Jcozcu si pe jumatatc om, sau Dumnezeu alaturi ell Ornul. Dc aCCC:l, .~:·)vir.)ca minunile 0:110ne'l[(', pontru cJ. era Dumnczcu, care lc lucra prin trupul nclipsit de lucrarca lui nntural.i si traia oatimir-ilc dumnozeioste, nentru e3. ic" traia ca Cel C'tC' era Om cu voia, nu silit. In. ul1l:mitau';l S;; 'iiin patimirile ci tr.iia ca Dumnczou, dar £dra desfiintarca lor, ci mentinin-. du-Ie din iubirca dumnczciasca de oarneni ; iar minuuilc S:11c le lclcea si ca om, pentru Cil Ie f:}cca prin miscar ile trupului SiJU, de~i EU proveneau numai din acostca. Nimic ornenosc nu tr.iia nurnai omcncstc, nentru ca era, Ia baza , EI, ca Dumnozou, care sustinea omencscul; ~i" nimic dumnezeiesc nu s.ivirsca :;:i nu tr.iiu nurnai dumnezoiestc, pontru Cel. il savir:;;ea prin trup si-l sirntea 'ii omcnc~tc. Era intreg Durnnezcu sl intreg om :;:i savirsea prin intregul uman cele dumnezcicsti si patimea dumnezcicsc cdc orncnrsti, pentru cl Ic accepta cu voia, nu de si'la; adica, dcsi lo tr.iia real, simtca 1:1 ban acestei tr.iiri libcrtatca LUI fa\a de ele; nu se simtca supus 101'. Umanitatea lui Hristos era pusa In valoare neintrcrupt, in tot ce 12.c:ea Hristos, ea Dumnezeu. Tot co era omenesc, era al Lui ca Dumnezcu. Tot ce era dumnezeiesc, era al Celui Iacut om.

70

PH. PHOF. DR D. STANILOAE

In cdc ale persoanei e atit de prezcnta persoana, ca toate .pot fi numite ale persoanei.

c. Intr-o alta scrisoare, catre acelasi diacon Cosma, Sf. Maxim marturisestc, iarasi, cil Hristos este si Dumnezeu adcvarat si om adevarat. E Durnnezou, caci altfel nu ne-ar fi mintuit. E Dumnezeu prin faptul cil Durnnczeu Cuvintul, facinou-Se om, nu se putea schimba, fiind prin fire neschimbabil. Dar ri-a schimbat nici umanitatca, datorita iubirii Sale de oameni. In El e puterca de a so face si om, raminind Dumriezcu. $i iubirca, unit a ell puterca Lui, explica taina de a fi unit in Persoana Sa dumnczeirca si umanitatea creata de El. Numai 0 Personna iubitoare si atotputernica, prcexistenta din veci, explica aceasta taina, Fard sa cada in panteismul care nu explica nimic, cradinta crestina ex plica reaiizarca unitatii pcrsonale a Crcatorului cu crcatura consticnta, Iacind parte si acelcia de fericirea vcsnica. "N -a p.irasit ceca eo era pcntru ce2a co s-a f,kut, caci era neschirnbata. Nici n-a dcsfiintat ceea ce S-cl fAcnt, pentru ceca ce era, caci era de oarneni iubitor. $i numai Lui, care este propriu-zis, ii era cu putinta, din belsugul de putcro, sa S8 Iaca, far a schimbare, in mod neamestecat, ceca ce nu era si sa ramina propriu ceca cc era si ceea ce S-:-a facut. ,,(Ep. ciiire Cosma col. 577). Cel ce esto cu adevarat nu po ate sa lnceteze de-a fi eel ce este. Iar din plinatatea Sa de puterc si iubire, ca CE:'l ce cste, poate da existenta firii umane :;;i 0 poatc si uni eu Sine. Deci, poatc da acesteia cxistenta in unitatea extreme} a ipostasului Sau, ftlra a 0 face un alt ipostas, Iar accasta 0 face pentru ca El insusi sa intre, prin ceca co a luat in ipostasul S;}u, in cornuniunc cu existcnta data de EJ acestei Iiri, in alte ioostasuri. Doci, ipostasul S'1.u, luind in Sine Iirea noastra, nu s-a facut un ipostas dublu, cad prin aceasta nu ar fi intrat El insusi 'in cornuniune mintuitoare eu noi, ci s-a facut ipostas si al firii Sale create. El s-a campus ca. ipostas datorita c210r doua naturi, pastratc in El ncarnestecate, dar a rarnas Unul si Acclasi in ele. E un alt paradox care ne arata taina pcrsoanoi. Oricite ar aduna 0 persoana oa ale sale, ea r.imine in ele una si acoeasi.

DC' aC(X:3, Sf. Maxim continua: "Caci unitatca extrema a monadei Sale ipostatic« ll-Cl prim it nici 0 impartire, din cauza deosebirii pastrate in mod natural (intre naturi) In El, dupa unirca celor din care s-a compus. F'iindca, unit cu trupul lnsufletit mintal, El S-a aratat, prin minuni, rarninind in mod nealterat ceea ce s-a Iacut, Si, prin amindoua, prin ITjm.mi~1 pc'itrimi, ne-a daruit desfiintarea pacatului si harul indumnezeitor" (Ep. cit. col. 577).

Patirniri le Lui au inrudire cu minunilc Lui: Ie arata ca fiind ale accluiasi ipostas. Caci, si prin minunile si prin patimirilc Sale isi dovedcste Acclasi si dumnezeirca si umanitatea. A savlrsit minuni ca Dumnczcu, elm: prin umanitatca a;umati'i de El; si a patimit ca om, dar cu voia Sa, ca Dnmnezeu. De aceea, ne-a scapat de pacat si ric-a 'Indumnezoit, folosindu-se si de patirniri. Durnnezeu insusi a luat asupra Sa patimirrlc pcntru pacatul nostru,

Aceeasi tcrna a deosebir ii firilor, a citirnii si a num.irului lor, unite ncimpartit si ncarncstccat in ipostasul compus al lui Hristos, 0 cxpune Sf. Maxim ~ilntr-o scrisoare catre unele calugG\rite din Alexandria,

CHlTICl\ FACUTA MONOFIZri'IS:\,IUL1JI

care au venit pcntru 0 vrerne in Biserica; dar s-au inters, monofizitisrn.

So pare ca sint c:-tlugdritele de care e yorba in Epistola catr« loan Cubicularul. Cind vcnisera la credinta drcapta, Sf. Maxim rugasc sa se intorvina la Patriarhul Alexandrici si la imparatul, sZi le prirneasca in Biseric;1. Acum; Sf. Maxim rcgretind intoarcerca lor la monofizitism, Iespune, intre altelc, in acaasta scrisoare :

,))eci, pastrindu-se si dupa unire in mod nearnestecat deosebirea firilor din care Hristos, nu va fi cineva care s~i poata dovedi ca e clreDt. sa nu se rnarturiseasca citirnea celor ce se deosebesc in mod nat~.l:r~l si ca nu se pastrcaza printr-o unire nedespartita In Hristos ... Caci,nu va putea spune cineva vreodata ca exista vroo dcosebirc fara citimc, daca cuqeta binc'' (col. 585).

"Ca:ci, fEiT[l fire, e cu neputinta 8:1 existe ceva c.alit{lti~ prin ole insole. In acest caz, introriucem 0 deoscbire sirnpla (Iorrnala), ,~ClU rnai propriu-zis 0 "cleosebire mincinoasa si ircala'' (col. 588). E ceca ce niceau rnonofizi tii.

: Termenii "deosebire" si "citime"~i "iposiasul ,eOlTIDUS" al lui Hrisuos sint Iolositi de Sf. Maxim si in capit, din Quacst. ad. Thales., ca dovada ca polemics monofizita a Sf. Maxim s-a desfasurat inaintc de anul 634, cindise pare C;1 a fost terrninata aceasta scriere. A .. cest capitol se 1nC<1- dreazadeplin in po1emica antirnonofizita 3. Sf. Maxim. Deci. si toata viziunca din el, despre Iucrarea lui Hristos de indumnezeire a ornului In qirsu1 istoriei. Aveni, in acest capitol, mai ales, () «xplicare a termcnului .Jpostas compus", lata aceasta oxplicare : "Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul eel Unul Nascut si Cuvintul Tatalui, pontru Sine rarnine pururoa simplu dupe, fire, iar pentru mine se face compus dupa ipostas, prccum numaiEl stic, prin primirea trupului insuflctit mintal. Caci, prin unirea deplina cu trupul, dupa ipostas, nu primcste contopirca intr-o singura fire si prin dcoscbirca deplina Iata de trup, nu se taie, dupa fire, in doi iii. Iar unire depliria dupa ipostas nurnesc desavir sita neimpartirc, precum dcosebirea deplina dupa firi, nurnesc dcsavirsita necontopire si neschimbare. Caci, taina dumnezeiestii intrupari nu introduce, prrn deosebirea dupa fire a color din care consta, si 0 deosebire dupa ipostas, nici prin unirca dupa ipostas, 0 contopire intr-o singura fire". Ipostasul poatc fi complex, fara sa inceteze de-a Ii unul, simtind, gindind, lucr ind unul si acelasi prin to ate componentele lui. 0 deosebire dupa ipostas, in Hristos, ar aduce Treimii un adaus, o contopire a firilor, L-ar face sa nu fie de 0 fiinta cu dumnezcirea.

Hristos e unul, ca ipostas, fiir~1. 0 schimbare a firilor sau 0 contopire a lor. Caci, in acest caz, n-ar realiza mintuirea noastra. El n-ar avea ca ale Sale si cele ornenesti, indumnezeindu-le: "Caci, daca impreunarea firilor s-ar fi facut ca SCI dea nastere unci singure firl, taina mintuirii noastr« nc-ar fi ramas cu totul nocunoscuta, neavind de unde sau cum sa putern afla coborirea lui Dumnozeu Ia noi. Pcntru ca, in asemenca caz, sau s-ar fi pref'acut trupul in firca durnnezeiasca (nemin. tuindu-se ca atare n.n.) ... , sau s-ar fi schimbat firea dumnezciasca in

firea trupului (nemaiputind mintui, n.n.), sau s-ar fi contopit amindoua ... , producind vreo alta fire deosebita de ele (care n-ar fi avut nici

ia

'"'72

PH. PHOF. DR D. STANILO:\E

mintuitoare, nici nccesitatca de-a Ii mintuita, n.n.)". In mel unul din acesto cazuri "n1.1 s-ar cunoasto taina mtruparii dumnezeiesti, r:('put.ind~l-se constata, dupa unirc, 0 deosebiro de natura intre trup si cumnezeir« ...

Deci, dat Iiind ca orice deosebrro, intrucit este dcosebire, are ca b:C'l citimea celor co so deosebesc (cad L'ira accasta citime, n-ar fiideosebirea), iar citimca nu poato ii indica til fi"tra numar, bine este sa Iolosim numarul numai pentru arataroa dcosebirii firilor. din care consta ipostasul lui Hristos dupa unire. Prin aceasta indicaru c[t firile se pastreaza neschimbatc dupa unire, dar nu divizarn, prin nurnar, unitatea celor ce concurg intr-un singur ipostas. 1211' gindul acesta ni-l aratarn ncadaugind nici un numar la cuvintul ipostas. Caci, undc nu poate fi introdusa citimea, nu-si are Iocul nici numarul care injicL't deosebirea. Deci, dupa ioostas cste compus. Caci, duoa ipostas estc unul si acclasi si singur"

(Gp. cit., p. 349-331),' ", ,

Nurnarul poate fi Iolosit ~i trebuie Iolosit :;;i acolo unde este 0 existenta unica, daca unitatoa ei este cornpusa din mal multo C0i11POrientc. Nuruarul plural sc completeazu, in aeest caz, en nurnarul singular. Hristos oste unul CCt ipostas, dar in El sint clOU21 firi. Unitatca cooxista in mod tainic cu dualitatea, Nici una nu desfiinteaza pe cealalta.

h. 0 cxpuncre a dreptci crodinte dcspre Hristos 0 aflam si intr-o scrisoare a Sf. Maxim catro Pyrrhus, In ea se spune c£i accla rccunostea Africa), la Constantinopol, prin niste rnonahi, Sf. Maxim rccunoaste ca aceasta dreapta crcdinta, inainte de-a ajungc Patriarh Ia Constantinopol, ell cxceptia un or declaratii arnbigui des pre lucrarile lui Hristos. In. ;E:pistolC, so da raspuns la Epistola lui Pyrrhus, trimisa pc mare (deci din acela marturisoa in Epistola lui credinta mostonita de let Parinti in "Unul ~i Acclasi Durnnozcu Cuvintul si inainte de trup si ell trupul pe care, insufletit min tal, L-a luat din Sfinta si de Dumnczcu Nascatoarea, Fecioara l\Iaria. Caci (Fiul lui Dumnezeu) a binevoit s[t sc Iaca El insusi sam int« intruparii S21e, ca siI Se faca si om, eu adcvarat, si sa ne arate, prin z[[m1slirea fJr[1 de s[lminttl si priri .nasterea ncstricacioasa, si ,fired innoit.i, dar ncpatimind prin innoirc nici 0 micsorare. Caci taina aceasta a Iost U cobor ire (0 chenozcl)de buna voie a lui Dumnezcu la oameni, pentru bunatatea Lui. Dar aceasta coborire, de buna voic, prin trup, n-a fest o caderc a dumnczcir ii. Caci a ramas ceca ee era, desi s-a tacut ceca eo nu era .. '51 a pastrat ceea ce s-a Iacut, raminind, insa, ceca ce ~ra. Ctlci era de oarncni iubitor". (col. 592).

Maxim rcpctCl, in r.ispunsul SULl, ceca ce a spus :;;i in adoua ciitre ca, intrupindu-se, Cuvintul dumnezeiesc a ramas caci era ncschirnbabil si a luat si Iirca neschimbata a noastra, din iubirea Sa de oameni. Dar a' innoit-o. Iacind-o f[tra de pi'lcat,prin c·, El insusi ;;i-a format-e din Fccioara Maria. Aceasta tot din cL; oamoni, ca sa ne poata innoi si pc noi.

unita ell atotputcrnicia Lui, le-a putut facc~ pc amindoua : su 502 L1C:c\ om adcv.irat, dar sau far;). de pacat. Din iubire Sf: cry la unirca cu omul, Lkindu-Se E1 insusi purtatoruj vpatiznirii noastre curate, oa sa arate fireainoastra innoita 9i prin Iucrarea cLIFI.

ace.ista S2 arat.i Ci) S-a coborit Ouvintul, dar, pe de alta parte, G[l;~i-a

CRInCA FACUTA MONOFIZITISMULUI

73

aratat puterea Lui, intrucit Se face om printr-o zamislire mai presus de Iegea firii. In umanitatca Sa isi arata si coborirea si puterea dumnezeiasca, si atit coborirca Sa, cit ~i innoirea firii, sint fapte ale iubirii dumnezeicsti.

Iu:birea lui Dumnezcu eel personal implica peste tot paradoxul unirii Lui en umanitatea.

I!?i arata dumnczcirea prin umanitate si viceversa, pastrindu-Ie neamestecatc, ceca ce nurnai Personna iubitoare 0 putca face, nu 0 esenta manifestatn in umanitate in chip pantoist. Nurnai Durnnezeu; ca Pcrsoana, se poate uni cu umanitatea creata de El, f~ira s~\ schimbe si fara Si1 Se schimbe, deci, intr-un mod paradoxal , si in aceasta calitate poate iucra, paradoxal, In mod unit, dar neconfundat, sau intr-un mod paradoxal necontrazicator, spre bucuria amindurara, ca Dumnezeu, cobormdu-Se, ca om, inaltindu-Se, fara sa Iriceteze a fi acclasi Dumnozeu si om, realizind 0 comuniune dcplina dar contopire, intre Dumnezeu si oamcni. "Prin cele prin care lucra in chip dumnezeiesc, se arata pastrind in chip neschirnbat ceca ce s-a tacut. 9i prin cele prin care patimea in chip ornenesc, se adeveroa neschimbat, ca ceea cc era". Facea minuni orncnesti, adeverind, prin ele, nu nurnai dumnezeirea, ci si umanitatea Sa; si patimea dumnezeieste, adevcrind, prin accasta, nu numai urnanitatea, ci si dumnczeircn Sa. Minunile erau patimite, dar erau minuni adcvarate. Cad, nu era numai Dumnezcu adevarat, ci si om. 9i patimile erau minunate, dar crau patimi adevarate, pcntru ca era Aeelasi si Dumnezeu, care nu Ie patimea de sila, dar si om.

"Prin cele prin care lucra in chip dumnezoiesc, Se arata pastrind in chip neschirnbat, ceCace S-a facut.$i, prin cele prin care patimca in chip omenesc, adeverea, neschirnbatvceea ce era, Cad, lucra cele dumnezeiesti trupeste, pentru ca le lucra prin trupul nelipsit de lucrarea lui naturals. ,,;)i cele omcnesti, dumnezeieste, pentru ca le Iacea cu voia, in chip stapinitor. Cad nu lucra cele durnnezeiesti, dumnezeieste, pentru ca. nu era numai Dumnezeu, nici cclc omcnesti, trupeste, pentru ca nu era sirnpln om. De aceea, minunilo nu crau far;'i patimire'li nu erau fara minune. Ci, cole dintii erau patimite, iar cele de al doilea erau minunte. 9i amindoua erau paradoxale (uncle contrariile), pentru ca erau :;;i dumnczeiesti $i omenesti, CEl provenind din Unul si Acelas! Dumnezeu Cuvintul intrupat, adeverind, prin amindoua adevarul celor din care ::;i care ora".

Nu numai firile erau unite neamostecat, ci si Iucrarile 101', dater it.i atit ipostasului eel unul, cit si !1co11verg(~:11~ei naturale", sau a natu-. ri lor In El. Caci Dumnezcu nu e opus umanului si nici urnanul divinului ci DU111112ZCtl vrea si poato face dill uman rncdiul Iuerarii Sale. DtI11111CZ,Cl.l

poats indumnczei umanul ~i 8cC?sta fi indumnezcit. Caci Dumnezeu

e Crcatorul iubitor al umanului, caro-l crccaza nu pentru a-l nirnici.

ci peritru a-L umplo de Selle. Faptul eEl Unul este Creatorul,

iar altul caT~ lc :~i dar

~i uneste. Minunile sint de uman, pel'ltru ca umanul e fCLc:ut al

lUI Dumnszeu,

PH. PROF. DR.. D. STANILOAE

lsi fc;cca propriu urnanul, Iiind al ipostasului divino Umanul scadincea avindu-si subsistenta in ipostasul abisal al Cuvintuluivdumiar di vinul cobora in uman, dar accasta insernna si ea 0 adincirc umanului in abisalul Sau divin si amindoua so dator~u faptului. ca ivcau divinul si umanul Unul si Acelasi ipostas. Hristos traia eli ornenoscul In adincimilc divinului, dar in mod omencsc, si eu divinul sensibiornencscului, dindu-lc 0 puritate ~i 0 delicateto mai presus de limitelo omcnesti. "Definitul ~~i infinitul, contrare si ncamestecate, se arEtt5. una 'prin alta, infinitatea restringindu-se 111 chip Ilegrait, impreuna C'U. dofinitul, iar dcfinitul lc~_rgindu-se in chip rnai presus de fire, .impre-

tl!;Jl CD infinltatca (Ep. ciitre Episco2ml Ciidoniei , col. 601,). .

rr~{~{l'i-a,C'll Clll_'~n'escu'lad~ln,ci-Illile di f~)r~\ schirnbe firea

d'T insusindu-si-le co. om, ,lntrucit era urnanul ipostasului divin , si triIi" ell divinul orncncscul nurificat si imbogatit dumnezeieste,

i'"tr:_lc:t dumnezeiesc 1:ii d.cusc propriu Ol;le~escul fara ~a-l

i"'ulcz,'. , Cel cc se alcatuieste prin unirca Iirilor in chip neamescat,

si convergcnta lor naturala, pclze~t[': si firilc din care s-a cornpus p'''';cllin,l)(lte :;;i pastreaza si putcrilo lor nernicsorate, spre completarea

i.nc-i fapte, fie c£i ccea co S2 savirsea era patima, fie ca era mi-

r:;lTl(' 5Q;\), Ca pilda, des pre accasta, dc1dea insusi Pyrrhus, unirea

)CJ1L~j cu care facea sabia arzatoare :;;i focul taietor (Ibid.).

Tot cc arc orncnescul nu are din Dumnezeu, dar are prin Dumnezeu. eel CL' I,' prin Dumnezcu se si sustine prin nuterea lui Dumnezeu.

ccC2E'J, fi:)l unit eLL El':;;i imbo.gatit di~ El,ia nesfirslt .. Co.

Ul,neTtc', Dumnezou ocate aduna umanitatca in ipostasul San si si-c poate in,j)tn la nivelul de~a 0 face mcdiu al Iucrarii dumnezeiesti -ridrcind-o,

, .' la l~ivC'lul. ~l' triEr.~; a luer2r!1?~ d~1n1l1ezeie~ti, f211";'[ sa schimbe

ruci durnnezcirea, DICI umanitatoa dupa 1_l111~a3

Dar accstc prccizari ale invataturii despre Hristos, impotriva moy; )fizilismului, i-au dat Sf. Maxim temeiuri pcntru Iorrnularea invatacell' doua lucrari unite In Hr istos, cind imparatul Eraclie Patriarhul Scrgic de Constantinopol ~;i Cyrus de Phasis din Alexandria, au propus impacarea ortodocsilor e1..1 monofizitii, prin formula despre 0 lucraro in Hristos, 'I'otodata, multe din precizarile date de el despre Hristos, in lupta impotriva monofizitismului.vvor fi color dour, vointc in Hristos.

PAR TEA A III-a

CRITICA F ACUTA

DE SFINTUL MAXIM MONOTELISMULUI

1. Invatatura sfintului Maxim marturisitorul despre cele doua Iucrari unite in Iisus Hristos

Pe la anul 630, Imparatul bizantin Eraclie, statuit de Patriarhul din Constantinopol, Sorghic, s-a gindit sa d;;tige pe monofizitii de Ia rasaritul irnperiului si, eu deosebire, pe cei fugi~i in Egipt, de incursiunile persilor, pentru a se sprijini pe ei, impotriva amenintarii acelora, printr-o formula de comprornis, care, Iasind pe planul al doilea problema celor-doua firi in Hristos, obliga cele doua parti (ortodocsi si monofiziti) Sil admita 0 singura lucrare in El. Dintre episcopii ortodocsi a fost cistigat pentru aceasta formula Cyrus de Phasis, care, la anul 632, a fost ridicat in scaunul de Patriarh al Alexandriei. La anul 633 s-a incheiat U11 pact formal, in acest sens, intre ortodocsi si monofiziti.

Euumenul manastirii Euc1'ates din Alexandria, Sofronie, a sesizat eel dintii pcricolul acestei Iormulo. El s-a prezentat Patriarhului Cyrus si l-a rugat in gcnunchi sa renunte la publicarea pactului, Nereusind, a venit la Patriarhul Sergbie, de la care a obtinut ca eel putin sa nu sevorboasca de nici 0 lucrare, nici de doua. Scrghie a publicat, la anul 634 () Fpistola Sinoidala, conform a acestei promisiuni. Sofronie, ajuns, indata dupa Clceea, Patriarh la Ierusalim, a public at !',ii el 0 Epistola Sinodala, in care face, in fond, 0 distinctie intre celc doua lucrari in Hristos, dar ,?i de unirea lor.

In urmator ii patru ani a dornnit, pc baza acestei atitudini a Patr iarhului Ser;,;hie, 0 anumita Iinisto in Biserica.

Dar, fa anul 638, imparatul Eraclie a public at decretul Ecthesis, in care, poruncind, in continuare, tacerea asupra problemei de este 0 lucrare san doua ill Hristos, a dispus ca toti sa rnarturiseasca 0 singura vointa in El. In lupta pc care 0 incep, acum, adorentii dreptei credinte, pcntru cele doua vointe, Sf. Maxim s-a angajat en toata hotar-irea, devenind animatorul ei, mai ales, dupa cc, in acclasi an Cl murit Patriarhul Sofronic.

Intr e anii 634-(i38, Sf. Maxim, carp so afla 111 Cartagina, a adoptat nozitia lui Sofronie, cu care se intilnisc intrc anii 626-632, in Alexandria, undo Sofronie era egumen al manastir'ii Eucratos. Sustino cele doua ludar si unirea intro cle 111 partca a doua a scrierii " .. l~._rnbiglla" q:;usi'i ca prima In P.G. 91).

Am vazut ca el incopuse, se pare, demailnainte.prin uncle ::~istole, lupta impotriva monofizitilor, care se refugiasera In Egipt. Acurn,

PH. PH.OF. DR D. STANILOilE

!~Xln1;la discutici despre cole dova Iucrari ale lui Hristos, Ii dad:ea, din niu ocazi.i sLi afirrne invataturn lui despre inomonirea Fiului lui Dum-

!1i.<:eu, pc: cnre 0 afirrnasc in Quaest cui in sensul ca Acesta

s-a LlCi_lt 011.1 dc-plin. Am vazut accasta in pagini ale acestei

lucrari printr -uu citat din cap .. 2, din. dar dupa cap. 22 din

CUCiCSt. Gel Thalas. Daca Fiul lui Dumnezeu l1U s-ur fi f:lcut om deplin, !_Ll~nu ~;_ lucrarca de orn, El fi participat la conducerea oamenilor,

spre Sine.

]J(~.~' ivirca creziei, C2T2 atirnta o

a

S1.

lucrarc 111 Hristos, ~t impuls pentru aproIisus Hristos, cum lor. El va aplica,

fundarca si intL'Y1;cirea a invatatur

u fest ~.,i Parintii antoriori, crcziilr, din

mai ini ii , pcntru doua

['iri ~j;-~: Ul1iL~ ncarnestccat intr-un 13 Iucrar ile Lui,

';rDL~'=l :·~1 acum de un "ipostas cornun- :~j '1citi111ea Iucrarilor».

Pri scrierea partii arnintite din i I-a dat, sa

scrj';oun~a arnintita a lui Pyrrhus, care va ajunge Ia anul 638,

tr iarn de Constantinopole,clupCl SeI'gbic. Pyrrhus pledeaza,m'scriSf),li'Sl· sa catrc Sf. Maxim, sa rocunoasca.iDecretnl (Epistola Sinodata) i)\ tri:n'':'~ij ui 82:',::;11ic, din In r.ispunsul scm, Sf. Maxim Iauda vdezIX) care Docretul lui Serghie 0 pronunta impotriva "innoirii (·t' S'i. ivh In cetatoa Alexandria", restabilind prin aceasta, unitatea

L'f'licii, Laudind scrisoarea lui Pyrrhus, pcntru dreapta credintaimar-

tur;c;'tj in totusi, pc acesta sa-i scrio ,p:tre e ~i cum e Iucrarea

Sl accstea, ecectul lucrarri (cnergherna) si care spunem

C.l de lucru si fa pta , ca se pot cunoaste intelesul celor

n-arn putut intelcgc lucrarea cca opusa si glndita ca l1U rostim simple cuvinto far{l mtelesurr, ci prin cuvinte intclcsuri. Pontru aceasta, adescori, arn aflat pe Parintii de' D'J111l1eZ'~';l cuvintatori, hind i:ngdduitori eli cuvintcle. dar nicideeuin eli tru cii nu in Iitcrc, ci in intelesuri si in Iucruci stii noastre= (P.O. 91, col. 589).

j~Ci:='\2::__: :t 1'1 va fi indemnat pe Sf. Maxim sa afirrne, III prime Ie amintita a scrierii "Amtigua", III mod dar, lucrarea 'i'l1('l1l:iCi c! Iu: Hristos. Am dat un citat din cap. 2 al acelei lucrari,

22 eli n rd Tluilas., . ca cxplicare a inomenirii Teale

D'-'111n'~Z('u.

~,C~l->,-_'i C ~.~1 teate· '

Unul S-a ftlcut, ell adevarat, om

~L\ ::~lC," cL: (care nu are nici 0 ratiuno, care sa

dar nu afara de lucrarea naturala, a caret

caractcrizjnd in chip natural pe toti cei ce 0 au naturals e un predicat comun al tuturor ce ali provoaca stricaciunea acelei Iiri, ceca cc-i apartine prin fire, nu poate

riimine cap. 2; trad, cit; p. L19).

FLU; lui DUllmczeu s-a nieut om adevarat, numai daci-l. a Iuat Tirea

omencasc.i cu t it ce de ea (afara de pacat, care nu tine de fire),

accst text din cap. 2, din Amburus», in care Iucrarca omoneasca a lui Hristos :

cmTIC:\ FAcUTA DE SF1NTUL MA.XIM MONOTELISMULUI 77

Darn acum si-un citat din cap. 4, din Ambunu», in care afirma.vde asemcnea, categoric ccle doua Iucrari in Hristos, dar si unirea lor, care nu le contopestc, intemeiata pe unitatea ipostasului Lui':

"Lucrind prrn cornunicarea insusirilor (celor doua firi), a adeverit

.1,Y' Iiri al carer ipostas El era si lucrarila naturale sau miscarila

, a Ch)l' unire fara.· contopire cr'a. Caci,' 11-a primit impartirea in '.cl3·· (i;L;/l Iiri, 21 carer ipostas era,odata ce, corespunzator cu Sine

1:..;c1'2 in chipxmitar si, prin fiecare din cele Iacutc de El, m21- 111 ~( st 1 dcodat.i curputerea durnnezeir'ii Sale, in chip nedcspartit, lu""lll"" propriu. Caci, El fiind unul, nimic nu era rnai unital' ea 1':1. nici men unificator si mai pastrator al celor iale Lui, ca El. De accca, ern ~i Dumnezcu, ce patimsa C1J adevarat, si DIn, ce isavirsea minuni cu adevar at, Iiind ipostasul adevarat _al Ul1.0r Iiri adevarate, prin Lucrind prin acestca in comunicarea (comuniunea)' lor cu fiecare, So arata conservindu-Ie, cu adevarat, necon-

conservindu-se neeontopit, odata ce a ramas prin fire nepati-

, patirnitor, nernuritor si muritor, vazut si cugctat ca Sel co Acclasi era Dumnezeu prin fire si om prin . fire... stapinul, prin fire cinsteste ascultarea si 0 trziieste prin patimire, nu numai ca sa mintuiaseu prin ale Sale toata firea, curatind-oris ceca ce era rau, ci ~i ea sj c;ustc ascultarea noastra, invatind prin cercare cele ale noastre" (Am~bigl.la, cap. 4 ; trael. cit., p. 53).

Dar in aceasta parte din Ambiqua Sf. Maxim arata pe larg, lucrarca tirii ornenesti a lui Hristos.

Comunicarea intro insusirile celor dona firi .implica, in trairea de

Hristos a color contrare, (a patiniirii minunate, a minunii patimite), mercu cele doua Iucrari real deosebite dupa fire. Iar ipostasul divin eel Unul .Ie unea pe aeestea in mod libel'. Lucrarile lui Hristos nu sint una, in baza unci legi a unei uniee esente. Cel unul poatefrai ,1. unite si necontopite multimea simtirilor Lui. Chiar persoana umaria poate uni in trairca sa oboscala unui efor t, eu bucuria de a-Iputea sustins.

Eepetind cole spuse in polemics dinainte, impotriva monofizitilor Sf. Maxim spune si cind aparo tcma lucrarilor ca inostasul eel unul al lui Hristos slivir~e~ rninuni c1.1 Iirea dumnezeiasca, dar le savirsea. prin rniscarea -rnembrelor trupului Sau, sauprin gindlrea care punea intr-o anumita miscare si trupul omen esc. Se putea spune, de aceea, ca Dum;1("2:::1..1 patimeste san omul face minuni, pentru ca. Cel ce Iacea si una si alta era. Acelasi si f2ceR arnindouailucrari le firilor, unite :intre e1e,

tara

Lucraroa firii ornenesti, ohiar daca e nurnita de cdc mai rnulte c ri patim ire, 1111 e 0 pasivitate nesimtita, ci ,0 participare, in Ielul :ei, Ia Iucrarea dumnezeiasca. Si nu e lucrare dumnezeiasca Ia care sa nu participo si cca orneneasca ~i invers. Iisus Hristos cornunica efortul firii omonesti, firii dumnezeiasti, Ia minunea savirsita prln iaceasta, sau sim-

in savirsirea minunii, prin fire a dumnezeiasca, contributia firiiSale orncnesti, desi aceasta contributie era mai rnult 0 patimlre. EI simtea

durerea oboselilor, Iovrturilor, impunsaturilor trupului Sau, comunicate ca purtator al fir'ii dumnezeiesti. Cit a fost pe pamint, traia mai

78

PRo PROF. DR. D. STANILOAE

mult coborirea Sa, ca Dumnezeu, la ingustimile, oboselile, durcrile omcnesti, dar cu bunatatea si puterea de suportare ce i-a dadea dumnezeirea. Le traia pe amindoua impreuna, Iar, dupa ridicarea umanitatii Sale la starea de slava, traieste ca om bucuria de slava dumnezciasca, eo se manifests prin ea, sau traieste slava Sa dumnezeiasca si atotputcrnica si eu 0 sirntire omcneasca ~i intr-o apropiere de oameni. Nu traia si nu traieste niciodata nemarginirea dumnezeirii, fara 0 simtire orneneasca ~i nici ceea ce e omcnesc, fara 0 inundare a intinitatii vietii dumnezeiesti, care, prin ea, se comunicaoamenilor ce 1 se des chid prin credinta, Bucuria, omenescului de accasta infinitate dumnezciasca, desi e si ea 0 patimire, pentru ca se datoreste dumnezeirii, nu siesi, e si 0 lucrare, pentru ca e I) doschidere activa spre ea si 0 primire activa a ei.

Nurnai prin acoasta participarc activa a ornenescului Sau la dumnozeirea Sa, Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat poate exercita 0 influenta in viata crodinciosilor de pe pamint, deci, asupra istoriei.

Dovada unei firi "este puterea care tine, dupa fire, de constitutia ci si carcia i so spune far;'i greseala «lucrare naturala», fiind cea mai proprio si cea dintii caracteristica a unei naturi. Caci ea este miscaroa ce eLl forma specifics a naturii (eidopoion), fiind cea mai generala din toate insusirile cuprinzatoare ee apartin, in mod natural, firii. Fara ea nu este decit ceea ce nu e ... , intructt numai ceca ce nu e nicidecum nu arc nici miscare, nici existenta reala (iparxin''). De orice existents. tine miscarea, Ceea ce nu se mmisca, nici nu exista. Nu se poate desparti. existents de miscarea potrivita ei, Miscarea intra In definitia existentoi. Existcnta e prin ea insasi mobila.

Aceasta inseamna ca firea omeneasca este Iacuta ca fire mobila sau lucratoare, de insusi Creatorul ei. De aceea, fiidndu-~i Dumnezeu Cuvintul, Facatorulei, ri-a putut sa 0 ia lipsita de rniscare sau de lunare, did prin aceasta ar fi amrlat-o ar fi Iuat-o numai ca parere, "ill sens monoIizit, AI' fi insernnaj -cii Facatoru] nu-si poate apropia prea mult firF<1· omencasca, fara sa 0 anuleze. Dar atunci cum a putut-o crca si cum ,) poats sustine prin puterea Lui ?

Unei astfel de inchipuiri absurde, Sf. Maxim, urmind lui Dionisie Arcopagitul, Ii opune invatatura relevata ca, Dumnezeu Facatorul creaturii umane, 0 iubeste asa de mult, ca vrea sa se si uncasca eu ea la maximum, fara sa 0 topeasca. lubirea cuprinde in sine dorul celui iubitor, de-a se mai uni la maximum cu eel iubit, E, dssigur, un dor pe care Dumnezeu insusi si I-a dat din Iibera generozitate, creind pe om, pcntru ca un dor dintr-o iubire, de sila, n-ar fi dintr-o iubire desavirsita.

E un dor de-a se uni cu eel iubit, asa cum este, sau cum I-a creat, afar[l de pacat, pe care nu-l are omul de la Dumnczeu, ei e contrar Lui. Din dol' nesffrsit dupa oameni S-a facut, eu adcvarat, Cel ce exista prin fire, insusi eel iubit (dorit), fara sa patimeasca ceva in fiinta proprie, prin dcsertarea cea negraita si fara sa schimbc sau sa rcduca intrucitva, prin primirea (asumarea) cea neinteleasca, integritatea firii ornenesti. careia Cuvintul I s-a tacut temei de constituire. El iubeste in int~egimc umanitatea si, deci, se apropie intreg, la maximum, de ea, intrcaga, f~ircl sa so contopeasca intrcolalta.

,.$i a luat - dupa Dionisie Arcopagitul (Ep. ciitre Gaiua; Om

Iiinta oamonilor, fiinta Cel mai presus de Iiinta, desi, in mod mai presus

CRITICi\ FAcUTA DE SFINTUL MAXIM MONOTELISMULUI 79

de fire, ca S8 arate ea iubeste Iiinta lor reala si intreaga. Caci, nua produs in noi numai nalucirea ca ar avea in -Sine 0 forma trupeasca, dupa aiurelilo manihoilor, nici n-a adus cu Sine, din cer, un trup consubstantial,

D2rerile lui Apolinarie, ci duna fiinta intrearza s-a facut cu ade. om intreg, adica, prin primirea trupului strSbatut de suflet minC}?"' l-a unit cu Sine, dupa ipostas" (Ambigv.a, cap. 5 ; Trtul; cit.

A iubit pe oamenii pe care i-a crcat ;;i a vrut sa-i indumnezeiasca.

De ace(?a S-a facut om real, ca ci, f'acindu-si propriu tot ce cstc omul in'~j(nClli11du-S2 ell adevarat. Fiul lui DUl1111CZC-~_1 si-a }11Sl1Sit tot co este orr.cncsc, Iucrind tot ce estc al dumnozeirn Sale, 'prin umanitatc, ca 5-0 In'=~':,jln21eZ<2iasca in mod real.

Dar en cit 3. venit Fiul lui DUITlllCZ2UlTlQi aproapc de urnanitatc, prin intrupars, sau ni S-a ia:cut 1118i cuuoscut. r?_J_:2: transparent, ;,.1·~:[ a aratat umanitatca mai adlr~cit~l 111 taina infinitatii. Chiar z.imislirea ca orn, dill Fccioara, arata taina urnanit.itii Sale [jl putinta ridicarii tuturor oamenilor care creel in El, in aceasta taina. Dar si Dumnezeu, venit aproapo de noi, prin intruparc, isi face CU110SCl..lt~l, 111 acelasi tirnp rninunoa Sa neinteleasa. Aratindu-So in umanitatca Sa, no ramine nearatat si neinteles, vorbindu-nc prin cuvintul Lui, stim de El, dar ne r.uninc nccuprins. "Caei e ascuns si dupa arutare", zice dascalul, sau si in arataro. "Fiinc1ea misterul lui Iisus ramine .ascuns si nu poate fiscos Ia i vcala nici de cuvint, nici de minto, ci chiar spus, ramine negrai t9i chiar inteles, raminc necunoscut" (Dionisie Areopagitul, Epist, catre Goius , P.G. 3, col. 1069)~ "Caci, prin abundcnta Sa, chiar coborlt in fiinta (Cel ce e mai presus de fiinta", S-a facut fiinta intr-un chip rnai presus de fiinta''. S-a Iacut fiinta omeneasca, intr-un chip mai presus de fiinta, punind 1a temelia ei puterea cea mai pres us de fiinta omului. Dar chiar prin aceasta Si-a Iacut vadit suprafamiliaritatea divina, ca ternelic suprafiintiala a urnanitatii Sale, si prin ea, a umanitatii noastre, cind ne punem in Iegatura cu El, prin credinta.

Chiar misterul de negraita adincime, 0.1 existentei umane, ni se face mai vadit in urnanitatea lui Iisus Hristos (Ambigua, 5 2. Trcui. cit., p. 56-57).

Unirca intre Iucraroa orneneasca si cea dumnezeiasca a lui Hristos este atit de strinsa, precum este si cea intre _ trupul cu sufletul nostru. "C'ici umbla, cu adevarat, cu picioarele uscate, ce aveau un velum COrporal Eli 0 greutate rnateriala, pe apa fluida si nestatornica, trecind pe mare, ca pe uscat, si aratind, prin aceasta umblare, deodata cu puterea durnnezeirii Sale si nedespartita de ea, luerarea naturala a trupului.'. F'iindca s-a facut, cu adevarat, om, respmgind, graind, urnblind, miscindu-si mil nile, folosindu-So in mod firesc de simturi, pcntru perceperca Iucrurilor sensibile, insetind, mincind, dormind, ostonind, Iacrlmind, agonizind, desi era puterea de sine existonta , si, in general, facind toate celelalte prin care, lucrind liber, misca fire a asumata, asa cum misca sufletul, in chip natural, trupul unit cu El. "Graia cu glasul firii ornenesti, dar punea in cuvintele rostite 0 put ere mai presus de cea orne-

80

PH. PROF. DR D. STANILO.!iE

neasca ; sau rostea euvinte pe care nu le-ar fi putut rosti, daca ar fi f ost numai om. Umbla pe mare eu picioarele omenesti, dar 0 put ere rnai presus de eea omencasca le tinea deasupra apci, sau oprea apa sa Ii S8 deschida ; se folosea de luerarea simturilor, dar punea in de putcrea dumnezeiasca, co sfintea toate, trezea pe oameni din nopasarca lor, fikea Iumca transparenta pentru Dumnezeu.

'I'raia frica de moarte si durerile cuielor in trupul sau, dar putcrea dumnczciasca ii dadea rabdarca sa le poarte eu rabdare extrema, din mila de oarneni. "Caci firea omcneasca devenise, cu adevarat, si se numea, eu adevarat, a Lui, sau, vorbind propriu, El insusi s-a f{lcUt ceca ce este ea in mod real si firese. Si a implinit, in af'ara de orice nalucire, le0-nomia cea pentru noi« (Op, cit., 5 b; p. 57). Numai prin Iirea noastra si prin lucrarea ei a putut implini Dumnezeu Cuvintul mintuirea noastra. Numai umplind-o de luerarea dumnezeiasca, a putut ridica firea noastra si Iucrarea ci din dospartirea de Dumnezeu, in care statea moartea noastra. Numai facindu-Se El, eu adevarat, om, ne-a putut indurnnezeii. Numai facind lucrarea noastra colaboratoare a lucrarii Lui, a raeut posibila mintuirea noastra.

Lucrarile sint doua, dar rezultatul lucrarii lor combinate cste unul.

Sau chiar Iapta lor este una: mintuirea, sau indumnezcirea noastra. Iaracesta este scopul final si vesnic al omului. Am vazut ca, dupa Sf. Maxim, Fiul lui Durnnezeu a trebuit sa-si insuseasca tot ce tine de om, deoi si lucrarea lui, pentru a se inomeni, Dar iucrarea aceasta ::;;i-a f<kut-o proprie nu ca 0 insusire pasiva, ci ca pe una care are sa ("011- tribuie si ca Ia desavirsirea umanitatii. Deci, Fiul lui Dumnezeu, luind si lucrarca omeneasca pentru a se inomeni deplin, 0 ia ca pe una prin care l1U EI are de cistigat ceva, ci 0 ajuta pe ea sa ajunga la scopul ei. Iar acest scop este imbogatirea deplina a omului, care s-a Iacut Dumnezeu Cuvintul, Astfel, Dumnezeu se inomeneste, pentru a indumnezei pe om.

Am mai vazut ca, dupa Sf. Maxim, de oriee natura tine misearca ei. Dar miscarea are rostul sa due a natura, de care tine, la tinta ei. Migearea firii ornului, care are lucrarea ei, are sa duca pe om spre scopul lui final si vesnic. Dar scopul final si vesnic al omului e unirca intima eu Fiul si Cuvintul lui Dumnezeu, i~ care se afla ratiunea lui ~i izvorul de imbogatlre nesfirsita a lui, in care se uneste si cu ratiunile celorlalti serneni. Spre accst seop, care este insas! realizarea sa, omul nu poato jnainta, insa, numai prin lucrarea lui, dar nici tara lucrarea lui. El este atras si ajutat de lucrarea Cuvintului, care I-a creat dupa Sau. Dar lucrarii atractive a Cuvintului ~i ajutorului ei trebuie sa-i punda si ornul, eu lucrarea lui, scm eli Iucrarea firii Lui. Si pentru eil ernul, dupa despartirea de Dumnezeu, prin pacat, BU raspundea Iucrarii Cuvintului, cu lucrarea lui, ipostasul Cuvintului insusi a luat firca orne'!~asca, cu lucrarea ei. Prin aceasta a activat cum S~ CUVi118 Iucrarea firii OlT1Cnc9tL ca prin relatia Lui intima en oamenii, ca om, dar si (';1 Durnnszeu, sa poata ajuta si lucrarea firii din ei, S2 Inaintezc SDn' seopul lor.

Daca Fiul lui Dumnezeu n-ar fi luat lucrarea firii

Ins e111 11 a _eli Elm ... fi condus Ill1111.ni prin lucrarca Lui dumnezsiasca 1..1nlc.~-·

CRITICA FACUTA DESFINTUL MAXIM MONOTELISJ\IULUI fH

nitatea Sa, spre scopul ei, dcci si pe oameni. Dar atunci pentru ee mai Ii luat firea orneneasca ?

Si am vazut cum se activeaza Iucrarea orneneasca, Iolosita de Durnnezeu Cuvintul, in Iisus Hristos. Fiind unita cu lucrarca Cuvintului, ea face umanul sa dea 0 contributie reala la inaintarea spre tinta iui. Ea arata In ce forma trebuie sa ajunga lucrarea ornencasca ~i in edlal\i oamcni.

Lupta Sf. Maxim pentru afirrnarea lucrarii ornenesti in Hristos. se inscri« pe linia invataturii de mai inainte, despre om, creat de uumnezeu, pcntru indumnezeirca lui, prin inomenirea Creatorului S211.1 insusi dupa cadcrea lui in ncputinta pacatului.

Lupta pentru lucrarea omencasca in Hristos, dar ridicata, prin unirca eu cea dumnezeiasca, la forma in care poate contribui la indumnezcirca omului si prin care dovedeste ca omul se afla pc drumul indumnezeirii lui, precizeaza hristologia Sf. Maxim, ea 0 hristologie a interioritatii reciproce intre divin si uman, ea 0 hristologie a transfigurarii umanului in eomunicare eu dumnezeirea, a indumnezeirii umanului in Hristo« 9L apoi, in oamenii care ered in £1. Prin aceasta ea se deosebeste de hristologia occidentala a mintuirii omului, printr-o satisf'actie sau pcdcpsirc juridiea care lasa pe Dumnezeu chiar intrupat, exterior. accasta concoptie, Durnnezeu animat de mila, 19i construiesto 0 satisfactie juridica tormala 9i-l iarta pe om, dar nu catadicscste sa se uneasca ell el, ci-l Iasa cum este pontru ca nu erede ca poate transform a urnanul. E 0 cugetare care, incepind de la catolicism, a progrceat in protostantism, ca sa ajunga in denominatiunile neoprotestante pina aproape de negan?a intruparii lui Dumnezsu, Iaemd din Hristos, un simplu Iisus uman.

Ca rcactie, dar si ca prelungire a aeestei scparari a lui Dumnezcu de umanitatc, s-au nascut filozofiile panteiste apusene, care nu mai re.cunosc un Durnnezeu deosebit de lume, odata ee El nu mai 81'e nici 0 ef'icienta asupra ei.

Spiritul filonestorian al hristologiei apusene a dat nastere, prin rcaetie, spiritului panteist - ea un monofizitism rasturnat - al f'ilozofiiIoi occidentale (Spinoza, Hegel), care si-a avut consecintelo lui nu numai in cultura.

Sf. Maxim afirrna, fat a de nestorianismul acestei teologii juridice, care tine de Dumnezeu departe de umanitate, cit si fata de monofizitisrnul panteist, care confunda pe Dumnezeu cu lumea pe de 0 parte, deosebirca lui Dumnezeu de uman, pe de alta, unirea Lui eli acesra. /',cesta e singurul mod in care Dumnezeu poate ajuta pe oameni sa se irtalte, din patimile lor egoiste, In frumusete spirituala ~;i in cornuniune, din puterea si dupa chipul Dumnezeului treimie si de oameni iubitor, <~:ln> uneste lucrarea Lui, eu luerarea orneneasca.

In continuare, Sf. Maxim, dupa ee respinge unele arguments penlucrarii omenesti a lui Hristos, de catre eei ce adoptasera pozitie, trece Ia cxplicarca, mai mtemoiata, a existentei luer:<jrii . mcncsti :;;1 a unirii ei cu cea dumnezsiasca, in Hristos.

Cei ce negau lucrarea ornencasca in Hristos, 0 fa€eau po baza

eel In. Hristos nfirea primita 11U se misca de sine, ci e miscata, ell de dumnezeirea unit a cu ea, dupa ipostas" Sf. Maxim l'i<lS: Cu acest argument ,,vom suprima si .fiinta insasi, ca una ce nu

82

PR. PROF. DE. D. STANILOAE

subsista in ipostas propriu, adica de sine, ci are cxistcnta in DW1111czeu Cuvintul, care i-a dat, cu adevarat ,,fiinta". Dar daca recunoastem Iirea orneneasca in Hristos, desi nu exista de sine, ci in Dumnezou Cuvintul, ,. Yom marturisi, irncreuna cu firca, si miscarca ei, fclra de care nueste

niet firea". Faptul ~a firea si rniscarca ci, desi nu exist a in Hristos, de ci in ipostasul Cuvintului, totusi sint pastratc III El, 110 face· S[t S)UI1C Sf. Maxim, "Ccl altceva e ratiunca oxistentei si altccva E1Gch11 existentci, prima indicind firea, 21 doilea iC0110111ia~~. Deosebirea cc .:J face Sf. Maxim intre ratiunea natural.i a firii OlI1CT12Sti si a miscarii 21 <i intre ;'_lnr::;l~l nj (-l,~ Cl .... } .. ic.:~-e::\I'"'I-;-'~ -1)r1~1 1" conomic (prin l'1<!-r-','1"'l"C')· ;"1 si

.... 0.-;'" ..__'_ _., .._l_,-,,~<.'_'_..L l.._._ ..... -~~ L..~'-J.._ .... _ _LyL_ A _J....!._ \....~/.1. .L_L: I-' 1. ..l.L Ut-'L J.. " I..__c "1

unir ea lor 111 Hristos, f~lCC: posibila atit existents Iirii OIl1211CSti si a mi-carii rei in El, cit si unirca ei cu firea ::;;i cu lucrarea dumn~zei~l'iCa In El. Accst n10Q 110U (18 e~xi.stentJ., al firi i si lucrarri ornenesti, se explica prin ipostasul dumnezcisc, eel Unul, 2.1 Cuvintului. Acelasi unic ipostas, f[~C111dLl-~i proprie si firea orneneasca ell miscarea ei, a unit-e CLl firea dumnezeiasca si cu Iucrarea ei, fara sa Ic contopeasca. Unitatca Lui de ipostas S2 arata ca putere unificatoare a lor. Caci El a rcalizat, dc, ia inceput, unirea firii omencsti cu firca Sa dumnezeiasca, nu ca sa o topeasca, ci ca sa 0 inalte, prin aceasta, Ia 0 armonic cu Iirea Sa dumnczeiasca, lao umplere a firii omenesti de puterea celei dumnezeiesti. Cu argurncntul monofizit ar trebui sa' se contsste peste tot, infl~ea

omenoasca, 0 lucrare, 0 data ce a fest creata de Dumnezeu. .

Intilnirea desavirsita in Hristos, a divinului cu umanul, releveaza in chip nodespartit, atit deosebirea Iucrariror, cit o;;i unirea lor, Cu cit se uncste Durnnezeu mai mult cu omul, eu atit il realizeaza mai mult Pe om,' pentruea se unesto ell el din iubire. Dumnezeu fiind pu\tere, da 91 ornului putere. Intr-un 0111 iara putere s-ar arata neputirita lui Dumnezeu ca si creator.

"Cad, co va fio;;i undo si cum 0 fire (omeneasca) Iipsita de puterea ei_:onstitutiva? Pentru ca, ceea ce nu are peste tot nici 0 puterc, nici nu este ceva, nici nu poate fi afirrnat, zico acest mare dascal (Dionisio Arcopagitul). Iar daca acestea nu au nici un sens, trebuie sa marturisim, en srnerenie, atit firilo lui Hristos, al carer ipostas este, cit si Iucrarile Lui naturale, a carer unire adevarata este El, dupa amindoua firile".

Dar modul unital' al foloslrii celor deosebite nu-l poate aduce decit ipostasul Cuvintului dumnezeiesc, care a creat 0;;1 sustino toate.

Dcci, intjlnirea ratiunii si modului nou al lucrcarii, nu noate avea Ioc decit in ipostasul c~l unic, care are firea dumnezeiasca, C~l lucrarea, din vcci :;;i si-o poate asuma 91 pe cea orneneasca, cu Iucrarca ei, pcntru d csto Creatorul ei , care n-a creat-e contrara Iirri Sale dumnezciesti, ci pentru a 0 face cit mai asemeriea aceleia si, deci, tot mai unita cu ea. Crcindu-si urnanitatea asumata, ca proprie ipostasului Sau, Dumnezeu S2 face pe Sine om, dar rarnine :;;i Dumnczeu, caci, altfel, cum ar orca-o ? Si cum ar sustine-o ? Dar aceasta inseamna ca umanitatea are in DlEIH,;OZ2U Cuvintul, ca premiss, puterea Lui de-a crea. Dar atunci an' In El ~i puterea de-a fi faeuta a Lui si de-a lucra prin ea, intr-un mod armonios, en lucrarea firii Sale Dumnezeiesti,

"EI insusi lucra, prin lucrarea trupului propriu, in chip unie sau unitar, intrucit El si I-a creat ca propriu si arata prin toate ale trupu-

CHITICA FACUTA DE SFlNTUL MAXIM MONOTELIS?lIULUI

0 ..... '

oj,

lui, deodata cu lucrarea lui, puterea dumnezciasca in mod nedespartit. Caci, cum va fi Dumnozeu prin fire si, iarasi, om prin fire Acela~i, dac{l nu are, fanl stirbire, ceea ce apartino amindorora ?" (Op. cit., cap. 50; p.57-58). Dar cum ar avea acestea unite altfel, decit in si prin ipostasul eel unul, care precxista, nu ca om, ci ca Dumnezeu, care se face om, pcntru ca El a crcat umanitatea tuturor si ~i-o poate asurna pe a Sa, creind-o pentru Sine?

Cuvintul lui Dumnezeu, prin care toate s-au creat si so sustin, le poate si aduna to ate in Sine, prin umanitatea pe care si-c face proprie . Si, prin aceasta, intra intr-o unitate de natura eu toti oamenii si cu cosmosul, eu care Dunmezeu l-a pus pe om intr-o legatura incvitabila.

Facindu-si firea orneneasca proprie, a inaugurat, chiar prin modul cum si-a adus-o la existenta, un mod nou de-a se Iolosi de ca, dindu-i si-ei, fura sa 0 Iipseasca de ceva din cele ale ci, capacitatea de-a colabora, in acest mod nou, eu lucrarea Lui.

Dumnczcu Cuvintul, asumindu-si Iirea orneneasca, poatc sa Iolosoasca lucrarca ci intr-un mod corespunzator Iucrarii firii Sale durnnczeiosti. si intr-un mod unit cu lucrarea Lui dumnczeiasca, fara 5:1 0 anulez~: Ei nu face lucrarea firii ornenesti, care prirneste acest mod nou, luerare dumnczeiasca, dar o.face uncalta ~i colaboratoaro a lucr.irii dumnczciosti, me diu activ al lucrarii dumnezeiesti. Ip~)stClsul . Cuvintului face Iucrarca omeneasca pe care a creat-e, nu identica cu ·lucrar8a firii dumnezcicsti, dar conforrna cu aceasta, ba chiar spre 0 intregire reciproca in favoarea omului. 0 face asa cum a intentionat, creind-o unealta corespunzatoarc a firii dumnezeiesti, care vrea sa lucrezo, prin om, asupra lui insusi si asupra naturii,

Creind pe om, Dumnezeu a creat 0 lucrare deosebita de a Sa, dar ca 0 lucrare prin care sa poata lucra :;.i eu Iucrarea Sa, deci, ~i-a dat si sicsi un mod 110U de luerare.

,,0i lucra ale omului, rnai presus de om, aratind, intr-o unire suprema, Iucrarea omeneasca concrescuta cu puterea dumnezeiasca, Pentru c} si firoa (orncneasca) era patrunsa, 'in intregime, de firea dumnezeiasca, fiind unita in mod necontopit cu aceea si neavind, nicidecum, ceva desIacut si despartit de dumnezeirea unita cu ea, dupa ipostas'' (Op. cit. p. 59). Ipostasul eel unul al Cuvintului actualizeaza, prin intrupare, 0 unitate nccontopita, "armOniOi'lSa", Intrc cele doua firi ~j lucrari, intcrneiata, virtual, chiar prin crearea omului, Dar actualizarea aceasta este, totusi, un mod nou de-a se manifests al lucrarii omcnesti.

"Caci Dumnezeu Cuvintul, eel mai presus de fiinta, insusindu-si pentru noi Iirea noastra.. S-a faeut om, unind modul cel mai presus de fire al Ielului de-a exista, cu ratiunca oxistentei firii. Aceasta, ca sa adcvereasca, pe de 0 parte, firea, iar, pe de alta, sa at-ate puterea Sa suprainfinita, ca tacmdu-Se, de asemenea, cunoscuta in savlrsirea celnr contrarc. Caci, prin puterea Sa a Iacut patimirile firii (celc cc le suporta fired noastra, n.n.) faptc ale vointei Sale, nu cum sint Ia noi, efccte ale naturale" (Op. cit. p. 50).

E 0 explicare geniala a manifestarii atotputerniciei dumnezeiesti in srnercnia omeneasea. Sf. Maxim pune In evidenta, prin aceasta

atit unitatea ipostasului lui Hristos, ca Cel ee, avind firea durn-

PR. PIWF. DR D. SrA;:-nLOAE

nezciasca si-o crecaza, chiar prin puterea ei, si pe cea omeneasca, cit si duaiitatea unitara a lucrariior Sale. Caci, Acclasi e eel co creeazfi 0,;1 sustinc, CLI lucrarca Sa durnnezciasca, firea orneneasca si Iucrnrea 121.

Pcntru ca. crcind sustinind firea si lucrarea Sa omencasca, ceo

ii iL~_~n1iitCt~,i patirnir« (caci nu e prin face aceasta

dind, insa, $i celei un mod de

dar activind capacitatca ei de me diu adccvat (11

(:tIE1. f.icindu-so On1. en voia L)Ll11111E::zeu

en}, dar si DUnl11(?~;2U, la

ncsil) t .de ci -pril1voLl

chiar.: tirniud

om ~i. ;~T0Llnl-

.Ll1 taptul eel traiestc, ell lTIc1rgb1irca umanitatii, S2

D.rClL~l:;'l Ol11 si DUlTlllCZCU, sau isi putorea dumnezeiasc.i chiar

trairea, de bunavoie, a slabiciunilor On1C:l1c~tL Caci, lctrc~tie.~tc .~/~l: c~~l ce estc dcasupra lor, pina a le fi Creatorul lor, ~)i, hotarindu-sa s). ::Ci.c~. GIll PCl~tI'll, \'C~i,. 11~ arata, ::j i11. aceasta, l1U numai iubirea de noi, ci .~i atot outernicia 03.

ci

DUill.rlCZ2U.

c-.

Doci, nu 12 nimic omenesc in El, care S:l nu-L arate nu l1ump.iom,

:);;,

"Ci:1ci Cuvintul, eel mai pres tis de fiinta, prirnind, prin zamislirea

ceJ. ncgrc1it,1, toate ale Iirii, impreuna CLl firca, nu ave a nici un (lti:ibut ornenesc, afirmat prin ratiunea naturala, care sa nu fie si dumnezeiesc, :1dicj neg-at (prin rdepasire), prin modul eel mai presus de fire (4e-a

cxista si dc-a se lucra prin 121)" (p. 60). ,;:

Acesta c modul dumnezeiesc in care a trait E1 cole cmenesti.isau morlul in care, fara sa anulezc umanitatea, a activat prin ea, conform en dumnezcirea ~i din puterea ei, in vederea indumnezeirli oamenilor, pc Daze! acestei nedespartiri, mtemeiata chiar, prin creare. Dumnozcu po:~te rcalizacu fir ea omeneasca, 0 nedespartire superioara de nezeirea Lui, unirid-o ell ea, in Acclasi ipostas al Sau.

Dar arnindoua simturile prin vointa si fara contopirea celor unite nu printr-o lege si contopite 'irrtr-o esenta, In sens panteist.

Manlfcstarile esen~ei panteiste l1U sint semne ale puter ii oi, ciale unci legi, care 0 stapinesto si care este inexplicabila. Nurnai in folosirca vointci unei firi depersoan3 ei, In acte Iiber alese, se arata putcrca ei. Cu cit 12 rnai larga Iibertatea infaptuitoare a pcrsoanei, cu atit este ca De aid se vede ca persoana are 0 20n[[ de Iargi si variate

intre care poato alege. Dumnezeu eel personal are oZ/Jnd nernarginite. Pe toate 91 lee poate face proprii prin Iiber-

unita ell atotputernicia. El insusi chiar smer itcle

ale omului, l~l poate face tot co e sau, -cu adovarat, existent

dozvoltarea oxistentei.

U111an1.1I, DUn111C?ZeU 11 (1(1 UJ1 1110ct 110U do acti vare, a binelui si a propriei existents sau il traieste El mod 11.·0ll. 9i acest mod 110ll, de trairca umanului e singurul aducc mintuirea sau indumnezcirea lui, caci C un rnod d(~ deplina t!'::;l'e in Dumnozeu, desi, In el, se arata~i Inornenirea Cuvintului lui Du.nnezeu. ,$i aceasta face pe Dumnezeu Si'l lucreze pentru uman, pe de n aratat pe Dumnozeu prin uman, pe de alta, acoperit. Caci, Duml~CZC'U nu 58 arata nurnai in modul acesta foarte acoperit de uman, tn'iind

CHITIC\ FACUTA DE SFINTUL IvIAXIM 1118NOTELISMULUI . in

sUhiciunile omcncsti, ci si intr-un mod mai vadit, prin minuni, .iar in viitoarc, prin. lumin~l coolcsi toare. Insa si in modul acosta sevface prin uman, -prin umanul

Sf, Maxim veda ;_-'CZU111.atc ill cuvintul lu 1 Dionisie

rnai presus de orn ~'~ .,C~\ci a unit intre cle, In

S Maxim iarasi, unirca si Intre,Qire a lucr[Lrilor •

. )i p~n]_21\?a lucr5rii omencsti irt- ,folosul umanului, ipostasul

U 11111. &1 lor. Chiar In. acceptarea neputintei Sf. Maxim

\'2de atotpu tcrnicia divina, care se manifesta mintuitor ea. Astfel,

celor cc L~ era cu ncputinta, unirc prin nici tID.;]

CUI1 cele al carer ipcstas era, 1:::1 1110d separat (~e ccalalta, Ci1 mai adcvcrind prin ficcarc. pc cealaltii. Caci, filnd am indcuii, e11

(':l T")1:1 .... [1j('..'7:~)L: misca DY·o·p·ri~::r 0)-:\ , ca om, manifests

, "_', ..... _;_l_ l" ... _.~'~. _ 1)..1 "-;''-'_ ! ,l.. ~ ,J',. ~'''_* \. . ~l '- "'~J._Ll, ~ --' ...__.,.

ch1nTI1ezeir(_:~~ (p. (0). Se prm umanitatca pe care si-o

::~-~lCUSC proprie ~i o sustino» cu vola, ca c: I)1,1'nj,112ZCil,i~lr actele

i_c._:~:cunt:_-= prin trup, arata Ctl Ibr cstc

prin fiecare fire, rx: coalalta. 'fi orn fC1Cllt si 'sus-

Ei cu voia, daca n-ar fi ~i Durrinezeu: nici Dumnezeu,

trup, dad), 11-(::1' fj Iost :;;i om. pc Dumnezeuprin uma-

n: om prin actcle Sale dumnezeiesti, siivir:;;ite prin trup. "ea

Sd asa, p.rtirnca dumnezeiestc, caci p~;tirnc~a de buna vole (ceea ce

nu se intimpEl CLl col ce e numai am, carereisupus EtrZl voic, patimilor S21e, n.n.), caci nu era simplu am ; 91 s.ivirsea minunromeneste, cad Ie prin trup, odata ce 111...1 era I1U!11Dj Dumnczeu. Asttel, patimile L1Ji er au minunate, hind innoite prrn puterca dumnezeiasca. cea dupa fire, a Celui co patimca, iar minunile -Lui ver'au patimite (li erau trupului nu nurnai Iapte voite, oIlle11e~te, ci si. vesnice, de la Subiectul durnnezeiesc, puterilor fir ii omcnesti, n.n.), fiind savirsitc prin puterea paticea dupa fire, a trupului Celuice le sdvire;;ca" (p, 60-61).

Facindu-Se om cu adevarat, Fiul lui Dumnezeu si-a inomenit lucrarC~l dumnczeiasca, prin imbinarea ei cu cea omencasca, dar si-a 111d1.1nltotodata, lucrarea omeneasca.vlar, prin aceasta, "a implinit iccnornia (rnintuir ii) 11' mod teandric adica lucrrnd deodata dumnezeieste

.cLc"', .u," ~," ";_) L CUi ,," ~':, L;L i.~cl _, <... . "'-, ~~'. \. C "',., '..lL • . .,,:,

atit CC:'J.2 GLUnneZ21CSTljClt si CClC ornenesti . sau, mai Iimpede dcodata 0 lucraro 'eli imn ezei '"ce"" ,,;' C)'1'''''1c'aS'~:''('(O· 1J

~.L . "_"'L •. Lct, _ .1.,-,- ,._ d. C; j.~ 1 ... ~J..._: '--'-\..4.,_,~~,-" ~_l "- .. ,.I. 1.\ __ -'- 'l:C' ...... c..~ l' •

cit. p, 59-(iJ). IVI:-1Xi-!Tl iolnse:jtc\ pcntru

al lui Dionisio inrlicind unirea

C:a

data, termenul },tc:~Elc1ric~~, celor dona lucrari intr-una

Sau fiec~~r-2

era

lucrdomedin

'.-' -'f2.re2 :)~~lCnCc~~s'~~~ nu Iipsea nici dill cea dUl1111.e-

CC:::t omencasca. Nici 0 lucrarc a Lui 111..1 era pur 01112~1;:::~lSCrl sau pur dumnezeiasc.i. 11ri11 accasta tot ce era OTI1eneSC in El era Indurnnezeit si lot cc (:1':-1 dumnezciesc era inornenit. Asa a dcvenit Hristos izvorul inciunmezeirii fiecL1IT:.i 0211, care Precurn f iecare faT-:tr1 a omului e savirsita "1' cu suf'letul S1' en trunul I"·'ra~ ca accstea s~ "",,, contooeascs

'-''- ...... ., ... vc... '-;' ;_~ w<....-<--'--'-"JU ..... , _'--l '-1.1 '-'I.., 0._ ... C u ....... c. • l- ul...~ ~'--,l,l.l.t 1"''-' 'LoC.l..

unul .in altul, asa tot, co facea si face Hristos e si dumnezeiesc si orne[:""C In fClf'fl'le' Sale de putcre dumnozciasca H'ristr'\C' n",," 0 ]'11i!",:C?I'P

.«_">0 ..... ~" ... _.,~ u,..;., ...... .......1. ~"..J"___"_"' __ " l.I·--"._:)l- ..... I..,~ ... '-~ _ '~l~

86

PR. PIlOF. DR D. STANILO},JO:

a sufletului 'ii a trupului Sau orncnesc si in miscarile acestora, e 0' puterc dumnczeiasca. Si eel co manifests putcrca durnnezeiasca orin actelo trupului Sau, f'ste una si aceeasi Persoana, care e si Dumnczeu si om.

Prin unire, "nu so desfiintcaza ratiunca fiintiala a color unite", "Deci, prin ncgarea extremelor, nu afirma ceva rnijlociu, cum creel unii' (p. 61). Adica, prin negarea lucrarii pur dumnezeiesti sau pur ornencsti, nu se afirrna 0 lucrare combinata a sufletului si a trupului, nu se afirma o lucrare care nu e nici materiala, niei spirituala, ci ceva mijlociu. Nici Hristos, ca ipostas al color doua firi, nu e nici Dumnezou, nici om ci ceva Ia mij1oc, ncdeplin om si ncdcplin Dumnezeu.

De aceea, niei nu sc folosesto expresia "iiinta teandrica", ci numai .Jucrare tcandrica'', indicindu-se modul intilnirii lor prin lucrari.

In aceasta consta "modu1 ncgrait al unirii", prin care Hristos ramine Dumnezeu adevarat ~i om adovarat, "aratlnd, prin fiecare din ele, pc cealalta". Urnanitatea lui Hristos nu modifies dumnezeirea Lui, prin coborirea la ea, nici dumnezeirca Lui nu modifies umanitatea Lui, prin inaltarea ei 121 aceea. Creatul nu e scos din calitatca sa, de Creatorul coborrt la El, nici Crcatorul 11U iese din calitatea Sa, prin coborirea Ia crcat. Creeatul n-arc puterca sa schirnbe pe Creator, nici Creatorul nu vrea sa schirnbe creatul, prin inaltarea lui Ia Sine. Fiecare 11 las a pe celalalt asa cum este si so apropie sau e apropiat unul de altul, ca ceca ce sjnt, proicctindu-se unul in altul ca ceea co sint, fara 0 trcccre Iiintiala de la unul Ia altul, In sens panteist,

Cele dow'! lucrari n-au devenit sirnplu una, nici 0 Iuerare "compusa", dcosobita de fiecare din ele. In unirea lor se vede fiecare, cum se vodein Iucrarca unitara a ornului, lucrarea sufletului si a trupului.

.Tar daca a numit-o (Dionisie Areopagitul) "teandrica", aceasta nu pontru ca e simpla, nici pentru ca e un lucru compus, sau pentru e:l e un atribut 211 unei firi compus, ce so afla la mijlocul unor extreme, ci pcntru CR ea corcspunde Dumnozeului intrupat, adica inomenit, in mod deplin". E "noua", dar nu "una". "Caci .aioutatea" inseamna caiitate, nu citime". Daca ar fi una, ar atrage dupa sine 0 singura fire. "DaciA definitia oricarei firi 0 constituio ratiunca Iucr.irii ei Iiintiale, eel ce n-ar spunc G1 Iucrarea e indoita, ar admite mituri cu centauri" (p. 62), 31' admite ca Hristos nu e Dumnezcu si om, ci un intreg, din care jumatate e Dumnezcu S1 iumatate om, ca in miturilc cu centauri. N-ar admire co. Hristos e il~tr~g Dumnczcu si intrcg om. In acest caz, n-ar ave a nici lucrarea durnnezeiasca, nici pc cca 0111enea5C;:1 intreaga. N-ar patimi omeneste ~i n-ar savirsi acto de putcre dumnezeiasca, ci jumatato din fiecare. Hristos ar fi strain si de Dumnezeu si de om. Nu L--am vcdea in El nici pc Dumnczeu, care mintuieste, nici pe omul, prin care ne rnintuieste pc noi oamcnii. Afirmind, Cll hotarirc, fiecare din cele doua lucrari in Hristos, impotri va monergistilor, Sf. Maxim doclara : "De aceea nu c perrnis a spune ca 'in Hristos e sirnplu, 0 singurH Iucraro naturala a durrmezelrii ~i a trupului, odata co dumnezeir ea si trupul nu sint, dupa calitatoa naturale, unul si acelasi lUCTH. Caci, in acest caz, (in El) 211' £1 si 0 singura fire (dcosebita si de cea dumnezeiasca si de cea omcneasca

n.n.), iar Treirnea at devcni patrime" (p. 62). In acest caz, Hristos n-ar

cnrncz, FACUTA DE SFiNTUL 1\Il-LXIM MONOTELISt-,IULUI 87

n icgiltura intre Dumnezeu si oarncni. Dar ,.prin nimic din ce e Fiul una eu 'I'atal si ell Duhul Sfint, pcntru fiinta cca una, nu S-a fc'icut una cu trupul, din pricina unirii, chiar daca I-a facut pe acosta, prin unirca en Smc, de viat;_\ fac{:\tcI', dcsi, prin Tire, er.i muritor" (p. 62).

J\"vc'~--n in aceste aprofundari ale Pcrsoanci lui Hristos de c':;ltre

Sf. '~.lndire realista, de subtila sesizare a forrnelor de unitato

~'_ aflate. Jn bcgatelc rclatii dintrc componentele

Nu c in Hristos nici un I)un111eZCll schimbacios, nici 0 umanitatc, fi schirnbata in Iiinta ei. Cilci nici unul nu e asa in rcalitate. Un astfcl de durnnczeu 11-(}r rnai fi dumnezcu si U11 astfcl de om n-ar mal fi om, $i in acest caz Hristos n-ar mai avca un rol mintuitor si nt'ci LIn rostc_l Sale. (ie-eST caz, "s-ar fi \Jrf~t8:t ca flin<i IJe o fire schirnbacioasa, schimbind fiinta trupului in ceca ce nu era, iar unirca ftl:indll-I. una, dupa fire" (p. 62).

tc'crn.drica~~ 11U trcbuie l'lltcleas:l ca () contopire a luc~'{,irilor cclor doui-': firi $i a tirilor insesi. Ci ea cxpruna numai 0 In noire

:irii ornencsti. nrin Iucrarea dumnczeiasca. ,,'\lietuind, potrivit cu Iu-

area tcandric.i, rentru noi, nu peritru Sine, El a fnnoit firca, prin cell' mai lXCSUS dc' fire". In ~encril1, se vietuicste dupa lc,_;ea firii. "Iar Dornnul, fiind indoit in fine, pe drept cuvint s-::\ aratat avind 0 viata corcspurrzatoarc lczii dumnezcicsti si omenesti, irnbinata intr-una. fara contopiro () viat.i ;';oucl si ea, 111,{ m{mai fiindcCl era straina si min'unat:l color (lee :pc pamint, ... cl si fiindca era modul lucrarii nOi,' a Cclui ce victuia ill Iorm.i 110Lla'~.

Prccizind-o si mai mult. Sf. Maxim vcdca aceasta lucrarc toandrica ca un rczultat 21 ~omunicdrii insusu-ilor (cornunicatio-idiomaton), IorrnuI.J.t:l la Calcedori, care c si 0 urrire negratia, farO. contopire.

"AceasEl Iucrarc a numit-o (Dionisio) tean drica, ca sa arate modul cornunicar-ii, de pe urma unirii ncgraite. Caci cornunicarea aceasta transrnit« prin rcciprocitate, atributelc tiecarei parti din Hristos, celeilaltc, Ltra prefacerca :;;i contopirca unei parti in cealalta, in ce priveste rati- 1.:;:1C& firii" (p. 133). Firile isi comunica, in aceasta unire, insusirile, dar LU so prcfac una in alta. Iar aceastase face prin ipostas. El, ca unitate a celor doua Iiri necontopite, S2 Icloseste de Insusiri lc ornenesti, ca Dumnezeu, ;;i de insusirijo dumnezeics ti, ca om. "Putcrea taictoare a sabiei inrosite IE foe devine puterc arzatoarc, si puterca arzatoarc, putere taietoare ... Dar in nici un oaz nu patirneste nici una vreo prefacere in cea-

prin comunicarca de pc urma unirii ell cealalta. Ci, Iiecare rarnine,

si dupa msusirii de 121 partca en care s-a unit, la msusirea coa

proprio fire ... Astf el. Dumnczcu fiind, savlrsea minunilc omoneste,

irnplinindu-le trupul prin fire patimitor, si om fiind, suporta dumpatirnile firii, Iacind accasta CLl put ere dumnezeiasca. Mai bine le implinoa si p,e unele si pe altele 111 chin tcandric, ca eel ce era deodata Dumn2z,~u si om" (p.' (33). I;;i traia atributelc ornenesti, penetrate de cele durnnezeiesti -?i puter ile dumnozeiesti, Ie manifesta prin trupul Sau omencsc si 12 invaluia intr-o sirntire omeneasca. Dumnczeu so face accesibil omului cu puterile Sale dumnezeiesti, savirsite prin trup, si ridica pc om la simtirea dumnezeirii Lui, prin patimirrle Lui omenesti.

La obicctia unora, ca odata ce vointa dumnezeiasca, fiind plina de puterca dumnozeiasca, 0 copleseste pe cea orneneasca, trebuis 56. se vor-

88

PH. PHOF. DR D. STAi\ILOAE

beasca de 0 singur.i lucrare in El, Sf. Maxim raspundo ca eci ce spun aceasta, 0 rnicsorcaza si pe cea dumnczeiasca, odata ce, eel ccstapineste in mod necesar, e si el stapinit de 0 lege, nu l'O Iiber.

Dad't DU111l1ezeu e personal, nu e supus necesitatii de a-si manifesta putcrca, intr-un mod care anihileaza omcnescul. Mal multa putero are LIn Dumnezou, care poatc crea 0 existonta din nimie si 0 poate sus tine, doci si dezvolta In unirea cu Sine, decit un dumnezeu care nu poatc S2 fie decit El. Mai multa putcre are un Dumnczeu care da valoaro etcrna celui ee e prin sine din nirnic, decit un Dumnezeu care nu poate face .iceasta. Mai minunat este un tata care S8 poate bucura de minuta 111ingiictoare a pruncului, decit tavalugul care trece peste el, distrugindu-L

La urma urmelor ~i in infrinare este 0 putere. Dumnezeu se poate si infrina de Ia puterca Lui anulatoare. El arata 0 alta forma a puter ii dind si 0I11u1ui putinta sa-si manifesto iubirea ea 0 lucrarc a lui 5i, fcicind~l-l capabilxi pe el sCj'simEt iubirca Lui ~i 52 se bucure, imbog~(indu-sc de darurilc tot mai mari ale Lui.

1"5ro. capacitatca unoi Iucr.iri proprii, a unci crestcri prin ea, in, relatia Iibcra ClI Dumnezeu, ornul s-ar dovedi 0 creature inutila si Dumnczcu un Creator farel seop. Un Dumnezeu, care nu poatc suporta si alta existents activa ling a Sine, nu c un Dumnezeu adevarat, libel', personal, atotputernic. Tar celor ce afirmau 0 singura lucrare in Hristos, pe motiv C21 In organ sl in eel ce Iucreaza in organ e 0 singura lucrare. Sf. Maxim le raspunde ca, ill cazul acesta, firea dumnezeiasca ar fi conternporana cu cea omeneasca, cum e sufletul si trupul. Deci, ei socotesc firea (divina, dumnezeiaso.; creature, sau trupul necreat. Tar a socoti ornenescul o simpla unealta, pasiva, care nu S8 misca si ea, inseamna a socoti un, trup fJra suflet, sau a dcsparti firea orneneasca de firca dumnezeiasca, rn.sens nestorran.

Omeneseul nu e pur ipasiv, in rolatie eu di vinul, in Hristos, ci are ;;i 81 0 participare Ia Iucrarea divinului.

La fel respinge Sf. Maxim afirmarca monotizita, ea lucrarea ;:;l.

Hristos C 0 singura lucrare compusa. In aocst caz, El ar avea si 0 fire compusa. DaI' firea cornpusa i;;i are partite contemporane, cum are ernul sufletul si trupul, unite in mod silit. Deci, acestia fac si firea dumnczeiasca crcata si de 0 virsta eu (tea omcnesca a Lui si supusa unci lcgi. Prin ac:;::'a:;;tCl~ vad pC: Hristcs e~ pe un exemplar din multi, apartinind: lumii create.

Sf. Maxim pune in evidenta J1l.U numai unirea urnanului eu divinul; ci si valoarea netrecatoare si in vesnica dcsavirsire. ce i-o da Dumnezcu. prin accastJ unire (P.G. 91, ·col. 64~65). ,. .

2. Inv5tatllil.1'<1 Sf. I"\!J.,oKh~ despre eele doua vointe, in Hristos

In Hristos, dusa intra inoepind din (}11Ul 638, dupa ce Eciitesis-ul din acel an, Sol se martu-

Hristos, sU-'?i extinda lupta si in

CHITIC:\ FACUTA DE SrlNTUL::',IAXI1\IMONOTELIS?vlUL UI @

Aceasta iva cia ocazic Sf. Maxim sa aprofuntleze intelesul vointci si legatura ei cu Urea constionta a lui Dumnezcu, dar rnai ales a ornului. De a-ceca, Sf. Maxim Ioloseste, in lupta pontru apararea celor douii vointe unite in Hristos, toate cele spuse 'in .lupta pentru apararea celor cloud firi unite in El, in scricrile contra monof'izitismului si eele spuse despre cele doua lucrari ale acestor firi, In scrierile diritre anii 634-()3l3.

a. Dupa co a aratat, in scrierile din urmii, C[l lucrarca e dinamismul unoi firi si 0 fire fc'ira un dinamism nu exista, acum va prcciza Cit m Dumnezcu si in om acest dinamism nu c lipsit de 0 vointa, nu e pura manifcstare a unei legi care ii stapincste.

Daca despre lucrare, Sf. Maxim, urminc1 lui Dionisio Arcopagitul, spuscse ca e forma miscar ii cc tine de constitutia firii si-i dtl chipul ei specific, iar ceca cc nu are miscar« sau luorare, nici nu exista propriu-zis (AmbiguC1, cap. 5 ; Trtui. cit. p. 55), acum, va arata cit firea dumnezeiasca si omeneasca se disting de oxistentele inconstiente, prin Iaptul C1. la ban rniscarii lor, ca lucrare, sta vointa. Chiar daca fins de fire, lucrarca e insotita totdeauna de voirita de care tine ratiunea o;;i libertatea "Vointa naturala sau voirca este 0 put ere doritoare a ceea ce e propriu firii, care dorestc ... Sustinuta in mod natural de aceasta vointa, Iiinta doresto Sf! fie ~i S{, S2 misto potrivit simtirii si rnintii, poftindu-se dupa existenta ei naturala $1 doplina. Fiinta este, dar si vrea sa fie, si, in cazul Iiintei ornenesti, vrea si:i fie mai rnult.. Vointa este, astfel, 0 dorinta rationala Cii '/itala"(CCltre presbiierul Morin , P.G. 91, col. 11-13).

Vointa aceasta, a firii care vrea, in tendinta ei generala, SCI fie sau ScI fie mai depliria, se concretizeaza in vointa care alege 'in urrna unci delibcrari, sau judecati si socotintc, sau dispozitii ce inclina spre C2V::l sau altccva, care poate fi conforms firii, sau binelui, fie contrara ei, sau raului.

Aceste concretizari ale vointoi, in acte de alcgerc, sau in hotarIri anumite, anticipate de deliberarilo si socotintelo ce le preccd, se rcaliZC::1.ZC( prin ipostas sau persoana, precum vointa naturals insasi, nu exista concrct decit 'in pcrsoana, ca si firea. Daca "vointa caracterizcaza fin~a", cei co spun ca Hristos are 0 singura vointa, VOI' spunc si cil are 0 singura fire. In accst caz, "EI nu e nici Dumnezcu, prin fire, nici om, prin fixe", nici de 0 f'iint.i cu 'I'atal, "nici de 0 fiintLi cu Maica Sa, avind 0 fire amestecata. Daca, totusi, acest Hristos, de 0 Si11gUI'ii fire, e declarat El e alt dumnezcu dccit Tatal, dcci, se cado in politeismcol. 28).

Tal' cci co admit in Hristos 0 unioa vointa, care alege, deci ~i ()

([;1101110), ca va fi, 3'1<1, proprio f ir-ii Lui si, in acest caz, Hristos nu Sl.' va dovcdi avind si 0 fire ncpatimitoare, ci va fi intreg patimitor, c,}uJ:incl sd se in Ir incze de la oatimi, dar trcbuind sa le sunortc. La fel "·2 va dovcdi prin trebuinta dei alegerc, progresind in bine, prin alegerea continua a oinelui, sau :"leginc1 rZml si corupind continuu Iirea sa. Caci urmeaza, nurnaidecit, unci judecati, dcci putintii de-a judcca -"-:;nfCH'Ill fir.ii ~S81C' sau contrar ci.

capabil de o judecata si de 0 fire dumnczeiasca, ci unajnijlocie, intra sau.rmai clegraba, una sirnpla omeneasca. ce se poate 11J1S}ca ~i conform firii

Dar firea unui asttel elf" al tcrnati \/{l. nu va f'i 0 =:~a dumnezciasoa 01 orneneasca, ~i ristos va. fi cugotat Gil un

PRo PRO~ DR D. STANILOAE

si contrar firii. Prill 8CP'}sta 11 dospartim de Tatal si de Duhul.vpcntru ca nu-i putea cugota jX Accstia oscilind in judccata si in alegerea .1ntre binc ~;l rau (Op. cit. col. 28--28).

Tin ",DC, Parintii care ·-'U vorbit cln 0 voic ~l'C>n,:d'("lre in

A .1, ..... "- ,.1,_,-" ": _._l.l_l ~-,--1., c~ L~ ...: ~ '-_ u - ~lCt-)d,",,~~( __ ., - .d_:'"

au 1111,'lc<; prm ca vointa naturale omencasoa. cxistcnta In. Dumnezou eel Intrupat, si, Cit atarc, Llcutil vointa it ipostasului Lui durnnozeiesc, dar pastrata ca voi e cmcncasc.i a firii ornonesti. Ipostasul dumnczoissc a rcstabilit In Sine, odata cu firca omcneasca, in ratiunea ci si voia in conforrnitate ell aC'C'asta fire rostabilita. Caci. ca [)Uh1I1C:ZCll,

Creator ~1.1 firii 0111211C~ti, putoa su 0 si rostabilcasca pe accasta deplin }]1 rariunoa 01.

S_~. Maxim trirnite, pcntru accast.i afirmarc a sa, Ia capit. 42 din (}11 ne,\t. ail. Truilas. (Tvtul. TOnt. p. 14G). Rcdam cxpunerca de acolo. J\.daD1. C1 corupt, spun" 01 acolo "libera alegere" a vointei si accsteia i-a urrnat si corupcrca firii Coruperca Iiberei alegeri a tost "cJderea voiritei .la bino la r(':i II " ,

,,0"1c1, doua pacatc (role) s-au ivit in protoparintc, prin calcarea poruncii durnnczciesti : unul vrednic de osinda si altul care nu poate Ii osindit, dar avind drept caUZEl pe eel vrednie de osinda. Cel dintii, .. este 21 hotar irri liboro, care a lepadat binele cu voia, iar a1 doilca, al firii, care a lepadat lAr.;l voie, din pricina hotaririi libere, nernurirea.

Accast.i stricaciune si alterare a firii, produsa una din alta, VOiDd Dornnul si Dumnezoul nostru s-o indrepteze, a Iuat toata firea si, asttel, a avut :;,i El, in firea Iuata, trasatura patimitoarc, irnpodobita Ins[\, cu. ncstricaciunca voii Iibere. Si asa a dcvcnit, prin fire, din pricina trasaturii patirnitoare, pacat, de dragnl nostru, dar necunoscind pacatul din aplecarea voii, datorita statornicloi ncschimbabile a voii Sale Iiberc. El a indreptat trasatura patimitoare a firii prin nestricaciunca voii Sale Iibero, L"icll1d, din sfirsitul trasaturii natimitoare a Iirii, adica din moarte, inccputul prcfaccrit spre ncstricaciu~ea dUP:1 fire. $i, precum printr-un om, care si-a mutat de bunavoio libera alcgere de lit bine, s-a in LOti ournenii prefacerea firii din nestricacioasii in stricacioasa, Ia Iel, printr-un Om, Iisus Hristos, care nu si-a mutat Iibcra alegcre de la bine, s-a savlr sit in toti oamcnii restabilirea Iirii, din starca de stricaciune, in cea de nestricaciune" (col. 147).

Voia Iibera a ornului a fost Iacuta sa sc rnistc conform cu ratiunca firii sau spre bins. Caci binclo firii este confonnitatca cu ratiunea firii. $i fire a a fost Iacuta sa se rniste prin vointzi, conform eu ratiunea ei, pentru ca a fost creata prin Logosu1 sau Hatiunea idivina. Miscarea ei prin vointa, conform cu ratiunoa ei, c conforrna, totodata, cu voia Logosului sau Cuvintului Creator. Dar ornul si-a ales 0 miscare a vointei contrar ratiunii adevarate, care e conforrna cu ratiunea firii Lui. EI ~-a indreptat CLl voia, dar printr-o talsa ratiun«, contrar ratiunii firii sale si voii Logosului Creator. Caci omul nu poatc scapa de trcbuinta unei justificari "rationale" a raului, prccum nu poato scapa de trcbuinta de-a considora raul ca bine, sau ca folositor firii Sale, chiar daca raul cst€:' contrar firii, sau ratiunii ei. Si accasta, pontru ca, dcsi raul e contra" Iirii si ratiunii ei, n-o poato distrugc de tot, odata ce persoana umaria,

crc.rta de Dumnezou, nu rnai poate fi distrusa de tot. Ins} ratiunoa sau

CHITICA LI.CUT.\ DE SF'lNTUL ~\IiL,{lM MONOTELISMULUI 91

<hinde, SHU Iolosul pontru firca lui, lc cunosc din conforrnitatca lor ell voia Logosului dumnozeicsc Creator si eu armenia produsa de Iapta lui Lltrc ('1 si ccilalti oamoni. Egoismul, placerca pur trupcasca, neascultarea de Dumnczou, sint semne1c unci iesiri din adevarata ratiune a firii proprii si a judccatii, cu adcvarat, rationale. De accea, numai Logosul intrupat, Iuind firea noastra err-ata, a restabilit, odata ell Iirca noastra, in ratiunea ei si O11(',,;:c)'C:1 binclui adevarat, prin voint.i ci. DC' accea. Dumnr-zcu Cuvintul, a Iuat, eu adovarat 0i voia firii omonc-s ti.

Dar est: 0 dcosobiro 111t1'(, voi nta naturals a lui Adam, dinainto de ciidct\; ~i coa luata de Dumnezeu Cuvintul, prin intrupare. Caci Adam putca alet.;e ~i bincle si raul. Dar Hristos, Cd Durnnezeu, nu mai ponte

, prin voirit. Iir-i i Sale omcnc:;;ti, ::.j binele si rrml.Ci, prin ea. nu n:nti' voi decit binclo, Iiind ;t ipostasului divin, ca si Iirea Lui 01112- ;12dSerl. Cuvintul intrupat voicste prin vointa Sa om~'ncasc;'l binelc, 'in mod nccIintit, pontru crt El cst« ncschirnbat.

Da6t Jacob Bohm« considora vointa anter-ioara existentoi si produC[,t,xlrc a ei, nefiind numaidccit 0 miscarc spre binc, Sf. Maxim identifies cxixtcnta suprema. sau supraexistenta, cu binclo '=Ii cu vointa fundamcntC'lL:;, Bincle l' vointa de-a fi, eel supracxistonta co nu se poate dosparti c:t, deci, ~ITC in t'd vointa cle-a Ii ca atare.In acolasi timp, supracxistcnta c una eu Binolc fundamental si de neschimbat.

Ast tcl, Durnuezr-u, ca supracxistcnta, nu poate fi cugetat fara bine. :)i nurnai persoana ponte fi bun;'! si numai cu alEi pcrsoana , si numai 'persouna simte bunatatca pcrsoanci. Si in bincle trait in rolatia dintre de (_' adcvarnta rationalitatc.

Hristos, ca ipostas dumnczeicsc, este noschirnbat ~i in Voia Lui omcnoasca. Daca "FC\c<~!tcrul oameriilor s-a Iacut am pentru noi, a geut neschimbabil.i si voia noastra alq:;dtoare, Iiind Creator al neschirnbabiIitatii (in bine) ... Cad, omenescul lui Hristos nu se misca prln Iibera ca al nostru, ajunqind, prin si{ltuirca eu sine ~i piin judccata, 1a cunoasteroa color contraro intrc ele, Deci s{! nu se cugete (Hristos ca

putindu-so schimba, prin fire, in alegerc. Ci, voia Lui, luind oxistcnta <..) ;dJt~~ 'Cl~~ unir-ea cu r;,urnnezeuCLl:\'1nilil, :1 ClV1Jlt Jlji'),(_',.lTe':l T1E.SU!)i:S(~t 1:1- cbL'iii, mai binozis statornica, potrivit dorintoi sau vointci naturale; SeLl, co S{l spuncm mai IX' scurt, si-a avut staoilitatca nemiscata in El, veniru l.: 0 cxlste1lt;lctc.(.;tl.vlrs;t '::''JrdL\ si in'Clulll,-nczelt:\ in Durn- 112Z,:'U Cuvintul-' (Ciiire prest». J1crrin'; P.G. or, col. 32).

Noi chiar in cornunicarc cu Hristos, putem C11e.;e intrc binc 0i 1'[11], c,', ipostusul nostru nu cste dumnozciosc. No vine doar din E1 CJ E>~rL putc:rc, elf '-<l 11U all~.0c raul, ci bi11C~1(_\ CUrL} nu 0 au cci ce nu se cb Hristos, Fiind prin Bote," in El, sau E1 in noi, aVCl11 virtual si in E1 ,,:i n01 cilq~er('a pcrmanent.i a binclui. In pirga ci, firea n'sb,bili~;\ virtual in ratiuneu ei. Dar actual, nurnai clnd vorn ~":~O 1 doplina iridumnczcir«, clupZ\ cc: in vi.ita istorica no-am 111tl\rit in e>bj';Tmini,a ck-a alq;e cit mai mult binclo, vorn ajUlH~e la starca S~\ nee lnai putcm Ctlc:~e si r.iul. Dar atunci vorn Ii dus :;;i noi Iirca noastra l~lcL'~'plin:l conformitnto i.1C;t:ULllt.\ ell ratiuncn pontru care a Iost croat.i si

C'Ll modclul ratiunii oi, in Logosul Creator. La accasta stare a inaltnt-o Hris Us Adam a avut si cl inaintc de pacat, in Iirc, putcrca de-a alege

92

PH. PROF. DR_D. STANILOAE

permanent binole, doci de-a St21I'ui in .ratiunea ei, conforrna ell ratiunca ei in Dumnczeu Cuvintul. Dar ave a si libertatea de-a

Dill' vointa crnoncasca. ncclintita in bine, PC' can, 11.U. 111S,c(ul}n{1 lipsa libcrt{;_tii 111 I~L Precum are doua Iiri. odata co ··e ~l. I)urnnc~:cu ~,i 0111, .:1~··a2rc .~~,i d()U~1 vointc naturale (ale firilor), TlU spuncrn c(l C L~·lr.._-t suflct ~i minto" (Ibid.). Caci, cum ar L,l/tci

Iipsito do ?" Dar. color ce se si lesc Scl

le c frict! S;L vorbcasca de: 0 vointa 11at.ur·2J2~

clectiva) a lui Hristos, ... stiind, ell c.j e

ce stl se spro par-tile, E:clic:'\ si spr e

cele bune ~i sprc ccle role. JJe.s.pre Hristos, Iiinta ac1ev~h-'(itll si

color char a glncli accst cu atit mai putin a-I spune,

de tO~ttu. nccrcdiuta'' (01), cit, coL 32-~~)3). acda.si Hristos alcge si prin vointa omcncasca numai si prrn vointa dumnezeiasca, nu inseamna Cd race, 3· binclui in mod succcsiv, san parnl«l. In Personna 81cgc2,prin amindoua vointelc unite, acecasi implinirc aducca lucrnren fiocarcia. Nici 0 fapta nu numai cu vointa dumnczeiasca, sau numai cu cea omcneasca, ~i nu nurnai ell lucrarea uncia din cele doua firi. Savirsca cde dumsau prin cele omenesti,dar nu mai ';:rutin dumnezeicste : si ecole omenesti dumnezcieste, scm prin ccle dumnezeiesti, dar

L~;nl s:l. 'liIJsc:isca autentleitatea omen;sC1..l1ui. ~ .'

Maxim dcoscboste, de accca, intro vointo si lucrari ·:;;1 intre rczultatul urmarit si realizat de de. Vointelo si lucrarilc sint doua. nu sint contopitc intr-una, pre cum nu sint nici firile din care izvorasc, Dar actul hcCtl'lrii si al savlrsirii Iaptei cstc un act cornpus din rroa vointoi -si a lucrarii dumnezciesti si din 11ot:lrirea $i'lucrarca omenoasca. /ice:-)tc,1 l1U se arnesteca irrtr-o hotarire si lucrare, nici dunlnczeiasc{l~nici cmencasc.i datorita Iaptului e5 nici celedoua firi ale Lui nuse amcsteca int.r-» fire, nici dumnczeiasca, nici orneneasca. Dar si fa pta lor, LU1~1.). c ~,i dumnezeiasca si OlYIC11eascLL Fiecaro fapta, Hristos 0 *; n' ~~<~(\/ir$c5?to si en. Dumnezcu si ca om, ca Lin. Subicct COn1p1..lS din dcn)~1: firi dar unite, 111S2 IlU cornpuse 111tr-u11a. Nici 0 fapta IT- 0 voia si n-o s:~vir'$(~a numai ca Dumnczcu, sau numai ca om, san ca cineva amostecat din .unindoua. N-o savirsea, nici numai cu vointa lucrarca durnnezoiasca ci si eu acceptarca voii ~i cu conlucrarea Iucrar-ii Iirir

Sufcrea obosealCl~ fcarnca, frica de moartc a firii omoncsti, ell vcinta ~i lucrarca patimitoare it acestcia, dar nu fartl S;'I vrca acestca ~i eu voi nta dumnczoiasca si nu fiir:'l S2 se afle in suportarca lor ~i lucrarea dumnezeiasc.i, care II ajuta su. le rabde ca om, eu toata taria !'ii S,\ nu sucornbe sub ele, sau sa nu cauto scapare de ele. Chiar indurnnezeirea des;'iv.ir~;itJ, din veacul viitor, a firii omonesti, dosi se bee prin dumnezciasca si nu prin putcrca omcncasca, n1.1 insearnna eclc-i din urrna, ba nici dcsfiintare a vointei:;;i lucrarii omenesti. Cki tn'jirea, cu bucuria, a accstci indumnczciri arata si prczcnta unci

prirnitoar« si a unci Iucrari C1 ('1.

Cu atit mai putin, nu se ocate deduce din ceea ce se VR intimpla cu cei indumnezeiti, in veacul vii tor, () ,singura lucrare in Hristos, Caci

CRITICA FACUTA DE SFINTUL IvL>\xIM MONOTELISj\IL'LUI 93

E1 ~i-{:l facut si-si va face nu altfel, decit prin trupul Sau inzestrat eli mint,e.,,~i lucrator prin fire, dcci, chiar prin lucrarea lui, lucrarea Sa dumnezeiasca indumnezeitoarc, suprainfinita. "Caci nu dcclaram pe Hristos glTl .indumnezeit, ci Dumnezeu, in mod desavirsit inornenit, Care si-a fikut V{lditi't prin trupul, mintal insufletit, si prin fire lucrator, puterca nesfir!'litii, de infinite ori in mod infinit suprainfinita, a durrmezcirii Sale nep)\ite. 11 vcstim pe Acelasi intrcg Dumnezeu :;;i om eu adcvarat, pe Acolasi, riind desavlrsit si atotdeplin amindoua aeestea, prin fire, si avind f;'iril. nici 0 Iipsa tot ce c propriu fiecareia, atara de pacat, care nu are nici. .« .r atiune. Cad, Hind ipostas al firilor, a prirnit in mod natural, si ratiunile fiintiale ale lor, 31 carer ipostas va fost. Iar daca a avut ratiunilo fiintiala ale firilor, al carer ipostas a fost, a avut, pe drcpt cuvint.i.si lucrarea naturala insufletita a trupului, a card ratiune s-a . sernanat in fire. Jar daca-a avut, ca om, 0 lucrare naturala, prin a c:Zu'ci rati1,.lne se sustino firea, e firesc ca a avut si ca Durnnczeu, 0 1U.';';11'O naturala, care revel a dunmezeirea mai presus de Iiinta ... Deoi , Unul e Hristos din doua firi, din dumnczeirc si umanitate, Cuvintul si Fiul Unul I',J{lSCU,t si Domnul Slavei, pc care II cunoastem si 11 credern in de eu adcvarat. avind-si doua miscari san Iucrari naturale ... ale Iirilor din care era. F,.czultatcle' acestora'erau diferite faptc, savirsite in parte, care iescau din El si S2 savirseau de El fara 0 taiere a firilor din care erau, ' dar ~i feid nici un Icl de contopire a lor. Caci, nusuferea tcliere SaU confundaro Cel ce DU 0 supus niclodata prefacerilor si da, tuturcr celor cc sint statorriicie si consistcnta existentei si a modului de ('xistenta" (Or. cit. col. 36).

Dumnczcu Cuvintul, prin care to ate s-auJacut, le si sustine le

condrrce po toate spre desavirsire, desi le promoveaza unitatca

clo,~i: .cu Sine. Accasta a facut-o si TU cele dOU[1 firi si cu vointcle ~i Iucrnrile lor ce Ie avea in Sine.

Tiinddl nu ne-ar fi putut mintui fdra a savirsi Iucrarca dumnezeiasca, units CLl cca omcneasca. E1 traieste si se numeste, ca intrcg, Mintuitorul. Dar El stis cu din firea Sa dumnezciasca arc puterea miniar firea Lui orneneasca e mediul colaborator, prin care trcbuic s{r se irnplineasca aceasta lucrare.

$i pentru C:l ipostasul Lui, cel Unul, ramine in unitatca de

cu 'L1W] si CLl Duhul, El nu aduce ceva non in Sfinta Treime, dar pontru eel Acclasi coboara si In unitatea de fiinta en Maica Sa, nu aduce nici oschimbare in fiinta oamcnilor. Insa, pentru ca ipostasul cel nezcies« nu se imparte, asumind, ca mediu colaborator al Iucrarii de

mintuil'e a oamenilor, insasi firea no astra, El rarnine ca i postos L

clo:;:i e cornpus, ca Celce se uneste en firea, cu vointa si cu Iucrarea Sa dumnezciasca, ca mediu colaborator prin care lucreaza mintuirca noastra, Iir ea, vointa si lucrarea orneneasca, pentru a carer rnintuire se intruix'azzi,suporta cruce si moare ca om.

b. Intr-o alta scriere, adresata de Sf. Maxim aceluiasi prcsbiter ~Iarin, si intitulata : .Despre lucriiri $i vointa." si din care sint publicatc in P.G. 91, numai capitolele 50-51, Sf. Maxim apara acoea:;;i doirr.e a Iirilor, vointclor si lucrarilor, unite in ipostasul eel Unul al lui Hristos

94

PRo PROF. DR D. S-L\XILCUE

o face aceasta, atit impotriva lui Sever, care, confundind firile eu ipostasul, nu cunostea decit 0 fire in Hristos, cit si impotriva lui Nestorie, care, f£icind acoeasi confuzie, vedea doua ipostasuri in El, Amindoi se dovedeau inchisi in filosofia pantcista a antichitatii, care nu cunostoa, in mod real, taina persoanei, ca deosebita dl" fire, sau de natura supusa UE"Jr legi.

Sever rcducea c1cosebirea firilor in Hristos, pc motiv C;'l e un ipostas unic la nisto simple deosebiri de cali tati, chiar daca Ie doclara pe acestca, dcosebiri naturale. Nestoric fiieca din dcoscbiroa firilor, 0 despLir~irc a lor in doua ipostasuri. Vorbind de 0 .umire simpla", Iormala, in Hristos,cl dcspartoa firile in doua ipostasuri, iar Sever, vorbind de o "deosebire simpla", f'ormala, intelcgca prin ea, d(, fapt, 0 contopire a f'iri.lor. Cad, unitatea ipostasului 0 socotea ochivalenta eu unitatca firii. Nici unul nu intelegea 0 un ire rcala, a doua firi deosebite, intr-o PerSixm[l. "Caci, daca Nestorie n-ar fi cugctat ca s-a Iacut uniroa, numai ca uniro sirnpla, ar fi admis cil din unirea eel or doua firi a rezultat un ipostas cornpus. Iar Sever, daca n-ar fi propovaduit 0 dcosebiro simpla (formala), ri-ar fi refuzat sa rccunoasca in Hristos, dupa unire, citimea nctaiata si neirnpar tita a firilor deosebite . ci ar fi cunoscut ca, in orice c1eosebin~, c inm1icc;Ul 0 citime sl cli de oricc citirne c legat un numar, care 0 indica. Caci, nu se poate numara nici 0 deoscbire fara citi.me si nu c nioi 0 citime, f5.r;'"t un numar care 0 indica-' (P.G. 91, e[)~. 41).

Nestorie, cunoscind numai citimea firilor, nu ;;i unitatca ipostasului, "ia ca acoperamint al despartirii firilor, unirea sirnpla (Iormala):' . Seve!', cunoscind numai unitatea oea dupa ipostas, nu 'ii citimca cca dupii fire. "ia ca acoperarnint al amestecarii Iirilor, dcosebircn simpla (formala) a calitatilor naturale" (col. ill). Aceasta arnta c;l Nostorio 0i Sever nu cuno~tl"a.u deosebiren Intre fire si ipostas. De aceea, Nestorie, recunoscind doua firi, nega unitatea ipostasului, iar Sever, rr-cunoscind un .si:l<cJr ipostas, nega doimea firilor. Nici unul nu unea doirnca cu uniL,tcC1, ci afirrna sau numai doirnca, sau numai unitatea, ncsocotind ipost:,. .ul, eel factor care uneste doimea intr-o unitatc.

Nestorie cunostca l;umai doua ipostase dcspartito ca fir! ncunitc :

S,', er numai doua firi contopite intr-un ipostas. Dar aocasta insemnn c{t oi unitatoa so poato preface in multiplu si multiplul in unitate

o mentalitat« v.irlit pantoista, care nu putca vedoa ipostasul lui Hristos, unind firile permanent pastratc, nici ipostasurilc durnnczciesti si urnane pastrindu-so de insile permanent, dar nu intr-o dospartirc

td,JiJ. Intre datorita firii C0111U110.

Nestorio nu vedea putinta unirii firii ornencsti CLl firoa dumncze-

intr-un ipostas, pontru ca nu vcdea firca omencasca in stare sa fie ridicata, in vointa ei, Ia conformitatca eu Iirca umaria gcneral;'i ~i Ia acordul desavlrsirt cu voia Iirii dumnczeiesti. De acr'ea, cugeta ca firile nu s-au unit in Hristos, decit prin socotintele deosebitc a doua persoane neidcnticc.

"N estoric, propovaduind unirea numai in voirite, ca socotintc ale Iirilor, neag{t ipostasul unie, nosuportind si"i spuna ctl s-a produs 0 unire adcvarata a firilor. Autoritatea, domnitatea si detorminarea vointci 0111Cncsti, pc care le vedea in unirea eu voia durnnezeiaca, crau pcntru 01

CHITIC;\ rACUTA DE SFINTUL MAXIM MONOTELISJ\It'LUI 95

ale socotintci proprii (ale vointei gnornice), nu ale firii" (col. 41). Dupa el, 11U Iirile s-au unit cu vointclo lor naturale, ci numai vointele, determinate In forma socotintelor variate, pe care o iau In persoane distincte.

Iar Sever, nccunoscind, dupa unire, 0 deosebire a firilor, ci numai a calitatilor, desfiinta firile si deosebirea lor dupa unire, afirmind COl1- topirca lor. Nestorie afirrna nurnai unirea vointclor, ca socotinto per~ sonalo. care dcspart naturile , Sever, numai daosebirea caltiatii naturale contopind naturile. Nici unul nu recunoastea unirea firilor, impreuna eu dcosebirca lor, ci Ncstoric, numai despartirea sau ncunirca lor rcala intr-un ipostas, iar Sever, numai unirea, fara deosebirea lor .

. .Nestorie, ncprirnind si unitatea dupa ipostas, produsa de unirea fidlor, a slabit si unirea vointelor gnomice (a socotintelor) ncputind spunc ce cste unitatea lui Hristos, provenita din unirea vointelor

mice ... Deci, In zadar a nascocit Nestorie unitatca in deliberare, accasta fiind potrivita nurnai pentru arataraa deosobirii persoanclor. Iarde aocasta dcliberarc a persoanelor nu poate spune ca e ,,0 idcntitate in bunatate deoscbirca vointclor gnomice aratind, clar, diversitatca lor, uniro-' (col. 45).

De ae('ea, cele doua vointo ale lui Hristos sint numitc de Sf. Maxim, cu preforinta. vointe naturale, intrucit vointa dumnezeiasca a lui Hristos nu voicstc altceva decit Tatal si Duhul Sfint, iar cea omencasca, a Lui, Co rcstabilita in contormitatca ei cu voia lui Dumnczeu, fiind ridicata din starca oi individualista. In El e mai rnult unirea a doua vointe naturale intr-un ipostas, sauo singura vointa gnomica, daca ea mai poate fi ~1Umira astfel.

Dc fClpt, Sf.-Maxim se opune doirnii voiritelor gnomice, in Hristos, dar nu doirnii vointelor naturale, cum spunc in cap. 51 al scrierii din care am analizat pina aeum. Dedicind cap. 51 tcmei vointei gnomice. se opune doimii vointclor gnomice in Hristos. Sf. Maxim respinge reprosul ce i-,-l Iaccau unii pcntru accasta, pe baza Iaptului ca aproapc toti Parintii au vorbit de doua vointc in Hristos, Nu sint in Hristos doua vointa determinate, spuno cl, sau doua socotinte, ci una, pentru C{t Unul este rpostasul. Dar, in voirita Lui doterminata, se unesc celc doua vointe ale firilor. Vointn Cuvintului intrupat, de-a indurnnezei pe om, e si vointa umanitatii Lui, de-a fi indumnezeita si, prin aceasta de-a fi mediu de indumnozoirr: a oamenilor , deci vointa acestora de-a fi oameni cu ac1ev.irat si deplin. Doua vointe gnomice ar arata doua persoane, in sons nestorian.

Dar capacitatea firii de-a voi sa fie, nu e acelasi lucru eu a voi de Iapt. Aceasta se arata prin persoana in care firea exista de Iapt :

"Dar nu e acelasi Iucru, capacitatea de-a voi si a voi de rapt, preC11m nici capacitatea de-a grili si a grai de Iapt ... Fiindca, cea dintii c proprie fintci, aflindu-se in ratiunea firii. A doua, insa, e intiparita de socotinta ... Deci, e propriu firii a putea vorbi totdeauna ; dar e propriu ipostasului Ielul cum se vorbeste, pre cum si putinta de-a vorbi de fapt" (col. "15-48).

"Tar daca capacitatea de-a voi si voirca, de fapt, nu estc unul si acelasi lucru ... , Cuvintul intrupat avea, ca om, capacitatea de-a voi, dar miscata si iritipari ta de voia Lui durnnezeiasca. "Sf. Grigorie Teologul

96

PR. PROF. DR. D.STANILOAE:

spune "Voirea Lui nu ave a nimic contrar lui Dumnczeu, caci era intrcaga indumnozeita'' tCuo, 30, sau A. dona tiespre F'iul). Iar daca s-adndumnozcit, s-a indumnezeit prin unirea fiintei ce se indumnezcia, cu fiinta Lui, care indumnezeia. Ceca ce indumnezeia si ceea ee era indumnezeit orau filr~l indoiala, doua ... Dar cele ee sint U1~a spre alta, sint date 1111- prcuna si una e cugctata impreuna cu cealalta" (col. L18).

Mintuitor ul, suferind frica trupeasca de rnoar te, dovedcstc voia naturala a Iirii Sale omcnesti, aratind, prin aceasta, realitatca mtruparii. Dar, acceptind, dcodata eu ea, vointa dumnczeiasca de-a suporta rnoartea, Intiparita si in voia omcneasca, a aratat, in vointa dc-a Invinqc 1110C!rtca prin moarte, vointa omeneasca, unita eu voia divina sau r-idicata la un mod nou de activaro a ei. "El arata, deci, deodata ell Ierirca de moarte, pornirca voii omului, in unirea, dorita prin Iire, eu cea dumnczei:lscc'" impotriva mortii, datorita impletirii ratiunii naturale a voii omencsti, eu moclul iconomiei, prin imprimarea de catro voia durnne:zcbsc[l, Prin acoasta, mtruparca ni so face dovada clara a Iirii ~ia iconornici, adic.i a ratiunii naturale a firilor unite si a rnodului unirii dupa ipostas. Cea dintii, adevcrestc firile, al doilea lelnnoic~tc, 1c11'<1 Sc-' le prclaca ~i s~'t le contopeasca:'.

"Deci, Mintuitor ul avca, ca om, 0 voie naturala, Intipari t.i de voi;, Lui durnnezcaisca, nu OpUS3. Lui. Caci, nirnic natural nu se opunc voi i lui Dumnczeu" (col. 48). Cniar in afirrnarca voii omencsti, co. voie natuse arata acordul ei cucca dumnczeiasca.

Dumnezou n-a dat cxistcnta ereaturii, ca aceasta s~l I sl'opunil.

Dec; pin." ce accasta r.imine in conformitato ell firea oi. nu se 0PUllC lui. Durnnczeu. Nurnai cind se abate de Ia fire, se opunc lui Dumnczcu. D~ aceea ipostasul Fiului lui Dumnezcu a putut uni Iirea 0l11Cl1Ca.s6l .')i

ei, rarnasa In cadrul firii, eu Iirea si voia Sa dumnczeiasca, f;-ll'ir s:"tlc contopcasc.i. Chiar voia omcneasca, rcalizuta intr-o pcrsoanIi de: sin,> cxistenta ea voic gnomica. nu se opune voii lui Dumnczeu. cind, in clliLdte de voie determinate}, ramino in acord ell fin'a~i Cll vcia nutura;l. Rcpetarn ca dovada textul de mai sus al Sf. Maxim ell () com plctare, pe care am omis-o in citatu1 de mai sus: "Deci, Mintuitorul, ca om ,-, vca 0 voie naturala, intiparrta de voia Lui dumnczciasc.i, nu .opusa Lui Caci, nimic natural nu S2 opuno voii lui DUll1nCZCU, odat:, ce nici \'Oil gnomica (deliberata ca socotinta pcrsonala) Incarc sc vede despar-

pcrsoanclor, daca c asa prin fire, n1.1 e OPUS;} Lui" (col. 4g"~-49).

Dupa ce a spus acoasta contra lui Nestoric, Sf. Maxim Sf:' intcurce Spi' monofizitul Sever, Intrebindu-L: Dar Cuvintul Tntr upat trebuio ';:\ uib', voia naturals omenoasca, ce nu i s-a opus lucrarii si voii Si11cmintui,Jl'.re, ei a colaborat eu voia Lui. Sau ce mdumnezcire ar Ii dobindit

_", tratat ca 0 marioncta ? Tar far;'t aceasta nu s-ar fi f5cut am, adcv{lt'·~{t.. :;;i atunci de co 110-0.1' fi arnagit ell nalucirca ode orn aparcnt ~

"Dar cum s-ar fi fc\eut Cuvintul intrupat om, ell adcv.irnt, dac.i ar Iipsit de ceea co caracterizeaza fire a rational.i? Caci, ceea=co c pof.titoare prin dorinta, e lipsit si de orice putcre de

1211' ceca ec l1U are putere de viata, prin fire, DU arc nici sutlct, E,L( cl2 care nu poate subsist a nici trupul.; Deci, cum s-ar Ii intrupat Cuvintul, dupa ipostas, daca n-ar fi avut, ca am, vointa naturula, cum

cnrrrcx L\CUTA DE SFINTUL MAXIM Jl.IONOTELISMULUI 97

Seyer. Cad, daca ar Ii Iost om lipsit, in realitane, de vointa natu.. rald, ]1-ar fi fest om deplin. Iar daca n-ar fi fost, eu adcvarat, om deplin, 11-il" fi Iost nici om propriu-zis" (col. 49).

Sf. Maxim amintestc de niste pseudoepiscopi ai lui Sever, intilniti cind a trecut pe acolo, care spuneau ca resping in l Iristos doua pentru C(\ ele presupun doua vointe, iar acelea, doua persoarie Ei dcclarau : "Noi spunern ea, dupa Sever, toata lucrarea durnnezeiasca ;>; omcneasc.i provino din Unul si acelasi Cuvint al lui Dumnezeu"

52).

Sf. Maxim r.ispundo IE! aceasta : "Daci'i doua vointo prcsupun doua c vadit ca Iiecarci persoane Ii e data 0 vointa, Iar accasta :tel UCt' cu Sine o 1 ucr ars corcspunzatoare''. Dar daca vointelo sint diferi te, difcrito, iar accstca, firi diferite, Sfinta Treime, va fi 0 trcirna Iiri. Scm daca, prin ncgarca lucrarii si a vointci, se neaga si persoana, urrncaza c;'"\ dup.i Sever, 'Hristos nu 0 si om. Sau daca, dupa Sever, pe de 0 parte, lucrarea si voirrta presupune persoana, pc de alta, din Cuvintul lui Dumnezcu rozulta si lucrarea si vointa dumnezeiasca si lucrarea si

omcncasca, urrneaza ca in Cuvintul lui Dumnezeu sint doua v'rsn:wc. Sau daca, dupa Sever, cele doua vointe si firi ale lui Hristos s-au contopit intr-o fire noua si intr-un ipostas nou dumnezeiesc, prin accasta se introduce un Iel de dumnezeu, deosebit de Tatal si de Duhul Sfint, deci, se introduce politeismul; sau 0 existents care l1U e nici Dumnczcu, nici om, ci ceva IE! mijloc.

'I'oatc accste chipuri contradictorii ale lui Hristos, care rezulta din "ti.;e'l'h lui Sever, despre lipsa vointci si lucrarii omenesti in El, ncaga intruparca si iconomia mlntuirii si a indumnezeirii omului,

D:tert se sustine 0 singura vointa in Hristos, "care si cum este aceasta".

DJcj c nnturala, Hristos este instrainat de 'I'atal si de Maica Lui, ncfiind unit nici cu 'I'atal, nici cu Maica, dupa Iiinta : "Aceasta inseamna

rcism. Dac;i e gnornica (deterrninata ca socotinta personala) ... Hristos "le Vi, """i ta ea voind altceva dccit Tatal si Duhul Sfint. Iar de va fi numai it dumnezeirii Lui, aceasta va fi 0 dumnezeirc patimasa, pofti"[,,:ue de mincare si bautura ... Iar de va fi riumai omeneasca, va fi prin fire nceficicnta (col. 55).

"br de va fi 0 vointa comuns ambelor firi, cum. va fi comuna, prin fire, un or firi deosebite? Pe llnga Iaptul ca ea va ave a ccva mitologic, il va arata pe Hristos strain de Tatal, caci, avind 0 vointa sinal' fi si 01 ipostas sintetic''. Dar atunci cum ar mintui creaturile (col. 56).

"Precum so vcdo, Sever a desfiintat voia naturala a umanitatii lui Hristos, ncstiind ca Insusirca principala si prima a toata firea rationala e mlscarca,' potrivita dorlntei. Pe ac~asta,' avind-o in vedere PaTi~tii Gn miiri ;ITlsit citir, 'in Hristos, ' 0 deosebire a uoinielor naturale, 'ciaI' l1U' gno-

. soootinte deosebite). Ei n-ar fi vorbit niciodata de 0 deosebire

gnomice in Hristos, CR sa nu-L propovaduiasca fiind indo it si voiri si, 39a zicind, luptind cu Sine, prin contradictiila Caci ci cuncstcau ca in viata nu se produce deosebirea gnomice, decit prin intrarea pacatului si prin despartirca noastra ae Dumnezcu. Fiindca, in nimic altceva nu consta raul, decit numai in diferenticrca voii noastre gnomice de voia lui Dumnezeu" (col. 56).

9-8

PR. PROF. DR D. STANILOAE

Atit Nestoric, cit si Sever, desfaceau legat1.1ra mintuitoaro intrc Dumnezeu si om. Tineau pe Dumnezcu despartrt de oarneni.

Daca Nestorie vorbea de doua vointe gnomice ale lui Hristos, pentru ca afirrna doua persoane in El, unite asa cum pot fi unite vointele gnml1ice a dour, persoane, Sever vorbea numai de {) vointa ckd si natural;'! a Lui, pcntru cil n1.1 cunostea decit 0 natura, nici divina, nici umaria.

Sf. Maxim afirrna si el 0 vointa gnomica in Hristos, dar rczultata din unirea a doua vointe naturale : vointele a doua naturi, unite intr-o Persoana. Dar vointa gnornica, rezultind din vointcle a doua naturi, nu e ca vointa gnomica a ipostasului urnan, precum nici ipostasul lui Hristos nu c ca ipostasul uman, care se po ate pune in conflict cu Dumnezeu si cu semenii,

La originea unirii firilor si vointelor in Hristos este 0 Personna, si anume Personna durnnezeiasca, care este Creatorul firii ~i vointci omenesti. De aceea si vointa Lui gnomica dcpaseste vointa gnomic;, it indivizllor umani, ca~e raml~1 inchisi In planul o;dinii create. Nurnai un ipostas clivin, libel' si atotputernic, nesupus legii nasterii si mortii indivizilor umani, si putinta despartirii de Dumnczsu '<;;1 intre ei putea uni firile despartite. Numai El putea da, prin accasta unirc, oxlstsntei urnane, sensul unei existents vesnice, dusa la dcsavirsirc, socotind-o din nonsonsul perisabilitatii si neimplinirii ei. Hristos c inostasul in care S2 desehide omului finit' si 'trecator, prin sine, infinitul Lsi vesnicia putindu-se impartasi de infinit !,!1 de vesnicie, deci, de sel~sul ~xistentei pe caro-l cauta. Vointa gnomica a lui Hristos le imbratiseaza pe arnindoua.

La originca accstci vointo gnomiee si Ia baza ci sc afl£i Porsoana dumnezeiasca a Fiului, eel din veci nascut din Tatal, care din iubiroa perfccta fa~a de Tatal, aratata in Iiinta Lor comuna, si din iublrea Sa faUl de umanitatoa crcata, i~i asurna umanitatoa, ca sa-i intuzeze filiatia Sa iubitoarc fata de Tatal, ducind, mai departe, iubirea Tatalui £at<"l de EI :;;i a Sa, rata de Tatal.

La origi~ea acestei uniri a color cloud firi si voin(.e ale lor, in ipostasul S{lU, far;l contopire, e Fiul lui Dumnezeu, care voind, in perfect acord cu Tatal ~i eu Duhul Sfint, dar, totusi, intr-un mod ca Fiu iubit al Tatalui, i~i face proprio atit fire a omencasca, pcntru a 0 indumnczci, cit si vointa accsteia de-a fi indumnezeita :;;i infiata deplin, prin unirea cu Fiul. Accasta datorita faptului cil i S-Cl dat 0 anum ita inficre prin crcatio. El vrca, ca eel ce e Fiul lui Dumnezeu sli iubcasca ~i ca om pe Tatal si sa mintuiasca si sa indumnezciasca, prin inficrc, pc oameni, Si vrea SEt iubeasca si ca om pe Tatal, impreuna Cl1 oamenii, si sa fie iubit de El, irnprcuna cu ei.

c. Urmarilc insusirii de catre Dumnezeu Cuvintul a vointci ornencsti, asupra firii Lui omencsti, e expusa de Sf. Maxim in Epistolii caire equinenul George. Acesta ri cerea 0 confirm.are a Iaptului Cel Hristos, nascindu-Se fara de saminta, a luat 0 fire orneneasca, dcoscbita de a noastra. Sf. Maxim Ii raspunde ca, de [apt, nastcrea far~i de s;;,1111nj;22, ca om, nu I-a dat Fiului lui Dumnezeu 0 fire deosebita, ci nU111ai un mod nou al trairil si folosirii ei. "Caci, daca s-ar fi intimplat ca Cuvintul sa aiba, ca om, 0 fire deosebita de a noastra, din pricina nasterii fara de s.iminta, ar Ii, dosigur, dooscbit, dupa fiinta, si ete Tatal, din pricma

CRITICA FACUTA DE SFINTUL IvfAXIM J\IONOTELISMULUI 99

nastcrii. Caci nu e acelasi lucru nastcrea si nenasteroav. Deci, umanul cLn Mintuitorul "e acclasi, prin Iiinta, in mod ncschimbat, daca a fost Iu.rt din Iiintn noastra, prin asumarea neiraiti'i. din sincelc Proa Sfintei 1_l\'ci(xJr(..', N«(~c21toarc de Dumnozcu, cu can~: unindu-Se Cuvintul lui Dumt1C'>"('1l Cit () sarninta, S-a facut trup neincetind dc-a fi Dumnezou, dupa

" (P.G. nl, col. 60).

"El s-a Licut om dcsavirsit CEl noi, afara numai de pacat, prin care nor, de multo ori, ne despartim de Dumnozcu 'ii ne impotrivim Lui, prin '7"int:'t". Dcci, aceasta este deosebirca lui Hristos ca om, de noi: "Noi "V'l11 prin voint.i, porniri spre arnindoua partile, pc cind El, fiind prin IlL' Ii'tr{i de pacat, ca unul ce nu e om simplu, ci Durnnczcu Iacut 0111, IlU ClVCZl nirnic contrar, ci pastra fin~a noastra neprihanita'' (Ibid.).

N -d ] uat, prin nastcrc, aLEi fire dccit a noastr.i. "Dar umanitatea L,-1i nu e sirnpla, ci, eu adovarat, a Celui ce s-a Iacut 0111 pentru noi". D,-'ci. si capacitatca Lui de-a voi era, cu adevarat. naturala, ea a noastra (be era irrtipari ta, totodata, dumnezciestc, Irrtr-un chip mai presus de Ll" (Ibid.). Fara sri primeasca 0 fire: ornencasca schirnbata prin nasterca ci din F'ocioara, f aptul de a fi na<;cuta prin lucrarca Lui, ca ipostas el ei, iJ'C ca firea si voia ci Scl fie al iposteasului Lui, deci si't voiasca si sa i,LLn'z(' prin (_:a ipostasul dumnozeiesc, care nu poate pacatui, dar' nici EU v rca Srt nnuloze prin accasta firoa, vointa 'ii Iucrarea ei, ci Ie dcsavli'~e~tc· in ceca co au prirnit prin croatic, mai bino-zis dcsavirseste uma_nij:~{tca.

Astfcl, in vointa omeneasca a Lui era rntiparita vointa Lui dU111- n'''?E'la:..;c{t, ceca ce 0 tacca sa nu mai voiasca ceva contrar vointei Lui 0uii;ncb·iec;ti, ci S[t voiasca si ea ceca ce voia vointa Lui dumnezeiasca. S-,;r putcaxpunc, deci, cii in' fnptelc in care manifes'ta ipostasul eel Unul ell lui Hristos, vointole Lui, crau unite intr-o vointa gnomica, dcsi Sf. J,i:',jm nu mai Icloseste aci accasta expresie.

Detr 'lCC'C1SEl mtiparire a vointci omenesti, de vointa dumnezoiasca, nu nun.:u eJ\ nu anula vointa dumnezciasca, ci 0 si intarea in calitatea <:.,;_ de voint.i acL::,vtlraTcl a firii omcncsti, precurn iritaroa insasi Iirea ornen. .1 '~.c~~t. In Hristos, Iirea 0111CneaSCEl "a prirnit, odata ell cxistcnta, si de chip dumnczciesc, in ipostasul Lui. Accasta, pcntru ca Sel se int.ircasca ccea ee e al nostru si sa SEC fact! crezut cc c mai presus

d~· l1i,i'; (col. (1).

Num.ii asa putcarn fi mintuiti.

d. Acccasi oxistenta rcala a vointoi omoncsti in IIristos, dar ~i COl1- si1c'\ire:l ei CLl CCLl dumnczciasca, ca sa realizczo 0 voirc com una, se arata, :31, Maxim, si in cuvintelc Lui:

,.I<\1'in[(', de este cu putinta, sa trcaca de la Mine acest pahar", urmatc de: "dar sa nu fie prccum voiesc Eu, ci prccum Tu voicsti". Cnvintul dintii, L-a spus Mintuitorul ca sa arate c:t c om, adevarat , al d,ilc':l C·J ';'.J. D.l':ttc Ctl voin Lui omcnoasca urmeaza intru totul cclei dum-

El do" prin accasta, C{t are :;,i fire omene.isca si dumnczciasca.

D Crt dt' :fi avut () singura fin", dumnczciasca si omcnoasca, ar Ii insemnat <':'l C'I'cl etC' Irica de moarte 'ii ca Dumnczcu, care si-a asirnilat ct CinCj!'il"c~j,. Primul cuvint ar ata uutcrea eu care a invins Dll'l.{l Ia 1),';'-"" '_'l ..m. int.irit de DUn111l:'Zl'U, fri~a de moaite. Prirnul cuvint rnai

100

PRo PROF. DR. D. STANILOAE

arata, dupa Sf. Maxim, si ca moartca e contrara firii noastrc si e greu sa ne impacarn cu ea.

In aceasta ferire de moarte nu se arata propriu-zis pacatul, ca impotrivlre a voii omenesti lui Dumnezeu, ei vointa de viata C2-a avut-o ornul, de la Dumnezeu sadita, in fire (Quaest. ad Thalas., cap. 42) .

. In orice caz, cxpresia : "Nu precum Eu voiesc'', care arata impotrivirea inlaturata, prczinta acordul voiritei omcnesti a Mintuitorului, en vointa Lui dumnezeiasca ~i parinteasca, cu a Cuvintului intrupat, care a dat fiinta firii omenesti si a indumnezcit-o, pr in faptul C{l i-a dat fiinta. De aceea, ca unul ce s-a Iacut pentru noi, ca noi, a spus in chip potrivit omului, catre Dumnezeu si Tatal : "Sa nu se faca voia Mea, cia Ta", ca avind si ca om, Cel prin fire Dumnezeu, voia sa implineasca vointa dumnezciasca. De aceea, prin amindoua firile din care si in care :;;i £11 caror ipostas era, se Iacea cunoscut ca fiind prin fire voitor al mintuirii, printr-una ca Fiu, impreuna cu Tatal :;;i cu Duhul, iar prin alta "ascultator Iacindu-Se pina 1a moarte" (Filip, 2, 8) :;;iimplinind, prin trup, ,marea taina a mintuir-ii'' (P.G. 91, col. 68).

In "Tonwl dogmatic" catre diaconul Marin, din Cipru, Sf. Maxim rcpeta eelespuse aei: "Ca a avut voie orneneasca, dupa fire, prccum si dumnczeiasca, dupa fiinta, arata in mod vadit insusl Cuvintul, prin Ierrrea omcneasca iconomica de moarte, manifestata de EL Accasta L-a facut sa spuna : "Parinte, de este eu putinta, sa treaca acest pahar+, ca sii aratc slabiciunea trupului Sau ~i ca nu s-a fa cut cunoscut, celor ee-L vedeau, prin nalucire ...

Dar ca, iarasi, a fost indumnezcita vointa Lui orneneasca in intregime, prin consimtire cu cea dumnczeiasca, fiind mercu miscata si Intiparita de ea, e vadit din Iaptul ca implinea, in mod desavirsit, numai judecata voii 'I'atalui, de care spunea : "Sa nu sc faca voia Mea, ci a Ta''. Coi ce spun ca Hristos n-avea decit 0 singura vointa, in scns monofizit, trebuie sa conchida ca avea, in cali tate de Dumnezcu, frica de rnoarte. Dar atunei cum i-ar mai fi ccrut Tatalui, sa se faca voia Lui si nu a Sa 7"

Amindoua voile concurgeau in voirca aceleiasi Iapte, 'a mintuirii, inclt se poate spune ca se uneau, fara contopire, In acceasi voirc COl1- creta.

Umanitatca a contribuit si ea la mintuirca ci, sau, mai binc-zis, Dumnezeu Cuvintul a Iacut-c colaboratoarc la mintuirea ci, prin iesirea din impotri virca fata de Dunmezeu. Voia umanitatii se arata conlucr ind eu voia dumnezeiasca la mintuirea sau indumnezeirea ei.

In Hristos nu sint doua vointc alaturatc, ci intrcpatrunse intr-o unitatc necontopita, nu cea omeneasca Iacind pe cea durnnezeiasca slujitoare a ei, ci invers, dar in favoarca omului. Durnnezcu nu face nimic pentru om, fanl om. Iar omul nu po ate face nimic, pentru rcalizarca sa adevarata, fara Dumnczou : Dumnezeu lucreaza prin om, dar intar-ind pe om in Iaptele f'olositoare mintuirii si, rnai ales, in suportarca unor patirniri grele, ca s3.-1 scape de ispitirea spre patimilc de pl.iccrc.

c. Tema persistentei vointelor naturale si a lucrarilor fiintiale dumnczeiesti si ornenesti, e' afirmata de Sf. Maxim si in ,,'Tomvl doqmatic", trirnis diaconului Marin, din Cipru, irnpotriva celor co sustmcau Cel ole ar pagubi unitatea lui Hristos. Sf. Maxim r.ispundc di in Durnnczou, caruia i -ar lipsi ceva, n-ar fi un Dumnezeu deplin, mal binc-zis n-ar

CRITICA FAcUTA DE SFlNTUL ]'vl!\XDI MONOTELIS1\!llLl'[ 101

mai fi dumnezeu cum n-ar rnai fi om, nici eel ciiruia i-ar lipsi vrco insusire naturala (P.G. 91, col. 73). Din neg<ll'ca celor doua vointc 'ii lucrari fiintiale in Hristos, urrncaza ., topirca lor intr-o vointa si 0 lucrare-, si aceasta ar duce la alterarca intrcgului ipostas al Lui, p1'8£<1- cindu-l in ceva mitic, strain de comunicarca cu Tatcl1';li CLl noi. Deci, nu S8 va mai roaliza, in accst caz mintuirea noastra, prin Hristos. Caci, neavindu-Ic pe acestea ncaltcrate, ,,8 vadit ca Cuvintul nu s-a Eicut om". "Ci esto strain, CLl totul, de Iirea noastra si necunoscut".

"Atul1ci ce 1110i c 12 noi, odata ce n u no-am intilnit nicidecum eu El, printr-un trup ncluat de la noi si ncunit cu El, dupa ipostas ?" (Ibid: col. 75).

nDetciJ. Cuvintul intrupat nu voia ill mod natural ca 0111 ... , de unde primea sa voiasca nosilit Ioamea si sctea, durerea si ostcneala si somnul si toate celelaltc ? Caci nu voia si nu lucra numai Cuvintul acestea, dupa firea cca mai prcsus de fiint~l ~i supralnfinita, impreuna cn Tatal si ell Duhul" (col. 77).

Negarea vointci omcncsti a lui Hristos, duce si la negarea Lui ca om. Dar prin accasta so considers aparente to ate cole savirsitc si traite de El ill mod omenesc. Se ccnsidera ca trupul Lui s-a format dintr-o cadere a dumnezeirii sau orin iesirea din dumnezeire. Teate acestea reduc existonta, in mod pante"ist, numai la un dumnezeu, care no Inseala cuitot felul de aparcnte. Si nu se crede nici intr-o existcnta rcala a umanului.

Sau, din aceasta ncgarc, rezulta ca trupul lui Hristos nu e 1ns11- Iletit mintal. "C;~d, daca trupul a fast insufletit in chip rational, avea si voia naturala. Caci tot co e prin fire rational, e numai decit si voitor prin fire" (Col. 77). Lucrarile, plantelo, animalele, n-au vointa, pcntru ca n-au ratiune. Voieste numai eel ce se hotarastc pcntru 0 Iapta sau alta, aleasa prin cugctare. Cele ce nu pot cugeta sint miscate, fara alegen~a proprio, prin lcgi carora le sint supuse puterile lor.

Dar voirca, depinzind de ratiunc, voieste in chip natural cole ce si Dumnezeu, ca si Creator le voieste, ca ccle prin care firea creatJ. e menita sa so rncntina si sa se dezvolte. Vointa naturala e in acord nu numai cu ratiunca cclui ce voieste, ci Oii cu Dumnezeu. Accasta s-a intimplat, prin cxcelcnta, eu Hristos, ,,$i daca avea vointa naturala, CEl am, voia desigur, dupa fiinta, acclea pe care El, ca Dumnezcu, craind-o, leo-a sadit in fire, in chip natural, ca tinind de constitutia si de mcntinerea ei" (col. 77). De aci pcrfccta concordanta a celor dou.i vointc in Hristos, in acecasi voire, sau in voirea acelorasi Iaptc, care culmineaza in fapta mintuir li noastre. "Caci, n-a venit ca sa strice Iirea, pe care El insusi a creat-e, ca Dumnezeu si Cuvintul, ci a venit s~i indumnezeiasca cu totul firca, pe care El insusi a voit, cu bunavoirea Tatalui !,?i a Duhului, sa 0 uncasca, dupa ipostas, imprcuna eu to ate insusirile ce-i apartin In mod natural, afara de pacat" (Ibidem).

In Iaptul c;':i Dumnezeu a creat, prin voia Lui, fire a omencasca Inzestrata eu voie propric, S2U ca El a sadit in ea voia mentinerii si c1ezvoltarri ei, e dat temeiul pentru putinta unirii dintre voia omcneasca si vein lui Durrmozeu. Dar, Iacind pe om libel' si rnargrnit, deci, ca trebuind sa inainteze 9i prin voia Lui spre desavirsirca, in voia 0111u1ui e data si putinta de-a duce 0 viata contrara voii lui Durnnezeu.

1 "f

In Hristos, insii, voia ornencasca, facuti'i voic a ipostasului durnne:.seiosc, a Iost ridicatii Ia starca unci conforrnitati ne.schimbate eu voia clu:l1nez·ciascfi.

~JJecl, ca Dumnczcu, Drill fire, a voi t celc dumnezciesti si parintc:;;ti prin fire. Cad era imprcuna voitor eu Nascatorul Lui. Iar, ca om, voiu, iarrisi, Acclasi cele omonesti, prin fire. pazind iconornia (intruparoa, in vedcrea mintuirii oamonilor), ncimpotri vindu-so nicideeum voii T'atalui. Caci nirnic din celc naturale, precum nici insCt~i fire a, nu se Imcotrivcste vrcodata cauzoi firi. Dar vointa, ca socotinta proprie si cele ce ~':lnt di~ ea. C aceca care nu consimtc unc:ori ell ratiunca fidi" (col. 80). In Hristos nu s-a putut intimpla accasta. "Dc acoca, urrnind dumnezeicstilor Piirinti nu admitern nici 0 micsorare, nir.i a vointclor naturale, nici a lucrarilor, precum nici a firilor Insesi in Acclasi si Unul Cuvint 31 lui Dumnezeu Intr upat." (lbic/em).

El cstc intru toate Dumnczcu dosavirsit si om desavirsit, pontru Cd arc si voicste si lucreaza in chip desavirsit colo dumnczcicsti si eele omenesti si, deci, are in mod propriu si vointa sl lucraroa dumnczciasca :;;i ornencasca- (Ibidem).

Vointa Lui omcncasca naturale nu se abstca spre socotinte contrare lui Dumnezeu. C21Ci "era intiparita continuu de dumnezeirca, dupa Iiinta, si miscata spre Implinirca iconorniei (a rnintuirii) si indumnezeita, prin consimtirea si legatura cu cea parintcasca, si dovonita $i numita si dumnczciasca, cu adevarat, prin unirea ell aceea, dar nu prin fire. Caci nu a iesit, nicidccurn, indumnezcindu-sc, din fire" (Op. cit, col. 8J).

Indumnezeirca vointci orncnesti a lui Hristos l1U insemna anu'larea ei, ci intarirea ei de-a se misca in acord eu vointa dumnczciasca a Lui, spro implinirea iconornici, adica a mintuirii oamenilor. Voia omoneasca nu e anulata, odata ee i so cere consimtirca cu cca dumnczciasca, Caci, cum ar consimti, daca ar fi anulata ? Intr-un Icl ca e intiparita, cLid numai 0 vointa slabita de patirni, nu consimto ell voia dumnczciasca.

Voin orncncasca a lui Hristos, nici nu cado in "socotin~e" contrare voii Lui dumnozciesti, dar nici nu sc contopcstc ell accea, ei so manifesta in unire dcplina cu aceca, in acoleasi Iapte. Vointclc lui Hristos sint si dcosebitc, prin firile dcosebitc 6irora apartin, dar ~ii unite in ipostasul Lui. Parmtii, miir turisind dou.i firi in Hristos, "au propovaduit si 0 alta si alta vointa, adica durnnezeiasca ~i omoneasca, scm doua vointc si 0 alt{, si alta Iucrarc, deci, 0 lucrarc indoita, adica doua", "Fiindca se 3raFt Accl.isi ca om, prn fire, dcsi e dupa fire si Dumnezeu, vr'ind in mod iconomic sa treaca paharul (aratindu-sc supus, ca am, mortii, deci avind nevoic de mintuirc, n.n.), dar Tntiparind pInii acolo ceca ce e al nostru, incit s.i alungo toata frica firii noastrc de moartc (caci insusi ernul db} El cere s~i so fEted voia lui DlllTI11CZ(:ll, 11.11.) si sa intarcasca 'Ii SJ r idicc firca noastr.i In pornir ca barb.itcasca a mfruntarii mortii".

Unirca Intrc cdc doua vointc c atit de marc, ca insasi vointa orneneasca e si slab.i prin ca ~i tare prin cea dumnozeiasca. Caci, unirid ell sine si vointa dumnezeiasca s,;i voia accasta din urrna nu e anulata, ci 111tCtritJ. $i 111S{}~j ca cere S~l. fie i11t~rit2) aratindu-se, chiar

in aceasta, eel ncabdicinrl in

mortii.

CRITIC A FACUTA DE SFlNTUL ',L\XTi\I :\IO?\CJTEL[';"U_'L 'I

Aceasta pontru ca nu e numai om, ci si DlU1111CZCU, dcsi 011"1 nutentic si Durnnezeu autcntic, 1n Iata mortii. Sclvir9ca prin umanitatea Sa autcntiea Iaptcle puterii Sale dumnezeiesti si, Cit ipostas dumnczciosc, :;;i-a insusit toate slabiciunilo ornenesti Ci1 S,1 le biruiasca, pc de altii parte, eu puterea Lui. Dlnd, ca Dumnezeu, umanitatii putcrca rabdarii lor neinfrmte, le biruiesto.

Monofizitii sc Iolcscau, pantru teza contopirii color dou.i Iucrari, de expresia lui Dionisio Aroopagitul : ,Jucn:1n~ tcandrica'' san a Sf. Ciri1 : "lucrare inrudita ell amindoua''. Dupa Sf. Maxim: "Expresia lui Dionisie indica, concornitent, lucrarea indoita durxi fire". Daca cxprcsia aceasta ar indica 0 sincura lucrare, dupn Iiinta, en nu L- ar arata De Hristos de 0 fiinta, nici eu Tatal, nici eli noi; intrucit. nici Tatal, nici noi nu avern asomcnea lucrare.

L1r cxprosia lui Cir il nu are dupa Sf. Maxim intolcsul desfiintarii deosobi rii intrc lucrarile lui Hristos, dUjJJ fiinta, ci al unirii lor culminante. Caci nu lucra Hr istos nurnai prin CUVll~t minunilo Sale, ci luind imprcuna lucr.itor sfintul Lui trup, Luerarile Lui "crau unite dosavirsit prin leqiitura liiuntricii ?i prin. intrepiitrutulere {perihovezii], astfel, incit Iucrarca Lui se savirsea prin unirea Cuvintului si a prcasfintului Sau trup dar nu era 0 singura lucrare naturala, nici ipostatica''.

Aceasta "pentru ca lucrarea Lui era inrudita cu amindoua partile" (col. 85-88) .

. Legatura intcrioara dintre Iucrari se datora legiiturii interioare dintrc firi si ea S2 arata in ipostasul eel Unul al lui Hristos. Ipostasul Lui dumnezcissc a putut rcaliza accasta leg~1tura interioarii, prin faptul ca firea omencasca, cu voia si Iucrarca ci, era croata de Cuvintul lui Dumnezeu, ca sa poata sa se dozvolte in unirca cu El, ca Dumnezcu, dar si scl so. mentina in ratiunca ei.

Croatul constient, rational, aspira spre necroat, ca infinit, iar Crcatorul vrea S[l inalte la impartasirea de. darurile Sale creatul consticnt. Acosta e terneiul lcg{tturii intcrioare dintre cele doua lucrari. Creatul pretuiestc valorilc Croatorului, nu altele, iar Creatorul sc bucura S,1 Ie vada intelese, pretuitasi nazuite de creatura consticnta a Sa.

Ins;:!, numai persoancle au constiinta valorilor. $i numai in rclatia dintre elo se bucura de valori. Ele slnt valori sesizatc de constiinta si sint puse in relief in rolatia dintre persoane. Dar trebuie sa existc Persoanc, care au constiinta valor ilor in gradul lor suprem, :)i care le pot cornunica :;;i altor persoanc inferioare, cu scopul de-a le ridica, la intelegcrea lor tot mai malta si Ia impreuna bucurie de ele. Pe ole le afirma, Ie sustin si, cirid sint inferioare, pcrsoanele le cauta, prin dorintcle si lucrarea lor, iar Persoanelo supreme Ie ajuta sa creasca in ele prin Iucr-area lor.

Dintre valor ile mai speciale, care leaga, interior, umanul de divin in Personna lui Hristos, am amintit relatia Iiliala fata de Tatal : Fiul lui Dumnozeu e nascut din Tatal, urnanitatea traieste filiatia fata de Tatal si irirudiroa ell Fiul, prin Iaptul C{l e creata de TatLU.

Dar Fiul c totodata Cuvintul lui Dumnezou, san Ratiunca prin care crecaza toatc. De aceca toatc noarta pccetca Hatiunii divine. Iar umanitatea are nu numai 0 ratiuno "prin care e constituita, ci si 0 ratiune cunoscatoare si dornica sa inteleagCl toate oxistentelo, fiind in mod special

104

PH. PHOF'. DR D. STANILOAE

dupa chipul Cuvintului. Tar omul S2 arata un chip al Cuvintului sl prin Iaptul ca intrc sufletul lui rational si trup e 0 leg6.tur{l interioara, ca cca care S2 poate reallza intre Logosul divin si umanitato si, prin aceasta, dintrc El si tot cosrnosul material.

Dar legatura sufIetului rational cu trupul e impusa ca 0 neccsitate pcntru arnbelo, prin faptul G{ amindoua sint create una oentru alta. Dar arnindoua au Iost Iacutc capabile si de 0 un ire culminanta, eu Logosul Creator, care 111 calitatca de creator, C Iiber su se uneasca ell acestca.

Daca ratiunea, simtirile, putorea suf'lctului, i~i pot actualiza coinplexitatoa lor producind 0 marc complexitato in materia organizata ca trup in traduccrca lor in simturile trupului, in spiritualizarca materiel, pina a coplesi, in parte, legile rnateriei (de ex. gnvitatia materiei, in organizarea ('1 ca trup), cu cit mai mult nu 0 poato face aceasta Logosul creator, prin inlinit rnai maroa Lui bOPi1tic spirituala si nutcre ? E1 po ate vindeca bolile trupului ~i poate cxtin d'e , , prin El, asuprarnateriei cosmosului covirsitoarea legilor carora le este supusa tumblatul pe mare, etc.). Facultatilo sufletului au fost create ell posibilitati dc-a fi imbogatitc ~i inti'trito continuu, in functia 102' de manifostari prin materic, iar materia, la fel, in posibilitatca ci dc-a fi spiritualizata de suflet si, prin el de Logosul divino

f. In Epistoia CatTC episcopul Nicaiuiru, Sf -. Maxim il lauda pe acesta C,"l Clp{lr[l dreapta credinta, impotriva color cc vreau sa tulburc marea taina a iconomioi mintuitoaro a lui Hristos, "eare 'im.brati~eaza, In mod durnnezeiesc, toate vcacurile si tirnpurile si pc toti eei aflatori in veacuri si in. timp" ... Caci, acoia sus tin C2 Cuvintul intrupat, care oS-a Iacut .orn, 11\" a pastr at dcplin, ca noi, cele co caracterizcaza firea noastra, ei le-a preschimbat in firea Sa dumnezeiasca si, prin accasta, a aratat 0 lipsa in dumnezeirca Sa, avind novoic sa I se intcrcaleze ceva, pentru imp 1inirca fiintci e1; sau le-a fikut S[l trcaca in neexistenta, ca pe uncle co nu sint bunc, desi sint open) a creatiei Sale, ca pe uncle pe care nu Ie-a fdcUt cu ratiunc :;;i intelepciune si, de accea, 111i le-a unit cu Sine, dupa ipostas. Caci accasta pune intrebaroa : cum eeea ce s-a Iacut eu ratiune si intelcpciunc, nu se meritine prin Ratiunc (Cuvintul) ~i Intelepciunea suprema, in unirca ipostatica ncdespartita cu Ea ?" (col. 93). Este afirmata, prin accasta, Icgatura interioara intrc Cuvintul ~i Iirea omeneasea. Caci prin ;\CCasta lcg6turfl oxplica unirea Lui, eu ca, in ipostasul Sau, in veder ea mintuirii d.

Dc Iapt, nici Iirea dumnczoiasca nu subsista fi:irii vointa si lucrarea c1 In Hristos si nici firea omeneasca. Si atunci cum ar fi El Dumnczeu "i om, clac{t nt~ ar avca cele doua firi pastrmd, dupa unirea in El, vointa si Iucrarca proprie ? Caci, in acest caz, n-ar mai subsista in El nici eele doua Iiri. Celc doua firi, vointele ~i lucrarile lor sint unite in ipostasul Lui eel Unul , dar nu se contopesc, ci isi pastreaza deosebirca.

"De accea, cele deosebite prin fire se pastrcaza ncmicsorat ~i desavrr:)t in uniroa lor, ncsuferind nici 0 schirnbare sau amostecare, nici in fi:ntele insesi, nici in vointc, nici in Iucrari, nici in altccva ce tine de Ii"i" (col. 97). Dcci, cum mai declara unii pc Cuvintul intrupat, daca

nu l'CC'U110SC vointa, prin fire, :;;i nu-L socotesc Iucrator, prn ceea ce ate eC1 noi, ad.icil prin umanitate '? "Ci'ici, ceea co e rielucrator, evident di

CRITICiI. FACUTA DE SF1NTUL MAXIM MONOTELISMULUI 105

e si nemiscat si fara suflet. Si ceca ce nu are vointa rationals, e in mod sigur nerational si nefntelegator. Si daca Cuvint~l intrupat ar fi fara accstea, cum s-ar rnai crede ca 3-a Iacut am 7" (Ibidem,). 0 fire omcneasca nelucratoare ar fi ca 0 unealta, prin care se lucreaza, dar n-ar lucra si eo. insasi cind lucreaza Cuvintul prin ea. Iar lipsa vointei omenesti din Hristos, Lvar arata avind 0 fire ncrationala. Caci OVOiI1t;{i implica alegerea si aceasta, cugetare. De aceea anirnalul I1-are V()iJ.1J~a, ci e rniscat de unor impulsuri. De ce s-ar mai intrupa DU11111.CZell Cuvintul intr-o 011121l_eaSC;;l. PJ.I' putca sa 0 mintuiasca din. exterior 71

accasta ar mai putca fi 11U111itil mintuirc.

rcal.i ,1 umanului, afirmind catre :C;LE11rl('::Zc~u.

cci.ului decl nu era :nUIYl8.i O}11CD_easc[L

lucrarca dumnczciasca ~:~ E~L1_.

PIt. PROF. DR D. STANILOAE

Acoeasi comnenetrare a c210r doua Iucrari 0 arata si Sf. Ciril, prin ,,\~ unich si inrudita Iucrare, aratata prin al~11ndou~1". El a ,'r[ltat prin aceasta expresic, ca in Hristos, Dumnezou lucra cole dumneaceasta ne Invatri Cd nu vindeca si nu cia via tel numai prin

atotfacatoare, deoarece nu era Dumnezcu simplu, ci isi lua spre CD. impreuna lucrator, sfintul Lui trup si invia ~i vindeca prin ;stil1.~erea si glaS1JI lui, ca sa-l arate pe acosta putind invia, faptul Cd s-a unit cu El si eel, prin aceasta, c trupul Cclui ce da tuturor si 111J al altuia ... Prill Iaptul eLi dadca viatu si prin trupul arata ciS. si trupul Lui s-a facut at; \Tiat{i Iacator, pre cum Iocul, a: ~<11.1d prin Iicr, arata ~i fierul arzind prin foe. I)ri11 aoeasta se arata ca

- l'dert~a IJ.I) C 11UJnai a Iocuh .. ii, dup.i fire! ci si a Iierului, din pricina uniri i. La fcl Iucrnrca dU11111CZeiasc[l a Cuvintului 111 111i11l111i 111.1 2 nU111ai a dirt Iirii, ci si a sufletului S,9.U trup, pentru unirea ell

r-. CL1.1jJ,j ipostas. Ciici l-« luat pe acosta imprcuna Iucrator, CLU11 i~i

s;_lflcTUl trupul propriu, spre Jmplinirca faptelor sale" (col. 101-104).

Dac~i sutletul l~i are tr'upul san CCt 3d lucreze prin e1, ipostasul Cuvintului durnnezeiesc iese l:;;i "ia f'lrea 0111C11easca, alcatuita dill suflet

'71 ca sa lucreze prin ea. $i, precum tirrrpul isi d~l si el lucrarea lui

~~~ del (.i fil'Cel omencasc.i hi Hristos.

Dar clLl vrcme, suflotul nu este f;;m'i. trupul pc care 9i-1 arc si trebuie s.i-si ia un trup, Persoana Cuvintului 19i "ia" firea urnana ca parte a Porsoanei Sale si, in acclasi timp, ca fire a Sa in mod liber existind mainte de ea, ca 'Persoani''t. Citel vrerne ou am trupul ca parte a eului

,YH:C~l in acelasi timp, ca parte a Iiintci mele, prin care lucrez, Cuvin-

tul Iirca umana ca altd parte a Persoanei Sale, dar si ca alta

fil'C~ a Sa. Eu sint si pcrsoana, dar 'in mod necesar si fire prin care lucrez. Cuvintul, luind libel' Iirea umaria, 0 face si parte a Persoanei si 0 alta fire asurnata liber, orin care Iucroazii. "Lucrarca lui Hristos se arata

amindoua, adica prin porunca atotfecatoarc ~i prin stingerea sfintului S:;UJ trup'' (col. 104).

Se poato vorbi, astfel, :;;i de a Iucrarc a lui Hristos si de doua, intrucit El lc uncstc intr-una in mod libel', far~t sa Ie contopeasca. Chiar virca mea prin ochi e una, dar c compusa ~i din lucrarea sufletului $i (;~ ochilor truposti.

Tt-rrnenul ninrudit'~ e fcIosit de Sf. Parinti atit pcntru cele de 0

cit si cclc deoscbite. Un exemplu, pentru inru-

cUreLl j[3_tI"C cele de fiinte dO. ISf. Grigorc Tcologul, SPU11111d:

avind 0 inrudire cu amindoua celc spuse, prin Duhul, sfinteste 'L _Ll;"ll omului, iar prin E\TClIlgl121ia lui Ioa11 3; 5). Sf. l\Ja="'~iln S~ intrcaba : nDar CEU'C si ce inrudire are Duhul Sfint si apa, dupa

~i ipostas, ell duhul ;;1 nostru, desi se unesc prin har eu 11.0i

2;.: ell partilc dill cart; SlJ1tCl11 C0l11Pl10i, sfintita nastere dill Il0U ?"

104).

Duhul Sfint € inrudit ell Duhul nostru, caci amindoua sint datatoare d2 viata ; iar apa ell trupul nostru, care are multa apa 111 el pentru a se DaI' Duhul Sfint are inrudire $1 eu trupul nostru, prin duhul din el, iar apa si eu duhul nostru, prin trupul in care este duhul .. $i Duhul, unindu-Se cuapa, odata co sint inruditc, ca unele ce pot Iucra 1111preun-a.-- dSllp4'-c~1.11g_t_!ntreg, umplind apa de puterea Sa, lucrcaza

CRITIC A FACUTA DE SFlNTUL MAXI:\1 MONOTELISMULUI 107

prin ea asupra omului. Intre toate sint diferite deosebiri si inrudiri, care Ie face posibila unirea, fAra sa le anuleze deosebirile. .Deci, expresiile singulare sau inrudite ... , nu trcbuie intelese ca dcsfiintind pe cele duale si de firi deosebite ... Nurnai Iclosindu-le impreuna, nu eadem in dcspartirea sau confundarca celor indicate" (col. 105).

Pcntru unirea firii omcnesti CLl Fiul ei Cuvintul S8 poate folosi si dualul, pontru indicarca Iirilor si singularul, pentru indicarca Persoanei.

Ca ipostas era Unul ~;i Acclasi, Ccl ce lucra prin arnindoua firile 'Ii lucrarile, prin ceel umaria si prin cea divina, ca om. Cind spala picioarcle uccnicilor era nu numai om, ci 'Ii Dumnozeu, prin mmgiierca ce 0 comunica prin mina Sa. Cind umbla pe mare era Dumnezcu, dar si om, ealmul ce urnbla eu picioarcle omenosti. In amindoua firilo era Unul, pcntru ca era Acclasi Dumnezcu si om. Prin amindoua se adcverea ca bnul, Dumnezcu "i Om .. Nu prin trupul dospartit de dumnezeire alunga pe dernoni, ci prin trupul plin de putcrea dumnezciasca. "Deci, 0 ne111- doielnic ca trupul Domnului era sfint "i avea toata putcrea impotriva a toata boala, dar era si cste sfint nu intrucit se cugcta in mod simplu trup, aflator numai in ratiuriile Sale, ci intrucit estc ternplul lui Dumnezcu Cuvintul, care-si sfintcstc trupul Sau, prin Duhul Sau'' (col. 108).

Ipostasul eel Unul al Cuvintului umplea cole omencsti ale Sale de puterea durnnezeiasca si le malta prin aceasta, sau se cob ora in elc, urnplindu-Ie, f6.nl sa lc dcsfiintezo, de puterca dumnezeiasca. Nu Iacea cele omenesti, trupul prin sine. Iar aceasta nu Iacca Iirile sa se prefaca una in alta, sau intr-o fire unica, nici dumnezeiasca, nici omcneasca. Nu s-ar mai vedea cum Dumnezou inalta urnanitatca si 0 Iericestc. Firca durnnezciasca nu dcsfiinta pc cca orneneasca, sau viceversa, n'ici nu se modificau rcciproc, dind 0 fire cornuna, "Dar nici 0 fire nu comunica, prin fire, cu alta fire, ci raminea ell totul nepartasa de alta, sau deoscbita prin fiintd" (col. 108).

Daca firea dumnezeiasc.i ar dosfiintat-o pe cca omensasca, ar insernna eel nu mai e dccit 0 dcosobiro aparcnta mtro Durnnczcu si ll1111.e. Un de ar mai fi atunci mintuirca pcrsoanclor umane de perisabilitatea si insuficientele lor? Ce valoarc ar mai uvea ele, daca nu mai e un Dumnezeu care sa le pretuiasca si sa aiba putero sa le arate, in realitate, pretuirca ? Numai daca este Dumnazcu, insemnez si eu ceva ea om . . /\Jlfel tC2.!e se. rostogolcsc de la e~<isten.ta 1'1 ncexistenta, 111. virtutea LUV2i legi oarbc si fara sens. I\TL1D1ai dcosebirea tundamcntala intre Durnnezeu si om le p~ tc·,?te dcoscbitc, dar cIa si tuturor pcrsoanclor 0 valoare nctreoatoare.

E 112ceS2r 3[1 marturisun doua lucrari 111 Hristos, ca Scl marturisim coua Iiri in E1. Numai a doua firi si Iucrar i 111 Eli dar cc~ ale unui inostas ne "S101}I"1 n .... intuirca Un trup nelucrator '11 lui Ht-istos

21 Xi ~:1-t~~~p l~~jl~~~~fl~ti~r, ~(lf_~~i ;T;~)cl:t. 1..-)0.1' 'e~1l11'i=;n:~ invia, c;a LtruI;\;;'iI~:

? I.Jr daca e trup insufletit. c conlucrator. "CJci ceea ce c 11Cl~I·cr~1tor, zace ill totala nemiscare.; Cum ar pL111.2 si el ceva de In e1

i:n.finitul divin S2 arara 1.11 Iinit caci finitul on1e11~SC se arat3_ rnediu al inf'initului divin. Pcntru C[l infinitul divin

PH. PROF. DR D. STANfLOAE

Creator s-a dcscoperit in Hristos ca sin al cclor finite, odata ce El le-a c:C'cat si lc rcaduna in El. Aceasta face posibila inornenirea ipostasului d i 'fin in Hristos, prin implinirea color dumnezeiesti orneneste sau prin firca orncneasca, si prin indumnezeirca urnanului in E1 si in oamenii cc so alipesc Lui, fara contopirea lor. Fara S[l fie de 0 csenta, intrucit Dumnezeu e Crcatorul, iar umanul e creatul, e posibila cea mai strinsa intrc ole, tocmai datorita acestei calitati.

Sf. Maxim a pus, prrn lupta lui, ill cea mai clara cvidenta valoarea u.nanului ~~L posibilitatea mintuirii ~i crcsterii lui in Dumnezeu, in veci,

afirmarea ctl DLllTl112ZCLl II invredniceste sa voiasca si sa Iucreze

insusi in Iavoarea lui, ca sa sfinteasca voia :;;i lucrarea lui,

c(_~ sa Ic indurn_nc'zciasca, neanulindu-le ca voic ~i lucrare OTI1CneaSca"

trre.

Ul1~:l' ipostasul uman e un suport de adincimi neatinse al firii u'n:U1C dar el cste accasta pentr u cil Durnnczeu Cuvintul este suportul de inf init ; clClincimc al ipcstasurrlor urnane prin El rnsusi. Acestea l;?l au infinit.itoa si imper-isabilitatea lor 111 ipostasul irifinit prin Sil1G, al lui Du:mL'zeu Cuvintul. In Hristos, aceasta calitate a ipostasului Cuvintului dumnezcicsc SC~ actualizcaza In mod real.

ipostasul divin <11 Cuvintului l'ii actualizeaza calitatea prin Sine infinit, al tuturor ipostasurilor umane si, prin ele, existonto create.

C;. Cdc spuse de Sf. Maxim in Epostola catre presbiterul Marin, 1(' folosC''?tc ~i in Epistola catro Pyrrhus, care-r trimisese un volum cu parcr ile lui, 111 parte corecte, in parte neclare, despro lucrarilc lui Hristos, pjreri care trczisera uncle biinuieli intre preotii, monachii si mirenii crcstini din Sicilia.

In Epuitol« ciiire ]VIurin, Sf. Maxim spunea cil cole doua vointe :;;i 1u('['0\r1 so Lll1CSC, in Hr istos, intr-o singura 'loire si lucrare teandrica (C'ncreT[l. iar in Epistola catre Pyrrhus, declara ca Hristos eel unul "nu J11:;-2 nici cole dumnezeicsti, dumnezcieste, pcntru cil nu era numai Dumnezcu, nici colo ornenesti, orneneste, pentru ca nu era simplu om" ('J.G., col. 293). Sf. Maxim gilsea necesar sa ante celor din Sicilia, lutr-o Epistola c;'Hre oi, ca el nu vorbeste de aceasta unire, a celor doua Iucrari,

sonsul contopirii lor, oricit de unite in ipostasul lui Hristos ar dcveni ... Accasta spre a· 11";.1 parea cJ. e de acord eu Pyrrhus.

, dcci, cunoscut Prea Sfintiilor Voastre, ca nu mr-u venit nicioeLtd in minto (cum ne defaimeaza dusmanii) ... , nici n-arn marturisit vrcodata una ~i doua, adica trei vointo ~~i Iucrari 111 Acela~i 'U'11l11 Hristos Lumnezeu ... Caci, daca c una, cum ar Ii totodata doua ? 131' de sint {lGucl cum 21' fi una ? E?i care ar fi aceasta ? $i CUIll ar fi nurnita ? Cu cine ar Ii Cuvintul intrupat prin en de acelasi neam, sau de 0 fiinta ?" Daca acccasta unica vointa ipostatica, a treia, ar fi socotita dumnezeiasoa, dar cleoseb~·Ei de a Tatalui, s-ar introduce politeisrnul ; iar daca s-ar confunda Iirea CGa unica, co ar rozulta din ea, cu ipostasul lui Hristos, iar acest ipostas ar fi considcrat identic cu al Tatalui, In. sonsul lui Sabelie, s-ar socoti 5,ii 'I'atal intrupat si patirnitor. Iar daca s-ar spune cd aceasta a treia lucrare, C€ rezulta din eele doua, 0 are Hristos comuna cu oamcnii, ea l-ar mstraine pc Hristos de Tatal.

CnITIC\ FACUTA DE SFINTUL MAXIM MONOTELISMULUI 109

"In sfirsit, daca s-ar spune co. vointa ~i lucrarea cea una e dumnezciasca si omeneasca, s-ar socoti cs. ea e si creata si necreata, ca Hristos cste, prin ca, de-o fiinta si cu Tatai si cu noi, cli lucreaza orin una :;;i aceeasi si cele dumnezeiesti si cele omenesti" (P.G. 91, col. lIn).

Ddt' daca toate accstea sint imposibile, "e mai potrivit eli realita-

cum s-o zis, ca prin cea dumnezciasca sa lucrezo cele dumnezeiesti, CC<l omencasca din El, cele omcnesti, cu participarca si insotirea si nu in mod despartit". Astfel, ,,0 a trcia lucrm:c de care vcr: ('SC ei esto felra 11U111e $i inexistenta'' (P.G. 91, 117).

Cci C2 sustin 0 vointa si 0 lucrare unica a ipostasului, si nu cele c])l1;\ ale firilor, socotcsc Cel trebuie sa-i atribuie lui Hristos ca intreg, o vointa ;;i 0 lucrarc unica in accasta calitate : )jEl socotesc 61 intrcgul e altul dccit p.irtile lui, din care si in care consta, .. , ca trcbuio atribuit mtregului :;;i altceva decit ceea cc se afla, dupa fire, in parti" (Ibidem). Dar aceasta e 0 judecata gresita. Lui Hristos, ca intreg, nu-i putea atribui decit vointa si Iucrarea firilor din care consta "Iar din pricina unirii lor, legam cele proprii tiecareia din cele doua firi, eu cealalta, prin cornunicara reciprcca",

"eea ce e propriu ipostasului Lui, ca intreg, este cli nu lucra nici c810 dumnczeiesti In mod pur dumnezeiesc, cad le Iucra prin trupul indumnezeit si insufletit mintal si unit cu El, dupa ipostas, si nu cu dumnezeirea simpla , nici cele omenesti in mod pur ornenesc, ci cu Iibertatea unei infinite puteri, nesupus 'necesitatii" (col. 120).

Taina adusa de Persoana cea una, in care sint unite doua vointe :'Ii dou.i Iucrari, e "participarea" lucrarii uneia din firi la lucrarea celeiIaltc sau "comunical'ea reciproca'' intra lucrarile lor. Fiind unui.:;;i acelasi ipostas al ambelor, lucrmd prin vointa si Iucrarea uneia din firile Sale, participa si cu vointa si lucrarea celeila1te firi Ia vointa si lucrarea ei. Caci amindoua sint ale aceluiasi ipostas sau Subiect. Aceasta schimba "moGul" lucrarii Iiecareia, dar nu anuleaza lucrarea ei. Face cit mai conforms, iutreolalta, cele doua vointe si lucrari. Cele omenesti nu le mal lucra din necesitatea firii omenesti, ci cu libertatea dum~ezeiasca si cole dumnezeiesti le folosea coborite 18. modul mcdiului omenesc, prin care le lucra pe cole dumnezeiesti si malta pe cele omencsti. Deci, nu anula cele omenesti, cum nu anula nici dumnezeirca, prin coborire la mediul omenesc, prin care lucra. "Ii atribuim, dupa fire, lui Hristos, ca Aceluiasi rntrcg si unul si singur, toate cele ale firilor din care este, afara de pacat. 11 marturisim po Acclasi patimitor si nepatimitor, neCleat :'Ii creat, pamintesc si ceresc, vazut si gindit, incaput si ncincaput prtn fire~' (col. 120).

Apoi, daca nici vreo existents creata ,,11U 0 cunoastem deplin din cele Iacute ill afara, ci din insusirtle naturale ce 0 caracterizcaza, cu atit mai putin pe Cuvintul, Cel peste toate, care S-a intrupat pcntru noi, nu-L cunoastern din acestea, ci din insusirile ee-L caracterizeaza, adica din vointelc si lucrarile Lui", sau din "insu:;;irile proprii Iirilor care-L caracterizeaza ca Dumnezeu si om, sau din vointa si lucrarca dumnezeiasca si din vointa 9i lucrarea orneneasca. "El se cunoaste din acestea ca Dumnezeu, care face de buna voie minuni mai presus de noi :'Ii pati-