Curs 5 Partidele politice

Noţiunea de partid politic

Procesul apariţiei lor trebuie privit în strânsă corelaţie cu apariţia şi dezvoltarea
parlamentarismului, deci cu ideea de reprezentare în viaţa publică. în ansamblul instituţiilor unei societăţi
cele mai apropiate pot fi considerate statul şi partidele politice care desigur nu trebuie confundate. "Statul
exprimă colectivitatea în timp ce partidele politice exprimă ideologiile şi interesele grupurilor sociale care
coexistă în cadrul naţiunii". Evoluţia partidelor politice de la apariţia lor şi până în prezent poate fi
considerată spectaculoasă.
Stabilirea conceptului de partid politic este necesară pentru explicarea, interpretarea şi desigur
aplicare unor prevederi constituţionale şi legale.
Constituţia utilizează noţiunile de partide politice în art 8 (2), art. 37 (3), partide în art. 37 (2), în
art. 84 (1). Definirea ştiinţifică a partidului politic se impune în ideea explicării corecte a raporturilor
partide - parlamente şi mai ales a distincţiei ce trebuie făcută între raporturile politice partid - aleşi
(deputat, senator) şi raporturile juridice. Partidele politice sunt rezultatul asocierii libere a cetăţenilor. Ca
orice asociaţie, partidul politic rezultă din exercitarea de către cetăţeni a dreptului de asociere, ca
manifestare liberă a voinţei lor de a se constitui într-un partid.
Definirea partidului politic nu poate fi concepută fără nominalizarea scopului (scopurilor) acestuia.
Este firesc să se explice (să se afirme) în ce scop cetăţenii se asociază în partide. Definirea partidului
politic nu poate face abstracţie de necesitatea existenţei unor coordonate juridice cât priveşte scopurile şi
activitatea. Aceste coordonate juridice sunt prevăzute în constituţii şi legi, în funcţie de ele apreciindu-se
constituţionalitatea partidului politic.
Constituţiile, reglementând scopurile partidelor politice, stabilesc că acestea contribuire la
definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor (România, art. 8). Partidele politice pot fi definite
ca fiind asociaţii libere ale cetăţenilor prin care se urmăreşte, pe baza unei platforme (program),
definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, asociaţii care au, şi-şi afirmă clar şi deschis,
vocaţia şi aptitudinea guvernării.
Categorii şi variante de partide politice
A. Partide confesionale, partide regionale, partide naţionale, partide de clasă, partide etnice
Asemenea diferenţiere se poate face prin criteriul apartenenţei şi orientării membrilor ce le
compun şi platformelor lor.
a) Partidele confesionale au drept criteriu de constituire credinţele religioase.
b)Partidele regionale sunt expresia unui „egoism local rău înţeles", reprezentând interesele locale
ale diferitelor regiuni ale unui stat unitar sau ale diferitelor părţi ale unui teritoriu naţional neajuns încă la
unificare.
c) Partidele naţionale au apărut în secolul al XIX-lea odată cu confirmarea principiului
naţionalităţilor. În această categorie sunt nominalizate partidele din Imperiul Austro-Ungar, Partidul
Naţional-Liberal din Prusia (1866-1870), Partidul "Popular" Slovac al lui Andrej Hlinka.
d)Partidele de clasă exprimă interese unei clase sociale. Au apărut în secolul al XIX-lea, iar în
această categorie sunt nominalizate partidele socialiste, partidele agrariene, partidele ţărăneşti. Aici se
include şi clasificarea, ce a dominat de aproape un secol, în partidele burgheze şi partidele muncitoreşti.
e) Partidele etnice sunt specifice continentului african, având în vedere că aici formarea naţiunilor
nu a precedat formarea statelor independente, ci formarea statelor a fost considerată de către conducătorii
africani ca fiind cel mai bun mijloc pentru crearea naţiunilor.
B. Partide democratice, partide liberale, partide conservatoare, partide social-democrate, partide
de stânga, partide de centru, partide de dreapta
Criteriul unei asemenea clasificări poate fi cel al căilor folosite pentru rezolvarea marilor probleme
precum: raporturile dintre individ şi societate; raporturile dintre stat şi compartimentele sale; raporturile
dintre stat şi biserică.
C. Partide de cadre şi partide de mase
Criteriul este al compoziţiei partidelor.
a) Partidele de cadre unesc notabilităţile, reprezentanţii elitelor sociale. Stau la originea
democraţiei în epoca votului restrâns. Universul lor politic este centrul (radicalii) şi mai ales dreapta. Sunt
descentralizate şi slab organizate. Mai sunt denumite şi partidele patronilor. Sunt nominalizate aici
Partidul Radical Francez (1901), partidele conservatoare.
b) Partidele de mase sunt efectul introducerii votului universal, cuprind un mare număr de
membrii.
D. Partide suple şi partide rigide
Este o clasificare explicată de Schwartzenberg, realizată prin criteriul disciplinei votului. Partidul
este suplu dacă permite parlamentarilor săi să voteze cum vor şi este rigid dacă impune acestora să voteze
numai într-un anumit sens.
E. Partide unice, partide unificate, partide dominante
Distincţia se face mai ales de către cei care au examinat partidele politice africane. Africa neagră a
crezut că a găsit propria sa cale cu partidul unic sau unificat. Din anul 1962 s-a manifestat tendinţa de
unificare a partidelor.
Partidul unificat este o uniune de partide politice care, regrupate într-un cadru nou, acceptă un
program comun, adesea puţin elaborat. Este o soluţie ce se situează între uniunea naţională şi partidul unic
care constituie un ansamblu omogen supus unei direcţii unice.
Partidul dominant poate exista acolo unde unui partid i se recunoaşte (sau i se stabileşte) poziţia
dominantă. Desigur ies din discuţie sistemele cu partide unice şi rămân numai sistemele pluraliste cu,
desigur, limitările inerente, datorite unei dominări politice.

Sisteme de partide politice

Sistemele de partide poltice reprezintă ansamblul de raporturi ce există în fiecare sistem
constituţional. Cea mai răspândită clasificare a sistemelor de partide distinge: partidul unic, bipartidismul
(dualismul) şi multipartidismul. O altă clasificare, de asemenea interesantă, este cea care cuprinde
partidele pragmatic-pluraliste şi cele revoluţionare-centralizatoare.
Bipartidismul se înscrie în cadrul democraţiei pluraliste şi liberale. El oferă cetăţenilor o alegere
clară şi suficientă, iar la nivelul puterii o majoritate netă.
Multipartidismul este forma frecvent folosită în democraţiile pluraliste şi liberale. La nivelul
alegătorilor oferă fiecăruia o alegere mai largă şi mai bine adoptată la gama opiniilor ce pot exista într-o
societate

Partidele politice în România după Revoluţia din decembrie 1989

România se caracterizează astăzi prin existenţa unui număr foarte mare de partide. Partidele
politice din România au o istorie a lor, începută înaintea Primului război mondial, continuată apreciabil
între cele două războaie mondiale până când prin Decretul-lege pentru dizolvarea tuturor asociaţiunilor, a
grupărilor sau partidelor politice s-a stabilit că toate asociaţiunile, grupările sau partidele actualmente în
fiinţă şi care s-au constituit în vederea propagării ideilor politice sau a realizărilor, sunt şi rămân dizolvate;
nici o nouă organizaţiune politică nu va putea activa decât în condiţiunile şi cu formele prevăzute printr-o
lege specială ce se va întocmi în acest scop.
În România, sunt înregistrate şi funcţionează legal un număr relativ mare de partide politice.
Desigur, din 1990 până în prezent s-au realizat şi multe unificări de partide, schimbări de denumiri. Dacă
majoritatea se denumesc partide, unele au şi alte denumiri precum: uniuni, fronturi, ligi, forumuri, mişcări,
alianţe etc.
Partidele politice s-au organizat în baza Decretului-lege nr. 8 din 31 decembrie 1989 privind
înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi a organizaţiilor obşteşti din România.