Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
Datorita dizabilitatilor de natura fizica sau mentala, aceasta categorie de clienti este izolata ca efect al etichetarii,
mentalitatilor si a dificultatilor pe care le intampina in integrarea in societate. Din acest punct de vedere, consilierul
trebuie sa fie informat in privinta conditiilor de mediu social in care traieste clientul cu dizabilitati. Datorita perceperii
distorsionate a persoanelor cu dizabilitati, caracteristicile anumitor cazuri sunt generalizate de catre membrii comunitatii
si atribuite tuturor persoanelor cu dizabilitati. Consecinta consta in perceperea persoanelor cu dizabilitati ca fiind marcate
de limite importante, altele decat cele care decurg din problematica specifica.
Unul din obiectivele specifice ale consilierii persoanelor cu dizabilitati consta in decelarea influentelor negative
ale mediului si izolarea factorilor supraadaugati de nevoile reale, specifice, ale clientilor.
Eficienta in consilierea persoanelor cu dizabilitati este rezultatul cunoasterii de catre profesionist a urmatoarelor
aspecte:
In cazul asistentei sociale destinate personaelor cu handicap, aplicarea modelelor de consiliere trebuie facuta cu
precautie, tinandu-se seama in primul rand de categoria handicapului in care se incadreaza persoana.
Astfel, la persoanele cu handicap mental se pot aplica cu dificultate strategiile de inteventie bazate pe teoria
psihanalitica, din cauza lipsei de colaborare a acestora, determinate de nivelul intelectual scazut. Situatia este complet
diferita in cazul persoanelor cu handicapuri senzoriale, unde pot fi folosite cu succes elemente din teoria psihanalitica,
atat pentru evaluarea clientului, cat si in realizarea proiectului de interventie in asistenta sociala. La persoanele cu
handicapuri fizice este bine sa se tina seama in evaluare si proiectarea procesului de ajutor, de sentimentul de
inferioritate, combinat cu dorinta de putere accentuata conform teoriei lui Adler. La persoanele cu tulburari de
comportament, in urma aplicarii unor tehnici psihanalitice, in cadrul interventiei se pot stabili o serie de cauze ale acestor
tulburari in urma unei traume complexe din copilaria subiectului.
Din teoria psihanlitica provine si un model de abordare psiho-sociala elaborat de Woods si Hollis, apud
D.V.Popovici care plaseaza o serie de elemente sub influenta mediului, dand nastere, astfel celebrului sistem de analiza
bio-psiho-socio-cultural.
Factorii biologici:
-ereditatea,
-comportamentul dependent
Factorii psihologici
-trasaturile de personalitate
-dezvoltarea emotionala
-dezvoltarea cognitiva
Factorii sociologici
-anturajul
-integrarea in scoala,
-conditiile de locuit
Factorii culturali
Factorul cultural este influentat, in primul rand de cutumele, normee si valorileunei societati.
In asistenta sociala, investigatia incepe in momentul in care clientul se afla in criza. Pentru exemplificarea modului
de utilizare a modelului psihosocial prezentam urmatorul studiu de caz.
A.M.este o persoana cu handicap fizic, in varsta de 19 ani,este casatorita si are un copil de un an si acum este
insarcinata, urmand sa nasca peste 6 luni. Sotul este somer, consuma frecvent alcool si are manifestari violente repetate.
Singura relatie buna a ei este cea cu mama. A:M. ia in considerare posibilitatea unui avort pentru a numai duce pe lume
inca o personaa cu handicap. A.M. apeleaza la asistentul social in cadrul unui cabinet de planificare familiala si acuza
faptul ca nu isi mai suporta sotul si nici copilul pentru ca o leaga de sot.
Factorii biologici:
Factorii psihologici
Factorii sociologici
Factorii culturali
-de protectie
Starile psihice posibile, prin care poate trece o persoana cu o anumita problema grava sunt: soc-negare-manie-stare
depresiva. Abordarea psihosociala lucreaza cu 5 principii:
5. Nevrozele au origini sociale si sunt inradacinate in experienta individuala legata de relationarea cu ceilalti.
In acest caz, scopurile asistentului social pentru rezolvarea acestui caz se refera la identificarea factorilor care
influenteaza existenta subiectului. Pentru rezolvarea acestui caz se recomanda ca asistentul social sa puna cateva
intrebari esentiale pentru identificarea factorilor care influenteaz negativ existenta subiectului:
-Cati frati ai
-Aceste manifestari le-ai avut si inainte de 16 ani (vrem sa identificam daca sunt specifice varstei)
-Daca situatia ta financiara ar fi mai buna, crezi ca in familie conflictele s-ar diminua_
Factorii psihologici identificati in caz sunt: criza adolescentina, nivelul de frustrare, depresia tatalui, agresivitatea,
complexul de inferioritate accentuat, tensiunile relationale.
Factorii sociologici sunt: mediul de provenineta, somajul tatalui, starea materiala. Scoala.
Factorii culturali sunt: locul de provenienta Republica Moldova, relatiile clientului, nivelul de educatie, tipul de
cultura familiala din care acesta face parte, bazat pe dorgmatism si rigiditate.
-cand un adolescent este suparat, nervos, frustrat, trebuie sa spuna de ce este ass si trebuie lasat sa vorbeasca
despre problema lui
-cand lucreaza cu adolescentii sau copiii, asistentul social are tendinta de paternalizarein loc sa-i faca sa se simta
importanti, sa inteleaga fiecare lucrupe care-l spun si sa simta ca sunt valorizati.
Trebuie tinut seama ca, in general adolescentii au manifestari de agresivitate pentru a atrage atentia asupra lor,
pentru a vedea ca ei exista si ca persoana lor este importanta si originala.
Aceste avantaje fac din modelul bio-psiho-socio-cultural un model cu aplicabilitate extinsa in cadrul procesului de
interventie, model care s-a consolidat indeosebi in ultimele decenii ale secolului XX.
Deoarece familia este autoritatea naturala si institutia morala fundamentala atat la nivel personal, cat si comunitar,
asistenta sociala acordata individului cu dizabilitati este de neconceput fara asistarea permanenta, in cunostinta de cauza
a familiei. Parintii sunt factorii naturali decisivi in crearea confortului fizic si psihic, in asigurarea premiselor pentru o
viata sanatoasa, fara riscuri pentru copii. Asistenta sociala acordata familiilor care ingrijesc persoane cu nevoi speciale
depinde de caracterul, tipul si gradul dizabilitatii.
Dizabilitatile motorii
Asistenta sociala trebuie sa-i asigure copilului cu disabilitate motorie posibilitatea de a se misca, de a iesi dintre
peretii propriei locuinte, de a cunoaste alte persoane decat membrii familiei. Asistentul social care vine intr-o asemenea
familie trebuie sa-si asume aceasta sarcina solutionand problema mijlocului de locomotie, a mediului extrafamilial, a
deplasarii la institutia medicala de recuperare educationala. Pentru ca dezvoltarea generala a copiilor cu dizabilitati
motorii sa decurga confrom normelor acceptate, asistentul social are obligatuia de a forma atitudinea de sprijin efectiv pe
care familia trebuie sa-l acorde copilului.
Amilia trebuie sa acdepte dizabilitatea copilului ca o treapta spre ameliorarea situatiei. Gandirea pozitiva a
parintilor se transmite copilului, dandu-i incredere in fortele proprii si in rostul efortului. Aceasta incredere se
alimenteaza din micile, dar importantele victorii repurtate de copil asupra dizabilitatii sale. Dobandirea sau redobandirea
unor deprinderi igienice simple (spalatul, imbracatul, alimentarea) ii vor asigura copilului un anumit grad de
independenta si in plus il vor motiva sa pervsevereze pentru a obtine rezultate si mai importante.
Asistentul social va instrui familia cum sa-l sprijine permanent pe copil, fara a lasa impresia de tutelare excesiva.
Atunci cand copilul nu este lasat sa faca singur unele lucruri el isi formeaza in subconstient ideea ca nu este bun de
nimic. In acest caz el devine dependent de parinti, iar atunci cand acestia dintr-un motiv sau altul nu-i pot fi alaturi ,
persoana intra in stare de panica si disperare, stare care nu poate decat sa-i faca rau.
Pentru o dezvoltare normala copilul are nevoie de comunicare cu semenii sai, fie cu aceleasi probeme de sanatate
ca el, fie diferite de el. Asistentul social este cel care va ajuta familia sa organizeze aceasta comunicare, fiind puntea de
legatura intre ea si punctele comunitare pentru copii si tineri, institutiile culturale de agrement din comunitate. Familia si
comunitatea au sarcina sa le ofere copiilor ratiunea de a tinde spre dezvoltare, fiind stimulentul valorificarii potentialului
lor. Aportul asistentului social nu se rezuma la suportul acordat copilului pana la scolarizare. El necesita a fi monitorizat
un timp indelungat, pana la adaptarea sa fizica, sociala si profesionala. Asistentul social colaboreaza nu numai cu familia,
dar si cu pedagogii, personalul medical din scoala, spital fiind un factor de coordonare a masurilor intrprinse de aceste
institutii pentru ameliorarea starii copilului.
Dizabilitatile auditive
In aceasta situatie, rolul asistentului social se rezuma la indrumarea familiei spre institutia medicala-recuperativa
care sa-i ajute sa-si valorificeaparatul vocal, precum si spre institutia de invatamant general si profesional care sa-i
acorde pregatirea necesara pentru a se descurca in viata singur.
Dizabilitatile de vedere
In cazul copiilor orbi, asistentul social va avea grija ca acestia sa frecventeza institutiile educationale, unde vor
invata sa scrie, sa citeasca sa se orienteze in timp si spatiu sa se descurce cu ocupatiile cotidiene fara sprijinul familiei.
De asemenea, persoanele nevazatoare trebuie sa fie sprijioniti sa invete o profesie care sa-i aduca un venit suplimentar la
pensia de invaliditatesi sa-i asigure comunicarea.
Dizabilitatile neuropsihice
Tulburarile neuropsihice genereaza crize profunde in relatiile sociale ale persoanei cu mediul comunitar, familia,
colegii de munca, etc. Pentru ca aceste crize sa fie depasite pana a deveni ireversibile, este important ca problemele
neuropsihice ale persoanei sa fie depistate la timp. Numai in acest mod specialistii vor putea interveni fiecare in
domeniul sau de activitate pentru a corijamaximum posibil devierile comportamentale.
In aplicarea tratamentului medical, psihiatric si social, un rol determinant il are ancheta sociala, care stabileste
factorii ce au condus la imbolnavire. De elaborarea acestei anchete se ocupa aistentul social. Rolul lui este greu de
subestimat si in perioada post-spitalizare. Asistentul are grija ca atunci cand va fi externata persoana sa revina intr-un
mediu social prietenos