ARGUMENT

Aparatele şi metodele destinate măsurării mărimilor electrice prezintă o importanţă

deosebită pentru ştinţă şi tehnica măsurării în general.
Aparatele de masurat servesc la compararea masurandului cu unitatea de masura;
ele servesc la conversia masurandului într-o marime adecvata indicarii, înregistrarii sau
vizualizarii
Aparatele de masurare care au un numar mic de conversii se numesc instrumente de
masura .Perfectionarea aparatelor de masura s-a facut în doua directii:
aparate de masurat analogice - în care semnalul purtator de informatie de masurare este
o marime fizica variabila continuu, iar rezultatul masurarii se vizualizeaza prin deplasarea
unui indicator în fata unei scale gradate sau se stocheaza sub forma unor înregistrari grafice;
aparate de masurat digitale - în care semnalul purtator de se indica sub forma numerica
sau se stocheaza sub forma unor înregistrari numerice

Clasificarea aparatelor de masura se poate face dupa:

- marimea electrica masurata: galvanometre, ampermetre, voltmetre, ohmmetre, wattmetre,
frecventmetre, contoare, punti (de rezistente, de capacitati, de inductivitati)
- dupa constructie si principiu de functionare:
Dupa constructie exista dispozitive:
- pentru obtinerea unei singure interactiuni (simple);
- pentru producerea a doua interactiuni (cupluri) de sensuri contrare (logometre).
Dupa principiul de functionare :
- dispozitive magnetoelectrice;
- feromagnetice;
- electrodinamice;
- de inductie;
- termice;
- electrostatice;
- cu vibratii;
- magnetoelectrice cu redresoare;
- magnetoelectrice cu termoelemente, etc.
Pentru indicarea principiului de functionare se utilizeaza simboluri caracteristice inscrise pe
cadranul aparatului, dupa modul de prezentare a rezultatului masurarii :
- aparate indicatoare prevazute cu dispozitive de citire a indicatiei, putând fi la rândul lor
- de pozitie - indica valoarea actuala a marimii;
- integratoare - cu indicatia in functie de integrala definita a marimii, intr-un interval de timp;

- aparate inregistratoare, care pot fi:

- inregistratoare si indicatoare pentru supravegherea uneia sau mai multor marimi;
- pentru inregistrarea avariilor (viteza diagramei creste automat pentru intervale de câteva
secunde);
- pentru inregistrarea modului de lucru a protectiei;
- dupa clasa de precizie si legat de aceasta, dupa destinatie :
- aparate de laborator - de clasa 0,5; 0,2; 0,1 sau mai mica decât 0,1 si care pot fi folosite ca:

1
- aparate de lucru (masurari curente);
- aparate de verificare (a aparatelor de lucru);
- aparate etalon (pastreaza si transmit unitatile de masura catre aparatele de verificare);
- aparate de exploatare, de clasa 0,5; 1; 1,5; 2,5; 5, care pot fi de serviciu (tehnice) sau de
tablou, cu functii de masurare, de supraveghere sau de control a marimilor respective;
- alte criterii :
- anumite caracteristici tehnice pe care le satisfac (rezistenta la socuri, vibratii, acceleratii,
climatice, antiex);
- forma cutiei sau scarii gradate (rotunde, dreptunghiulare);
- felul montajului: (aparent; ingropat in panou);
- pozitia de functionare: cu cadran vertical, orizontal sau inclinat sub un anumit unghi.

Există o mare varietate de aparate electrice de măsurat analogice. Funcţionarea lor se bazează
pe transformarea energiei electrice asociată mărimii de măsurat , în energie mecanică , având
ca effect deplasarea unui organ mobil, având funcţia de adaptor, intricate el furnizează
mărimea perceptibilă.Organul mobil este prevăzut cu un singur grad de libertate , mişcarea pe
care o efectuează fiind în general aceea de rotaţie în jurul unei axe şi numai în unele cazuri
particulare o mişcare liniare.
Ca urmare , mărimea de ieşire a aparatelor analogice este o deplasare unghiulare (y=x)
Principiul de funcţionare diferă în funcţie de fenomenul fizic utilizat pentru
producerea cuplului de forţe necesar mişcării dispozitivului mobil. După principiul de
funcţionare aparatele electrice analogice de tip electromecanic se împart în următoarele
categorii: magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice, de inducţie, electrostatice, cu
lamele vibrante, termice.

2
 CAPITOLUL I.
APARATE DE MĂSURĂ ANALOGICE

1.Schema functionala a unui aparat analogic

Schema functionala a unui aparat analogic pentru masurarea unei marimi active
(figura 1) prezinta convertorul de intrare (traductorul) ce converteste marimea de masurat.
Semnalul metrologic electric este prelucrat de catre convertorul de prelucrare pentru a putea
fi aplicat la intrarea convertorului de iesire care este un instrument electric de masurare.

Fig. 1. Schema functionala a unui aparat analogic pentru masurarea

unei marimi pasive.

1.1. Elementele componente ale aparatelor de masurat sunt:

 dispozitivul de masurat : ansamblul partilor constructive care produce miscarea

sistemului mobil, a carui deplasare depinde de marimea de masurat;
 elemente de prelucrare a semnalelor: accesorii sau componente care produc
modificarea semnalelor (ca marime, forma, faza) sau realizeaza diferite operatii
matematice asupra semnalelor (adunare, scadere, inmultire, impartire, logaritmare,
derivare, inte-grare) in scopul adaptarii lor la dispozitivele de masurat utilizate;

 traductor: element de intrare in lantul de masurare, care transforma marimea de

masurat intr- parti constructive care furnizeaza marimi cu parametri caracteristici de

3
 o marime electrica, adecvata schemei functionale sau instalatiei de masurat
respective;

 elemente de referinta: valoare cunoscuta cu precizie (tensiune, curent, rezistenta,

inductivitate, capacitate, durata) utilizate in aparate bazate pe metode de compensatie

 elemente auxiliare: parti constructive care participa la realizarea si corecta

functionare a aparatului: surse de alimentare, elemente de protejare impotriva
factorilor perturbatori (temperatura, câmpuri electromagnetice, vibratii, umiditate),
elemente de fixare si consolidare a partilor constructive distincte, elemente de
conectare, etc.
Elementele mentionate pot fi interioare sau exterioare (caz in care se numesc
accesorii).

2. Instrumentele electrice de măsurare

Instrumentul electric de masurare constituie cel mai simplu mijloc tehnic care poate furniza
de sine statator informatii de masurare si reprezinta o componenta de baza a oricarui aparat
de masurare analogic.
Un instrument de masurare este un mecanism electromecanic care, în majoritatea cazurilor,
converteste o marime electrica activa x într-o marime mecanica, cel mai adesea un cuplu de
forte denumit cuplu activ care provoaca rotirea dispozitivului mobil al acestuia. Pentru ca
fiecarei valori x sa-i corespunda o deviatie a a dispozitivului mobil, asupra acestuia
actioneaza si un cuplu rezistent, dependent de a.
Principiul de functionare al instrumentelor de masurare difera în functie de fenomenul fizic
utilizat pentru producerea cuplului de forte necesar rotirii dispozitivului mobil.
Dupa principiul de functionare instrumentele
de masurare se împart în urmatoarele categorii:
 magnetoelectrice;
 cu magnet mobil;
 feromagnetice;
 electrodinamice;
 ferodinamice;
 de inductie;
 electrostatice;
 cu lamele vibrante;
 termice etc.
În Anexa 1 sunt prezentate simbolurile marcate pe cadranele aparatelor de masurat, printre
care si simbolurile instrumentelor de masurare.
Din punct de vedere constructiv, instrumentul de măsură este constituit din părţi fixe şi
mobile între care, datorită aplicării mărimii de măsurat X, apare un cuplu activ, Ma, care
determină deviaţia părţii mobile (echipajului
mobil) şi a indicatorului care este solidar cu acesta. Odată cu iniţierea mişcării mai apar şi
alte cupluri, care se opun acesteia:
• cuplul rezistent Mr – este proporţional cu unghiul de deviaţie α al echipajului mobil
(M Dα r = − , unde D este cuplul rezistent specific) şi, în regim permanent (static), egalează
cuplul activ

4
• cuplul de frecare Mf – se opune întotdeauna mişcării şi este o cauză de erori, deoarece tinde
să-şi modifice valoarea în timp, de exemplu prin uzarea lagărelor; este şi motivul pentru care
se urmăreşte ca acesta să fie cât mai mic;
• cuplul de inerţie Mi – este o componentă tipic dinamică care se opune mişcării în măsura în
care aceasta există; din această cauză stabilirea deviaţiei statice nu are loc instantaneu

unde J este momentul de inerţie al echipajului mobil în raport cu axa de rotaţie, iar
reprezintă acceleraţia unghiulară.
Existenţa acestui cuplu de inerţie face ca mişcarea echipajului mobil să fie ori oscilantă, ori
amortizată (aperiodică), în funcţie de valoarea momentului de inerţie J.
• cuplul de amortizare Mam – se introduce pentru a reduce posibila supracreştere a oscilaţiei
acului indicator în regim dinamic şi a controla timpul de stabilizare la deviaţia de regim static
a acului

unde A este cuplul de amortizare specific.

Ecuaţia generală de mişcare a echipajului mobil se obţine scriind ecuaţia de echilibru a cuplurilor ce ac ţioneaz ă
asupra sa

2.1. Elemente auxiliare ale instrumentelor de masurat

În constructia instrumentului de masurare intra urmatoarele dispozitive:

a) Elemente care asigura suspensia sistemului mobil.
Suspensia poate fi:
cu lagare (figura .2), utilizata la aparate cu clasa c0,2, consta din pietre dure (rubin,
agat, sticla speciala, otel sau bronz), prevazute cu mici cratere slefuite în care se pot roti
pivotii (din otel) cu vârfuri rotunjite
cu benzi tensionate (figura 3), utilizata la instrumentele cu o sensibilitate ridicata (ca si
suspensia pe fir de torsiune) cu clasa de exactitate c 0,5 – elimina frecarile din lagare;
cu fir de torsiune, benzile tensionate sau firul de tensiune produc cuplul antagonist si
conduc curentul (în unele dispozitive) la bobina mobila.

5
; Fig. 2. Suspensie pe lagare Fig. 3. Suspensie pe benzi
tensionate:
: 1 – ax din otel, 1 – ac indicator; 2 – scala de masura
2 – piatra dura, 3 – surub. ; 3 – corector de zero; 4 – arc de întindere;
5 – benzi tensiometrice; 6 – contragreutate
7 – bobina mobila.

b) Elemente de producere a cuplului antagonist, dependent de unghiul de rotatie al

echipajului mobil.
Poate fi realizat pe cale:
 mecanica (resorturi spirale, benzi sau fire de torsiune, mai rar greutatea proprie);
 pe acelasi principiu ca si cuplul activ (la logometre).
c) Corectorul de zero - regleaza exact pozitia de zero a dispozitivului de citire al aparatului
de masurare. Este un buton sau surub care poate roti
punctul de fixare al unuia din resoartele spirale sau un capat al benzii(firului) de torsiune.
d) Dispozitivul de citire al deviatiilor compus din:
 indicatorul deviatiei, care poate fi ac indicator sau cu spot luminos;
 scara gradata.
e) Dispozitivul de amortizare – produce un cuplu de forte proportional cu viteza unghiulara
dx/dt a sistemului mobil, reducând astfel numarul si amplitudinea oscilatiilor. Pot fi:
 pneumatice, cu camera de aer si piston sau paleta (figura 4 , b);
 electromagnetice, cu o paleta de Al sau cadru care se misca în câmpul magnetic al
unui magnet permanent (figura 5).

f) Elemente de echilibrare (contragreutati) etc.

Fig. 4. Dispozitive de amorsare pneumatice Fig. 5. Dispozitiv de amorsare

electromagnetic
a) cu piston, : b) cu paleta. 1 – ax, 2 – magnet permanent,
1-ax; 2 – piston; 3 – paleta. 3 – piesa din aluminiu

2.2. Principii şi relaţii generale de funcţionare

Caracterul analogic decurge din faptul că funcţia f(x) este continuă, de aşa natură încât orice
variaţie ΔX determină în mod univoc o variaţie Δx. Mărimea de măsurat X, un curent sau o
tensiune electrică , aplicată schemei electrice a aparatului , generează în dispozitivul motor
apariţia unei forţe F care acţionează asupra organului mobil.
6
Forţa F este astfel dirijată încât produce un moment Ma denumit cuplu active (motor). Odată
cu rotirea organului mobil sub acţiunea cuplului Ma se dezvoltă un cuplu care se opune
deplasării şi a cărei valoare , la aparatele curente , creşte liniar cu unghiul de rotaţie , fiind
create de nişte resoarte spirale.
El este denumit cuplu rezistent Mr şi poziţia de echilibru staţionar a organului mobil
corespunde situaţiei în care Ma+Mr=0.
Deviaţia unghiulară α a organului mobil faţă de poziţia ocupată în absenţa mărimii de
măsurat X constituie o măsură a acesteia.
Întro altă variantă constructivă , aparatele electrice analogice sunt prevăzute cu un dispozitiv
motor care generează două cupluri active Ma1 şi Ma2. Valorile acestora depend de mărimea
de măsurat X şi de aceea a unei mărimi de comparaţie X1 în moduri diferite şi sunt dirijate în
sensuri opuse.
Pentru o anumită poziţie unghiulară α cele două cupluri devin astfel încât Ma1+Ma2=0.
Poziţia respectivă poate reprezenta valoarea mărimii de măsurat X, mărimea de comparaţie
X1, având o valoare cunoscută.
Funcţionarea are loc după următoarea schemă:
X→F1→Ma1
X1→F2→Ma2 → Ma1+Ma2=0→α=f(X/X1)
Aceste aparate la care deplasarea unghiulară α depinde de raportul celor două mărimi X şi X1
sunt denumite logometre.

3. Instrument magnetoelectric

Exista doua tipuri constructive de instrumente magnetoelectrice: cu magnet permanent

exterior si cu magnet permanent interior.

3.1. Instrumentul cu magnet permanent exterior (prezentat în fig. 6.)

Acest tip constructiv este cel mai raspândit. Sistemul fix al acestuia este format dintr-un
magnet permanent 1 prevazut cu piesele polare 2 si miez cilindric 3. Elementul activ al
dispozitivului mobil îl constituie bobina mobila 4 care înconjoara miezul 3 putându-se roti în
întrefierul cilindric
dintre piesele polare si miez, fiind fixata pe doua semiaxe care se sprijina în paliere.
Pe semiaxe mai sunt fixate acul indicator 7 cu contragreutatile de echilibrare 5 si doua
resorturi spirale 6 înfasurate în sensuri opuse pentru a compensa efectele variatiilor de
temperatura. Resorturile spirale servesc totodata la aducerea curentului la bobina mobila.
Bobina are, în repaus, o înclinare fata de axa N-S de 40°…45°, astfel încât rotirea are loc
într-un singur sens, cu un unghi de maxim 90°. Pentru unghiuri mai mari de 90° se
utilizeaza constructii speciale care pot permite o rotatie de pâna la 260°. Scara este gradata
uniform.
Magnetul permanent se fabrica din aliaj magnetic dur, caracterizat prin inductie remanenta si
câmp coercitiv de valori mari, pentru a produce în întrefier un câmp magnetic puternic.
Piesele polare si miezul cilindric se fabrica dintr-un material magnetic moale, de mare
permeabilitate.

7
 Fig. 6.. Instrument magnetoelectric cu magnet permanent exterior.
1 – magnet permanent, 2 – piese polare, 3 – cilindru feromagnetic,
4 – bobina mobila, 5 – contragreutati, 6 – resort spiral,
7 – ac indicator, 8 – scala, 9 – sistem corector de zero.

Fig.7. Dispozitivul magnetoelectric

Magnetul permanent 1 împreuna cu piesele polare 2 si miezul central 3 realizeaza în întrefier

un câmp magnetic de inductie constanta, B. În întrefier se poate roti o bobina mobila 4
parcursa de curentul de masurat I ce poate fi adus prin intermediul unor resoarte spirale 5,
care realizeaza si cuplul antagonist. Solidar cu bobina este pus un ac indicator 6 ce se
deplaseaza de-a lungul unei scari gradate7. Pentru echilibrarea echipajului mobil se folosesc
doua tije pe care se pot deplasa contragreutatile 8. Amortizarea miscarii echipajului mobil, la
dispozitivele mai putin sensibile, se realizeaza de carcasa din aluminiu pe care este plasat
bobinajul bobinei mobile si care joaca rolul unei spire înscurtcircuit; la galvanometre,

8
amortizarea se realizeaza pe cale electrica prin circuitul electric exterior, a carui rezistenta
electrica se alege convenabil.
Pentru determinarea cuplului activ se tine seama de cuplul ce actioneaza asupra unei spire,
cuplul produs de forta electromagnetica F; daca lungimea bobinei mobile este l, iar latimea
acesteia este 2r, rezulta ca valoarea cuplului Msp ce actioneaza asupra unei spire parcursa de
curentul I, este:

Deoarece l × 2r reprezinta aria S a spirei, iar bobina este formata din N spire, rezulta ca
valoarea cuplului M ce actioneaza asupra echipajului mobil va fi
M = B× S × N × I , (3.4)
de unde rezulta ca deviatia permanenta, ap este:

Sensibilitatea dispozitivului magnetoelectric, Se va fi data de

expresia:

În curent alternativ indicatia dispozitivului magnetoelectric pentru w>>w0 (pulsatia proprie

de rezonanta) este nula, deoarece valoarea medie a unui semnal sinusoidal este nula.
Dispozitivele magnetoelectrice sunt deosebit de sensibile putând masura curenti de ordinul
nA, au consumuri reduse de ordinul mW si sunt precise.,
Dispozitivele magnetoelectrice cu bobina mobila nu rezista la suprasarcini.
Dispozitivele magnetoelectrice cu magnet mobil sunt desebit de rezistente la suprasarcini si la
socuri, motiv pentru care se folosesc la constructia aparatelor de bord.

Dintre dezavantajele prezentate de aceste dispozitive pot fi citate: sensibilitatea la influenta

câmpurilor magnetice exterioare (care poate fi diminuata prin ecranare) si unghiul de
deschidere mic al scarii gradate (circa 60°). Prin constructii speciale, unghiul de deschidere
poate fi marit la 90°, iar mecanic, folosind angrenaje cu roti dintate, pâna la 240° sau chiar
mai mult.

3.2. Instrumentul cu magnet permanent interior (prezentat în fig. 8)

Instrumentul cu mag net permanent interior are circuitul magnetic alcatuit dintr-un magnet
permanent interior 1 si un cilindru exterior din material feromagnetic 2 prin care se închide
fluxul magnetic. În întrefierul dintre 1 si 2 se poate roti bobina mobila 3 cu suspensie pe
paliere..

Fig. 8. Instrument magnetoelectric

cu magnet permanent interior.
1 – magnet permanent,
2 – cilindru feromagnetic exterior,
3 – bobina mobila,
4 – piesa polara.

9
 3.3. Functionarea instrumentului magnetoelectric

La conectarea în circuitul de masurare, bobina mobila este parcursa de curentul I si, sub
actiunea cuplului activ, se va deplasa cu un unghi elementar dα, astfel încât energia localizata
în câmpul magnetic al dispozitivului mobil (Wm=ΦI) va suferi o deviatie: dWm=I×dΦ

Fig.9 . Cu privire la functionarea instrumentului magnetoelectric.

Daca notam cu dS suprafata magnetic va fi: elementara din întrefier parcursa de cele doua
laturi active ale bobinei la rotirea ei cu dα, variatia fluxului
dα=N×B×dS unde dS=bl×dα=A×dα
N este numarul de spire al bobinei;
B – inductia din întrefier;
l – lungimea laturii active a bobinei;
b – latimea bobinei;
A – suprafata bobinei
Ecuatia cuplului activ, produs de interactiunea dintre câmpul magnetic din întrefier si
curentul ce parcurge bobina mobilă este

dintr-un magnet permanent interior 1 si un cilindru exterior din material feromagnetic 2 prin
care se închide fluxul magnetic. În întrefierul dintre 1 si 2 se poate roti bobina mobila 3 cu
suspensie pe paliere.
unde: Wm I - energia localizata în câmpul magnetic al dispozitivului mobil;
d- deplasarea acului indicator;
0=NBA
Sub actiunea cuplului activ Ma dispozitivul mobil se roteste cu un unghicare corespunde pozitiei în
care acest cuplu este echilibrat de cuplul
rezistent Mr =-D(unde D este cuplul rezistent specific al elementului elastic) dezvoltat în resorturile
spirale. La echilibru Ma+ Mr=0, rezulta:
I D0
Din care se obtine ecuatia de functionare a instrumentului magnetoelectric:

unde S reprezinta sensibilitatea acestuia si se determina ca:

Deoarece S=const., deviatia este proportionala cu intensitatea curentului I si scara instrumentului este
deci uniforma. Instrumentul functioneaza numai în curent continuu.

10
 3.5.Logometru magnetoelectric (figura 10)
Echipajul mobil este constituit din doua bobine coaxiale, dispuse sub un anumit unghi.
Cele doua cadre bobinate creeaza cupluri electromagnetice care actioneaza în sens contrar si la a caror
egalitate se stabileste pozitia de echilibru.

Fig. 10. Logometru magnetoelectric.

Astfel, nu este necesar un cuplu antagonist mecanic, el fiind realizat pe cale electrica.
Echipajul mobil nu are o pozitie preferentiala (de zero), el poate ocupa orice pozitie, în echilibru
indiferent.

La echilibru, cuplurile ce actioneaza asupra celor doua bobine sunt egale:

B1S1N1I1 = B2S2N2I2.

Pentru ca indicatia sa fie dependenta de unghiul de deviatie , este necesar ca inductia în

întrefier sa fie variabila , adica: B=B(),

de unde rezulta: unde f() depinde de neuniformitatea inductiei în

întrefier; pentru a realiza o inductie neuniforma, piesele polare au o forma ovalizata.

Rezulta:
Decalajul cadrelor poate fi diferit de 90°, iar câmpul magnetic poate sa nu fie uniform. S-a
constatat ca sensibilitatea este cu atât mai mare cu cât se alege un unghi de încrucisare mai
mic (5°…15°). Logometrul magnetoelectric functioneaza cu curenti foarte slabi. Proprietatea
sa principala este independenta indicatiilor de conditiile externe.
Instrumentele magnetoelectrice cunosc cele mai raspândite utilizari :
 Galvanometrele cu oglinda sunt instrumente cu o mare sensibilitate(curenti de ordinul
10-7 10-11A ).
 Galvanometrele cu ac indicator le urmeaza, cu curenti în domeniul 10-5¸10-7 A si pot
fi etalonate ca miliampermetre, microampermetre, ampermetre, milivolmetre,
voltmetre, în c.c sau c.a. daca sunt prevazute cu redresoare.
Logometrele se folosesc pe scara larga la masurarea electrica a marimilor neelectrice
împreuna cu traductoarele rezistive, ele prezentând avantajul ca valoarea indicatiei este
independenta de tensiunea de alimentare a schemei de masurare.
Logometrele magnetoelectrice se utilizeaza la constructia: ohmmetrelor (cu doua sau trei
bobine); frecventmetrelor (varianta cu doua bobine) etc

11
 .4. Instrument feromagnetic

Ampermetrele si voltmetrele feromagnetice reprezinta cele mai raspândite aparate de masurat de

curent alternativ. În dispozitivele feromagnetice cuplul activ este creat de fortele de interactiune care
se exercita între câmpul magnetic produs de o bobina fixa, parcursa de curentul de masurat, si una sau
mai multe piese feromagnetice aflate sub actiunea câmpului. Sub actiunea acestor forte, piesele
feromagnetice se deplaseaza în regiunea unde câmpul magnetic este mai intens, marind prin aceasta
energia magnetica a sistemului.
Dupa natura fortelor care creaza cuplul activ si dupa modul de constructie instrumentele
feromagnetice pot fi: cu atractie si cu repulsie.
În figura11 este reprezentat dispozitivul feromagnetic cu repulsie utilizat frecvent la realizarea
aparatelor de tablou.
Acest dispozitiv contine o bobina fixa 3, de forma cilindrica rotunda, în interiorul careia se afla doua
piese 1 si 2, confectionate din material feromagnetic moale, dintre care una este fixata de interiorul
carcasei ,bobinei (1), iar cealalta este mobila (2), fiind prinsa de axul dispozitivului

Fig.11 . Instrument feromagnetic cu repulsie:

1 – piesa feromagnetica fixa, 2 – piesa feromagnetica mobila, 3 – bobina, 4 – resort spiral.

Cuplul activ apare datorita respingerii pieselor feromagnetice care se polarizeaza magnetic în
acelasi fel atunci când prin bobina trece curentul de masurat.
Cuplul rezistent este creat de un singur resort spiral 4.
Cuplul de amortizare, la unele dispozitive, este creat pe cale mecanica (pneumatic), prin
miscarea unei palete în interiorul unei camere de aer închisa (vezi figura 4).
Expresia cuplului activ care actioneaza asupra sistemului mobil poate fi obtinuta exprimata
astfel:

unde: Wem - energia câmpului magnetic al bobinei, care are expresia;

L – inductivitatea proprie a bobinei;
- unghiul de deviatie a acului indicator.

12
La echilibrul cuplului activ cu cuplul rezistent M D r (dat de resortul spiral) se obtine
pentru deviatia :

Relatia obtinuta arata ca scara gradata a dispozitivului feromagnetic are un caracter patratic,
imprimat de existenta factorului I2; deviatiile cresc odata cu patratul curentului.

4.1. Logometrele feromagnetice

Logometrele feromagnetice (figura 11) sunt construite din doua bobine fixe (1) parcurse de
curentii i1 si i2 de masurat, în ferestrele carora patrund cele doua piese feromagnetice (2),
solidare cu axul echipajului mobil (5). Pe ax este fixat rigid acul indicator (3) cu
contragreutati (6). În figura scala aparatului este notata cu cifra 4
Logometrele sunt lipsite de cuplu antagonist mecanic, unul din cuplurile produse de curentii
de masurat jucând rolul cuplului antagonist.
Montajul este astfel realizat, încât una din piesele feromagnetice intra în fereastra bobinei
(marindu-i inductanta), iar cealalta iese din bobina corespunzatoare (micsorându-i
inductanta).

Fig. 11. Logometru feromagnetic.

13
 4.2. Caracteristici ale instrumentului feromagnetic

Functionarea acestor instrumente este influentata de existenta pieselor feromagnetice,

prezenta câmpurilor magnetice exterioare, variatiile de temperatura si de frecventa.
Avantaje:
constructie simpla;
sensibilitate redusa la suprasarcini;
posibilitatea folosirii atât în c.c cât si în c.a;
fiabilitate ridicata;
pret de cost scazut.
Dezavantaje:
consum propriu mare (0,5 7,5 W) comparativ cu dispozitivul magnetoelectric. Energia
se consuma pentru producerea câmpului
magnetic al bobinei.
sensibilitate mai mica (comparativ cu dispozitivele magnetoelectrice);
necesitatea unor ecranari pentru reducerea influentei unor câmpuri magnetice exterioare;
precizia aparatului este influentata de pierderile prin curenti turbionari în piesele
feromagnetice;
pierderile prin histerezis si curenti turbionari la masurarea în c.a. sunt mai mari decât în
c.c., rezultând reducerea indicatiilor. Se impune reducerea la minimum a pieselor
feromagnetice.
Clasa de precizie a instrumentelor feromagnetice este, ca urmare, nu prea buna, de ordinul
12,5. Numai în constructii speciale poate ajunge 0,5 sau 0,2 (folosind pentru piesele
feromagnetice aliaje slab magnetice).

14
 5.. Instrument electrodinamic

Aparatele electrodinamice (precum si cele ferodinamice) utilizeaza ca dispozitiv de masurat

un electrodinamometru, la care bobinele fixa si mobila sunt parcurse de curentul de masurat
sau de curenti proportionali cu acesta.
Caracteristica lor principala este precizia ridicata, aparatele de acest tip construindu-se ca
aparate de laborator, de clasa 0,2 si 0,1 pentru curent alternativ si curent continuu. De obicei
ele se etaloneaza în curent continuu, prin metoda de compensatie si se utilizeaza în curent
alternativ ca aparate etalon sau de verificare a altor aparate de precizie mai redusa.
Cuplul activ al dispozitivelor electrodinamice (precum si a celor ferodinamice) este creat de
fortele electrodinamice care apar între una sau mai multe bobine fixe si una sau mai multe
bobine mobile parcurse de curenţi.
Dupa cum în circuitul magnetic al bobinelor nu se foloseste sau se folosesc piese
feromagnetice, dispozitivele se numesc electrodinamice, respectiv ferodinamice.

5.1. Dispozitivul electrodinamic

Functionarea dispozitivului electrodinamic se bazeaza pe aparitia unui cuplu activ ca urmare

a interactiunii dintre conductoarele parcurse de curenti electrici. Constructiv (figura 12),
dispozitivul electrodinamic este realizat dintr-o bobina fixa sectionata, 1, parcursa de curentul
IA, în interiorul careia se deplaseaza o bobina mobila, 2, parcusa de curentul IB; curentul este
adus prin intermediul a doua resoarte spirale, 3, care realizeaza si cuplul antagonist. Pe
bobina mobila este prins solidar un ac indicator, 4 care se deplaseaza de -a lungul unei scari
gradate, 5.
Pentru asigurarea amortizarii miscarii echipajului mobil se foloseste un dispozitiv de
amortizare pneumatic format dintr-o tija, 6, de care se prinde un piston, 7, ce se deplaseaza
într-un cilindru, 8. În vederea echilibrarii echipajului mobil se folosesc doua tije pe care se
pot deplasa contragreutatile, 9.
Energia de interactiune, W dintre cele doua bobine este:

unde LAB este inductivitatea mutuala dintre cele doua bobine.

Folosind teorema fortelor generalizate rezulta ca valoarea cuplului activ , M, este

La trecerea unor curenti continui IA si IB prin bobinele fixa si mobila, fortele de interactiune care apar
tind sa roteasca bobina mobila (2) în pozitia în care fluxul sau ar coincide cu cel al bobinei fixe (1).
Prin urmare, cuplul activ al dispozitivului electrodinamic depinde de produsul dintre curentii ce
parcurg cele doua bobine iA si iB, cât si de variatia inductantei mutuale în functie de ; aceasta
variatie este functie de dimensiunile geometrice ale bobinelor, pozitia lor initiala si unghiul .
Dispozitivul electrodinamic poate fi utilizat în constructia ampermetrelor, voltmetrelor sau a
wattmetrelor, el functionând atât în curent continuu cât si în curent alternativ. Clasa de precizie
poate atinge 0,1, însa consumul este destul de ridicat (2...10 W); el este influentat de câmpurile
electromagnetice exterioare. Pentru cresterea sensibilitatii se introduce un circuit magnetic
obtinând dispozitivul ferodinamic (figura 3.4) Prin aceasta creste L AB/ si deci, cuplul activ,
se îmbunatateste stabilitatea la câmpurile electromagnetice perturbatoare exterioare, însa prezenta
fierului face ca precizia sa fie limitata, în special în curent continuu, din cauza caracteristicii de
histerezis a miezului.

15
 Fig.12. Dispozitivul electrodinamic.

Dintre toate marimile de care depinde Wem numai inductivitatea mutuala L12 variaza cu
deviatia , deci expresia cuplului activ al dispozitivului electrodinamic este:

adica, este functie atât de curentii din bobine, cât si de pozitia reciproca a bobinelor.
La echilibrul cuplului activ cu cel rezistent, dat de resoartele spirale, are loc egalitatea: M
M D a r , care permite obtinerea deviatiei:

Dispozitivul ferodinamic este similar celui electrodinamic având însa circuitul magnetic al
bobinei fixe format în cea mai mare parte din material feromagnetic (tole de transformator
sau pulberi feromagnetice presate, pentru reducerea pierderilor prin histerezis si curenti
turbionari).

În acelasi timp, trebuie de mentionat ca instrumentele ferodinamice sunt inferioare ca

precizie celor electrodinamice (clasa 1¸ 2,5). Au un cuplu activ mult mai puternic (datorita
utilizarii partilor feromagnetice) si (datorita utilizarii partilor feromagnetice) si consum
propriu mai redus. Sunt mai robuste constructiv, fiind utilizate cu precadere pentru aparate de

16
c.c. de tablou (wattmetre), aparate destinate mediilor cu socuri si vibratii, si pentru
înregistratoare (cuplu puternic).

17
 CAPITOLUL II
MĂSURAREA CURENŢILOR ŞI A TENSIUNILOR

18
 .

Scheme de legare a ampermetrelor şi voltmetrelor

19
magnetoelectrice cu redresor sau cu termocuplu.

20
a

21
 CAPITOLUL III.
PROTECTIA MUNCII SI NOTIUNI DE PSI
IN EXPLOATAREA SI INTRETINEREA INSTALATIILOR

EFECTELE CURENTULUI ELECTRIC ASUPRA CORPULUI UMAN

• Electroşocuri
Când intensitatea curentului electric este mai mică de 1 mA iar şocul electric nu se simte.
La valori de 10mA se produc comoţii nervoase în membre, contracţii ale muşchilor.
Peste valori de 10mA se produc fibrilaţii şi oprirea respiraţiei.
• Electrotraumatismele
Provoacă arsuri, metalizarea pielii, leziuni, etc.
La alegerea măsurilor de protecţie împotriva electrocutării se ţine seama de periculozitatea
locului de muncă.
ELECTROCUTAREA are loc atunci cand omul atinge concomitent doua elemente bune
conducatoare de electricitate, intre care exista o diferenta de potential.
Factorii de care depinde gravitatea electrocutării
• Rezistenţa electrică a corpului omenesc.
• Frecvenţa curentului electric
Curentul electric cu frecvenţa cuprinsă între 10 şi 100 de Hz este cel mai periculos.
• Durata de acţiune a curentului

Dacă durata de acţiune este mai mică de 0,001secunde, efectul nu este periculos
• Valorile curenţilor care produc electrocutarea
Valorile limită a curenţilor nepericuloşi sunt maxim 10mA în curent alternativ şi 50mA în
curent continuu.

PROTECTIA OMULUI IMPOTRIVA ELECTROCUTARII

Toata activitatea unui electrician presupune utilizarea instalatiilor si echipamentelor care

functioneaza datorita alimentarii cu energie electrica, deci trebuie asigurata protectia
impotriva electrocutarii

Denumirea Caracterizare
Puţin periculoase  se caracterizează prin încăperi
uscate şi încălzite, pardoseală
izolatoare iar temperatura mediului
ambiant de 300C.
Clasificarea Periculoase  se caracterizează prin umiditate 75-
locurilor de 90%, variaţii de temperatură între
muncă 30-350C, dega jări de praf conductor,
pardoseală ocupată în proporţie de
60% cu obiecte metalice
conducătoare.
Foarte periculoase  se caracterizează prin umiditate
peste 97%, mediu coroz iv,
temperatură peste 350C iar obiectele
metalice ocupă peste 60% din
suprafaţa încăperilor.

22
Posibilitati de electrocutare

Atingerea directa este atunci când omul atinge părţi din instalaţia electrică care fac parte
din circuitele curenţilor de lucru, cum sunt conductoarele neizolate sau bornele.
Electrocutarea prin atingerea fazei unei reţele cu neutrul legat la pământ.
Transformator 6kV / 0,4kV

Reteaua electrica
este alimentată de la secundarul unui transformator 6/0,4 kV, având neutrul legat la pământ.
În acest caz omul atinge cu mâna o fază, iar picioarele se află pe o pardoseală
conductoare aflată direct pe pământ. În această situaţie se stabileşte următorul circuit electric:
faza atinsă + om + sol + neutrul transformatorului legat la pământ
Electrocutarea prin atingerea unei faze a retelei cu neutrul izolat fata de pamant
• Stabiliţi circuitul electric în cazul electrocutării prin atingerea unei faze a reţelei cu
neutrul izolat faţă de pământ.
• Desenaţi traseul circuitului electric.
Atingerea indirecta este atunci când omul intră în contact cu părţi din instalaţia electrică
care în mod accidental este sub tensiune datorită unor defecţiuni sau avarii.
METODE DE PROTECTIE
Atingerea directa
Protecţia omului împotriva electrocutării prin atingere directă se poate realiza prin:
• Utilizarea mijloacelor individuale de protecţie
• Respectarea normelor de tehnica securităţii muncii specifice lucrărilor din instalaţiile
electrice.
Atingerea indirecta
Părţile metalice care ajung în mod accidental sub tensiune (defect de izolaţie) sunt: circuitele
motoarelor electrice, batiurile maşinilor-unelte, stelajele metalice ale tablourilor electrice etc.
La atingerea acestora de către om se produce electrocutarea.
Electrocutarea prin atingerea carcasei unui motor care se află în contact cu una din fazele
reţelei legată la pământ.
Electrocutarea prin atingerea carcasei unui motor care se află în contact cu una din fazele
reţelei izolate faţă de pământ.
Metode de protecţie împotriva electrocutării prin atingerea indirectă
Se realizează prin:
 micşorarea tensiunii de atingere
 micşorarea duratei de trecere a curentului electric prin corpul omenesc
Micsorarea tensiunii de atingere
Valoarea curentului electric depinde de :
• tensiunea de atingere şi rezistenţa electrică a corpului omenesc
Pericolul de electrocutare depinde şi de tipul echipamentului electric utilizat:
 echipament fix: pentru alimentarea corpului de iluminat, maşinilor-unelte etc.
 echipament mobil: se utilizează în diferite locuri în funcţie de necesităţile procesului
de producţie. Acest echipament este periculos deoarece în timpul deplasărilor se produc

23
defecte ale izolaţiei conductoarelor datorită solicitărilor mecanice . Din această categorie fac
parte: convertizoare, transformatoare de sudură
echipament portabil este cel mai periculos datorită contactului direct cu omul. În
această categorie se încadrează uneltele de mână şi lămpile electrice portabile.
Limitarea curentului de electrocutare se realizează prin adoptarea unor metode care să
ducă la scăderea tensiunii de atingere sub valorile admisibile. Aceste metode sunt în funcţie
de echipamentul folosit şi locul de utilizare.
Valorile admisibile ale tensiunilor de atingere (sau de pas) [V]
Echipamentul folosit Fix Mobil Portativ
 Locul unde se utilizează
Puţin periculos 40 40 40
Periculos 40 40 24
Foarte periculos 24 24 24
Durata trecerii curentului electric prin organismul uman se poate micşora prin următoarele
metode:
Metode de protectie de baza
Asigură singure protecţia. Acestea sunt:
• protecţia prin legare la pământ.
Se utilizează în cazul reţelelor trifazate cu neutrul izolat faţă de pământ. Legarea la
pământ se realizează printr-o priză, montată în apropierea construcţiei şi un conductor
metalic între priza de pământ şi partea metalică care ar putea ajunge în mod accidental sub
tensiune.
• protecţia prin legare la nulul de protecţie.
Se aplică reţelelor de joasă tensiune cu neutrul legat la pământ şi constă în legarea
carcaselor metalice ale echipamentelor electrice ce urmează a fi protejate la conductorul de
nul.
Conductorul de nul se leagă la priza de pământ, receptorul trifazat nu este legat la reţea,
iar carcasa metalică la conductorul de nul de protecţie.
Dacă se produce un defect de izolaţie şi conductorul R ajunge în contact cu carcasa
receptorului se stabileşte următorul circuit electric:

Faza R +locul defect  carcasa receptorului  conductorul de nul de protecţie  neutrul

reţelei Faza R
Valoarea curentului de defect ajunge la 100-200 A, ceea ce duce la topirea firului fuzibil
al siguranţei de pe faza defectă. În acest mod se scoate de sub tensiune receptorul şi pericolul
de electrocutare dispare.

• Conductorul de nul de lucru

Se utilizează pentru receptoarele monofazate.
• Protecţia prin folosirea tensiunii reduse
Oferă maximum de siguranţă împotriva tensiunilor de atingere periculoase. Dacă
tensiunea de utilizare a receptorului este sub valoarea admisibilă, pericolul electrocutării nu
există.
Cele mai frecvente utilizări le au tensiunile:
• 12 V pentru corpurile de iluminat portabile manevrate în locuri periculoase ,
• 24V pentru uneltele portabile: maşini de găurit, polizoare manevrate în locuri
periculoase şi foarte periculoase;
• 42 V pentru uneltele portabile prevăzute cu o izolaţie suplimentară manevrate în locuri
periculoase şi foarte periculoase,
24
 Tensiunile reduse se obţin cu transformatoare speciale de protecţie, baterii de
acumulatoare.
Metode de protectie suplimentare au rolul de a dubla una din metodele de protecţie de
bază.
Protecţia automată la apariţia tensiunii
Se utilizează împreună cu metoda de legare la pământ. Prin această metodă se scoate de
sub tensiune receptorul, dacă între carcasa lui şi pământ a apărut o tensiune de atingere
periculoasă condiţiilor de lucru ale utilajului.
Izolarea amplasamentului
Se înţelege izolarea suplimentară de protecţie efectuată special pentru izolarea omului faţă
de pământ sau obiecte conductoare în contact cu pământul şi aflate în zona în care se pot
produce atingeri directe sau indirecte.
Acest sistem de protecţie nu este sigur dacă nu este înlăturată posibilitatea atingerii altor
conductoare. De aceea nu este permis să se lucreze cu două mâini acolo unde există
posibilitatea să fie atinse două conductoare diferite.
Măsuri organizatorice
Organizarea locului de muncă impune îngrădirea şi semnalizarea prin plăci avertizoare că
se lucrează. De aceea nu este permisă luarea acestor plăci avertizoare sau executarea unor
manevre ce ar pune în pericol viaţa oamenilor. Pentru evitarea electrocutării, trebuie ca
înainte de începerea oricărei lucrări să se verifice dacă sunt luate toate măsurile posibile de
protecţie, deoarece experienţa a demonstrat că nici un mijloc sau echipament de protecţie nu
poate fi considerat suficient.
Masuri tehnico-organizatorice cu caracter general
 Precizarea conditiilor in care urmeaza sa se lucreze;
 Pregatirea si admiterea la lucru;
 Supravegherea in timpul lucrarilor;
 Incheierea lucrarilor si repunerea in functiune a instalatiilor.
In functie de genul lucrarilor, acestea pot fi precizate prin trei metode:
 Printr-un act scris special pentru lucrarea respectiva;
 Prin instructiuni tehnice interne;
 Prin atributii de serviciusau prin dispozitii verbale;

25
ANEXA 1

26
ANEXA 2

27
28
 BIBLIOGRAFIE

1. Ambrizie G. -Măsurări electrice –

Reprografia Universităţii Craiova 1980
2. Eugenia Isac – Măsurări electrice şi electronice
Manual pentru clasele X-XII , EDP 1990
3. S. Ciochina- Măsurări electrice şi electronice- Litografia UPB 1990
4. Alimpie Ignea - Măsurări electrice şi electronice
Litografia UP Timişoara 2000
5. Radu Dordea – Măsurări electrice
Editura Didactică şi Pedagogică 1976

29