CAP. I.

NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL COMERCIAL

1. Noțiunea, obiectul și definiția dreptului comercial

Din denumirea de drept comercial rezultă ideea că acesta constituie un ansamblu de norme juridice
care reglementează comerțul.

Noțiunea de comerț este folosită în mai multe sensuri: etimologic, economic și juridic.

În sens etimologic, expresia de comerț provine din cuvântul latinesc commercium, care la rându-i
reprezintă o juxtapunere a cuvintelor „cum” și „merx”, ceea ce înseamnă „cu marfă”. Deci, comerțul
ar consta în operațiuni cu mărfuri.

În sens economic, comerțul este definit ca o activitate al cărei scop este schimbul și circulația
mărfurilor de la producători la consumatori.

În sens juridic, noțiunea de comerț are un conținut mai larg decât cel al noțiunii definite în sens
economic. Ea cuprinde nu numai operațiunile de interpunere și circulație a mărfurilor, pe care le
realizează negustorii, ci și operațiunile de producere a mărfurilor, pe care le efectuează fabricanții,
precum și executarea de lucrări și prestarea de servicii, pe care le realizează antreprenorii, respectiv
prestatorii de servicii sau, în general, întreprinzătorii.

Având în vedere accepțiunea juridică a noțiunii de comerț, care trebuie reținută, dreptul comercial are
o sferă mai cuprinzătoare; el reglementează activitățile de producere și circulație (distribuție) a
mărfurilor, executarea de lucrări și prestarea de servicii.

Dreptul comercial cuprinde normele juridice care reglementează activitatea comercială, adică
producerea și circulația (distribuția) mărfurilor, executarea de lucrări și prestarea de servicii.

Determinarea obiectului dreptului comercial, a sferei sale de aplicare, este legată de opțiunea
legiuitorului pentru un anumit sistem.

Noul Cod Civil al României consacră sistemul subiectiv al dreptului comercial. Conform art. 3 C.Civ.
dispozițiile Codului Civil se aplică si raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre
profesioniști și alte subiecte de drept civil.

Prin profesioniști, Codul înțelege orice persoană fizică sau juridică care exploatează o întreprindere.
Profesioniștii activității comerciale au calitatea de comerciant.

Cu titlu retrospectiv amintim că vechea reglementare, Codul comercial român avea la bază, ca
principiu, sistemul obiectiv. Art.3 C.com. stabilea că actele juridice, faptele și operațiunile sunt
considerate fapte de comerț, cărora li se aplica Codul comercial, indiferent dacă persoana care le
săvârșește avea sau nu calitatea de comerciant.

Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor
juridice la care participă comercianții, în calitate de profesioniști ai activității comerciale.

2. Izvoarele dreptului comercial

Constituția. Ca lege fundamentală a tarii, Constituția reglementează principiile de organizare a

activității economice.
Potrivit art.135 din Constituție, economia României este o economie de piață. Statul trebuie să asigure
libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producție.

Având în vedere că raporturile juridice, în general, și raporturile comerciale, în special, se bazează pe

raporturile de proprietate, Constituția prevede că statul ocrotește proprietatea în cele două forme ale
sale, proprietatea publică și proprietatea privată (art.136). Totodată, dreptul de proprietate, precum și
creanțele asupra statului sunt garantate, în condițiile legii [art.4 alin.(1)].

Codul Civil. Noul Cod Civil a fost adoptat prin Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.

Acesta reglementează relațiile patrimoniale și nepatrimoniale dintre persoane fizice și juridice, ca

subiecte de drept civil.

Conform art. 2 C.civ. acesta reprezintă dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera și
spiritul dispozițiilor sale.

Art. 3 C.civ. stabilește că dispozițiile C.civ. se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și
raporturilor dintre aceștia și oricare alte subiecte de drept civil.

Pentru raporturile comerciale prezintă interes, in special, dispozițiile Codului Civil privind statutul
juridic al persoanelor (Cartea I despre persoane), cele privitoare la obligații (Cartea a V-a Despre
obligații) respectiv cele referitoare la prescripție (Cartea a VI-a Despre prescripția extinctivă, decădere
și calculul termenelor).

De arătat este și art. 5 C.civ. care dispune că în materiile reglementate de Codul Civil normele
Dreptului Uniunii Europene se aplica în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părților.

Legile speciale. Anumite aspecte ale activității comerciale sunt reglementate prin legi speciale. Sunt de
menționat, cu titlu de exemplu: Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale; Legea nr. 26/1990
privind registrul comerțului; Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Uzanțele. În sensul Codului Civil, prin uzanțe, se înțelege obiceiul (cutuma) și uzurile profesionale.

Obiceiul (cutuma) este o regulă de conduită născută din practica socială, folosită vreme îndelungată și
respectată ca o normă juridică obligatorie.

Uzurile profesionale reprezintă reguli de conduită statornicite în exercitarea unei anumite profesii, care
sunt respectate ca și când ar fi stabilite prin norme legale.

Ca regulă, uzanțele au un caracter subsidiar, se aplică numai atunci când legea nu prevede altceva.