Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

4. FORME BILINIARE. FORME PÃTRATICE

4.1 Forme biliniare

Multe probleme ale geometriei, analizei, fizicii ºi tehnicii
conduc la forme biliniare, hermitiene sau pãtratice.
Distanþa de la un punct M la origine este o formã
pãtraticã de coordonatele punctului M ; ecuaþia unei sfere în
coordonate omogene este o formã pãtraticã în coordonate,
expresia analiticã a energiei cinetice, aºa cum intervine ea, de
exemplu, în ecuaþiile lui Lagrange, este o formã pãtraticã.
Definiþia 4.1. Fie V un spaþiu vectorial peste K. O
funcþie de douã variabile vectoriale cu valori în câmpul K,
F :V V  K se numeºte formã biliniarã sau tensor covariant
de ordinul doi pe V dacã este liniarã în raport cu fiecare
variabilã, adicã dacã

F x   y,z   F x,z    F y,z  ,x,y,z  V, ,  K (4.1)

F x,y z   F x,y   F x,z , x,y,z V,  ,  K .

(4.2)

Exemplu. Produsul scalar definit pe un spaþiu vectorial

real este o formã biliniarã, în timp ce produsul scalar definit
pe un spaþiu vectorial complex nu este o formã biliniarã.
Teorema 4.1. Fie B   u 1 ,u 2 ,,u n  o bazã arbitrarã în V.
O formã biliniarã F :V  V  K este complet determinatã dacã
 
se cunosc valorile sale F ui ,uj pe produsul cartezian B B.
Demonstraþie. Fie x,y arbitrari din V,

n n
x 
i 1
xiui , y  y u
j1
j j

þinând seama de (1) ºi (2) avem

 n n  n n
F x,y  F
  x u , y u    F u ,u  x y
i i j j i j i j
 i 1 j1  i 1 j1

85
 Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

Expresia obþinutã pentru F x,y ,

n n
F x,y   F u ,u x y
i 1 j1
i j i j (4.3)

se numeºte expresia analiticã a formei biliniare F . Ea aratã

cã o formã biliniarã este unic determinatã dacã se cunosc cele
n2 numere din K

aij  F ui ,uj , (4.4)

numite coeficienþii formei biliniare în baza B.

Matricea

 
A  aij M nn  K  (4.5)

 
de elemente aij  F ui ,uj se numeºte matricea formei
biliniare F în baza B .
Dacã utilizãm matricele coloanã

 
X  x j M n 1  K  ,
Y   y  M
j n 1  K ,

asociate vectorilor x ºi y , atunci expresia analiticã a formei

biliniare F poate fi scrisã sub formã matricealã

F x,y  t XAY . (4.6)

Forma biliniarã F se numeºte nedegeneratã

(degeneratã) dacã matricea sa este nesingularã (singularã).
Rangul formei biliniare F este rangul matricei A.
Definiþia 4.2. Forma biliniarã F se numeºte simetricã
dacã F x,y  F y,x ,x,y V . Dacã F x,y   F y,x , F se
numeºte formã biliniarã
antisimetricã.
Teorema 4.2 O formã biliniarã F :V  V este simetricã
(antisimetricã) dacã ºi numai dacã matricea formei într-o bazã
a spaþiului este simetricã (antisimetricã).
Demonstraþie. Presupunem cã F este o formã
simetricã:

86
 Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

F x,y  F y,x ,x,y V

în particular 
F ui ,uj  F uj ,ui   cu ui ,uj aparþinând bazei
B   u1u2,,un  din V. Cu notaþiile (4) aij  aji , adicã matricea
A este simetricã  A  A . Reciproc, dacã A este simetricã
t

atunci x,y V avem

F y,x  
t
 t

YAX  t X t AY  t XAY  F x,y  ;
deci forma F y,x este simetricã .
Teorema 4.3. Fie o formã biliniarã F :Vn  Vn  K datã în
baza B.
 
Dacã C  cij M nn  K  este matricea de trecere de la baza
u1,u2 ,,un la baza u1 ,u2 ,,un din Vn , iar A  aij ,B  bij    
sunt matricele lui F în cele douã baze respectiv, atunci

B t CAC (4.7)

Demonstraþie. În noua bazã u1 ,u2 ,,un avem

n n
x i 1
xi ui , y   y u
j1
j j (4.8)

Fie B  bij  matricea formei în aceastã bazã :

 
b ij  F u i ,u j .
   
Notãm X   x j ,Y   y j M n1  K  . Atunci

F(X,Y)  t X  BY  (4.9)

Folosind acum ºi relaþiile de legãturã dintre X ºi X', Y ºi

Y' anume relaþiile X = CX', Y =CY' din expresia

F(x,y)  t XAY
obþinem

F(X,Y)  t (CX )A(CY )  t X ( t CAC)Y  (4.10)

87
 Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

Comparând cele douã expresii (9) ºi (10) ale lui F(x,y)

obþinem

B  t CAC (4.11)

Definiþia 4.3. F :V  V  K o formã biliniarã simetricã.

Mulþimea KerF   x  V F(x,y)  0, y V se numeºte
nucleul formei biliniare.
Propoziþia 4.4. Nucleul formei biliniare este un
subspaþiu vectorial al lui V.

4.2. Forme pãtratice

Considerãm un spaþiu vectorial V peste câmpul K ºi o
formã biliniarã simetricã F :V  V  K .
Definiþia 4.4. Funcþia P :V  V  K definitã prin
egalitatea

P(x)  F(x,x),x  V (4.12)

se numeºte forma pãtraticã asociatã formei biliniare

simetrice F iar F se numeºte forma polarã sau forma
dedublatã a lui P .
Exemplu. Forma pãtraticã corespunzãtoare produsului
scalar real este pãtratul normei euclidiene
2
P(x)  ( x,x)  x , x V

Observãm cã forma pãtraticã P(x) se obþine din forma

biliniarã simetricã datã  F ( x,y)  punând y =x. Invers,
determinarea formei polare din forma pãtraticã datã P(x) se
face cu ajutorul relaþiei
1
F(x,y)   P(x,y)– P(x) – P(y) (4.13)
2

Pentru a se obþine (13) se exprimã P(x  y) în funcþie

de forma simetricã F

P(x  y)  F(x  y,x  y)  F(x,x) F(x,y) F(y,x) F(y,y).

88
 Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

Cum F(x,y)  F(y,x ) avem relaþia

P(x,y)  2 F(x,y) P(x) P(y)

care implicã (13). Pentru a gãsi expresia analiticã a formei

pãtratice F :Vn  Vn  K punem y = x, adicã yi = xi în expresia
analiticã a formei biliniare simetrice (3). Þinând seama de
notaþia (4) a coeficienþilor formei biliniare în baza
{u1,u2,...,un} obþinem

n n
P(x)   a
i 1 j1
ij x i x j  t XAX (4.14)

Din(14) rezultã cã rangul formei pãtratice P coincide cu

rangul formei biliniare simetrice asociate lui P .
Definiþia 4.5. Fie F o formã biliniarã simetricã ºi P
forma pãtraticã asociatã. Vectorii x,y se numesc ortogonali în
raport cu F (sau P ) dacã
F (x,y) =0.
Definiþia 4.6. Fie U  V un spaþiu vectorial al lui V.
Mulþimea U    y  V F(x,y)  0,x  U  se numeºte
complementul ortogonal al lui U în V faþã de F .
Definiþia 4.7. Fie F :Vn  Vn  R o formã biliniarã
simetricã. O bazã {e1,e2,...,en}, se numeºte ortogonalã în
raport cu forma F dacã

F(e i ,e j )  0, i  j; i,j  1,2,...,

n. (4.15)

adicã oricare doi vectori e i sunt ortogonali faþã de forma F .

Cum F(e i ,e i )  b ii , rezultã cã, în raport cu o bazã ortogonalã
{e1,e2,...,en}, matricea formei este diagonalã.

 b11 0 0  0 
 0 b 0  0
B 
22
(4.16)
     
 
 0 0 0  b nn 

89
 Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

Notând bii = bi, i=1,...,n, expresiile analitice ale formei

biliniare F ºi formei pãtratice asociate P , în baza ortogonalã
{e1,e2,...,en}, devin:

n n
F( x,y)   b x y , P(x)  b x
i 1
i i j
i 1
i
2
i (4.17)

Aceste expresii se numesc expresii canonice

corespunzãtoare formei biliniare simetrice F ºi respectiv
formei pãtratice P . Se spune în acest caz cã forma pãtraticã
P :Vn  R (respectiv forma biliniarã F ) a fost redusã la
expresia canonicã .

4.3. Reducerea formelor pãtratice ºi a

celor biliniare simetrice la expresia
canonicã
Metoda lui GAUSS
Aceastã metodã opereazã asupra coordonatelor . Mai
precis, dându-se o formã pãtraticã (14), se cautã o
transformare liniarã, nesingularã de matrice

   j 1,n , detT 0,
n
T  t ij  M nn  R  : x j  t i 1
ij x i ,

astfel încât forma pãtraticã sã se reducã la expresia canonicã

P(x)  b 1( x 1 ) b 2 ( x 2 )... b n ( x n )

Vom arãta mai întâi cã dacã în forma pãtraticã P toþi

coeficienþii aij sunt nuli (deci P nu conþine nici un pãtrat) se
poate determina o transformare liniarã nesingularã astfel
încât forma P sã conþinã un pãtrat. Intr-adevãr, sã
considerãm cã a ij  0  i  j , de exemplu a 23  0 . In acest caz
efectuãm transformarea liniarã nesingularã

x1 = y1 , x2 = y2 – y3 , x3 =y2 +y3 , x4 = y4,...,xn = yn

90
 Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

Determinantul transformãrii este

1 0 0 0 0  0
0 1 –1 0 0  0
0 1 1 0 0  0 2
0 0 0 1 0  0
      
0 0 0 0 0  1

deci transformarea este nesingularã. Atunci

2a 34 x 3 x 4  2a 34 ( y 2 – y 3 )(y 2  y 3 )  2a 34 y 2 2 – 2a 34 y 3 2

Deci cazul a ij  0,  i 1,2...,

n se reduce la cazul când existã
cel puþin un pãtrat.
Fãrã a restrânge generalitatea metodei, presupunem
a 11  0 . Forma pãtraticã P(x) se scrie acum punând în
evidenþã toþi termenii care conþin variabila x 1:

P( x)  a 11 x 1 2  2a 12 x 1 x 2 ... 2a 1n x 1 x n  Q( x)

unde Q(x) nu mai conþine variabila x1; pãtratul se formeazã

astfel :

2 2
1
P(x)   a 11 x 1  a 12 x 2 ... a 1n x n  2 – a 12 x 2 2 – ...– a 1n x 2 n –
a 11 a 11 a 11
a a a a
– 2 12 13 x 2 x 3 – ...– 2 1,n –1 1n x x –1 x n  Q(x)
a 11 a 11
sau echivalent
1
P(x)  x 1 2  P1  x 2 ,x 3 ,...,
x n  ,
a 11
unde
x 1  a 11 x 1  a 12 x 2 ... a 1n x n ; x2  x2 , x3  x3 ,...,xn  xn

Determinantul acestei transformãri liniare este egal cu

a 11  0 ;

Analog se procedeazã la formarea unui pãtrat pentru

91
 Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

P1( x)
etc.;
Dupã cel mult n-1 de astfel de operaþii obþinem expresia
canonicã a lui P(x) . Transformarea liniarã este egalã cu
produsul transformãrilor nedegene–
rate .

Aplicaþii rezolvate

Aplicaþia 1

Sã se reducã urmãtoarele forme pãtratice la expresia

canonicã prin metoda Gauss :

a) Q x   x 12  x 22  4 x 1 x 2  2x 2 x 3  x 23
b) Q x  x1x2  2x1x3  x3x2

Rezolvare :
a)  
Q x  x12  4x1x2  x22  2x2x3  x32 
  x12  4x1x2  4x22   4x  x  2x x  x 
2
2
2
2 2 3
2
3

  x1  2x2  2  3x22   x  2x x  x   x 
2
3 2 3
2
2
2
2

  x1  2x2  2   x2  x3  2  4x22
Fie transformarea :
y1  x1  2x2

T :  y 2  x 2  x3
y  x
 3 2

 Q y  y12  y 22 – 4 y 32

Signatura este (2,+1,0) .

b) Q x  x1x2  2x1x3  x2x3

Fie transformarea :

92
 Elemente de algebră, geometrie şi calcul tensorial

x1  y1  y2

x2  y1  y2
x  y
 3 3
 Q x   y1  y2  y1  y2   2 y1  y2  y3  y3  y1  y2  
 y12  y22  2y1y3  2y2y3  y1y3  y2y3 
 y12  y22  y1y3  y2y3 
 y2  1  y2  1
  y12  y1y3  3   y32   y22  y2y3  3   y32 
 4 4  4 4
2 2
 1   1  2 2
 y1  y3    y2  y3   z1  z2
 2   2 
Signatura : (1,1,1).

Aplicaþia 2

Sã se aducã la expresia canonicã folosind metoda valorilor

proprii urmãtoarea formã pãtraticã :

Q x  x12  2x1x3  x22  x32

1 0 1
 
Matricea este A   0 1 0
1 0 1


Valorile proprii sunt rãdãcinile ecuaþiei

1  0 1
det A -I 3   0  0 1  0   1     2   
1 0 1 
 1  0  2 1  3  2  epresiacanonicã Q x  x 22  2 x 32
este
Signatura (2,0,1) .

93