Susţinerile orale.

Replicile

Susţinerile orale constau din cuvîntările participanţilor la proces care vor cuprinde pe scurt
numai rezultatele cercetării probelor, referindu-se la faptele şi împrejurările care au
importanţă pentru soluţionarea pricinii. Se vor indica şi dovezile pe care părţile şi-au
întemeiat cererea, care confirmă sau infirmă circumstanţele de fapt. Şi în final fiecare
participant expune soluţia care ar trebui să fie dată de instanţă în hotărîre.

Mai întîi au cuvîntul reclamantul şi reprezentantul lui. Intervenientul principal are cuvîntul
după ce au vorbit părţile, iar intervenienţii accesorii au cuvîntul după ce au vorbit reclamantul
sau pîrîtul de partea căruia au intervenit în proces. Procurorul şi reprezentanţii autorităţilor
publice, organizaţiilor şi persoanele fizice care au pornit procesul în apărarea drepturilor şi
intereselor altor persoane au primii cuvîntul.

Împuterniciţii organelor autorităţilor publice care participă în proces pentru a depune

concluzii, au cuvîntul după ce au vorbit părţile şi intervenienţii. Dacă este necesar să se
prezinte noi dovezi, participanţii la proces pot cere reluarea examinării cauzei în fond după
care iarăşi vor urma susţinerile orale.

După ce au vorbit toţi participanţii la dezbateri, fiecare din ei poate lua cuvîntul a doua oară
avînd dreptul la replică în legătură cu cele expuse în susţinerile orale, dreptul la ultima replică
revenindu-i totdeauna pîrîtului şi reprezentantului lui. În replică, participantul la proces poate
face scurte concluzii sau poate expune contraargumente dacă acestea au fost omise din
propriile susţineri orale.

4. Procesul verbal al şedinţei de judecată

Procesul verbal al şedinţei de judecată reprezintă unul dintre cele mai importante documente
procesuale, care oglindeşte desfăşurarea şedinţei pas cu pas. Lipsa procesului verbal duce la
casarea hotărîrii.

Pentru fiecare şedinţă de judecată în primă instanţă şi instanţa de apel, precum şi pentru
fiecare act procedural săvîrşit în afara şedinţei se întocmeşte în mod obligatoriu un proces
verbal, care trebuie să cuprindă momentele esenţiale ale dezbaterilor judiciare sau ale
efectuării actului de procedură. Cerinţe de conţinut a procesul verbal:

 anul, luna, ziua şi locul desfăşurării şedinţei;

 ora începerii şi terminării şedinţei;
  denumirea instanţei şi componenţa completului de judecată şi numele grefierului de
şedinţă;
 cauza ce se examinează;
 menţiunea referitoare la participanţii şi persoanele auxiliare ale procesului care s-au
prezentat la şedinţă;
 orişice act procesual săvîrşit de către instanţă şi participanţii la proces în legătură cu
examinarea cauzei;
 data întocmirii definitive a procesului verbal.

Participanţii la proces au dreptul să ceară consemnarea în procesul verbal a împrejurărilor

considerate de ei ca esenţiale pentru soluşionarea pricinii, pot solicita instanţei să dea citire
unor părţi din procesul verbal.

Procesul verbal se întocmeşte de către grefier în variantă electronică şi trebuie să fie semnat
în cel mult 5 zile după terminarea şedinţei de judecată sau a doua zi de către grefier şi de
preşedintele şedinţei, care–i obligat să verifice corectitudinea întocmirii procesului verbal.
Toate modificările, rectificările şi completările trebuie să fie menţionate în procesul verbal şi
certificate sub semnătura preşedintelui şi grefierului.

Preşedintele şedinţei de judecată în decursul a 5 zile lucrătoare de la data semnării fixată

expres în procesul verbal, înştiinţează în scris participanţii la proces şi reprezentanţii lor
despre întocmirea şi semnarea procesului verbal şi asigură acestora posibilitatea de a lua
cunoştinţă de procesul verbal al şedinţei de judecată şi de a primi copii de pe acesta şi de pe
înregistrările audio/video ale şedinţei de judecată. În cazul şedinţelor închise, participanţii la
proces au doar dreptul să ia cunoştinţă de procesul verbal şi de înregistrările audio/video fără
însă a li se elibera copii.

Participanţii la proces au dreptul să ia cunoştinţă de procesul verbal şi în curs de 5 zile după

semnarea lui să prezinte în scris observaţiile lor asupra procesului verbal, indicînd
inexactităţile şi motivele pentru care îl consideră incomplet.

Observaţiile trebuie să fie examinate în curs de 5 zile din momentul prezentării lor, în urma
căreia instanţa dă o încheiere prin care confirmă justeţea lor sau le respinge total sau parţial.
Încheierea cît şi observaţiile depuse se anexează la dosar.

5. Formele trecerii procesului într-o altă şedinţă

Cursul normal al judecăţii poate fi influenţat de apariţia unor incidente procesuale, care ar
determina întreruperea şedinţei, amînarea sau suspendarea procesului.

Întreruperea procesului. În condiţiile în care şedinţa de judecată a fost deschisă şi examinarea

pricinii în fond a început, pot apărea incidente procesuale care fac imposibilă continuarea
examinării în aceeaşi zi şi determină întreruperea şedinţei de judecată cu posibilitatea
continuării acesteia la o altă dată şi oră, ce vor fi fixate de instanţa de judecată, în funcţie de
timpul necesar efectuării actului procedural. Întreruperea şedinţei de judecată se dispune
printr-o încheiere protocolară şi nu afectează integritatea procesului verbal.

Amînarea procesului. Amînarea procesului se dispune prin încheiere judecătorească care nu

poate fi atacată cu recurs. Amînarea procesului se admite în cazurile în care instanţa
judecătorească recunoaşte imposibilitatea soluţionării pricinii în şedinţa respectivă din cauza
neprezentării participantului la proces sau martorului, expertului, specialistului, interpretului,
fie din cauza intentării unei acţiuni reconvenţionale, necesităţii de a prezenta sau reclama
probe suplimentare, de a atrage în proces alte persoane sau de a efectua alte acte procedurale.

Suspendarea procesului. Prin suspendarea judecăţii se înţelege oprirea cursului acesteia

datorită unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor, cînd sunt în
imposibilitate fizică sau juridică de a se prezenta la judecată.

În cazurile suspendării procesului, circumstanţele care împiedică desfăşurarea şedinţei de

judecată nu pot fi înlăturate de către instanţă sau participanţi la proces şi nu se ştie cu
certitudine cînd acestea vor decădea. Prin urmare, termenele de suspendare nu sunt
determinate, ci determinabile.

Suspendarea obligatorie CP civilă:

 dacă a decedat partea sau intervenientul principal la proces (în situaţia cînd este posibilă
succesiunea în drepturi) sau cînd a încetat să existe persoana juridică, care era parte la
acest proces, acesta se suspendă pînă la determinarea succesorului în drepturi;
 dacă partea a pierdut capacitatea de exerciţiu pînă la numirea unui reprezentant pentru
persoana incapabilă. Se au în vedere cazurile cînd incapacitatea a fost stabilită prin
hotărîre judecătorească.
 dacă s-a dat delegaţie către o instanţă judecătorească străină, pînă la prezentarea de
către instanţa străină a delegaţiei de acordare a asistenţei juridice;
  dacă s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, procesul se suspendă pînă la data
adoptării de către Curtea Constituţională a hotărîrii pe marginea excepţiei de
neconstituţionalitate;
 a apărut un conflict de competenţă jurisdicţională
 părţile în litigiu au acceptat medierea.

Suspendarea procesului provoacă suspendarea curgerii tuturor termenelor de procedură,

precum şi încetarea temporară a actelor procedurale, cu excepţia celor de asigurare a acţiunii
şi probelor.

Suspendarea voluntară (facultativă) intervine datorită manifestării de voinţă a părţilor sau a

instanţei de judecată. Astfel CPC stipulează că, la cererea participanţilor la proces sau din
oficiu instanţa poate suspenda procesul în cazurile:

 cînd una din părţi sau intervenientul principal se află într-o unitate activă a Forţelor
Armate sau a altor trupe şi formaţiuni militare ale RM pînă la eliberarea din rîndurile
forţei armate.
 dacă partea se află într-o instituţie curativa profilactică, situaţie adeverită de instituţia
respectivă, pînă se va externa;
 cînd pîrîtul este căutat pînă la găsirea acestuia sau pînă la încetarea căutării;
 cînd s-a dat o delegaţie judiciară unei alte instanţe judecătoreşti din ţară pînă la
prezentarea delegaţiei;
 dacă a dispus organului de tutelă şi curatelă efectuarea unui control al condiţiilor de trai
ale adoptatorilor în pricinile de adopţie şi în alte pricini în care pot fi lezate drepturile şi
interesele copilului pînă la prezentarea raportului organului de tutelă şi curatelă;
 dacă au încetat împuternicirile tutorelui sau curatorului pînă la numirea altui
reprezentant legal.

După înlăturarea împrejurărilor care au provocat suspendarea, instanţa va dispune, la cererea

participanţilor la proces sau din oficiu reînceperea procesului.

6. Terminarea procesului fără adoptarea hotărîrii

Pe lîngă regula generală, legiuitorul mai prevede două modalităţi de terminare a procesului
fără adoptarea unei hotărîri şi anume:
  încetarea procesului
 scoaterea cererii de pe rol.

Încetarea procesului se înţelege terminarea lui fără adoptarea unei hotărîri privind fondul
cauzei şi fără posibilitatea de a înainta o nouă cerere de chemare în judecată între aceleaşi
părţi, cu privire la acelaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri.

Instanţa va dispune încetarea procesului în următoarelor cazuri:

 dacă pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă

 dacă într-un litigiu între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi avînd aceleaşi
temeiuri s-a dat o hotărîre rămasă irevocabilă încheiere prin care s-a întărit renunţarea
reclamantului la acţiune sau tranzacţia de împăcare a părţilor
 dacă în litigiul între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a
emis o hotărîre a judecăţii arbitrale care a devenit obligatorie pentru părţi, cu excepţia
cazului cînd instanţa refuză eliberarea titlului executoriu sau desfiinţează hotărîrea
arbitrală;
 dacă reclamantul a renunţat la acţiune sau părţile au încheiat o tranzacţie de împăcare ce
au fost admise de către instanţă;
 dacă reclamantului şi/sau pîrîtului îi lipseşte capacitatea de folosinţă;
 dacă după decesul părţii nu este posibilă succesiunea în drepturi;
 dacă cererea de chemare în judecată este depusă de un organ, o organizaţie sau o
persoană în vederea apărării drepturilor, libertăţilor sau intereselor legitime ale unei alte
persoane fără ca legea să le confere acest drept.

Depistînd unul din aceste temeiuri, instanţa de judecată va emite o încheiere de încetare a
procesului. În caz de încetare a procesului nu se mai poate face o nouă cerere de chemare în
judecată între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri.

Scoaterea cererii de pe rol reprezintă cea dea două modalitate de terminare a procesului fără
adoptarea unei hotărîri, dar cu rezervarea dreptului de a se adresa din nou cu asemenea cerere
instanţei judecătoreşti.

Pentru scoaterea cererii de pe rol servesc următoarele temeiuri:

 nu s-a respectat procedura prealabilă a cauzei, cînd aceasta este cerută de lege sau
contractul părţilor;
  cererea a fost depusă de către o persoană incapabilă, sau de către o persoană care nu are
împuterniciri de a duce procesul;
 dacă litigiul dintre aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri,
se află în curs de judecată la aceiaşi sau altă instanţă
 dacă părţile au încheiat un contract prin care litigiul urmează a fi soluţionat pe cale
arbitrală
 părţile citate legal nu s-au prezentat la şedinţa de judecată după a doua citare şi nici nu
au solicitat examinarea pricinii în absenţa lor
 în cazul neprezentării repetate reclamantului la şedinţa de judecată, dacă el nu a adus la
cunoştinţa instanţei motivele neprezentării sau dacă instanţa le consideră neîntemeiate
sau dacă el nu a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa şi pîrîtul nu solicită soluţionarea
pricinii în fond
 soţul a înaintat acţiune de divorţ, fără consimţămîntul soţiei în timpul sarcinii ei sau în
decursul unui an de la naşterea copilului, iar cererea de chemare în judecată nu i-a fost
restituită;
 persoana în ale cărei interese este pornit procesul nu susţine pretenţiile înaintate şi nu
solicită să intervină în proces ca reclamant;
 persoanele care au pornit procesul în apărarea drepturilor şi intereselor altor persoane au
renunţat la acţiune, iar reclamantul care a preluat acţiunea nu a plătit taxa de stat în
termen;
 instanţa a amînat sau a eşalonat plata taxei de stat, iar reclamantul nu a plătit-o în
termenul stabilit de instanţă;
 se constată un litigiu de drept ce ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti;

În cazul scoaterii cererii de pe rol, procesul se termină printr-o încheiere a instanţei, prin care
este obligată să arate cum urmează a fi înlăturate împrejurările ce împiedică examinarea
cauzei. După înlăturarea acestor împrejurări persoana interesată are dreptul să sesizeze
instanţa cu o nouă cerere de chemare în judecată în condiţii generale.

La cererea reclamantului sau a pîrîtului, instanţa poate anula încheierea privind scoaterea
cererii de pe rol, dacă aceştia depun probe care să confirme imposibilitatea prezentării lor în
şedinţă de judecată şi a înştiinţării instanţei. Cererea se depune în termen de 15 zile de la data
comunicării încheierii.