Cu inima în palmă

„Poate, cineva ne-a trimis cu un scop, sau poate,

Vom dispărea cu toții după un potop, că poate,

Cineva ne-a rezervat un alt loc, și poate ,

Acolo nu vom suferi deloc, dar poate că se poate,

Să putem fi aici frate pentru frate,

Să nu ne privăm între noi de libertate

Să începem altă viață, să uităm de păcate,

Să fim cu toții nou născuți ca-ntr-o maternitate!

Să nu discriminăm după culoarea pielii,

Să putem trăi în pace măcar câteva milenii

Să nu existe bătrâni uitați, nici copii abandonați,

Negri sau albi, ci numai frați!

Să nu întoarcem obrazul, dar nici să nu punem mân pe piatră,

Ce farmec ar mai avea viața dac-am ști ce ne-așteaptă?

Nu știu dacă suntem norocoși că existăm,

Dar știu c-avem totul dar nu conștientizăm!

Exact cum Zidul Berlinului a fost dărâmat ,

Să dărâmăm și noi zidurile ce ne despart,

Să ne bucurăm precum copiii-n curtea școlii,

De recreație, să renunțăm la orgolii.

Să fim o singură nație în locu-acesta sfânt,

Până la urmă suntem toți o apa și-un pământ,

Avem părinți de-ngrijit și copii de crescut,

Și-atâta timp cât sunt cu noi mă-ntreb ce ne-am putea dori mai mult.

Anii, vin dar se și duc,

La fel că banii, dar ei sunt doar un amănunt,

Te fac să vrei din ce în ce mai mult să le-auzi foșnetul,

Banii poate te hrănesc dar îți mănâncă sufletul!

În lumea asta ar fi bani suficienți pentru toți,

Dar lăcomia naște sărăcia ce provoacă morți

Să stârpim lăcomia, vindecăm orice rană,

Hai, vreau să vă văd cu inimă în palmă!”