0

Universitatea. Alexandru Ioan Cuza Iași

Facultatea. Istorie

Referat.

METODE MODERNE DE
PREDARE

Student.
Smaranda Chicu. Daniel Enachi Saviuc Pavăl.

Grupa.H.212.

2018.11.14.

1
 Metode moderne de predare

În școala tradițională informaționalul prima, asupra lui se îndrepta atenția, el fiind

centrul instruirii. În cadrul acestei paradigme se pornea de la informație în ipoteza implicită potrivit
căreia cel ce cunoaște informațiile poate automat opera cu ele la nivel satisfăcător. Această
concepție a generat pe alocuri performanțe înalte, dar la nivelul masei de elevi a generat eșecuri,
care au obligat sistemele de învățământ deschise să recurgă la reforme de mare amploare,
pretutindeni, ca de altfel și la noi în tară, epoca postindustrială are nevoie de mase mari de oameni
cu un nivel de pregătire care să permită utilizarea instrumentelor sofisticate ale noului mileniu, în
ciuda precarității condițiilor economice ale momentului.
Dezideratul care se impune a fi avut astăzi în vedere vizează inzestrarea elevului cu un
ansamblu structurat de competențe de tip funcțional. Aceasta înseamnă trecerea de la un
enciclopedism al cunoașterii, imposibil de atins în condițiile de astăzi, cănd multiplicarea
informațiilor se petrece cu o viteză extraordinară, la o cultura a acțiunii contextualizate, care
presupune aplicarea optimă a unor tehnici și strategii adecvate.
Prin comparație, se vor expune mai jos caracteristicile formării elevului în școală,
confruntând perspectiva tradițională cu cea modernă de predare.
Din perspectivă tradițională:
-Profesorul transmite cunoştinţe elevilor pasivi;
-Accentul este pus pe fapte şi pe obţinerea răspunsului corect prin obținerea de răspunsuri
limitate la probleme limitate şi pe îndeplinirea unei sarcini prescrise;
-Ceea ce este învăţat este lipsit de context semnificativ ;
Din perspectivă modernă:
-Sub supravegherea profesorului, elevii îşi asumă responsabilitatea propriei învăţări,
dezvoltându-şi pe parcursul acestui proces competenţe metacognitive şi autoevaluative (competenţe
de educaţie permanentă) ;
-Accentul este pus pe modalităţi alternative pentru încadrarea diferitelor aspecte şi
rezolvarea de probleme;
-Sunt introduse idei, principii,fapte care sunt folosite şi înţelese într-un context semnificativ;
Din expunerea de mai sus reiese clar faptul ca elevul este mult avantajat dacă dispune
de metode moderne de predare, având în vedere faptul că școala îl formează pentru viață, eventual
pentru un viitor loc de muncă. Elevul se adaptează unor anumite cerințe, iar dacă el a fost format

2
prin metode tradiționale, cu greu s-ar acomoda într-un loc de muncă unde cerințele sunt de tip
modern.
Cercetări efectuate în ultimii ani arată că pasivitatea din clasă (înţeleasă ca rezultat al
predării tradiţionale, în care profesorul ţine o prelegere, eventual face o demonstraţie, iar elevii îl
urmăresc) nu produce învăţare decât în foarte mică măsură. Iată câteva rezultate ale acestor studii:
- Elevii sunt atenţi numai 40% din timpul afectat prelegerii (Pollio, 1984);
- Elevii reţin 70% din conţinuturile prezentate în primele 10% şi numai 20% din cele
prezentate în ultimele 10 minute ale prelegerii. (McKeachie, 1986);
- Elevii care au urmat un curs introductiv de psihologie bazat pe prelegere au demonstrat ca
ştiu numai 8% mai mult decât elevii din clasa de control care NU au făcut cursul deloc! (Rickard et
al., 1988);
- Un studiu mai recent vizând implicaţiile predării centrate pe discursul magistral (Johnson,
Johnson, Smith, 1991) relevă că:
◦ atenţia elevilor descreşte cu fiecare minut care trece pe parcursul prelegerii,
◦ prelegerea se potriveşte numai celor care învaţă eficient prin canal auditiv,
◦ prelegerea promovează învăţarea de nivel inferior a informaţiilor factuale,
◦ prelegerea presupune că toţi elevii au nevoie de aceleaşi informaţii în acelaşi ritm
◦ elevilor nu le place să fie supuşi unei prelegeri,
Când învăţarea este “pasivă”, creierul nu “salvează” ceea ce a fost prezentat! Prin urmare,
deducem urmatoarele:
• Învaţarea presupune înţelegerea, iar aceasta înseamnă mai mult decât
cunoaşterea faptelor;
• Elevii construiesc cunoaşterea şi înţelegerea pe baza a ceea ce deja cunosc şi/sau cred;
• Elevii formulează noile cunoştinţe prin modificarea şi rafinarea conceptelor lor curente şi
prin adăugarea de noi concepte la ceea ce cunosc deja;
• Învăţarea este mediată de mediul social în care elevii interacţionează unii cu alţii;
• Învăţarea eficientă necesită preluarea de către elevi a controlului asupra propriei învăţări;
• Transferul, respectiv capacitatea de a aplica cunoştinţe în situaţii noi este afectat de gradul
în care elevii învaţă-pentru-înţelegere (şi învaţă-cu- înţelegere!).
Dintre metodele moderne de predare, enumerăm:
Brainstorming-ul (sau asaltul de idei):
- reprezintă formularea a cât mai multor idei – oricât de fanteziste ar putea părea acestea - ca
răspuns la o situaţie enunţată, după principiul cantitatea generează calitatea. Conform acestui
principiu, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară:
o productivitate creativă cât mai mare.

3
 O asemenea activitate presupune o serie de avantaje:
- participarea activă a tuturor participanţilor;
- dezvoltarea capacităţii de a trăi anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii privind
alegerea soluţiei optime;
- exprimarea personalităţii;
- eliberarea de prejudecăţi ;
- exersarea creativităţii şi a unor atitudini deschise la nivelul grupului ;
- dezvoltarea relaţiilor interpersonale, prin valorizarea ideilor fiecăruia (şi, în consecinţă,
prin înţelegerea calităţilor celor din jur);
- realizarea unei ambianţe pline de prospeţime şi de emulaţie.
Jurnalul cu dublă intrare:
Aceasta este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură strânsă între text şi propria lor
curiozitate şi experienţă. Acest jurnal este deosebit de util în situaţii în care elevii au de citit texte
mai lungi, în afara clasei.
Pentru a face un asemenea jurnal, elevii trebuie să împartă o pagină în două, trăgând pe
mijloc o linie verticală. În partea stângă li se va cere să noteze un pasaj sau o imagine din text care
ia impresionat în mod deosebit pentru că le-a amintit de o experienţă personală, pentru că i-a
surprins, pentru că nu sunt de acord cu autorul, sau pentru că o consideră relevantă pentru stilul sau
tehnica autorului. În partea dreaptă li se va cere să comenteze acel pasaj: de ce l-au notat? La ce i-a
făcut să se gândească? Ce întrebare au în legătură cu acel fragment? Ce i-a făcut să-l noteze? De ce
i-a intrigat? Pe măsura ce citesc, elevii se opresc din lectură şi notează în jurnal. Unii profesori cer
un număr minim de fragmente comentate, în funcţie de dimensiunile textului. După ce elevii au
realizat lectura textului, jurnalul poate fi util în faza de reflecţie, dacă profesorul revine la text,
cerându-le elevilor să spună ce comentarii au făcut în legătură cu pasaje diverse. Şi profesorul ar
trebui să fi făcut comentarii, pentru a atrage atenţia asupra unor părţi din text pe care ţine neapărat
să le discute cu elevii.
Sistemul interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi gândirii” (SINELG):
-este o modalitate de codificare a textului care permite celui care învaţă să citească şi să
înţeleagă în mod activ şi pragmatic un anumit conţinut. Ca metodă este tipică pentru etapa de
realizare a sensului (învăţare, comprehensiune). Cunoştinţele anterioare ale elevilor evidenţiate prin
activităţi specifice de evocare se folosesc ca bază de plecare pentru lectura / ascultarea textului.
SINELG presupune următoarele etape:
În timpul lecturii elevii marchează în text (sau notează pe hârtie în timpul prelegerii):
- cunoştinţele confirmate de text,
- cunoştinţele infirmate / contrazise de text,

4
 - cunoştinţele noi, neîntâlnite până acum,
- cunoştinţele incerte, confuze, care merită să fie cercetate,
După lectură, informaţiile se trec într-un tabel;
Informaţiile obţinute individual se discută în perechi / grupuri etc., apoi se comunică de
către perechi / grupuri, profesorului care le centralizează într-un tabel similar la tablă.
Cunoştinţele incerte pot rămâne ca temă de cercetare pentru lecţiile următoare.
Eseul de cinci minute:
- este o modalitate eficientă de a încheia ora, pentru a-i ajuta pe elevi să-şi adune ideile
legate de tema lecţiei şi pentru a-i da profesorului o idee mai clară despre ceea ce s-a întâmplat, în
plan intelectual, în acea oră. Acest eseu le cere elevilor două lucruri: să scrie un lucru pe care l-au
învăţat din lecţia respectivă şi să formuleze o întrebare pe care o mai au în legătura cu aceasta.
Profesorul strânge eseurile de îndată ce elevii le-au terminat de scris şi le foloseşte pentru a-
şi planifica la aceeaşi clasă lecţia următoare.
Ciorchinele:
-este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei şi
care presupune următoarele etape:
1. Se scrie un cuvânt / temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a foii de hârtie;
2. Se notează toate ideile, sintagmele sau cunoştinţele care vă vin în minte în legătură cu
tema respectivă în jurul acestuia, trăgându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial;
3. Pe măsură ce se scriu cuvinte, idei noi, se trag linii între toate ideile care par a fi
conectate;
4. Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp
acordată;
Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în perechi. În acest fel se
îmbogăţesc şi se sintetizează cunoştinţele. Rezultatele grupurilor se comunică profesorului care le
notează la tablă într-un ciorchine fără a le comenta sau judeca.
În etapa finală a lecţiei , ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se anumite concepte
supraordonate găsite de elevi sau de profesor.
Turul galeriei:
Ea presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de grupuri de
elevi.
1. În grupuri de trei sau patru, elevii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa
într-un produs (o diagramă, de exemplu), pe cât posibil pretându-se la abordări variate;
2. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei;

5
 3. La semnalul profesorului, grupurile se rotesc prin clasă, pentru a examina şi a discuta
fiecare produs. Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile expuse;
4. După turul galeriei, grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu
celelalte şi citesc comentariile făcute pe produsul lor;
Cubul:
-metoda presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective,
permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme,
Sunt recomandate următoarele etape:
-Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează,
asociază, aplică, argumentează,
- Anunţarea temei, subiectului pus în discuţie,
- Impărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de
pe una dintre feţele cubului :
o Descrie: culorile, formele, mărimile etc,
o Compară: ce este asemănător? Ce este diferit?
o Analizează: spune din ce este făcut, din ce se compune,
o Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?
o Aplică: ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită?
o Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul
afirmaţiei tale.
- Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe;
-Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei.
Bulgărele de zăpadă:
-metoda presupune reducerea numărului de elemente, aspecte, faţete ale unei
probleme/situaţii pentru focalizarea asupra celor esenţiale.
Se recomandă următoarele etape:
• Împărţiţi grupul în echipe de 7-8 persoane,
• Enunţaţi tema,
• Fiecare membru notează pe un post-it ideea sa şi o pune pe centrul mesei,
• Fiecare membru citeşte toate ideile şi le ierarhizează (1-8). Se vor reţine primele 2-3,
• Se reuneşte tot grupul cu cele 2 idei de la fiecare şi se repetă algoritmul, astfel se vor
reţine doar ideile/aspectele pe care tot grupul le consideră relevante.
Mozaicul:
-presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de
către fiecare membru al grupului unui alt grup:

6
 Ca toate celelalte metode de învăţare prin cooperare şi aceasta presupune următoarele
avantaje:
- stimularea încrederii în sine a elevilor,
- dezvoltarea abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului,
- dezvoltarea gândirii logice, critice şi independente,
- dezvoltarea răspunderii individuale şi de grup,
- optimizarea învăţării prin predarea achiziţiilor altcuiva.
Organizatorul graphic:
-presupune esenţializarea unui material informativ care urmează să fie exprimat sau scris,
prin schematizarea, sistematizarea şi vizualizarea ideilor,
Prin intermediul organizatorului, se obţin:
- eliminarea redundanţei din informaţie;
- structurarea informaţiei;
- reprezentarea vizuală a unor noţiuni, fenomene, concept.
Organizatorul grafic poate fi structurat pe cinci domenii:
- comparaţia,
- descrierea,
- structurarea pe secvenţe,
- relaţia cauză-efect,
- detectarea problemei şi găsirea soluţiei.
Invăţarea prin descoperire:
Apărută ca o reacţie împotriva excesului folosirii metodelor verbale, învăţarea prin
descoperire este o metodă specifică istoriei. Ea se bazează pe investigarea proprie a elevului, cu
scopul de a dobândi, prin activitate independentă dirijată, cunoştinţe noi din diferite surse de
informaţii şi de a învăţa deprinderi, priceperi, capacităţi.
Pus în contact direct cu izvoarele istorice, cu manualul, cu diverse surse de informaţie,
elevul descoperă faptele, fenomenle, procesele istorice, pe cât posibil, prin forţele sale personale.
Acest mod de învăţare a istoriei este fundamentat pe ideea de efort propriu. Învăţarea este astfel
temeinică pentru că elevul a sesizat organizarea faptelor istorice, el a văzut relaţiile dintre ele, el a
înţeles cauza fenomenelor şi a legat informaţiile descoperite de cunoştinţele sale dobândite anterior.
Aparent independentă, învăţarea prin descoperire este dirijată: profesorul de istorie este
acela care precizează sarcinile de învăţare, organizează cadrul cercetării, supraveghează şi apreciază
rezultatele investigaţiei, rezumă principalul fond de idei ce decurg din descoperirile elevilor.
Profesorul organizează munca elevilor de la o dirijare foarte strânsă în primele clase până la
independenţă deplină în ultimele clase.

7
 Folosirea corectă a învăţării prin descoprire impune rezolvarea următoarelor operaţii:
a) selectarea noţiunilor, faptelor, fenomenelor, proceselor istorice care urmează a fi
descoperite de elevi în funcţie de obiectivele educaţionale, în concordanţă cu conţinutul de idei al
lecţiei, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor şi de cerinţele programei de istorie;
b) formularea clară, concisă a sarcinilor;
c) stabilirea timpului de efectuare a sarcinilor de rezolvare;
d) distribuirea la elevi a surselor de investigaţie sau indicarea secvenţelor sau lecţiei din
manual necesare descoperirii;
e) desfăşurarea activităţii elevilor de descoperire ( individuală sau pe grupe );
f) îndrumarea, când este solicitat profesorul;
g) confruntarea şi evaluarea cunoştinţelor descoperite;
h) valorificarea investigaţiei prin integrarea informaţiilor descoperite de elevi în fondul
general de cunoştinţe al lecţiei şi al temei;
Învăţarea prin descoperire se bazează pe învăţarea lecţiei din carte, pe cercetarea
izvoarelor istorice sau altor surse şi acţionează prin procedee ca: cercetează, descoperă, vezi, învaţă,
înţelege, precizează etc.
Cercetarea documentelor istorice oferă posibilitatea cunoaşterii trecutului istoric prin
activitatea directă a elevilor de cercetare, de sistematizare, de sesizare a unor cauze ale
evenimentelor istorice.
Tipuri de descoperire:
a) descoperirea inductivă;
b) descoperirea deductivă;
c) descoperirea prin analogie;
Exemplu: folosirea surselor istorice scrise si vizuale în cadrul lecției ,,Regimuri politice
totalitare în perioada postbelica. (clasa a X-a).
D E CE A TRIUMFAT COMUNISMUL?
I. ,,Este cunoscuta confidența pe care Stalin i-a facut-o lui Tito: acest război nu seamănă cu
cel din trecut, cine ocupa un teritoriu își impune propriul sistem social, atât de departe cât poate
avansa armata sa. Ori începând din 1944, Armata Roșie avansează mereu.’’
(J. Fr. Soulet, Istoria comparată a statelor comuniste.)
1. Menționați, pe baza documentului, instrumentul prin intermediul căruia URSS își poate
impune propriul său model politic.
2. Prin ce state avansează Armata Roșie spre Germania ?

8
 II. ,, Daca ideologia comunistă avea mulți adepți, acest lucru nu se datora numai răsunetului
universal al mesajului său, dar și faptului că imediat după război, ea părea să fi fost deplin încarnată
într-o țară – URSS, al cărei prestigiu se afla la apogeu.’’
(J. Fr. Soulet, Istoria comparata a statelor comuniste.)
1. Menționați două victorii răsunătoare ale Armatei Roșii , din timpul celui de-al doilea
război mondial.
2. Identificați un factor care a contribuit la extinderea comunismului.
III. Acordul de la Moscova – 9 oct. 1944
URSS Aliați
ROMÂNIA 90% 10%
GRECIA 10% 90%
UNGARIA 50% 50%
IUGOSLAVIA 50% 50%
BULGARIA 75% 25%

TRĂSĂTURI ALE REGIMURILOR COMUNISTE

I.,,Toți conducătorii naționali (Gotwald, Rakosi, Hodja.) devin eroi ale căror fapte – din
timpul luării puterii, apoi după perioada când s-au aflat la conducerea partidului, sunt celebrate
mereu, unii fiind chiar zeificați. Atașamentul față de Stalin este, după cum se știe, cu totul
extraordinar’’.
(J. Fr. Soulet, Istoria comparata a statelor comuniste.)
1. Ce trasatura a comunismului este evidențiată de acest document?
2. Transcrieți din text termenii care ilustrează această trasătură.
II. ,,Moartea OMULUI VECHI, era unul din aspectele proiectului mareț al liderilor
comuniști, de la Lenin la Hodja, de la Mao la Pol Poth – nașterea OMULUI NOU avea să
mobilizeze și mai multe energii și mijloace’’.
(J. Fr. Soulet, Istoria comparată a statelor comuniste.)
1. Identificati în document, care este scopul suprem al comunismului.
,,Nu pot să nu recunosc – își amintește Nino Katerli, scriitoare sovietică născută în 1934 –
ca, în ciuda disciplinei și supunerii mele exemplare, anii copilăriei și ai tinereții mele au fost
dominați de sentimentul fricii. Mi-era frică de o razie, frica de a fi arestată, frica de a deveni
dușman al poporului’’.
(J. Fr. Soulet, Istoria comparată a statelor comuniste.)
1. Ce metode de dezagregare a societății civile evoca documentul?
2. Aduceți argumente în favoarea terorii staliniste.
3. Dati exemple de închisori comuniste din Romania.
III. Extrase din Raportul secret al lui Hrușciov – Congresul al XX-lea al PCUS:

9
 ,,Stalin a fost la originea conceptului de dușman al poporului. termenul a făcut posibilă
utilizarea celei mai sălbatice represiuni.
În martie 1944, toți cecenii și toți ingușii au fost deportați, iar Republica Ceceno – Ingușă
lichidată.
Tovarașii, cultul personalității a atins proporții atât de monstruoase, mai ales datorită
faptului că Stalin însuși, utilizând toate metodele posibile, a încurajat proslăvirea propriei sale
persoane...’’
1. Care este atitudinea lui Hrusciov față de politica stalinistă?
2. Ce trăsături ale politicii staliniste sunt condamnate de Hrusciov?
IV.,,Sub Deng poți să fi critic, reformele post – maoiste au favorizat economia, dar nici
polliticul nu a fost dat uitarii’’.
(J. Fr. Soulet, Istoria comparata a statelor comuniste.)
1. Ce trasaturi ale regimului Deng Xiao Ping puteți evidenția pe baza documentului?
2. Care este în prezent regimul politic din China? Care este sistemul economic din China, în
prezent?
Soarele ideilor
Soarele ideilor este o metodă, relativ simplă, care se poate aplica la lecția ,,Regimuri
totalitare în perioada interbelică’’(clasa aX-a),pentru a evidenția trăsăturile fascismului, nazismului
sau comunismului.

Comunism
Nazism

- partid unic - partid unic

10
 - cultul personalității - cultul personalității
- lichidarea opozanților - lichidarea opozanților
- încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești - încălcarea drepturilor și
libertăților cetățenesti
- rasism, antisemitism - crearea ,,omului nou’’
- crearea ,,omului nou’’ - industrializare forțată
- naționalism - colectivizare
- planificare economică - planificare economică
Diagrama Venn
Această metodă poate fi folasită pentru a evidenția trăsături comune și deosebiri între două
probleme care sunt studiate de către elevi. La lecția Renașterea artistică, studiată în clasa a IX-a,
poate fi utilizată diagrama Venn, pentru a demonstra că arta Renașterii a însemnat reîntoarcerea la
valorile culturale ale antichității greco – romane.
Atelierul de scriere:
Atelierul de scriere este o metodă pentru stimularea creativităţii şi imaginaţiei elevilor.
Avantajele sunt numeroase şi vizează formarea unor competenţe specifice precum:
înţelegerea aprofundată a unui context istoric prin stimularea creativităţii şi imaginaţiei elevilor,
exprimarea de opinii utilizând limbajul istoric, construirea de afirmaţii pe baza surselor şi
formularea de concluzii relative la sursele istorice, descoperirea în sursele de informare a
perspectivelor multiple asupra evenimentelor şi proceselor istorice, exprimarea de opinii despre
personaje şi evenimente istorice. Elevii îşi dezvoltă gândirea critică, ceea ce este important din
punctul de vedere al unei societăţi deschise.
În acelaşi timp, atelierele de scriere pot reprezenta nu numai un mijloc util de învăţare, dar şi
o metodă atractivă şi interesantă care poate stimula curiozitatea elevilor pentru studiul istoriei.
Exemplu: Sunteţi soldat în Primul Război Mondial şi veţi redacta o scrisoare către iubita
voastră, pornind de la documentele pe care le aveți la dispoziție.
Jurnalul de bord al lui Vasco da Gama.
 Sunteţi un membru din echipajul lui Vasco da Gama.
 Pe baza surselor de care dispuneti şi a altor cunoştinţe realizaţi un jurnal de
bord de circa 10–15 rânduri în care să prezentaţi: personalitatea comandantului, calităţile
sale fizice şi psihice, ruta parcursă, viaţa la bordul navelor.
Jocul de rol:
etape: identificarea unei situaţii care se pretează la simulare prin jocul de rol, modelarea
situaţiei şi proiectarea scenariului jocul de rol se poate desfăşura în mai multe moduri, fie ca o
povestire ( naratorul povesteşte desfăşurarea acţiunii şi diferite personaje o interpretează ) sau ca o
scenetă ( personajele interacţionează, inventând dialogul odată cu derularea acţiunii ), alegerea
elevilor care vor interpreta diverse roluri, distribuirea rolurilor şi instruirea elevilor, învăţarea

11
individuală a rolurilor, amenajarea spaţiului, interpretarea rolurilor, dezbaterea rolurilor; analiza şi
evaluarea jocului de rol se face cu toţi elevii din clasă.
Exemplu:
Cei patru mari şi tratatul de la Versailles.
Elevii sunt împărţiţi în grupe de câte patru, fiecare fiind unul dintre „Cei Patru Mari”: W.
Wilson, Georges Clemenceau, George David Lloyd, Orlando. Fiecare grupă va imagina un dialog
între cei patru făuritori ai păcii. Fiecare elev trebuie să intre în pielea personajului interpretat şi să
acţioneze conform părerilor acestuia. În funcţie de numărul elevilor dintr-o clasă, poate fi introdus
şi un al cincilea personaj: naratorul. Fiecare grupă va prezenta dialogul în faţa clasei.
METODE DE FIXARE, CONSOLIDARE ŞI EVALUARE,
DIAGRAMA CAUZELOR ŞI A EFECTULUI.
Noţiuni teoretice:
Constituirea digramei cauzelor şi a efectului oferă posibilitatea punerii în evidenţă a
izvoarelor unei probleme, unui eveniment sau unui rezultat. Diagramele sunt folosite de grup ca un
proces creativ de generare şi organizare a cauzelor majore (principale) şi minore (secundare) ale
unui efect.
Diagrama cauză – efect oferă posibilitatea de a evidenţia cauza şi efectul unor procese,
evenimente, fenomene, probleme etc. şi are ca obiectiv stimularea imaginaţiei elevilor pentru
rezolvarea problemei analizate din mai multe perspective.
Regulile de organizare şi etapele de realizare a diagramei cauzelor şi a efectului sunt
următoarele:
1. Se împarte clasa în echipe de lucru;
2. Se stabileşte problema de discutat care este rezultatul unei întâmplări sau unui evemiment
deosebit – efectul. Fiecare grup are de analizat câte un efect;
3. Are loc dezbaterea în fiecare grup pentru a descoperi cauzele care au condus la efectul
discutat. Înregistrarea cauzelor se face pe hârtie sau pe tablă;
4. Construirea diagramei cauzelor şi a efectului astfel: − pe axa principală a diagramei se
trece efectul; − pe ramurile axei principale se trec cauzele majore (principale) ale efectului,
corespunzând celor şase întrebări: CÂND?, UNDE?, CINE?, DE CE?, CE?, CUM? (s-a întâmplat)
− cauzele minore (secundare) ce decurg din cele principale se trec pe câte o ramură mai mică ce se
deduce din cea a cauzei majore;
5. Etapa examinării listei de cauze generate de fiecare grup: − examinarea paternurilor; −
evaluarea modului în care s-a făcut distincţie între cauzele majore şi cele minore şi a plasării lor
corecte în diagramă, cele majore pe ramurile principale, cele minore pe cele secundare, relaţionând
şi/sau decurgând din acestea; − evaluarea diagramelor fiecărui grup şi discutarea lor;

12
 6. Stabilirea concluziilor şi a importanţei cauzelor majore. Diagramele pot fi folosite de
asemenea, pentru a exersa capacitatea de a răspunde la întrebări legate de anumite probleme aflate
în discuţie.
Avantaje:
 Este un instrument folositor atunci când scopul activităţii grupului este să se ajungă
la rădăcina elementelor care au determinat apariţia unui fapt;
 Participanţii sunt solicitaţi să facă distincţii între cauzele şi simptomele unui rezultat,
unei probleme sau unui eveniment;
 Activizarea tuturor participanţilor antrenaţi în acest joc în care se îmbină cooperarea
din interiorul grupului cu competiţia dintre echipe;
Dezavantaj:
 Modul pretenţios de realizare a diagramei (dar acest fapt poate fi suplinit prin
exerciţiu).

TEHNICA LOTUS (FLOAREA DE NUFĂR)

Noţiuni teoretice:
Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de la
o temă centrală. Problema sau tema centrală determină cele opt idei secundare care se construiesc în
jurul celei principale, asemenea petalelor florii de nufăr. Cele opt idei secundare sunt trecute în jurul
temei centrale, urmând ca apoi ele să devină la rândul lor teme principale, pentru alte opt flori de
nufăr. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi alte opt noi idei secundare. Astfel,
pornind de la o temă centrală, sunt generate noi teme de studiu pentru care se vor dezvolta
conexiuni noi şi concepte noi.
Etapele tehnicii florii de nufăr:
1. Construirea diagramei, conform figurii prezentate;
2. Scrierea temei centrale în centrul diagramei;
3. Participanţii se gândesc la ideile sau aplicaţiile legate de tema centrală.
Acestea se trec în cele opt “petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală, de la A la H, în
sensul acelor de ceasornic;
4. Folosirea celor opt idei deduse, drept noi teme centrale pentru celelalte opt
cadrane (“flori de nufăr”);
5. Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele opt noi teme centrale şi
consemnarea lor în diagramă. Se completează în acest mod cât mai multe cadrane (“flori de
nufăr”);
6. Etapa evaluării ideilor. Se analizează diagramele şi se apreciază rezultatele
din punct de vedere calitativ şi cantitativ. Ideile emise se pot folosi ca sursă de noi aplicaţii
şi teme de studiu în lecţiile viitoare.
Avantaje:
 Poate fi aplicată cu succes atât la şcolarii mici cât şi la adolescenţi şi la adulţi;
 Este compatibilă cu multe domenii de activitate;
13
  Este un mijloc de activizare a energiilor, capacităţilor şi structurilor cognitive
la diferite obiecte de învăţământ;
 Permite evaluarea ideilor cu privire la stimularea şi dezvoltarea potenţialului
creative;
 Posibilitatea decorării sălii de clasă cu desenele elevilor;
 Posibilitatea rearanjării clasei, în sensul că fiecare grup poate ocupa locul
unei petale de nufăr în jurul temei central;
 Se poate aplica în grup sau individual;
 Este o modalitate de lucru în grup cu mari valenţe formativ – educative.
METODA „ORGANIZATORUL GRAFIC (OG)
Noţiuni teoretice:
Organizatorul grafic, ca metodă de învăţare activă, facilitează esenţializarea unui
material informativ care urmează să fie exprimat sau scris, schematizând ideea/ideile. Pe de altă
parte, se poate afirma că „organizatorul grafic” este pentru profesor şi/sau pentru elevi o grilă de
sistematizare a noţiunilor, o gândire vizualizată prin reprezentare grafică a unui material.
Metoda aceasta ajută: Elevii – să poată face o corelare între ceea ce ştiu şi ceea ce urmează
să înveţe sau la ceea ce vor trebui să răspundă şi Profesorii – să stabilească obiectivele lecţiei, să
conştientizeze mai bine ceea ce vor preda şi ceea ce vor să evalueze, să descopere punctele tari şi
slabe ale elevilor pentru a le oferi sprijin.
Se poate utiliza pentru prezentarea structurată a informaţiei în cinci moduri comparativ,
descriptiv, secvenţial, de tipul cauză – efect, problematizat.
Există mai multe tehnici de organizare grafică: tabelul consecinţelor, tabelul comparativ,
tabelul conceptelor, friza cronologică, diagrama Venn, diagrama cauzelor şi a efectului (fishbone
map – scheletul de peşte), diagrama Spider Map (pânza de paianjen), hexagonul, ciorchinele,
tabelul „T”, lanţul evenimentelor, bula dublă, harta evenimentului, network tree.
DIAGRAMA SPIDER MAP ( Pânza de paianjen ) este un organizator grafic care poate fi
utilizat pentru a investiga şi a enumera diferite aspecte ale unui subiect, ajutând elevul să-şi
organizeze şi să-şi sintetizeze ideile. Diagrama seamănă cu o pânză de paianjen, astfel explicându-
se numele dat. Are ca principal dezavantaj dificultatea realizării grafice.
DIAGRAMA VENN este o metodă grafică folosită pentru a compara procese, evenimente,
noţiuni istorice, personalităţi. Diagrama este formată din două cercuri care se suprapun parţial. În
zona care se suprapune se notează asemănările. Elevii pot lucra individual, în pereche sau în echipă
( învaţă prin colaborare).
HEXAGONUL este un organizator grafic utilizat în situaţiile de învăţare care implică şase
aspecte diferite ale unei probleme/subiect/temă. Este o strategie flexibilă, putând fi utilizată frontal,
individual sau în perechi. Pe parcursul activităţii se răspunde la şase întrebări: Cum?, Când?, Unde?,
Care?, De ce?, Ce?.
TABELUL T este un organizator grafic al relaţiilor binare (da/nu, pentru/contra,
avantaje/dezavantaje). Tabelul T este un organizator grafic uşor de utilizat în lecţii şi care are
eficienţă mare. Poate fi realizat individual sau în perechi. Produsele elevilor pot fi afişate şi se

14
poartă discuţii pe marginea lor. Împreună cu elevii, profesorul analizează lista de argumente şi
concluzionează. Poate fi realizat un „tabel al clasei”. Pentru completarea tabelului elevii pot primi
materiale ajutătoare. Această metodă contribuie la dezvoltarea capacităţii de argumentare pe baza
analizei informaţiilor, la formarea unor valori şi atitudini democratice.
FISHBONE MAP sau HERRINGBONE MAP este un organizator grafic care este utilizat
pentru a explora mai multe aspecte sau efectele unui subiect mai complex, ajutând elevul să
organizeze informaţiile.
Principalele avantaje ale acestei metode sunt:
-exersează capacitatea de a răspunde la întrebări legate de anumite probleme aflate în
discuţie;
 subliniază relaţia dintre efectul dat şi cauzele care l-au determinat;
 realizează o distincţie între cauzele şi simptomele unui rezultat, unei
probleme, unui eveniment;
 sintetizează informaţiile într-un mod vizual.
CIORCHINELE:
Metoda ciorchinelui reprezintă modelul sau ansamblul organizat al procedeelor sau
modurilor de realizare practică a operaţiilor care stau la baza acţiunilor parcurse în comun de
profesori şi elevi şi care conduc în mod planificat şi eficace la realizarea scopurilor propuse.

Este o tehnică menită să încurajeze elevii să gândească liber şi să stimuleze conexiunile de

idei. Este o modalitate de a realiza asociaţii de idei sau de a oferi noi sensuri ideilor însuşite
anterior. Este o tehnică de căutare a drumului spre propriile cunoştinţe evidenţiind propria
înţelegere a unui conţinut.

Etapele metodei:
1. Pe mijlocul foii se scrie un cuvânt sau o propoziţie (nucleu);
2. Elevii sunt invitaţi să scrie cuvinte sau sintagme care le vin în minte în
legătură cu tema propusă;
3. Cuvintele sau ideile vor fi legate prin linii de noţiunea central;
4. Elevii lucrează în grupe;
5. Fiecare grupă prezintă “ciorchina” proprie;
6. Se analizează fiecare “ciorchină” şi se efectuează una comună pe tablă
dirijată de professor;
7. După rezolvarea sarcinii de lucru, elevii vor folosi noţiunile şi legăturile
create pentru a dezvolta idei despre conceptul propus.
Prin acest exerciţiu se încurajează participarea întregii clase. Poate fi folosit cu succes la
evaluarea unei unităţi de conţinut dar şi pe parcursul predării, făcându-se apel la cunoştinţele
dobândite de elevi.
Este o metodă antrenantă care dă posibilitatea fiecărui elev să participe individual, în perechi
sau în grup. Solicită gândirea copiilor, deoarece ei trebuie să treacă în revistă toate cunoştinţele lor

15
în legătură cu un termen – nucleu, reprezentativ pentru lecţie, în jurul căruia se leagă toate
cunoştinţele lor. Se scrie un cuvânt/tema în mijlocul tablei. Se cere elevilor să noteze toate
ideile/sintagmele care le vin în minte legate de cuvânt/tema şi se trasează linii între acestea şi
cuvântul/tema iniţială.
Ciorchinele este o metodă care se poate aplica în etapa de evocare sau reflecţie, în
realizarea sensului şi în evaluare. Se poate folosi metoda ciorchinelui şi în secvenţe de recapitulare a
noţiunilor teoretice. Prin întrebări, cadrul didactic dirijează gândirea elevilor, notează şi
schematizează cunoştinţele teoretice. Avantaje:
 Nu se critică ideile propuse,
 Stimulează conexiunile dintre idei,
 Iese în evidenţă modul propriu de a înţelege o temă anume,
 Realizează asociaţii noi de idei sau relevă noi sensuri ale ideilor,
 Caută căi de acces spre propriile cunoştinţe,
 Poate fi utilizată ca metodă liberă sau cu indicare prealabilă a categoriilor de
informaţii aşteptate de la elevi,
 Prin acest exerciţiu se încurajează participarea întregii clase. Poate fi folosit cu
succes la evaluarea unei unităţi de conţinut dar şi pe parcursul predării, făcându-se apel la
cunoştinţele dobândite de elevi.

Bibliografie:

1. Ioan Cerghit, Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006.

2. Anca, Munteanu, Incursiuni în creatologie, Editura Augusta, Timișoara, 1994.
16
 3.Iuliana-Minidora Gereb, Dezvoltarea gândirii critice prin metode didactice tradiționale și
moderne.Editura Pim, Iași, 2017.
4. O. Păcurari (coord) Învăţarea activă, Ghid pentru formatori, MEC-CNPP, 2001.
5. O.Păcurari (coord) – Strategii didactice inovative, Ed. Sigma, 2003.
6. C. Cucoș, Psihopedagogie, Editura Polirom, Iași, 1998.
7. C.L. Oprea, Strategii didactice interactive, Editura Didactică și pedagogică, R.A.,
București, 2006.
8. S.Panțuru, Instruirea în spiritul strategiei dezvoltării gândirii critice, Editura Psihomedia,
Sibiu, 2003.
9. I.O. Pânișoară, Comunicarea eficientă. Metode de interacțiune educațională, Editura
Polirom Iași, 2004.
10. M. Roco, Creativitate și inteligență emoțională, Editura Polirom, Iași, 2004.

17