Managementul emotiilor

În acest context s-a pus problema unor concepte ca inteligenţă emoţională, competenţă emoţională,
managementul emoţiilor. Cercetătorii au investigat acest fenomen şi au dezvăluit legăturile sale strânse cu
alte fenomene: conducere, performanţa în grup, performanţa individuală, adaptarea la schimbări, schimbări
sociale interpersonale.

Termenul de ,,inteligenţă emoţională’’ a fost formulat pentru prima dată într- o teză de doctorat, în S.U.A.,
în 1985.Wayne Leon Payne considera acest tip de inteligenţă ca o abilitate care implică o relaţionare creativă
cu stările de teamă, durere, dorinţă.

De- a lungul timpului, au mai fost voci care au vorbit despre factori non- intelectuali care ne influențează
comportamntele și reușitele, dar au fost uitate în timp. Până în 1983, când H. Gardener a scris despre
,,inteligenţele multiple” .

H. Gardener, vorbind de inteligenţele multiple, rezervă un loc important acelor forme de inteligenţă care
permit omului o adaptare socială superioară(apud Roco Mihaela,2001: 139):

- inteligenţă interpersonală- abilitatea de a- i înţelege pe ceilalţi, de a înţelege ce îi motivează, de a

coopera mai bine cu ei;

- inteligenţa intrapersonală- determină o gândire şi o înţelegere de sine, de a fi conştient de punctele

tari şi cele slabe, a planifica eficient atingerea obiectivelor personale, monitorizarea şi controlul eficient al
gândurilor şi emoţiilor, abilitatea de a se monitoriza în relaţiile cu alţii.

Inteligenţa emoţională (EQ) a intrat în preocupările psihologilor americani la începutul anilor ’90. John
Mayer-psiholog la Universitatea din New Hampshire, alături de psihologul Peter Salovey de la Yale, au
formulat teoria inteligenţei emoţionale. Ei au încercat să-şi formuleze o imagine mai largă asupra
inteligenţei , reinventând-o la nivelul necesităţilor pentru reuşita în viaţă.

S- au conturat trei mari direcţii în definirea inteligenţei emoţionale, date de ( Roco Mihaela, 2001: 140-
141):

A. Mayer şi Salovey (1990, 1993)- consideră că inteligenţa emoţională implică: abilitatea de

apercepe cât mai corect emoţiile şi a le exprima, a le înţelege şi a le regulariza pentru dezvoltarea
emoţională şi intelectuală, pentru a facilita gândirea- ei dorind să evidenţieze legăturile pozitive între
emoţie şi gândire. Conform modelului abilităţilor, emoţiile sunt o sursă utilă de informaţie care ne ajută să
ne descurcăm în mediul social. Persoanele diferă în ceea ce priveşte capacitatea lor de a procesa informaţii
de natură emoţională şi în ce priveşte capacitatea de a lega procesarea emoţională de cogniţii. Această
abilitate se manifestă în anumite comportamente adaptative. Modelul abilităţilor susţine că inteligenţa
emoţională include 4 tipuri de abilităţi: perceperea emoţiilor, utilizarea emoţiilor, înţelegerea emoţiilor si
gestionarea emoţiilor.
 B. Reuven Bar- On, carea realizat studiide- a lungul a 25 de ani, a stabilit în 1992 componentele
inteligenţei emoţionale:
 Aspectul intrapersonal: conştientizarea propriilor emoţii, optimism (asertivitate), respect pentru
propria persoană, autorealizare, independenţă;
 Aspectul interpesonal:empatie, relaţii interpersonale, responsabilitate socială;
 Adaptabilitate: rezolvarea problemelor, testarea realităţii, flexibilitate;
 Controlul stresului: toleranţa la stres, controlul impulsurilor;
 Dispoziţia generală: fericire, optimism.
După autorii de mai sus, în cadrul inteligenţei emoţionale sunt incluse capacităţi din cinci domenii,
pentru a cunoaşte succesul în viaţă :

 conştiinţa de sine a propriilor emoţii,

 stăpânirea emoţiilor,
 motivarea interioară,
 empatia,
 stabilirea şi dirijarea relaţiilor interumane.