Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea: ” Inginerie Mecanică, Industrială și

Transporturi”

Departamentul: „Securitatea Activităţii Vitale”

Cercetarea microclimatului
la posturile de lucru
Lucrare de laborator nr. 1, la disciplina:

Protecția Muncii și a Mediului Ambiant

A efectuat: st. gr. MAIA-141

Boubătrîn Constantin

A verificat: lec. univ.

Gangan Liliana

Chişinău, 2017
1. Scopul lucrării: a familiariza studentii cu metodele şi aparat de control ale parametrilor
microclimatului (temperatura, umiditatea reletivă, viteza mişcăii aerul) la locurile de muncă supuse
controlului.

2. Noţiuni generale

Microclimatul aerului zonei de lucru (spatiul cu înăltimea de 2 m deasupra pardoselii, podinii de

lucru sau terenului, unde se află locurile de muncă) prezintă starea mediului, care determină senzatia
termică a omului şi este caracterizat de temperatură (°C), umiditatea relativă (%), viteza mişcării
aerului (m/s) şi temperatura suprafetelor înconjuătoare. În ansamblu aceşti pararnetri exercită anunită
influenţă asupra organismului uman, asupra dispozitiei omului şi a productivitătii muncii.

Pentru o activitate vitală normală omului este necesar ca surplusurile de căldură, ce se formează
in organism 1n procesul de munca să se transmită mediului inconjurător, caracterizăndu-1 ca
confortabil. In conditii confortabile căldura cedată de organism trebuie să fie egală căldura ce se
formează în el, mentinând astfel temperatura corpului in jurul a 36,6 °C. Daca este dereglat echilibrul
terrnic, atunci la acumularea căldurii in organism are loc supraincălzirea acestuia, iar la cedarea intensa
a căldurii — suprarăcirea organismului.

In conciitii normaie (temperatura 18...20 °C ) omul pierde circa 85 % de căldură prin piele, iar
15% - pentru incălzirea produselor alimentare și băuturii consumate, a aerului inspirat, precum şi
pentru evaporarea apei in plămâni. Din cele 85 % de căldură, cedată prin piele, aproximativ 30 °se
pierd prin convectie, 45% prin radiatie si 10% - prin evaporarea sudorii de pe suprafata corpului.
Aceste relatii se schimbă considerabil in functie de conditiile microclimatului.

Pierderea căldurii prin convecţie. Aceasta este direct proportionala cu diferenta dintre
temperatura pielii si temperatura aerului inconjurător.

Cu cât este mai scăzută temperatura aerului inconjurător, cu atat este mai mare pierderca de
căldura prin convecţie. Odată cu creşterea temperaturii aerului pierderea de căldură prin convecţie
devine din ce in ce mai mică, iar la temperatura de 35 - 36 °C se opreşte deflnitiv.

Pierderea căldurii prin radiaţie. E cunoscut, că orice corp fizic, a cărui tempuatură este mai
mare de zero absolut (-273 °C) emană raze calorice. Odată cu creşterea temperaturii corpului sporeşte
radiaţia calorică. Cu cât este mai mare diferenţa de temperatura dintre corpul uman si obiectele
inconjurătoare (pereti, tavan, pardoselă, utilaje) cu atât este mai mare pierderea de căldură prin
radiaţie şi devine egală cu zero când obiectele inconjurătoare ating temperatura corpului. Dacă
obiectele inconjurătoare au temperaturi mai mare decât temperatura corpului, atunci are loc fenomenul
invers, in loc de cedare corpul uman primeşte căldură.

Pierderea căldurii pria evaporare. Aceasta depinde de cantitatea de umezeala (sudoare)

evaporată de pe suprafaţa corpului. Evaporarea 1 g de sudoare este insoţită de cedarea a circa 600
calorii de căldură. Atunci când temperatura aerului a obiectelor inconjurătoare atinge sau depăşeşte
temperatura corpului uman unica cale de cedare a călduriei este prin evaporare, aşa ca în condiţii
deosebit de grele (muncă grea, temperatura inaltă a mediului) secreţia sudorală atinge 6...10 litri pe zi
şi organismul omului poate să piardă prin transpiraţie 3600...6000 kcal de căldură. Asupra
termoreglării organismului influenţează şi umiditatea aerului, mai cu seamă umiditatea sporită, care
inrăutăţeşte cedarea căldurii prin evaporare.
2
 Pentru a aprecia umiditatea sunt folosite următoarele noţiuni:

 umidiatea maximală (punctul de rouă) - cantitatea maximală de apă în grame ce se poate

contine intr-un m³ de aer la temperatura dată;
 umiditatea absolută - cantitatea reală de apă în grame ce se conţine intr-un metru cub (m³)
de aer la temperatura stabilită in timpul măsurărilor;
 umiditatea relativă - raportul exprimat in procente (%) dintre umiditatea absolută şi
umiditatea maximală la temperatura dată.
Mişcarea aerului sporeşte cedarea căldurii de catre corpul uman prin convecţie şi in limitele
stabilite joacă un rol pozitiv, atunci când ternperatura depăşeşte valorile indicate de norme in direcţia
majorării şi negativ - in direcţia micşorării.

3. Măsurarea vitezei mişcării aerului

Viteza mişcării aerului se măsoară cu diferite aparate: anemometre, catatermometre, anemografe
etc.
In lucrarea de laborator sunt utilizate anemometrele cu palete şi cupe care permit măsurarea
vitezei aerului până la 20 m/s.
In timpul măsurărilor anemometrele se ridică la aşa inăltime ca receptoarele de vânt să nu fie
barate de corpul observatorului sau de alte obstacole. La măsuarea curentilor de aer variabili se
efecalează 3-4 măsurări şi se află viteza medie a curentului de aer.

Ordinea efectuării măsurărilor

1. Se conectează ventilatorul, urmărind ca dispozitivul dc calcu al anemometrului să fle oprit.
2. Se inscrie indicatia initială a anemometrului care constă din 4 cifre (mii, sute, zeci, unităti) de
pe cele 3 cadrane ale aparatului.
3. Se pune in functiune dispozitivul de calcul a anemometrului odata cu cronometrirea timpulu.
4. După 60 s oprim mecanismul de calcul şi inscriem noua indicatie a aparatului.
5. Determinăm numărul de diviziuni intr-o secundă impărtind rezultatul obtinut la durata
măsurării.
6. Cu ajutorul diagramei ce insoteşte aparatul care determină relatia divisiuni pe secundă fată de
metri pe secundă determinăm viteza mişcării aerului in locul efectuării măsurilor.

7. Datele obtinute se inscriu in tabelul 1.

Tabelul 1. Măsurarea vitezei mişcării aerului
Nr. Indicaţia Indicaţia Diferenta Durata Numarul Viteza
exp. iniţială a finala a indicatiilor, masurarii de miscarii
anemometrului, anemometrului, diviziuni sec. diviziuni aerului
diviziuni diviziuni intr-o
secunda
1 2 3 4 5 6 7
1 6604 6646 42 30 x x
2 6646 6686 40 30 x x
3 6686 6726 40 30 1.35 1.55

3
4. Determinarea umidității relative

Umiditatea relativă a aerului se determină cu ajutorul psihrometrelor şi higrometrelor

(higrografelor). Determinarea umiditătii realtive după psihrometrele lui August sau Assman este
bazată pe diferenta de indicatii ale termometrelor uscat şi umed, care depinde de umezeala aerului
inconjurător.
Metoda psihrometrica prevede măsurarea umiditătii aerului cu ajutorul psihrometrului: cu
aspiratie (Assman) sau a psihrometrului static (August). Principiul lucrului acestor aparate constă in
evaporarea apei de pe un substrat, in functie de cantitatea de umezeală din aer. in mod obişnuit se:
foloseşte psihrometrul Assman.
Psihiometrul Assman este compus din două termometre identice cu mercur, montate intr-o
armatura metalică, formată din 2 tuburi cu pereti dubli, nichelati, cu suprafata lucioasă pentru protectia
impotriva radiatiilor termice. La extremitatea superioară este prevăzut un ventilator de aspiratie a
aerului, pus in functiune pe cale mecanica sau electrica.
Rezervorul unui ternometru este acoperit cu un manşon de tifon numit termometrul umed, care
se umezeşte cu apă destilată cu ajutorul unei pipete.
Termometrul cu rezervor uscat indică temperatura reală a aerului la locul determinării.
Termometrul cu rezervor umed. datorită pierderii de căldură prin evaporarea apei de pe manşonul lui şi
in functie de deficitul de saturatie a aerului pentru temperatura respectivă, indică o temperatură mai
scăzuta decăt termometrul cu rezervor uscat.
Pentru determinarea umiditătii aerului aparatul (psihrometrul) este suspendat vertical pe un
suport. Preventiv se uneste mansonul de tifon al termometrului umed, apoi se pune in mişcare
ventilatorul de aspiratie. Citirea indicatiilor pe scara ambelor termometre se face cănd nivelul
mercurului s-a stabilizat (peste 5 - 7 min).
Cunoscănd că evaporarea este un proces endotermic (cu absorblie de călclură), evident că in
incăpere indicatia termometrului umed va fi totdeauna mai mică decăt a termometrului uscat, ceea ce
permite după tabelul sau graficul psihrometric să determinăm umiditatea realtivă a aeruluii.

Ordinea efectuarii masurarilor

1. Umezim batistul din partea de jos a termometrului din dreapta cu ajutorul pipetei.
2. Conectăm electromotorul cuplat cu ventilatorul aparatului.
3. Peste 5 - 7 minute dupa pornirca ventilatorului inscriem tabelul 2 indicatiile termometrelor
umed şi uscat.

Tabelul 2.1 Determinarea umidității relative

aerului, m/s Viteza miscarii

Elasticitatea
Umiditatea absoluta, g(mm
Presiunea atmosferica, mm

Indicatiile vaporilor de apa Umiditatea Umiditatea

termometrelor, la indicatia relativa conform, relativa
°C termometrelor, % conform
Nr.exp.

Hg)

mm Hg
Hg

HG nr.353
din
calcul

05.05.2010
grafic
umed

umed
uscat

uscat

tabel

(anexa 2)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

4
 1 20 13 0,1 750 17,391 11,162 7,708 44,32 40 40 30 - 70
2 Media = 41,44
Umiditatea absolută se determină după formula:

R = Pum -[0,5 (Tus-Tum)ˑB/760] (1)

unde:
Pum - umiditatea maximală a aerului, conform indicatiei termometrului umed (tab. 2.1);
Tus, Tum - corespunzător indicatiile termometrelor uscat şi umed;
B - presiunea atmosferică în timpul măsurărilor, mm Hg.
astfel:

[
R=11,162− 0,5 ∙ ( 20−13 ) ∙
750
760 ]
=7,708 g/m³ (mm Hg)

Ştiind umiditea absolută, determinăm umiditatea relativă după formula:

R
r= ˑ100% (2)
Pus
unde:
R - umiditatea absoluta, g/m³ (mm Hg);
Pus - umiditatea maximala a aerului conform indicatiei termometrului uscat (tab. 2.1)
astfel:
7,708
r= ∙ 100 =44,32 %
17,391

Tabelul 2.2. Umiditatea maximala a aerului (punctul de roua) la diferite temperaturi

Determinarea umiditaţii relative se efectuează de asemenea dupa tabelul şi graficul psihometric.

Determinarea umiditătii relative după graficul psihometric se efectuează in modul următor: pe
axa temperaturilor notăm temperaturile ce corespund indicaţiilor termometrelor uscat (liniile verticale)
5
şi umed (liniile înclinate), iar pe grafic găsim punctul de intersectie al verticalei T us cu linia inclinată
Tum care ne va indica valoarea umidităţii relative exprimată in procente (pe axa umiditătii).

5. Măsurarea temperaturii aerului şi determinarea temperaturilor echivalentă şi echivalent-

efectivă

Pentru măsurarta temperaturii aerului sunt folosite termometrele cu lichid (mercur, spirt colorat),
ternometrele electrice şi termografele. Determinarea temperaturii aerului in lucrarea de laborator se
efectuează conform indicaţiei termometrului uscat al psihrometrului. Pentru determinarea şi aprecierea
senzatiilor termice de "confortabilitate" cea mai largă aplicare a obtinut-o metoda temperaturilor
echivalente.
Prin echivalentă se subintelege temperatura aerului nemişcat si saturat cu umezeală pănă la 100
% la care omul imbrăcat normal se simte aproximativ aşa precum la temperatura şi umiditatea
apreciate.
La determinarea temperaturii echivalent-efective printru factorii apreciati este inclusă şi viteza
mişcării aerului. Determinarea temperaturi se efectuează după nomograma temperaturilor echivalenta
si echivalent-efectivă (des.). Datele obtinute se inscriu in tab. 4, in care se inscriu şi valorile optimale
parametrilor microclimatului conform GOST 12.1.005-88.

Tabelul 3. Măsurarea temperaturii aerului şi determinarea temperaturilor echivalentă şi

echivalent-efectivă
echivalenta-efectiva
Viteza miscarii

Conditiile optimale conform

la locul de munca

echivalenta °C
Temperatura

Temperatura
Temperatura

HG nr.353 din 05.05.2010 (anexa 2)

aerului,
Umiditatea
relativa,%
certificat
aerului

Temperat

normelor

aerului, m/s
°C

conform

Umiditatea
relativa,%
°C aerului

miscarii
ura

Viteza
m/s

1 2 3 4 5 6 7 8
20 41,44 0,1 17,5 15 20 - 24 0,1 – 0,3 30 - 70

6. Normarea parametrilor microclimatului la posturile de lucru

Microclimatul la posturile de lucru este determinat de temperatura şi umiditatea aerului, de

viteza curentilor de aer şi de radiatiile calorice emise in zona de lucru.
Conditiile de microclimat la posturile de lucru trebuie să asigure mentinerea echilibrului termic
al organismului uman, corespunzător cu nivelul activitătii desfaşurate.
Componentele microclimatului la posturile de lucru se normeaza in raport cu metabolismul
organismului uman.
Limitele termice minime admise la posturile permanente de lucru sunt prevăzute in tabelul 4.1.

Tabelul 4.1. Limitele termice minime admise la posturile de lucru

Temperatura aerului, Viteza curentilor de
Metabolismul,(M) W
°C aer, m/s
M ≤ 117 18 ≤ 0.2
117 < M ≤ 234 16 ≤ 0.3

6
 234 < M ≤ 360 15 ≤ 0.4
M > 360 12 ≤ 0.5

Limitele termice maxime admise la posturile permanente de lucru sunt prevazute in tabelul 4.2.
Tabelul 4.2. Limitele termice maxime admise la posturile de lucru

Metabolismul, (M) W Temperatura aerului, °C

M ≤ 117 32
117< M ≤ 234 29
234 < M ≤ 360 26
360 < M ≤ 468 22
M > 468 18

Limitele minime si maxime ale temperaturii aerului si vitezei curentilor aerului, admise la
posturile permanente de lucru dotate cu dusuride aer, sunt prevazute in tabelul 4.3.

Tabelul 4.3. Limitele minime si maxime ale temperaturii si ale vitezei curentilor de aer la
posturile permanente de lucru
Nivelul Limite minime Limite maxime
radiatiilor
Viteza Viteza
calorice Metabolismul, W Temperatura Temperatura
curentilor curentilor
cal/cm²/m aerului, °C aerului, °C
de aer, m/s de aer, m/s
in
M ≤ 117 25.0 0.5 30.0 1.0
117 < M ≤ 234 23.0 0.5 28.0 1.0
1
234 < M ≤ 360 21.5 1.0 27.0 1.3
M > 360 20.0 1.3 26.0 1.5
M ≤ 117 22.0 0.5 28.0 1.0
117 < M ≤ 234 20.0 1.0 26.0 1.5
2
234 < M ≤ 360 18.5 1.5 25.0 2.0
M > 360 17.0 2.0 24.0 2.5
M ≤ 117 20.0 1.0 25.0 1.5
117 < M ≤ 234 18.0 1.5 24.0 2.0
≥3
234 < M ≤ 360 16.5 2.0 23.0 2.5
M > 360 15.0 2.5 22.0 3.0

Umiditatea relativă a aerului nu va depăşi 60 %.

Valorle temperaturilor şi vitezelor curentilor de aer reprezintă valori medii in sectiunea
transversală a fluxului de aer la nivelul jumătătii superioare a corpului lucrătorului.
Nivelul radiatiilor calorice (cal/cm2/min) se estimează după cum urmează:
- nivelul 1 - dacă timpul de suportare a expunerii lucrătorului este de 240 s;
- nivelul 2 - dacă timpul de suportare a expunerii lucrătorului este de 50 s;
- nivelui 3 - dacă timpul de suportare a expunerii lucrătorului este de 20 s.
Normarea temperaturii in incăperile social-sanitare, in perioada 16 octombrie - 15 aprilie, se
efectuează in conformitate cu tabelul 4.4.

7
 Tabelut 4.4. Temperatura aerului in incăperile social-sanitare in perioada rece a anului

La unele posturi de lucru (birouri, camere de comandă, incaperi cu videoterminale, încăperi

social-culturale etc., unde desfăşurarea activitatii profesionale necesită confort termic, trebuie
asigurate următe conditii:
1) In perioada 16 aprilie - 15 octombrie (perioada caldă a anului):
- temperatura intre 23 - 26 °C;
- diferenta pe verticală a valorilor temperaturii aerului la 1,1 m si 0,1 m deasupra pardoselii
(nivelului capului şi al gleznelor) mai mică de 3 °C;
- umiditatea relativă a aerului intre 30 - 70 %;
- viteza medie a curentilor de aer intre 0,1 - 0,3 m/s;
2) In perioada 6 octombrie - 15 aprilie (perioada rece a anului):
- temperatura intre 20 - 24 °C;
- diferenta pe verticală a valorilor temperaturii aerului la 1,1 m si 0,1 m deasupra pardoselii
(nivelului capului şi al gleznelor) mai mica de 3 °C;
- umiditatea relativă a aerului intre 30 - 70 %;
- viteza medie a curentilor de aer intre 0,1 - 0,3 m/s;
- diferente mai mici de 10 °C intre temperatura de radiatie a ferestrelor sau a altor
suprafete verticale şi temperatura de radiatie a obiectelor din incapere.

7. Concluzie: Efectuând lucrarea de laborator nr. 1, m-am familiarizat cu metodele şi aparatul de

control al parametrilor microclimatului (temperatura, umiditatea reletivă, viteza mişcăii aerul) la
locurile de muncă supuse controlului. Datele obținute se încadrează în limitele valorilor optimale
parametrilor microclimatului conform GOST 12.1.005-88.