Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
Chişinău, 2017
1. Scopul lucrării: Să se determine concentraţia maximă a substanţelor nocive gazoase în stratul
aerian de la suprafaţa solului, dacă se cunosc următoarele date iniţiale:
Varianta 4
Numărul de coșuri: N = 3;
Lățimea coșului: H = 225 m;
Diametrul găurii coșului: D = 3,5 m;
Viteza ieșirii gazelor din gura coșului: w0 = 13 m/s;
Temperatura gazelor la ieșire: Tgaz = 75 °C;
Temperatura aerului înconjurător: Taer = 18 °C;
Cantitatea de cărbune ars: B1 = 6·105 t/an;
Conținutul de sulf: SP = 3,0 %;
Căldura inferioară de ardere a cărbunelui: Qinf = 23,36 MJ/kg;
Durata lucrului casangeriei, CET, SET: τ = 350 (zile/an);
2
Valorile coeficienților m și n pentru degajările fierbinți se determină în dependență de parametrii
f și Vm.
𝐷
𝑓 = 103 ∙ 𝑤02 ∙ (𝐻 2 ∙∆𝑇) (3)
𝑉1 ∙∆𝑇 1/3
𝑉𝑚 = 0,65 ( ) , dacă f < 100 (4)
𝐻
𝐷
𝑉𝑚 = 1,3 ∙ 𝑤0 ∙ 𝐻 , dacă f ≥ 100 (5)
Coeficientul m se determină după formulele:
1,47
𝑚 = 𝑓1/3 , cînd f < 100 (6)
1
𝑚 = (0,67+0,1∙𝑓1/2 +0,34∙𝑓1/3 ) , cîmd f ≥ 100 (7)
Coeficientul n se determină în dependență de valoarea lui Vm:
𝑛 = 4,44 ∙ 𝑉𝑚 , dacă Vm < 0,5 (8)
𝑛 = 0,532 ∙ 𝑉𝑚2 − 2,13 ∙ 𝑉𝑚 + 3,13 , dacă 0,5 ≤ Vm < 2 (9)
n = 1 , dacă Vm ≥ 2 (10)
În formulele 3-5: w0 - viteza gazelbr la ieşirea din gura coşului, m/s;
D - diametrul gurii coşului, m.
Volumul de gaze fumoase degajate în aerul atmosferic V1 se determină după formula:
𝐷2
𝑉1 = (𝜋 ∙ ) ∙ 𝑤0 ∙ 𝑁 ≈ 0,8𝐷2 ∙ 𝑤0 ∙ 𝑁, 𝑚/𝑠 3 (11)
4
Termenii formulei (11) sunt indicaţi în formulele precedente. Calculăm degajarea de dioxid de sulf
(SO2) după următoarea formulă:
𝐼 𝐼𝐼
𝐺𝑆𝑂2 = 0,02 ∙ 𝐵 ∙ 𝑆 𝑝 ∙ (1 − 𝜂𝑆𝑂 2
) ∙ (1 − 𝜂𝑆𝑂 2
), g/s (12)
ηISO2 = 0,1 și ηIISO2 = 0, (pentru captatoarele uscate de cenușă)
𝐵 ∙106
1
𝐵 = (𝜏∙24∙3600) , g/s (13)
unde: B1 - cantitatea de cărbune ars, t/an;
r - durata lucrului cazangeriei, SET, zile/an.
Calculăm degajarea de dioxid de azot (NO2):
𝑐
𝐺𝑁𝑂2 = 0,001 ∙ 𝐵 ∙ 𝑄𝑖𝑛𝑓 ∙ 𝐾𝑁𝑂2 ∙ (1 − 𝛽) (14)
unde:
Qcinf - căldura inferioară de ardere a cărbunelui;
KNO2- parametrul ce caracterizează cantitatea dioxizilor de azot ce se formează la 1 GJ de
căldură în dependenţă de productivitatea în vapori a cazanului. Pentru simplitate în exemplul dat
vom stabili KNO2 = 0,25, deoarece nu cunoaștem tipul și productivitatea j a cazanelor;
β = 0,20 - coeficient ce exprimă gradul de micşorare a degajărilor de NO2 ca rezultat al diferitor
soluţii tehnice.
Degajarea sumară a oxizilor de azot şi sulf M rezultată pentru SO2 se determină din relaţia:
𝐶𝑀𝐴𝑆𝑂2
𝑀 = 𝐺𝑆𝑂2 + 𝐶𝑀𝐴 ∙ 𝐺𝑁𝑂2 , g/s (15)
𝑁𝑂2
unde:
CMASO2 = 0,50 mg/m3 - concentraţia maximă admisă unică a dioxidului de sulf în aerul
atmosferic al localităţilor;
CMANO2 = 0,085 mg/m3- concentraţia maximă admisă unică a dioxidului de azot în aerul
atmosferic al localităţilor.
3
Determinăm înălțimea optimală a coșului după relația:
𝑁 1/6
𝐻𝑅 = (2 ∙ 𝐴 ∙ 𝑚 ∙ 𝑛 ∙ 𝑀 ∙ 𝜂)1/2 ∙ (𝑉 ∙∆𝑇) ,m (16)
1
Considerând concentrația fonică a dioxidului de sulf Cf = 0, putem controla justețea calculelor
efectuate. Dacă Cm < 0,5 mg/m3, atunci HR < H;
Cm = 0,5 mg/m3, atunci HR = H;
Cm > 0,5 mg/m3, atunci HR > H;
unde: H – înălțimea coșului din datele inițiale.