Alun, cum sa plantezi si sa

ingrijesti acest arbust fructifer

Tom Botanistul, ajutor in gradina acum 2 ani

Alunul (Corylus avellana) este un arbust fructifer ce creste spontan, la marginea padurilor de
foioase. Acesta este raspandit in toate zonele geografice ale tarii, dar prefera zona dealurilor. Se
prezinta sub forma de arbust (tufis) si poate atinge 5 metri inaltime. Frunzele sunt ovale, lung
petiolate. Florile au o forma caracteristica, denumite popular ”matisori”. Fructul este o achena.
Alunele sunt considerate bombe nutritive. Acestea contin: grasimi, vitaminte (B, E, A) ,calciu, fosfor,
magneziu, potasiu, fier, cupru, sulf, sodiu, zinc, proteine.

1. Particularitati de crestere si fructificare:

Sistemul radicular este bine dezvoltat in lateral, dar in primii ani de la plantare radacinile cresc lent
si nu patrund prea adanc in sol. Arbustul formeaza micorize. Coroana este globuloasa si deasa.
Aceasta poate ajunge la 3-5 m inaltime si formeaza 15-20 ramificatii ce pornesc din zona coletului.
Alunul formeaza cinci subtipuri de muguri:
• Muguri vegetativi: acestia sunt plasati la baza ramurilor, pe drajoni si
pe lastarii lacomi;
• Mugurii micsti unisexuati femeiesti: situati in partea superioara a
ramurilor anuale. Din acestia se vor forma inflorescentele femeiesti;
• Mugurii micsti din care se va forma un lastar ce are in varf un
amentii (inflorecentele barbatesti) si 2-3 muguri femeiesti la baza;
• Muguri amenti: din care se formeaza inflorecentele barbatesti;
• Muguri adventivi: acestia sunt situati pe ramurile multianuale si pe
radacina. Acestia sunt acoperiti de scoarta;

Alunul formeaza doua tipuri de flori. Cele mascule sunt grupate in inflorescente denumite amenti.
Fiecare ament cuprintre intre 130 si 160 de flori. Florile femeiesti sunt grupate cate 4-16 in
inflorescente de tip glomerul. Fructul este o achena monocarpica, denumita si pseudonuca.

2. Cerintele fata de clima si sol:

Alunul are cerinte reduse fata de temperatura. Este destul de rezistent la ger. In faza de repaus
vegetativ rezista la temperaturi de – 30 grade Celsius. Florile sunt afectate de temperaturi de – 5
grade Celsius. Iernile lungi si aspre sunt favorabile pentru cultura alunului. Arbustul are pretentii
medii fata de lumina. Zonele cu insolatie puternica nu sunt favorabile pentru alun. Valorifica bine
terenurile cu expozitie nordica. Se dezvolta bine in zonele unde cad anual 700-1000 mm. Daca
 necesarul de apa nu este asigurat din precipitatii, este necesara aplicarea irigatilor. Arbustul
valorifica bine solurile fertile, aluviale sau cu o fertilitate medie. Nu suporta stagnarea apei in sol,
acesta determinand asfixierea radacinilor.

3. Pregatirea terenului:
Se aleg terenuri care nu sunt in bataia directa a soarelui, deoarece
alunul nu suporta insolatia puternica. Arbustul reuseste in toate
zonele geografice ale tarii, dar cele mai bune rezultate se obtin in
zonele de deal. Polenizarea alunului este anemofila, din aceasta
cauza randurile se vor amplasa pe directie vantului
predominant. Alunul nu este pretentios fata de planta
premergatoare. Se poate planta dupa orice pom sau arbust, fara sa
fie afectat de bolile acestora. Datorita acestui fapt terenul se poate
pregati cu 1-2 saptamani inainte de plantare.
Operatiunea incepe prin eliminarea tuturor plantelor si resturilor vegetale de pe parcela. Daca
terenul este puternic infestat cu buruieni, se pot aplica erbicide totale: Roundup Classic, Roundup
Energy. Fertilizarea de baza se face cu 40 t/ha gunoi de grajd si 400-500 kg insamant complex
NPK. Terenul se lucreaza la adancimea de 60 cm, pentru a decompacta straturile profunde ale
solului. Daca nu aveti posibilitatea de a lucra solul in profunzime, terenul se va sapa la adancimea
normala (20-30 cm), dar gropile de plantare vor fi mai mari.

4. Plantarea:
Perioada optima de plantare
este toamna. Astfel,
precipitatiile din toamna ajuta
Roundup Energy, 500 ml Roundup Classic Pro, 1 litru la prinderea pomilor, iar lunga
perioada de repaus din timpul
2 Comentarii 42.51 Lei
iernii ajuta la acomodarea
27.25 Lei
arbustilor cu noile conditii de
mediu. Radacinile alunului se
deshidrateaza usor. Daca
puietii au fost transportati pe o
distanta mare, radacinile se
introduc intr-un vas cu apa
pentru a se rehidrata. Inainte
de plantare ranile de pe radacini se elimina prin taiere. Aceasta operatiune este denumita fasonare
si are ca scop mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Pentru a
mentine umiditatea in jurul radacinilor acestea se introduc intr-un amestec
format din pamant galben, balega de vaca si apa.
Dupa lucrarile de pregatire a materialului de plantat, urmeaza realizarea gropii.
Aceasta se sapa cu 2-3 zile inainte de plantare sau chiar in aceeasi zi. Se
recomanda urmatoare schema de plantare: 6 metri distanta intre randuri si 4-5 m distanta intre
puieti pe rand. Alunul este o specie autosterila. Din acest motiv, in parcela se vor planta 2-3 soiuri
diferite. Pentru a realiza o plantare de precizie, pe teren se marcheaza locul de plantare al
arbustilor.
Daca terenul s-a lucrat corespunzator (desfundat la 60 cm), gropile trebuie sa aiba urmatoarele
dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm. In cazul in care terenul s-a lucrat superficial (20-30 cm), dimensiunile
gropilor trebuie fie cat mai mari ( 100 x 100 x 80 cm). La baza gropii se poate introduce un amestec
format din pamant reavan si gunoi de grajd bine fermentat. Puietii se introduc in sol, astfel incat
toate radacinile sa fie acoperite bine cu pamant. La plantare trebuie sa se asigure un contact strans
intre radacini si sol. Dupa plantare fiecare arbust se uda cu 10-15 litri de apa. Udare se repeta de 5-
6 ori in primul an de la plantare. Pentru a evita pierderile cauzate de animale si de rozatoare, puietii
se invelesc cu materiale de protectie.

5. Lucrarile de intretinere:
Una din cele mai importante lucrari de intretinere este reprezentata
de taieri. In cazul alunului aceste operatiuni sunt destul de simple.
De cele mai multe ori taierile au rolul de a dirija cresterile naturale
ale arbustului. Astfel coroana se mentine sub forma de tufa. In
primul an de vegetatie alunul are o crestere lenta, din acest motiv
taierile se vor efectua incepand din al doilea an de vegetatie.
Aceste operatiuni se vor efectua in perioada de repaus vegetativ (ianuarie-februarie). In anul al
doilea se aleg maxim 10 ramuri principale. Acestea trebuie sa fie crescute uniform si sa nu se
umbreasca reciproc. Alunul formeaza foarte multi drajoni. Acestia se vor elimina, deoarece consuma
resursele necesare pentru fructificare. In anul al treilea coroana se mentine aerisita. Daca este
nevoie o parte din ramurile principale se elimina. In principal alunul isi formeaza singur coroana, dar
trebuie intervenit anual pentru a evita aglomerarea ei. Taierile din anul urmator trebuie sa elimine
drajonii, ramurile uscate sau cele bolnave. Dupa ce pomul a ajuns la capacitatea maxima de
productie ( dupa 6 ani de livada) taierile vor urmarii normarea incarcaturii de rod sau (daca e cazul)
stimularea fructificarii prin eliminarea lastarilor cu varsta de un an. Cand cresterile vegetative se
reduc, trebuie aplicate taieri de reintinerire. Treptat ramurile principale se scurteaza cu 40 % sau se
elimina. Acestea vor fi inlocuite cu lastari crescuti la baza coaronei. Ranile mai mari de 4-5 cm se
vor acoperi cu Mastic Arbokol.