Cuvioasa Muceni�� Teodosia, care a p�timit pentru Sfintele Icoane

(29 mai)

Sf�nta Teodosia, mireasa lui Hristos, s-a n�scut �n Constantinopol, din

p�rin�i boga�i, cinsti�i, dreptcredincio�i �i �mpodobi�i cu fapte bune.
Ace�tia, fiind mul�i ani neroditori de prunci, erau foarte m�hni�i. Ei
totdeauna se rugau cu postire mult�, alergau ziua �i noaptea la biserica lui
Dumnezeu �i d�deau cu prisos milostenie la s�raci. Odat�, fiind ei �n biserica
Sfintei Muceni�e Anastasia, la c�ntarea cea de toat� noaptea, pe c�nd maica sa
se ruga cu lacrimi mai cu dinadinsul pentru dezlegarea nerodirii sale, a
adormit pu�in �i i s-a ar�tat �n vis Sf�nta Muceni�� Anastasia �i i-a zis:
"Femeie, nu te m�hni, c� vei z�misli �i vei na�te!" Ea, de�tept�ndu-se, s-a
bucurat �i a spus aceasta b�rbatului s�u. �i i-a zis b�rbatul ei: "Viu este
Domnul, c� de ne va dezlega nerodirea noastr� �i vei na�te parte b�rb�teasc�
sau femeiasc�, �l vom aduce ca dar St�p�nului nostru, Hristos Dumnezeu!"
Apoi, dup� pu�in� vreme a z�mislit �i a n�scut prunc de parte femeiasc�. Pe
aceast� sf�nt� fecioar� ei au numit-o Teodosia, adic� dat� de Dumnezeu, c�ci
de la Dumnezeu li s-a d�ruit, �i au lumi-nat-o cu Sf�ntul Botez. Apoi, dup�
patruzeci de zile, maica, lu�nd pe prunc� �n m�ini, a adus-o �n biserica
Sfintei Anastasia �i, cu lacrimi de bucurie, a dat mul�umire Domnului �i
sfintei muceni�e, f�g�duind ca, dup� ce va cre�te, s-o dea �n num�rul
mireselor lui Hristos, care �i p�zesc fecioria �n r�nduiala monahiceasc�.
Deci, maica sa lu�nd binecuv�ntare, s-a �ntors acas� �i cre�tea pe prunca cea
f�g�duit� lui Hristos cu toat� luarea aminte, �nv��nd-o citirea
dumnezeie�tilor c�r�i �i frica de Dumnezeu, aprinz�nd astfel �n inima ei focul
dragostei celei dumnezeie�ti.
Dup� ce au trecut �apte ani de la na�terea Sfintei Teodosia, tat�l ei a murit,
iar maic�-sa, lu�nd-o, a adus-o la m�n�stirea Sfintei Anastasia �i a dat-o
spre tundere �n schima monahal�. Dup� trei ani a murit �i ea, l�s�nd toat�
averea fiicei sale monahiei Teodosia. Ea, ajung�nd la v�rsta cea des�v�r�it�
�i fiind plin� de �n�elegere �i de dragoste c�tre Dumnezeu, toat� averea care
r�m�sese de la p�rin�ii s�i n-a voit s-o aib� la sine, ci a dat-o lui
Dumnezeu, C�ruia s-a dat �i pe sine spre jertf� vie. Deci, chem�nd un
argintar, i-a dat aceluia mult aur �i argint, pentru ca s� �mbrace trei
icoane: a M�ntuitorului Hristos, a Preasfintei N�sc�toare de Dumnezeu �i a
Sfintei Muceni�e Anastasia.
Acele icoane, care erau de c�te trei co�i, le-a pus �n biseric�; iar cealalt�
avere a �mp�r�it-o toat� s�racilor �i sc�p�ta�ilor, s�rmanilor �i v�duvelor.
Dup� aceea, petrec�nd de bun�voie �n s�r�cie monahiceasc�, slujea Domnului
ziua �i noaptea, �mbog�indu-se cu duhovniceasca bog�ie a darului lui
Dumnezeu. Ea se �narma contra vr�jma�ului celui nev�zut cu plato�e de
rug�ciuni, iar trupul omor�ndu-�i cu nevoin�ele pustnice�ti �i cu ostenelile,
se lupta �mpotriva diavolilor �i astfel biruia pe vr�jma�ul cel f�r� de trup,
sf�r�m�nd capul balaurului iadului �i surp�nd pe m�ndrul veliar prin smerenie,
prin bl�nde�e, prin dragostea cea pl�cut� lui Dumnezeu, prin cur�ie, prin
cucernicie, prin ascultare �i prin alte fapte bune c�lug�re�ti.
Odat�, la miezul nop�ii, st�nd ea la rug�ciune, a v�zut �naintea ei pe diavol;
�i a zis c�tre ea: "�i tu te-ai pornit asupra mea? Deci, m� voi porni �i eu
mai tare asupra ta! �i nu numai asupra ta, ci �i asupra tuturor cre�tinilor,
de vreme ce am aflat pe un om prin care voi putea ridica r�zboi contra
Bisericii. Astfel, pe mul�i �i voi �ntoarce de la �nchinarea icoanei lui
Hristos �i vor merge �n urma mea, f�c�nd voia mea". Sf�nta Teodosia,
�nsemn�ndu-se cu semnul Sfintei Cruci, a zis: "Blestemat s� fii tu, diavole,
vr�jma� al cre�tinilor, �i toate me�te�ugurile tale s� fie de�arte cu puterea
lui Hristos, Dumnezeul nostru". La auzul acestora diavolul s-a stins; iar
cuvioasa �ngr�dindu-se cu Sf�nta Cruce, a �nceput a c�nta psalmii lui David:
S� �nvie Dumnezeu �i s� se risipeasc� vr�jma�ii Lui �i s� fug� din fa�a Lui
cei ce-l ur�sc pe El.
Aceast� �nfrico�at� vedenie �i cuvintele cele trufa�e ale diavolului, fericita
fecioar� Teodosia le-a spus egumenei sale �i o �ntreba: "De unde o s� vie
ispita contra cre�tinilor spre care vr�jma�ul se laud� s-o aduc�?" Iar egumena
a zis c�tre ea: "Fiindc� Sf�ntul Apostol zice c� cei ce voiesc a vie�ui cu
bun� credin�� �ntru Iisus Hristos vor fi prigoni�i, iar oamenii cei vicleni �i
fermec�tori vor spori spre mai r�u, �n�el�ndu-se unii pe al�ii. Deci, de la
oamenii cei r�i, care socotesc cele eretice �n�el�ndu-se, pe aceia diavolul �i
are ca pe ni�te unelte ale sale. De la aceia s-a tulburat turma lui Hristos.
Precum au fost prigoni�i din �nceput prin multe ispite cei binecredincio�i,
tot astfel, �i �n zilele cele de pe urm�, va n�v�li asupra Bisericii celei
dreptcredincioase vreun lucru potrivnic �i tulbur�tor. Deci, tu petrece �n
acelea �n care te-ai �nv�at, cum zice Sf�ntul Pavel, c� �tii din pruncie
Sfintele Scripturi, care pot s� te duc� la m�ntuire, prin credin�a cea �ntru
Iisus Hristos.
Dup� c�iva ani, s-a sculat contra dreptcredinciosului �mp�rat Teodosie, care
se numea Adramitin, un voievod al lui cu numele Leon, care se numea Conon, de
neam din Isauria. Acela, lu�nd lui Teodor puterea �mp�r�teasc�, a �mp�r�it
singur. La �nceputul �mp�r�iei sale se ar�ta a fi dreptcredincios, dar, dup�
pu�in� vreme, s-a f�cut un nou Baltazar, spurc�nd sfin�enia bisericeasc� �i
ur�nd pe Hristos Dumnezeul, Cel Prea�nalt �i cinstita Lui icoan�. El a
introdus �n Biseric� otrava cea v�t�m�toare de suflet a eresului maniheilor,
dar mai ales a iudeilor.
El s-a n�pustit cu glas ca un leu r�cnind �i sco��nd cuvinte de hul�
eretice�ti contra sfintelor icoane, numindu-le idoli; iar pe cei ce se �nchin�
lor numindu-i �nchin�tori de idoli. Deci, a dat porunc� �n toat� �mp�r�ia sa
s� se lepede �i s� se scoat� afar� din biserici sfintele icoane. �n acea
vreme, scaunul patriarhiei Constantino-polului era ocupat de Preasfin�itul
Gherman. Acesta, cu ceilal�i arhierei credincio�i, s-au �mpotrivit poruncii
�mp�ratului, nevoind a se supune la ereticeasca lui porunc� pe care o d�duse
spre lep�darea sfintelor icoane; deci, gr�ia c�tre hulitorul acela:
"�ntrup�ndu-se St�p�nul M�ntuitorul nostru din preacuratele s�ngiuiri ale
Preasfintei N�sc�toare de Dumnezeu �i s�v�r�ind pentru noi toat� dumnezeiasca
Sa r�nduial�, a zdrobit toat� idoleasca slujb� �i toate chipurile idole�ti
s-au dat focului �i �ntunericului.
De la vie�ile apostole�ti �i de la �nv��turile lor cele m�ntuitoare de lume a
trecut mai mult de �apte sute de ani p�n� �n zilele noastre; deci, �n vremile
acelora erau at�t de mul�i sfin�i drep�i �i cuvio�i p�rin�i, �nc�t niciunul
din d�n�ii n-au hulit sfintele icoane, nici a auzit cineva vreodat� o
socoteal� mai rea ca aceasta, pe care voi o purta�i acum, lep�d�nd cinstirea
icoanelor, care este f�cut� din vremile cele vechi, cu vrednic� datorie.
Sf�nta Biseric� din �nceput a primit �nchipuirea sfintelor icoane �i cinstirea
acelora, �ncep�nd de la chipul cel nef�cut, pe care M�ntuitorul singur l-a
trimis pe mahram� lui Avgar, st�p�nitorul Edesei. Apoi, dup� �n�l�area lui
Hristos, femeia aceea ce-i curgea s�nge, care prin atingerea de marginea
hainelor lui Hristos s-a t�m�duit, a f�cut dintr-o piatr� chipul lui Iisus
Hristos. Dup� aceasta, Sf�ntul Evanghelist Luca, a zugr�vit icoana Preacuratei
Fecioare N�sc�toare de Dumnezeu �i de atunci s-a �nceput acea
dreptcredincioas� zugr�vire a sfintelor icoane �i �mpodobirea bisericilor
Domnului �i a dreptcredincio�ilor cre�tini. Acest lucru nici cele �ase sfinte
Sinoade a toat� lumea, care au fost mai �nainte de noi, nu le-au lep�dat, ci
mai ales a poruncit s� ne �nchin�m �nchipuirilor sfin�ilor, iar nu s� le
lep�d�m pe acelea.
Deci s� �tii, o, �mp�rate c� eu pentru cinstirea sfintelor icoane s�nt gata,
nu numai a p�timi ceva r�u, ci a �i muri. C�ci chipul lui Hristos poart�
numele �nsu�i al lui Hristos, Care S-a �ntrupat din Fecioara cea f�r� de
prihan� �i a petrecut pe p�m�nt cu oamenii. Deci se cade fiec�rui
dreptcredincios cre�tin a muri at�t pentru numele lui Hristos, c�t �i pentru
chipul Lui, de vreme ce cel ce nu-i cinste�te chipul, nu cinste�te nici pe cel
�nchipuit".
Auzind �mp�ratul acestea, s-a umplut de m�nie �i, r�cnind ca un leu, a �nceput
mai cumplit a se �nr�i, prigonind �i muncind pe cei dreptcredincio�i, iar pe
cei ce se �mpotriveau lui �i d�dea mor�ii. Deci, mai �nt�i a trimis osta�ii
s�i cu arme, de au izgonit de la patriarhie pe Sf�ntul Gherman cu oc�ri �i cu
b�t�i, iar �n locul lui a pus pe mincinosul patriarh, ereticul Anastasie, cel
de un g�nd cu el. Dup� aceea toate c�r�ile dumnezeie�ti �i pe �nv��torii cei
�n�elep�i�i de Dumnezeu i-a dat focului; de vreme ce l�ng� biserica Sfintei
Sofia era o bibliotec�, av�nd mai mult de trei sute de mii de c�r�i, iar l�ng�
aceea erau dou�sprezece �coli �i tot at�i �n�elep�i dasc�li, peste care era
unul mai mare, �n�eleptul Ghimnasiarh, care luase acea cinste de la �mp�ratul.
Deci, to�i ace�tia erau, cu binecuv�ntarea patriarhului, potrivnici
p�g�n�t�ii acelui �mp�rat.
Acel �mp�rat f�r� de lege, a poruncit ca acea bibliotec�, cu toate �colile, cu
dasc�lii �i cu ucenicii care s-au aflat �n ele la acea vreme, s� le �nconjoare
cu oaste, s� le pun� foc �i s� le ard�, astfel �nc�t nici unul n-a sc�pat din
foc �i nici o carte n-a r�mas nears�. Atunci puteai s� vezi toat� cetatea
Constantinopolului �n �ntristare �i �n mare sup�rare, to�i pl�ng�nd �i
suspin�nd, unii pentru nedreapta izgonire a Preasfin�itului patriarh Gherman,
al�ii pentru arderea at�tor c�r�i renumite �i dasc�li iscusi�i, iar al�ii
pentru necinstirea cea mare ce se aducea sfintelor icoane, de vreme ce
pretutindeni erau sf�r�mate, aruncate �n noroi, c�lcate �n picioare �i arse cu
foc. Deci, noul patriarh Anastasie, fiind eretic, st�nd ca o ur�ciune a
pustiirii la locul cel mai de cinste �i f�c�ndu-se bine primit de �mp�rat �i
ajut�nd la eresul acelui lupt�tor de icoane, �ndat� a poruncit ca s� dea afar�
din biseric� cinstitele icoane.
Pe vreme aceea, la Constantinopol, era o poart� care se numea "Poarta de
aram�", ce ducea la palatul �mp�r�tesc. Acea poart� era zidit� din zilele
marelui �mp�rat Constantin, iar deasupra acelei por�i era chipul M�ntuitorului
f�cut din aram�, care st�tea acolo de mai bine de patru sute de ani.
Pe acel chip al M�ntuitorului, patriarhul Anastasie vr�nd s�-l lepede la
p�m�nt �i s�-l dea focului, ca un lupt�tor de icoane ce era, a trimis osta�i
cu tesle la acel lucru; �i, c�nd un osta� oarecare cu dreg�toria sp�tar s-a
suit cu tesla pe scar� spre a lua chipul lui Hristos �i a �ndeplini lucrul s�u
cel potrivnic lui Dumnezeu, atunci l-au v�zut ni�te femei dreptcredincioase,
care se �nt�mplaser� acolo, �ntre acelea fiind �i Cuvioasa Teodosia. Acelea
s-au aprins cu r�vn� dup� icoana lui Hristos, �ndemnate fiind de Cuvioasa
Teodosia, care avea mai mult� r�vn� �i os�rdie spre Domnul �i, fiind insuflate
de sf�tuirile cele de Dumnezeu �i pline de vitejeasca �ndr�zneal� c�tre
Dumnezeu, au alergat la scar�, au r�sturnat-o la p�m�nt �mpreun� cu osta�ul
acela, care c�z�nd de sus, a fost ucis, iar ele, tr�g�ndu-l �i b�t�ndu-l, �l
batjocoreau pentru acea nelegiuire.
Apoi, duc�ndu-se cu s�rguin�� la patriarhul Anastasie, �l def�i-mau pentru
p�g�n�tatea lui �i �l oc�rau cu vorbe ce i se cuveneau, numindu-l lup r�pitor,
eretic �i vr�jma� al Bisericii lui Hristos, arunc�nd astfel cu pietre asupra
lui. Deci, patriarhul Anastasie, umpl�ndu-se de ru�ine �i tem�ndu-se ca s� nu
se scoale cu mare tulburare poporul �ntreg contra lui, a alergat la �mp�rat �i
i-a spus de necinstea cu care l-au �nconjurat acele femei �i de uciderea
sp�tarului l�ng� por�ile cele de aram�. Din aceast� pricin�, �mp�ratul s-a
umplut de m�nie �i de iu�ime contra dreptcredincioaselor. Deci, a trimis
�ndat� pe osta�ii s�i cu s�biile scoase, ca s� r�zbune necinstea adus�
patriarhului �i pentru moartea sp�tarului.
Astfel, au t�iat pe acele sfinte femei, care au ar�tat at�ta r�vn� pentru buna
credin��; iar pe aceea care a m�rturisit mai cu �ndr�zneal� buna credin�� �i a
fost pricinuitoarea lucrului f�cut, tiranul a poruncit ca, prinz�nd-o, s-o
arunce �n temni�� �i s�-i dea ei �n fiecare zi c�te o sut� de bice. Deci,
Sf�nta Teodosia a fost muncit� �apte zile, iar �n ziua a opta �mp�ratul a
poruncit ca, purt�nd pe muceni�� f�r� de cinste prin toat� cetatea, s-o bat�
cu nemilostivire.
Atunci, fiind dus� muceni�a printr-un loc care se numea t�rgul boilor, unde se
vindeau �i se junghiau dobitoacele, un osta� s�lbatic �i f�r� de omenie, din
�nt�mplare, a c�lcat cu piciorul peste un corn mare de capr� �i s-a r�nit
pu�in la picior. Deci, umpl�ndu-se de m�nie, a apucat acel corn �i a b�tut pe
muceni�� peste grumaz. Dup� aceea a lovit-o cu cornul acela �n g�tlej �i a
str�puns-o at�t de ad�nc, �nc�t Sf�nta Cuvioas� Muceni��, fecioara Teodosia,
sfin�ita mireas� a lui Hristos, �i-a dat cinstitul �i sf�ntul s�u suflet �n
m�inile Mirelui s�u Celui f�r� de moarte �i astfel s-a dus �n c�mara Lui cea
cereasc�, �ncoronat� cu �ndoit� cunun� a fecioriei �i a muceniciei.
Iar multp�timitorul ei trup, fiind aruncat pe p�m�nt �i luat fiind de ni�te
oameni cucernici, l-au pus la un loc �nsemnat, de unde se dau t�m�duiri
bolnavilor ca sfintele ei moa�te, �ntru slava lui Hristos Dumnezeul nostru,
Care �mpreun� cu Tat�l �i cu Sf�ntul Duh este sl�vit, acum �i pururea �i �n
veci vecilor. Amin.
Not� - �n aceast� zi mai facem �i pomenirea �nt�iului sobor a toat� lumea,
care s-a �inut la Niceea la anul 325 �i la care au luat parte trei sute
optsprezece Sfin�i P�rin�i care au propov�duit pe Fiul c� este deofiin�� cu
Tat�l �i au lep�dat pe r�ucredinciosul Arie, �ncep�torul de eresuri.