Povești Și Nuvele-1984 79 Balade Populare Romanesti

BALADE POPULARE
ROMANESTI
CUPRINS
Nota asupra editiei ......................................................................................... 2
FANTASTICE
Soarele si luna ............................................................................................... 4

Cantecul lui Marcos Pasa (Bruiaman Pasa) ................................................. 11
Na feata n’ica sumulaie (O fetica ochesica) ................................................ 13
Iovan Iorgovan ............................................................................................ 16
Iovan Iorgovan ............................................................................................ 21
Sarpele ........................................................................................................ 24
Cantecul balaorului ..................................................................................... 27
Trei frati si noua zmei ................................................................................. 31
Cantecul cu zmeii ........................................................................................ 34
Antofita al lui Vioara ................................................................................... 35
Cantecul nasului .......................................................................................... 40
Joi da dimineata .......................................................................................... 46
Voica ............................................................................................................ 52
Voichita ....................................................................................................... 55
Din Constandin ............................................................................................ 61
Mortul blastimat .......................................................................................... 63
VITEJESTI
1. CICLUL COTROPITORILOR
Gruia lui Novac ........................................................................................... 66
Novac. Insuratoarea lui Iovita ..................................................................... 73
Novac si corbul ............................................................................................ 78
Doncila ........................................................................................................ 81
Doicin bolnavul ........................................................................................... 84
Valcan ......................................................................................................... 88
Tatarii si robii ............................................................................................ 100
Kira ............................................................................................................ 102
Kira, Kira Lina ........................................................................................... 108
Marcu ........................................................................................................ 114
Ilincuta Sandului ....................................................................................... 117
Ilincuta ...................................................................................................... 123
Voichita (Ilincuta) ..................................................................................... 124
Moldovean Dobrogean .............................................................................. 126
2. HAIDUCII
Corbea ....................................................................................................... 129
Toma Alimos .............................................................................................. 143
Toma Alimos .............................................................................................. 145
Toma Lumo ............................................................................................... 150
Miul Cobiul ................................................................................................ 151
Stefan Voda ............................................................................................... 160
Stanciu al Bratului ..................................................................................... 165
Stansiu ...................................................................................................... 168
Ion al Mare ................................................................................................ 170
Iancu Jianu ................................................................................................ 176
Pintea Viteazul .......................................................................................... 177
3. HOTOMANII
Codrean ..................................................................................................... 186
PASTORESTI
Miorita ...................................................................................................... 192

Oaia nazdravana ....................................................................................... 194
Strinu ........................................................................................................ 197
N’eala aruda (Mielusaua plapanda) .......................................................... 202
Picurari ti tradzi s-moara (Testamentul pastorului) .................................. 203
Maica batrana ........................................................................................... 204
Ciobanul .................................................................................................... 207
Pacurari strain ........................................................................................... 209
Gealip Costea ............................................................................................ 210
Costea si Fulga .......................................................................................... 216
Caparli al Mos Bara (Caprele lui Mos Bara) .............................................. 219
DESPRE CURTEA FEUDALA
Monastirea Argesului ................................................................................ 222

Zidirea manastirii Argesului ...................................................................... 227
Mesterul Manole ....................................................................................... 235
Puntea di Arta (Puntea din Arta) .............................................................. 237
Dobrisean .................................................................................................. 240
Cantecul lui Negru Voda. Mircica .............................................................. 246
Vartici ........................................................................................................ 248
Mihai Voda si Radu Calomfirescu .............................................................. 251
Aga Balaceanu ........................................................................................... 254
Constantin Brancovanul ............................................................................ 258
FAMILIALE
1.INDRAGOSTITII
Brumarelul ................................................................................................ 262
Brumarul ................................................................................................... 262
Milea ......................................................................................................... 263
Logodnicii nefericiti .................................................................................. 265
Doi tineri s-au avut dragi .......................................................................... 266
Chera ......................................................................................................... 266
2. SOTII
Ghita Catanuta .......................................................................................... 268
Vidra .......................................................................................................... 275
Dragnea ..................................................................................................... 277
Uncheselul ................................................................................................. 279
3. PARINTI SI COPII
Tudorel ...................................................................................................... 281
Aprecieri ..................................................................................................... 291

Glosar ........................................................................................................ 316
Bibliografie ................................................................................................. 332
FANTASTICE 3
FANTASTICE
4 BALADE POPULARE ROMANESTI
CUPRINS
Soarele si luna
Foaie de cicoare, A mai mitica,
In prundut de mare Ca o floricica,
Iata ca-mi rasare In mijloc sedea,
Puternicul soare. La lucru lucra,
Dar el nu-mi rasare, Pe toate-ntrecea;
Ci va sa se-nsoare; Ca ea tot tesea.
Ca mi-a tot umblat Tesea,-nchindisea,
Lumea-n lung si-n lat, Si ea se numea
Tara Romaneasca Ileana
Si Moldoveneasca Simzeana,
Lungis, Doamna florilor
Curmezis, S-a garoafelor,
Mare, noua ai, Sora Soarelui,
Tot pe noua cai; Spuma laptelui.
Patru-a ciumpavit, Soare rasarea,
Cinci a omorat Si Soare-mi venea
Si tot n-a gasit La gura d-argea.
Potriva sa-i fie Cu dansa vorbea,
Vro dalba sotie; Frumos c-o-ntreba,
Far’ de mi-a gasit Din gura-i zicea:
Si mi-a nemerit, — Ileana, Ileana,
La noua argele, Ileana Simzeana,
Noua feciorele, Doamna florilor
In prundut de mare, S-a garoafelor,
Pe unde rasare. Sora Soarelui,
FANTASTICE 5
Spuma laptelui, Und-s-a mai vazut
Tesi si-nchindisesti, Si s-a cunoscut,
Fir verde-mpletesti Und’ s-a auzit
Si mi te zoresti Si s-a pomenit
Camasi sa-mi gatesti, Sa ia sor’ pe frate
Si mi te grabesti Si frate pe sor’?
Sa te logodesti; De mi-ei arata,
Ca io mi-am umblat Atunci te-oi lua,
Lumea-n lung si-n lat, Atunci, nici atunci!
Tara Romaneasca Unde-o auzea,
Si Moldoveneasca Soarele-mi ofta
Lungis, Si iar o-ntreba,
Curmezis, Si iar o ruga,
Mare, noua ai, Si iar o-mbiia,
Tot pe noua cai; Pan’ ce Ileana
Patru-am ciumpavit, Din gura-i graia:
Cinci am omorat — Io ca te-oi lua,
Si nu mi-am gasit Cum zici dumneata,
Potriva prin lume Viteaz daca-i fi
Afara de tine. Si te-i bizui
Ileana De mi-ei ispravi:
Simzeana, Pod pe Marea Neagra,
Doamna florilor De fier
S-a garoafelor, Si otel,
Sora Soarelui, Iar la cap de pod,
Spuma laptelui, Cam d-o manastite,
Ea, dac-auzea, Chip de pomenire,
Din gura-i graia: Chip de cununie,
— Puternice soare, Sa-mi placa si mie,
Esti puternic mare, C-o scara de fier
Dar ia spune-mi: Oare Pan’ la naltul cer!
Puternicul Soare, Puternice mare,

Ca puternic mare, Ce-mi calatoresti,
Unde-o auzea, De ne ispitesti?
Bine ca-i parea. La ce te gandesti
In palme-mi batea Si la ce poftesti?
Si pod se facea; Si el raspundea,
La cap — manastire, Din gura zicea:
Chip de pomenire; — Iaca, mos Adam,
Si iar mai batea, Si cu maica Iovo,
Scara se-ntindea, Mie mi-a venit
O scara Vremea de-nsotit,
Usoara, Si eu c-am umblat
De fier Lumea-n lung si-n lat,
Si otel, Tara Romaneasca
Pan’ la naltul cer. Si Moldoveneasca
Dar el ce-mi facea? Lungis,
Pe pod ca-mi trecea, Curmezis,
Pe scara suia, Si tot n-am gasit
Pe scara Potriva sa-mi fie
Usoara, Vro dalba sotie;
Pe scara de fier, Far’ de mi-am gasit
In cuie d-otel, La gura d-argea
Pan’ la naltul cer. Numai pe sor-mea,
Si, de-mi ajungea, Sor-mea Ileana,
Unde se ducea? Ileana Simzeana,
Tot la mos Adam Doamna florilor
Si la maica Iova. S-a garoafelor!
Ei, de mi-l vedeau, Atunci mos Adam
Nainte-i ieseau; Si cu moasa Iova,
Din gura-i graiau; Unde-l auzea,
— O, preasfinte Soare, Rau ca le parea,
FANTASTICE 7
Soarelui zicea: O suta si cinci;
— Preasfintite Soare, Iar mai jos de ei,
Puternice mare, Sfinti mai maruntei,
Unde-ai auzit O suta si trei.
S-ai mai pomenit, Si tot mai erea,
Unde-ai cunoscut, Si tot mai vedea:
Unde-ai mai vazut Femei cuvioase,
Sa ia sor’ pe frate Maicute duioase,
Si frate pe sor’, Fecioare curate,
Ca cin’ n-o lua Ucisi in dreptate,
Raiul c-o d-avea, Osti de biruinta
Iar cine-o lua Si soti cu credinta.
In iad c-o intra. Dar tot mai erea
Soar’le se uita, Si tot mai vedea,
Din ochi cauta, Putin de mergea;
Nimic nu graia; Printre ramurele,
Iar mosul Adam Dalbe pasarele
Si cu moasa Iova Canta-n versurele,
De mana-l luau, Si nu prea canta,
La rai mi-l duceau, Ci se gonganea,
Rai ca-i aratau, Din gura-mi zicea:
Si de ce vedea, „Ferice, ferice,
Bine ca-i parea: Ferice de noi,
Numai mese-ntinse, De parintii nostri
Cu faclii aprinse, Care ne-au facut,
Cu pahare pline, Care ne-au nascut
In cantece line; Si ne-au botezat
Jur-prejur de mese Si ne-au crestinat,
Stau in cete dese Ca dac-or trai,
Sfinti si mucenici, Saraci n-or mai fi!“
Mai mari si mai mici, De tot ce vedea
Bine ca-i parea Care ne-au facut,

Si se multumea. Care ne-au nascut,
Afar’ de-mi iesea, Ca ei ne-au lasat,
Iarasi mos Adam Nu ne-au botezat,
Si cu moasa Iova Nu ne-au crestinat,
Chieile lua, Si d-or mai trai,
La iad il ducea, Tot saraci c-or fi,
Iadul descuia, Greu s-or pedepsi!“
In iad il baga De tot se vedea
Si de ce-mi vedea Mult rau ca-i parea,
Par i se zbarlea: Nu se multamea.
Ca-n focuri ardea, Foaie, foicea,
Greu se vaieta Soar’ le ce-mi facea?
Hoti si calcatori, De cate vedea
Rai carmuitori, Nu se-ndupleca,
Si nurori pizmase, Ci, mare,-mi pleca,
Si soacre trufase, Ci, mare,-mi zbura
Fii necuvinciosi, La gura d-argea,
Preoti mincinosi. Tot la sora-sea,
Afar’ cand iesea, Si iar o-ntreba,
Soar’le ce-mi vedea? Si iar o ruga,
Un pom ofilit, Si iar o-mbiia
Un pom catranit; Pe dansa s-o ia.
Printre ramurele, Ileana
Niste pasarele Simzeana,
Canta-n versurele, Doamna florilor
Dar nu prea canta, S-a garoafelor,
Ci se vaieta, Sora Soarelui,
Din gura graia: Spuma laptelui,
„Vai si vai de noi, Daca-l auzea
De parintii nostri Si daca-mi vedea
FANTASTICE 9
Ca tot nu scapa, Podul se-ntindea,
Ea tot mai cerca, Un pod de arama,
Din gura-i zicea: De nu-l bagi in seama,
— Frate, fratioare, Si d-o manastire,
Puternice Soare, Chip de pomenire.
Spune mie: Oare Cand le ispravea,
Cine-a cunoscut, La ea se ducea,
Cine-a mai vazut, De man-o lua,
Cine-a auzit, La pod c-o ducea,
Cine-a pomenit La pod c-ajungea,
Sa ia sor’ pe frate La pod de arama,
Si frate pe sor’? De nu-l bagi in seama,
Dar io te-oi lua Si, pod cand trecea,
Viteaz daca-i fi Pod ca zornaia,
Si te-i bizui Pod se cletina,
Pana-n zori de zi Ca n-a mai vazut,
Mie sa-mi croiesti Nici n-a cunoscut,
Si sa-mi ispravesti Ca n-a auzit,
Peste Marea Neagra Nici n-a pomenit
Un pod de arama, Sa ia sor’ pe frate
Sa nu-l bagi in seama, Si frate pe sor’.
Iar la cap de pod, Floare, s-o lalea,
Cam d-o manastire, Podul cand trecea,
Chip de pomenire, Pe pod cand mergea
Chip de cununie, Catre manastire
Sa-mi placa si mie. Pentru pomenire
Puternicul Soare, Si la cununie
Ca puternic mare, Sa-i fie sotie,
Unde-o auzea, Ileana
Bine ca-i parea Simzeana,
’N palme ca-mi batea, Doamna florilor
S-a garoafelor, Si se vaieta,

Sora Soarelui, Navodari chema,
Spuma laptelui, Navod aducea
Din gura-i zicea Si-n mare-l baga;
S-astfel graia: Multi galbeni ca da
— Frate, fratioare, Sa-i scoata dalba.
Puternice Soare, Lupta ce-mi lupta
Ia mai spune-mi: Oare In desert erea,
Und’ s-a mai vazut Ca ei n-o gasea
Si s-a cunoscut, Si n-o mai prindea;
Und’ s-a auzit Far’ de... ce-mi scotea
Si s-a pomenit Si-n navod tragea?
Mirele d-a dreapta, O mreana de mare
Mireasa-nainte? Cu solzii de zare.
Ci mi-a fost s-o fi Pe mal d-o scotea,
Si s-o pomeni Pe mal d-o zvarlea,
Mirele-nainte, Sfinti din cer vedea,
Mireasa d-a stanga! Jos se scobora,
Puternicul Soare, ’N palme c-o lua
Puternic si mare, Si mi-o curata,
De man-o lasa, Si mi-o tot freca,
Nainte-i trecea, Solzii de-i cadea,
Iar ea, vai de ea, Si-n cer mi-o zvarlea.
Asea de-mi vedea, Colo, mos Adam
Cruce ca-si facea, Si cu maica Iova,
In mare sarea Unde mi-o vedea,
Si mi se-neca. Ei, mare, ca-mi sta
Domnul se-ndura, De mi-o sclivisea,
Mreana c-o facea. Nume ca-i dedea,
Soarele-mi vedea Luna mi-o chema.
Si imarmurea, Iar ea, vai de ea,
FANTASTICE 11
Mare,-ngenunchea, Luna d-o luci CUPRINS
Lacrami ca varsa, Catre rasarit,
Pe Domnul ruga. Soarele mi-o fi
Domn c-o auzea, Tot catre sfintit!“
Domn c-o asculta, Si d-atunci se trase,
Din gura-mi graia Si d-atunci ramase,
Si mi-i osandea: Lumea cat o fi
„Lumea cat o fi
Si s-o pomeni, Si s-o pomeni,
Nu va-ti intalni Ca ei se gonesc
Nici noapte, nici zi; Si nu se-ntalnesc:
Soare cand o sta Luna cand luceste,
Catre rasarit, Soarele sfinteste;
Luna s-o vedea Soare cand rasare,
Tot catre sfarsit; Luna intra-n mare.
(G. Dem. Teodorescu, Lacul-Sarat, judetul Braila)
Cantecul lui Marcos Pasa

(Bruiaman Pasa)
Departe, vere, departe, De trei ori se zbuciuma,
Si nu prea foarte departe, La fantana se lasa,
Sub seninul cerului, Cu Bruiaman ca-mi vorbea
La fantana gerului, Si din gura-asa-i zicea:
Nimerit-a, poposit-a — Bruiaman, pasa batran,
Bruiaman, pasa batran, Ce te-atii cu oastea-n drum!
S-atine cu oastea-n drum, Bruiaman ce mi-i zicea?
Vrea la lupta sa se ia. — Alei vante Crivete,
Vantul Crivat ce-mi facea? Ia vezi ist caftan pe mine?
Cate flori is pe caftan Vantul Crivat mi-auzea,

Cu-atatea osti m-am batut, De trei ori se zbuciuma,
M-am batut, le-am biruit, La slava-n cer se suia,
M-am culcat, m-am hodinit. La Dumnezeu ca-mi mergea,
Si cu tine-am sa ma bat, Dumnezeu mi-l intreba:
Sa ma bat, sa ma rasbat, — Alei vante Crivate,
Ca vreau sa te biruiesc Fantana ti-ai parasit,
S-apoi sa ma hodinesc. La mine la ce-ai venit?
Vantul Crivat ce-i zicea? Vantul Crivat ca-mi graia:
— Nu stiu, frate de-i putea! — Alei Doamne, sfinte
La razboi sa fi iesit Doamne,
In postul San-Petrului, In asara pe-nserat,
Vremea seceratului, Nimerit-a, poposit-a,
Eram slab si odarlit, Bruiaman, pasa batran,
Poate m-ai fi dovedit, S-atine cu oastea-n drum.
Dar acuma nu-i putea Iar Dumnezeu ce-mi zicea?
In luna lui Carindari — Daca ii vorba pe-asa
Cand sunt gerurile tari, Du-te cu puterea mea,
Zile de-a lui Faurar... Numai ce-i vrea ii lasa!
Da’ Bruiaman ce-i zicea? Vantul Crivat mi-auzea,
— Ba eu, frate, c-oi putea, De trei ori se zbuciuma,
Ca e oastea-mi imbracata La fantana se lasa.
Tot cu noua camesale De cu sara-mi picura.
Peste noua camesale Pe-o nara de ger sufla,
Mai sunt noua fermenele, Toata oastea se-ntrista
Peste noua fermenele La Bruiaman, ca mergea
Mai sunt noua cojocele Si din gura-asa-i zicea:
Nu razbesti, vante, prin ele! — Bruiaman, pasa batran,
De-ncaltata e-ncaltata Invata-ne sa traim,
Cu cizme de capra stearpa, Pan-la ziua toti pierim!
Care sufera la apa. — Alei, voi, ostasii mei,
FANTASTICE 13
Ia lepadati fiarele Prin cosuri se azdruca.
Si rupeti sulitele, Vantul Crivat ce-mi facea?
Si-mi porniti focurile! Pe-o nara de ger sufla,
Sulitele le rupea, Prin cosuri ca-i ingheta,
Focurile le pornea. Toata oastea-nmarmurea!
Vantul Crivat ce-mi facea? Numai pasa-mi ramanea,
Pe-o nara de ger sufla, Cu barba de chiciura
Focurile le strica. Si cu chica de omat,
Iar ostasii ce-mi facea? Cu toiag de gheata-n mana.
La Bruiaman ca-mi mergea. Dimineata se scula,
— Bruiaman, pasa batran, La vantul Crivat mergea
Invata-ne sa traim, Si din gura-asa zicea:
Pan-la ziua toti pierim! — Alei vante Crivate,
Bruiaman, ca le graia: Asta noapte m-ai batut,
— Alei, voi, ostasii mei, Nimenea nu m-a vazut!
Ia-mi taieti voi belghirii. Vantul Crivat ce-mi facea?
Matele afara le dati, Asupra-i ca mi-i sufla,
Prin cosuri va azdrucati, Sloi de gheata-l prefacea,
Pan-la ziua sa-mi scapati. De, frate, se pomenea,
Belghirii ca mi-i taia, Si, frate, s-a pomeni
Matele afara le da, Cat soare pe cer a fi!
(Petru Caraman, Muntii Vrancei, satul Reghiu)
CUPRINS
Na feata n’ica sumulaie

(O fetica ochesica)
O fetica ochesica, Fata, nu te voi lasa“.
Turcului cu drag ii pica: Si fata ii zise,
„Fata, fata, eu te-oi lua, O, sarmana fata!
„Intr-o oaie m-oi preface, Si pe turc eu tot nu-l iau,

Intru-n turma, sa-mi dea pace, De-ar fi sufletul sa-mi dau!“
Si pe turc eu tot nu-l iau,
De-ar fi sufletul sa-mi dau!“ Si turcul ii zise,
O, sarmanul turc!
Si turcul ii zise, „In copoi ma randuiesc,
O, sarmanul Husa! Pe valaha o gasesc.
„In pastor ma randuiesc, Fata, fata, te voi lua,
Pe valaha o gasesc. Fata, nu te voi lasa!“
Fata, fata, te voi lua,
Fata, nu te voi lasa! Si fata ii zise,
O, sarmana fata!
Si fata ii zise, „Peste eu ma randuiesc,
O, sarmana fata, Intr-un rau in munti sa cresc,
„Potarniche m-oi preface, Si pe Husa tot nu-l iau,
Pe colini sa alerg in pace De-ar fi sufletul sa-mi dau!“
Si pe Husa tot nu-l iau,
De-ar fi sufletul sa-mi dau!“ Si turcul ii zise,
O, sarmanul turc!
Si turcul ii zise, „In pescar ma randuiesc,
O, sarmanul turc! Mreana vlaha-o pescuiesc!
„Intr-un uli ma randuiesc, Fata, fata, te voi lua,
Pe valaha o gasesc, Fata, nu te voi lasa!“
Fata, fata, te voi lua,
Fata, nu te voi lasa! Si fata ii zise,
O, sarmana fata!
Si fata ii zise, „Strugure ma randuiesc,
O, sarmana fata! Intr-o vie ca sa cresc,
„Ma prefac cerboaica-ndata Si pe turc tot n-o sa-l iau,
Si-n padure sunt scapata. De-ar fi sufletul sa-mi dau!“
FANTASTICE 15
Si turcul ii zise, Si in munte sus, sa cresc,
O sarmanul turc! Si pe turc eu tot nu-l iau,
„In viér ma randuiesc, De-ar fi sufletul sa-mi dau.“
Si, valaho, te gasesc!
Fata, fata, te voi lua, Si turcul ii zise,
Fata, nu te voi lasa!“ O, sarmanul Husa!
„Viespe eu ma randuiesc,
Si fata ii zise, Si, valaho, te gasesc,
O, sarmana fata! Fata, fata, te voi lua,
„Floare eu ma randuiesc, Fata, nu te voi lasa!“1
(Antologie de poezie populara aromana, editie ingrijita, prefata

si transpunere de Chirata Iorgoveanu-Dumitru)
1
In legatura cu aceasta poezie din Baeasa, Epir, B.P. Hasdeu scria: „In studiul meu
Balada „Cucul si turturica“ la romani, la moravi, la proventali, la reto-romani, la persi, la turcomani
etc., publicat in 1880 in Cuvente den batrani (t. II), si in care — pentru prima oara in sfera
filologiei comparative — eu ma incercai a aplica metoda stiintelor pozitive catre analiza
literaturei poporane, figureaza cinci varianturi romanesti ale acestui cantec de
metamorfoza si anume:
variantul moldovenesc din colectiunea lui Alecsandri;
variantul bucovinean din colectiunea lui S. F. Marian;
variantul ardelenesc cules de Pompiliu, si in fine, doua varianturi moravo-romane.
Din alaturarea celor cinci varianturi, rezulta ca prototipul lor comun cuprindea in
sine doua metamorfoze: schimbarea fetei in peste si in pasare, iar a barbatului in pescar
si vanator.
Nu cunosteam atunci nici un variant macedo-roman, si tocmai acum am dat peste
urmatorul foarte remarcabil, pe care mi-l comunica dl Papahagi (Vurduna), elev al Scoalei
Normale superioare din Bucuresti. O trasatura de tot caracteristica a acestui variant este
bilingvitatea sa, asupra careia atragem atentiunea folcloristilor in genere: femeia vorbeste
romaneste, iar barbatul greceste.“
Iovan Iorgovan CUPRINS
Plecat-au, plecat, Si flori culegeau,

Din cutare sat, Cununi impleteau
Des-de-dimineata, Si jucau cantand,
Prin roua si ceata, Codrul rasunand.
Vro trei sorurele, Mult ca mai umblau,
Mandre, frumusele. Pan-se osteneau,
Sora cea mai mare, Apoi odihneau,
Dulce-n sarutare, Ceva imbucau
Mandra Garafina, Si mi se culcau.
Floare din gradina; Ana Ghiordanel,
Sora mijlocie, Nume frumusel,
Lelita Marie, Ea ca-mi d-adurmea,
Plina-i de trufie Ca moarta era.
Cu a sale gene, Cele doua mari,
Ochisori, sprancene, Ce-s surori primari,
Ca de-i cauti in ochi, Cand fu de cu seara,
Mori ca de diochi; Prin codri plecara,
Sora cea mai mica; Pe Ana o lasara,
Ca s-o porumbica, Si ea tot durmea
Ana Ghiordanel, Si rau ca-mi visa.
Nume frumusel, In zori sa scula,
Le-ntrecea pe toate; Pe surori striga,
Ea e stea de noapte, Dar nu le-auzea.
Luceafar din zori, Numai un cuc mic,
Floarea florilor. Tinerel, voinic,
Ele ca-mi plecau Prin paduri zbura,
Si pe camp umblau, Dorul si-l canta,
A rupe-ncepura Ca singur era.
Iedera si mura, Cum Ana-l vedea,
FANTASTICE 17
Ea ca mi-i zicea: Ca eu nu-s fecior
— Cucule voinice, Sa pot sa ma-nsor,
Scoate-ma d-aice, Ci-s o pasarica,
Scoate-ma la tara, Nu stiu de ibovnica !
La drumul de cara, Atunci de p-o piatra
Sa dau de surori iara, O hala s-arata,
Ca t-oi fi eu vara! O hala cumplita,
— Nu stiu, puica mea, Jos incirlogita,
Sa te scot, ori ba, Fata, cum vedea,
C-am eu vere multe, Ea il cunostea
Cate flori pe munte! Ca serpe era;
— Cucule voinice, Spaima o prindea,
Scoate-ma d-aice, Tare ca-mi fugea
Scoate-ma la tara, Si tare tipa.
La drumul de cara, Serpele curea,
Sa dau de surori iara, Fata tabara
T-oi fi surioara! Si mi-o ajungea,
Cucul ii graia: Si mi-o apuca,
— Nu stiu, puica mea, Coada-ncolacea,
Scoate-te-oi, ori ba, La briu o stringea;
Ca am eu surori Fata sa-ngrozea,
Cate vara flori! Mai tare tipa,
— Cucule voinice, Codrul rasuna!
Scoate-ma d-aice, Sus, pe Cerna-n sus,
Scoate-ma la tara, Multi voinici s-or dus
La drumul de cara, Si toti s-au rapus.
Sa dau de surori iara, Dar au mai ramas
Ca t-oi fi sotie Un roman viteaz;
Pana voi fi vie! Iovan Iorgovan,
— Nu stiu, puica mea, Brat de buzdugan,
Scoate-te-oi ori ba, Cu un calusel
Ca s-un vulturel, Singura va toarce,

Doi caini mititei, Singura-o destoarce!
Foarte sprintenei. Cerna-l auzea,
Si sa preumbla, Dar nu vrea sa stea.
Si sa prepurta, Atunci Iorgovan,
Si sa falosea Brat de buzdugan,
La vadul Dunarei, Iar sa intorcea
La podul Rusavei Si Cernei graia:
Si spre Cerna-n sus, — Inceata, inceata,
Cam pre sub ascuns, Cerna mea laudata,
Calul sau juca, Ca eu te-oi cinsti
Sageti arunca, Si te-oi darui
Cainii sumuta. C-o stiuca de aur,
Si el auzea Cu ochi de balaur!
Codrul cum suna, Cerna-l asculta
Dar nu pricepea, Si pe loc imi sta,
Oricat mai ciulea; De nici nu urla
Nu putea alege, Si nici nu mugea.
Nu putea-ntelege Iovan Iorgovan,
De-i glas femeiesc Brat de buzdugan,
Ori glas voinicesc, Glasul pricepea
Ca Cerna mugea, Si il cunostea
Codrul rasuna. Ca nu-i voinicesc,
El mi sa-ntorcea Ci e femeiesc.
Si Cernei zicea: Deloc nu mai sta,
— Inceata, Cerno,-nceata, Calu-ncaleca,
Apa mea laudata, Muntii ca trecea.
Ca eu te-oi cinsti Serpele-l vedea,
Si te-oi darui De spaima fugea;
Cu-o furca argintita, Dar el il gonea,
Cu fuior invalita, Cerna mi-o trecea
FANTASTICE 19
Si il ajungea. Inca ai cuvinte?...
Serpele stetea Tara-oi invata
Si asa-i zicea: Eu, cu mintea mea,
— Iovan Iorgovan, Si ea m-asculta,
Brat de buzdugan, Fumuri ca sa faca
Cu ce fel de bine Si de musca scapa;
Vini tu azi la mine? Calu-mi n-a pieri,
Au doara gandesti Dar tu mort vei fi,
Sa ma prapadesti? Caci am auzit
Te rog, viu ma lasa Cum ai pradadit
Si te du acasa. O frumoasa fata
De mi-i omori, Cu gura-ti spurcata!
Mort mai rau oi fi: — Iovane, Iovane,
Capatana mea Brat de buzdugane,
Sa va despica Cand am vazut bine
Si sa va-mputi, Ca tu vini la mine,
Viermii s-or spori, Fata am lasat-o
Muste-or slobozi, Si n-am vatamat-o;
Care-n veac vor fi.1 Te rog, viu ma lasa
Boii de la jug, Si te du acasa;
Caii de la plug Jur pe capul meu,
Sa vor otravi, Mort voi fi mai rau!
De musca-or muri. Iovan Iorgovan,
Ba si calul tau, Brat de buzdugan,
Care-i ca s-un zmeu, Sabia scotea,
Sa va otravi, In vant o-nvartea,
De musca-o muri! Pe Serpe-l lovea,
— Serpe-afurisite, Trupu-i zdrumica,
Darabe-l facea.
1 Musca-columbaca. Capul tot fugea,
Cerna sangera, Minuni il prindea

In Dunare-si da, De-a ei frumusete,
Dunarea-l primea De-a ei tinerete.
Si il ascundea — Alei, fetisoara
In pestera rea. Ca s-o zanisoara,
Aci sa-mputea, Vreau sa-mi fii sotie
Vermii sa-nmultea, Pana vei fi vie,
Muste slobozea Caci a ta frumsete
Si-n veci nu pierea. Nu are pareche!
Musca tot iesea, El mi-o-mbratisa
Mare rau facea, Si mi-o saruta.
Caci caii musca, Fata atunci graia
Boii otravea, Si-napoi sa da:
Plugurile-oprea! — Nu grabi cu mine,
Iovan Iorgovan, Caci poate nu-i bine,
Brat de buzdugan, Poate-a fi pacat
Sabia-si spala, Ca m-ai sarutat,
In teaca-o baga, Ca noi ne lovim
Pe fata striga, Si ne potrivim,
Fata-l auzea Ca si frunza-n fagi,
Si sa raspundea, Ca si doua fragi,
Apoi s-arata Rosii rumenioare,
Si din grai graia: Neatinse de soare,
— Iovan Iorgovan, Coapte la pamant,
Brat de buzdugan, Neatinse de vant.
Scoate-ma la tara, Hai, mai bin’plecam
La drumul de cara, Si sa ne-ntrebam
Sa dau de surori iara, Din ce vita-om fi,
Ca t-oi fi sotie Poate ne-om gasi;
Pana voi fi vie! Eu-s fata de-mparat
El, cand o vedea, De la scapatat!
FANTASTICE 21
Iovan sa-ntrista Eu sa fiu la scapatat
Cand o auzea, Ca leu vatamat!
Apoi ii graia: Apoi sa-nchinau,
— Am mare pacat Ruga la ceri dau
Ca te-am sarutat; Pentru ca s-aflau;
Si eu-s fiu de-mparat
Pre Domnul mareau,
De la scapatat,
Si ne-au blastamat Fiindca se gaseau;
Ai nostri parinti, Si se-mbratisau
Cu lacrimi fierbinti, Si sa sarutau
Tu sa fii la rasarit Ca si niste frati,
Ca cerb pribegit, Frati adevarati.
(Gheorghe Catana, Banat)
CUPRINS
Iovan Iorgovan
Verde di-un spanac, Stai, nu mai urla,
Plecat, mi-a plecat, Brazi nu legana.
Sus, pe Cerna-n sus, Ca eu tie-ti dau
Iovan Iorgovan, La zi un cap de om,
Calare pe cal, Sa te-apuce somn,
Ca un capitan. Naica, sa te-ngrasi,
Ogarii-n plavaz, Pe mine ma lasi!
De mi-i de miraz: Cerna d-auza,
Da’Vidra-nainte, Talazi inceta,
Ca mai tine minte. Sta, nu mai urla,
Cerna, zo,-mi urla, Ape domolea.
Da’Iovan zicea: Ogarii-mi cata.
— Inceata, Cerna,-nceata, Jalnic fluiera
Trec din piatra-n piatra; Fantana de piatra,
De sarpe-ncuiata. Ca n-a avut noroc.

Iovan de vedea, Lacramile curgeau,
Dupa ogar se lua, Pe Iovan ardeau
Fantana-mi gasa; De mi-l desteptau.
Da’la cea fantana Fata rau plangea,
Cu apa putina, Lui Iovan graia:
Plangea fata Lina; — Iovane, Iovane,
Ca sarpe-i de vina. Mare, Iorgovane,
Zo, mi-e premenita, Sarpe mi-a iesit,
De moarte-i gatita. La mine-a venit,
Iovan ii zicea, Ca sunt de pierit!
Din gura-i graia: Iovan de vedea,
— Fata dumneata, Calu-ncaleca,
Stai, nu mai plangea, Pe dincolo da,
Da-te mai incoa, Si, zo,-mi alerga,
Sa-mi cati catava. Cu nori se-ntrecea:
Fata de-auza, Sabia-mi tragea,
De-aci se scula, El se pregatea.
La Iovan mergea, Sarpili-mi iesea,
In cap ii cata; Trei capete-avea.
Soare rasarea, Iovan s-avanta,
La pranz ajungea, Doua le taia,
Da’Iovan durmea Cu unu uidea,
Cu capul pe flori, Foc si scrum varsa:
Fara de fiori. Pamantu ardea,
Iaca, de la vale, Codrii s-aprindea.
Balauru-n cale, Sarpe ca-mi scapa,
Vine, se grabeste, Cu un cap fugea,
La fata-o iuteste. Rau se-ntarata,
Fata de-mi vedea, Da’ fata-mi grabea,
Lacrimi podidea La Iovan striga:
Si-mi plangea cu foc — Iovane, Iovane,
FANTASTICE 23
Mare, Iorgovane, Caine Iorgovane;
Vino tu la mine Zo, ma omorasi,
Sa te invat bine. Pamant imputisi.
La groapa adanca C-am sa ma razbun!
Stau oasali branca, Pe calul tau bun
La valea cu tei, Eu voi slobozi,
Flori, iorgovenei, Si n-oi imblanzi,
Imi este un stei Musca de-a marunta.
Cu puii de zmei: Pestrita pe burta,
Acolo de vrei, Mijloc otravita,
Cel cap tu sa-i iei. Bas buna de vita.
Iovan de-auza, Da’ Iovan graia,
Cu fata-mi pleca, Voinic nu temea:
Drumu i-l taia, — Mai caine de sarpe,
La steiul inalt, De-acu nu ai parte,
De ceri alinat,
De varf aplecat. Mananci fete mari,
Balaur vedea, De-o mie de ani.
Pamant dudaia, Musca de-o vedea.
Ogase-mi gemea; Pin sate oi pleca,
Vaiuri rasuna, Lumea-oi invata,
Codrii tremura. Vite or ungea,
Da’ Iovan grabea, Fumuri mari vor face,
Neam nu se temea, De vite n-au parte.
Ca vantu-mi zbura, Asa ca-mi facea,
Pin nori s-ascundea, Dunarea trecea,
O data-l lovea, Serpe ramanea,
Capu i-l taia! Verde de-o lamaie,
Da’ sarpe-i graia In partea ia Nemtie.
S-asa-l blastama: De s-o pomeni,
— Iovane, Iovane, Cat lumea o fi.
(Cristea Sandu-Timoc, Valea Timocului)
Sarpele CUPRINS
Voinicel cand se nastea, Sarpele ca se ducea

Trei zile ca nu sugea, In padure la Ita,
Tot pe tipat se punea. Si pe unde ca mergea,
Dar maica-sa ce-mi facea: Dara pe pamant facea,
Din picior mi-l legana Ca un bustean se tara.
Din gura mi-l blestema: La Dunare c-ajungea,
— Suge, maica, tata mea, In Dunare s-arunca.
Suge-ti-s-ar viata; Vai, saraca Dunarea,
Suge, maica, laptele, Mult greu mai tine pe ea!
Suge-mi-te-ar sarpele. Din Dunare ca-mi iesa,
Asa voinic d-auzea, Mai mergea cat mai mergea,
Din tipat mi se oprea, Sarpele ca-mi ostenea,
Tata ma-sii o sugea. La trei fantani ca-mi tragea
Verde frunza d-o lalea, Catetrele le golea;
Sarpele mi-o auzea, La una-n apa ramanea,
El cat nojita era, Trupsorelu-si racorea.
Supt un martacel sedea. Domnia ca mi-l simtea,
Acum locu si-l schimba, Din scaun ca mi-si fugea.
Supt talpa casii intra Dar voinicu ce-mi facea:
Si vizuina-si facea. Supt umbra mi se culca,
Crestea voinic intr-o luna, Supt umbra de chiparos,
El crestea-ntr-o saptamana. Chiparos miros frumos;
Zece ani ca-mi astepta, Sus frunza deasa,
La zece ani ca-mi iesa, Jos umbra groasa,
Ca butia ca-mi era, Si-mi ploua de varsa,
Capu pe prag mi-l punea, Voinicului ca nu-i pasa
Ochii ca soare-i licarea. Ingeru ca mi-si venea,
Pe voinic ca mi-l vedea, In ureche ca-i sufla:
El de varsta nu era. — Scoal’, voinice, nu dormi,
FANTASTICE 25
Ca anii s-au implinit Sarpele ca-l auzea:
Si blestemul te-a sosit. — Mi-a sosit daruiala.
Ca ma-ta cand te-a facut, La voinic ca mi-si mergea,
Din picior te-a leganat, Voinicu daca-l vedea
Din gura te-a blestemat Pe fuga mi se punea.
Si sarpelui mi te-a dat. Dar sarpele ce-mi facea:
Verde frunza de trei brazi, In coada se opintea,
Cu sarpele sa te bati. Numai de trei ori sarea,
Voinic daca mi-auzea, Cu coada ca mi-l pleznea,
Drept in sus mi se scula, Jumatate-l inghitea;
Lacramile-l podidea, Jumatate nu mi-l poate,
La maica-sa se ducea: De pistoale-ncrucisate,
— Maica, maiculita mea, Buzdugane ferecate
Sa-mi gatesti merinzile Si de custuri simcelate.
Sa-mi apuc drumurile. Trei zile mi-l caznea,
Maica, cand tu m-ai facut, Nimenea nu-l auzea.
Din picior m-ai leganat, Un voinicel ca-mi trecea,
Din gura m-ai blestemat Un voinicel Dobrisan,
Si sarpelui ca m-ai dat. P-un cal galben iortoman.
Ma-sa ca mi-l infurma — Daca n-ai facut vrun bine,
Cu pistoale-ncrucisate, Fa-ti pomana si cu mine,
Buzdugane ferecate, Ti-oi fi fratior pe lume,
Si cu custuri simcelate. Ca ma suge paganu
Voinicelu ca-mi pleca, Si-mi seaca sufletelu.
Ma-sa din gura-mi graia: Sarpele dac-auzea,
— Du-te voinicule, du-te, Din gura ca mi-si graia:
De te-o bate, de l-ai bate, — Mai voinice Dobrisan,
Blestemu sa nu te treaca. Pe cal galben iortoman,
Voinic pe dara mergea, Tine-ti drumu, bate-ti murgu
Un foc mare gramadea, Si nu-ti mai pierde timpu,
La pistoale slobozea, Ca asta mi-e daruit,
De cand era copil mic. Eu, frate, de cand te-am luat.

Tu la mine d-ai veni Nici un garbaci nu ti-am dat.
Si cu palosu d-ai da, D-un garbaci ca mi-si scotea,
Numai trei solzi mi-ei taia. Pe murgu mi-l atingea,
Pe asta ca l-oi lasa, Sarpele ca-mi ramanea,
Dupa tine m-oi lua, Cat dai cu zburatura.
Ce-i vedea te-i spaimanta. Dar voinicul ce-mi facea:
Dar voinicu ce-mi facea? Mana in pozanar baga,
Cu calu mi se vorbea: Cremene si amnar scotea,
— Murgule, calutu meu, Si iasca mi-o aprindea,
Al meu si-al lui Dumnezeu, Pe pamant o arunca.
Eu te-am luat de laudat, Sarpele sufland venea
De la targ din Taligrad, Si focu mi se-aprindea,
Din caii lui Popa Brat, Tot campu foc ca-mi lua.
De cine-oi fugi sa scap, Dar sarpele ce-mi facea:
Pe cine-oi goni sa prinz; Prin foc si fum mi-l gonea,
La sarpe ca nazuia Pe sunetu fraului,
Si cu palosu cand da, Pe mersura murgului.
Jumatate mi-l taia, Dar voinicu ce-mi facea?
De nici nu mi-l raspundea; Cu murgu ca mi-s vorbea:
Pe voinic mi-l lepada — Iuteste-ti picioarele,
Si dupa cestalalt se lua. Numara razoarele
Fugea calu cat putea, Si-mi fa vant
Sarpele ca nu-i slabea. Pe subt oblanc
Vedea ochii sarpelui, Si nagara
Ca rotila plugului, Pe supt scara
Pe oblancu calului. Si m-arunca-ntr-alta tara.
Verde frunza d-o lalea, Vant pe supt oblanc facea,
Voinicelu ce-mi zicea; Si nagara pe supt scara
— Murgule, calutu meu, Si l-arunca-ntr-alta tara.
Al meu si-al lui Dumnezeu, Cand voinicu hodinea,
FANTASTICE 27
Sarpele alaturea! Capu cand se destepta,
Voinicu ca mi-si graia: Asa din gura-mi graia:
— Ho, sarpe, nu ma manca, — O, voinice, te-as manca,
Ca de mine e pacat: Dar n-am unde te baga.
Pe nimeni n-am botezat, Ia palosu in dreapta
Pe nimeni n-am cununat. Si sparge-mi capatana,
— Si de mine e pacat, Ca sunt pietri nestimate
Ca tu de ce m-ai taiat, De-mi platesc cat lumea toata
N-am fost nimic vinovat. Si-a ta osteneala-ntreaga.
Voinicelu ce-mi facea: Capatana i-o spargea,
Zece matanii facea, Patru pietri ca-mi gasea,
La Dumnezeu se ruga, De sange mi le spala,
Sarpele ca-mi amortea. In disagi mi le baga,
Dara voinic ce-mi facea: Ca soarele lumina,
Palos pe mischii tragea, Indarat mi se-ntorcea,
Si pe sarpe mi-l taia, La voinicel ca-mi mergea,
Trei capiti ca mi-l facea, De otrava mi-l spala,
Numai capu ramanea. Frati de cruce se prindeau.
(T. Balasel, Dragasani, judetul Valcea)
CUPRINS
Cantecul balaorului
Foaie verde simnicara, Si cu seaua numai turnuri,
La umbra de salcioara Cu capastru numai fluturi.
Tipa-un voinicel sa moara, Iar voinicu asa-mi graia:
Ca l-a luat sarpele in gheara. — Moldovene, dumneata,
Si el, mare, ca-mi tipa, Ia vino la mine-ncoa’,
Niminea nu-l auzea, De-mi taie curelile,
Fara-un mic de moldovean, Sa ma-nghita sarpele,
P-un cal negru dobrogean, Ca am pacate impresurate,
Nu pot da seama cu toate. Nici un bine n-am facut.“

Pe mine maica cand m-a fapt1, La desagi ca cauta,
Din picior m-a leganat, O plosca de spirt scotea
Din gura m-a blestemat Si la gura c-o punea
„Lulu-mi-te, lulu-mi-te! Si in fund ca-i rasufla.
Pui de sarpe inghita-mi-te!“ Iatan din teaca tragea,
Si procletul c-a sezut Pe mischiu ca-l ascutea,
Pana mare s-a facut, Iar in teaca ca-l baga
Si acuma m-a-nghitit, Si indarat ca se-ntorcea,
Jumatate n-a putut — Tot in raza soarelui
Tot d-o flinta ghintuita, In vederea sarpelui.
Sade in gura-i improtapita. De proclet s-apropia,
Ia taie-mi curelile, Iatan din teaca tragea
Sa ma-nghita sarpele! Si in sarpe ca mi-l trantea,
Iar procletul auzea Mai nimic nu mi-l zdrelea,
Si din gura ca-i graia: Nici pielea nu i-o cresta
— Moldovene, dumneata, Caci de solzi nu se lipea.
Bate-ti capul, tine-ti drumul, Prindea fuga si mi-si da,
Ca eu de m-oi mania, Calare cum se afla.
Eu pe asta l-oi lasa, Iar procletul ce-mi facea?
Dupa tine m-oi lua Cand d-odata se umfla,
Si-ei vedea ce ti-oi lucra, Pe voinic ca-l lepada,
C-asta mi l-a daruit mie, Cat colo ca mi-l zvarlea.
Din mica copilarie. Cu coada cand imi trosnea,
Moldoveanu asa auzea, Trei copaci ca darama
Cat colea ca se ducea, Si un cerc ca se facea,
El in ganduri se gandea: Dupa moldovean se lua.
„De cand maica m-a cladit Calul fuge de plesneste,
Moldoveanu plange, racneste,
1
M-a facut (forma veche de limba). Caci procletul mi-l soseste.
FANTASTICE 29
Si fugea cat mi-s’fugea, Ba si muma frigurilor!...
Iar moldoveanu ce-mi facea? Moldoveanu ce-mi graia?
Tot indarat se uita, — Calule, calutul meu,
Vedea ochiul sarpelui, Eu pe tine cand te-am luat
La chisita calului; De cal bun si laudat,
Vedea varful limbilor, De cine-oi fugi sa scap!
Pe dedesubtul scarilor. Cand erai manzulet mic,
Iar moldoveanul ce-mi facea? Ti-era carnea ca roua,
Mana sub oblanc baga, Dar acum ai imbatranit,
Mic de garbacel scotea, Ti-este carnea ca vanju,
Si pe coada sarmuit Maduva ca otelul.
Si pe la varf plumbuit, Calul asa ca-mi graia:
Cu cinci ramuri de argint. — Mai stapane, drag stapane,
Cand deodata c-aducea, Am fugit cat am fugit,
Peste sulaci il ajungea. Dar acum mi s-a scurtat,
Iar Negru ce-mi facea? Procletu s-a-apropiat,
Punea buza pe pamant, Jumatate m-a-mbucat,
Tragea vant de sub oblanc, Cu coada m-a impiedicat!
Scotea brazda ca de plug Baga mana in buzunar,
Si din nari vapai lasand, Scoate-amnar si-o cremeioara,
Da drumul picioarelor, Trage-ntr-un fitil mai tare
Si mi-s’ cotea iepureste Si da focul la negara!
Si se aseza el lupeste. Moldoveanu-asa auzea,
Iar indarat se uita, Mana in buzunar baga,
De procletul nu scapa. Iasca, cremene scotea,
Vedea ochiul sarpelui Cu amnarul ca-mi tragea,
Iar pe coada calului; Iasca foc ca-mi-s-lua
La chisita calului, Si jos iasca o-azvarlea,
Vedea falca sarpelui; Crivatul ca-mi adia,
Vedea varful limbilor Campul foc ca mi-s’lua,
Dedesubtul scarilor, Mare valvoare facea.
Prin valvoare cand trecea, Foarte eu sa te cinstesc,

Ochii sarpelui plesnea; Foarte sa te ospetesc!
Tocmai atunci se rasnea, — Ciobanel de oaie laie,
De procletul ca scapa. Mamaliga din parnaie,
Si el, mare, se ducea Facuta cu apa din ploaie.
La trestioara din balta, N-am venit sa ma cinstesti,
Unde-a mai scapat odata. Foarte sa ma ospetesti,
La un put ca se ducea, Si-am venit ca sa te rog
Sapte, opt galeti scotea Oitele sa le mulgi.
Si pe cal ca le turna, Iar ciobanul auzea,
Mai frumos ca-l racorea. Cinci sute de oi mulgea,
Sedea jos, se odihnea, Laptele ca mi-l lua
Cruce la piept ca-si facea, Si intr-o cada ca-l baga,
Lui Dumnezeu se ruga Pe voinic ca mi-l lua,
Ca l-a scapat de asta. In lapte dulce ca-l scalda
Iar moldoveanu ce-mi facea? Cand deodata ca-l baga,
Tot indarat se intorcea Laptele ca se inchega;
La voinic care-l scapa Al doilea mi-l baga,
Si acolo ca-l gasea, Lapte verde se facea;
El muced cum se afla, Al treilea ca-l baga,
Numai cu suflet era. De venin il curata
Pe cal ca mi-l punea Si in brate ca se lua
Si la o tarla ca-l ducea, Si in fata ca se pupa,
La tarla lui Harbuzan Fratiori ca se prindea,
Avea un fartatel cioban. Fratiori in direptate
— Buna ziua , mai ciobane! Si de muma si de tata,
— Multumescu-ti iortomane! C-altfel nu se mai poate
Descaleca putintel. C-aceasta bunatate!
(N. Densusianu, Glimbocata, judetul Dambovita)
FANTASTICE 31
Trei frati si noua zmei CUPRINS
Lele verde-o micsonea, C-are haine ca si-un domn

Ascultati, boieri, incoa, Si n-are minte de om...
Sa va cuvantam ceva, — Hai sa dam pe soru-mea
Ca daca n-ati asculta Sa duca zmeii cu ea,
Vom insira Ca zmeii sunt noua zmei
ce-om putea, Calare pe noua lei,
Ne-om curati de belea! Varsa din gura vapai
Lele verde alunis, Si din copite scantei,
In sulis Si noi suntem numai trei
si-n alunis, Si-om pieri ca vai de noi!
Ce razboi Grai coconasu-al mare,
in sat la noi? Aferim, ca minte are:
Sunt batai — In viata mea
de noua zmei Pe soru-mea nu mi-oi da
Cu-ai trei feciorasi de domn Sa duca zmeii cu ea,
Pentr-o sor-care-o au ei, De mi-oi pierdea viata!
Ca zmeii vor ca s-o ia, Si la grajd ca se ducea
Feciorasi nu vor s-o dea. Si pe Negru de-l scotea.
Se lovira, Seaua pe el ca-mi punea
se ciocnira, Si pe Negru-ncaleca
Foarte rau se mantuira, Si el, vere, de-mi pleca
Pusera sorocul joi La campie, la camp, vere,
Sa s-apuce de razboi. Unde fir de iarba nu e,
Iata ziua ca-mi venea Numai dalba-i colelie
Si zmeii ca mi-si sosea Coapta din Santa-Marie...
Si din gura ca striga: Zmeii dupa el se-nsira,
— Dati-ne pe soru-va Bata-i Maica Precesta,
C-asa ne-a fost prinsoarea! Coconasul ce-mi facea?
Grai cuconasu-al mare, La rasarit se-ntorcea,
Aferim, nici minte n-are, Cruce cu dreapta-si facea,
La Dumnezeu se ruga, Voi mai sus sa va suiti

Dumnezeu ca-i ajuta. Si mai jos sa va lasati
Deodata ca se-nvartea. La cea mica puntioara
Cu palosul flustiura, C-acolo-i apa amara,
Se-nvartea cum se-nvartea, Sa luati apa-n gusicioara,
Taia trei, ramanea sasa, Savai tina-n unghisoara,
Ce taiere cu pedeapsa! Pe coconas sa-l stropiti,
Taia trei, ramanea trei, Prau-paragina sa-l stiti,
C-acu-i vremea de razboi, Ca eu, vere, eu ti-oi da,
Se sucea Ti-oi da trei starvuri de om,
cum se-nvartea, Si sa vezi, cu trei de lei,
Mai taia trei, ramanea doi, Care se fac numai sasa,
Taia trei, ramanea unu, Ce taiere cu pedeapsa!
Ramanea zmeul cel mai mic Coconasul de-auzea,
Si cu coconasu-al mic, El din gura ca striga:
Amandoi ca se lupta — Vulturilor
Zi de vara fratilor,
pana-n sara, Voi mai sus sa va suiti
Nici unul nu se razbea, Si mai jos sa va lasati
Schintei din ei ca-mi iesea, Copitele ciutelor
Bata-l Maica Precesta! In venitul apelor,
Daca vedea si vedea, Sa luati apa-n gusicioara.
Varf de munte se suia, Savai tina-n unghisoara
Si-acolo se troncanea, Si pe zmeu sa mi-l stropiti,
Schintei din ei ca-mi iesea, Prau-paragina-l faceti,
Iar zmeul ce mi-si facea? Ca eu, vere, eu v-oi da
Ochii roata si-i facea, Eu v-oi da,
El pe sus ca se uita, nu v-oi insala,
Trei vulturi, vere, vedea. V-oi da noua starvuri de zmei,
El din gura ca striga: Si sa vezi, noua de lei
— Vulturilor Care fac optsprezece,
surilor, V-oi da muma zmeului,
FANTASTICE 33
Sade-n varful putului, El din gurita-i zicea:
Lele, da-o-as dracului!... — Dale, dale soru-mea,
Iar vulturii de-auzea Eu m-am batut pentru tine.
Se gandea Dar sa te tai, vai de mine?!
ca le-ajungea, De mana c-o-mbratisa,
Ei mai sus ca se suia La fratii lui ca-mi pleca,
Si mai jos ca se lasa, Masa mare ca-mi punea,
In venitul apelor, Trei zile, trei nopti sa bea,
Copitele ciutelor Frumos, frate, petrecea,
Si lua apa-n gusicioara La trei zile ce-mi facea?
Savai tina-n unghisora La un camp mare-mi iesea,
Si la zmeu ca mi-si venea ’Ntr-o camasa se-mbraca,
Si pe zmeu ca mi-l stropea, Cu suliti in sus ca da.
Prau-paragina-l facea, Si da coconasu-al mare
Bata-l Maica Precesta! De-l spinteca de spinare;
Coconasul ce-mi facea? Iar da coconasul al mijlociu
Le da De-l spinteca pana-n brau;
ce fagaduia, Cand da coconasu-al mic
Le da noua starvuri de zmei, Cadea sulita la spate
Si sa vezi, noua de lei De sapte pasi de departe
Care fac opsprezece, Ca s-a batut in dreptate!
Le da muma zmeilor, Numai el ca-mi ramanea,
Le da muma zmeului, Numai el si soru-sa,
Sade-n varful putului, Mare, de se pomenea
Lele, da-o-as dracului! Si, mare, s-o pomeni
Ziua buna ca si-o lua, Cat soare pe cer va fi...
La fratii lui ca-mi pleca Mai ziceti cu toti amin
Iar soru-sa de-l vedea Ca ne fu cantec deplin,
De departe-ngenunchea Ca fac s-altul, mai batran.
I-era frica c-o taia... Mai ceva din tinereata,
Iar frate-sau de-o vedea Mai uitati de-a batraneata!
(Al. I. Amzulescu si Ovidiu Barlea, comuna Barca, judetul Dolj)
Cantecul cu zmeii CUPRINS
Frunzulita si-o cicoare Toata lumea-i multumea.

Dragulita! Dupa masa s-aseza
— Lasa-ma, maicuta,-n Si torcea, torcea, torcea,
sezatoare, Si torcea, torcea, torcea.
Pan-cocosii si-or canta, Trei junei, in cas-intra,
Sapte fuse ti-oi umplea. Trei junei feciori de zmei.
— Nu te las, fetita mea, Ochii roata si-i facea,
Dragulita! Langa fata s-aseza,
Ca esti tare frumusea, Fetei fus mereu ii da.
Si zmeii mi te-o fura. Si din gura-asa-i zicea:
Se ruga si-a doua oara: — Toarce, fata, si te-ntoarce
— Lasa-ma, maicuta-n Si-ti arunca ochii-ncoace.
sezatoare, — De junei sunteti junei,
Pan-cocosii si-or canta, Da’vi se vad coadele,
Sapte fuse ti-oi umplea. Coadele, copitele,
— Nu te las, fetita mea, Sub spicele bicelor,
Ca esti tare frumusea, Copitele cailor.
Si zmeii mi te-o fura. — Ca noi suntem chirigii,
Se ruga si-a treia oara: Luam marfa de la Sibii,
— Lasa-ma, maicuta-n Si-o ducem la Targu-Jii,
sezatoare, In fata Sfintei Marii.
Pan-cocosii si-or canta, Hora mare se facea,
Sapte fuse ti-oi umplea. Fata la joc ca mi-o lua.
Maica-sa se supara Hora-n casa nu-ncapea
Si din gura-o blestema: Si afara ca-mi iesea
— Du-te vii sa nu mai vii! De doua ori hora-nvartea
Atunci fetita pleca, Cu fata la cer zbura
In sezatoare se ducea, Si-ntr-un brad mi-o aseza.
Buna seara ca-si dadea. Acolo ii facu pat,
FANTASTICE 35
Ii facu furca de roua, Rau ripede pa lespede
Si caierul de urzica, Pe la maicuta sa treaca,
Si fusul de maracine. Ca sa vada si sa creada
Iara fata-asa-mi zicea: Cat am fost de blestemata
— Fa, Doamne, di-un rau ripede Si de zmei, maica, furata.
(C. Mohanu, Boisoara, Tara Lovistei)
CUPRINS
Antofita al lui Vioara

Foaie verde salcioara, Numai cu ochii se uita;
In oras in Slatioara, Si el, frate, ca-mi sedea
La casele lui Vioara, Cu coate dalbe pe masa,
Lui Vioara vataf mare, Cu palmele pe obraze.
Frumoasa masa mi-e-ntinsa, Cine seama ca-i lua?
De mari boieri mi-e cuprinsa, Numai Vioara cel batran,
Dar la masa cine-mi seade? Cu barbuta pan’ la brau,
Cei cincizeci de navodari, Barba-i bate bratele,
Patruzeci de lopatari, Genele, sprancenele,
Tot feciori de boieri mari. Si chica, calcaiele.
Dar la masa ce-mi manca? El in picere-mi sarea,
Numai cega si postrunga Ochii-n roata ca-si facea,
Si galbena caracuda, Peste masa-i arunca,
C-am auzit pan batrani Pe Antofita ca-l vedea
C-ala-i pestele mai bun; Si din gura ca-i zicea:
Si cosacel din saramura, — Antofita, fiul taichii,
Face-un chef de bautura... Ce stai tu trist si mahnit?
Toti mi-s’ bea, se-nveselea, Nici nu bei, nici nu mananci,
De nimenea nu gandea. Numai cu ochii te uiti?
Cu pahar cin’ le lumea? Ori din chelciug ai sfarsit,
Antofita al lui Vioara, Ori stapan te-a oropsit,
El nici nu bea, nici nu manca, Ori murgu ti-a-mbatranit,
Ori vremea ca ti-a venit, Cu carnea nunta s-o nuntesc,

Vremea de casatorit, Cu oase casa s-o zidesc,
Si de-nsuratoare, Cu coastele s-o-nlantuiesc,
Si de casatoreala? Cu solzii s-o sindrilesc,
Antofita ce-mi zicea? Cu sange s-o zugravesc,
— Bine, taica dumneata, Taica, sa te pomenesc!
De statusi de ma-ntrebasi, Tata-sau cand auzea,
Cu cuvinte spune-ti-as. Lui din gura ca-i striga:
Sa-mi pui mainele in piept, — Antofita, fiul taicii,
Sa-ti dau cuvantul cel drept: Eu, taica, am imbatranit,
Nici de chelciug n-am sfarsit, Toate apele-am vanat
Nici haine n-am ponosit, Si le-am turburat,
Nici murgu n-a-mbatranit; Asa peste n-am aflat.
Mie vremea mi-a venit, Decat, taica,-am auzit,
Frate, de casatorit, Dar de vazut n-am vazut,
Si de-nsuratoare, In Vidros, apa spurcata.
Si de casatoreala. Si de peste laudata,
Nu aseara, alalteri seara Cine intra nu mai scapa.
Logodna ca mi-ai baut-o Vidrosu e apa-adanca,
Cu fata lui domn Stirbei. Pe cine-l prinde-l mananca.
Fata, taica, a auzit Ca Vidrosu e de-adanc,
Ca sunt fecior de boier mare, Cat in cer pana-n pamant!
Tot vataf de navodari. Antofita, daca auzea,
Si ea, taica, mi-a trimes Drept in picere sarea,
Carte alba, slova neagra, El mai viteaz se facea,
Ca sa-i aduc Mana pe pahar punea,
Stiucile Toate paharele umplea,
Ca vacile, La toti navodarii da;
Morunii Rand paharu tat-sau il lua,
Ca biolii, Cu vin ca-l jumatatea,
Sa-i aduc ca oile. Cu spirt ca-l implinea,
FANTASTICE 37
Da lui taica-sau de bea. Navoadele-mi aseza,
Cum mi-si bea, cum se-mbata. Navoadele, vasele
Covor verde asternea, Si toate matitele.
Cu basmaluta-l invalea. Trase-o toana, trase doua,
La navodari se ducea, Trase, boieri, pana-n noua.
Cate un pahar de vin le da Ce fel de peste-mi prindea?
Si din gura le striga: El nimica nu-mi prindea
— Ce stati, mare, de priviti? Decat puiul Vidrii,
Descurcati navoadele, In fundul matitii.
Asezati matitele Afar’, frate, ca-l scotea,
Si-ngreuiati plutile! Un foculet ca-mi cladea,
Antofita ce-mi facea? Pe puiu Vidrii il lega,
Pe navodari ca-i lua, Cu ochii la foc il pripea,
Toate apele-mi vana: Mi-l batea, mi-l canunea,
Garlele cu gastele, Incepea d-a chiriia.
Baltile cu ratele. Vidra batrana auzea,
Ce fel de peste-mi prindea? Fata apii flustura,
Sa vezi, peste de-l marunt, In toate partile se uita,
Nisipul de pe pamant, Pe nimenea nu vedea;
De care boierii nu manc, P-Antofita ca-l vedea,
Dar Antofita ce-mi facea? Cu puiu-n mana mi-era,
Daca peste nu-mi prindea Din gurita ca striga:
Cum ii cerea inima, — Antofita, dumneata,
Navodarii ca-i lua, Ce-mi bati puiu si-l caznesti,
La carciuma ca-i aducea; Tot de peste-l suduiesti?
Vin cu vadra le scotea, Da-mi tu drumu puiului,
Navodarii de-i imbata. Puiului, puicului,
Si pe toti ca mi-i lua, Ca mi-e puiu mititel,
La Vidrosu se ducea, Mititel si crudicel,
La Vidrosu c-ajungea. Nu stie seama pestelui,
D-un stejar mare-mi batea, Morunceala morunilor,
Tavalitura stiucilor, Iar morunu ca pleca,

Ca eu, frate, ti-oi aduce Inspre navod il indrepta.
Stiucile In navod el ca intra,
Ca vacile, Navodul la pamant baga.
Morunii Dara Vidra ce-mi facea?
Ca biolii, In fata apei ca iesea,
Sa-i aduc ca oile. P-Antofita ca-l vestea.
S-aduc peste cat oi vrea, Antofita ce-mi facea?
Ti-oi indestula inima, La navodari se rastea,
Ti-oi face toata treaba! Cate-o palma le tragea,
Antofita c-auzea, Navodarii se nacajea,
Prost de minte ca-mi erea, La carme se aseza.
Drumul puiului ca-i da; Trageau o toana, trageau doua,
Ca daca drumul puiului nu-i da, Trageau, boieri, pana-n noua,
Vidra tot pestele lui ca-i scotea. Nici de pamant nu-l urnea,
Ea daca puiu il vedea, Asa de greu ce era!
In fundu apei il ducea, Iar Vidra se necajea,
Atunci Vidra ce-mi facea? Pan navoade ca intra,
La moruni fuga ca da Pestele ca-l rascolea,
Tot de coada ca-i musca, Pestii din coada batea,
La navoade ca-i ducea. Mare talaz ca-mi scotea:
Pe la stiuci ca se vara, Venea Vidrosu ingaibarat;
De spinare le musca Cu nisip amestecat,
Si-n navoade le-arunca. Toti navodarii i-a-necat,
Ea, frate, se mai gandea, Numai Antofita-a scapat.
Aminte d-un morun si-aducea Dar cum hotu ca scapa?
Si la el ca se ducea. Rata-de-balta-mi era,
Jumate spinarea-i manca, Stia’ otu d-a-nota.
El nu se mai destepta... El inot ca se lasa,
Daca vedea si vedea, Ochii pe Vidros arunca,
De gusa ca-l apuca, D-o salcie ca nazarea,
FANTASTICE 39
O salcie cu mustati pe apa, Ca mare pomana-i avea!
Pe Vidros mi-e cocosata. Purcaru ca mi-l lua,
Cand de salcie s-apropia, Betisor ca-i intindea
Vidra-nainte-i iesea, Si la tata-sau il ducea.
Coada bici ca si-o facea, Unde Vioara-l vedea,
Peste ochi ca mi-l izbea, Din gurita ca-i striga:
Ochii din cap ca-i sarea; — Antofita, fiul taichii
De salcie s-apuca Nu mi-ai ascultat vorba,
Si-n salcie se suia. Lasa,-ti fie rau, nu asa!
Tipa ziua rumaneste, Taica, nu mi-e pentru tine,
Sa vezi, noaptea, tot turceste, Mi-e pentru cinzeci navodari,
Despre ziua, letineste... Tot feciori de boieri mari!
Nimenea nu-l auzea. Cocoanele le-ai vaduvit,
Sa vezi, mic de purcaras, Copilasii i-ai saracit.
Porcii, frate, intorcand, Dar-ar Dumnezeu sa dea
Din fluieras, doina doinind, Si Maiculita Precista,
Glasuletu-l intelegea, Tata, sa te-nsori
Purcaru lui tata-sau erea De noua ori,
Si la el ca se ducea. Sa faci noua feciori!
Cand purcarul ca-l vedea, Cand o fi l-al zecelea,
Din gurita ca-i striga: Sa-ti faci si d-o coconita,
— Stapane dumneata, Sa-ti dea apa la temnita!
Ce-ai cautat p-aicea? Atunci, taica, nici atunci
Unde Antofita auzea, Sa-mi mai vanezi tu Vidrosu!
Inima-n el ca crestea, Atat tata-sau il blestema,
Din gurita ca striga: Otrava-n ciubuc punea,
— Mai purcaras dumneata, Ochii peste cap ca da;
Ia-ma tu d-aicea Facea moarte peste moarte,
Si ma du la casa mea, Care-n lume nu se poate!
(Gr. G. Tocilescu, Rosiorii-de-Vede,
judetul Teleorman)
Cantecul nasului CUPRINS
Foitica flori domnesti, Si cu nunta cand pleca?

Din oras, din Bucuresti, Ei pleca pe la San-Petru,
L-ale case mari, domnesti, Si de-abia ajungea la
De sa vad din Stoienesti, San Metru.
In curte, vere, in curte, nene, Conacul unde conacea?
Frunzulita loboda, La lacul Cocorului,
In curte la Stefan Voda La putul Porumbului,
Multe carate-au sosit, La fantana fierului,
Multe sunt, marunte sunt. La parul cadiului,
Sunt carate jugravite, Acolo ca conacea.
Pe dinauntru poleite, Demancare ce le da?
Pe deasupra sindrilite, O junice le gatea,
Cu postav verde-nvelite. O junice le frigea,
Si cocoane-mpodobite, Si-un berbece de frigare,
Tot de nunta sunt gatite. La toti le da demancare,
Ca sa-nsoara Iancu Voda, Dar le da de saturate.
Si-l cununa Mihnea Voda. Bea vinul si sa cinstea,
Dar fata de unde-o ia? Voia buna ca facea,
Din oras, din Dobrogea, Lautarii le canta
De la Letinul bogat, Si flacaii ca juca,
Savai, cainele spurcat Si boierii ca privea,
Si de lege lepadat, Vin cu plostile ca da,
In cruce necrestinat C-asa li-i datoria
Si de toate-ndestulat, De la Maica Precista,
Si de miere, si de unt, Din stramosi si din strabuni,
Si de aur, si de-argint, De cand e neamul de romani.
Bunatati de pe pamant Iar cu nunta ca-mi pleca,
La el mi s-a-ngramadit! Mana ziua si noaptea,
Foaie verde s-o lalea, Mana de nu sa vedea,
FANTASTICE 41
De Letin s-apropia. Si din dalbii coconasi,
Dar Letinul ce-mi facea? Si din negri tiganasi,
Bine ziua o stia Care sunt lautarasi,
Cand nunta o sa il ia, Ca sunt si ei dragalasi:
Portile le-nzavorea. Foicica foi de plop,
Dar cu ce le-nzavorea? Potolesc si ei cate-un foc...
Tot cu fierul plugului, Sa s-aleaga mirele,
Cu fierul pamantului. Mirele, ginerele,
Vin cu butia aducea, Inalte cu umerele,
Sapte buti alaturea, Ca soimii cu-aripele,
Cum era una si-alta. Ca sa sara portile,
Sacurea-n mana lua, Portile si butile.
La portita o punea. Ginerile, d-auzea,
Dar Letinul ce-mi facea? De cap sa inspaimanta
Sus in pridor sa suia, Si la nasu-sau pleca
Ochean in mana lua, Si lui nasu-sau spunea.
In toate parti sa uita, Dar nasu-sau sta, zicea:
Nunta ca mi-o nazarea — Taci, fine, nu te speria,
Si bine ca mi-l sosea, Te roaga la Dumnezeu
Iaca nunta ca-mi venea. Sa traiasca nasul tau,
Dar Letinul ca striga, Si la Maica Precista,
O data pe letineste, Sa traiasca nasa-ta,
Altdata iortomaneste, Ca sa-ti luam pe fina,
Al treilea romaneste, Ca sa faci casa cu ea,
Savai, ca Doamne fereste! Savai, ca toata lumea.
Imi striga ce mi-si striga Dara nasul cel mai mare,
Si din gur-asa zicea: Tinerel ca si o floare,
— Cine este mirele, Ca o garoafa mirositoare,
Mirele, ginerile, Cu toata grija-n spinare,
Sa s-aleaga din nuntasi, In picioare sa scula,
Din nuntasi, din sichiorasi Ochii roata ca-i facea,
Peste toti caii cauta, Cu calcaile-i mai da.

Nici un cal ca nu-i placea, O data-l mai atingea,
Cam la sapte sa uita. Ale trei porti ca sarea,
Foitica matostat, Sapte buti alaturea.
Un nepotel de-mparat! Jos de pe cal ca sa da,
Foitica mar salciu, Drumul in curte ca-l da.
Calare p-un bididiu, Portile le deschidea,
Cu saiaua-nfipta-n brau, Caratele de intra,
Nepotul lui Ciubucciu. Toata nunta, asemenea.
Dar nasul, daca-l vedea, Postavurile-asternea,
Jos din carata sa da, Jos cocoane mi sa da.
Trei mere de aur lua, Dar dansul ce mai facea?
La al baiat sa ducea, Vedrita ca o lua,
Cu mere il insela De-o vadra si cinci oca,
Si in brate il lua, Lua vadra la stanga
In carata ca-l punea, Si burghiul la dreapta
Alaturi cu nasica. Si pe la butii pleca,
Apoi calul ii lua, Pe toate le gaurea,
Bine-n chingi ca il strangea, Tot vinul ca-l incerca.
Cruce cu dreapta-si facea, Care vinul ca-l placea,
Picior in scara punea In vadrita ca lua,
Si pe cal incaleca. Pe la boieri ca mi-l da.
Putinel ca-l infierbanta, Care vinisor mai dulce,
Numai spuma ca-l facea, Pe la cocoane mi-l duce.
Un zgarbacel ca-mi avea, Care vinul nu-i placea,
Zgarbacel de bumbacel Sacurea-n mana lua
Si la cap cam plumbuit, Si pe buti ca se urca,
Pe la coada alamit, Toate butile spargea,
Cu cinci litre de argint. Cercurile le taia,
Si pe cal ca l-a lovit, Vinurile le varsa,
O data ca-i sumutea, Ulitile le umplea,
FANTASTICE 43
Nuntasi caii-si adapa, Ca acest nas din asta-seara,
Ratele de se scalda... Care e cu grija-n spinare,
Letinul sta, sa uita Tine-l, Doamne, ca p-o floare,
Si nimica nu zicea. Ca p-o floare mirositoare,
Dar Letinul ce-mi facea? El din gura imi graia
Iar al doilea striga: Si lui finu-sau zicea:
O data pe letineste, — Taci, fine, nu te speria,
Altdata iortomaneste, Fii tu nas in locul meu,
Savai, ca Doamne fereste, Si eu fin in locul tau.
S-al treilea romaneste: Ca ne-o ierta Dumnezeu,
— Care este mirele, Foitica s-o lalea,
Mirele, ginerile? Ca te-om scapa de belea
Sa s-aleaga din nuntasi, Si pe fina om lua,
Din nuntasi, din sichiorasi Ca sa faci casa cu ea,
Si din albii coconasi, Dupa cum e datina.
Si din negrii tiganasi, Dara nasul al mai mare,
Care sunt lautarasi, Ca omul cu grija-n spinare,
Ca sunt si ei dragalasi; Asa priceput era!
Foitica foi de plop, O albie ca lua
Potoleste cate-un foc... Si cu apa o umplea.
Sa-mi cunoasca bastonul, Bastonasul i-l lua,
Foitica mar mustos, Pluta pe apa-l punea,
Cu care cap a crescut in jos? Radacina-n jos tragea,
Ginerile, d-auzea, Varful in sus ramanea.
De cap sa-nspaimanta, Dar Letinul ce-mi facea?
Tot la nasul sau pleca Nici p-aia ca nu-i lasa,
Si din gura ii graia: Prosoape de matasa lua
— Foitica murele, Si pe sfoara le-ntindea,
Ce-i mai facem, nasule? In slavi ca le ridica,
Rau ne-a secat zilele!... Iar din gura ca-mi striga,
Dara nasul al mai mare, O data pe letineste,
Altdata iortomaneste, Tine-l, Doamne, ca p-o floare,

Savai, ca Doamne fereste, Ca p-o floare mirositoare,
Apoi striga romaneste: Intr-o zi de sarbatoare,
— Care este mirele, El la baiat sa ducea
Mirele, ginerile? Si iar calul i-l lua,
Sa s-aleaga din nuntasi, Putinel ca mi-l plimba
Din nuntasi, din sichiorasi Pana il infierbanta.
Si din albii coconasi, Deodata de-i sumutea
Si din negrii tiganasi, Si cu zgarbaciul de-i da,
Care sunt lautarasi, Unde-n slava ca sarea
Caci sunt si ei dragalasi, Si cu palosul ca da,
Sunt si ei buni la cevasi, Sforile ca le taia,
Foitica foi de plop, Servetele ca cadea.
Potolesc si ei cate-un foc... El dupa cal ca sarea,
Ca sa taie sforile, Cu palosul le croia
Sa cada servetele. Si pe la cai le punea;
Ginerile, d-auzea, De era cu calul murg,
Tot de cap sa-nspaimanta, Ii da servet de Camplung;
Iar la nasul sau mergea, De era cu calul breaz,
Si nasul sau ii spunea: Ii da servet de atlas.
— Taci, fine, nu te speria, Pe la toti caii atarna,
Roaga-te la Dumnezeu La unul nu ajungea.
Sa traiasca nasul tau, Dara nasul ce-mi facea?
Si la Maica Precista, Sus in pridor sa suia,
Sa traiasca nasa-ta, Unde Letinul ca sta,
C-o sa luam pe fina Si la el sa repezea,
S-ai sa faci casa cu ea, Si din giubea ca-i taia
C-asa ti-a fost ursita. Si la cal c-o atarna...
Dara nasul cel mai mare, Dar Letinul ce-mi facea?
Ca ast nas din asta-seara, Nici atuncea nu-i ierta,
Care-i cu grija-n spinare, Trei fete ca aducea
FANTASTICE 45
Si la prag ca le punea, Ce oi putea oi facea
Cum ne este datoria, Si te-oi scapa de belea,
Si din gura lar striga: Si i-om lua noi fata,
— Care este mirele, Si te-oi cununa cu ea,
Mirele, ginerele? Precum ne scrie legea.
Sa s-aleaga din nuntasi, Savai, nasul ce-mi facea?
Din nuntasi, din sichiorasi Prin curte ca se plimba,
Si din albii coconasi, O coasta de cal gasea,
Si din negri tiganasi, Pe finul sau ca-l lua,
Care sunt lautarasi, In casa cu el intra.
Ca-s buni si ei la cevasi, Cand la prag ca sa ducea,
Foitica foi de plop, Nasul mai mare curaj facea.
Potolesc si ei cate-un foc... Cu coasta ca fluciurea
Sa-si cunoasca mireasa, Si din gura sa rastea:
Cunune-se cu dansa. — Care este mireasa?
Ginerile, d-auzea, Ca asta spata lata
Greu de cap sa-nspaimanta E gatita pentru cap de fata.
Si la nasul sau venea Mireasa singura-ndata
Si din gura ii spunea: Daca nu s-o alegea,
— Foitica murele, Asta capul ii va taia!
Ce-i mai facem, nasule? Dara nasul ce-mi facea?
Mi s-a amarat zilele El, frate, sa-mpiedeca
Cu toate-ncercarile! Si margaritare azvarlea;
Nasul sau, dac-auzea, Fetele nu culegea,
Asa din gura-i zicea: Numai mireasa s-apleca
— Taci, fine, nu te speria, Si margaritare strangea;
Ca nu merge treaba-asa! Atunci ei o cunostea.
Roaga-te la Dumnezeu Ca ele tot un covor avea,
Sa traiasca nasul tau, La fel imbracamintea;
Si la Maica Precista, Tot un stat si tot un fapt,
Sa traiasca nasa-ta. Tot o geana s-o spranceana.
Cand s-apleca mireasa Cand acasa ajungea, CUPRINS
Si ea, frate, incepea La biserica tragea,

Margaritar d-aduna, Mireasa de cununa.
Mana pe dansa punea. Dar Letinul ce-mi facea?
Letinul, daca vedea, Si el pochinzeri ca da,
El din gura ca striga: Nunta de o petrecea.
— Tine-o, tine-o, n-o lasa, Dara nasul ce-mi facea?
C-aia este mireasa, Pe mireas-o cununa,
Cununa-te cu dansa! Acasa cu toti venea,
Salba de gat ii punea, O hora mare prindea,
Mamudele-asemenea,
Lautarii tot canta,
C-asa le-i datoria.
Si de mana o lua, Aluneasca o juca.
In odaie ca intra, Si a fost o nunta mare,
Cu pahar vin inchina, De la munte pan-la mare!
C-asa este datina, Si a fost nunta domneasca,
Datina, datoria. De veci sa se pomeneasca,
Boierii cafea ca bea, Cu mari boieri si cocoane,
Cu totii afar’ iesea, Ca la asta nunta mare.
In carute se suia La boieri ca dumneavoastra
Si acasa ca-mi pleca. Noi facem cantarea noastra.
Ei pleca pe la San-Petru, Tutora ca sa fie
Abia ajungea la San-Metru. Cu bine si cu bucurie!
(N. Pasculescu, Celei, judetul Olt)
Joi da dimineata
Joi da dimineata, Piste lumea toata,
Pa roua, pa ceata, Plimba-mi-sa poarta
Vreme turburata D-o baba batrana,
FANTASTICE 47
Cu doi dinti in gura, Din coade-nnodate,
Cu iia da sarma, La el chingi sunt date;
Cu brau da lana, Frauletu lui,
Da par da camila... Doi balauri galbeni,
Dan carji carjaind, Dan guri inclestati,
Dan ochi ea plangand, Dan coade-nnodati,
Dan gura-ntreband La el frau sunt dati;
Pa cine-ntalnind: Pofilasu lui,
— Cine mi-a vazut, Doua naparci negre,
Pa drum ori pa camp, Dan guri inclestate,
D-un voinic trecand? Dan coade-nnodate,
Fetisoara lui, La el pofil date!
Spuma laptelui; Mereu carjaind,
Ochisorii lui Pa drum, peste camp,
Doua mure negre Mereu intreband,
Coapte-ntr-un rug verde, Nimini raspunzand.
Coapte la pamant, Si tot carjaia,
Neajunse da vant, Pana mi-ajungea,
Coapte la racoare, Da Dunare da,
Neajunse da soare; Din gura graia:
Sprancenili lui, — Dunare, Dunare,
Pana corbului; Drum fara pulbere
Mustacioara lui, Si fara vagaj.
Spicu graului; Drum da la oras!
Calusalu lui, Nu cumva-i vazut
Puiu zmeului; Pa unde-ai trecut,
Saulita lui, Pa drum, piste camp,
Teasta zmeului; D-un voinic trecand?
Chingulita lui, Dunarea-i graia:
Doua naparci negre, — Tu, baba batrana,
Din guri inclestate, Cu doi dinti in gura,
Cu iia da sarma, Doi balauri galbeni,

Cu brau da lana, Dan guri inclestati,
Da par da camila! Dan coade-nnodati,
Eu l-oi fi vazut, La el frau sunt dati;
Nu l-am cunoscut! Pofilasu lui,
— Gaica sa ti-l spuie: Doua naparci negre,
D-un voinicel nalt, Dan guri inclestate,
Nalt si sprancenat; Dan coade-nnodate,
Sprancenili lui, La el pofil date!
Pana corbului; Dunarea asculta,
Fetisoara lui, Din gura zicea:
Spuma laptelui; — Tu, baba batrana,
Ochisorii lui, Cu doi dinti in gura,
Doua mure negre Cu iia da sarma,
Coapte-ntr-un rug verde, Cu brau da lana,
Coapte la racoare, Da par da camila!
Neajunse da soare, Eu ca n-am vazut
Coapte la pamant, Pa unde-am trecut,
Neajunse da vant; Pa drum, peste camp,
Mustacioara lui, Astfel da voinic!
Spicul graului; Dar tu sa te duci
Calusalu lui, La sora-mea Luna,
Puiu zmeului; Ca ea lumineaza
Saulita lui, Ziua pa uliti,
Teasta zmeului; Noaptea pa costiti.
Chingulita lui, Ea l-o fi vazut
Doua naparci negre, Undeva trecand,
Dan guri inclestate, Pa drum or’ pa camp!
Dan coade-nnodate, Baba ca-mi pleca,
La el chingi sunt date; Pa drum ca-mi mergea:
Frauletu lui, Dan carji carjaind,
FANTASTICE 49
Nimini raspunzand! Coapte-ntr-un rug verde,
La Luna ajungand, Coapte la pamant,
Si cum ajungea, Neajunse de vant,
Din gura zicea: Coapte la racoare,
— Lunita, Lunita, Neajunse da soare!
Cum esti luminoasa, Mustacioara lui,
Sa-mi fii si voioasa! Spicul graului;
Cum luminatoare, Calusalu lui,
Sa-mi fii vorbitoare! Puiu zmeului;
Nu cumva-i vazut Saulita lui,
Pa unde-ai trecut, Teasta zmeului;
Pa drum, piste camp, Chingulita lui,
Vrun voinic trecand? Doua naparci negre,
Luna-i raspundea: Dan guri inclestate,
— Tu, baba batrana, Dan coade-nnodate,
Cu doi dinti in gura, La el chingi sunt date;
Cu iia da sarma, Frauletu lui,
Cu brau da lana, Doi balauri galbeni,
Da par da camila! Dan guri inclestati,
Eu l-oi fi vazut, Dan coade-nnodati,
Nu l-am cunoscut! La el frau sunt dati;
Baba ca zicea: Pofilasu lui,
— Gaica sa-ti-l spuie: Doua naparci negre,
D-un voinicel nalt, Dan guri inclestate,
Nalt si sprancenat; Dan coade-nnodate,
Sprancenile lui, Pofil i sunt date!
Pana corbului; Luna asculta,
Fetioara lui, Dan gura zicea:
Fata laptelui; — Tu, baba batrana,
Ochisorii lui, Cu doi dinti in gura,
Doua mure negre Cu iia da sarma,
Da par da camila! Pa drum, piste camp,

Eu ca n-am vazut Vrun voinic trecand?
Astfel de voinic, Ceata ca-i zicea:
Pa drum, piste camp, — Tu, baba batrana,
Undeva trecand. Cu doi dinti in gura,
Dar tu sa te duci Eu l-oi fi vazut,
La sora-mea Ceata, Nu l-am cunoscut!
Ceata negureata, Baba ca-i zicea:
Ca ea mi sa lasa — Gaica sa ti-l spuie:
Si mi sa ravarsa D-un voinicel nalt,
Printre pomi marunti, Nalt si sprancenat:
Prin valcele-adanci Sprancenele lui,
Si pa munti carunti, Pana corbului;
Ea l-o fi vazut Fetisoara lui,
Undeva trecand, Spuma laptelui;
Pa drum, piste camp. Ochisorii lui,
Baba iar pleca Doua mure negre,
Si mi sa ducea, Coapte-ntr-un rug verde,
Dan carji carjaind, Coapte la pamant,
Din gura strigand, Neajunse da vant,
Nimini raspunzand. Coapte la racoare,
Si ca sa ducea, Neajunse da soare;
La Ceata-ajungea, Mustacioara lui,
Dan gura zicea: Spicul graului;
— Ceata, Cetisoara, Calusalu lui,
Sa-mi fii vorbitoare Puiu zmeului;
Cum mi-esti curgatoare! Saulita lui,
Eu te-oi intreba, Teasta zmeului;
Tu mi-oi raspundea: Chingulita lui,
Nu cumva-i vazut Doua naparci negre,
Pa unde-ai trecut, Dan guri inclestate,
FANTASTICE 51
Dan coade-nnodate, Dan carji carjaind,
La el chingi sunt date; Dan ochi lacramand,
Frauletu lui, Dan gura strigand,
Doi balauri galbeni, Nimini raspunzand.
Dan guri inclestati, Si ea sa ducea
Dan coade-nnodati, Si voinic gasea
La el frau sunt dati; La cei brazi inalti,
Pofilasu lui, Nalti si dafaimati,
Doua naparci negre, Da frunza-ncarcati,
Dan guri inclestate, Acolo zacand,
Dan coade-nnodate, Dan lupta ranit;
La el pofil date! Frunza-a asternut,
Ceata c-asculta, Cu frunza invalit.
Dan gura graia: Ma-sa da-l vedea,
— Tu, baba batrana, Ea ca incepea,
Cu doi dinti in gura,
Incepea a plangea.
Cu iia da sarma,
Cu brau da lana, Voinic ii zicea:
Da par da camila! — Tu maicuta mea,
Eu ca am vazut Taci, sa nu mai plangi,
Astfel de voinic. Si tu sa te duci
Iar tu sa te duci Pa valcele-adanci,
La cei braji inalti, Si tu sa aduci
Nalti si dafaimati, Ierburi d-ale dulci,
Da frunza incarcati. Sa pui la rani mici;
Acolo-i cazut, Apoi tu sa cari
Dan lupta ranit; Dan valcele mari
Frunza-a asternut, Ierburi d-ale tari,
Cu frunza-nvalit! Sa pui la rani mari!
Baba, d-auzea, Ma-sa sa ducea
Indata pleca, Pa valcele mici,
Scotea burieni dulci, Dupa oaste sa lua,

Punea la rani mici; Pa ma-sa aci lasa,
Pa valcele mari, Ma-sa ramanea,
Scotea burieni tari, Din ochi ea plangand,
Punea la rani mari Din gura zicand:
Si ea-l cauta — Voinicu-i voinic,
Si mi-l vindeca, Mult mi-e randuit,
Apoi il ruga Moara canunit!
Acasa-a pleca, Si-acas’ sa-ntorcea,
Iar voinicu ca nu vrea, Dan ochi ea plangand,
El pa cal incalica, Dan carji carjaind...
(Gr. G. Tocilescu, Bragadiru, Teleorman)
CUPRINS
Voica
Mugurel de mare, Puisori de zmei,
Mie mi sa pare Cu Voichita zece,
Pe-a gura de vale Care mi-i intrece.
De-o cascioara mare: Mai mari care este?
Cu noaua celare, Sfetil Constantin,
Cu noaua umbrare, Legaior dintai,
Cu feresti in soare. Cel cu barba neagra
In casa cine sade? Si cu mintea-ntreaga,
Cea maica batrana, S-al om de isprava!
Cu braul de lana, Bine petrecea,
Cu iia da sarma, Bine fericea,
Cu par de camila, Mult ca nu trecea,
Cu doi dinti in gura. La Voica venea
Si ea ca-mi avea: Greci negutatori,
Noaua feciorei, Dalbi impetitori,
FANTASTICE 53
Din noualea tari, Din mormant, mormant.
Despre Nadolii, Pe toti tamaia,
Cele trei pustii! Pe toti ca-ngrijea,
Pe Voica-o cerea, Intr-un loc ca-mi sta,
Muma-sa n-o da. Din gura zicea:
Din gura graia — Maica Constandine,
Sfetil Constantin, Nici nu te tamai,
Om facut din plin: Nici nu te comand
— Maica, maica mea, Ca pe toti de-a rand.
Da-ti pe Voichita, Stii: feheru,1 otalu,
Fecioreaua ta, El sa putrezeasca
Surioara mea. Si sa mucezeasca,
Vremea i-a venit Dar trupsorul tau
De casatorit, Sa nu putrezeasca
Ca eu t-oi aduce-o Pan’ tu mi-ai aduce
Iarna de trei ori, Tot pe Voichita,
Vara de cinci ori, Mi-a rupt inima!
Ca sunt sarbatori. Blastam l-ajungea,
Ea il asculta, Dumnezeu ca vrea,
Pe Voica mi-o da, Pamantu crapa
Ciuma ca venea, Unde se-ntrupa
Casa le lovea. Si el sa facea:
Toti ca raposa. Tronuletul lui,
Maica ramanea, Negru calusel;
Si ea ce facea? Panzisoara lui,
In sfanta joia. Ebanci calului;
Ciobu-n mana lua, Masureaua lui,
Ciob si tamaia, Chinga calului;
Si ea ca pleca,
Tot din stalp in stalp, 1 Pronuntie regionala pentru: fieru.
Piedeceaua lui, Voica ce zicea?

Fraul calului. — Daca-mi esti neica,
Si el se-ntrupa, Unde ti-e barba?
Salta si zbura, — Barba mi-am lasat-o
La noaua ani si jumatate. Odor la mormant,
Si el sa ducea Sub negru pamant!
Prin negre-ntunerici, Mana-n colan ca-i punea,
Prin sfinte biserici... Dupa el mi-o arunca,
La Voica mergea, Salta si zbura...
Pe Voica-o gasea Si el sa-ntorcea
In hora jucand, Prin negre intunerici,
Peschire-mpartind, Prin sfinte biserici.
Lautari cantand. Sus, pe ramurele
Langa Voica sa prindea, Cantau pasarele:
In hora de juca. „Unde s-a vazut
Voica ce-i zicea? Si s-a pomenit
— Voinice, voinice, Duca-si mort pe viu?!“
Ce minte te-ajunge Voica c-auzea,
Langa min’ a te prinde? Din gura zicea:
Da’ stii, au nu stii, — I-auzi, neica, auzi:
Ca eu ca mi-si am Unde s-a vazut
Noaua cumnatei, Si s-a pomenit
Sunt ca niste zmei, Duca-si mort pe viu?!...
Cu el face zece, Din gura-i zicea:
Pe toti mi-i intrece! — Voica, soru-mea,
— Si noi suntem noaua Alea-s pasarele,
Si cu tine zece. Stau pe ramurele,
Taci, Voichito, taci, Canta viersurele,
Ca eu sunt neica, Pacatele mele!
Cel cu barba neagra Acas-ajungea,
Si cu mintea-ntreaga. La use striga:
FANTASTICE 55
— Maica, maica mea, Ca ti se deschide, CUPRINS
Deschide usa Ca eu ca ma duc
Si na-ti pe Voica, Cal sa priponesc,
Fecioreaua ta, Trup sa putrezesc,
Surioara mea, Vac sa vacuiesc!
Ti-a rupt inima! Voica ce facea?
Ma-sa de-auzea, Striga ce striga.
Din gura zicea: Daca vedea si vedea,
— Fugi, ciumo, de-acia, Inel din deste tragea,
Salo-Samodivo! Pe fereastra-l arunca,
Nu ma ispiti, Inelul si-l cunostea,
Ca m-ai ispitit, Usa-i descuia,
Pan’ m-ai ispravit, In prag ca se-ntalnea
Si de azi, de maine, Si sa-mbratisa
Sa ma iei pe mine, Si se saruta,
Foc, stoinul de mine! Stei ca se facea,
Din gura-i zicea: De se pomenea
— Voica, soru-mea, Si s-o pomeni
Striga, Voico,-acia, Cat soare pe cer va fi!
(C. Ciobanu-Plenita, Cetate, Dolj)
Voichita
A fost o mama odata, Cu Gin unsprezece,
O mama laudata, Cu Gin Costangin,
Cu casa de piatra, Copil mijlocin.
Cu porti de fier, Dumnezeu mi-si randuia,
Cu bravi pe otal; Ciuma ca-mi venea,
Noua fii ea mi-s avea, Pe noua-i manca,
Cu Voichita zece, Numai ramanea
Fata Voichita Dorul potoliti-l-voi,

Cu Gin Costangin, S-oi aduce-o,
Copil mijlocin. S-o voi duce-o
Voichita mare crestea, Tot iarna de noua ori.
Petitori la ea venea, Ca-s mai multe sarbatori,
Venea petitori din sat, Si-s zilele friguroase
Maica ei ca nu o-au dat, Si tu, maica, mai duioasa;
Ca zicea ca nu-i de dat. Iar vara numai de patru,
Mai pe urma s-aratara Ca-s zilele de lucrat,
Petitori din alta tara, Si-s zilele calduroasa,
Peste mari, peste hotara, Nu esti, maica,-asa duioasa!
Maica-sa lor le zicea: Maica-sa asa-i zicea:
— Pe Voica n-oi da, — De n-o fi, Gine, asa,
Ca nu mi-i de dat, Sa stii, ca te-oi blestema
Nici de maritat! Cu blestemul cel mai greu,
Costangin din grai graia: Ce l-a lasat Dumnezeu!
— Auzi, maica dumneata, Apoi mi se socotea,
Hai sa dam noi pe Voica! Pe Voichita o dadea,
Maica-sa ii raspundea: Frumoasa nunta facea,
— Dar cum, Gine, sa o dam, Tot satul mi se gostea,
Si asa s-o-nstrainam, Iara maica ramanea
Ca-i tare cale departe, Numai cu Gin Costangin,
Maica nu poate strabate, Copil mijlocin.
Si-i calea lunga si grea, Multa vreme nu trecea,
Eu nu pot merge la ea! De cand Voichita pleca,
Dara Gin iara zicea: Ciuma-n sat iara intra,
— Auzi, maica dumneata, Multa lume prapadea,
Hai sa dam pe Voica, Costangin se betejea,
Ca de t-o fi dor de ea, Si grea boala ca-mi bolea,
Murgul oi incaleca, Pe urma si el murea;
Si acasa aduce-o-voi, Iar mama-sa ramanea
FANTASTICE 57
Ca si cucul singurea, Din perina de la cap
Apoi rau se intrista, Facea straita si colac.
Din inima suspina, Apoi el incaleca
Din ochi lacrami ca-mi varsa, S-apoi mi-si pleca
Si din gura blestema: La sorurica lui,
— Costangine, Costangine! Floarea campului.
Copil mijlocine, Si el ca-si mergea,
Dumnezeu sa nu te ierte, Pe drum nu mai sta,
Pamant sa nu te rabde, Si el mi-si trecea
Pamantul nu te primeasca, Prin paduri negre
Lutu-afara te izbeasca, Tot cu pasari negre
Ca pe mine m-ai lasat Stand pe ramurele,
Numai cu usa-ncuiata Cantand viersurele:
Si cu matisoru-n vatra. „Turturliu uliu,
Vai! de multul plans Merge mort la viu!“
Blestemul s-a prins; Si el mi-si trecea,
Domnul nu-l ierta Ca vantul mergea,
Pamant nu-l rabda, Prin paduri rosii
Lutu-afara il izbea, Cu pasari rosii
Dumnezeu mi-si randuia Stand pe ramurele,
De Gin invia, Cantand viersurele:
Din pamant iesea, „Turturliu uliu,
Si ce se facea? Merge mort la viu!“
Din sicriul lui Si iar mai mergea,
Caluselul lui S-apoi mi-si trecea
Din crucita lui Prin paduri albe
Seaua calului, Tot cu pasari albe,
Praporile lui Stand pe ramurele;
Fraul calului, Cantand viersurele:
Panza de pe obraz „Turturliu uliu,
Poclad calului, Merge mort la viu!“
Si mergand asa Si sa-i spun curat,

El mi-si ajungea, Ca te-ai apucat,
El intr-alta tara, La maicuta sa ma duci,
Peste noua hotara, Si-napoi iar sa ma aduci
La sorurica lui, Barbatu-i zicea
Floarea campului. Daca-l intreba:
Si el mi-o afla: — Du-te, mandra mea,
In mijloc Tu la maica-ta:
De joc Eu nu te opresc,
Saltand, Ca si eu gandesc
Si jucand. Ca nu-i zabovi
Ea cand mi-l vedea, Si iar vei veni!
De joc se lasa Ea atunci pleca,
Si la el mergea, La drum mi-si pornea
Narama-si scotea, Cu Gin Costangin,
Pe fata-l stergea, Copil mijlocin.
Si mi-l saruta, Dupa multa umblare
Si mi-l intreba: Iata ajung in cale
— Gine Costangine, Prin paduri tot albe
Ce doru-i de tine, Tot cu pasari albe
De tu mi-ai venit, Stand prin ramurele,
S-aici m-ai gasit? Cantand viersurele:
El mi-si raspundea! „Turturliu uliu,
— Eu d-aia am venit, Duce mort pe viu!“
Ca m-am fagaduit Si iar mai mergea,
Catra maica mea, S-apoi ei trecea,
Sa te duc la ea! Prin paduri rosii,
Voichita-mi graia: Cu pasari rosii.
— Stai, frate, o tara Stand pe ramurele,
Fara zabovire, Cantand viersurele:
Sa-ntreb pe barbat „Turturliu uliu,
FANTASTICE 59
Duce mort pe viu!“ Fara lumanare,
Si iar mai mergea, Far’ cuminecare,
Si iar mai trecea Fara popa, fara lumina,
Prin paduri tot negre, Fara slujba cea crestina!
Tot cu pasari negre — Bine, frate draga!
Stand pe ramurele, — Voica iar intreaba —
Cantand viersurele: Dar cantecul lor,
„Turturliu uliu, Cu jale si cu dor
Duce mort pe viu!“ „Turturliu uliu
Si mergand asa, Duce mort pe viu!“
Din codrii iesea. Ce inseamna oare,
Voica-l intreba Scumpe fratioare?
De aste pasarele — Sora dulcea mea,
Ce canta cu jele. Gin ca mi-i zicea,
Gin ii raspundea: Nu-ti face inima rea,
— Draga sora mea, Nici la ele n-asculta,
Aste pasarele Ca lor li-i glasul asa
Nu sunt pasarele, Toamna si primavara,
Ci sunt sufletele. Cand schimba-n pomi frunza.
Pasarile albe-s: S-apoi ei mergea
Care or murit bine. Pana ajungea
Luminati, La morminti de sus,
Cuminecati, Unde nu-i de dus.
Cu popa si cu lumina, Gin pe loc mi-si sta
Si cu slujba cea crestina. Si ei ii zicea:
Pasarile rosii-s: — Du-te tu acasa,
Cari mi-or murit La maicuta noastra.
Taiati Si spune-i asa,
Ori puscati! Daca te-a-ntreba:
Pasarile negre-s: C-ai venit cu mine,
Cari or murit rau, Ca eu am fost la tine;
Si de te-a-ntreba, Iesi afara de ma vezi!

Unde-am ramas eu? Dar ea nu-mi iesea,
Tu sa-i spui asa, Numai mi-o-ntreba:
Ca eu mi-am ramas — Daca esti Voica,
Pe camp in izlaz, Cine te-a adus
Calul sa mi-l pasc! Si calea t-a spus?
Voica mi-si pleca, Cu cine-ai venit
Iar Gin ce facea? De n-ai ratacit?
In groapa intra, Iar ea raspundea:
Groapa s-astupa — Dulce maica mea,
Voica ajungea Am venit cu Gin,
La maicuta sa, Copil mijlocin,
La usa striga: Dar el o ramas
— Maica, dulcea mea, Din sus de izlaz,
Deschide-ti usita, Calul sa si-l pasca
C-o venit Voichita! Si sa-l odihneasca!
Atunci maica-sa
Maica-sa-i zicea: Asa ii zicea:
— Du-te, ciuma rea, — Vai! mancata mi-s de rele,
De la casa mea, Nu cred cuvintelor tele,
Ca tu nu esti Voica mea, Ca acuma vad eu bine
Ci esti moartea crancena; Ce vreai tu sa faci cu mine.
Ca, cati copii am avut, Du-te, du-te, ciuma rea,
Toti de tine or murit, Du-te de la casa mea!
Numa cu-atat-am ugit; Ca tu nu esi Voichita,
Numai cu usa-ncuiata Ca de-ai fi n-ai zice-asa!
Si cu matisoru-n vatra! Voica iarasi se ruga:
Voichita iara-i zicea: — Maica, maica, dulcea mea,
— Maica, maica, dulcea mea. Crede-ma, ca nu-s ciuma,
Eu nu-s ciuma crancena Ci sunt Voica, fiica ta!
Ci sunt Voica, fata ta; Scoate capul pe fereastra,
Daca nu ma crezi, De vezi conciul de nevasta,
FANTASTICE 61
Ori crapa usa o tara, Si inelul cunostea,
Cat sa bag numai o mana, Si vedea ca mi-i asa.
Stii, la deget mititel Apoi usa deschidea,
Am avut inel pe el. Pe Voichita mi-o vedea,
Asa, maica, ma doresti Mi-o vedea, mi-o cunostea,
De-n casa nu ma primesti? Ca era fetita sa;
Atunci maica sa-ndura, Apoi mi se repezea,
Usa o tara crapa, In brate o tot strangea,
Cat mana mi s-o baga, Si cu drag mi-o saruta
Si la deget o cauta Pan’ pe loc de dor murea.
(Gh. Catana, Oravita, Banat).
CUPRINS
Din Constandin
Voichitii-i venea De peste negre mari.
Tot logoditori, Toti fratii zicea:
De la-al treilea tari; — Da-o, maica, da-o.
De peste negre mari. Dar Din Costandin,
Toti fratii-i zicea: Leganel dantai:
— Da-o, maica, da-o. — N-o da, maica, nu.
Dar Din Constandin, Si ei ca-i venea
Leganel dintai: Tot logoditori,
— N-o da, maica, nu, De la noua tari,
Pan’ nu i-o veni De peste negre mari.
Tot logoditori, Toti fratii zicea:
De la noua tari, — N-o da, maica, nu.
De peste negre mari. Dar Din Costandin,
Voichitii-i venea, Leganel dintai,
Tot logoditori — Da-o, maica, da-o.
De peste sase tari. Si ma-sa c-o da
Tot la noua tari, Si el sa ducea

Peste negre mari, Si o aducea.
Voichita ce-mi facea? Si venind cu ea,
Pe frai-so-l blestema: Pasarile canta:
— Nene Costandine, Ca nici n-a vazut,
Tu, cand ii muri, Nici n-a pomenit,
Tie sa se faca Tot viii cu mortii,
Tot sicriul cal, Si mortii cu viii.
Si orarul frau, Voichita pricepea
Si panza ibanci, Si se-nspaimanta,
Sa vii sa m-aduci. Si ea ca-mi zicea:
Si vremea trecea, — I-auzi nene Dine,
Si vremea venea,
N-oi fi eu cu tine.
Si Din ca murea.
Ma-sa-l blestema: Pasarile canta:
— Dine Costandine, Ca n-au mai vazut
Leganel dintai, Tot viii cu mortii,
Tie sa se faca, Si mortii cu viii.
Tot sicriul cal, Si el ca zicea:
Si oraru frau, — Surioara mea,
Si panza ibanci. Nu te-nspaimanta,
Si tu sa te duci, Elea-s pasarele,
Tu sa mi-o aduci. Asa canta ele.
Dumnezeu o auza, Si-acas-o aducea,
Lui i sa facea, Ma-sa mi-o vedea,
Tot sicriul cal, Ma-sa mi-o saruta.
Si orarul frau, Iar Din Costandin,
Si panza ibanci. El diu nou murea.
(C. Mohanu, Gaujani, Tara Lovistei)
FANTASTICE 63
Mortul blastimat CUPRINS
Zice-se, voinici feciori De frati noua n-a ramas

Noua-avuse maica lor, Nici din rude vreun glas!
Noua toti si doar o fata, Numai muma mai traia
Vasilichea laudata. Pustnicind in casa sa.
De hat mare i-au venit Si zacea si suspina
Voinici mandri la petit. Si zicea: ce soarta grea!
Noua frati si maica-sa, Blestema si-afurisea,
N-aveau gand nicicum s-o dea. Sa tot plangi de mila sa!
Intr-o zi, n-ar fi sosit, Constantin de nu era,
Un voinic mandru-a venit Fata-acasa ar sedea!
Si-o ceru atunci pe fata Ci de mult ce blestema
Mult vestita de musata. Nici pamantul nu-l rabda,
Fratii toti si maica-sa, Si afara-l arunca.
N-aveau gand deloc s-o dea, Se scula neodihnitul,
Numai fratele mezin, Ingropatul si muritul,
Numai micul Constantin,
De-a calare el zbura,
Vru s-o dea departe-n lume
Si-o dadura-acelui june. Catre surioara sa.
— Mama, juramant ma leaga, — Ziua buna, surioara,
S-o aduc pe sora draga, Gata-te, plecam diseara,
Cat de des doru-ti va fi, Mama ni-i in asteptare.
Si oricand tu vei dori. — Frate, spune-mi tu, fratine,
De e rau sau de e bine:
Prin straini au dat-o, foarte, De-o fi rau,
La trei luni, trei ani departe, Sa ma cernesc,
Ca de-ai sta sa chibzuiesti, De-o fi bine,
Nici cu mintea nu gandesti. Albe-a-mi pune!
Nu trecu vreme prea multa — Vino cum esti surioara,
Ca veni o boala crunta, Mama te cunoaste, doara!
Si pornira, cale lunga, Frica mi-e sa merg in sat!

Cale lunga sa le-ajunga, — Soro, mergi, vin si eu, doar,
Cum mergeau si tot mergeau Odihneasca-mi al meu cal,
Pasarile ciripeau: Ca e obosit,
„Cip, cip, cip si tiu, tiu, tiu, Si e istovit,
Cin-vazu un mort c-un viu!“ De umblat prea mult!
Vasilichea auzea, Sora-acasa de-ajungea,
Pasarile ce graiau, El in groapa lui intra,
Tremura, se-nfricosa, Si gasea odihna mare,
Si lui Constantin spunea; De blestemul mamei sale.
— Auzi, frate, ce zic puii, — Mama mea si buna mea,
C-ar umbla mortii cu viii! Hai, hai deschide usa ta,
Las’ sa ciripeasca, ce-i, Fiica ta acuma vine,
Alta n-au ce face ei! N-ai vazut-o ani si bine!
Mai departe ei plecau, Facea mama ce facea,
Alte pasari intalneau: Usa de i-o deschidea:
„Cip, cip,cip si tiu, tiu, tiu, — Tu esti, fata mea, sau cine,
Cin’ vazu un mort c-un viu!“ Au nu vad ochii mei bine?
— Auzi, frate, ce zic puii, — Mama, eu-s, de buna
C-ar umbla mortii cu viii! seama,
— Las’ sa ciripeasca, ce-i, Eu sunt, mult dorita mama!
Alta n-au ce face ei! Si-ncepu, de drum ii spuse,
Calul alerga zburand, Cum veni si cine-o-aduse.
Se-auzeau alti pui cantand: La biserica mergea,
„Cip, cip, cip, si tiu, tiu, tiu, Atunci mama la-nchinare,
Cin’ vazu un mort c-un viu!“ Pentru-al fiului ei suflet
— A pamant mirosi, curat, Si-a lui Constantin iertare!
(Antologie de poezie populara aromana, editie ingrijita, prefata
si transpunere de Chirata Iorgoveanu-Dumitru)
VITEJESTI 65
VITEJESTI
1. CICLUL COTROPITORILOR
(Tu r c i - t a t a r i) CUPRINS
Gruia lui Novac

La muntii Catrinului, Ci mi-i dor de Tarigrad!
La padurea Pinului, Novac din cap clatina
La cerdacu Si catra Gruia zicea:
Lui Novacu, — Gruio, Gruio, fiul meu,
La masa de solzi de peste Asculta de tatal tau,
Beau voinicii boiereste, Ca el nu-ti voieste rau:
Beau, glumesc, se veselesc De vei merge-n Tarigrad,
Si la Dumnezeu gandesc. Sa ramai tu langa gard.
Dar Gruita In oras sa nu te bagi
Novacita, Si la vin sa nu te tragi,
Nici nu bea, nici nu manca, Ca vinu-i cu viclenie,
Nici voie buna n-avea, El te trage la betie,
Ci sta gata de-a pleca. Betia trage la somn,
Iar Novac, cum il vedea, Lesne pierde-un cap de om!
Din gura asa-i graia: Gruita, copil zburdat,
— Mai Gruito, fiul meu, De mic la rele-nvatat,
Sa-ti ajute Dumnezeu! El in seama nu baga
De ce sezi tu suparat, Ce tatal sau ii spunea.
Nebaut si nemancat? Ci-si incingea armele
O’ banii ti i-ai gatat, Si-si gatea podoabele;
O’ ti-i gandul la-nsurat, Apoi murgul si-l scotea,
O’ ti-i dor de Tarigrad? Slugile i-l tesala,
Gruita din grai graia: Cu seaua mi-l insela,
— Nici banii nu i-am gatat, Cu frane mi-l infrana.
Nici mi-i gandul la-nsurat, Gruia pe el se suia,
VITEJESTI 67
Ramas bun ca mi-si lua Dar nici un ban nu platea.
S-apoi ca vantul pleca Si in birt el cat a stat
Si nici ca se mai oprea Tot vinul ca l-a gatat,
Pan-in Tarigrad intra, Ca-n trei zile si-n trei nopti
Si aici ce mi-si facea? A baut sute de zloti,
Lua targul tot de-a lungul A baut trei buti de vin,
Si birturile de-a randul Tot vin batran cu pelin,
Pan’ pe urma nimerea S-a mancat trei vaci belite
Si in birt ca se baga, Si trei cuptoare de pite;
In birtu-mparatului, Nu bea vinul cum se bea,
Din marginea satului, Cu salicu si hoalba,
La Anita, Ci mi-l bea el cu vadra,
Birtasita, Se mira toata lumea!
Langa masa se punea Si Anita,
Si Anitei poruncea: Birtasita,
— Tu, Anita, Daca vinul ca-mi gata
Birtasita, Si bani nu mi-si capata,
Ada-mi vin cat pot eu bea, Tare rau se supara
Ca-ti dau bani cu masura, Si la oaspeti le zicea:
Toata cupa — talerul, — Dragii mei,
Toata vadra — galbenul! Oaspetii mei,
Anita, dac-auzea, Faceti bine si iertati,
Vadra-n mana o prindea Ca luminele-am gatat
Si-n podrum mi se baga, Si n-am bani de cumparat
Si vin rosu-mi aducea, Pan’ m-oi duce-n capatat.
Si pe masa mi-l punea. Si Anita,
Gruia vadra o prindea Birtasita,
Si dintr-un sorbit o bea, Poale albe sufulca,
Cu fundu-n sus o punea Cizme negre incalta,
Si noroc el ca-mi zicea, Si din birt ea ca-mi iesea,
Dupa alta poruncea, Si unde mi se ducea?
Deasupra orasului, Spune-mi doamne, ce sa fac?

La curtea-mparatului: — Tu, Anita,
— Inaltate imparate, Birtasita,
Sa traiesti cu sanatate! Spune-mi tu faptura lui,
Nimerit-au, nimerit, C-asta-i omul dracului!
La mine-n birt o venit — Inaltate imparate,
Un voinicel tinerel, Sa traiesti cu sanatate,
De toti se mira de el; Eu iti spun cu direptate:
Ca-n trei zile si-n trei nopti De trei palme-i lat in frunte
A baut sute de zloti, Si nu prea vorbeste multe;
A baut trei buti de vin, Apoi cautatura lui
Vin batran si cu pelin, Seamana cu-a lupului;
S-a mancat trei vaci belite Cand se uita pe sub gene,
Si trei cuptoare de pite. Si maria-ta te-ai teme...
Nu bea vinul cum se bea, Mustatile-i ca la rac,
Cu salicu si hoalba, Si le-nnoada dupa cap;
Ci mi-si bea el cu vadra, Face nodul cat pumnul
Se mira toata lumea! Si ranjeste ca ursul,
Cum pune vadra la gura, De bubuie tot locul
Varsa-n gura ca-ntr-o sura, Si ti-e groaza de dansul;
Vadra cum este de mare, Lat e-n spate, gros in os,
El o bea dintr-o gustare, Dar la fata mi-i frumos,
Si pita cat e de lata, C-are fata de hartie,
El o-mbuca totodata; De-ai putea pe ea a scrie,
Tot vinul cat am avut, S-apoi, ochisorii lui,
Tot dansul mi l-a baut, Ca murile campului!
Si cand zic ca sa plateasca, Imparatul auzind
El vrea ca sa ma loveasca. Pe Anita-asa vorbind,
Tot manca si tot sorbi, Puterile ii pierea,
Dar nimica nu-mi plati. Maciuca paru-i suia,
Acum, cand vinu-am gatat Fata i se-ngalbinea,
VITEJESTI 69
Incepu a tremura Numai sa-l poti tu-mbata,
Si Anitei ii zicea: Ca bun pret ii capata!
— Tu, Anita, Anita, dac-auzea,
Birtasita, Anita ce mi-si facea?
Rogu-te pe Dumnezeu Acasa ea alerga
Si te jur pe capul tau Si pe Gruia il afla
Sa nu-i spui unde sed eu, Cum prin birt se preumbla,
C-ala manca capul meu! Ca nu mai avea ce bea.
{ sta-i Gruia lui Novac, El atuncea ce facea?
Care tara ne-a pradat, Mana-n pozonar baga,
A pradat-o-n lung si-n lat, Cu galbeni plina-o scotea,
De trei ori turcii-a taiat Galbeni pe jos resfira
Si acum iar o venit Si din gura ca-mi zicea:
Cu gand rau de prapadit. — Tu, Anita,
Bata-mi-l-ar Dumnezeu Birtasita,
Pe el si pe tatal sau, Ada-mi vin cat pot eu bea,
Ca ei ne-au facut mult rau, Ca-ti dau galbeni cati vei vrea;
Ca ne-au tinut drumurile Si cand galbeni oi gata,
Si ne-au taiat capetele! Pe ulita voi pleca,
Dar, Anita, De blaga m-oi incarca!
Birtasita, Iar Anita,
Ia du-mi-te tu acasa Birtasita,
Si mi-l pune dupa masa, Daca ea mi-si auzea,
Si da-i vin cu rozolie, Bine, Doamne, ii parea,
Ca sa-l traga la betie; Galbeni de pe jos strangea
Da-i vin cat el poate bea, Si vin rosu aducea,
De plata nu intreba, Vin batran cu rozolie,
Si dai vin cat va pofti, Ca sa-l traga la betie.
De plata nu pomeni. Si Gruia ce mi-si facea?
Si cand vinul vei gata, Multe buti de vin golea,
Vin’ la mine, ca t-oi da, Dar pe urma ametea,
Capul pe masa-l punea Sapte ani si doua luni,

Si curand ca adormea. Mai pe-atatea saptamani,
Iar Anita, Gruia-n temnita sedea
Birtasita, Pan’ de zile-i se ura.
Daca ea astea vedea, Si Novac tot astepta
Ferestrile deschidea; Ca sa-i vina Gruita:
La turci semn ca le facea. Dar in zadar astepta,
Turcii-ncet s-apropiau Ca Gruia nu mai venea.
Si in birt ca se bagau, Atunci el ce mi-si facea?
Si cum pe Gruia-l vedea, La un corb el poruncea
La el mi se repezea, Si asa ca mi-i zicea:
Dara vantul cam batea, — Corbule, puiutul meu,
Parul lui Gruia-l latea, Tina-mi-te Dumnezeu!
Iar turcii, daca vedea, Tu nu esti bun de lucrat,
Vai, Doamne, cum mi-si Dara esti bun de zburat,
fugea! Du-te,-ncungiura tara
Dar-napoi iar se-ntorcea Si imi cauta pe Gruia,
Si pe Gruia mi-l lega Doara li-i putea afla,
Cu trei funii de matasa, Ca eu bine te-oi tinea,
Ca mana Gruii de groasa, Carne de turc ii manca
Si cu trei de ibrisin, Si sange de turc ii bea!
Groase ca parii de fan; Atunci Corbul ce-mi facea?
Cu coatele indarapt, Aripile intindea,
Cu mainile-ntoarse-n piept. Cu ciocul mi-si cloncanea,
S-apoi ei pe el il lua Toata tara-ncungiura
Si-n temnita il ducea, Pan’ pe Gruia mi-l afla,
Intr-o temnita de piatra, La fereastra-i s-aseza
Chiar pe seama lui gatata. Si cauta si cloncanea,
Si aici cat il tinea? Gruita Corbul vedea
Sapte ani si jumatate, Si bine mi-l cunostea,
Pan’ se rupse suba-n spate; Si din grai asa graia:
VITEJESTI 71
— Du-te tu la tatal meu — Te mai scot o data eu,
Si spune-i ca am zis eu Chiar sa-mi pierd si capul
Sa lase hodina toata, meu!
Vina aici sa ma scoata! Apoi iute cat gandesti,
Si spune-i tatucului Tipa hainele domnesti
Care-i gandul turcului, Si-mbraca calugaresti.
Ca pe vineri dimineata Mos calugar se facea,
Se gatesc sa-mi ia viata Armele si le-ascundea,
Ca funarii impletesc Murgul il incaleca
Si bardasii tot cioplesc, Si indata el pleca,
Furcile imi pregatesc. Si la turci ca se ducea,
Si vineri la pranzul mare, Si asa ca el zicea;
Ma vor scoate la pierzare! — Buna ziua, turcilor,
Corbul, daca auzea, Turcilor, voinicilor!
Aripile intindea, Auzit-am, auzit,
In vazduh se ridica Lucru mie potrivit,
Si la Novac se-ntorcea C-aveti un rob de pierzare;
Si asa ca ii zicea: Nu l-ati face de vanzare?
— Lasa cina la Domnul Ca de cumva mi l-ati da,
Si cutitul la focul, Bucuros l-as cumpara,
Ca-ti potopesc feciorul! Si de cumva vi-i de dat,
Ca vineri de dimineata Mie mi-i de cumparat.
Vrea sa-i ia a lui viata; Si de-a fi cam tinerel,
Ca funarii impletesc V-as da multi galbeni pe el,
Si bardasii tot cioplesc, Ca sa mi-l fac diecel;
Furcile ii pregatesc. Ca la vreme de slabie
Si vineri, la pranzul mare, N-are nime sa ma tie
Il vor scoate la pierzare! Si mi-a fi spre-ajutorie,
Novac, daca auzea, Ba, de n-ar avea cap greu,
Ochii-n lacrimi isi scalda L-as invata tot mereu,
Si din grai asa graia; Sa ramana-n locul meu!
Turcii, cum il auzea, Nici unul nu ramanea.

Toti din grai asa graia: Apoi afara iesea,
— Parinte, sfintia-ta, La temnita se ducea,
Noi robul nu ti l-om da, Unde era-nchis Gruia,
Ca nu-i neam de diecel, Lacatele le rupea
Ci e neam de Novacel! Si pe Gruia il scotea
Si noua nu ni-i de dat, Si din grai asa-i graia:
Ca pe el l-am judecat — Gruito, copilul meu,
Ca sa fie spanzurat, Tu faci tot de capul tau
Ca-i un mare blestemat. Si n-asculti cuvantul meu,
Seamana cu tatal sau, Rau te batu Dumnezeu!
Bate-mi-l-ar Dumnezeu! Gruia noduri inghitea,
Ca de cand s-a pomenit, Dar nimica nu zicea,
Tot asa ne-au prapadit; Ca el vina si-o vedea,
Ca ne tinea drumurile Apoi amandoi se lua
Si ne taia capetele! Si prin turci se intorcea
Si pe toti ca mi-i taia.
Novac, daca auzea, Pe unde Novac mergea,
Turcilor ca le zicea: Numai cu cotul cotea,
— Daca nu mi-l sloboziti, Uliti printre turci facea.
Va rog sa nu-l potopiti Gruita mi-i abatea,
Pana nu l-oi spovedi Iara Novac ii taia,
Si de moarte l-oi gati! Si turcii asa pica
Dar turcii se mania Cum pica vara iarba
Ca prea mult ii nacajea. Cand o ajungi cu coasa.
Atunci Novac ce-mi facea? Iar un turc cam batranel,
Pozonarele-si varsa, Vai de el, amar de el,
Galbeni pe jos rasfira. Se-nvartea si se codea
Turcii-a strange se-ntrecea, Si de Gruia se ruga:
Iar Novac se intorcea — Lasa-ma nevatamat,
Si sabia s-o scotea Sa duc veste la-mparat,
Si pe toti turcii taia, C-ai scapat din Tarigrad!
VITEJESTI 73
Iar Gruia ca mi-i zicea: Ca i-a scapat de la rau.
— Caine batran si spurcat, S-apoi ei ca se lua,
Te-as lasa nevatamat, Pe ulita ca-mi pleca,
Dar ii spune la-mparat Multa blaga-si aduna,
Ca de viteaz ai scapat! Multe cara incarca
Apoi sabia tragea, Si dincoace ei venea,
Urechile ii taia, Catra Tara Romaneasca,
Nasul o tara-i carnea Fapta sa s-o povesteasca
S-apoi scapat il facea. La boieri ca dumneavoastra,
Iara Gruia cu Novac Dumnezeu sa va traiasca!
Se lua de dupa cap Si Novacii, cat traia,
Si se saruta cu drag, Tot mereu se veselea
Si lauda pe Dumnezeu Si la turci nu mai gandea!
(Gh. Catana, Banat)
CUPRINS
Novac
Insuratoarea lui Iovita
Muntii Steri-Dealului, Sade batranul Novac,
Tocmai la muntele-nalt, Cu frate-sau Balaban,
Unde pazvantii se bat; Cu nepotu-sau Iovita,
Tocmai la muntele sec, Iovita
Unde vitejii se-ntrec... Din Craiovita,
La cerdacul lui Novac, Fecioras de talanita,
Lui Novac, ’Bracat intr-o dulamita.
Baba-Novac, Toti boieri’ beau
Car’ traieste-acum de-un veac, Si mancau,
Mare masa mi-este-ntinsa, Pe galbenasi se sfeteau,
De multi boieri mi-e cuprinsa. Numai Iovita nici nu bea,
Dar la masa cine-mi sade? Nici nu manca,
Numai cu ochii privea. Cand cade la apa-afund,

Ca sedea de zid ramat, Se lipeste de nisip,
Far’ de igealac in cap... Si n-am cal de pristinit!...
Dara batranul Novac ce mi-si — Mai nepoate, tu, Iovita,
facea? Daca este vorba-asa,
De la masa se scula, Intra-n grajd de mi-ti alege,
Din gurita-asa-i zicea: Ca am freo cincizeci la hrana,
— Bai nepoate, tu, Iovita, Pusi de la Vinerea-Mare!
Ce nu bei, ce nu mananci, Cheieru-n mana ca-i da:
Numai cu ochii te uiti? Sa vezi, cheia cat lopata,
Ori bucatele nu-ti plac, Lacatul cat banita,
Ma rog, si-altele sa-ti fac? Mititel
Ori galbenasi mi-ai sfarsit, Cat un purcel,
Sau mai multi c-ai dobandit? Sa faci cinci caldari din el...
Sau, frate, ti s-a facut, La grajd, frate, se ducea,
Neica, de casatorit?!... Incerca albi
— Mai unchiule, dumneata, Si codalbi,
De statusi Incerca negri si pegi,
De ma-ntrebasi, Incerca surii si murgi;
Adevarul spune-ti-as: Nici un cal ca nu-i placea,
Ca eu, frate, m-am plimbat Tot cu palma-i masura...
In oierit, In usa grajdului ca sta,
In dijmarit, O tigare ca fuma,
Pe la Muntii Pindului, Ochii-n cap se lumina.
La Muntii Cadiului, Cand ochi negri si-arunca,
Si eu, nene, mi-am vazut Tocma-n fundul grajdului
Pe fata Cadiului, Zari ochii Albului,
Nepoata-mparatului, Albului
Si din ceas’ car’ mi-am vazut-o Codalbului,
La inima mi-a cazut Stii, ca para focului,
Ca un nastur de argint Luceafarul cerului,
VITEJESTI 75
D-inselat Cand mi-e soare-n
Si d-infranat. cruci-namiezi,
Cum e bun de-ncalecat; Cand stau turcii la mecet,
Taftorul Si pe Stanca c-o vedea,
Si pohilul Prin bagcea ca se plimba,
Car’ platea Tarigradul... Cu cinzeci de roabe scumpe
De capastru ca mi-l lua, dupa ea.
Afar’ din grajd ca mi-l da Dar Iovita ce-i zicea?
Si Novac ca mi-l vedea: — Stanco, verisoara mea,
— Mai nepoate, tu, Iovita, Rupe-mi tu d-o floricea
De luasi pe-Albul, Si da-mi-o cu mana ta!
Pe Codalbul, O floricea
Mai bin’ sa-mi fi taiat capul, Ca-i rupea
Ca nasul car’ m-a cununat Si pe-o roaba-o trimetea,
Cu el ca m-a-nzestrat, Dar Iovita n-o primea,
Pe el n-am incalecat. La pamant ca mi-o-arunca.
Sa-l pazesti, Cand fuse d-al doilea,
Sa nu-l smintesti, Mai cu mila se ruga:
Ca, zic zau, te prapadesc! — Stanco, verisoara mea,
Dar Iovita ce-i zicea? Rupe-mi tu d-o floricea
— Mai unchiule, dumneata, Si da-mi-o cu mana ta!
De-mi detesi pe-Albul, Cand fuse d-al treilea,
Pe Codalbul, Mai cu mila se ruga
Asta o sa-mi scape capul, Si din gura-asa-i zicea:
Mi-e cale de noua zile, — Stanco, verisoara mea,
Poate sa vin pana maine! Ca tu mi-esti vara-verisoara,
Picioru-n scara punea, Rupta de la inimioara!...
Prin curte ca mi-l plimba, Atunci Stanca ce facea?
Spuma alba mi-l facea O floricea
Si silea C-o rupea,
De mi-ajungea. C-un fir rosu-o-nfasura,
Peste bagcea Mi-este carnea ca fierul,

Se-ntindea, Maduva, ca otelul!...
Floarea lui Iovita-o da, Iovita, cand auzea,
Dar Iovita ce-mi facea? Drumul Albului ca da,
Cu stanga floarea-i lua, Dar o roaba ce-mi facea?
Cu dreapta mana i-arunca, Veste Cadiei ducea:
Ii puse mana-n paftale, — Scoal’, Cadio, nu sedea,
O puse pe cal calare... C-a furat pe fii-ta
Dara Stanca ce-i zicea? Si s-a dus un hot cu ea!
— Mai Iovita, dumneata, — Pune masa sa mananc,
Daca facusi, draga, asa, Cand oi pleca, tot l-ajung!
Poate Albul tau ceva? Punea masa
Ca de ne-o afla taica Si manca
Si-o-ncaleca pe Catarca, Si bine ca ospata,
Pe Catarca La grajd de piatra-mi intra,
Nebuna, La Catarca se ducea,
Care fuge cu luna Cam cu sea, cam far’ de frau,
Si rasufla cu ziua, Numai cu piedica-n gura,
Ne-o rapune viata, Obiceiul cel sarbesc
Sa vezi, p-a ta Si cu-al nostru, romanesc...
Si p-a mea! Drumul Catarcii ca da
Dar Iovita ce zicea? Pe spojarul campului.
— Mai Albule, dumneata, Fugea, nene, nebuna...
Mai poti tu la batranete Dar batranul Novac,
Cat puteai la tinerete? Ca un puternic ce-mi era,
— Mai mult pot la batranete Sus in cerdac se urca,
Cat puteam la tinerete. Cu ocheanul se uita
Cat eram eu tinerel, Unde-l caznea
Mi-era carnea Cadia.
Ca roua, Jos din cerdac ca se da,
Dar acum, la batranete, La grajd, frate, ca-mi venea.
VITEJESTI 77
Dar pe cine-ncaleca? Mi-l povarni de pe cal.
Pe... Sargul de la saca, Trupul lui cel haranit
Ala-ndemana era... Sade in drum gramadit!
Fugea si-ala, bednicul, De la el ce mi-si lua?
De duduia pamantul! Luleaua
Naintea lui ca iesea, Si celmeaua,
Din gurita-asa-i zicea: Tigaret de piparos
— Dur, dur, dur, cuscre Care-n lume n-a mai fost...
Cadio, Pe Catarca-ncaleca,
Nu glumi Pe Sargu-alaturi lua
Cu copiii, Si-acasa ca mi-si venea,
Glumeste cu batranii. Lui Iovita ca-i zicea:
Copiii ca-ngalcevesc, — Socre-tau te-a-nziestrat
Batranii ca-mpaciuiesc. Pe tine cu Catarca,
Copiii fac vrajbur’le, Pe mine cu luleaua!...
Iar batranii, paciur’le! Si Stancuta c-auzea,
Iar Cadia ce-i zicea? Din ochi negri lacrima,
— Dur, dur, dur, cuscre De la inima ofta
Novace, Si din gura-asa zicea:
Savai, drace, — Ale, taica, socru-meu,
Catarca s-a-nfierbantat, Tu taiasi pe tatal mieu!...
Palos in sange s-a spurcat Mare nunta ca-mi faceau,
Si mi-e frica de pacat, Vin prin pahare puneau...
Sa nu te las far’ de cap!... Si-am facut cantec deplin,
Atunci Novac ce-mi facea? Mai ziceti, boieri, amin!
In urma, nene, ramanea. Si mai dati cu udatura,
Cand zise Cadia: „Aman!“, Sa-mi ude Mitica gura!...
(Al. I. Amzulescu si Gh. Ciobanu, Vechi cantece de viteji,
Murenii-de-Sus, Teleorman)
Novac si corbul CUPRINS
I — Zboara, zboara, peste mare;

Mandru-i campul, sfantul In padure, pe carare
soare Brustur nalt tu vei gasi.
Straluci-ar sarbatoare! Frunza lata sa-mi aduci
Colo-n umbra unui fag, De pe drum de la rascruci.
Sade Gruia si Novac. Eu pe frunza am sa scriu
— Gruia, Gruia, fatul meu! Dorul meu si chinul meu.
Corbul negru a plecat,
Turcii vin cu un gand rau. Peste mare a zburat,
Au sarit si l-au legat Frunza lata i-a adus,
Si in zamnic mi l-au dat. Gruia dorul lui l-a scris.
Novac tare-nfuriat Frunza verde el i-a pus-o
La feciorul cel legat Sub aripa lui cea dreapta,
Un corb negru a trimis, Sub aripa lui cea neagra.
Cu pana neagra, pe sus; Corbul iute a zburat,
Dar veste nu i-a adus. Pe fereastra a intrat,
Atunci pe jos l-a trimis. Lui Novac frunza i-a dat-o.
Pe jos corbul a plecat, Incruntat Novac sedea,
Langa zamnic a-nnoptat. Frunza verde o cetea.
Dupa ce s-a hodinit Fuga-n grajd a alergat,
Gruia astfel i-a vorbit: Pe un roib s-a aburcat.
— Corbusor, cu pana neagra, Gonea iute ca lunile,
Ori zamnicul sa-l raschesti? Ca si saptamanile.
Ori sa ma aratuiesti? Si nici truda nu simtea,
— Nici zamnicul sa-l raschesc, Si nici flamand nu era.
Am venit pe un drum lung, Peste vai parca zbura
Chinurile sa le spui, La manastirea Calugara.
Sa duc cuvant tatalui. ’N poarta mare a batut,
VITEJESTI 79
Un calugar i-a deschis. II
— Buna ziua, parinte! Pe Gruia cand l-a vazut
— Multumesc, Novace! Novac astfel i-a strigat:
Ce cauti pe aici?
Ori manastirea s-o aratuiesti? — Gruia, Gruia, dragul tatei,
Ori pe noi sa ne prapadesti? Na-ti aceasta sabie lata,
— Nici manastirea s-o Sabie lata,
aratuiesc Ca o spata.
Nici pe voi sa va prapadesc. Lasa-te intr-un picior
Eu sa lepad am venit Da in turci ca in bujori,
Straie groase armenesti Lasa-te intr-amandoua,
Si sa iau calugaresti. Sa tai, cate-o mie, doua.
Dupa cum e lumea proasta, Nu-ti cruta carnea pe tine.
Vreau sa nu ma mai cunoasca. — Lupta-te si tu ca mine.
Straiele si le-a schimbat, Intr-un ceas si jumatate
Mai departe a plecat, N-au avut pe cine bate.
In Tarigrad, la imparat. Pe cai au incalecat
Poarta de aur s-a deschis La mosie s-au-nturnat.
La-mparat el a intrat Cand acasa au venit
Si-nainte i s-a-nfatisat: Gruia astfel a vorbit:
— Buna ziua, imparate! — Eu ma duc sa logodesc
— Ce cati pe aici, parinte? Cu fata craiului turcesc.
— Eu prin lume-am auzit — Ia, un cal din grajdul meu
C-aveti un fiu prapadit Du-te, Gruia, fatul meu!
Si moare nespovidit. La cai Gruia a iesit
Imparatul i-a vorbit... Si-a luat un cal sucit,
Si in coama cam zburlit.
Novac iute a plecat, Pe cal negru s-a suit
Calul cu picioru-a dat, Si la crai el a pornit
Usile a faramat. Fata se plimba-ntre flori,
Douasprezece usi de schija, In obraji cu doi bujori.
La zamnic a daramat. Gruia-n poarta s-a oprit
Si-n gradina a privit. Scara-n scara

Vine-o sluga-i da o floare, Ori cu vorbe bune?
Alta vine-i da o floare. Craiul spune: — Scara-n scara.
Iara Gruia incruntat Capul craiului i-a zburat
Florile nu le-a luat. Coroana lui Gruia i-a dat.
Iar cand fata a venit, — Gruia tatei, crai vei fi
A luat-o si-a fugit. Peste tari tu vei domni.
Pe ochean Novac privea, S-ajuns far-a gandi,
Pe fugari el ii vedea, Peste tara imparat
Calul negru cum gonea. Gruia, crai in Tarigrad.
Peste-o zi si jumatate Cate-o luna nu dormea,
Gruia-n poarta casei bate. Zi si noapte tot muncea.
Novac iese inainte, Iara cand el se culca,
Nurorii sale in cale, Saptamani intregi dormea.
— Buna cale, nora! Pe piept sabia-si punea;
— Nu-ti voi fi lung nora, Cand, prin somn in sus sufla,
Tata vine-n urma. Sabia se ridica
Iara cand in jos tragea
III Sabia alba se lasa.
Si cand Gruia a adormit
— Du-te nora si te-apuca Turcii toti s-au hotarat
Sa lucrezi-n gospodarie, Ca sa-l prinda
Cuscrul cand se va ivi, Si sa-l lege
Eu in cale-i voi iesi. Si in apa sa-l inece.
Cuscrul iata c-a venit, Un baiat care-l pazea:
In cale Novac i-a iesit. — Ce mi-ti da ca sa vi-l leg?
— Buna cale, cuscrule! Cu matasa neagra,
— Multumesc, voinic Novace! De-o piatra de moara?
Cuscru eu nu ti-oi mai fi Atunci turcii au vorbit:
Pana fata nu mi-oi vidé. — Cetveric de galbeni dam
— Cum vrei sa ne intalnim, Numai sa ni-l poti lega.
VITEJESTI 81
Dupa ce ei l-au legat Cand in seica a sarit,
In mare adanca l-au-necat. Fratele lui i-a vorbit:
El cu piatra inota — Da vaslele la mine,
Mana nu si-o dezlega. Ca eu nu-s trudit ca tine.
La jumatate de mare Si seica s-a tot dus,
I-a venit un frate mai mare, Drumul marii, spre apus.
El matasa a taiat, Pe la mijlocul marii,
Piatra-n mare a picat. Pana la marginea lumii.
(Tatiana Galusca, Basarabia,
comuna Izvoare, judetul Soroca)
CUPRINS
Doncila
Intru o vreme trecuta De gustare gonitoare
Si de-abia pomenita, Si de noapte fata mare.
Nimerit-au la un imparat Cinzeci de oca de vin,
Un deliu din Tarigrad. Cinsprezece de rachiu,
Multu-i mare si ciudat, De rachiu cam mermeziu,
Groaznic si infricosat; Ce este bun si dulciu.
Este-n stat de sapte coti, Si cu aceasta urmare,
Socoteste daca poti, Ce-i vrednica de mirare,
Si de sapte palme-n spate Tot targul ca savarsira
De te-apuca grozi de moarte, Si cheful ca-si facura,
Cu capul cat stambolul, Ca nici o fata frumoasa
Cu ochii cat paharul, Nu au ramas sanatoasa.
Cu cialmaua cat o roata Imparatul cu dreptate,
De se-ngrozea firea toata. Pe rand i le da pe toate,
Daca-mparatul l-au vazut, Ca sa scape de urgie
Lui tain ca i-au gatit, Si de a lui grozavie.
De toata casa vaca grasa De la toti au implinit,
Si o casa prea frumoasa, Si randul ca au venit
La Doncila bolnavul, — Soro, surioara mea,

Vrednicul si viteazul. Tu daca mi-i asculta,
Iar a sa sor’ prea iubita, Nici in seama nu-i baga.
Intru toate iscusita, Tu singura ia cheirul
Ea de veste ca prindea Si-mi deschide ceirul
Si afara ca iesea, Si-mi gateste pe negrul
Fata-n cap ca-si zgaria. Care-si va scoate capul,
Parul galben ca-si rumpea, Il cesala si-l insala
Cu amar tare plangea Si mi-l scoate ici la scara;
Si din gur-asa zicea: Pe trei usi de l-ai baga
— Mare pacat si mai greu Si in casa ca-i intra,
Ce-au cazut pe capul meu. De perini m-oi rezima,
Frate-sau o auzea Doar sa pot incaleca.
Si din gur-asa-i zicea: Ea toate ca asculta
— Surioara, surioara, Si grajdul ca descuia
Scarba mea te impresoara? Si pe negrul ca-l gatise
Au ca tu te-ai suparat Si la dansul ca-l aduse.
De atata alergat, Iar Doncila bolnavul,
Mutandu-mi perinuta Vrednicul si viteazul,
Care ma culc pe dansa. De perini se rezima
Ni la cap, ni la picioare, Si pe negru-ncaleca
Ni la umbra, ni la soare, Si afara ca iesea,
De noua ai si jumatate Mana-n stresina punea
Intr-aceasta rautate Si sulita c-o scotea,
Si noua zile de vara, De rugina c-o stergea,
Si noua de primarava? Ca ea tare ruginise,
Sora-sa atunci plangea De cand el se bolnavise.
Si toate-i istorisea, Buzduganul ca-si luase
De ce are intristare Si de-acolo purcesese,
Si plange asa cu jale. Negrul lui tot buiestrand
Frate-sau ca-i raspundea: Si Doncila tot gemand
VITEJESTI 83
Si din buzdugan zvarlind, Si din gur-asa graia:
Tot din palma sprijinind. — Atin-te a te sprijini,
Pe ulita ca mergea Si odata se-nvarti
Si la poarta ajungea, Si-n deliul repezea
La poarta imparateasca, Si foarte tare-l lovea.
Cu gand ca sa-si izbandeasca. Nu-s’ cum focul se lovira,
La deliul se ducea Ochii amandoi sarira
Si la masa ca-l gasea, Si capul ca i-l taia,
Cu o ialovita grasa In sulita il lua
Si c-o copila frumoasa. Si in pamant il infipse.
Deliul daca-l vedea, Iar imparatul privea
El la masa ca-l poftea. Si pe scari se cobora,
El deliul suduia La Doncila ca mergea
Si din gur-asa-i zicea: Si pe spate ca-l batea,
— Ah, deliule spurcate, Cu mangaiere-i graia
Si cu totul blastemate, Si pe dansul veselea:
— Ah, Doncila bolnave,
N-am venit sa ma-nvoiesc, Vrednice si viteze.
Ci-am venit sa ma lovesc, De cand tu te-ai bolnavit
Inima sa-mi racoresc Deliii s-au inmultit.
De ahtul ce patimesc. Asterne-ti mantaua ta,
Deliul daca-l auzea, Ca sa-ti platesc leafa ta;
Tare ca se mania, Mantaluta-si asternea,
Mana pe buzdugan punea El de galbeni i-o umplea.
Si intr-insul repezea. Galbenii ca si-i lua
Iar Doncila bolnavul, Si pre cal incaleca
Vrednicul si viteazul, Si pe poarta ca iesea,
Cu mana se atinea Si pe ulita mergea,
Si in palma ca-l prindea, Negrul lui tot buiestrand
De genunchi ca mi-l trantea, Si Doncila tot gemand
Patru bucati ca-l facea Si din buzdugan zvarlind,
Si palosul ca scotea Tot in palma sprijinind.
Cand pe ulita mergea, Si acasa ca mergea,

Tot orasul se strangea, Catre sora sa zicea:
De bine ca-l cuvanta — Nici in seama nu baga,
Si pre dansu-l saruta Te-am mantuit de-aceasta,
Pe crestetul capului A fost si s-a pomeni
Cum ii randul turcului. Cat soarele-n cer va fi.
(M. Eminescu, Literatura populara)
CUPRINS
Doicin bolnavul
Foaie verde maracine, De la umbra pin’ la soare,
Ascultati, boieri, la mine, Pe-ale dalbe bratisoare.
Sa va cant de-o istorie Pe perini ca mi-l punea
Din mica copilarie! Si pe el ca mi-l muta
Mai usurel cu vorba, Si din gura se ruga:
Ascultati la noi incoa’, — Nene Doicin, dumneata...
Unde noi vom cuvanta. Din ochi negri lacrama
Foaie verde viorea, Si din suflet suspina,
Pe Doicin ca voi canta; Frate, ea nu-i cuteza
Cand oi zice viorea, Ca sa-i spuna altceva.
Dimineata l-oi tinea, Dar Doicin ca mi-o-ntreba:
Ori oi bea, — Ilincuto, soru-mea,
Ori nu ti-oi bea!... De cind maica te-a facut
Foaie verde ca lipanul Trista-asa nu te-am vazut.
Este tot Doicin bolnavul: Ori tie ti s-a urit
Cind oi zice trei spanace, Pernioara mea mutind
De noua ani de cind zace, De la umbra pin’ la soare
Si nimica nu stia, Pe-ale dalbe bratisoare;
Numai sor’sa Ilinca Ori tie, neica, ti-a venit
Pe brate ca mi-l purta, Vremea de casatorit?
VITEJESTI 85
Ilincuta-i raspundea: Maine seara oi pleca,
— N-auzi, neica, dumneata, Ramai, neicut,-acia!...
Cum statusi de ma-ntrebasi, Dar Doicin, cand auzea:
Adevarul spune-ti-as: — Ilincuto, soru-mea,
N-auzi, nene, dumneata, N-auzi tu, mandruta mea?
In tara ca mi-a sosit, Pe Rosul ca l-oi scotea
Neica, un arap, Neadapat,
Mare sangeap, Neteselat,
Cu solzi galbeni dupa cap, Cum e bun de-ncalecat.
Neica, pai’ ca mi-e de crap; N-auzi, surioara mea?
Ochii-n cap ca sitele, Asculta la mine-ncoa’:
Masele, Si tu, neica, m-ii incinge
Rasnitele!... Cu noua frane
Inaintea-mparatiei, De brane;
Fata Tarigradului, Pe min’ m-ai infasura,
In usa-mparatului. Ca neicuta te-o scapa!
Demancare Dar Ilinca, de-auzea,
Ce mi-s’ are? La grajd, nene, se ducea
Noua bivoli demancare, Si pe Rosul ca-l scotea,
Noua cuptoare de paine! Care fuge cu anul
Bautura ce mi-s’ bea? Si rasufla cu ceasul.
Cate-o bute el c-avea! Branele, neica, le lua,
N-auzi, nene, dumneata, Pe el ca mi-l’ fasura,
Cu-mparatul ca vorbea, Oasele de nu-i cadea.
Cate-o fata el ca-i da. Cu Rosul el ca vorbea:
Cu care ca se culca, — Mai Rosule, dumneata,
Maine-n ziua mi-o-ngropa! Mai poti tu la batraneata
Cand oi zice margarit, Cat puteai la tinereata?
Randul la mine-a venit, Dar Rosul ca mi-i spunea:
Cand oi zice viorea, — Mai Doicine, dumneata,
Cand eram la tinereata Asa, bolnav cum era,

Mi-era carnea Intr-o scara se lasa,
Ca fraga, Cu destiu-al mic l-ardica,
Osciorul, In palma ca-l flustura,
Ca maduva; O data ca-l saruta,
Dar acum, la batraneata, Cu el in sus ca mi-s’ da,
Mi-este carnea ca fierul, Cu norii l-amesteca,
Osciorul, Ca laptele se facea,
Ca otelul! In palma ca-l prijunea,
Pe cal, neica,-ncaleca, La ciochina l-atarna...
O data ca-l saruta, Cu soru-sa se saruta,
Salele nu-l mai tinea... Drumul, nene, ca si-l lua.
Cand oi zice viorea: Pe Rosu ca mi-l smuta:
— Ilincuto, soru-mea, Ii da drumul
Sai de-mi tine salele, Lui Rosul,
Sa nu-mi pice oasele!... Care fuge cu anul
Altceva el ca uita: Si rasufla cu ceasul.
Paloselul ca-l uita, La-mparatie intra,
De-o suta cincizeci de-oca... De buna ziua ca da.
Din gurita ca spunea: ’Mparatul, de mi-l vedea,
— Ilincuto, dumneata, ’Marmurit ca ramanea,
Palosel mi-oi aducea; Iar Doicin ca mi-s’ spunea:
N-ai putea l-aridica? — ’Mparate, esti imparat,
De-a pastragala l-ai da, Ti-ai ardicat fesul din cap
Pan-la min’ l-oi aducea! Naintea unui arap!
Ilincuta ce facea? Cin’ te-a pus pe tine domn
Nu putea l-aridica, N-a mai fost el nici un om!...
De-o suta cincizeci de-oca... Foaie verde viorea,
De-a pastragala ca-l da, Dar Arapul, de-l vedea,
De Doicin l-apropia. Din gurita ca-i spunea:
VITEJESTI 87
— Mai Doicine, dumneata, Pana-n subsuori il baga.
Ce vrei, neica, dumneata: Paloselul ca scotea,
In sabii sa ne taiem, Iute capul ca-i taia.
La lupta sa ne luptam? La imparatul se ducea,
Iar Doicin ca mi-s’ spunea. Tara de el c-o scapa,
— Mai Arape, dumneata, Num-atata ca-i spunea:
La lupta, ca e mai dreapta, — Mai imparate, esti imparat,
Ca-i mai dreapta Ti-ai ardicat fesul din cap
Si-nteleapta Naintea unui arap!
Si de Dumnezeu lasata! Cin’ te-a pus pe tine domn
La lupta, neica, se lua; N-a mai fost el nici un om!
Imparatul, de-l vedea, Acasa, neica, venea,
Tare mult ca se mira. Cu Ilinca ca-mi vorbea:
Dar Arapul ce facea? — Ilincuto, soru-mea,
Cu solzi galbeni dupa cap, Cand oi zice matostat,
Neica, pai’ca este-un crap; Eu pe tine te-am scapat
Cu mustatile de rac, De-al arap,
Neica, pai’ca este-un drac; Mare sangeap!
Ia vezi, teasta capului, N-auzi, surioara mea?
Cat rotila plugului; Tu, Ilinco, sa-mi aduci
Ochii-n cap ca sitele, Patruzeci de popi batrani,
Masele, Patruzeci de carturari,
Rasnitele!... Si mie ca sa-mi citeasca,
La lupta ca se lupta, Pacatele-mi ispaseasca.
Pe Doicin ca-l aducea, Tu, Rosule, te-oi ducea
Cu el in pamant ca da, Unde Dumnezeu ti-o da!
Pana-n glezne ca intra! Punea capul si-adormea,
Iar Doicin ce mai facea? Somnul mortii ca mi-l lua...
Asa, bolnav cum era, Ilincuta ce facea?
Pe Arap ca-l aducea, Patruzeci de popi ca lua;
Cu el in pamant ca da, Patruzeci de popi batrani,
Patruzeci de carturari. Si, frate, s-o pomeni

Mare slujba ca-i facea, Cat soare pe cer va fi.
Frate, de se pomenea, Frate, sa se pomeneasca,
Iara Rosu ramanea, Boieri, pe la dumneavoastra
In dinti, nene, ca mi-l lua, Si, frate, s-o pomeni
Cu el, frate, ca pleca, Cat soare pe cer va fi!
Cu piciorul ca-mi batea, Neica, sa se povesteasca,
Mare tainita facea Boieri, pe la dumneavoastra.
La tulpina cu cinci ulmi, De-o poveste haiduceasca!
Cu cinci ulmi dintr-o tulpina, Inchei c-un pahar de vin,
Pai’ca sunt frati dintr-o muma. Sa va fac altul mai bun,
Si el, mare, se ducea Si mai bun, si dragastos,
Unde Dumnezeu ca-i da... Sa va fie de folos...
(Al. I. Amzulescu si Gh. Ciobanu,
Vechi cantece de viteji, Izvoarele, Dolj)
CUPRINS
Valcan
In sfanta zi a vinerii, Cand p-o rana, cand pe coate,
Pe luciul Dunarii, Pe covoare verzi culcati
De departe se zareste Si de arme incarcati?
Si-mi tot vine, si-mi soseste, Vro cincizeci de ieniceri,
Si la mal mi se opreste Grosi la cap, carunti la peri.
Un caic inzavonit, Cu hangere
Dinafara zugravit, Ascutite,
Prin nauntru podobit, Cu pistoale
Cu covoare invalit Ruginite.
Si cu sarma ingradit, Bine, mare, nu-mi sosea,
Cum e bine de trait, Si caic de mal lega.
Pe apa de haiducit. Il lega ori nu-l lega,
Dar intr-insul cine-mi sade Ca gramada se pornea:
VITEJESTI 89
Unii laturi Ieniceri s-apropia,
Ispitea, Buna ziua ca le da
Altii-n drumuri Si cu bine le-ntreba,
Alerga Si din gura le zicea:
Si pe toti ii intreba — Buna ziua, fetelor,
D-au vazut pe al Valcan, Fetelor frumoaselor,
Puisor de ortoman, Care-nalbiti
Copt la minte, copt la os, Panzele,
Om de treaba si chipos, De-mpartiti
Ortoman, voinic de frunte, Livezile.
Nalt ca bradul de la munte, N-ati vazut pe al Valcan,
Cu mustata-n barbaric, Puisor de ortoman,
Cum sta bine la voinic, Om de treaba si chipos,
Cu chica Copt la minte si la os,
’Mpletita-n coada, Cu mustata-n barbaric,
Cu barba Cum sta bine la voinic,
Ce-n brau o-nnoada. Cu chica
Foaie verde s-o lalea, ’Mpletita-n coada,
Dimineata cat tinea Cu barba
Intreba, tot intreba, Ce-n brau o-nnoada?
Pana iata c-ajungea El cunoaste
Colo-n vale la cismea, Dunarea
Unde fetele Pana-n vale,
Spala, La Slina1,
Panzele Si malurile
De-si inalbea, Turcesti,
Pe razoare Si schelele
Le-ntindea Bogdanesti.
Si la soare
Le usca, 1 Sulina
El inoata ca un peste Dar i-am vazut slugile

Si ca plutele pluteste: Carandu-i averile,
Sta omul de mi-l priveste, I-am vazut ibovnica
Sta omul de se cruceste. Tot masurand Dunarea,
De ne-ti spune cu dreptate, I-am vazut pe maica-sa
Sa va vedem maritate Colo-n vale la cismea,
Intr-o luna jumatate, Una din furca
Cu panzele Torcand,
Inalbite, Alta din druga
Ca florile ’Ndrugand,
Podobite, Dar mai bine de un an
Sa se duca pomina N-am dat ochii cu Valcan!
Dincolo de Padina, Cei cincizeci de ieniceri,
Dincolo de Silistra; Grosi la trup, carunti la peri,
De-ti spune cu nedreptate, Cu hangere
De barbati sa n-aveti parte Ascutite,
Zece ani si jumatate, Cu pistoale
Panza vi se-ngalbineasca, Ruginite,
Florile vi se-nnegreasca, Dac-asa ca-mi auzea,
Paru-n cap vi se albeasca! Inainte c-apuca
Fetele, daca-i vedea, Si mergea, mare, mergea.
Fetele, de-i auzea, Pana iata c-ajungea
Reci fiori le coprindea, Jos in vale la cismea,
Cam cu frica raspundea Und’ s-aude Dunarea.
Si din gura le zicea: La cismeaua
— Turcilor, Lui Bolan
Agalelor, Sedea muma
N-am dat ochii cu Valcan Lui Valcan,
De-i mai bine de un an; Din druga
Nu stim, dusu-s-a-n pustie, Tot indrugand
Ori e dus in haiducie! Si din gura
VITEJESTI 91
Tot cantand Pe viteazul de Valcan,
Bataia Puisor de ortoman,
Voinicilor Om de treaba si chipos,
Impotriva Copt la minte, copt la os,
Francilor, Cu mustata-n barbaric,
Isprava Cum sta bine la voinic,
Haiducilor Cu chica
Impotriva ’Mpletita-n coada,
Turcilor. Cu barba
Si cum sta Ce-n brau o-nnoada;
Si cum canta, El cunoaste
Cu turcii se pomenea, Dunarea
Cu cincizeci de ieniceri, Pana-n vale,
Grosi la trup, carunti la peri. La Slina
Ienicerii, de-mi sosea, Si malurile
Buna ziua ca-i dedea Turcesti
Si frumos se temenea. Si schelele
Ei la ei Bogdanesti
Cu „bun gasit“, El inoata ca un peste
Ea la ei Si ca plutele pluteste,
Cu „bun venit“. De sta omul si-l priveste,
Iar ius-basa Sade-n loc si se cruceste;
Ce-mi facea? El nu stie
Drept la dansa Ce e frica,
Se ducea Habar n-are
Si din gura De nimica,
Mi-i zicea: Ca-i voinic, viteaz de frunte,
— Asculta-ne, babo, fa, Nalt ca bradul de la munte;
Lunga fie viata ta Cand de pleanuri se apuca,
De ne-i spune tu ceva. Valcanas e o naluca,
Am avut de capitan De nu-l stie
Dunarea, De postavuri unguresti,

De nu-l prinde De arme persienesti
Nimenea. Si de blani lipovenesti;
Noi cu el am haiducit, Dar n-aveam un capitan,
Noi cu el am chiaburit; Puisor de ortoman,
Dar de cand s-a hainit Cum ne-a fost noua Valcan.
Si de cand ne-a oropsit, Tu esti maiculita lui,
Mai de tot am calicit; Tu stii, babo, sa ne spui
Iata haine Cum sa dam de urma lui.
Jerpelite D-am lua
Si pistoale Averile,
Ruginite, Ne-om intrema
Plasele Starile,
Nepoleite, Ne-am imbuna
Hangere Zilele
Neascutite! Si i-om da
Partea lui de noua ani, Dobanzile!
Parte-n vite, parte-n bani, Baba, daca-i auzea,
Am mancat-o, Babei bine ca-i parea,
De saraci, Ca femeia, tot femeie:
Am platit-o, Poale lungi si minte scurta,
De haraci. La nimic nepriceputa.
Acum, babo, am gasit Ea nu sta,
Plean bogat de plenuit: Nu se gandea,
Colo-n schela, la Galati, Ci gurita-si deschidea
Lipovenii Si din gura le zucea:
Sunt bogati, — Turcilor,
Cazacliii — Agalelor,
Ingrasati, De-mi catati voi pe Valcan,
Negustorii — Fatul mamei ortoman,
Incarcati Ca sa-l puneti capitan,
VITEJESTI 93
Cerul Dunarii:
Va blagosloveasca, Din schela Corabiei,
Gandul La cotul
Sa vi se-mplineasca! Scripetului,
Apucati La Fantana Banului,
Pe drum la vale, La vadul
Mergeti Pristolului,
De trei zile cale Din dreptul
Tot pe malul Izvorului,
Dunarii: La vadul
Din schela Corabiei, Scapaului,
La cotul Sa gaseasca pe Valcan,
Scripetului, Puisor de ortoman,
La Fantana Banului, Cu caicul descarcat,
La vadul Printre salcii acioat.
Pristolului, Acolo dac-ajungea,
Din dreptul Mai cata cat mai cata
Izvorului, Si iata ca se-ntampla
La vadul Scapaului, Peste dansul ca dedea:
C-o sa gasiti pe Valcan, Pe Valcan ca mi-l gasea
Fatul mamei ortoman, Cu caicul descarcat,
Cu caicul descarcat, Printre salcii acioat
Printre salcii acioat. Si d-o salcie legat.
Turcii, unde-o auzea, Valcanas sedea intins
Bine, mare, le parea: Si cu greu de somn coprins,
Temenele Cu baltacul
Ca-i facea La calcai,
Si paftale-i Cu hangerul
Daruia, Capatai,
Si d-aci, mare, pornea Cu mustata
Tot pe malul Rasfirata
Si cu barba Ciuruit,
Destramata. Nici de cloante
Ieniceri s-apropia, Catranit!
Langa dansul ca venea: Turcii, unde-l auzea,
Pe Valcan unde-l vedea, Planul, mare, ca-si schimba:
Inima le ingheta, Asteamat s-apropia,
Ca nici singur nu-l gasea, Semn lui Nedea ca-i facea,
Ci cu sluga lui, Nedea. Pungi de bani ii arata.
Daca vedea si vedea, Si Nedea se-ndupleca,
Turcii nici ca s-arata, Ca asa e sluga rea:
Ci la sfaturi se punea, D-ai hranit-o
Taina mare ca-ntocmea. Cu credinta,
Unii p-altii se ntreba: Ea te vinde
Sa dea focuri Far’ cainta;
Sa-i omoare, D-ai cinstit-o
Ori topuzuri Ca pe frate,
Sa-i doboare? Ea te-njura
Unii ziceau Si te bate!
Ca sa-i prinza, Nedea, mare, ce-mi facea?
Altii ziceau Pe Valcan il parasea
Sa-i aprinza! Si-n orta ca se baga,
Dar ius-basa, om cu minte, Iar ius-basa mi-i zicea:
Lua vorba mai-nainte — D-alei, Nedeo, dumneata,
Si le zise: — Cum vreti voi Ti-ai parasit nevasta,
Sa dam piept cu amandoi? Nevasta si casuta,
Nedea-i grec si om viclean, Si pe bietii copilasi
Soim vestit este Valcan, I-ai lasat golani, drumasi,
Suflet dres si trup vrajit, Ca sa stai in haiducie,
Nici de palose Ca si robul la robie,
Ranit, Sluga proasta la Valcan,
Nici de gloante Puisor de hotoman!
VITEJESTI 95
Na cinci pungi de irmilici, Si pe turci ii asmutea,
Sa ni-l dai legat aici; Iar el drumul apuca:
Na cinci pungi de galbenasi, Lua drumul
Numa-n mana sa ni-l lasi; Cu fuga,
Mai na s-alte, de iusluci, Si codrul
Sa ni-l dai si sa te duci, Cu poteca.
Ca din toata haiducia Turcii, mare, cand vedea,
Nu ti-e mai mare simbria! Palosele ca-si scotea:
Nedea, grec fara credinta, Unii-n paza
Puse banii-n socotinta Ramanea,
Si-i cara in pungi gramada Altii-n preajma
Pan’ la stana a de piatra. Ratacea
La caic apoi se-ntoarse Si-n cale navala da.
Si din fundul lazii scoase Ce sa-i faca nu stia,
Sapte funii de matase, Ca e dres si fermecat,
Impletita vita-n sase. Nici de palose taiat,
Far’ de cap si far’ de mila Nici de pusca impuscat,
Se munci, munci in sila De muieri nu e stricat.
Si-nnoda ca un arcan De l-or da afund in ape,
Pentru gatul lui Valcan, O sa-noate s-o sa scape;
Puisor de ortoman, De i-or da foc, se aprinde
Ce dormea ca un bustean. Funia care-l coprinde!
Frunza verde lemn uscat, Foaie verde de cicoare,
Iata Nedea c-a legat, Subt un deal, langa Izvoare,
Fara teama de pacat, Piatra mare
P-un stapan nevinovat. Sta trantita,
L-a legat, nu l-a legat, De ciocane
Ca de maini l-a incordat, Ispitita,
De picior l-a-mpiedicat, De veacuri
Unde bine mi-l lega, Paraginita
Intr-o fuga se ducea Si cu slove
Racaita. Fundului,
Deli-basa se-ncerca, Pe stratul
Dar s-o miste nu putea. Morunului,
Ienicerii Unde-i dulce somnului.
Ca-si chema, Sa s-aseze n-apuca,
Si cu totii Si iata ca se-ntampla
Se-nhama Ca Valcan un vis visa:
Si d-abia ca mi-o misca, Ploaie
Si d-abia mi-o rasturna: Rece si turbata,
Pana ce-o rostogolea, In caic
Naduselile-i trecea. Marfa
Si striga, Udata,
Se opintea, Si pe mandra
Valcanas nici nu visa, Lacramand,
Valcanas adanc dormea. Si pe ma-sa
Daca, mare, ispravea Suspinand,
Si de piatra mi-l lega, Valcanas se destepta
Frumusel il ridica, Si, cand colo, ce vedea?
Sus pe mal il aseza, Dunarea se vaieta
Branci in Dunare ca-i da, Ca nu-l stie ospata,
Si unde cadea Speriat, se opintea,
Valcanul, Piatra-n spate ridica
Tara Si dasupra se salta,
Cu el bolovanul, Si ca pestele-nota
Urla apa, Din vadul
Urla malul; Scapaului,
Iar cand Dunarea-l simtea, La cotul
Apa-n doua-si despica, Crucerului.
Pe haiduc ca mi-l primea Foaie verde de sanger,
Si frumos il aseza Pe la cotul lui Crucer,
Tocma-n fundul Cine canta, cine plange
VITEJESTI 97
Tot cu lacrame de sange, Sa le dea la mal pe toate!
La caice numarand, Sandul, mare, d-auzea,
Dunarea tot blestemand? Drept la Dunare pornea,
Iaca-i mandra lui Valcan, In luntrita s-arunca
Ca nu l-a vazut d-un an. Si, mana ori nu mana,
Si cum sta Ca sor-sa parc-o tara,
De tot ofta, La Valcan ca-mi ajungea.
Iata, mare, se-ntampla Abia mana-i intindea,
Pe Valcan ca mi-l zarea Dar sa-l scoata nu putea:
Ca un peste inotand Bolovanu-n jos tragea.
Si cu greu abia sufland. Atunci Sandul ce-i zicea?
Iar mandruta ce-mi facea? — Las-o, vere, la naiba,
Vreme multa Ca te-neaca Dunarea!
Nu pierdea, — Nu pot, Dunarea s-o bata,
Din brau furca Ca de mine e legata!
Arunca, Ado-ncoace palosul,
Fuga-acasa Sa-i retez, vere, streangul!
Mi-alerga Sandul, mare, se pleca,
Si lui frate-su-i zicea: Palosul ca-i intindea,
— Neica, neiculit-al meu, Dar luntrita se clatea,
Noroci-te-ar Dumnezeu, Valurile o-mpingea,
Ai mila de sora-ta Sa-l ajunga nu putea:
Si-mi asculta ruga mea! Putinel, si se-neca!
Niste negustori de boi, Atunci, mandra, de vedea,
Ce trag in gazda la noi, Frumusel se repezea,
A vandut cirezile, Palosul in mana lua,
Dar si-a-necat pungile, In Dunare s-arunca,
Si mi le-a gasit Valcan, Voiniceste ca-nota,
Puisor de ortoman, Funiele ca-i taia
Si Valcan din fund le scoate. Si cu viata-l daruia.
Dar el singur nu le poate Valcanas, daca-mi iesea,
Tot mandruti-i multumea Rumeioara

Si cu dansa se vorbea. La gurita,
La Sandul acas’ mergea, Negrioara
Rasa si potcap punea, La cosita,
Intr-o luntre se suia, Si din gura ce-i zicea?
Ziua buna ca-si lua, — Ia fii buna dumneata
Dupa turci ca se lua. De nu-mi da
Si mana, mare, mana Cu ocaua;
Din vadul Cara vinul
Crucerului Cu vadra,
Pana-ntr-al Pelinul —
Pristolului Cu donita,
Si-ntr-al C-am sfintit d-o leturghie
Negotinului. Cu parintele Ilie
Foaie verde de pe lac, S-am rugat pe Dumnezeu
La carciuma cu ceardac, Ca sa-mi dea pe gandul meu!
Unde beau Carciumareasa scotea,
Agalele Vin cu vadra ca-i dedea
Pana-si dau Si la dansul se uita.
Pistoalele, El la gura d-o ducea,
S-opreste Tocma-n fund, ii rasufla,
Calugarul Si cand fundul ii vedea,
Ca sa guste Cat colo c-o arunca
Rachiul, Cercurile
Pelinasul De-i plesnea,
Si vinul. Doagele
Gust-o data si de doua, I se dogea.
Gusta, mare, pan’ la noua; Carciumareasa iesea:
Iar cand fu d-a zecea oara, Vadra doage de-si vedea,
Cheam-afar’ din carciumioara De foc mare s-aprindea,
P-a dalba carciumarita, Si din gura-l blestema,
VITEJESTI 99
Si cu vorba-i tot zicea: Foaie verde s-o lalea,
— Mos calugar, de esti beat, Valcanas mi se-ntorcea,
Du-te de te culca-n sat, In luntrita ca intra,
Ori te du la manastire Dunarea-n doua taia,
De-ti citeste pe Saltire, Pe malul stang ca trecea
C-am p-aci niste baieti, Si poteca-mi apuca
Ieniceri, turlaci si beti, Inspre casa lui Nedea,
Si daca-i vei destepta, Prin sesul motrenilor,
O sa dai din rasa ta Sub muntii oltenilor,
Si mai mult cat vadra mea! Si umbla
Mos calugar, d-auzea, Din vale-n vale,
Si mai mult se-nveselea: Cu dasaga
Rasa-n brau isi ridica, La spinare,
Manicile-si sumetea Si umbla
Si-ncepea Din stana-n stana,
De chiuia Cu maciuca
Si pe turci mi-i destepta. Dupa mana.
Ienicerii, d-auzea, Colo, mare-ntr-o valcea,
Pe manica o baga, Chiar cu Nedea se-ntalnea
Sa creada nu le venea, Grecu-ndata
Cand ius-basa le zicea: Ce-l vedea,
— A inviat ghiaurul! Ca o stana
El este, balaurul! ’Ncremenea.
Bine vorba nu sfarsea, Valcanas, daca-l oprea,
Si Valcan ce mai facea? Din gurita-l judeca:
Palos mare ca scotea, — D-alei, Nedeo, fiara rea,
Dupa ei se repezea: Asta-ti fuse credinta?
Cand pe unii-i reteza, De cati ani tu m-ai slujit
Cand pe altii-i spinteca, Simbrioara ti-am platit
Si din cincizeci, cati erea, Si cu cinste te-am cinstit,
Nici unul nu ramanea. Iar tu, Nedeo, om spurcat,
M-ai vandut si m-ai legat. Ca cincizeci fusese turcii,

La pagan dormind m-ai dat, Tot cincizeci sa fie corbii,
Fara teama de pacat. Valcanas mi se-ntorcea,
Nu stiai tu, fatul meu, La mandruta se ducea,
Ca din cer un Dumnezeu Tot lu Sandu-i multumea
Vede fapta si-o pandeste Si pe sor-sa i-o petea
S-apoi da si rasplateste? Apoi nunta
Bine vorba nu sfarsea: Ca facea,
Palosul Cu popa
Cand aducea, Se cununa,
Capul Iar chiulhanul
Lui Nedea sarea, Cat tinea?
Trupu-n sange se batea. Cate zile-s intr-un an,
Dar p-atat nu se lasa: Ca nu-i altul
Bucatele mi-l taia, Ca Valcan,
Cincizeci de parti ca-l facea, Puisor de ortoman!
(G. Dem. Teodorescu, Teleorman)
CUPRINS
Tatarii si robii
Foaie verde, foaie de alun, Si un voinicel,
Pe vadul batran, Mandru, tinerel.
Pe pod de malin, Foaie s-o lalea,
Vin tatarii, vin, Flacau zicea:
Foaie de usuc, — Foaie de pelin,
Si la robi aduc, Mai tatar hain,
Tot o fata mare, Ca am si o muma,
Ca o floare-n floare, Si-am lasat-o-n urma
Si o nevastica, Tot spaland la lana,
Alba, frumusica, Si-un tata batran,
VITEJESTI 101
Tot strangand la fan! Si l-o infasa
Foaie ramurea, Maica Precista!
Tataru zicea: Mergea ce mergea
— Mana, bre,-nainte, Si fata graia:
Nu lua aminte, — Foaie de usuc,
Ca ma-ta-o spala Mai tatar nauc,
Far-a te vedea, Lasa-ma de mana,
Si tat-to-o strangea Sa ma-ntorc in urma,
Far-a te vedea, Ca, mare,-am lasat
N-ai ajutora! Cusatura-n pat,
Mare, mai mergea, Fusu mi s-o pierde
Nevasta-i zicea: Cu matasa verde,
— Foaie de alun, S-a da roua-n casa,
Tu tatar batran, Matasa sa-mi iasa!
Lasa-ma de mana, — Foaie bob de linte,
Sa ma-ntorc in urma, Mana, bre,-nainte,
Ca eu mi-am lasat
Pruncsor nescaldat, Nu lua aminte,
Tot neinfasat, Ca maicuta ta
Fara tata dat! Bine a vedea,
Foaie ramurea, Matasa ti-o lua!
Tatarul zicea: — Foaie colilie,
— Mana, bre,-nainte, Blestemat sa fie,
Nu lua aminte, Capul sa nu-ti tie,
Ploaia d-o pica, Umbra sa ramai!
Pruncu l-o scalda, Foaie pe razor,
Zapada d-o ninge, S-al meu pruncusor
Pruncu ti l-o unge, Mi s-o face mare
Vantu d-o batea, Si te-o prinde-n gheare.
Ti l-o legana, Ti-o face veleatul,
Tata ca i-o da Si mie, scapatul!
(C. Brailoiu, Zlatarei, Arges)
Kira CUPRINS
In Vadul Brailii, Nume frumusele.

’N scursul Dunarii, Dupa ce-mi tot bea
Printre caicele, Pana se-ncalzea,
Mai in jos de schele, Arap ce-mi facea?
’Carca-mi-se,-ncarca, Pe Kira-mi privea
Doua-trei sandale, Si mi-o-ndragostea,
Noua galioane. Din gura-i zicea:
Dar ce mai se-ncarca? — Kira Kiralina,
Fir si ibrisin Floare de gradina,
Cu postav d-al bun. Rumena calina,
Si cine le-ncarca? Ia-ma tu pe mine
Un arap buzat, Ca sa traiesti bine,
Negru si ciudat, Ca mi te-oi purta
Cu solzi dupa cap, Oricum ti-o placea,
Parca sunt de crap, Bine ti-o sedea!
Cu solzi mai pe burta, Dar Kira-mi radea
Parca sunt de stiuca, Si nici n-asculta,
Si cand imi stranuta, De vin isi vedea.
Cainii ca-ntarata, Arapul buzat,
Pana le-ncarca, Negru si ciudat,
Pana le umplea, Iar vin mai cerea,
Vin de unde bea? Vin ca sa mai bea,
Tot din Braila, Vin si pe Kira
Si de la Kira, Si iar o ruga,
Kira Kiralina, Si iar ii zicea:
Floare din gradina, — Kira Kiralina,
Rumena calina, Floare din gradina,
Fata Chitului Rumena calina,
Din Kara-ghiusele, Ia-ma tu pe mine
VITEJESTI 103
De vrei sa fii bine, Haide-mi tu cu mine
Ca io mi ti-oi face De vrei sa fii bine,
Braie Ca io mi te-oi duce
Si marame, ’N tara arapeasca,
Roche Sa se pomeneasca,
Si naframe, Si io ti-oi asterne
Paftale Trei randuri de perne:
De aur, Asternutul tau,
Cu zolzi Parale marunte,
De balaur, Pe sarma tesute,
Si haine Coperisul tau,
De aur, Galbeni venetici,
Cu pene Care sunt mai mici,
De graur, D-o suta si cinci,
Si te-oi dezmierda D-o suta cincisprezece,
Ziua Sta inimii rece!
Si noaptea! Kira tot radea,
Dar Kira-mi radea Nici ca-l asculta,
Si nu-l asculta, De treaba-si vedea.
De casa-si vedea. Asa de-mi vedea,
Arapul buzat, Arapul buzat,
Negru si spurcat, Negru si ciudat,
Iar vin mai cerea, Cu solzi dupa cap,
Vin ca sa mai bea, Parca sunt de crap,
Vin si pe Kira; El se repezea,
Si iar o privea, Mare, la Kira,
Si iar o ruga, Si mi-o-mbratisa
Si iar ii zicea: ’N brate cu sila;
— Kira Kiralina, ’N caic o ducea
Floare din gradina Si mi-o arunca
Rumena calina, Sus, peste sandale
Si pe bolozale, La poarta batea;

Pe vraf de nafele Si unul din trei,
Si pe malotele. Puisori de zmei,
Apoi mi-o lega Pe Kira striga,
Cu plete din cap Din gura zicea:
De varf de catarg, — Kira Kirioara,
Si cu ea-mi pleca, Kira surioara,
Iute se ducea Kira Kiralina,
Taind Dunarea. Floare din gradina.
Iar daca-mi pornea, Rumena calina,
Iar daca-mi mergea A neichii copila,
Pan’ se departa, Descuie
Ciubuc aprindea, Poarta,
Langa ea venea C-aduc
Si iar o privea, Averea,
Si iar ii vorbea, Deschide
Si iar o ruga, Usea,
Si mi-o saruta Sa bag
Pana-si adormea Haznaua!
In poala la ea. Kira nu raspunde,
Foaie s-o lalea, Ca n-are de unde,
Mult ca nu trecea, Far’ de raspundea
Soare scapata, Numai maica-sa:
Cand iata sosea — Dine,
Si fratii Costandine,
Kirii, Kira nu raspunse,
Hotii Ca n-are de unde.
Brailii, Arapul buzat,
Serpii Negru si spurcat,
Dunarii. Cu solzi dupa cap,
Ei, daca sosea, Pe Kir-a luat,
VITEJESTI 105
Pe Kir-a furat, Mult ca nu mergea,
Si-n sandal a pus-o Si se-mpiedica,
Si cu el a dus-o! Si mi-si intalnea
Unde-mi auzea, Un cin de alama,
Din De nu-l bagi de seama,
Si Costandin Cu vasle d-argint
Ma-sii ce-i zicea Cum n-am mai vazut,
Si cum o ruga? Boieri, de cand sunt;
— Maica, maica mea, C-un arap buzat,
Iesi tu pan-afara Negru si ciudat,
De spune cu gura Cu solzi dupa cap,
S-arata cu mana, Parca sunt de crap,
’Cotro a luat Kira? Cu solzi mai pe burta,
Ma-sa raspundea, Parca sunt de stiuca,
Din gura zicea: Si cand imi stranuta,
— Pe Dunare-n jos Cainii ca-ntarata,
S-a dus de folos! Iar fratii
Trei frati Kirii,
Ai Kirii, Hotii
Hotii Brailii,
Brailii, Serpii
Serpii Dunarii,
Dunarii, Unde l-ajungea
Unde mi-auzea, Si sora-si vedea,
Ei se necajea, Din
Vreme nu pierdea. Si Costandin
In apa sarea, Mi-o tot intreba,
Afund ca se da, Din gura-i zicea:
Din coate-nota, — Kira Kiralina,
Dunarea taia, Floare din gradina,
Iute se ducea, Rumena calina,
A neichii copila, Capul!

Cum de mi-ai plecat Ea, cand auzea,
Cu-arapul buzat? Ce le raspundea,
Kira, sora mea, Sarmana de ea?
E cu voia ta — Dine,
Ori e cu sila? Costandine,
Si ea, vai de ea, Nu pot, vai de mine,
Din gura-i zucea: S-apuc
— Nene Costandine, Hangerul,
Crede-ma pe mine: Sa-i tai
De-mi erea voia, Ierchezul,
Nu ma mai lega Sa-i retez
Cu plete din cap Capul,
De varf de catarg, C-arapul e beat,
Cu sfori de matase, In poala-mi culcat,
Impletite-n sase, Si el mi-a legat
Cu sfori de bumbac, Pletele din cap
Stranse de catarg! De varf de catarg.
Din si Costandin, Voi v-apropiati
Unde-o auzea, De ma dezlegati,
Iar ii raspundea C-acum arapul,
Si iar ii zicea: C-acum buzatul
Daca e asa, Imi doarme prea bine
Da-ne dovada: Aci, langa mine!
Ia tu Trei frati
Hangerul, Ai Kirii,
Sa tai Hotii
Arapul, Brailii,
Sa-i iei Serpii
Ierchezul, Dunarii,
Sa-i retezi Unde-o auzea,
VITEJESTI 107
Iar se arunca, Ei mi-l osandea;
Din coate-nota, Palose scotea,
Din gura-mi striga, Bucati il facea,
P-arap destepta. La caini il dedea;
Arapul buzat. Dar caini nu-l manca
Negru si ciudat, De negru ce-erea,
Cu solzi dupa cap, Si-n foc l-arunca,
Mi se destepta, Focul de-l topea.
Palos c-apuca, Trei fratii
Pistoale tragea; Kirii,
Dar geaba tragea, Hotii
Ca nu nimerea. Brailii,
Iar daca vedea Serpii,
Ca-l apropia, Dunarii,
Caicul lasa, Lua
In apa sarea, Pe Kira,
Lua
Din coate-nota, Pe sor’ sa,
Ca vantul fugea. S-acas’ o ducea,
Trei fratii Tot la maica-sa.
Kirii, Ma-sa, d-o vedea,
Hotii Bine ca-i parea.
Brailii, Nu mai zabavea,
Serpii Vreme nu pierdea:
Dunarii, Nunta-i pregatea,
Apa cunostea, Lautari tocmea,
Si cand s-arunca Lume c-aduna,
Iute-l ajungea, Flacai ca chema,
De par l-apuca, Hori de-mi intindea,
La mal ca-l tragea. Hori de-mi invartea.
La mal d-ajungea, Atunci maica-sa
Ei mi-l judeca, Pe Kira scotea,
Din gura-i zicea: Unul c-alegea,

— Kira, fata mea, Un voinicel nalt,
Seama la toti ia Nalt si sprancenat,
La cati or juca, Avand semnisor,
Si cin’ ti-o placea, Numit Nenisor.
Barbat ti l-oi da! Asa de-mi vedea,
Kira, d-auzea, Fratii si ma-sa
Kira ce-mi facea? De mana-i lua
Ochii-si arunca, Si mi-i cununa
Seama ca lua ’N gradina craiasca,
La toti cati juca, Sa se pomeneasca
Si din cati vedea, La cruci de voinici,
Unul ca-i placea, La boieri, p-aici.
(G. Dem. Teodorescu, Lacul-Sarat, judetul Braila)
CUPRINS
Kira, Kira Lina

Verde d-o maslina, Descarca mereu,
Din vad, din Braila, Descarca din greu:
Mai din jos de schila, Tot fir ibrisin,
Vezi, la malul mare Blanuri de samur,
Este d-o valtoare. Bogasiu de-l bun,
Colo se descarca, Tutun inigea,
Dincolo se-ncarca De-l de bea pasa,
Sapte balozale Bata-mi-l legea,
Sapte galioane Bata-mi-l crucea!
Sapte, opt sandale Blanuri de samur,
Mult sunt frumusele. Postav de cel bun,
Dar ce se descarca Sculuri de matasa,
Si cu ce se-ncarca? Marfa femeiasca,
VITEJESTI 109
Ca e mai banoasa. La carciuma mica.
Dar cum se descarca, Mica si pitica
Iute ca se-ncarca. Cu carciumareasa
Dar cu ce se-ncarca? Mandra si frumoasa,
Grau si cu secara, Mult mi-e dragastoasa.
Adunat din tara! Iar colo sub mal,
Porumburi alese Sub verde umbrar,
Dupa camp culese. Iata mi se ivea
Dar cine le-ncarca? Kira cea frumoasa,
Si cin’ le descarca? Fata dragastoasa,
Iata, mari, iata, Care-mi intrecea
Colo se arata In frumusetea sa
D-un Arap Sangiap, Soarele si luna,
Negru si buzat, Raza de lumina.
Cu solzi mari pe cap, Arapul ciudat,
Cu solzii de crap, Negru si buzat,
Dati pe dupa cap. Cum el o vedea,
Cu buzele late, Inima-i sarea,
Rosii si umflate. S-astfel cuvanta;
Cu ochii refecati, — Kira, Kira Lina
Mari si bolbosati. Frumusica zana,
C-un par imbacsit Frageda copila,
Si incarliontit. Tanara zambila,
Cu mustati de rac, Floare din gradina,
Parc-ar fi un drac. Sa ma iei pe mine,
Cand te uiti la dansul, Ca mult ti-o fi bine.
Nu poti sa tii rasul. Verde trei masline,
Iar el unde-mi sta? Sa mergi tu cu mine
Unde-mi ospata? In tara turceasca,
Vin de unde bea? Tara arapeasca,
Tot de la Kira. Ca eu ti-oi facea
Tot ce ti-o placea: Cum sa te iau pe tine?

Cort de catifea In tara arapesca,
Si salamangea, Crestina romaneasca
Cu ciucuri legati, Cum o sa traiasca?!
Numai fir lucrati; Cumnatele mele?!
Pat de abanos Surioarele tele,
Si de chiparos. Arapoaicele
Asternutul tau, Ca serpoaicele,
D-o vrea Dumnezeu, Cum ma vor vedea,
Capataiul tau, De ciuda-or crapa.
O sa-ti fie, zau, Ele s-or mira
Numai burdusele Si m-or deochia,
Cu aur in ele, Geaba m-oi lua!
Galbeni venetici, Ori se vor grabi,
Mai mari decat cinci. Inainte-a-mi iesi
Kira l-auzea C-o gaina fripta,
Si ea nu radea Fripta, otravita,
Ochii-si incrunta Ca sa ma sluteasca,
S-asa raspundea: Sa ma otraveasca!
— Arape Sangeape, Ce folos va fi
Arape ciudat Daca voi pieri?
Negru si buzat, Sau d-or pieri ele,
Cu solzi mari pe cap, Cumnatele mele,
Cu buzele late, N-o sa fie bine,
Rosii si umflate, De mine, de tine,
Cu ochi bolbosati, Verde usturoi,
Rosii refecati, De noi amandoi!
Cu par imbacsit Arapul ciudat,
Si incarliontit, Negru si buzat,
Cu mustati de rac, Cum o auzea,
Parc-ai fi un drac! Inima-i sarea
VITEJESTI 111
Si-astfel cuvanta: Vinul ti-am baut
— Kira, Kira Lina, Si nu ti-am platit.
Frumusica zana, Pe Kira-nsela,
Frageda copila, Dar-arap pleca,
Tanara zambila, Si ea se suia
Floare din gradina, Intr-un bolozal,
Raza de lumina, Sus intr-un sandal,
Asculta pe mine, Ca sa-i dea parale,
Sa ma iei pe mine, Salbe si paftale,
Ca ti-o fi mult bine! Ca sa se plateasca
Asternutul tau, Sa se fituiasca.
Parale marunte, Arap ce-mi facea?
La arap sunt multe! Cum el o vedea,
Capataiul tau, Indata-ncepea
Tot de lei batuti, De-mi desfasura
La arap sunt multi! Cutii cu margele,
Kira l-asculta Cu galbeni si inele
S-astfel raspundea: Si cu mahmudele.
— Arape Sangeape, Apoi bucuros
Eu nu oi mergea, Le-arunca pe jos,
Si n-oi fi a ta Kira le vedea,
O data cu viata! Pe jos s-apleca,
Arap o-nsela, In poala-aduna
Din gura zicea: Pan’ poala umplea.
— Finca-i pricina asa, Kira ce-mi facea?
Sa mergi sa ne socotim, Ea mintea-si pierdea
Tie sa-ti platim. Si ea nici gandea
Eu la tine-am stat La casa, la masa,
Si m-am ospatat La mama duioasa.
Trei zile-ncheiate Arapul buzat,
Cu arapi vro seapte. Negru si ciudat,
Cand asa vedea Fratii Kirei imi sosea,

Nu se speria, La fereastra striga,
Afar’ ca iesea, La usa-mi batea.
Corabia pornea, Vezi, fratii Kirei,
Kira drumu-i da! Hotii Brailei,
Cand Kira vedea Serpii Dunarei,
Cum se departa, Tot mereu o striga,
Poala c-o varsa, La usa-mi batea,
Incepea a plangea Din gura-mi zicea:
Si grozav racnea. — Kira, Kira Lina,
Arap ce-mi facea? Sora noastra-a buna
El se repezea, Deschide usa,
In brate-o lua, Sa tornam haznaua
La catarg o tragea, Am spart Braila.
Franghia aducea, Ne prinde ziua,
De catarg o lega. Dam de mascara,
Panzele-ntindea, De rade lumea!
Corabia pornea. Kira nu raspunde,
Mergea, vere,-n jos, Ca n-are de unde.
Mergea cu folos. Ma-sa auzea
Arap s-aseza, Si le raspundea,
Cu caputul canta, Din gura zicea;
Cu caputul de os, — Nu-i aici Kira.
De canta frumos, Arap a-nselat-o,
Pe Dunare-n jos! Pe Kira a luat-o!
Caputul de tufa, Ei cand auzea,
De canta cu trufa! Mult se incrunta,
Kira ca-mi plangea, La ma-sa striga:
Marea rasuna. — Maica, maiculita,
Iata-n miez de noapte, Sa iesi pan-afara,
Cand dorm toate ape, Macar in pielea goala.
VITEJESTI 113
Ea ca se scula, Langa ea venea.
O iisoara pe ea lua, Un halat apuca,
Afara ca iesea. Sus ca se urca,
Ei ca intreba: Kira ca-i vedea
— Maica, maiculita, Si ea le vorbea:
Arata-ne calea — Fratii mei cei buni,
Ce-a apucat Kira. Ce-ati catat la mine?
Ma-sa tot plangea, Ati ramas fara zile!
Din gura-mi zicea: Arapu-i culcat,
— Pe Dunare-n jos, Rasturnat in pat,
Drum far-de folos! Tot arme-narmat!
Ei cand auzea, Fratii ei sarea,
Ca se repezea, La Arap intra,
Haznaua varsa, Trei pumni ii tragea,
Opanci ca lua, Ochii turbura,
La Dunare-alerga, Sangele-i pornea,
O luntre gasea, Si mi-l judeca:
In ea s-arunca, — Cand te-ai insurat,
Fratii Kirei, Pe cine-ai intrebat?
Hotii Brailei, Arapul tacea,
Serpii Dunarei, Nici nu mai graia,
Si ei ca striga, Apoi mi-l lasa,
Din gura-mi zicea: Pe Kira-mi judeca:
— Isa, isa la lopata, — Cand te-ai logodit,
Sa ajungem de-indata! De ce n-ai pleznit?
Ei se opintea, Cand tu ai plecat,
Valuri ca facea, Pe cine-ai intrebat?
Dunarea taia. Kira tot plangea
Cand zori se revarsa, Si asa-mi zicea:
Ei ca ajungea, — Fratii mei cei buni,
Corabia-mi vedea, Eu nu-s vinovata,
Eu sunt inselata, Pe Dunare-n jos,

De Arap luata! Fara nici un folos!
Vin ce mi-a baut Fratii Kirei atuncea
A fost nesocotit, Corabia oprea,
A fost neplatit. La mal o tragea
Arap m-a-nselat, Si mi-o ancora.
In corabie m-a bagat, Pe Arap lua,
Bani ca a varsat, Ciosvarti mi-l facea,
Cu poala am adunat. Pe mare ca-l da.
Corabia dezlega Fratele mare zicea:
S-apoi el pleca. — Acum ne-am luat socoteala.
Eu vazand asa, Cu corabia si marfa
Plangeam si racneam O sa-nzestram pe Kira.
(N. Pasculescu, Orlea, Romanati)
CUPRINS
Marcu
Carpinis, padure deasa, Nevasta robitu-i-a,
Marculet s-a dus de-acasa Departe pornitu-o-a.
Si turcu a d-oblicit Marcu biet o auzit
Si la el d-a drept a vint De potopul cel cumplit
Si rau l-a batjocorit; Ce casa i-a pustiit,
Cetatea pradatu-i-a, El acas’ s-a repezit
Maicuta calcatu-i-a S-acasa cum a sosit,
Cu copita calului Tapat-a haina marceasca
Tocma-n capu pieptului. S-a luat calugareasca,
Foaie verde lemn sucit, Nime sa nu mi-l cunoasca
Si paganul incanit Si pe murg a-ncalecat
Cu-atat nu s-a-ndestulit, Si in graba c-a plecat
Mai rau l-a batjocorit: Chiar colo la Tarigrad,
VITEJESTI 115
Si s-a pus Marcut in sila — Hai de da, turcule, da,
Sa ceara mereu la mila, Hai de da si mila-ti fa
Precum cer calugarii De sufletul Marcului,
Pe seama manastirii. Marcului bogatului;
Astazi ici, mane colea, Hai de da, turcule, da,
Vreme buna, vreme rea, Hai de da si mila-ti fa,
La Tarigrad ajungea Nu din avere turceasca,
Si la turc ca se ducea, Ci din avere marceasca!
Sub fereastra se punea Turcu mi s-apropia
Si din gura cuvanta: Si Marcului ca graia:
— Hai de da, turcule, da, — Parintele, parintele,
Hai de da si mila-ti fa D-auzi cuvintele mele,
De sufletul Marcului, Ca nu graiesc vorbe rele;
Marcului bogatului; Morti cu morti si vii cu vii,
Hai de da, turcule, da, Noi murgutu vom tocmi
Hai de da si mila-ti fa, Si pana ne-om invoi,
Nu din avere turceasca, Amandoi ca vom cinsti,
Ci din avere marceasca. Vinisor vom gustari,
Da, turcule, sarindare, Vinisor
Sa-i facem slujba cea mare, D-al rosior,
Ca murgu mi s-a venit, Vinisor de noua ai
Pentru ca l-am prohodit! Cum e mai bun pentru trai,
Turcu-n usa ca iesea Noua ai si noua luni
Si din grai asa graia: Cum e bun pentru batrani!
— Alelei, mai parintele, Turcu-afara ca iesea
D-auzi cuvintele mele: Si-n pivinta se ducea,
Murguletu tare-mi place, Iar Marculet ramanea
Spune-mi mie, cati bani face? Si prin casa se primbla
Marcu bine-mi auzea, Si jur-imprejur cata
Dar surdut mi se facea Si cata si prea cata,
Si iar turcului zicea: Caci deodata ce vedea?...
Vedea mandra sotioara Caci amar grija-l rodea;

Cu jelita fetisoara; Turcu bea si se-mbata
Sanisoru-i suspina, Si din gura cuvanta;
Ochisorii-i lacrima. — Parintele, parintele,
Marcu biet se-nduiosa, D-auzi cuvintele mele,
Inima i se sfarsea, Ca nu graiesc vorbe rele;
Dar indat-se stapanea Ian arunca-te la joc,
Si durerii nu se da, Dar la joc colea cu foc,
Ci din grai asa graia: S-o aduci tot la soroc,
— Alelei, tu, nevestica, Ca de cand pe lume sunt
Nevestica mandrulica, N-am vaz’t calugar jucand!
Cum crestinii ai urat Marculet se ridica
Si pagan ai indragit? Si din grai asa graia:
— Eu crestinii n-am urat — Alelei, ma turcule,
Si pagan n-am indragit, Turcule hainule,
Ca-s nevasta Marcului, Eu joc tie ti-oi juca,
Marcului viteazului; Dar mi-e ca te-i supara,
Eu crestinii n-am urat Ca jocu nostru-i ciudat
Si pagan n-am indragit, Si cu dracu mestecat!...
Dara turcii m-au robit! Si-ncepu Marcu-a juca
Marcu iar se-nduiosa, Si cate-o haina tipa,
Dar de nou se stapanea... Pan’ se zari sabia.
Turcu-n casa ca tuna Turcu rau incremenea
Si vin rosu aducea, S-in fire daca-si venea,
O ploschita El de Marcu se ruga;
De-o vedrita; — Alelei, mai Marcule,
Plosca pe masa punea, Marcule vicleanule,
Pe divan se aseza Ian arunca ochii tai
Si murguletul tocmea. Tot de-a lungul celei vai
Turcu bea si se-mbata, Si priveste-a mea cetate,
Marcu bea si nu prea bea Ca-i plina de bogatate.
VITEJESTI 117
Tie toata ti-o voi da. Ce facut-ai maica-mea!
Zilele de-mi vei lasa! Si vorba nu mai lungea,
Marculet nu mai glumea, Ci la turc se repezea
Ci turcului ca-i graia: Si capul ii reteza.
— Cetatea-i pe mana mea, Apoi nevasta-si lua
Tie ti-oi face ce-oi vrea, Si-napoi cu ea pleca.
(Jan Urban Jarnik, Andrei Barseanu, Ardeal)
CUPRINS
Ilincuta Sandului
Frunzulita bobului, Se ducea vestea de ea,
Sus pe malul Oltului, Si vestea si pomina,
La casele Sandului, De la Olt la Orava,
Sandului bogatului Din Orava-n Tarigrad,
De pe malul Oltului, La feciorul de-mparat.
Nemerit-a, Frunzulita lemn uscat,
Poposit-a Feciorasul de-mparat
Lume multa Toata lumea a-ntrebat,
Si marunta, Toata lumea a catat,
Pe picioare A catat s-a ispitit,
Si calare. Dar ca dansa n-a gasit
Dar ce e, ce s-a-ntamplat Mai chipoasa,
Lumea de s-a adunat? Mai frumoasa,
Foaie verde salba moale, Mai cu chip de puic-aleasa,
Are Sandul fata mare, Ca fata de Sanduleasa.
Frumoasa cum nu e-n lume, El la Dunare pornea,
S-o cheama, mare, pe nume, El la Dunare-mi sosea,
O cheama tot Ilinca: Pe Ilinca c-o vedea,
Seaca la turci inima! Si unde mi-o intalnea,
De frumoasa ce-mi erea, Chipul ei il sageta,
Dragostea il coprindea. Pe ochi negri se spala,

La Tarigrad se-ntorcea, Cruce dalba ca-si facea,
Tot lui tat-su ca-i spunea, La Dumnezeu se ruga.
Iara tat-su poruncea, Ochi negri de-si arunca,
Poruncea lui besleaga De departe ce-mi vedea?
Si lui caimacam-aga, Pe luciul Dunarii,
De colo din Orava, In scursurile apei,
S-aduca pe Ilinca. Tare-mi vine d-un caic,
Foicica izma-creata, Cu postav verde-nvalit,
Intr-o joi de dimineata, Prin nauntru zugravit,
Tuturor le-i cu dulceata, Prin afara sinuit,
Dar Ilinchii cade greata, Cu covoare-impodobit,
Si greata In caic cine mi-si sunt
De dimineata Dusi pe apa, dusi de vant?
E scurtare de viata. Vreo cincizeci de braileni,
Dimineata s-a sculat, Saizeci de turci galateni,
Curtile c-a maturat, Cu optzeci tarigradeni,
Pe ochi negri s-a spalat, Si cu o suta giurgiuveni,
Cosita Adunati de besleaga,
Si-a pieptanat, Besleaga din Orava.
Cobilita Foaie verde foi de treste,
Si-a luat, Dar mai mare cine-mi este?
Cobilita Turculetul
Ca creita, Maruntel,
Cofele, Feciorul
Garoafele. Lui Ciupagel,
Cobilita de-si lua, Se teme Giurgiul
La Dunare De el.
Se ducea, Ei pe Dunare-mi sosea,
Apa-n cofe Si la mal
Ca lua, Dac-ajungea
VITEJESTI 119
Caicul — Sa ne dai pe Ilinca,
De mal lega, Pe Ilinca, fiica-ta,
La fantana Ca a secat inima
Se ducea, Feciorului de-mparat,
Pe Ilinca De-mparat din Tarigrad.
C-o vedea; Sa ne dai pe Ilinca
De frumoasa C-o pofteste besleaga,
Ce erea, Besleaga din Orava,
Inima C-asa este porunca!
Le sageta. Sanduleasa, d-auzea,
Si ei, mare, ce-mi facea? Tot din gura le graia:
Dupa dansa se lua, — Turcilor,
Pan-acasa ca mergea, Agalelor,
Pan-acasa c-ajungea, Pe Ilinca nu v-as da
La casele Sandului, O data cu viata mea;
De pe malul Oltului. Dar nu mai e Ilinca;
Foicica Caci Ilinca
Si-o lalea, Ne-a murit,
Cand Ilinca Inimioara
Ajungea, Ne-a parlit.
Turci asteamat se vedea. Daca nu-mi credeti
Sanduleasa, Cuvantul,
De-i simtea, Haide de-i vedeti
Nici o clipa Mormantul!
Nu pierdea; Turcii,
Pe Ilinca Dac-o auzea,
Ascundea Unii
Si-nainte le iesea. L-altii se uita.
Unde turcii mi-ajungea, Sanduleasa ce-mi facea?
Buna ziua nu-i dedea, Vreme multa nu pierdea:
Ci din gura se rastea: Inainte
C-apuca, Dara turcul n-o credea,

La morminte Pe ea mana ca punea,
Ca-i ducea Cot la cot ca mi-o lega,
S-un mormant le arata. Palos, mare, ca scotea,
Rau la turci Tatele ca-i despica,
Ca le parea: Si cu sare le sara,
Crezamantul Iar din gura ce-i zicea?
Toti ii da; — Sa ne dai pe Ilinca,
Numai unul O data cu viata ta,
Nu credea: Ca a secat inima
Turculetul Feciorului de-imparat,
Maruntel, De imparat din Tarigrad!
Feciorul Sanduleasa
Lui Ciupagel, Suspina,
Sa teme Giurgiul Pe Ilinca
De el. Nu spunea,
Turculetul se gandea Ci le arata
Si de sta pana mai sta, Mormantul,
Sabia-n mana lua, Doar i-or asculta
In mormant ca intepa, Cuvantul.
Din mormant ca dezgropa, Turcii, dac-asa vedea,
Oase si pietre gasea, Iar acasa se-ntorcea,
Sandulesei ca-i striga: La casele Sandului,
— Nu-i aicea fiica ta! De pe malul Oltului,
Sa ne dai pe Ilinca Pretutindeni cauta,
O data cu viata ta! Dar nimica nu gasea.
Sanduleasa ce facea? De catara
Sanduleasa cea frumoasa, Cat catara,
Cu statul de jupaneasa, Zi de vara
Cu ochi mari de puic-aleasa? Pana-n seara,
La mormant ca-ngenunchea, Drumul turcii ca-si luara,
Pe Ilinca de-mi plangea, Dar al turc cam maruntel,
VITEJESTI 121
Feciorul La obraz se-nveselea
Lui Ciupagel, Si din gura suduia:
Se teme Giurgiul — Anasani Ilinca,
De el, Mult ne-ai secat inima!
Nici p-atat nu se lasa, El in brate c-o lua,
Ci cu mana mi-i oprea, Cu tarsana mi-o lega,
D-o scarita cauta, Spre Dunare c-o ducea;
D-o scarita ca gasea, In caice c-o suia
Tocma-n pod ca se suia, Si pe Dunare pornea,
Cauta C-asa erea porunca
Ce cauta, Beslegii din Orava.
Pe Ilinca Dunarea se despica,
N-o gasea; Drum caicului lasa
Fierea-ntr-insul se umfla! Si pe apa il ducea,
Foicica s-o lalea, Cand Ilinca ce facea?
Iata ce se intampla: Cu gurita se ruga,
Turcul, jos cand se dadea, Si mereu le tot zicea:
Mai colo se-mpiedica — Turcilor,
D-o ladita Agalelor,
’Ncuietoare, Soarele m-a dogorit,
Invelita Fata
Cu fuioare. Alba
El ladita cat vedea, Mi-a parlit,
’N brat degraba c-o lua, Parul mi s-a despletit,
Jos pe scara o dedea, Dezlegati-mi mainile,
Si-n pamant cand o trantea, Sa-mi dreg cosicioarele,
Iata, mare, se spargea, Sa-mi potrivesc florile.
Si dintr-insa ce-mi iesea? Turcii, unde-o auzea,
Frumoasa Mila ca li se facea,
De Ilinca. Mainile ca-i dezlega,
Unde turcii mi-o vedea, Sa-si faca
Inimioara le venea, Cositele,
Si sa-si dreaga florile. Turcii-n pripa

Ilincuta ce facea? Ca-nota,
Cosicioare Dar s-o prinza
S-impletea, Nu putea:
Floricele Numai moarta
Potrivea, C-o gasea.
Si la Domnul se ruga. Apoi, mare, de-mi vedea,
Dumnezeu o asculta, Frumos capul ca-i taia
Duh din cer ii trimetea Si in sulita-l punea,
Si ea-n minte se gandea: La-mparatul de-l ducea,
„Decat roaba C-asa erea porunca
Turcilor Beslegii din Orava.
Si sluga Dar feciorul de-mparat,
Cadanelor, De-mparat din Tarigrad,
D-o masa Numai capul de-i vedea,
Morunilor, Pe hanger mana
Cina Punea
Buna Si din teaca
Pestilor Mi-l scotea,
Si mancare Singur seama
Racilor!“ Ca-si facea,
Cum sedea Numai pentru Ilinca,
Si se gandea, Frumusica Sandului,
Jos in apa De pe malul Oltului,
Ca sarea: Foicica s-o lalea,
Dunarea Capul unde-i ingropa?
Se despica, In gradina la Baccea,
Dunarea In gradina-mparateasca,
C-o inghitea. Tot de ea sa pomeneasca.
Turcii-n apa Pe la cruce de voinici,
Ca sarea, La boierii de pe-aici!
(G. Dem. Teodorescu)
VITEJESTI 123
Ilincuta CUPRINS
Cand fu joi de dimineata, Si ma-sa c-o ingropa

Ilincuta sa scula, La tufa de trupinos,
Pa ochi negri se spalase, Trupinos, miros frumos.
Vasele ca le spalase, Bine n-o acoperea,
Casele le maturase. Iaca turcii ca sosea
Lacrimile-o ajungea, Si la poarta ca striga:
Vedrita-n cap ca si-o lua, — Vrei, vrei, vrebiena,
La Dunare se ducea. Unde e Ilincuta?
Pana vadra sa umplea Maica-sa ca le spunea
Ea-ndarat ca se uita, — Ilincuta a murit.
Pe Dunare-n sus si-n jos, Dara turcul cel mai mic
Sa vada macii-nfloriti. Cu picioru-n poarta da,
Nu vedea macii-nfloriti Poarta-n doua se facea,
Si vedea turci nalaviti Si-n gradinita sarea.
Vedrita-n cap ca si-o lua, Sa ducea la busuioc,
Tare-acas’ ca alerga, Lua floare si mirosa:
Si la ma-sa ca striga: — Nu e-aici Ilincuta.
— Deschide, maicuta, poarta Se ducea la vinetele,
Si-ascunde-ma undeva, Lua floare si mirosa:
Ca vin turcii de ma ia. — Nu e-aici Ilincuta.
Ma-sa ca mi-o si ducea Se ducea la trupinos,
In gradinita cu flori. Trupinos, miros frumos,
— Pitula-ma, maiculita, Lua floare si mirosa,
La tufa de busuioc, — Aici e Ilincita.
C-o fi, maica, cu noroc; Si-ndata o dezgropa,
La tufa de leustean, Turcii cu ei o lua.
C-o fi, maica, mai hiclean, Ea catra ma-sa zicea:
La tufa de vinetele, — Nu-ti fie, maica, cu foc,
C-o fi, maica, mai hiclene. C-azi ma duc, maine ma-ntorc,
La trei zile sunt la loc. Ca sa-mi dreg cositele,

Si in beci o arunca, Sa-mi racoresc tatele.
Si pe Dunare pleca, Lor mila li se facea,
Mainile i le lega. Mainile le dezlega.
Si ea, mare, se ruga: Si ea, mare, ca zicea:
— Turcilor, boierilor, — Decat roaba turcilor,
Dezlegati-mi mainile Slujnica cadanelor,
Sa-mi racoresc tatele Mai bine masa pestilor
Si sa-mi dreg cositele. Si rugina pietrilor.
Nici in sama n-o baga. Si-n Dunare ca sarea,
Mai mergea ce mai mergea Si ea-inotul ca stia.
Si ea, mare, se ruga: Turcii sarea dupa ea
— Turcilor, boierilor, Si ei toti ca se ineca.
Dezlegati-mi mainile, Si ea acasa-mi venea.
CUPRINS
Voichita (Ilincuta) 1
Dimineata ma sculai 2 Da-s fete si feciori 3

Poale albe radicaiu, Cofele le apucaiu
Cofele c-apucaiu Si spre casa alergai
Dupa apa alergai, Numai e di asea graié:
Ma uitai spre rasaritu — Ascunde-ma, mama, bdine
Si vazui ceata venindu, Ca vin turcii dupa mnine!
Da’ nu-i ceata, nici noru — Undi, mami, te-as baga,
Undi mami, te-as bagau, —
1 De fapt, subiectul Ilincuta. Denu- In funduta, in gradinita,
mirea poate arata ca subiectul se confunda
partial cu balada Voichita (nota culeg.).
2 Actiunea e la persoana intaia — semn 3 Versul contrazice sensului: ar fi fost
al liricizarii (nota culeg.). de asteptat sa vada pe turci (nota culeg.).

VITEJESTI 125
Intr-un corci cu scanteuta. Si-mi implete o cununiti
Ma-sa acolo s-o bagatu Di tat feliu di florite,
Turcii la poarti o strigatu: Ca mai mult n-oi fi fetita
— Deschide, soacra poarta Ma-sa-n gradini o plecat,
Si ada pa Voichita. Cununita i-o gatat
Mama ei din grai graié, Si in car de s-o urcat,
Ca Voichita s-o murit Numa e di si-o grait:
De cand lume si pamant, — Adi, mami, zadia,
De cand lume si pamant, Ca mai mult eu n-oi purta.
De nu credeti cuvantu, Si p-aicea n-oi umbla,
Haideti si-s vide crusea; Cand in car de s-o urcat,
De nu credeti in dansa, Mai aghé di s-o strigat:
Haideti si-s vide crusea. — Intinde mana dreapta
Turcii inapoi s-o plecat Si-n urma ne-om cununa...
Tuma-n targ la Tarigrad, Cand o fo’ la Dunarea,
Da’ un cani di turc batran, Langa Dunarea s-o oprit
Numa asa o zis s-o grait, Si din gur’ ase o grait:
Nu sa taca si sa treaca, — Nupusti mana dreapta
Numai el din grai graia: Si ne-om cununa.
— E, Voichita, n-o murit, Cununa si o tomnit,
Da-i in fund in gradinita, Drept in Dunare o sarit.
Intr-un pat cu scanteuta. — Decat nora turcilor,
Numa’ e di si-o grait: Mai bine coracilor
— ’Ino, mami-n gradiniti Si hrana gandacilor.
(Folclor din Maramures, cules in anii 1984-1987
de pe malul drept al Tisei, din Slatina, Teceu,
de A. Hancu si Gr. Botezatu)
Moldovean Dobrogean CUPRINS
Frunzulita de lipan, In tine eu am crescut,

Pe cel deal, pe cel maidan, Asa trist nu te-am vazut!
Plimba-mi-se d-un mocan Frunza de ti-a-ngalbenit,
P-un cal negru dobrogean, Pe pamant s-a asternut,
C-un galben de buzdugan Parca vantul te-a batut!
Atarnat intr-un gaitan. Cracile ti-ai ofilit,
Se plimba cat se plimba, Parca bruma te-a batut!
Vremea pranzului venea, Dara codrul, d-auzea,
La un tufan ca tragea, Asa-mi sta si raspundea:
Dupa cal descaleca — Foaie verde de lipan,
Si calul il priponea. Tinerel de Moldovean,
Ii dete iarba cu palma, P-un cal negru dobrogean,
Sa nu strice undeva, C-un galben de buzdugan
Sa nu dea de vreo belea. Atarnat intr-un gaitan,
Lua merinda de la sea, De statusi de ma-ntrebasi,
Si cand intinse masa, Mai cu dreptul spune-ti-as;
Seama codrului lua. Foitica tamaioara,
Vazu codrul ofilit, Aseara, pe chindioara,
Toata frunza-a-ngalbenit, Prin mine ca mi-a trecut
Pe pamant s-a asternut, Trei singiruri de robii!
Parca vantul l-a batut. Alea mi-a platit cu foc,
Cracile s-a ofilit, Ca-n singirul dinainte
Parca bruma a cazut Era juni fara mustata,
Si coaja i-a innegrit, Ce acum, frate, sa-nvata
Parca focul l-a parlit! Sa stranga copile-n brata;
Asa din gura-mi striga, Si-n singirul din mijloc
Codrutul ca mi-i zicea: Era fete cu bani pe cap,
— D-ale, coadre, frate coadre, Unde le vezi, mori de drag;
In tine m-am pomenit, La capul singirului
VITEJESTI 127
Era o fata smedisoara, Si pe franturi de inele,
Cu cosita galbioara, Si pe boabe de margele...
O tragea tatar la scara, Frunzulita nucului,
O saruta-n gurisoara. Cand fu-n valea Dimanului,
Striga fata-n gura mare: Tatarii ca ii sosea
„Lelea mea si maiculita, Si prin ei ca mi-si mergea
Cu mila si cu credinta!“ Si tot-nainte tragea,
Si-n singirul de pe urma Toate singirurile privea.
Erau neveste tinerele, Cand la fata ajungea,
Maritate de iarna, Striga fata-n gura mare:
De le e draga viata. — Dalea, nene, fratioare,
D-aia mi-a cazut frunza!... Nu ti-e mila si pacat,
Voinicel putin sedea, Nu vezi tatarii cum ne-a legat?
Mare, de sa odihnea Scoate robi de la robie,
Si calul de mai pasea, Si sa-ti fiu tie sotie,
Si calul de-l adapa, Si sa-ti dea tata mosie.
Moldovean calu-si batea
Frumusel ca-l inchingea, Si-nainte tot tinea,
In catarami il strangea In tatari ca mi-si iesea.
Si pe el incaleca, Mai mana o mila de loc
Cruce cu dreapta-si facea Si-i ardea trupsoru-n foc.
Si din gura-asa zicea: Jos dupa cal ca sa da,
— Ajuta-mi, Doamne, cu bine, Putinel ca rasufla,
Acum sunt voinic in fire In trei chingi calu-nchinga,
Sa scot robi de la robie, In catarami il strangea
Sa ma-nsor, sa-mi iau sotie! Si pe el incaleca,
Un drumulet apuca, Si-ndarat ca sa-ntorcea,
Si mana, si iar mana Si striga iortomaneste,
Pe un mic drum parasit, Savai, ca Doamne fereste!
Cu troscot verde-nvelit. Calul fugea iepureste,
Dar pe ce, frate, mergea? Voinicul da voiniceste.
Pe chite de floricele Cand in frunte le iesea
Si seama ca le lua, Anevoie de scurmat!

Nu mai avea ce taia. Si la robi ca mi-si striga:
Parca batu un viforos, — Sa trageti, copii, incoa’,
De vine vara din jos Sa va odihniti ceva
Si imi bate florile Pan-oi scorfoli de parale!
De umple cararile, Galbiorii ce-i gasea
Asa stau celmelele. Ii aseza pe la sea;
Dar voinicul ce-mi facea? Paralele maruntele
Indarat ca se uita Le facea gramajele,
Si din gura-asa zicea: Le punea pe la raspantii,
— Cata, bata-l Precista, Sa le gaseasca s-alti voinici
Lesne fuse la taiat, Ce or fi de bani lipsiti...
(N. Pasculescu, Silistraru, Braila)
VITEJESTI 129
2. HAIDUCII
CUPRINS
Corbea
Foicica maracine, Pentru-un rosiu bidiviu,
Ascultati, boieri, la mine, Cal nebun, rosiu zglobiu,
Sa va spui pe Corbea bine! Ce-a fost prins de prin pustiu.
Frunza verde pelinita, Si-n temnita de cand sade?
Zace-mi, zace in temnita, De noua ani jumatate
Pus de Voda Stefanita, S-alte trei zile de vara:
Zace-mi Corbea viteazul, Numele-i merge prin tara.
Zace-mi Corbea haiducul, Frunza verde de cicoara,
In temnita la Opris, Tot mai zace-n temnicioara
Unde-mi zace Corbea-nchis, Noua ani si jumatate
Sade-n apa Si alti noua imi mai sade:
Pana-n sapa, De trei ori tot cate noua
Si-n noroi Imi fac douazeci si sapte
Pana-n turloi, De cand in temnita sade.
Cu lacate pe la use, Azi e sfanta sambata,
Cu maini dalbe in catuse, Maine mi-e duminica,
Iar la gat pecetluit Chiar duminica cea mare,
Cu cinci litre de argint, Zi de sfanta sarbatoare.
Cum n-am mai vazut de Ies din sfanta manastire,
cand sunt. De la sfanta leturghie,
Frunzulita trei foi late, Toti boierii la plimbare,
De ce in temnita-mi sade? Si voda, la vanatoare.
Pentr-un palos ferecat Frunzulita lemn uscat,
Numa-n aur imbracat, Iaca, mare, s-a-ntamplat
De nu stiu cine furat; Ca chiar maicuta Corbii,
Fugita-n tara Moldovei, — Corbeo, maica, aici esti?

Baba Corbeo, maica, mai traiesti?
Slaba Spune-mi, maica, de esti viu,
Si-nfocata, Spune maichii, ca sa stiu;
Dar la minte Ca, d-ai fi, maicuta, mort,
Inteleapta, Sa dau la popa d-un ort,
La cuvinte Cu popa sa te citesc,
Propiata De pomeni sa-ti ingrijesc!
Si-n zarafir imbracata, Corbea, dac-o auzea,
Vro trei-patru ousoare Glasul ca-i intelegea
Duce Corbii la-nchisoare Si din gura-i raspundea:
Si-n temnita demancare — Maica, maiculita mea,
Lua targul Maica, parca tot sunt viu,
Tot de-a lungul, Dar numai sufletu-mi tiu.
Si uliti, d-a curmezisul. In temnita m-am uscat,
Pe unele Ca-n ea, de cand am intrat,
Se-ndrepta, Din chica ce mi-a crescut
P-altele Mi-am facut
Se ratacea, De asternut,
Pan’ la temnit-ajungea. Cu barba m-am invelit,
Iar daca mi-si ajungea, Cu mustati m-am stergarit.
Baba Aicea cand am intrat,
Slaba Ce-am vazut cand m-am uitat?
Si-nfocata, Bajbaiau
Dar la minte Serpoaicele
Inteleapta, Si ereau
La cuvinte Ca acele,
Propiata, Broastele —
Cu zarafir imbracata, Ca nucile,
La fereastra s-aseza Naparci — ca undrelele.
Si din gura tot striga: Acum sunt serpoaicele,
VITEJESTI 131
Maica sunt ca grinzile, Mana p-o cofa punea,
Broastele — Cincispreci oca vin turna,
Ca ploscile, Iute-napoi se-ntorcea,
Si naparci — ca butile. La fereastra c-o ducea
De cand, maica, am intrat, Si-n mana Corbii c-o da.
Pic de vin n-am mai gustat, Corbea, daca mi-o vedea,
Somn nu m-a mai apucat. Tocmai din adanc ofta.
Pe toate ca le-am rabdat Ochii la cer indrepta,
Si pe toate le-as rabda La Dumnezeu se gandea,
De n-ar fi una mai rea, La Dumnezeu se uita.
C-o dracoaica Dumnezeu ca se-ndura,
De serpoaica, Dumnezeu l-invrednicea
Bat-o Maica Precista, Si putere ca-i dedea.
S-a-ncuibat in barba mea. El, daca se odihnea,
Ea, maica, ca mi-a ouat, Cu ochi negri se uita,
Ouale si le-a lasat Cofa cu mana lua,
In fundul salvarului, Intr-o parte se lasa,
Fundul pozunarului; Cam intr-o rana
In sanul meu c-a clocit Se da,
Si puii si-a colacit; Cofa la gura
In sanul meu ca si-i creste Ducea,
Si de coaste ma ciupeste. Buze pe cofa
Unde, maica, se zgarceste, Punea,
Inimioara mi-o raceste; Si din cofa cand sorbea,
Unde, maica se intinde, Tocma-n fund ca-i rasufla.
Inimioara mi-o cuprinde! Si cand cofa arunca,
Ma-sa, daca-l auzea, Peste cap cofa cand da,
Ma-sa, mare, ce-mi facea? Paisprezece hoti dobora
Nici o clipa nu pierdea, Si pe loc ii omora.
Ci degraba ca-mi pleca, Apoi cu ma-sa vorbea
La carciuma se ducea, Si din gura ce-i zicea?
— Maica, maiculita mea, Baba, unde-l auzea,

Nu-i pacat de viata mea? Baba nu mai astepta,
Stau in temnita bagat Chiar atuncea se ducea,
Pentr-un palos ferecat, Drumul lui voda-i tinea,
De nu stiu cine furat, De departe-ngenuchea,
Pentru Rosul bidiviu, Mana, poala-i saruta,
Pentru Rosul meu zglobiu; De d-aproape se ruga
Alta vina nu mai stiu. Si din gura mi-i zicea:
M-am gandit, — Iarta, doamne, Stefan Voda,
M-am rasgandit Iarta, doamne, pe Corbea,
Si iata ce-am planuit: Saracut de maica-sa,
Azi e sfanta sambata, C-o da bir ca birnicii,
Maine e duminica, Galeata ca nemesii,
Chiar duminica cea mare, Banetul ca vamesii
Zi de sfanta sarbatoare, S-o fi-n rand cu boierii!
Cand ies domni la vanatoare Stefan Voda-ntelegea
Si boierii la plimbare. Unde baba-l atingea,
Tu, maiculita, sa te duci Si-n gura mare-i zicea:
Si pe voda sa-l apuci, — Baba
De departe sa-ngenuchi, Slaba
Mana, poala sa-i saruti, Si-nfocata,
De d-aproape sa te rogi Dar la minte
Si din gura tu sa-i zici: Inteleapta,
„Iarta, doamne, Stefan Voda, La cuvinte
Iarta, doamne, pe Corbea, Propiata,
C-o da bir ca birnicii, Asculta, babo, la mine,
Galeata ca nemesii, C-o sa-ti spui de Corbea bine
Banetul ca vamesii Azi e sfanta sambata,
S-o fi-n rand cu boierii!“. Maine e duminica,
Du-te, maica, si te-ntoarce, Chiar duminica cea mare,
Doar mania i s-o-ntoarce. Zi de sfanta sarbatoare,
VITEJESTI 133
S-ai sa fii d-o soacra mare. De fereastra se lipea,
Lui Corbea, pecetluit Toate i le povestea.
Cu cinci litre de argint, Corbea, daca-mi asculta,
Fata mare i-am gasit, Corbea greu se necajea
Frumoasa cum nu e-n lume, Si oftand ii raspundea:
S-o chema, babo, pe nume — Ci taci, maica, la naiba,
Jupaneasa Ca asa e femeia:
Carpena, Poale lungi si minte scurta,
Adusa Judecata mai marunta,
Din Slatina, Cap legat, inima-ncinsa,
Numai din topor cioplita Si de minte necoprinsa.
Si din barba barduita, Eu ti-am zis duminica,
Pe la varf cam ascutita, Tu mi te-ai dus sambata.
Pe la mijloc e strujita, Jupaneasa
La tulpina varuita, Carpena,
Pentru Corbe-al tau gatita. Adusa
Babo, am mai ingrijit Din Slatina,
Lautari de i-am tocmit, Nu mi-e, maica, sotia,
Lautari de Bucuresti, Ci-mi este, maica, teapa,
Pe galbeni imparatesti, Sa ma cunune cu ea,
Cu papucii Saracut de viata mea.
Galbiori, Lautarii
Cu ceacsirii Cine-mi sant?
Rosiori, Vulturii,
Cand ii vezi, te infiori Ce zboara-n vant
Si te cutremuri sa mori! Cu penele zugravite,
Cat era ea de batrana. Cu boturi de pietre scumpe,
Sarea mai ca o copila: Cu picioare
Intr-o fuga alerga Galbioare
Si la Corbea se ducea, Si de sange rosioare.
La temnita ajungea, Ei pe mine s-or lasa,
Cu carnea-mi s-or satura, Cu pietre scumpe,

Cu sange s-or adapa: Si cioltarul de argint,
Iaca, maica, nunta mea! Face dara pe pamant
Ma-sa, unde-l auzea, Cum n-au vazut de cand sant,
Imi ofta Si, cu el de te-i intoarce,
Si imi plangea, Sa vii la oras incoace,
Cu pumnii-n cap se batea Cu Rosul
Iar Corbea ce mi-i zicea? Legat de frau,
— Lasa, maica, bocetul, Cu fraul
Ca sa nu-ti pierzi cumpatul, Legat de brau.
Ca de pacatele mele Pe voda, de l-o vedea,
Oi da seama eu de ele. La suflet l-o sageta:
Vaz ca nu vrea Dumnezeu El pe mine m-o chema,
Ca sa scape Rosul meu: Sa-i incalec pe Rosul,
D-o scapa el, ma duc eu. Ca sa-i vaza umbletul,
De vrei, maica, eu sa scap, Du-te, maica, si sa vii,
Du-te iute si degrab’, Ca tot oi fi printre vii.
Du-te-n tara Moldovii, Unde baba l-auzea,
Du-te la grajdul Corbii, Tistimel imbrobodea,
La groapa cu sapte nuci, Cararuia-si apuca
Pe Rosul sa mi-l aduci, Si mergea, mare, mergea
Desselat Pana colo-n Moldova,
Si destolat, Cum ii zisese Corbea.
Ca paunul nerotat; Acolo de-mi ajungea,
Dar sa nu uiti, maica mea, Sapa-n mana ca lua,
O pernita de subt sea, Tot gunoiul rascolea,
Nici prea lunga, Si trei ceasuri de-mi sapa,
Nici prea scurta, Grajd de piatra ca gasea
Cusuta Si pe Rosu-l destupa.
Cu pietre multe, La use cand ajungea,
Bacsita Lacat la use gasea,
VITEJESTI 135
Lacat mare cat cofa. Rosul mi se-nviora,
Pe chieier, mare, chiema, Ochii roata ca-si facea,
Douasprezece chiei cata Pretutindeni se uita,
Pana cand le potrivea, Toata tara cuprindea,
Lacatul ca-i deschidea, Si-n tafturi
Baba usea descuia. De se umfla,
Si pe Rosul cand vedea, Pamanturi
Ochii i se-ntuneca. Cutremura,
Cu jeratec il hranea, Si-ncepea
Cu apa il adapa, De rancheza,
Cu vinisor il spala. Casele ca rasuna,
Baba, mare, ca-mi lua Casele se darama,
Si pernita de subt sea, Numai stalpii ramanea.
Cusuta Rancheza
Cu pietre multe, Si se uita:
Bacsita Cata, mare, pe Corbea!
Cu pietre scumpe, Baba pe Rosu-l lua,
Si cioltarul de argint, De capastru-l aducea,
Face dara pe pamant. La oras ca-mi ajungea.
Rosul din gura-i zicea: Cand pe ulita intra,
— Sterge-ma, batrana mea, Rosul, mare, rancheza:
Ca v-o fi, babo, pacat Negustori se spaimanta,
Aici de cand m-ati bagat; Boieri afara-mi iesea,
Ca mi-am intrat tretior, Toti de Corbea ca-mi vorbea
S-acuma ies batraior. Si din gura mi-si zicea:
De capastru de-l lua — Parc-ar fi scapat Corbea!
S-afara de mi-l scotea, Cine pe baba-ntalnea,
Vant de vara Cine pe Rosul vedea,
Mi-l batea, Tot mereu ca-mi intreba:
Vant de seara — Nu ti-e Rosul de vanzare,
L-adiia. Sa-ti dam galbeni si parale,
Ori sa faci d-un schimb cu noi, Ce sa faca maica-sa.

Pentru unul sa-ti da-m doi, Foicica s-o lalea,
Ti-om plini pana la trei? Baba ici, baba colea,
Dar baba ce raspundea, Baba-mi bate ulita
Dar baba ce le graia? Tot cu Rosul dupa ea,
— Nu mi-e Rosul de vanzare, Pe Rosul
Nu mi-e Rosul de schimbare, Tragand de frau,
Ci-mi este de daruiala Cu fraul
Cui o da pe Corbe-afara! Legat de brau,
Negustori, cand auzea, Si mergea, mare, mergea,
Boieri, cand intelegea, Pan-la curte mi-ajungea.
Babei, mare, raspundea: Dar la curte ce erea,
— Du-te, babo, la naiba, Dar la curte ce gasea?
Nu ti s-ar plini vorba! Voda-n palme ca batea,
Cand erea Divan mare c-aduna:
Corbea prin tara, Toti boierii ca-si chema,
Ne facea Toti boierii ca-mi venea
Si de ocara, Ca sa-nsoare pe Corbea
Ca daca ne jafuia Cu mireasa
Si daca ne inmuia, Carpena,
Cand ii mai ziceam ceva, Adusa
Maciuca ca-mi scutura Din Slatina,
Si de spete Si sa-i faca nunta mare
Ne-ndoia, Ca-ntr-o zi de sarbatoare.
Si neveste Iaca, mare, se-ntampla
Ne rapea, Ca si baba mi-si trecea,
Si cu ele Pe Rosul
Se plimba! Tragand de frau,
Ea la temnita mergea Cu fraul legat de brau.
Si lui Corbea-l arata, Stefan Voda, de-l vedea,
Iara Corbea mi-o-nvata De fereastra
VITEJESTI 137
Se lipea, De sea ca se sprijinea.
Barba-n gura Rosul nimic nu facea,
Sumetea, Far’ de numai c-astepta
La boieri ca-l arata, Calaretul cand sarea,
Ravna-n suflet le intra. S-atunci bine ca-i venea,
Si ei, mare, ce-mi facea? Numa-n tafturi se umfla
Slugulitele ce-avea, Si departe-l azvarlea,
Calarasii ce-i slujea Fierea-ntr-insul catranea,
Ei la baba-i trimetea Mort pe jos il asternea.
Ca sa-ntrebe pe baba Tranti o data, de doua,
De-i e Rosul de vanzare, Tranti, mare, pan’ la noua,
Tot pe galbeni si parale, Cand baba, daca-si vedea,
De-i e Rosul de schimbare, Mila ca i se facea,
Pentru unul sa-i dea doi, La Stefan Voda mergea
Sa-i plineasca pan’ la trei. Si din gura mi-i zicea:
Dar baba ce raspundea? — D-alei, doamne,
Baba una c-o tinea: Stefan Voda,
— Nu mi-e Rosul de vanzare, Copil esti,
Nu mi-e Rosul de schimbare, Ori tot mai cresti?
Ci-mi este de daruiala Nu-ti mai farama oastea,
Cui mi-o sta pe el calare. Ca nimeni n-o-ncalica,
Voda, dac-o auzea, Afar’ numai de Corbea!
Boierii, daca vedea, El singur l-o-ncalica,
Pe slujbasi ca trimetea Sa v-arate umbletul
Sa-ncalece pe Rosul, Cum n-a mai vazut omul!
Sa le-arate umbletul, Stefan Voda mi-auzea
Ca le-a ramnit sufletul. Si din palme ca-mi batea,
Slugi la Rosul se ducea, Porunca la slugi dedea
Slugi la el navala da, Ca s-aduca pe Corbea,
Mana pe darlogi punea, Ca-l asteapta si curtea,
Pe spate mi-l netezea, Si curtea si mireasa.
Slujitorii ca-mi pornea Dar Corbea ce-i raspundea

Si pe Corbea ca-l scotea, Si din gura ce-i zicea?
Si pe Corbea-l aducea — Cum o vrea maria-ta,
Pe doua roate de plug, Dar sa-ncalic n-oi putea,
Cu lantusul pus la gat Ca mi-e legata mana;
Si la piept pecetluit Iar d-ai frica c-oi scapa,
Cu cinci litre de argint, Zi sa-mi lege
Cum n-am vazut de cand sunt, Pe dreapta,
Corbea-n curte cand intra, Sa-mi dezlege
Cocoane se spaimanta, Pe stanga.
Boierii cruce-si facea Si cand vorba-si ispravea,
De urat ce mi-l vedea: Stefan Voda poruncea
Barba Si pe stanga-i slobozea.
’I bate genuchiul, Corbea, mare, ce facea?
Chica Iar la voda se-ntorcea
’I bate calcaiul; Si din gura-i mai zicea!
Barba si mustatile — Sa-ncalic, maria-ta,
I-acopere mainile; Teama mi-e ca n-oi putea.
Genele, Cand pe Rosu-ncalicam,
Sprancenele Mainile-n catusi n-aveam,
I-nfasoara bratele. Nici eream pecetluit
Atunci voda, de-l vedea, Cu cinci litre de argint
Ce din gura ca-i zicea? De la piept si pan’ la gat.
— Corbeo, nu mai suspina Stefan Voda, d-auzea,
C-a sosit si ziua ta; Stefan Voda poruncea.
Ca azi mi te-om cununa, Pe toate le farama.
Ca sa joci la nunta ta. — Incalica! ii zicea.
Pan-s-o gati mireasa, Corbea, mare,-i raspundea:
Ia-ncalica pe Rosul, — De ti-e frica c-oi scapa,
De ne-arata umbletul, Leaga-mi, doamne, pe dreapta,
Ca ne-a secat sufletul! Dar sa-ncalic n-oi putea.
VITEJESTI 139
Cand pe Rosu-ncalicam, Rosul ca ma cunostea,
Frumusel ca ma tundeam: Rosul singur se pleca.
Radeam Stefan Voda, d-auzea,
Barba voiniceste, Si mai mult se-nfierbanta,
Lasam Si mai mult la cal poftea.
Chica Hainele
Haiduceste, Ca-si dezbraca,
Dar acum nu ma cunoaste Armele
Si la mine nu se lasa! Ca mi-si scotea
Stefan Voda ce facea? Si lui Corbea le-arunca.
Stefan Voda poruncea — Ci-ncalica! ii zicea.
Si pe Corbea ca-l tundea, Corbea, mare, se pleca,
Si pe Corbea ca-l radea, Corbea, mare, le-mbraca,
Ca cu mintea judeca De Rosul s-apropia,
Ca tot l-asteapta teapa. Cruce mare ca-si facea
Corbea se mai invartea, Si-n minte ca mi-si zicea:
Corbea pe Rosu-l privea „Multamesc lui Dumnezeu
Si din gura ce zicea? Si de bine, si de rau!
— Gata sunt, maria-ta, De-ncalic pe Rosul meu,
Dar stii, doamne, au nu stii, Acu-mi scapa capul meu!“.
Cand pe Rosu-ncalicam El la Rosul se ducea,
Ce fel de haine purtam? Frumusel ca-l netezea,
Pe Rosul, doamne puneam Haiduceste-i fluiera,
{ st cioltar, tot de argint. Iar Rosul ca-i rancheza.
Lat si lung pana-n pamant, Picioru-n scara punea,
S-asta perna tescuita, Dar piciorul
Cu pietre scumpe-mbacsita, Nu-ncapea,
Si ma armam S-atunci semnul
Soldateste, Ca-i facea:
Si ma-mbracam Rosul, mare,-ngenuchea
Chip domneste: Pana Corbea
’Ncalica. De ti-e drag ca sufletul!

Toata curtea Stefan Voda se-ntorcea,
Se mira! Cu boieri se sfatuia,
Dar Corbea ce mai facea? Si boierii ce-i zicea?
Catre voda se-ntorcea — Dac-ai face, doamne-asa,
Si din gura-i mai zicea: N-are pe unde scapa,
— D-alei, doamne, Ca nu-i uciga-l-crucea!
Stefan Voda, Stefan Voda i-asculta
De ti-e frica c-oi scapa, Si porunca poruncea:
Zavoraste-ti Strejile
Curtile Ca intarea,
Si inchide-ti Portile
Portile, Ca incuia,
De la poarta cea mai mica Curtile
Pan’ la poarta cea mai mare, Ca zavora
Fiindca Corbea e calare; Si cu mintea cugeta:
Mai armeaza-ti „N-are pe unde scapa,
Slugile Ca nu-i uciga-l-crucea!“
Si-ntareste-ti Iata Corbea ca-ncerca,
Strejile, Iata Corbea ca-mi pornea.
Sa te lase grijile; Drumul Rosului cand da,
Pune, doamne, dorobanti, Brazda neagra ravarsa;
Mai marunti si mai inalti, Cand pe Rosu-l francuia,
Unii Cu copita cand lovea,
Tot cu pusca Pietrele ca scapara,
Plina, Brazda rosie varsa:
Altii Cat e brazda plugului,
Cu sabie Atat e a Rosului!
’N mana, O data curtea-nvartea,
Sa dau Rosului drumul, Iar cand fu d-a doilea,
Sa v-arate umbletul, Printre lume se baga,
VITEJESTI 141
De ma-sa s-apropia, Cocoana nu ti-am luat,
Nimeni seama nu-i baga; Copiii nu ti-am pradat;
Iar daca s-apropia, Tu-n temnita m-ai bagat
Mana pe ma-sa punea, Si m-ai tinut nemancat,
D-a-ncalare-o arunca, Nemancat, neadapat,
Langa el c-o aseza. Ca p-un mare vinovat,
Si-mi pornea, mare, pornea, Sa stau cu serpoaicele
Curtea mare de-nvartea, Si sa-mi cante broastele,
Curtea mare ocolea, Sa hranesc naparcile.
Ocolea d-a doilea. Acum, doamne, Stefan Voda,
Dar pe cand se invartea, Ai oameni
Ochii-si negri d-arunca, Ca sa-ndrazneasca
Zid d-a curmezis imi sta, Cu cai buni
Si cand bine ca-i venea, Sa ma goneasca,
Unde zidul Ca sa ma mai logodeasca
Nalt erea, Cu mireasa cea domneasca,
Pe Rosul Cu mireasa
Ca-l sprijinea, Carpena,
Pe Rosul ca-l repezea, Adusa
Si Rosul ca-mi sforaia, Din Slatina?
Dincolo de zid sarea Cum zicea
Cu Corbea si cu ma-sa: Si cum vorbea,
Toata curtea-nmarmurea! Pinteni Rosului ca da
Atunci Corbea se oprea, Si, mare, daca-mi pleca,
Cu Stefan Voda vorbea Inc-o data-i mai zicea:
Si din gura-l judeca: — Ramai, doamne, sanatos,
— D-alei, doamne, Ca la bune maini ti-am fost!
Stefan Voda, Iara voda-i raspundea:
Ce ti-am fost eu vinovat — Nu este din vina ta,
De-n temnita m-ai bagat? Ci mi-e chiar greseala mea.
Telegari nu ti-am furat, Umbla, Corbeo, sanatos,
Ca un trandafir frumos, Stii cum ma mai chinuiai!

Ca la bune mani mi-ai fost! Cum din gura-l judeca,
Si cand Corbea se ducea, Palosul domnesc scotea:
Corbea, mare, tot zicea: Sapte bucati il facea,
— D-alei, doamne, Si de par il apuca,
Stefan Voda, Capu-n temnita-i zvarlea,
D-o da bunul Dumnezeu Trupu-afara ramanea
Sa faca pe gandul meu, Si la caini, mare, ca-l da,
Stiu ca bine ti-ar mai fi Iar din gura-i mai zicea:
Si de mine-ai pomeni, — Mai vataf, minte sa tii,
Numai eu sa mi te-apuc L-altul de hac sa nu vii
De vro doi-trei pasi la camp! Si sa-nvete de la mine
Corbea, mare, ce-mi facea? Cine-o mai face ca tine!
El p-atat nu se lasa. Iar d-aci daca pornea
La temnita se ducea, Si pe Rosu-ncalica,
O oca de vin umplea, Tot la curte se-ntorcea:
Pe vataf ca mi-l chema
Si din gura mi-i zicea: Drept pe poarta ca intra,
— Poftim, vere, vin de bea, Ca nimeni nu-l astepta.
Ca si eu m-am imbatat, Stefan Voda ce-mi facea?
Fiindca voda m-a iertat! Cu boieri se sfatuia
Vataful, cand auzea, Si la masa-i ospata.
Vataful se bucura: Corbea, daca-mi ajungea,
Oca din mana-i lua De pe cal descalica,
Si la gura c-o ducea. Tocma-n casa ca-mi intra.
O ducea, ori n-o ducea, Stefan Voda tremura,
Ca Corbea nu-l adasta! Boierii incremenea.
Mana-n par ca mi-i punea, De frica ce le erea,
Cu gura mi-l judeca: El la masa ca-l poftea.
— Nu ti-a fost, mai, de pacat Dar Corbea ce mi-si facea?
Ca de viu tu m-ai mancat? El la masa nu sedea,
Douazeci si sapte ai ’N pragul
VITEJESTI 143
Usii se punea, Apoi Corbea se scula,
Palosul Iar pe Rosu-ncalica,
In maini lua, Si pe Rosu-l repezea,
Manecele-si sumetea, S-apuca de mi-si mergea
Pe boieri ca mi-i taia, Tot in Tara Ungureasca,
Sange la glezne erea. Acolo sa haiduceasca.
(G. Dem. Teodorescu, Lacul-Sarat, Braila)
CUPRINS
Toma Alimos
Departe, frate, departe, Dar mi-e murgul cam nebun
Departe si nici prea foarte, Si de fuga numai bun;
Sus, pe sesul Nistrului, Inchinare-as armelor,
Pe pamantul turcului; Armelor, surorilor,
Colo-n zarea celor culmi, Dar si ele-s lemne seci,
La groapa cu cinci ulmi, Lemne seci, otele reci!
Ce rasar dintr-o tulpina Inchina-voi ulmilor,
Ca cinci frati de la o muma, Uriesii culmilor,
Sedea Toma Alimos, Ca sunt gata sa-mi raspunza
Boier din Tara de Jos; Cu freamat voios de frunza,
Sedea Toma cel vestit Si-n vazduh s-or clatina
Langa murgu-i priponit Si mie s-or inchina!
Cu tarusul de argint Iata, mari, cum graia,
Batut in negru pamant; Ca-n departe auzea
Si pe iarba cum sedea, Un nechez ce necheza
Mandra masa-si intindea Si se tot apropia.
Si tot bea si veselea Toma-ncet mi se scula,
Si din gura-asa zicea: Peste campuri se uita
— Inchinare-as si n-am cui! Si zarea un hotoman
Inchinare-as murgului, Pe-un cal negru dobrogean,
Pe-un cal sprinten voinicesc... Dos la fuga si punea.

Platea cat un cal domnesc. — Alelei! fecior de lele!
Hotomanul nalt, pletos, Caci rapisi zilele mele!
Cum e un stejar frunzos, De te-as prinde-n mana mea,
Era Mane cel spatos, Zile tu n-ai mai avea!
Cu cojoc mare, mitos, Si cum sta de cuvanta,
Cu cojoc intors pe dos, Matele si le-aduna,
Si cu ghioaga nestrugita In cosuri si le baga,
Numai din topor cioplita. Pe deasupra se-ncingea
El la Toma-ncet venea Si la murgu-i se ducea
Si din gura-asa-i graia: Si cu murgu-asa graia:
— Alei! Toma Alimos, — Alelei! murgulet mic,
Boier din Tara de jos, Alei! dragul meu voinic!
Ce ne calci mosiele? De-ai putea la batranete
Boier Toma Alimos Cum puteai la tinerete!
Ii da plosca cu vin ros: Murgul ochii-si aprindea,
— Sa traiesti, Mane fartate! Nechezea si raspundea:
Da-ti mania dupa spate, — Iata coama, sai pe mine,
Ca sa bem in giumatate. Si de-acum te tine bine,
Mane cu stanga lua, Sa-ti arat la batranete
Cu dreapta se inarma, Ce-am platit la tinerete!
Palosul din san scotea, Toma iute-ncaleca,
S-asa bine-l invartea, Dupa Mane se lua
S-asa bine mi-l chitea, Si mereu, mereu striga:
Ca pe Toma mi-l taia — Alelei! murgulet mic,
Pe la furca peptului, Alei! murgul meu voinic,
La incinsul braului, Asterne-te drumului
Deasupra buricului, Ca si iarba campului
Unde-i greu voinicului. La suflarea vantului!
Toma crunt se oterea... Murgul mic se asternea,
Mane-n scari se-ntepenea, Mane-n laturi se zarea,
VITEJESTI 145
Toma turba si racnea: Alei! dragul meu voinic!
— Taiatu-m-ai talhareste, Ochii-mi se painginesc,
Fugitu-mi-ai miseleste. Norii sus se invartesc.
De te-as prinde-n mana mea, Te grabeste, alearga, fugi,
Zile tu n-ai mai avea. Si ca gandul sa ma duci
Stai pe loc sa ne-ntalnim, Colo-n zarea celor culmi,
Doua vorbe sa graim, La groapa cu cinci ulmi,
Doua vorbe otelite Ca eu, murgule,-oi muri,
Cu palosile graite! Pe tine n-oi mai sari!
Mane-n laturi tot fugea, Iar cand sufletul mi-oi da,
Iara Toma-l agiungea Cand nu te-oi mai desmierda,
S-asa bine mi-l chitea, Din copita sa-ti faci sapa,
Ca din fuga mi-i taia Langa ulmi sa-mi faci o groapa,
Giumatate-a trupului Si cu dintii sa m-apuci,
Cu trei coaste-a negrului! In tainita sa m-arunci,
Mane-n doua jos cadea, Ulmii ca s-or clatina,
Toma murgului zicea: Frunza ca s-a scutura,
— Alelei! murgulet mic, Trupul ca mi-a astupa.
(V. Alecsandri, din Moldova, 1850)
CUPRINS
Toma Alimos
Foicica fagului, Si de cetine coprinsa,
La poalele muntelui, Sade Toma Alimos,
Muntelui Plesuvului, Haiduc din Tara-de-Jos,
In mijlocul Nalt la stat,
Campului, Mare la sfat
La putul Si viteaz cum n-a mai stat.
Porumbului, Sade Toma tolanit
Pe campia verde,-ntinsa, Si cu murgul priponit
In pripoane de argint, Se cletina,

Si mananca frumusel, Fagi si paltini
Si bea vin din burdusel, Se pleca,
Si graieste in ast fel: Fruntea
— Inchinar-as, si n-am cui! De i-o racorea,
Inchinar-as murgului, Mana
Murgului sirepului, De i-o saruta;
Dar mi-e murgul vita muta, Armele din teci iesea,
Ma priveste si m-asculta, Murguletu-i ranchezea.
N-are gura sa-mi raspunda! Pana vorba-si ispravea,
Inchinar-as armelor, Burduselul
Armelor dragutelor, Ridica,
Armelor surorilor, Vinisorul
Dar si ele-s fiare reci, Ca gusta
Puse-n teci Si-n picioare se scula.
De lemne seci! Ochii-si negri d-arunca,
Inchinar-oi codrilor, Peste campuri se uita
Ulmilor Si departe ce-mi zarea?
Si fagilor, Ca-mi venea, mare, venea
Brazilor, Stapanul
Paltinilor, Mosiilor
Ca-mi sunt mie fratiori, Si domnul
De poteri ascunzatori; Campiilor,
D-oi muri, Manea, slutul
M-or tot umbri, Si uratul;
Cu frunza m-or invali, Manea, grosul
Cu freamatul m-or jeli! S-artagosul;
Si cum sta Venea, mare, ca vantul,
De inchina, Ca vantul si ca gandul,
Codrul se cutremura, Cu parul lasat in vant,
Ulmi si brazi Cu maciuca de pamant.
VITEJESTI 147
Pan’ la Toma cand sosea, Ca sa ne facem dreptate!
Din gurita mi-i graia: Toma, pan’ sa ispraveasca,
— Buna ziua, veriscane! Ii da plosca haiduceasca
— Multumescu-ti, frate Mane! Pe jumate s-o goleasca,
— D-alei, Tomo Alimos, Mania sa-si potoleasca,
Haiduc din Tara-de-Jos, Ca c-un frate sa vorbeasca.
Nalt la stat, Manea stanga
Mare la sfat, Si-ntindea
Pe la mine ce-ai catat? Sa ia plosca
Copile Si sa bea,
Mi-ai inselat, Iar cu dreapta
Florile Ce-mi facea?
Mi le-ai calcat, Palos mic ca rasucea,
Apele mi-ai turburat, Pantecele
Livezi I-atingea,
Verzi Matele
I le varsa
Mi-ai incurcat, Si pe cal incalica,
Paduri Si fugea, nene, fugea,
Mari Vitejia
Mi-ai daramat. Cu fuga!
Ia sa-mi dai tu mie seama, Foicica de rogoz,
Ia sa-mi dai pe murgul vama! Savai, Toma Alimos,
Toma, mare, d-auzea, Haiduc din Tara-de-Jos,
Din gurita-i cuvanta: Nalt la stat,
— Ce-ai vazut Mare la sfat
Om mai vedea, Si viteaz cum n-a mai stat,
Ce-am facut Cumpatul ca nu-si pierdea.
Om judeca; Mana
Pan-atuncea, mai fartate, La rana
Da-ti mania la o parte Punea
Si bea ici pe jumatate, Si din gura cuvanta:
— D-alelei, fecior de lele Ca s-arat la batranete

Si viteaz ca o muiere, Ce-am platit la tinerete!
Nu fugi, ca n-am dat vama, Pana Toma se tinea,
Nu fugi, c-o sa-mi dai seama! Murgul, mare, si zbura;
Vreme multa nu pierdea, Si zbura tocmai ca vantul,
Matele ca-si aduna, Fara s-atinga pamantul.
Cu brau lat se incingea, Cat o clipa de zbura,
Mijlocelul ca-si strangea Mult pe Manea-l intrecea,
Si la murgul se ducea, Iara Toma, de-l vedea,
Si pe murg incalica, Indarat se intorcea
Iar din gura mi-i graia: Si din fuga-i cuvanta:
— Murgule, murgutul meu, — Maneo, Maneo, fiara rea,
Datu-mi-te-a taica-tau Vitejia ti-e fuga,
Ca sa-mi fii de ajutor Ca, de m-ai junghiat hoteste,
La nevoie si la zor, Mi-ai fugit si miseleste.
Sa te-ntreci cu soimii-n zbor Ia mai stai ca sa-ti vorbesc,
Pan-o fi ca sa nu mor. Pagubele sa-ti platesc,
Tinerel ca m-ai slujit, Pagubele
Dar s-acum, imbatranit, Cu taisul,
Sa te-ncerci la batranete Faptele
Cat puteai la tinerete. Cu ascutisul!
Azi te jur pe Dumnezeu Bine vorba nu sfarsea,
Sa ma porti ca gandul meu Murguletu-si repezea
Si s-ajungi p-al caine rau, Si cu sete mi-l lovea
Ca mi-a rapus zilele, Capu-n pulbere-i cadea,
Zilele, ca cainele, Iar cu trupul sus, pe sea,
Pentru tine, murgule! Calu-n lume se ducea.
Pana Toma se gateste, Foicica micsunea,
Murgul coama-si netezeste Vreme multa nu trecea
Si din gura mi-i graieste: Si pe Toma-l ajungea
— Lasa seaua, sai pe mine, Moartea neagra, moartea grea.
Si de coama tin-te bine, De pe cal descalica,
VITEJESTI 149
Ochiul Cu par lung si galbior,
Se-mpaiejena, Care-mi este fratior,
Capul Fratior de vitejie,
I se invartea Tovaras de haiducie.
Si-n des codru se pleca, Numai el fraul sa-ti puie
Iar din gura ce-mi graia? Si pe tine sa se suie;
— D-alelei, murgutule, Tu sa-l porti si pe el bine,
D-alelei, dragutule, Cum m-ai purtat si pe mine!
Ce-am gandit Bine vorba nu sfarsea,
Am izbandit, Sufletelul ca-si dedea:
Dar si ceasul mi-a sosit. Codrul se cutremura,
Sapa-mi groapa din picior Ulmi si brazi
Si-mi asterne fanisor, Se cletina,
Iar la cap si la picioare Fagi si paltini
Pune-mi, pune-mi cate-o Se pleca,
floare: Fruntea
La cap, floare De i-o racorea,
De bujor, Mana
Sa mi-o ia mandra cu dor, De i-o saruta
La picioare, Si cu freamat il plangea.
Busuioc, Murgul jalnic rancheza,
Sa ma planga mai cu foc. Cu copita ca-mi sapa,
Apoi, mare, sa te duci, Groapa mica ca-i facea,
Drumu-n codri sa apuci Fanisor ii asternea,
Pan-la paltinii trazniti, Floricele ca-i sadea,
Unde-s fratii popositi. Cu trei lacrami le stropea,
Nimeni fraul sa nu-ti puie, Drumu-n codri c-apuca
Nici pe tine sa se suie, Si mergea, mare, mergea
Far-d-un tanar sprancenat Pan-la paltinii trazniti,
Si cu semne de varsat, La voinicii popositi.
(G. Dem. Teodorescu, „Scris in Bucuresti,
la 1867, dupa repausatul meu tata“)
Toma Lumos1 CUPRINS
Hanea-Manea canchilor, Ci el ii frati mai mari.

Stapanu mosailor, Si covoru-mi asternea
El pe cal incalica, Si lumea si gramadea,
Mosaili-ncunjiura. Mari sinsti imi fasea.
Gasi ierbili pascuti, Pi Manea mi-il tot chitea
Gasi apili bauti Di disuptu braului
Nisi nu prindi, nisi audi, La mijlocu trupului;
Dar sini-ii be apili?... Si o data mi-il sinsté
— Mai Toma cu turmili, Cutatu-n chept ca-i puné
Tu apili mi-ai baut Incalica si-imi fugé
Si ierbili mi-ai pascut. Manea sangur ramané,
Nisi on ban nu mi-ai platit. Si jios ci si pleca,
Toma din guri zase: Matali ci-imi lua
— Tu si-i seri eu t-oi da, Si in cos li asaza;
Di-aisea nu m-alunga, Cu chinga se insingea,
Ca mi-o fost iarna mari
Dupa Toma si lua,
Si n-am bani di cheltuiali.
— Dar tu strein si eu strein, Di dipart-el ajiungé,
Aidi ghini si traim. Prin neguri mi-il zare
Tu-i cosi ierbili, Si din gura ii zase:
Eu oi tundi oili — Alelei Toma Lumos,
Si ni-om inple pungili. Di si ai fost minsinos.
Frati di crusi — Di m-ei dat matali jios!
Doamni-ajiuta! Ci ian nu fugi curvesti,
Dar pi Manea sa-l asculti: Stai la lupti vonisesti.
Sa-i dea Manii ascultari, Si la lupta si lua
Intr-o jioi diminiata;
1 Toma lu’ Mos—Toma al lui Mos Intr-o zi mari di vari,
(n. ed.) Di dimineati, pan-in sari:
VITEJESTI 151
Cand soarili indisari, Scoali, Tomi, din mormant,
Pi Toma ca mi-al oboari. Ci oili t-au vinit
Toma-i caini spurcat, Si patruzesi di siobani,
Manea-i crestin botizat, Toti iti erau veri primari:
Di dinsu ca s-o-ndurat Veri primari si verisori,
Si o groapi i-o sapat Facuti din patru surori,
S-acolo l-o astupat. Si patruzesi di berbesi,
Toma avé fluieras, Cu coadili pi teleti;
Fluierasu lui di soc.
Si berbesi ca a lui
Iar cu glasu di foc.
Si pi mormant ca e-l puné Nu si afli a nimarui;
Si vantu ghini ci tragé Cu coarnili belsiugati
Sangur fluieru zase: Cu aur, cu argint suflati.
Scoali Tomi din mormant, Scoali Tomi din mormant
Ci oili ti-au vinit Si pornesti oili,
Si patruzesi di meoari, Si tarasci ierbili,
Toati la lana galghioari.— Si moari sarpoaisili,
Si cum plangi o meoari, Si rasai siupersili,
Parci-i sorioari. — Si culeagi fetili.
(George V. Madan, Basarabia)
CUPRINS
Miul Cobiul
Frunza d-alunica, Foicica creata,
Cine se-ntunica Joi de dimineata,
Si nu mai mananca Pe nor si pe ceata,
Sfanta duminica? El mi s-a sculat,
Miul Fata si-a spalat,
Cobiul, Murgul si-a-nseuat,
{ la zglobiul. Tot pentru vanat,
Si el mi-a plecat Din gura-mi graia:

Pe murgul calare, — Calisorul meu,
Cu durda-n spinare, Becherasul meu,
’N Codrii Mielului Ce tie ca-ti pasa?
S-ai Muscelului. Au seaua
Si el mi-a vanat Te-apasa,
Codrii-n lung si-n lat, Au iarba
Zi mare de vara Nu-i grasa,
Pana in deseara. Pajistea
Dupa ce-mi umbla, Frumoasa?
Dupa ce-mi vana, Cand te-am cumparat,
Soare scapata, Multi galbeni am dat;
Murgului pasa; Galbeni venetici,
Voinic aromea, D-o suta si cinci.
Fraul De nu te luam,
Ca slabea, De nu te-ngrijeam,
Pe cal Furi te-ar fi furat,
Adormea, Caini te-ar fi mancat;
Greu somn S-acum, fatul meu,
Ca-l fura. Mergi pe placul tau,
Murgului pasa, Nu cum te man eu,
Semn i se facea C-ai lasat
Si drumul cotea, Drumul
Drumul ca lasa, S-ai luat
Campul apuca, Campul,
Campul Campul d-a lungul.
D-a lungul. Murgul ce-i vorbea,
Foaie s-o lalea, Murgul ce-i zicea?
Miul ce-mi facea, — Stapane, stapane,
Miul ce-mi dregea, Drag stapan al meu
Ca se destepta, Dat de Dumnezeu,
VITEJESTI 153
Seaua Nici dalbii podlanci,
Nu m-apasa, Nici armele tale
Iarba Nu mi se par grele,
Mi-este grasa, Nici trupsorul tau
Pajistea Nu-mi pare prea greu,
Frumoasa, Ca e nensurat,
Dar stii, au nu stii De nimic stricat,
Drum ca se-nfunda Dar soare sfinteste,
Si-n codru intra, Umbra se-ndeseste,
Soare scapata? Drumul se opreste,
Miul ce-mi facea? Prin codru coteste
Miul ca-i vorbea, S-aici se numeste
Iar mi-l intreba: La vadul
— Murgule, ce-ti pasa? Sapat,
Ori seaua, La Malul
Ori zeaua, Surpat,
Ori dalbii podlanci, La Teiul
Ori armele mele Plecat,
Ti se par cam grele, De arme-ncarcat.
Ori trupsorul meu Si p-aici s-atin,
Iti pare prea greu, Calea ca mi-ti tin
Ca e nensurat, Patruzeci si cinci,
De nimic stricat? Cincizeci, fara cinci
Murgu-i raspundea De voinici
Si iar ii zicea: Levinti,
— Stapane, stapane, Straini de parinti
Drag stapan al meu De cand ereau mici.
Dat de Dumnezeu, Si e-n capul lor,
Mare, nu m-apasa Pornit pe omor,
Nici seaua, Ianos Ungurul,
Nici zeaua, Ianos batranul,
Barba cat braul, La poteca stramta,

Bata-l tunetul! Stramta si cotita,
Miul Cu frunza boltita,
Cobiul, Unde mi s-atine,
{ la zglobiul, Calea ca mi-si tine
Daca-mi auzea, Ianos Ungurul,
Murgului vorbea, Ianos batranul,
Din gura-i zicea: Barba cat braul,
— Hai, murgule, hai, Cu cincizeci voinici,
Grija mea sa n-ai! Cincizeci fara cinci,
Si daca-i vorbea, Patruzeci si cinci,
Pinteni ca-i dedea, Tot voinici
Fraul ca-i lasa. Levinti,
Murgul ca-mi pornea, Straini de parinti
Murgul ca-mi zbura, De cand ereau mici,
Mult mai buni
Pasul ca vantul, De gura,
Fuga ca gandul. Mult mai lungi
Iar Miul striga, De mana,
Din gura-i zicea: Buni tot de pricina!
— Hai, murgule, hai, Miul nu-i sfarsea,
Grija mea sa n-ai! Murgul ca-mi sosea
Hai la Malul Si-n loc se oprea,
Spart, Iar Miu-i striga:
La Vadul — Hai, murgule, hai,
Sapat, Grija mea sa n-ai!
Din ciocane fapt;1 Miul
La Teiul-plecat, Cobiul
De arme-ncarcat; { la zglobiul,
Mare, ce-mi facea
1 Facut (forma veche de limba). Daca-mi ajungea?
VITEJESTI 155
Bine se-ncingea, — Voi, d-aseara-ncoace,
Bine se-narma, Toti, dormiti in pace,
’N mana De nimic grijiti,
Ca-mi lua, La nimic ganditi.
’N gura Ia va desteptati
Ca-mi punea Si mi-va sculati,
{ l cobuz de soc Ca, d-o vreme-ncoa;
Mult zice cu foc: Zau, pre legea mea,
{ l cobuz de os, Eu nu pot dormi,
Mult zice duios; Nici pot atipi
{ l cobuz cu fire, D-un nichez de cal,
Mult zice subtire. Dincoace de mal,
Lin pe cal mergea, D-un mandru cantic,
Dulce ca-mi canta, Cantec de voinic:
Frunza tiuind, Din cobuz de soc,
Codrul ispitind. Mult zice cu foc;
Ianos Ungurul, Din cobuz de os,
Ianos batranul, Mult zice duios;
El se destepta Din cobuz cu fire,
Si mi-l auzea Mult zice subtire,
Pe la miez de noapte, Frunza tiuind,
Cu sudori de moarte, Codrul ispitind.
Si mi se ducea Doi-trei sa-mi plecati,
De mi-si destepta Drum sa-i astupati,
Patruzeci si cinci, Calea sa-i taiati
Cincizeci fara cinci Si sa-l intrebati,
De copii levinti, Si sa-l cercetati.
Straini de parinti D-o fi vrun drumet
De cand ereau mici Prost si nataflet,
El mi-i destepta O palma sa-i dati,
Si mi-i judeca: Drum sa-i aratati,
Slobod sa-l lasati. Iute c-ajungea,

D-o fi vrun betiv Drumul ca-i taia.
Sec si guraliv, Ei dac-ajungea,
Palma sa mi-i dati, Ei mi-l cunostea,
Drum sa-i aratati, Vorbe ca-i vorbea:
Slobod sa-l lasati. — D-alei, Miule,
D-o fi vrun holtei, Mai Cobiule,
Capiu de femei, Stii cin’ ne-a-ndemnat,
Ori vrun fermecat Stii cin’ ne-a manat?
De vinuri stricat, Ianos Ungurul,
De babe vrajit, { la batranul,
De duhuri muncit, Barba cat braul;
Drum sa-i aratati Iute sa venim,
Si sa mi-l lasati. Calea sa-ti oprim;
D-o fi vrun viteaz D-ai fi vrun stricat
Chipes, viu si treaz, Ori vrun fermecat,
Palma sa nu-i dati, Vrun sec de drumet,
Ci sa mi-l legati Vrun betiv semet,
Frumusel si bine O palma sa-ti dam,
Pan-aici la mine! Drumul sa-ti lasam;
Ianos cat vorbea, D-ai fi vrun viteaz
Toti se destepta Chipes, viu si treaz,
Si toti se scula: Noi sa te legam,
Patruzeci si cinci, Bine, frumusel,
Cincizeci fara cinci, D-aici, pan’ la el!
Tot voinici levinti, Unde-l auzea
Straini de parinti Si unde-l privea,
De cand ereau mici. Miul le zicea:
Doi-trei s-alegea, — Voi, mare, de-mi vreti
Doi-trei ca-mi pornea. Mare, de-mi puteti,
Caii-si repezea, Voi sa va-ncercati
VITEJESTI 157
Durda sa-mi luati I-apuca plansul;
Si s-o ridicati, De misca frunza,
Ca-i greu murgului Isi lasa buza;
Drumul codrului! D-aud ninchezul,
Ei ca mi-si radea Le trece somnul!
Si s-apropia Ianos Ungurul,
S-apuce durda, { la batranul,
Dar geaba-ncerca, Barba cat braul,
Ca nici n-o misca. Bata-l tunetul,
Miul, de-mi vedea, Unde-l auzea,
Miul ce-mi facea? Din barba-si rodea
Cal descalica, Si se nacajea,
Frau-i apuca, Si mi-i raspundea:
La levinti ca-l da — Nu te lauda
Si pe jos pleca Tu cu gura ta,
’N spate cu durda. Ca viteji mai sunt
Iar de-mi ajungea, S-altii pe pamant,
Jos ca mi-si sedea. Ce nici stiu sa planga,
Ianos se-ncrunta Ce nici stiu sa fuga,
Si mi-l intreba De nimeni n-au frica!
Cine e, ce va? Si Miu-i zicea,
Si Miu-i vorbea, Din gura-i graia:
Din gura-i graia: — Frica de n-aveai,
— Iaca sunt Miul, Singur, tu veneai;
Miul Cobiul, Nu mai trimeteai
{ la zglobiul, Copii far’ de minte
S-am venit p-aici Sa-mi iasa-nainte
S-mi gasesc voinici Cu proaste cuvinte!
Mandri si spatosi, Ianos, d-auzea,
Nu mosnegi fricosi. Iar sa necajea
D-aud cobuzul, Si mi-l suduia.
In grab’ se ducea, Cu vin ca-l stropea

Braul ca-ncingea, Pana mi-l trezea;
Buzdugan lua Iar daca-l trezea,
Si mi-l opintea, Langa el sedea,
Si mi-l invartea, La vorba se da
Si mi-l azvarlea, Mai toata noaptea.
Si din grai zicea: Vorbe ce-si vorbea,
— D-alei, Miule, Glume ce-si spunea,
Mai Cobiule, Ca iata-nspre zori,
Mai zglobiule, Dupa cantatori,
Na, si tine bine Miul aromea,
{ st dar de la mine! Miul adormea,
Si cand l-azvarlea, Somnul ca-l fura.
Vantul vajiia, Ianos Ungurul,
Frunza suiera, { la batranul,
Codrul rasuna; Barba cat braul,
Iar Miul radea, Bata-l pacatul,
Mana ca-ntindea, El, daca-mi vedea
Buzdugan prindea, Ca Miul dormea,
’N palma-l sprijinea Pe branci se tara,
Si, unde-l salta, Palos, c-apuca
Sus ca-l azvarlea, Si s-apropia
Pe Ianos lovea: Sa-i ia suflarea,
Nu stiu, mi-l lovea, Sa-i curme viata.
Ori mi-l ametea, Mare, se-ntampla
Ca Ianos cadea, Ca murgul pastea,
Barba-i tremura, Si murgul vedea
Greu se vaieta. Ce Ianos facea.
Miul ce-mi facea? Murgul ca sarea,
El s-apropia, Murgul sforaia
Cu apa-l uda, Murgul nancheza,
VITEJESTI 159
Miul se trezea, Si v-ati bizui
Si, de se trezea, Ca sa-mi ajutati,
Miul ce-mi facea? Sea sa-mi ridicati?
Vorba nu zicea, Ca cine-o putea,
Pe Ianos lua, Zau, pre legea mea,
In sus l-azvarlea, Cu mine-o pleca!
In maini il prindea, Vorba nu sfarsea,
Si cand il trantea, Seaua c-apuca,
Zobit ca-l lasa: Jos ca mi-o punea,
Palos ca scotea Si toti se-ncerca,
Capul ca-i taia, Doar d-o ridica;
Trup bucati facea, Geaba se-ncerca,
Pe foc le-arunca, Ca nici n-o misca.
Voinicii speria, Patruzeci si cinci,
Padurea-mi umplea. Cincizeci fara cinci
Foaie s-o lalea, De voinici levinti,
Miul se scula, Toti se incerca,
{ l cobuz lua Si nimeni putea
Si din el canta. Sa miste seaua.
Levinti ca-mi chema, Unul ramanea
Din gura vorbea, Sa-ncerce s-ala.
Pe toti intreba: Dar cine-mi erea?
— D-alei, mai levinti, Un fost bucatar,
Cincizeci fara cinci, Negru si parlit,
Patruzeci si cinci, De pirostrii fript!
Straini de parinti El mana punea,
De cand ereati mici; Seaua ca misca,
D-alei, mai voinici, Seaua ca muta,
Dusi pe la potici Dar n-o ridica,
De cand ereati mici, Ca nu mi-si putea.
Care v-ati gasi Miul, de-mi vedea,
Bine ca-i parea Si daca zicea, CUPRINS

Si de atata. Murgu-ncalica,
Cal ii daruia, Durda-si apuca,
Cu el il lua Cobuz isi lua,
Si mi se-ntorcea, Drumu-si indrepta,
La ailalti zicea: Iar, in urma lui,
— Voi, neputinciosi Frunza codrului
Si nepricopsiti, Dulce-mi rasuna
Codru-l parasiti, D-un dulce cantic,
Vii ca sa pliviti, Cantic de voinic,
Porumb sa prasiti, Din cobuz de soc,
Fan ca sa cositi, Mult zice cu foc;
Iarna Din cobuz de os,
Sa-mi tusiti, Mult zice duios;
Vara Din cobuz cu fire,
Sa-mi ihniti! Mult zice subtire.
(G. Dem Teodorescu, Lacul-Sarat, Braila)
Stefan Voda
In oras, in Bucuresti, ’Mparatului.
La casele mari, domnesti, Ei la masa ce mananca?
In curte la Stefan Voda, Numai stiuca
Mare masa mi-e intinsa Si pastrunga,
Si de mari boieri coprinsa, Si galbena caracuda,
De boierii Cu peste da-l maruntel,
Sfatului Mor boierii dupa el.
Stalpii Din pahare ce-mi inghit?
Tarigradului, Vinul alb si rumenit
Sfetnicii De la vii
VITEJESTI 161
Moldovenesti, Foicica salba moale,
Din podgorii Iata Calea, fata mare,
Muntenesti Surioara Miului,
Si din pivnite domnesti. Ce slujeste domnului,
Daca vorba Ea, pe data ce-auzea,
Conteneste, Printre slugi se furisea,
Foamea La picior ca mi-o lua
Se mai potoleste Si din fuga potrivea
Si mancarea Cate-un deal, cate-o valcea,
Se sfarseste, Pan’ la codru d-ajungea;
Iara voda ce-mi graieste? Iar in codru cand intra,
— Beti, boieri, va ospatati! Mana dreapta ridica,
Maine-zori sa va sculati Frunza de la fag rupea
Si frumos sa va armati, Si-n gurita c-o punea,
Pe la brane cu pistoale, De suiera voiniceste,
Dupa maini cu iatagane, Ca s-o-nteleaga frateste.
La picior cu sulicioare, Miul, unde o auzea,
C-o sa facem vanatoare Inainte ca-i iesea
D-un voinic ce seaman n-are: Si din gura mi-i graia:
Pan’ la fagul Miului — Dar tu, surioara mea?
Din codrii Cobiului. Neica nu te astepta!
Sa-i vedem fagu-ncarcat La mine de ce-ai venit?
Si de arme-mbrebenat, Au haine ti-ai ponosit,
Cu suliti si cu pistoale Au voda mi te-a gonit,
Ce lucesc frumos la soare, Au tie ti-o fi sosit
Iar pe Miul spanzurat Vremea de casatorit?
Unde-o fi fagul mai nalt, Calea vreme nu pierdea,
Ca-mi bate poterile Ci din gura mi-i graia:
Si-mi scurteaza zilele. — Nici haine n-am ponosit,
Beti, boieri, va ospatati, Nici voda nu m-a gonit,
Maine-aici sa va aflati! Nici mie nu mi-a sosit
Vremea de casatorit. Si-n curte de mi-ei intra,

Asculta de ce-am venit: Sa te faci a matura;
Aseara, la Stefan Voda, Nimeni seama sa nu-ti ia
Fost-a sfat cu mare vorba. C-ai lipsit pe undeva,
Masa mare-a fost intinsa Si las’, ca suntem stiuti
Si de mari boieri coprinsa, Pentru turci si arnauti!
De boierii Calea drumu-si apuca,
Sfatului, La domnie se-ntorcea,
Stalpii Iar Miul se-mpodobea,
Tarigradului, Cararuia c-apuca,
Sfetnicii Ciobanas ca-mi intalnea
’Mparatului, Si din gura mi-i graia:
Trimisi la domn cu solie — Ferice de cin-te-a fapt1
De la nalta-mparatie: Si de cin’ te-a leganat,
S-au sa faca vanatoare Ca mult o sa-ti fie bine
Pan’ la fagul dumitale, D-ai asculta tu de mine.
D-un voinic ce seaman n-are, Sa-mi dai gluga
Sa-ti vaza fagu-ncarcat Ciobaneasca,
Si de arme-mbrebenat, Ca sa-ti dau saia
Iar pe tine spanzurat Domneasca;
Unde-o fi fagul mai nalt! Sa-mi mai dai ciorecii tai,
Miul, unde-o auzea, Ca sa-ti dau salvarii mei,
Din gurita-i raspundea: Verzui ca foaia de tei,
— D-alei, surioara mea, De nu trece glont prin ei;
Nu stii ca-s bala de drac Da-mi opinca
Si vin domnilor de hac? Taraneasca,
Potecuta sa-ti apuci, Cu tarsana
Indarat sa mi te duci Mocaneasca,
Si na-ti cizmele-mi de tap,
1 Te-a facut (forma veche de limba). De tap de la capra stearpa,
VITEJESTI 163
Ce la apa mult mai rabda; — Buna ziua, flacaias,
Da-mi caciula Buna ziua, ciobanas!
Turcaneasca, Ciobanul, cu blanda vorba:
Ca sa-ti dau cuca — Multumescu-ti Stefan Voda!
Domneasca; — De unde stii cum ma
Si mai da-mi cata cheama?
Parlita, — Dupa oaste luai seama
Sa-ti dau pusca Ca esti domn la Bucuresti,
Ghintuita, In multi ani sa-l stapanesti;
Ca mi-am pus in gand si eu Numele-ti l-am auzit
Sa-nvat mestesugul tau. La biser’ca pomenit,
Ciobanasul, d-auzea, Ca m-am dus la nchinatoare
Din gurita mi-i graia: In zile de sarbatoare!
— D-alei, doamne, Miule, Voda-n Miul se-ncredea,
Miule voinicule, De cioban il socotea
Da-ti-oi toate toalele, Si frumos il intreba:
Toalele si oile, — Spune-mi mie, flacaias,
Sa nu-mi scurtezi zilele! Spune-mi mie, ciobanas,
Foaie verde s-o-lalea, Stii tu drumul
Miul mi se ciobanea, Codrului
Cu oitele-mi pornea Pan’ la fagul
Si-n pasune le mana, Miului,
Tot prin alba Miului
Colilie, Zglobiului,
Unde fir de iarba Miului
Nu e. Haiducului?
Stefan Voda, cand sosea, Iar ciobanu-i raspundea:
Cu oastea, — Il cunosc, maria-ta,
Cu liota, Dar sa merg
Pe voinic il intalnea N-oi cam putea,
Si din gura-i cuvanta: Ca nu-mi pot
Lasa turma. Ca d-or simti cetele,

Stefan Voda-i poruncea, Ne scurteaza zilele!
Dar ciobanu-i raspundea: Stefan Voda, d-auzea,
— Daca vrei, lasa-ti oastea De groaza se ingrozea:
Sa-mi pazeasc-aici turma, Limba-n gura ca-si musca,
Ca sunt oile turcesti, Sange rosu ca-mi curgea,
Cu nimic nu le platesti, Pe caftan verde pica.
S-apoi codrul se-ndeseste, La fag, mare, d-ajungea,
Oastea nu-ti mai trebuieste, Fagul de i-l arata,
Ca prin codru nu razbeste! Ce vedea, se spaimanta,
Stefan Voda s-amagea, Ca Miul ce mi-si facea?
Pe cioban ca-l asculta, Mana dreapta
Dupa dansul se lua: Ca punea,
El pe jos, voda calare, Din tulpina
Pe poteca la strimtoare. Ca-l scotea,
De mergea ce mai mergea, Cu tulpina din pamant
Pan’ de oaste-l departa Sa-i fie de sezamant,
Prin rarise Apoi sta cu el de vorba:
Mi-l sucea, — D-alei, doamne,
Prin cotise Stefan Voda,
Mi-l cotea, Asear-ai fost la betie,
Prin rachite Acuma esti la trezie.
Mi-l baga, Ai plecat la vanatoare
Si din gura D-un voinic ce seaman n-are,
Mi-i graia: Ca sa-l arati spanzurat
— D-alei, doamne, Unde-o fi fagul mai nalt.
Stefan Voda, Ca sunt voinic, ai vazut;
Sa mai ridici Ca sunt Miul, n-ai stiut,
Scarile, Dar la mana mi-ai cazut!
Sa nu bati Apoi Miul ce-mi facea?
Smicelele. Numai o palma ca-i da,
VITEJESTI 165
Palos din teaca scotea, Se minuna,
CUPRINS
Bucatele-l bucatea, Sfetnicii
In dasagi le aseza Se ingrozea,
Dasagii pe cal punea, Solii
Una buna ca-i dedea Se cutremura
Si din gura mi-si graia: Si din gura ce-mi zicea?
— Poarta-l si mort, bidiviu, — Lucrul nu prea e curat:
Pe unde l-ai purtat viu: Calul lui vod-a scapat!
La slugile turcilor Ia catati in desagiori,
S-ale arnautilor, C-or fi plini de galbiori...
Nu-n calea voinicilor In dasagi de se uita,
Si-n codrul haiducilor! Ciozvarti de carne vedea,
Calul fuga c-apuca, Si pe fuga se pornea,
Pe poteca se-ntorcea, Dunarea de nemerea,
Si la oaste cand iesea, Peste Dunare trecea,
Boierii Vestea-n Tarigrad ducea.
(G. Dem. Teodorescu, Bucuresti)
Stanciu al Bratului
Foicica bobului, Si de arme incarcat.
Sus, la plaiul muntelui, La umbra moliftului,
La hotarul Branului, Frumoasa masa e-ntinsa
Sub cetina bradului, Si de multi haiduci cuprinsa.
Mi-e cerdacul Stanciului, Dar la masa cine-mi sade?
Stanciului d-al Bratului. Sade Stanciu-al Bratului,
Nu-i cerdacul Stanciului, Marin al Selarului,
Ci mi-e cuibul dracului. Cu Dobre-al Ploscarului,
Mai la vale de cerdac, Si cu Nita Comanita,
Mi-e d-un molift, zau, plecat Si-mi bea vin dintr-o ploschita,
Savai, mica mititica, Ia mananca, nu prea bea,

D-o vadra si cinci oca. Ca fusei mai cat-colea
Si-nchina Stanciu cu ea, S-auzii d-o vorba rea,
Sa nu-l prinza potera. Ca te-a prinde potera;
Stanciu bea si mi-si manca Potera lui Oprian,
Cu haiducii-alaturea; Te cauta de-i un an.
Straja buna ca-si d-avea Asa Stanciu mi-auzea
Pe sora-sa Ilinca, Si din gura ca-mi graia:
Bat-o Maica Precista — Ai, tu, surioara mea,
Si Sfanta Duminica, M-ai vazut la bautura
Ca buna straja tinea. Cu multi frati d-adunatura,
Stanciu bea si mi-si manca, Nu-mi venisi c-o vorba buna;
Dar Ilinca ce-mi facea? M-ai vazut la refenea
In cafas mi se urca, Cu multi frati de seama mea
Lua ochean si se uita, Si-mi venisi c-o vorba rea.
Sapte poteri ca-mi vedea, Ai, Ilinco, sora-mea,
Fuga la Stanciu ca-mi da De nu poti in haiducie,
Si Stanciului ca-i spunea. Du-te-acasa si-ti ia iie,
Dara Stanciu ce-mi facea? Nu umbla in haiducie,
Mana pe plosca punea, Ca ea nu ti-e data tie,
Un pahar de vin umplea Ci mi-e daruita mie
Si Ilincai ca mi-l da. Din mica-mi copilarie.
Dete unu, Du-te-acasa, ia-ti barbat,
Dete doua, Sa-ti fie ciocan in cap.
Dete patruzeci si noua, Eu nu-s muiere cu conci,
Dar cand fu despre betie, La potera sa nu poci;
Despre dalba veselie, Nu sunt femeie fricoasa,
Ilinca ca mi-si zicea: Ca de potera sa-mi pasa.
— Alei, neica Stanciule, Ilincuta ca-mi zicea:
Tu mi-ti bei si-mi chefuiesti, — Alei, neica Stanciule,
De potera nici gandesti. Nu m-oi duce sa-mi iau iie,
VITEJESTI 167
Ci-oi sa stau in haiducie; Pe durda, pe nebuna,
Nu m-oi duce la barbat, Ca-i bag praful cu mana,
Sa-mi fie ciocan in cap, Gloantele, cu chivara,
Ci-oi sa-mi pun d-un Fierul, cu zburatura.
comanac, Si mi-oi lua-o la obraz,
Verde ca foaia de fag, Si mi-oi trage cu nacaz,
Sa intru-n codru cu drag. Nici pe unul nu va las.
Nici mai mult ca nu trecea, Asa Stanciu ca zicea;
Sapte poteri ca-mi sosea, — Capitane, dumneata,
Cu Oprian alaturea, Mai asteapta putintel,
Si la Stanciu indraznea, Ca sa spui si eu nitel:
Si Stanciu ca mi-i vedea, Ce-am furat si ce-am mancat,
Asa Stanciu ca-mi zicea: Sa ma dau tie legat?
— Capitane, dumneata, Ia da tu cu gloante-n mine,
Cheama-ti ceata sa mancam Sa ai la spatar ce spune.
S-un pahar de vin sa bem, Capitanul ce-mi facea?
Ca-i fi tare ostenit
Tot umbland si cautand La potera poruncea,
Si de Stanciu intreband. Cura gloantele ca ploaia.
Capitanul ce-mi zicea? Asa, Stanciu ce-mi facea?
— Ai, Stanciule, dumneata, Gura, frate, ca-si casca,
N-am venit ca sa mancam Gloante-n gura sprijinea
Si-mpreuna vin sa bem, Si-n palma le aduna,
Ci-am venit sa te legam, Si-ndarat le azvarlea,
Ca spatarul ne-a manat Si razand asa graia:
Si-asa porunca ne-a dat, — Tine-ti, frate, gloantele,
Sa te ducem, mari, legat. De va umpleti pustile,
Dara Stanciu ce-mi zicea? Ca sunt tari padurile
— Capitane, dumneata, Si va-or manca holile.
Mai incet cu potera, Asa Stanciu ce zicea?
Ca d-oi sta a ma mania, — Capitane, dumneata,
Pune-oi mana pe durda, Mai incet cu potera,
Ca mi-ai stricat mescioara Poterasii ca-mi fugea, CUPRINS

Si toata refeneaua; D-a-ndaratele-mi fugea,
Ca d-oi sta a ma mania, Joc de fuga nu-si batea.
Pune-oi mana pe durda, Haiduceii ca-mi radea,
Pe durda, pe nebuna. De ras mi se prapadea,
Nici mai mult ca nu trecea, De ce fuge potera,
Mana pe durda punea, Ca n-a patit nimica.
La obraz o-alatura, Dara Stanciu ce-mi facea?
Tot in carne ca nu da, Mai tare masa-ntarea.
Ci prin frunze-o slobozea, El la masa ca-mi sedea
Craci din copaci dobora, Cu haiducii-alaturea,
Pe potera ca-mi cadea. Si mi-si bea si mi-si manca,
O craca ca mi-si venea, Si tare se veselea.
Pe capitan mi-l lovea Dar cand fu despre betie,
Tocma-n furca pieptului, Despre dalba veselie,
Vazu lucru dracului. Asa Stanciu ca-mi graia:
Capitanul ce-mi zicea? — Fa Ilinco, fata mea,
— Fratior, ne pierdem capu, Baga mana-n scorburea
Lasati pe Stanciu la dracu. Si scoate-mi pe durda mea,
Am auzit, n-am crezut, Sa-i mai auz gurita,
Acu cu ochii-am vazut. Sa indemnam potera,
Vinele mi s-a muiat, Cand s-o intalni cu alta,
Ochii mi s-a tulburat, Sa spuie de noi ceva,
Mainile mi s-a legat. Sa se duca pomina!
(C. N. Mateescu, Albesti, Arges)
Stansiu
Florisica matraguna, Undi fulgera si tuna.
Draga mi-ii la bautura Fóai verdi matostat,
Cu voinisi di adunatura, Sad in durda razamat,
VITEJESTI 169
1
+i g`ndesc la Calupat, Voi iti be vi-ti inbata,
C-asela bun-ii di pradat. Si pótira va inconjiura.
La sel siorpac daramat, Stansiu nisi n-o sfarsit,
Si di armi incarcat, Sapti pótiri i-au palmit.
Tot di pusti ghintuiti, Si striga din ghinarari:
Di palosi ascutati, — Dati in Stansiu ca-i talhar!
Di baltagi ferecati, Iar striga din ositeri:
Mandre-s, mandre-s si alamiti, — Da-ti Stansiule legat
Noaptea li vezi ti ii frica. Sa nu mori tu inpuscat.
La umbra siorpacului, Iar Stansiu din gura asa au zis:
Sad stapanii armilor. — Nu-s muieri cu carpa
Da anumi cum ii cheama? in cap,
Unu-l chiama Neculai Sa ma dau la voi legat,
Harabagiu bun di cai Si-s jian cu comanac,
Di zasi Craiova vai! Verdi ca frunza di fag,
Altu-l cheama Gheorghiesi Di stiu potirii si sa-i fac.
Prada noaptea in targ la Iesi,
Puneti-va baieti toti spati
Si zaua in Bucuresti.
Pi parau fagului, la spati,
La crasma bogatului, Cu pustili trasi toati.
Beu vonisi de-a Stansiului El lua durda in mana,
Stansiu sedi in cap di masa, Cand o ridicat-o in sus
Cu vedrita plina rasa. Potirasii toti s-au dus.
El din gura asa li zasi: Foai verdi toporas,
— Beti baieti si va ganditi, Di la targ pana la oras
La jin nu va lacomiti, N-au remas nisi on potiras
Ca voi nu stiti ca jinu-i mari Si iara stau si ma gandesc
salvariu2 La noapti un’ si palesc:
Sa palesc la Canpu-lung,
1 Calupat — Calafat. La grajdiu lui Osman-turc,
2 Salvariu — siret Sa mi alegu on cal porunb,
Scurt in trup si lung in gat, Sa rujim herghelia, CUPRINS

Cum ii bun di zurbalac.1 Sa tresim in Moldova.
Cand oi tresi Craiova, Mult putan si-om castiga,
Sa nu sa udi scara, Om castiga on leu si doi
Nisi coltu la ibanci.2 S-al beu cu on frati de-al meu
Si cari cum m-a vidé Sa m-arat ca nu-s om rau
Sa-mi zaca cachitani Foai verdi albastrica,
Cachitanu codrilor, Haideti baieti la potica;
Vonicu’ vonicilor. La potica in drumu mari,
Si iara stau si ma gandesc, Pi-acolo trec mocani cu sari,
La noapti un’ sa palesc, Si au parali galbanasi
Sa palesc la Craiova, Sa-i punim la desagasi.
(George V. Madan, satul Nisporeni,
tinutul Chisinaului)
Ion al Mare
Lele verde de-un pelin, Care vin ca mi-i placea,
Ia s-ascultati la Calin, Punea bivoli si-l tragea,
La Calin sardar Calin! Cu slugile-l impartea;
Cand oi zice pelinita, Care vin ca nu-i placea,
’Si-lua drumul la Plenita, Tragea ieteganele
Cu sase cai la caruta. Si-mi taia cepurile
In Plenita de-ajungea, Si spargea daogile
’N dealul viilor suia, Si-mi varsa vinurile.
Vinurile le-ncerca: Lele verde buruiana,
’Si-lua drumul la Poiana.
1 Di zurbalac — de voinicit, de ’N Poiana la cin’ tragea?
haiducit. La logofatul Neta,
2 In textul de baza: ibagi (n.ed.)
Ca cu el stia vorba
VITEJESTI 171
Si toata socoteala. Ca sa-i fac de mascara,
Dar pe poarta ca-mi intra, Sa-i afle mahalaua!
Nici caii nu-i deshama Logofatul ce-mi facea?
Si-asa din gura graia: Bastonu-n mana si-l lua,
— Logofete, dumneata, La Baldaran ca-mi pleca
Socotit-ai Poiana? Si la poarta ca-i batea.
— Mai Caline, dumneata, Baldaran, cand il vedea,
Poiana c-am socotit, Buna ziua ca mi-i da:
Trei calici ca n-au platit. — Logofete, dumneata,
Si de nu ma crezi pe mine, Ce-o mai fi, frate, asta?
Ti i-oi spune — Baldarane, dumneata,
Si pe nume: Hai, ca te cheama Calin,
Cand oi zice de-un lipan, Sa-ti dea un pahar de vin,
Unul este Baldaran, Ca prea esti al om din plin!
N-a platit claca de an, — Dar la ce m-o mai chema?
Bate-l-ai, Doamne, dusman! Ca, nu stii, anul trecut
Altu e Ghita Chiris, De trei ori clac-am platit,
De an n-a mai dat pe-aici, Nici nu m-ai mai socotit,
Tine banisorii-nchisi, Nici chitanta n-am primit!
De se uita cam chiordis, Lele verde viorea,
Intra pe cos tavalis. La nevasta ca-mi intra:
Cand oi zice trei migdale, — Fa nevasta, dumneata,
Unul este Ion al Mare: Ia da punga-n mana mea,
Ion al Mare din Poiana, C-oi incapea
Car’ n-a dat nici cinci parale; ’N vreo belea,
Ion al Mare din Popesti, Oi da punga
De-ncaleca cat clipesti, Si-oi scapa!
Cu cizmele lectinesti! Punga la brau c-o baga,
— Logofete, dumneata, La Calin ca-mi ajungea,
Ia sa mi-i aduci incoa’, Acolo, cand ajungea,
Buna ziua ca mi-i da: La Ghita Chiris pleca

— Buna ziua, mai Caline! Si la poarta ca-i batea:
— Multamincu-ti, — Frate Ghita, dumneata,
porc-de-caine! Hai, ca te cheama Calin,
— Daleleo, sardar Caline, Sa-ti dea un pahar de vin,
De ce ma faci porc-de-caine, Ca prea esti al om din plin!
Ca sunt voinic ca si tine? — Dar la ce m-o mai chema?
Ca, nu stii, anul trecut Ca, nu stiti, anul trecut
De trei ori clac-am platit, De trei ori clac-am platit,
Nici nu m-ai mai socotit, Nici nu m-ati mai socotit,
Nici chitanta n-am primit! Pentru trei oca de mei
Pentru-o oala de urzici Mi-ati luat cinsprece lei!
Mi-ai luat vaca din garlici. La nevasta ca intra:
Plang copiii pe bordei — Mai nevasta, dumneata,
Ca n-au lapte-n putinei, Ia da punga-n mana mea
Sa te lucrez cu temei! C-oi incapea
Pe catastiv el cata, ’N vreo belea!
Patru galbeni mi-l gasea, Punga la brau c-o baga,
Scotea banii si platea: La Calin cand ajungea
— Mai Caline, dumneata, Buna ziua ca mi-i da:
Banisorii cari ti-i dau, — Buna ziua, mai Caline!
Peste-un ceas iar sa ti-i iau! — Multamincu-ti,
Lele verde viorea, porc-de-caine!
Sictir, pe usa ca-l da. Daleleo, sardar Caline,
— Logofete, dumneata, De ce ma faci porc-de-caine,
Cand oi zice de-un sporici, Ca sunt voinic ca si tine?
S-aduci pe Ghita Chiris, Lele verde viorea,
De an n-a mai dat pe-aici, Pe catastiv el cata,
Tine banisorii-nchisi, Sase galbeni mi-l gasea,
Intra pe cos tavalis! Scotea banii si platea.
Lele verde viorea, — Mai Caline, dumneata,
VITEJESTI 173
Banisorii cari ti-i dau, Sa-ti dea un pahar de vin,
Peste-un ceas iar sa ti-i iau! Ca prea esti al om din plin!
Iar Calin, cand auzea, — Dar la ce m-o mai chema?
Sictir pe usa ca-l da. Ca, nu stiti, anul trecut
— Logofete, dumneata, De trei ori clac-am platit,
Cand oi zice trei migdale, Nici nu m-ati mai socotit!
Sa-mi aduci pe Ion al Mare, Rau, neica, se necajea,
Care n-a dat nici trei parale; La Calin cand ajungea,
Ion al Mare din Poiana, Buna ziua ca mi-i da:
Ion al Mare din Popesti, — Buna ziua, mai Caline!
De-ncaleca cat clipesti, — Multumincu-ti,
Cu cizmele lectinesti! porc-de caine!
— Mai Caline, dumneata, Te-ai facut un porc-de-caine
Dau in apa si ma-nec De nu mai dai pe la mine?!
Si prin maracini de-a drept, — Pai m-am tinut ca sunt
Si la Ion ca nu mai plec. platit,
Ca Ion are-o pandara: Sunt platit
Ciopleste cu securea, De ierbarit,
Vai de maiculita mea! De-aia, frate, n-am venit!
Catastivele lua Pe catastiv el cata,
Si-n spinare mi-l lovea, Noua galbeni mi-l gasea.
’N pragul casii-l dobora, — Nu ti-e, Caline, pacat?
Logofatul ce-mi facea? Banii luati pe secerat,
Bastonasul si-l lua, Toata ziua cocosat
Cam cu strambul ca era... Pe mosia lui Mucica,
Cand oi zice bob naut, Bani dati degeaba, domnita?
Ma dusei sa-mi iau tutun, Ion al Mare ce facea?
Ma-ntalnii cu Ion in drum, Noua galbeni ca platea.
Se uita ca un nebun. La Baldaran se ducea:
— Frate Ioane, dumneata, — Baldarane, dumneata,
Hai, ca te cheama Calin, Hai sa luam cainele,
Ne-a mancat cu clacile, Si-l dezbraca din zabun,

Platim si urzicile; Ii trage vreo doi-trei pumni,
Nu mai nojim car si boi, L-indreapta pe drumu-al bun...
Nici in obor patru oi! Se tine dupa caruta,
Baldaran, cand l-auzea: Neica, ca o boldeicuta,
— Frate Ioane, dumneata, Si sare din spita-n spita
Nu vezi c-am imbatranit, Pana se suie-n caruta!
Nu mai sunt bun de nimic? — Las’ copiii, ca copiii,
Da-ti dau copiii-amandoi, Haideti noi, ai mai batrani,
Ca stiu seama la razboi! Ca stim seama sa luptam!
— Las’ copiii, ca copiii, Pe-ai batrani ca mi-i lua.
Haideti noi, ai mai batrani, Cand oi zice fir marar,
Ca stim bine sa luptam! Luau drumul la Tunari.
La Ghita Chiris mergea: Iar Calin ce mi-si facea?
— Frate Ghita, dumneata, Cand oi zice de-un sporici,
Hai sa luam cainile,
’Si lua drumul la Chidici.
Ne-a mancat cu clacile,
Platim si urzicile; La Ghidici cand ajungea,
Nu mai nojim car si boi, La Maria vaduva,
Nici in obor patru oi! La Ilinca
Lele verde viorea, Tiganca,
Ghita Chiris raspundea: Ca cu ea stia vorba
— Frate Ioane, dumneata, Si toata socoteala...
Nu vezi c-am imbatranit, Ion al Mare ce-mi facea?
Nu mai sunt bun de nimic? Se tinea dupa caruta
Da-ti dau pe Dobris al mic, Tomnai ca o boldeicuta.
Face potera colnic; Cand soarele scapata,
Intalneste omu-n drum, La Chidici ca se afla.
Il cinsteste, Se plimbau pe batatura
L-omeneste, Tot cu lancisoara-n mana;
Si-n punga mi-l scherbeleste, Cand oi zece viorea,
VITEJESTI 175
Lancea pe sub iepangea. { le bucate rumenite
Ion al Mare ce graia? O sa le vaz pangarite!
— Frate Ghita, dumneata, — Frate Ioane, dumneata,
Intra tu, frate,-n bordei Iti dau aur cat oi vrea,
Si lucreaza cu temei! Numai lungeste-mi viata!
— Frate Ioane, n-oi intra, Nici vorba n-o ispravea,
Ca sunt luat cu sila, Lancea-n burta i-o-arunca,
Frate, tot de dumneata! Pe Calin il omora,
Ion al Mare ce-mi facea? Frate, de se pomenea.
El la usa ca trecea, Iar pe el cine-l plangea?
Cu picioru-n usa da, Tot Maria vaduva
Sarea usa si c-un stalp, Si Ilinca
Ca prea dete necajit... Tiganca:
Pe Calin ca mi-l gasea, „Mai Caline, dumneata,
Tomnai la masa era. Din butca, din telegari,
Ion al Mare ce graia? Cum te duce pe doi pari!...“
Buna seara ca mi-i da: Il plimba si prin Craiova,
— Buna seara, mai Caline! Parca e venit din Iova...
— Multumincu-ti, frate Ioane! Iar Calin ca mi-a murit,
Frate Ioane, dumneata, Ghidiciul c-a-mbobocit,
Ia hai, frate, sa cinam Poiana c-a-ntinerit.
Si-amandoi sa ne-mpacam! Cand oi zice trei vapai,
Ion al Mare de-auzea: Poiana, numai dugai.
— Arza-ti focul cina ta, Are omul cinci parale,
Ca-n mine crapa fierea Bea-n carciuma pana moare,
Ca n-am cand te judeca! Fara nici o suparare...
(Al. Amzulescu si Gh. Ciobanu,
Vechi cantece de viteji, Desa, Dolj)
Iancu Jianu CUPRINS
— Foaie verde-un dedetel, — Capitane, dumneata,

Colo-n vale-n cornatel. Eu imi beau bautura,
S-a iscat d-un voinicel Nu-s femeie cu naframa
Cu cizmele de vitel Sa ma dau de buna sama,
Si cu cojocu de miel, Si-s voinic cu palarie,
Ma duc, mama, dupa el! N-am grije de voi o mie!
— Nu te duce, fata mea, Mai bea Iancu ce mai bea,
C-ala e om cu belea, Bautura termena
Vine potera si-l ea Si-nspre use sa tragea,
Si tu ramai, fata mea; D-un fluieras fluiera,
Vine potera si-l ia Calu ca s-apropia,
Si tu ramai singurea, Pan’ la use ca-mi venea,
C-ala e Iancu Jianu Iancu pe el s-arunca,
Care-a-nspaimantat Ardealu Pinteni calului ca-i da,
Si tine pisma cu anu! Peste garduri imi sarea
Mai sta Iancu ce mai sta, Si de potera-mi scapa.
Venea potera si-l lua. Mergea calu-mboestrand,
El in crasma ca intra Din copite foc lasand.
Si potera mi-l afla. El la Olt s-apropia
Capitanul ce-mi facea? Si la podar ca-mi striga:
Cu potera sa ducea — Mai podare, dumneata,
Si crasma mi-o-nconjura. Trage podu mai de-a drept,
Capitanu ce-mi facea? Ca-ti racesc un glonte-n piept!
Inauntru ca-mi intra: Iar podaru ce-mi facea?
— Mai Iancule, dumneata, Se facea ca n-auzea.
Te dai, Iancule, legat, Iara Iancu ce facea?
Ori de nu mori impuscat, Cand asa ca el vedea,
Din bainete junghiat Cu calu-n Olt s-arunca.
Si e mai mare pacat! Mergea calu-mboestrand
VITEJESTI 177
Si frumosel inotand. Ce nu-i pasa de sultan, CUPRINS
Cand fu la mijloc de Olt, De ia miei de la ciobani
Trage Iancu cate-un foc, Si vin di la carciumari,
Potera-mi statea pe loc. Nu plateste nici un ban!
Mergea Iancu ce mergea Caci de-as sta sa tot platesc,
Si la margine-mi iesea Ce haiduc ma mai numesc.
Si pe mal ca s-arunca, Ma-nchinai cu cantecu,
Toti baietii mi-i strangea Ca si lupu cu crangu.
Si cartuse le-mpartea, Soarele pune s-apune,
Salva de foc ca-mi tragea. Cuvinte tot s-o mai spune,
N-ati auzit d-un oltean, Sa-mi dati un pahar de vin,
Un oltean, un craiovean, Sa va fac altu mai bun.
(Aurelian I. Popescu, Diosti, Dolj)
Pintea Viteazul
Foaie verde-a nucului, Un’ se face graul rar;
La curtile Stupului, Sa-mi ari holdele din ses,
Stupului, bogatului, Un’ se face graul des.
Cine oare ca-mi slujea, De arat daca-i gata,
Cine toate le facea? Tu securea vei lua,
Era Pintea cel tacut, In padure vei pleca,
Dar la minte priceput Car de lemne vei taia:
Era Pintea cel voinic, Lemne verzi
In nacaz trait de mic. Pentru obezi,
Si Stupul ca-i poruncea: Si uscate
— Ce stai, Pinteo, degeaba?... Pentru roate,
Prinde patru boi la jug Car de lemne pentru foc
Si te du cu ei la plug, Si sa mi-te-ntorci pe loc,
Sa-mi ari holdele din deal, Ca apoi mai indeseara
Sa duci car de grau la moara, Muguri,

Car de grau si de secara! Din restele
Pintea toate le facea, Visinele,
Nici o vorba nu scotea, Sa manci, Stupule, din ele!
Far-in gandul lui gandea: Aste vorbe cum graia,
„Cine-i sluga la altul Coderistea o-mplanta,
Multe rabda, saracul; Catra codru se-ndrepta,
Las’ sa rabde, daca sede, Catra codru cu frunzis,
Codru-i mare si nu-l vede!...“ La voinici acoperis;
Iata insa ca-ntr-o zi Catre drag de codru verde,
Pintea la arat iesi, Unde urma ti se pierde;
Si, zau, nu stiu cum gresi: Catra codru, lemne-o mie,
Ori un bou ca s-a smucit, Cuib de dalba vitejie.
Ori ca plugul s-a izbit, Foaie verde iarba moale,
Ca din brazda a sarit. In delut, langa carare,
Stupul rau se nacaji, Este-o para de foc mare;
Pe biet Pintea-l otigi In delut, langa colnic,
Si amar mi-l sudui. Este-o para de foc mic.
Pintea meu se nacajeste, La focuri, la amandoua,
Boii-n brazda ca-i opreste, Sunt voinici o suta noua,
Catra Stupul crunt priveste Voinici de-ai codrului,
Si asa ca-i glasuieste: Puisori de-ai lotrului.
— Hei, Stupule, stapan rau, Dintre ei, vreo doisprezece
Asculta ce-ti graiesc eu: Tot frig carne de berbece,
Coderistea de la bici, Dar n-o frige cum se frige,
Vezi, o-mplant in brazd-aici; Ci mi-o-ntoarce cu carlige
Coderistea de-o-nfrunzi, S-o-nvarteste cu belciuge,
Eu atunci te-oi mai sluji, Sa fie carnea mai dulce.
Zau atunci, si nici atunci, Si tot frig voinicii mei
Pan’ ce-o face mere dulci, Un berbece si opt miei,
Pan-or da din juguri Un juncan si cinci vitei,
VITEJESTI 179
Sa se sature cu ei. Coborati la tara jos,
Carne frig, vin incalzesc Colo-n campul cel manos
Si din gura chiuiesc: Si va faceti voi darjele
— Foaie verde siminic, Din tufe de rachitele,
Asta-i viata de voinic, Si din tufele de fag
Ca n-ai teama de nimic: Faceti-va hadarag;
Nici de nemes, nici de dracul, Spete drepte-ncarligati,
Traiasca codrul, saracul! Maneci albe sufulcati,
Dar vataful cel mai mare, Imblatitori va bagati,
Cand era carnea-n frigare, Pana colo-n primavara,
Se scapa si adormi; Cand ies vitele pe-afara.
Dar degraba se trezi Atunci sa ne-ntalnim iara
Si din grai asa grai: Cand va fi frunza ca banul
— Alelei, feciorii mei, Si iarba ca degetul,
Toti voinici ca niste zmei, S-o poata prinde murgul.
Beti voiosi si ospatati, Atunci calea s-o tinem,
Traiul vostru sa-l cantati; Pungile sa le umplem,
Iara cand v-iti satura Sa dam si prin Baia-Mare,
Si cantarea veti gata, Sa ne gatim demancare,
Stati un pic si m-ascultati, Sa facem ceva parale;
Bine seama sa luati: Prinzaria s-o cercam,
Ziua Crucii nu-i departe, De aur s-o usuram!...
Frunza de pe ramuri cade, Si voinicii-l ascultau,
Codru prinde-a se rari, Toamna mi se-mprastiau
S-asa, voi nu-ti mai trai, Si prin sate se-mparteau
Ca v-or prinde, v-or robi. Si-asa iarna petreceau.
Voi cu pranzul sa sfarsiti, Iar colea, primavara,
Vinul tot sa-l gustariti. Cand codrutul inspica,
Mergeti toti pe la parinti; Iarba verde cand iesea,
Iar la cei ce parinti n-au, Iar ca mi se aduna,
Iata sfatul ce le dau: Catra Pinte-asa graia;
— Iaca, Pinteo, c-am venit, Mers-a vestea sa se stie,

Pinteo, cum ne-ai poruncit. Pana sus, la-mparatie,
Spune: Unde s-o luam, Si cei domni, cand auzeau,
Incatrau sa ne-ndreptam, Oaste mare pregateau,
Ca de tine ascultam! Oaste mare,-mparateasca,
Iar Pintea, cu chica creata, Pe Pintea sa-l obliceasca
Si cu fata albeneata, Si viata sa-i sfarseasca:
Si cu mintea lui isteata, Tot catane-mparatesti
La voinici asa graia Si panduri orasenesti,
Si pe toti ii veselea: Catane cu sutele
— Haideti, feciori, dupa mine, Si panduri cu miile.
Sa va-nvat a trai bine; Pintea meu ca auzea
Hai, voinici, un’ va duc eu, Ca ostasi mari s-apropia,
C-acolo e bine, zau. Dar el nu se spaimanta,
Nu-i nacaz si nu-i stapan, Ci din buze cam zambea
Far’ tot bine de roman; Si din grai asa graia:
Nu-i nici grija, nici nevoi, — Las’ sa vie cat de multi,
Far’ tot bine pentru noi! Sa ai cu cin’ sa te lupti;
Foaie verde lemn dubit, Las’ sa vie, las’ sa vie,
Vestea-n tara a iesit Corbii de stire le stie,
De-un viteaz nebiruit Ca de venit or veni,
Care Pintea e numit, Dar nu stiu cum or porni!
De-un viteaz afar’ din seama Si din gura cum graia,
Pe care Pintea mi-l cheama. Bucium de argint scotea
Tine calea la stramtori Si ortacii si-i chema:
Si opreste negustori, — Dragii mei, ortacii mei,
De-i scapa de galbiori. Toti viteji ca niste zmei,
El izbanzi tot face noua, Iata eu ce-am auzit:
Cu ortaci o suta noua, Oaste mare c-a pornit,
Si din tara-n tara trece, Oaste mare,-mparateasca,
Cu ortaci o suta zece. Pe min’ sa ma obliceasca,
VITEJESTI 181
Pe voi sa va prapadeasca, Si panduri cu miile.
Catane cu sutele Domnii, daca auzea,
Si panduri cu miile. Pret pe capu lui punea:
Voi de lupta va gatati, O mie de galbinei,
Pustile bine-ncarcati, O mie de husosei,
Sabiile ascutiti, Cine capu i-o taia,
De lupta gata sa fiti! Viu sau mort la domni l-o da!...
Bine vorba nu sfarsea, Cine insa cuteza,
Oaste mare ca sosea, Cine oare se-ncerca
De catane-mparatesti Pe Pintea sa-l prapadeasca,
Si panduri-orasenesti, De el lumea s-o lipseasca,
Catane cu sutele De-un viteaz asa falos
Si panduri cu miile. Si la inima milos,
Si pandurii-asa graia: De-un viteaz asa de mare,
— Da-te, mai Pinteo, legat, La sarmani d-ajutorare?...
Sa nu te ducem stricat! Pintea mult mai vitejea,
Da-te, Pinteo, pana-i vreme, Multi dusmani el mai culca
Si de moarte nu te teme! Si nimica nu-i pasa,
Pintea insa cam zambea Glont pe el nu-l vatama,
Si din grai asa graia: Sabia nu mi-l taia,
— Hai, legati-ma de vreti, C-asa mi l-a fost vrajit
Ori de vreti, ori de puteti, Maica-sa, cand a fost mic;
Sa vaz eu cine va fi C-asa mi l-a fermecat
Pe mine a ma robi! Maica-sa, cand l-a baiat!
Cum zicea, mi se-ncrunta, Foaie verde de secara,
Pusca-n mana ca lua, Colea, despre primavara,
Sabia inc-o scotea, Cand se-mbraca codrii iara,
In dusmani navala da A iesit Pintea afara;
Si amar ca mi-i culca, A lasat cetati si sate,
Si pe loc ca-i alunga: Ca sunt pline de pacate,
Catane cu sutele Si s-a tras in codru verde,
Unde traiul lin se pierde. Zise Pintea sotilor,

Colo-n jos de codru verde, Voi de la mine-ti afla
Un foc mare mi se vede, Moartea mea din ce va sta:
Langa foc Pintea sedea, Din trei fire de grau sfant,
Cu ortacii lui vorbea, Dintr-un plumbut de argint
Tot vorbea si sfatuia. Bine-n pusca-ntepenit,
Erau vreo suta cincizeci Subsuoara-mi nimerit,
Si frigeau cativa berbeci. Subsuoara de-a stanga,
Cand berbecii sa frigea C-acolo-mi sta puterea!
Si cand cina sa gatea, Cand fartatii-l auzira,
Pintea la soti se-ntorcea Armele si le gatira
Si din grai asa graia: Si pe cai mi se suira,
— Care din voi s-a d-aflare Pana-n Baie nu s-oprira.
Sa mearga la Baia-Mare Cand in Baie au sosit,
Dupa paine, dupa sare, Poarta-nchisa au gasit.
Dupa praf de cel mai mare, Ei cu barzi dadura-n poarta,
Dupa lin, dupa pelin, De se sparse-n zece toata;
Dupa trei cupe de vin? Pe la curti la domni intrara,
Bine vorba nu sfarsea, Paine si sare luara,
Un voinic sa si scula, Vinul de bun il gustara.
Catra Pintea cuvanta: Dar cum bea si-si petrecea,
— Asculta, Pinteo, voinice, Vremea iute le trecea,
Noi la Baia nu ne-om duce, Pandurii de ii afla
Ca viata inca-i dulce!... Si dupa ei si pornea
Dar de zici tu sa pornim, Inlauntru ei intrara
Vreo cativa sa ne-nsotim, Si de arme-i despoiara,
Vorba ti-o vom asculta, Cot la cot ca mi-i legara.
Dar de-aici nu vom pleca — Fratilor, pandurilor,
Pana ce nu vom afla Dati-ne voi noua pace,
Moartea ta din ce va sta! Ca nimica n-om mai face!
— Fratilor, fartatilor, Dar pandurii raspundea:
VITEJESTI 183
— Voi de-aici nu veti scapa Un somn greu ca-l cuprindea
Pana-n stire nu ni-ti da Si un vis urat visa:
Moartea Pintii din ce-a sta. Sabioara lui cea noua
Altcum vai de voi va fi, O visa ca-i rupta-n doua,
In temniti veti putrezi, Sabioara lui cea veche
Pe voi lantu-a rugini! O visa ca-i rupta-n septe.
Pintenii se-nspaimanta El indat’ se destepta,
Si din gura cuvanta: In picioare drept sarea
— Fratilor, pandurilor, Si ortacilor graia:
De la noi puteti afla — Fratilor, fartatilor,
Moartea Pintii din ce-a sta: Armele mi le catati,
Din trei fire de grau sfant, Calul sa mi-l insauati,
Dintr-un plumbut de argint Ca urat vis am visat
Bine-n pusca-ntepenit, Si nu stiu ce s-a-ntamplat
Subsuoara nimerit, Cu ortacii ce-au pornit,
Subsuoara de-a stanga, Ca iata, n-au mai venit!
C-acolo-i sta puterea! Pintea iute-ncaleca,
Pandurii se bucurau, Catra Baia se lasa,
Mai tare ca mi-i legau Pana-n Baie nu se-oprea.
Si la temnita-i duceau. In oras dac-ajungea,
Apoi iara se-ntorceau Suiera si asculta,
Si de lupta se gateau; Doar de sotii lui va da.
Luau fire de grau sfant Dar oricat el suiera,
Si plumbutul de argint, Sotii nu se arata.
Gloata mare se-nsotea, Pandurii din Baia-Mare,
Dupa Pintea se pornea. Ce erau la privegheare,
Foaie verde iarba-rea, Pe Pintea cum il vedeau,
Pintea sotii-si astepta; Cu totii-n cale-i ieseau,
Ceas pe ceas se alunga, Armele si le gateau
Dara ei nu mai sosea. Si din gura-asa-i strigau:
Si cum sta si astepta, — Pinteo, sa te dai legat,
Ca de nu, vei fi-mpuscat Pe panduri ii tavaleste.

Cu trei fire de grau sfant Dar scotand sabia noua,
Si c-un plumbut de argint Iata ca se rumpe-n doua;
Subsuoara de-a stanga, Si scotand sabia veche,
C-acolo-i puterea ta! Iata ca se rumpe-n septe!
Pintea-atuncea cuvanta, Atunci un pandur batran
Pandurilor le zicea: Iute baga mana-n san,
— Fratilor, pandurilor, Ia trei fire de grau sfant
Spune-ti voi si domnilor Si plumbutul de argint,
Ca eu legat nu ma dau Pusca bine-ntepeneste,
Pana pe picioare stau, Pe biet Pintea mi-l ocheste,
Si ca nu ma dau supus Subsuoara-i nimereste,
Pana-mi mai sta capul sus; Subsuoara de-a stanga,
Ca sa stiti ca de prunc mic C-acolo-i sta puterea.
Pan’ la moarte-am fost voinic! Pintea la pamant cadea,
Eu de moarte nu am frica, Lumea cu el se-nvartea,
Ca de mult mi-e ibovnica; Calu-i jalnic necheza.
Dar mi-e jale sa v-ascult, Si cand sufletul si-l da,
Ca fartatii m-au vandut Pintea astfel cuvanta:
Si fartatii mei v-au spus — O suta cincizeci ai mei,
La ce moarte sunt supus. Toti voinici ca niste zmei,
De v-au spus ei ca sa scape Ramaneti in codru verde,
Peste munti si peste ape, Unde urma vi se pierde.
Doamne, atunci ii poti ierta Si tineti toti laolalta
Si pe mine-a ma certa; Si nu va dati niciodata!
Dar de-au spus ca sa ma vanza Nu dati sfatul
Si pandurii sa ma prinza, La fartatul,
Doamne, atuncea tu sa-i bati, Ca fartatul
Ca nu-s frati adevarati! Pune capul!
Si vorba cum ispraveste, Ascultati, voinici, de mine,
Iute arma si-o goleste, Sfatul nu vi-l dati la nime;
VITEJESTI 185
Cui ii dati paine si sare, Sa-l pieptene fetele
{ la te manca mai tare; Toate duminecile,
Cui esti frate si parinte, Sa-l sufle vanturile
{ la mai intai te vinde!... Colea, primaverile!
De azi, Pintea, viteaz mare, Trei voinici s-au si d-aflat,
N-a taia domni in carare; Parul lui de i-au taiat:
Pintea a gatat cu toate Unu-i Gheorghe Salageanul,
Si acum trage de moarte. Altu-i Mitru Ardeleanul
Dintre voi cin’ ma iubeste, Si cu Ion Moldovanul.
Cine pe Pintea-l jeleste, Ei parul ca i-au taiat,
Dupa ce voi muri eu, In poarta l-au asezat,
Sa-mi tunza tot parul meu Pintea sa se pomeneasca
Si-n zile de sarbatoare In cea tara ungureasca
Sa-l puie-n poarta la soare, Si-n tara ardeleneasca;
In poarta orasului, De romani fie horit
In ochii norodului. Si de straini pomenit!
(Din literatura poporala, Pintea viteazul.
Balada poporala, Ed. II, Brasov, 1915)
3. HOTOMANII
CUPRINS
Codrean
Foaie verde si-un dudau, — Buna vremea, mai mocane!
S-a aflat la Movilau — Multumim, frate Codreane!
De Codreanu cela rau, — Mai mocane, fratioare,
Ca se plimba prin ponoare, Nu ti-i pagul de vanzare,
Prin potice fara soare, Sa-ti dau galbeni si parale?
Cu sarica mocaneasca, Nu ti-i pagul de schimbare,
Cu caciula turcaneasca, Sa-ti dau unul, sa-ti dau doi,
Nimeni sa nu mi-l cunoasca. Sa-ti dau patruzeci si doi?
Si-mi pornea Codrean din — Mai Codrene, fratioare,
codru, Nu mi-i pagul de vanzare,
Pornea Codrean suierand, Nici mi-i pagul de schimbare,
Cu murgul sub el gemand. Ca cu mama pagului
Foicica si-o lalea,
Colea-n vale se lasa, Platesc valea Oltului,
Colo-n vale, la stramtoare, Si de-as da pe pagul,
Unde-mi trec mocani cu sare, As plati Movilaul...
Mocanasi cu vite multe, Codreanu, daca vedea,
Cu chimerile ticsite. El din gura-asa-mi graia:
Foilita mararas, — Mai mocane, fratioare,
Iac-un drac de mocanas Da-mi ca sa-i cerc umbletul,
Cu doi cai alaturasi: Ti-oi da pan’ si sufletul!
Unu-i sur si unu-i pag, Foilita si-o lalea,
Cum ii Codreanului drag. Codrenas s-apropia
Codreanu, cum il vedea, Si din gura-asa-mi graia:
El din gura-asa-i graia: — Ie-ti tu saua mocaneasca,
VITEJESTI 187
S-o pun pe-a mea Urma lui Codrean calca
haiduceasca. Si in codru s-afunda,
L-a-nchingat, nu l-a-nchingat, Si urma ca si-o pierdea.
Pe pagul s-a aruncat Colea-n vale, la stramtoare,
Si in scari mi s-a naltat, Colo-n vale, la izvoare,
Peste codri mi-a catat Unde-mi canta pupaza
Si din gura-mi chiuia, Si mi-o-ngana presura,
Vaile se limpezea, Foicica si-o lalea,
Pagu-n drum ca s-asternea. Tragea Codrean la perdea,
Se ducea Codrean razand, La perdea, la Moldova,
Fugea podul nechezand C-acolo-i dulce urda;
Ramanea mocan plangand. La perdea, la Ungurean,
In toiag se razema Brui aman, aman, aman!
Si din gura-asa-mi zicea: Si-mi suia, si-mi chiuia,
— Mai Codrene, fratioare, Toti ciobanii ca-mi fugea,
Intoarce-te inapoi, Numai unul ramanea,
Ca sa faci un schimb cu noi. Langa foc mi se ntindea,
— Ba fa-ti cruce, mai mocan, Bolnavior mi se facea.
Si c-ai cinstit pe Codrean. — Mancate-ar lupii, cioban,
Ca de-oi veni inapoi, La ce te mai faci iclean,
Ti-oi da niste pumni zgarciti, Ca ti-oi trage-un buzdugan
De ti-or parea lei batuti, De-i sari ca un soldan!
Ti-oi da glonturi si pistoale, Scoal’ de-mi alege-un carlan,
De ti-or parea tot parale! Carlanas de la Ispas,
Si s-a dus, s-a dus, s-a dus, Tinerel, rotund si gras,
Pan’ ce soarele-a apus. Si-o mioara de caldare,
Dar mocanul, ca mocanul, Si-un berbece de frigare.
Care jintuieste banul Ciobanul, daca vedea
Si se judeca cu anul, Ca de saga nu era,
Pe surul mi s-arunca, Bucium de aur lua,
De trei ori ca-mi buciuma, C-asa porunca ne-a dat,

Vaile se lamurea, Sa nu te ducem stricat,
Oile ca le chema Nici de pusca impuscat,
Si in turma ca-mi intra, Nici de sabie taiat,
Si-un berbece ca-mi prindea, Nici de ghioaga sfaramat!
Si-nca unul de frigare Iar Codreanu ce-mi facea?
Si-o mioara de caldare — De sunteti niscaiva frati,
Si iar foaie si-o lalea, Iaca masa si mancati;
Patru armuri mi-i facea, De sunteti niscai pagani,
La ciochine mi-i punea, Feriti, ca va dau la caini,
Colo-n vale se lasa. Ca de-atata sunteti buni!
La mijlocul codrului, Iar Leonte arnautul,
Scaparea voinicului. Inghiti-mi-l-ar pamantul,
Acolo de-mi ajungea, Imi lua o susanea,
Mandra masa-mi intindea Bumb de aur ca-mi punea,
Si tot bea si veselea, Pe Codreanu mi-l lovea
Iata vantul ca pornea, Tot la furca pieptului,
Vantul campul c-adia, Deasupra buricului,
Chica pale ca-i facea. La incinsul braului,
Cand mai bine-mi ospata, Unde-i greu Codreanului.
Iacata-mi si potera, Potera, daca-l vedea,
Bat-o Maica Precista Lega-s-ar moartea de ea,
Si Sfanta Duminica! De dansul s-apropia
Potera din Valea-Seaca, Si-l lega, si-l fereca,
Cum te prinde, cum te leaga. Tot cu sarma de matase
Foicica si-o lalea, Ce patrunde pan’ la oase,
Potera s-apropia, Si-l lega, si-l fereca,
Pe Codrean de mi-l vedea, La domnie mi-l ducea.
Ea din gura-asa-i graia: Foicica macies,
— Codrenel, da-te legat, Pe Codrean il duc la Ies,
VITEJESTI 189
La Ies, la domn Ilies, Foicica si-o cicoare,
Ilies de la domnie, Sade Codrean la-nchisoare
Negre zilele sa-i fie, Noua ani si noua luni
Care n-a fost de domnie Si paisprezece saptamani.
Cum n-am fost eu de popie! Foilita de mohor,
Si iar foaie si-o lalea, La biserica-n pridvor
Iar domnul, cat il vedea, Sta Codreanu fratior,
El din gura-asa-i zicea: Cu butucul de picior.
— Alelei, mai Codrenele, Popa slujbele-i ceteste,
Spune tu domniei-mele: De moarte mi-l pregateste.
Multi boieri mi-ai omorat — Foicica mar cretesc,
Cat in tara-ai voinicit? Alelei, popa sarbesc,
— Alelei, maria-ta, Da-mi drum’ sa ma
Jur pe Sfanta Precista, spovadesc,
Multi boieri am omorat Si dezleaga pe dreapta,
Cat in tara-am voinicit.
Sa-mi fac crucea cu dansa.
Pe mocan de-i intalneam,
Mana-n chimir ca-i bagam, Popa mana-i dezlega,
Jumatate-l desertam. Codrenel daca vedea,
Cu doi cai de-l intalneam, Mana-n san ca mi-o baga,
Unu-i dam, unu-i luam. Palosul dalb ca-mi scotea
Iar unde vedeam saracul, Si butucu-mi sfarama,
Eu imi ascundeam baltagul Si din gura-mi chiuia;
Si-i dam bani de cheltuiala, Iaca pagul ca-mi venea,
Si haine de primeneala. Codrenas ca mi-l vedea,
Iara domnul se-nciuda, Pe dansul mi s-arunca,
Slugilor ca-mi poruncea, Peste ziduri ca-mi sarea,
La temnita mi-l punea, Domnia se spaimanta,
Cu usile de argint, Divanul ca-mi tremura.
Cum n-am vazut de cand Se ducea Codrean razand,
sunt. Fugea pagul nechezand,
Ramanea domnul plangand. Ca si lupul cu crangul.

Codrul frunza-si indeseste, Cat traieste, tot paleste,
Pe Codrean mi-l mistuieste. Da pielea si se plateste.
Scapatu-mi-a voinicul Spusu-v-am cantec batran
Si ma-nchin cu cantecul Si mai am vreo doua-n san,
Ca codrul cu hreamatul, De-ti avea suflete bune,
Ca murgul cu umbletul, Si pe-acelea vi le-oi spune...
(D. Furtuna, Sinesti, Iasi)
P{ STORESTI 191
PASTORESTI
CUPRINS
Miorita
Pe-un picior de plai, Iarba nu-i mai place.
Pe-o gura de rai, — Miorita laie,
Iata vin in cale, Laie bucalaie,
Se cobor la vale, De trei zile-ncoace
Trei turme de miei, Gura nu-ti mai tace!
Cu trei ciobanei. Ori iarba nu-ti place,
Unu-i moldovan, Ori esti bolnavioara,
Unu-i ungurean Draguta mioara?
Si unu-i vrancean. — Dragutule bace,
Iar cel ungurean Da-ti oile-ncoace,
Si cu ce-l vrancean, La negru zavoi,
Mari, se vorbira, Ca-i iarba de noi
Ei se sfatuira Si umbra de voi.
Pe l-apus de soare Stapane, stapane,
Ca sa mi-l omoare Iti cheama s-un caine,
Pe cel moldovan, Cel mai barbatesc
Ca-i mai ortoman Si cel mai fratesc,
S-are oi mai multe, Ca l-apus de soare
Mandre si cornute, Vreau sa mi te-omoare
Si cai invatati, Baciul ungurean
Si cani mai barbati, Si cu cel vrancean!
Dar cea miorita, — Oita barsana,
Cu lana plavita, De esti nazdravana,
De trei zile-ncoace Si de-a fi sa mor
Gura nu-i mai tace, In camp de mohor,
P{ STORESTI 193
Sa spui lui vrancean Brazi si paltinasi
Si lui ungurean I-am avut nuntasi,
Ca sa ma ingroape Preoti, muntii mari,
Aice, pe-aproape, Paseri, lautari,
In strunga de oi, Paserele mii,
Sa fiu tot cu voi; Si stele faclii!
In dosul stanii Iar daca-i zari,
Sa-mi aud canii. Daca-i intalni
Aste sa le spui, Maicuta batrana,
Iar la cap sa-mi pui Cu braul de lana,
Fluieras de fag, Din ochi lacrimand,
Mult zice cu drag; Pe campi alergand,
Fluieras de os, Pe toti intreband
Mult zice duios; Si la toti zicand:
Fluieras de soc, „Cine-a cunoscut,
Mult zice cu foc! Cine mi-a vazut
Mandru ciobanel,
Vantul, cand a bate, Tras printr-un inel?
Prin ele-a razbate Fetisoara lui,
S-oile s-or strange, Spuma laptelui;
Pe mine m-or plange Mustetioara lui,
Cu lacrimi de sange! Spicul graului;
Iar tu de omor Perisorul lui,
Sa nu le spui lor. Peana corbului;
Sa le spui curat Ochisorii lui,
Ca m-am insurat Mura campului?“
Cu-o mandra craiasa, Tu, mioara mea,
A lumii mireasa; Sa te-nduri de ea
Ca la nunta mea Si-i spune curat
A cazut o stea; Ca m-am insurat
Soarele si luna Cu-o fata de crai,
Mi-au tinut cununa. Pe-o gura de rai.
Iar la cea maicuta Brazi si paltinasi, CUPRINS

Sa nu spui, draguta, Preoti, muntii mari,
Ca la nunta mea Paseri, lautari,
A cazut o stea, Paserele mii,
C-am avut nuntasi Si stele faclii!
(V. Alecsandri)
Oaia nazdravana
La Picior-de-munte, Foaie s-o lalea,
Pe dealuri marunte, Cioban, d-ajungea,
Prin plaiuri tacute, Crangul de vedea,
De vanturi batute, Stan-apropia,
Urca si scoboara Semn i se facea
Si drumul masoara Si-n loc se oprea:
Trei turme de oi, Dulai odihnea,
De oi, tot tigai, Pe ganduri cadea.
Cu harnici dulai, Dar, pe cand sedea
S-un mandru cioban, De se tot gandea,
Tanar moldovean, O oaie barsana,
Cu trei dorojani, Oaie nazdravana,
Feciori de mocani. Nici iarba pastea,
Sub ploaie de munte, Nici apa nu bea,
Pe dealuri marunte, Nici umbra-i placea,
Prin cranguri tacute, Ci mereu umbla
Apa-i racoroasa, Si mereu zbiera.
Frunza e umbroasa
Si iarba pletoasa, Cioban, d-o vedea,
Apa de baut, Langa ea se da
Frunza de sezut, Si mi-o cerceta,
Iarba de pascut. Si mi-o intreba:
P{ STORESTI 195
— „Oita, oita, Si mi s-au vorbit,
Oita plavita, Si mi s-au soptit,
Oita balana La apus de soare
Cu lana barsana, Sa mi te omoare,
De trei zile-ncoace Subt poale de munte,
Gurita nu-ti tace: Prin cranguri tacute,
Apa rau iti face, Oi cand aromesc
Ori iarba nu-ti place, Si cand ostenesc.
Ori nu-ti vine bine
Sa mai fii cu mine?“ Cioban, d-auzea,
Oita barsana, Cu oaia vorbea,
Oaie nazdravana, Din gura-i graia:
Daca-l auzea, — Oita, oita,
Din gura-i zicea: Oita plavita,
— Stapane, stapane, Oita balana
Stapane jupane, Cu lana barsana,
Drag stapan al meu, De esti nazdravana
Dat de Dumnezeu, Si dac-ai vazut
Iarba mie-mi place, Semn ca-t’ s-a facut,
Apa rau nu-mi face Si d-ai auzit
Si mult imi e bine Cum s-au domuit,
Sa fiu tot cu tine, Si cum s-au vorbit,
Dar gura nu-mi tace Si cum s-au soptit
De trei zile-ncoace { i trei dorojani,
Ca semn mi se face: Feciori de mocani,
Ca ai dorojani, Slugi de noua ani,
Feciori de mocani, Daca m-or uri
Sunt trei veri primari, Si m-or omori,
Si ei mi s-au dus, Vina lor o fi,
S-au dus in ascuns Pacatu si-or plati;
De s-au domuit Iar tu, oaia mea,
Sa le spui asa Cavalas de os,

De te-or asculta: Mult zice duios;
Io, cat am trait, Cavalas cu fire,
Oi am ingrijit, Mult zice subtire;
Cainii am haranit, Vant cand o sufla,
Pe ei i-am platit; Fluier o canta,
Sa le mai spui iar, Oile-or salta
De n-o fi-n zadar, Si s-or aduna,
Ca sa ma ingroape Caini-or auzi,
De stana aproape, La mine-or veni,
Oi ca sa-mi privesc, La mine s-or strange,
Dor sa-mi potolesc; Pe mine m-or plange
Spre partea de lunca, Cu lacrami de sange.
Aproape de strunga, Si tu, oaia mea,
Strunga oilor, Tu dac-ai vedea
Jocul mieilor, O mandra fetita
Dorul bacilor, Cu neagra cosita
In dosul stanii Prin cranguri umbland,
Sa-mi auz cainii, Din gura cantand.
Ca ei, d-or latra, Din ochi lacramand,
Stapan c-or chema; De mine-ntreband,
Sa le mai spui iar, Sa nu-i spui ca sant
De n-o fi-n zadar, Culcat subt pamant,
Sa le spui asa, Ci ca m-am tot dus,
De te-or asculta: Dus pe munte-n sus,
Cand m-or ingropa Prin varfuri carunte,
Si m-or astupa, Dincolo de munte,
Sa-mi puie la cap Cavalas sa-mi dreg,
Ce mi-a fost drag, Flori ca sa-i culeg
Cavalas de soc, Pentru nunta mea
Mult zice cu foc; Ce-o sa fac cu ea.
P{ STORESTI 197
Vorba nu sfarsea, De jale-mi canta: CUPRINS
Dorojani venea Oi ca se strangea,
Si se repezea Caini ca s-aduna,
Si mi-l rapunea, Oile plangand,
Turmele sa-i ia. Cainii tot latrand,
Iar, de-l omora, Pe stapan chemand.
Ei mi-l ingropa Asia, tot asia,
La brau de perdea, Vremea vremuia,
’N strunga oilor, Dar oaia barsana,
Jocul mieilor, Oaia nazdravana,
Dorul bacilor; Ea se tot uita,
In dosul stanii, Si nu mai vedea
Unde dorm cainii. Pe mandra fetita
Ei, de-l ingropa, Cu neagra cosita,
La cap ii punea Prin cranguri umbland,
Cavalas de soc, Din gura cantand,
Mult zice cu foc; De el intreband,
Cavalas de os, Sa-i spuie ca-i dus,
Mult zice frumos; Dus pe munte-n sus,
Cavalas cu fire, Dincolo de munte,
Mult zice subtire. Prin varfuri carunte,
Vantul cand batea, Cavalas sa-si dreaga
In caval sufla, Si flori sa-i culeaga.
(G. Dem. Teodorescu)
Strinu
Coboara, coboara, Cu niste caini rai.
Oi din deal la vale, Ai noua ciobani,
Noua ciobanei, Feciori de mocani,
C-o turma de oi, Si cu strinu zece,
Care-i si intrece. Gruia capitanu,

Ei toti coborand Turcul Nazareanu
Pe-ale livezi verzi, Cu-acela olteanu,
Pe-ale ape reci, Si cu moldoveanu.
Colea-n vale,-n reci. Si mi se vorbira
Ciobani cum mergea, Pe strin sa-l omoare,
Ei cum se vorbea, Turma sa o-mparta,
Pe strinu-l dusmanea, Noua parti s-o faca.
Ca are strinu, are Pe-a lui miorica,
Capre mai laptoase Cea buna sorica,
Si oi mai lanoase; Ciobanii s-o faca
Caii barsanei Sacagiu de apa:
Si cainii mai rai. Ea le-o cara
Si are strinu, are, Berea si mancarea!...
Cea lui miorica, A lui miorica,
Mai buna sorica. Strinu cand venea,
La bot e modura, Turmele pornea
Cu cornita-n gura, De mi le pastea,
Cu lani poleite, Pe urma uidea,
Unghiile canite, Schioapa se facea
Ciobani se vorbea Si tot imi zbiera,
Pe strinu sa-l omoare Si tot imi zbiera,
Pe joi dimineata, Strinu sta graia:
Cam la pranzul-al mare, — A mea miorica,
Ori-n-amneaz de sara, Mai buna sorica,
La chindia mare, Pe urma-ai uidit,
Colea-n vale,-n reci, Schioapa te-ai facut!
Intr-ale ape reci. De trei zile-ncoace
Acela vranceanu, Gurita nu-ti tace.
Cainile, dusmanu, Sa dea Dumnezeu,
Cu baciu ciobanu, Turcii sa te fure:
P{ STORESTI 199
Lupii te manance, Tabara plangea,
Mai bine n-as zice! Din gura-i spunea:
D-a lui miorica — A mea miorica,
Din gura graia: Cea buna sorica,
— Stapane, stapane, Pe mine m-o omora,
Bas stapan ca tine Colea-n vale,-n reci,
Nu se afla-n lume! Intr-ale ape reci;
Ia nu te grabea, Tu te-oi infurisa,
Nu ma blastama; Din turme-oi iesea,
De trei zile-ncoace, Chiar si mi-oi pleca,
Gurita nu-mi tace; Pe Dunare in jos,
La urma-am uidit, La Craiova mica,
Schioapa m-am facut. L-a mea muichilita.
Eu am auzit Sa-i spui muichii mele
Ciobanii vorbind Ca m-am insurat,
Si fagaduind Si mireasa-am luat
Pe tin’ sa te omoare Pistolasu-al mic,
Maine-n pranzul mare, Mic si ruginit,
Ori-n-amneaz de seara, De trei ai umplut
La chindia mare, Cu-aur si argint,
C-un pistolas mic, Nunta mi-am facut!...
Mic si ruginit, Lautari am avut,
De trei ai umplut Pasari, lautari,
Cu aur si argint, Preoti, muntii-ai mari:
De tine gatit... Soarele si luna
Eu am auzit Mi-au tinut cununa!
Ciobanii vorbind, Sa-i spui muichii mele,
Iata ca ti-am spus, Pe mine m-o lua,
Ca limba mi-a negrit, Si m-o aducea
Pe tine cautand. La tarla batrana;
Strinu de-auzea, In adapost de vant
Sa-mi faca mormant. Pistolas tragea,

Chiar cand m-o-ngropa, In strinu-ndrepta,
La cap mi-o punea O data pocnea,
Fluieras de os, Pe strinu lovea
Sa cante milos! In capul pieptului,
La brau mi-o punea La casa sufletului!...
Fluierel de corn, Strinu, zo,-mi cadea,
Sa cante de dor! Colea-n vale,-n reci,
Iara la picioare, Pe-ale livezi verzi...
Fluierel de salca, Ciobani alerga,
Inimioara-i saca! Turma i-o impartea.
Sa-i spui muichii mele, A lui miorica,
Sapa ca mi-o lua, Mai buna sorica,
Cu ea o sapa; Ea se furisa,
In tarla batrana, Din turme iesea,
Este-o stoma plina, S-apoi, zo, fugea,
Banii de pe lana: Pe Dunare jos,
Si-n tarla la miei La Craiova mica,
Mi-este un ulei, L-a lui muichilita.
Banii de pe miei; Ea cum ajungea,
In obor la proptita La use zbiera;
Este o stomnita A lu strinu muma,
Plina cu leita, Cum iesia-ntr-o fuga!
Banii de pe mita. Miorica lui
Ciobanii mergand, Zise mumii lui:
Si ei coborand — Cea muma batrana,
Colea,-n vale,- reci, Lu strinu esti muma!
Intr-ale ape reci; Aide sa mergem,
El imi fluiera, Strinu s-a-nsurat,
Oile apa bea. Mireasa si-a luat
Da’ cela vranceanu, Pistolasu-al mic,
Cainele, dusmanu, Mic si ruginit,
P{ STORESTI 201
De trei ai umplut Si iar ii spunea:
Cu-aur si argint, — Stapana, stapana,
Nunta si-a facut... Sapa-n mana-oi lua,
Lautari avut, Muma, si-oi sapa:
Pasari, lautari, In tarla batrana
Preoti, muntii-ai mari: Este o stoma plina,
Soarele si luna Banii de pe lana;
I-au tinut cununa! Si-n toru la miei
Baba de auzea, Mi-este un ulei,
La strinu-mi venea, S-ala plin de lei,
Pe strinu-l gasea, Banii de pe miei;
Colea-n ape reci, In obor la proptita
Pe-ale livezi verzi. Este o stomnita
Mioara ca-i spunea: Plina cu leita,
— Cea maica batrana, Banii de pe mita,
Esti lui strinu muma! Baba de-mi sapa,
Strinu a porancit, Banii-aridica,
Pe strinul sa-l luam, La sud se ducea,
Noi sa-l ingropam In judecata ii da;
La tarla batrana, Sudu-i judeca,
In adapost de vant; Si-i baga la puscarie,
La cap sa-i punem Ii baga pentru vecie!
Fluierel de trestie, Baba de colea,
Da la lume veste! Miorica-si lua
La brau ii punem S-acasa-mi venea;
Fluierel de corn, Miorica, zo, prasa,
Sa cante de dor! S-alta turma ca facea,
La picioare ii punem Si intra iar la Craiova,
Fluierel de salca, Jos in Tara Romaneasca,
Inimioara-mi saca! Ca pentru sa pomeneasca!
N’eala aruda CUPRINS
(Mieluseaua plapanda)
(M i o r i t a)
Dimineata-n zori, sa pasca Pandesc sa te omoare,
Oile pe deal roira, Ca ai oi mai multe
Doar o mielusea plapanda Mai mandre si cornute,
Nu punea gura pe iarba. Mioare frumoase
De apa limpede cand dedea Parca, pieptanate.
O tulbura si nu o bea. — Mielusea plapanda,
Pastorul cand o zarea, Frumoasa, cornuta,
Venea alaturi si o-ntreba: De ar fi sa mor,
— Mielusea plapanda, Un cuvant, numai,
De ce nu te tii de turma, Cuvant sarman de dor
Nici iarba nu vrei, Sa mi-l impliniti:
Nici apa nu bei, Sa nu-ma-ngropati
In zare tot privesti? In locuri straine,
— Pastorule drag, m-asculta, Ci in Valea Mare,
Eu iarba nu pot paste, Cand oile vin sa pasca,
Nici apa nu pot bea, Sa ma jeluiasca,
Ca tot aud dusmanii Iar de tine, dorul
Cum pomenesc de tine: Cand ma va cuprinde
La scapatat de soare, Sa tresar din groapa.
(C. Brailoiu, Emilia Comisel si Tatiana Galusca-Crasmariu,
Folclor aroman, in vol. Folclor din Dobrogea,
aromani gramosteni, Medgidia, transpunere
in daco-romana de Athanasie Nasta)
P{ STORESTI 203
Picurari ti tradzi s-moara CUPRINS
(Testamentul pastorului)
(M i o r i t a)
Pe drum un pastor a fost ranit Sunt ale mele surioare.
Si cu ultimele puteri la stana Sus pe culme sa ma-ngropati,
a venit. Acolo mormantul
Fratii zadele i-au aprins sa mi-l sapati
Si asa i-au zis: Ca sa stie lumea toata
— Scoala, fartate al nostru, C-am ramas pastor si dupa
scoala, moarte.
Ca oile tale zbiara... La cap sa am un pin
Ti s-au dus oile la balta din padure
Si toate asteapta sa le adapi... Si sa-mi atarnati caldarusa
Belu latra catre tine de la casare
Si-ti asteapta vorba buna. Sa se umple cu dorurile mele.
— O, baietii mei soti si fratani, Cu carligul sa ma-ngropati,
Eu ma petrec la strabuni. Nici fluierul sa nu-l uitati;
Va las drept cuvant Cu zeghea sa ma-nveliti,
de despartire Cu vorbe frumoase sa ma
Ca nu vreau jelire. gatiti.
Voi oile sa mi le purtati; Asternutul sa fie iarba verde,
La sarine sa le dati sare; Capatai, flori de macese,
Sa mi le adapati la izvor Toate sa fie verzi ca pinii;
Ca sa-mi treaca al meu dor; Si eu cu nerabdare astepta-voi
Din fluier sa cantati cu vrere, primavara.
Sa porneasca si oile mele. Si cand muntele cu muguri
Pe mine sa nu ma jeliti, inverzeste,
Ca muntii acei inalti Si in codri viata se trezeste,
Sunt ai mei frati; Si pasarile cantand se intrec,
Si padurile cu reci izvoare Sub pinul meu va astept.
In asa fel sa va inapoiati, Ci sa cantati, sa cantati,

feciori, sa cantati;
Iubitii mei, fartati, pacurari, Muntii sa-i cutremurati.
Ca s-aud talangile sunand, Si muma de va auzire
Si daca cumva va intrebare,
Acioaile toate batand, Sa nu-i spuneti ca dintre voi
Si mioarele zbierand, am plecat,
Fluierile cantand iara, Ci sa-i ziceti ca m-am insurat;
Atunci am sa simt ca-i Nun pe soare l-am luat,
primavara. Pe luna ca nuna am chemat-o,
Dar voi, iubiti fartati, Cuscri pinii, a nostri soti;
Cu armele in sat sa nu dati; Surori si frati, muntii toti.
(C. Brailoiu, Emilia Comisel si Tatiana Galusca-Crasmariu, Folclor aroman,
in vol. Folclor din Dobrogea, Mangalia, de la aromanii veniti din Muntii
Pindului, transpunere in daco-romana de Athanasie Nasta)
CUPRINS
Maica batrana
Primbla mi se primbla, De-ai fi vorbitoare
Pe la mal de garla, Si-ndatoritoare,
Cea maica batrana, Eu ca te-as ruga
Cu braul de lana, Si te-as intreba
De lana seina, De-un drahiu al meu,
De par de camila; Ce l-am pierdut eu,
Din druga-indrugand, Tu nu l-ai vazut,
Din furca torcand, De valuri batut,
Din gura-ntreband: De maluri izbit,
— Dunare, Dunare, De coscai scobit?
Drum far’ de pulbere De l-ai fi vazut,
Si far’ de haugas, L-ai fi cunoscut:
Trup mult dragalas! Un flacau inalt,
P{ STORESTI 205
Nalt si sprancenat, Dar tu sa te duci,
Fetisoara lui Incolo s-apuci,
Spuma laptelui, La sora mea ceata,
Coala de hartie Ce acum se-nalta,
De la pravalie, Ca ea e mai mare,
Chiculita lui Mai inecatoare
Spicul orzului, Si-ntunecatoare;
Cand e revarsat, Poate l-a vazut
La vreme plouat, Si l-a cunoscut.
Creste-n foaie lat; Cea maica batrana,
Mustecioara lui Cu braul de lana,
Spicul graului, In genunchi cadea
Cand se parguieste, Si la cer privea,
Lumea-l indrageste; Si mi se ruga:
Sprancenele lui — De s-ar indura,
Pana corbului, Eu m-as bucura,
Pana neboita, Domnul sa ma faca
Nesulemenita; O neagra corboaica,
Ochisorii lui Din aripi sa zbor
Mura campului, Colo sa scobor.
Coapta la razoare, Domnul auzea,
Ferita de soare, Corboaic-o facea,
Coapta la pamant, Dunarea trecea
Ferita de vant. Si se ducea
Dunarea privea De intalnea
Si asa graia: Cea ceata
— Maicuta batrana, Negureata.
Cu braul de lana, Cum a intalnit-o,
De lana seina, In drum a oprit-o,
De par de camila, Din gura-a-ntrebat-o:
Si de l-am vazut — Tu ceata
Nu l-am cunoscut. Negureata,
De-ai fi vorbitoare Ea mereu mergea

Si-ndatoritoare, Pana ajungea
Eu te-as intreba In varfuri de peri,
N-ai vazut cumva De peri si de meri.
Un drahiu de-al meu, Colo se punea
Mandru, nalt flacau, Si in jos privea,
Muntii ocolind, Pe el mi-l zarea
Din gura cantand? Si mi-l cunostea,
De nu l-ai vazut Si ca incepea
De valuri batut, De mi-l cloncanea;
De maluri izbit, Dar el ce-mi facea?
De coscai scobit! Arcul mi-l lua
Ca tu esti mai mare Si il incorda.
Si-ntunecatoare. Atunci ea graia:
Cea ceata — Nu ma sageta
Negureata, Ca sunt maica ta!
Din gura-i graia Nu te cloncaiesc,
Si asa-i zicea Ci eu te jelesc.
— Maicuta batrana, Dar el ce-mi facea?
Cu braul de lana, Din gura graia:
De lana seina, — De esti maica mea,
De par de camila: Du-te, tu, in graba,
Ba eu l-am vazut Leacuri de imi ada,
Si l-am cunoscut; La ranile mari,
La malul marii, Niste ierburi tari,
In marginea tarii, La ranile mici,
La umbra de peri, Niste ierburi dulci,
De peri si de meri, Ca sa ma vindeci.
De pagani gonit, Si ea se ducea,
De gloante ranit, In graba venea,
La pamant trantit! Ierburi aducea,
P{ STORESTI 207
Ierburi dulci lasa, Dar nu-l vindeca, CUPRINS
Ierburi tari lua, Ci il omora;
In graba sa-i treaca, Si ea se scarbea,
Acasa sa-l duca. Langa el murea!
(T.T. Burada, Dobrogea)
Ciobanul
Foaie bob de linte, In jocul mieilor.
Nainte, nainte, Carligelul lui,
Pe-al picior de munte, Ei ca sa i-l puie,
Prin tufe marunte, Stalp la cap ca-i fie;
Coboara-mi coboara, Glugulita lui,
Pe-al picior de munte, Tronul trupului;
O mie cinci sute, Fluierasul lui,
Tot miori cornute; Ei ca sa i-l puie
Pe-ale valcele mari, Intr-un varf de plop.
Tot oi de-ale mari; Cand vantul o bate,
Pe valcele mici, Prin el o strabate,
Tot mielusei mici. Fluierul o zice,
Dar cin’ le coboara? Oile s-or strange,
Cei noua ciobani, Oile l-or plange
Tot din Poienari, Cu lacrami de sange.
Toti sunt veri primari; Si ei ca sa-i ia
Sunt buni verisori, Oile si banii,
Din noua surori. Cainii si magarii,
Dar ei se vorbeau Si cu toti sa treaca,
Si se sfatuiau: Bine sa traiasca
Stapan sa-si omoare In tara turceasca.
Si sa mi-l ingroape Iar cea oaie bucalaie,
In tarla oilor, Care-i facuse turma,
Mergea-n fruntea oilor, Mie iarba-mi place,

Manca fruntea florilor; Semn nu mi se face.
De simtea de vreme rea, Dar cei noua ciobani,
Tragea oile-n perdea; Tot din Poienari,
De simtea de vreme buna, Toti sunt veri primari,
Tragea oile-n pasune. Sunt buni verisori,
Ea dac-auzea, Din noua surori,
Pe urma ramanea, Ei ca s-au vorbit
La ei asculta. Pe tine sa te omoare
Stapan de-acasa venea, Si sa mi te-ngroape
Pe urma dac-o gasea, In tarla oilor,
El din gura ii zicea: In mijlocul mieilor.
— Tu, oita mea, Iar carligelul tau,
Care mi-ai facut turma, Ei ca sa ti-l puie,
Erai fruntea oilor, Stalp la cap sa-ti fie;
Gluga sa ti-o puie,
Mancai fruntea florilor; Tron la trup sa-ti fie;
De simteai de vreme rea, Fluierasul tau,
Trageai oile la perdea; Ei ca sa ti-l puie
De simteai de vreme buna, Intr-un varf de plop.
Trageai oile-n pasune; Vantul cand o bate,
Dar acum nu stiu: Prin el o strabate,
Iarba nu-ti mai place, Fluierul o zice,
Ori vreun semn ca ti se face? Oile s-or strange,
De turma tu mi-ai lasat, Pe tine te-or plange
Lupu fi te-ar fi mancat! Cu lacrami de sange,
Iara oaia ca-i zicea: Iar ei ca sa-ti ia
— Ba, stapane, ba, Oile si banii,
Nu ma blestema, Cainii si magarii,
Ca lupu m-o manca, Si cu toti sa treaca
Turma ti-o ramanea. In tara turceasca.
P{ STORESTI 209
Stapan de-auzea, Oi a napusti.
Rau, frate,-i venea, Lua ciomagul la spinare
El pe ganduri sta Si cavalu-n suptioara
Si se hotari Si-apuca pe drum la vale.
(Gr. G. Tocilescu, Bragadiru, Teleorman)
CUPRINS
Pacurari strain
Pre muntii cei mari Care va ganditi
Sunt trei pacurari... Sa ma d-omorati,
Doi is veri premari, Groapa sa mi-o sape
Unu-i mai strinut, Si sa ma ingroape
Ce-l cheama Patrut In tarla de oi,
— Pacurari micut. — Sa dorm printre voi,
Veri se vorovira, Coperit cu ploi;
Mi se sfatuira In tarcut de miei,
Pe strin sa-l d-omoare Nicicand sa nu piei
— Moarte de topoare. — De dintre ai mei.
Strinu-si d-auzea, Groapa sa mi-o sape
Din grai le graia, Si sa ma ingroape
Duios cuvanta: Clo din sus de cale,
— Voi, ortacii mei, Sub fagul cel mare.
Pacurari la miei Si-n loc de crucita
Si la mandre oi, Puneti fluierita,
Care din voi doi In loc de scrisoare —
Doriti a ramane, Lancea la picioare.
De azi ori de maine, Cand soare-o luci
Si pe al meu tol, Lancea-o desclipi,
Si-n al meu ocol, Cand vantu s-o trage
Fluiera va zice, Pacurari micut, CUPRINS

Oile s-or strange, Cu par galbanut,
Pe mormant or plange Floare de spicut;
Cu lacrimi de sange. Cu ochi-viorele
Voi, ortacii mei, Ce scapar ca stele
Pacurari la miei Cu dor si cu jele
Si la mandre oi, Pe zilele mele;
Rogu-va pe voi, Cu catare blanda
De cumva veti mere Si o fata mandra;
Pe la targurele, Dulce la privire
Cu oi de-ale mele
Si frumos la fire?
Si vi-ti d-intalni
O mama batrana, — Ba noi l-am vazut
Cu carpa de lana, Mergand spre trecut,
Lacrimi lacramand, Aci mai napoi,
Paru-si despletind, Tot vanzand la oi,
Noroc blestemand, La targut la Beci,
De fiu intreband, Vanzand la berbeci;
Aceea-i maica Si l-am mai vazut
Si ea v-o-ntreba: Numarand la bani
— N-ati vait, vait, Pe aripa subii,
Nu mi-ati intalnit La lumina lunii,
Pe al meu Patrut, La marginea lumii.
(Ioan Serb si Domitian Cesereanu, Ciungani, Tara Zarandului)
Gealip Costea
Foicica de trei brazi, Cu catarii-nsamarati,
Azi e luni si maine marti, Sa-i aduca-mpovarati
Pleaca Costea la Galati Cu tarate
P{ STORESTI 211
La mielute, Si om capcan,
Bolovani Vataful
Pentru carlani, Haiducilor,
Cu opinci ’Selatorul
Pentru voinici, Domnilor,
Cu malai Voi sa-i dati, pentru mancare,
De latratori, O mieoara
Cu sidile De frigare,
De mulsori. Pastrama
Catarasii-nsamara De perpeleala
Si pleca Si urda
Gealip Costea, Din igurteala,
Dragastosul O butlaga de rachiu
Fetelor, Si vro cinci oca de vin,
Iubetul Ca sa-i fie de gustare
Nevestelor, Pan-o veni pranzul mare.
Cu cioabani Demancare voi sa-i dati,
Si cu carlani; Bine seama sa bagati
Iar din stana La mieoare mititele,
Cand pleca, Ca sa nu piara din ele,
Vorba-n urma Si la oaia rucarea,
Ca lasa Cum n-a fost, nici s-o vedea,
Si din gura Ca mult am slujit pe ea
Mi-si graia: Din copilaria mea.
— Dur la mine, bacilor, Gealip Costea cuvanta
Bacilor, voinicilor, Si la schela se pornea
Voi la turme sa-mi tot stati, Cu catarii-nsamarati,
Bine seama sa-mi luati. Sa-i aduca-mpovarati.
D-o veni Fulga batran, Vreme multa nu trecea
Fur batran Si in urma lui venea
Fulga motul, Cati sunt vara

Fulga hotul, Brebenei
Fulga hotul, fur batran, Azi e luni si maine marti,
Fur batran si om capcan, Vine Costea din Galati
Vataful S-a’ce1 sare
Haiducilor La mieoare,
’Selatorul Bolovani
Domnilor; Pe la carlani,
Si lua, pentru mancare Sarice
O mieoara Pe la ciobani
De frigare, Si opinci
Pastrama Pe la voinici.
De perpeleala El acasa de-mi sosea,
Si urda Catarasi desamara,
Din igurteala, Saricele
Cu butlaga de rachiu Ca-mpartea
Si cu cinci oca de vin. Si opincile
Dar p-atat nu se lasa, Dedea,
Ci rupea, mare, rupea Buzdugan in maini lua
Turmele pe jumatate, Si pleca
Jumatate,-a treia parte, Din stana-n stana
Cu mieoara rucarea, Cu cantarul la ciochina.
Draga lui Gealip Costea; La mulsoare d-ajungea,
C-avea Costea turme multe, Barsanele ca mulgea,
Coborate de la munte, Dar lui, mare, nu-i venea
Avea Costea Nici laptutul
Mielusele La masura,
Cate-s vara Nici casul
Brandusele, La-nchegatura.
Avea Costea
Mielusei 1
Aduce.
P{ STORESTI 213
Seama bine de-mi baga, Ca de oaia rucarea.
Mai vedea, mare, vedea Gealip Costea ce facea?
Ca, din toate, mai lipsea Un zgheab mare c-alegea,
Si mieoara rucarea, Lapte dulce c-aducea,
Draga lui Gealip Costea, Cinci cofite-n el varsa,
C-alta-n turma Putintel ca mi-l umplea
Nu era Si din buze fluiera.
Mai isteata Cainii mi-l intelegea
Decat ea: Si cu totii s-aduna.
Cand simtea Al doilea fluiera,
De vremuri rele, Si iata ca-mi si sosea.
Tragea Al treilea fluiera,
Oile-n perdele; Si pe langa el venea
Cand simtea Toti dulaii de la stana,
De vremuri bune, Cu Dolfa, catea batrana:
Tragea De batrana ce era,
Oile-n pasune. Par pe ea
Seama bine de-mi lua, Nu mai avea.
Mai vedea, mare, vedea Gealip Costea, d-o vedea,
Ca din turme cam lipsea Cu gura o judeca:
Oile pe jumatate, — Tu, Dolfo, catea batrana,
Jumatate,-a treia parte: Imi stiai seama la stana;
Smantana Cum te-a scos Fulga din fire
Mieoarelor, D-ai ramas fara simtire?
Fruntea Si cum sta
Dobitoacelor, D-o judeca,
Fala Cu buna lance-o lovea.
Negustorilor. Dolfa peste cap se da,
Ciuda mare ca-i erea, Iar Costea ce mi-i graia?
De nimic rau nu-i parea — Tu, Dolfo, catea batrana,
Ce stiai seama la stana, Iara Fulga, fur batran,

Sa iei dara Fur batran si om capcan,
Oilor Razimat d-un paducel,
Pana-n calea Manca la carne de miel
Furilor, Si bea vin din burdusel.
D-aci, de la codrul Gealip Costea, d-ajungea,
Gherghii, Din gura mi-l judeca:
Pana la cerdacul — D-alei, Fulgo, fur batran,
Fulghii, Fur batran si om capcan,
Ceardacul cam nevazut, De ti-a fost, mari, a mancare,
Numai de voinici stiut! Ti-am dat oaie
Dolfa rau chielalaia De frigare,
Si-nainte c-apuca, Pastrama
Gealip Costea dupa ea! De perpeleala
Tot cu dansii mai pleca Si urda
Si Togan, caine barbat, Din igurteala,
La nevoie incercat C-o butlaga de rachiu
Si de fiare mursicat. Si cu cinci oca de vin;
Cordii-n lung ca apuca, Toate ca ti le-am gatit,
Pe poteca se ducea Cu cinste te-am harazit.
Pana, mare, c-ajungea Tu p-atat nu te-ai lasat,
La marginea crangului, Mi-ai luat, nene, luat
La capatul codrului. Fruntea
Acolo ce mi-si vedea? Dobitoacelor,
Unii la berbeci Smantana
Cojea, Mioarelor,
Altii lemne Fala
Gramadea, Negustorilor,
Altii carne S-ai rupt turma jumatate,
Perpelea, Jumatate,-a treia parte.
P{ STORESTI 215
Mare mi-este ciuda, mare, Dupa gat i s-azvarlea,
De nimica rau nu-mi pare Ciobaneste-l sprijinea;
Ca de oaia rucarea Iara Costea,
Cum n-a stat si n-o mai sta! Cu lancea
Cand simtea Numai una
De vremuri rele, Ca-i dadea,
Tragea Capul jos ca-i reteza,
Oile-n perdele; Trupu-n doua-i spinteca,
Cand simtea Si pe foc de-l arunca,
De vremuri bune, Din gurita mi-i zicea:
Tragea — Singur de cap ti-ai facut,
Oile-n pasune! Dupa vina ce-ai avut!
Astfel Costea cuvanta Ciobanasii, cand vedea,
Si din gura mai graia: Tot d-a fuga c-o rupea,
— Tu, Dolfo, catea batrana, De umpleau crangurile
S-apuci pe Fulga de vana Si toate vartoapele.
Si sprijine-l ciobaneste, Dar cand Costea suiera,
Ca sa-i trag io haiduceste Furii mi se aduna,
Si negru pacurareste! Inainte-i genuchea,
Si Dolfa, Mana, poala-i saruta
Cand auzea, Si din gura se ruga:
La Fulga — D-alei, Costeo dumneata,
Se repezea, Noi nu suntem vinovati,
De vana Ci de Fulga inselati.
Ca-l apuca; La cine a fost vinovat
Si Togan, caine barbat, Capul, mare, i-ai taiat,
La nevoie Trupu-n foc i-ai aruncat,
Incercat, De belea ca ne-ai scapat,
D-o lupoaica La bun stapan ne-ai bagat.
Mursicat, Slugi la Costea se baga,
Dupa oi Toate-n numar le gasea,

Ca-mi alerga, Cu a oaie rucarea, CUPRINS
De prin vai Draga lui Gealip Costea,

Le aduna, Ca slujise, biet, pe ea
Turma-ntreaga ca-mplinea Ucenic la ciobanie
Si la Costea le ducea. Din mica copilarie.
Gealip Costea ce-mi facea? Daca oile-si gasea,
La mulsoare le punea, Bine, mare, ca-i parea,
Lapte dulce ca strangea Leafa la ciobani sporea,
Si-n masura ca-l punea: Sapte buti de vin scotea
Venea lapte la masura, Si pe drum care trecea,
Cas dulce la-nchegatura, La ceardac ca mi-i poftea
Branza alba la-ntareala Si din gura le zicea:
Si urda la igurteala. — Beti, voinici, si va-mbatati,
Tot umbland din stana-n stana Joc frumos ca sa-mi jucati,
Cu cantarul la ciochina, C-asa este voia mea,
Turma-ntreaga colinda, C-asa-i din batrani legea,
Oile ca-si numara, Si legea, si datina.
(G. Dem. Teodorescu, Bucuresti)
Costea si Fulga
Pe campul Tirhiniei, Si mi-aseaza stanile
Si pe-al Tirhenului, Pe toate magurile,
Scoate Costea oile, In toate grindurile;
Si umple grindurile, La magura retezata,
Si toate valcelele. Unde a mai fost o data.
Scoate Costea mielusele Si mi-avea Costea, mi-avea
Cat in lume viorele, Patruzeci de caini batrani,
P{ STORESTI 217
Care pazea pe la stani; Unii sa urlati lupeste,
Si o suta de coparcei, Altii sa latrati caineste.
Care umbla dupa oi; Cainii lui Costea-o auzea,
Mai avea si pe Guda, Repede va venea
Pe Guda, cata batrana, Si-n turma or intra.
Fara nici un dinte-n gura. S-avea Costea, mai avea,
Astazi luni si maine marti, Mai avea s-un mielusel,
Pleca Costea la Galati, Mielusel ochesel,
Cu catarii-mpovarati Nu era-n turma ca el!
De argint si de sfanti, Cu patru perechi de coarne,
Si de galbeni ferecati, Si coada de patru palme.
Sa ia sare oilor Si-n varful cornitelor
Si fan berbecilor, Avea pietre nastamate,
Si opinci ciobanilor, De la Dumnezeu lasate.
Capestre carlanilor, Iara Fulga ce facea,
Tarata manzatilor. Ii lua si mioara,
El dar cand pleca, Se ducea-n valea rea,
El pe Fulga mi-l lua, Unde nima nu stia,
Lui Fulga-i daruia Si-apoi el poruncea,
Un berbecel de frigare Doisprezece junghia,
Si-o mioara de caldare, Doisprezece ca frigea,
Si-un cas bun din perpeleac, Si le-nvartea-n belciuge,
„Sa-mi paziti turma cu drag!“ Sa le fie carnea dulce.
Dara Fulga ce facea? Dupa ce mi le frigea,
Adasta pana-nsara, In teancuri mi le-aseza.
Cu ceata lui se vorbea, Astazi luni si maine marti,
Pe toti, frate, i-aduna Veni Costea din Galati.
Si din gura le zicea: Toate oile chema,
— Ai la magura batrana, Sa le dea de socoteala:
Cu muschi de-un lat de mana; Jumatate nu iesea,
I se rupe inima! Si Guda ca le manca,

Nu vine lapte la masura, Si din gura ca zicea:
De-o palma si-un lat de mana, — Ia-o, Costeo, dupa mine,
Nici cas la incheietura, Ca stiu calea lunei bine!
Doar nu e masura, Si mergea pe-o poteca,
Care-i rupse inima. Cobora-n valea rea;
Toti ciobanii mi-i chema, Acolo Fulga porneste,
Si cu cainii-alaturea, Unde vara musca trece.
Si-ncepea de intreba, Cobora in valea rea,
Si nimica nu stia. Unde Fulga odihnea, —
Dar vezi, Costea ce facea? Numai Guda mi-l stia;
O data ca fluiera, La varlacul cel adanc,
Guda cand il auzea, Numai de Fulga stiut.
Drept la Costea ca venea; Cand acolo ajungea
Cum venea Guda, venea? Si pe Fulga mi-l vedea,
Venea cu capu-n pamant, Care sedea pe-o crengea,
Din ochi lacrami cazand. Si fuma dintr-o lulea,
Dara Costea ce facea? De-al dracului ce era.
O data ca mi-o lovea, Lui Costea se arata.
Numai doua ca-i mai da, Iara Costea ce zicea:
Da’ Guda, zo, mai rabda: — Gudo, Gudo dumneata,
— C-am slujit la tata-tau, O sa faci cum oi putea,
La tata tatana-tau, Sa pui gura pe Fulga!
Aoleo, vai de mine, Facea Guda ce facea
Acuma slujesc la tine, De Fulga s-apropia,
Si nu-ti pare rau de mine! Cand pe burta,
Un vant de sus a burat, Cand pe spate,
In dosul tufelor m-a dus, Pana-l apuca de spate.
Atunci Fulga oita-a luat. Trage Guda haiduceste,
Patru cupe cu lapte-i da Stapanu pacurareste.
P{ STORESTI 219
Iata Costea c-ajungea... Pe ce eu te-am daruit;
Cand o data-n Fulga da, Mi-ai furat fruntea oilor,
Cu pamant l-amesteca; Fala negustorilor.
De tarana-l scutura, De-aceea nu te-oi ierta,
S-apoi sta de-l judeca: Mi-ai luat si mioara,
— Aoleu, Fulga, hot batran, Mioara de la Campu-al-lung,
Cine te-a invatat sa furi?
Cu lana pana-n pamant!
Ca ce ti-am fagaduit,
Ori de ce ai fost dorit: Mioara tu sa mi-o dai,
Un berbece de frigare Ca acum o sa te tai!
Si mioara de caldare, Si pe Fulga l-a taiat,
Si cas bun din strecuratoare: In valcele l-aruncat,
Si altu cas din perpeleag, De l-a mancat fiarele,
Sa-mi pazesti turma cu drag! Fiarele si vulturii,
Apoi n-ai fost multumit C-asa i-a fost mintale.
CUPRINS
Caparli al Mos Bara

(Caprele lui Mos Bara)
Vai ce veste trista L-a stapuns un dor,
Ne-a sosit aseara! Taie cornul caprei
Caprele din Scheaua Si-l puse in brau.
Toate o sa piara; — O, tu, Costa draga,
Costa, fiul meu,
O veste prea trista De ar fi sa mor,
Nu e, nu-i a buna: Sa-mi atarni toiagul
Din caprele din Scheaua De creanga de corn,
N-a ramas nici una. Aseaza-mi par de capra
Pe mosneagul Bara La capatai, in groapa.
Tu, Costa iubite, Sa le-aud cum suna.

Costa, fiul meu, Cele doua coarne
Talangile toate De la tapi, taiati
De la tapi le scoateti Si in loc de cruce,
Si in loc de clopot, La crestet le-asezati.
(C. Brailoiu, Emilia Comisel si Tatiana Galusca-Crasmariu, Folclor aroman,
in vol. Folclor din Dobrogea, farseroti din Grecia,
Comuna Mihai Viteazu, transpunere
in daco-romana de Athanasie Nasta)
DESPRE CURTEA FEUDAL{ 221
DESPRE CURTEA
FEUDALA
CUPRINS
Monastirea Argesului
Pe Arges in gios, Un zid parasit
Pe un mal frumos, Si neispravit,
Negru Voda trece La loc de grindis,
Cu tovarasi zece: La verde-alunis?
Noua mesteri mari, — Ba, doamne,-am vazut,
Calfe si zidari Pe unde-am trecut,
Si Manoli — zece, Un zid parasit
Care-i si intrece. Si neispravit.
Merg cu toti pe cale Canii, cum il vad,
Sa aleaga-n vale La el se rapad
Loc de monastire Si latra-a pustiu
Si de pomenire. Si urla-a mortiu.
Iata cum mergea Cat il auzea,
Ca-n drum agiungea Domnu-nveselea
Pe-un biet ciobanas Si curand pleca,
Din fluier doinas, Spre zid apuca
Si cum il videa, Cu noua zidari,
Domnul ii zicea: Noua mesteri mari
— Mandre ciobanas Si Manoli — zece,
Din fluier doinas. Care-i si intrece.
Pe Arges in sus — Iata zidul meu!
Cu turma te-ai dus, Aici aleg eu
Pe Arges in gios Loc de monastire
Cu turma ai fost, Si de pomenire.
Nu cumv-ai vazut, Deci voi, mesteri mari,
Pe unde-ai trecut, Calfe si zidari,
Curand va siliti Tremura lucrand,
Lucrul de-l porniti Lucra tremurand
Ca sa-mi radicati, Zi lunga de vara,
Aici sa-mi durati Ziua pan-in seara;
Monastire nalta Iar Manoli sta,
Cum n-a mai fost alta. Nici ca mai lucra,
Ca v-oi da averi, Ci mi se culca
V-oi face boieri, Si un vis visa,
Iar de nu, apoi Apoi se scula
V-oi zidi pe voi, S-astfel cuvanta:
V-oi zidi de vii — Noua mesteri mari,
Chiar in temelii! Calfe si zidari,
Mesterii grabea, Stiti ce am visat
Sfarile-ntindea, De cand m-am culcat?
Locul masura, O soapta de sus
Santuri largi sapa Aievea mi-a spus
Si mereu lucra, Ca orice-am lucra,
Zidul radica, Noaptea s-a surpa
Dar orice lucra, Pan-am hotari
Noaptea se surpa! In zid de-a zidi
A doua zi iar, Cea-ntai sotioara,
A treia zi iar, Cea-ntai sorioara
A patra zi iar Care s-a ivi
Lucra in zadar! Maini in zori de zi,
Domnul se mira Aducand bucate
S-apoi ii mustra, La sot ori la frate.
S-apoi se-ncrunta Deci daca vroiti
Si-i ameninta Ca sa ispraviti
Sa-i puie de vii Sfanta monastire
Chiar in temelii! Pentru pomenire,
Mesterii cei mari, Noi sa ne-apucam
Calfe si zidari Cu toti sa giuram
Si sa ne legam Mandra sa-mi opreasca,

Taina s-o pastram; S-o opreasca-n vale,
S-orice sotioara, S-o-ntoarca din cale!“.
Orice sorioara Domnul se-ndura,
Maini in zori de zi Ruga-i asculta,
Intai s-a ivi, Norii aduna,
Pe ea s-o jertfim, Ceriu-ntuneca.
In zid s-o zidim! Si curgea deodata
Iata,-n zori de zi, Ploaie spumegata
Manea se trezi, Ce face paraie
S-apoi se sui Si imfla siroaie.
Pe gard de nuiele, Dar oricat cadea,
Si mai sus, pe schele, Mandra n-o oprea,
Si-n camp se uita, Ci ea tot venea
Drumul cerceta. Si s-apropia.
Cand, vai! ce zarea? Manea mi-o videa,
Cine ca venea? Inima-i plangea,
Sotioara lui, Si iar se-nchina,
Floarea campului! Si iar se ruga:
Ea s-apropia „Sufla, Doamne,-un vant,
Si ii aducea Sufla-l pe pamant,
Pranz de mancatura, Brazii sa-i despoaie,
Vin de bautura. Paltini sa indoaie,
Cat el o zarea, Muntii sa rastoarne,
Inima-i sarea, Mandra sa-mi intoarne,
In genuchi cadea Sa mi-o-ntoarne-n cale,
Si plangand zicea: S-o duca devale!“
„Da, Doamne, pe lume Domnul se-ndura,
O ploaie cu spume, Ruga-i asculta
Sa faca paraie, Si sufla un vant,
Sa curga siroaie, Un vant pre pamant,
Apele sa creasca, Paltini ca-ndoia,
Brazi ca despoia, Pan’ la pulpisoare.
Muntii rasturna, Iar ea, vai de ea,
Iara pe Ana Nici ca mai radea,
Nici c-o inturna! Ci mereu zicea:
Ea mereu venea, — Manoli, Manoli,
Pe drum sovaia Mestere Manoli!
Si s-apropia Agiunga-ti de saga,
Si, amar de ea, Ca nu-i buna, draga.
Iata c-agiungea! Manoli, Manoli,
Mesterii cei mari, Mestere Manoli!
Calfe si zidari, Zidul rau ma strange,
Mult inveselea Trupusoru-mi frange!
Daca o vedea, Iar Manea tacea
Iar Manea turba, Si mereu zidea;
Mandra-si saruta, Zidul se suia
In brate-o lua, Si o cuprindea
Pe schele-o urca, Pan’ la gleznisoare,
Pe zid o punea Pan’ la pulpisoare,
Si, glumind, zicea: Pan’ la costisoare,
— Stai, mandruta mea, Pan’ la tatisoare.
Nu te sparia, Dar ea, vai de ea,
Ca vrem sa glumim Tot mereu plangea
Si sa te zidim! Si mereu zicea:
Ana se-ncredea — Manoli, Manoli,
Si vesel radea. Mestere Manoli!
Iar Manea ofta Zidul rau ma strange,
Si se apuca Tatisoara-mi plange,
Zidul de zidit, Copilasu-mi frange!
Visul de-mplinit. Manoli turba
Zidul se suia Si mereu lucra.
Si o cuprindea Zidul se suia
Pan’ la gleznisoare, Si o cuprindea
Pan’ la costisoare, Mult mai luminoasa

Pan’ la tatisoare, Si mult mai frumoasa?
Pan’ la buzisoare, Iar cei mesteri mari,
Pan’ la ochisori, Calfe si zidari,
Incat, vai de ea, Cum sta pe grindis,
Nu se mai videa, Sus pe coperis,
Ci se auzea Vesel se mandrea
Din zid ca zicea: S-apoi raspundea:
— Manoli, Manoli, — Ca noi, mesteri mari,
Mestere Manoli! Calfe si zidari,
Zidul rau ma strange, Altii nici ca sunt
Viata mi se stinge! Pe acest pamant!
Afla ca noi stim
Pe Arges in gios, Oricand sa zidim
Pe un mal frumos Alta monastire
Negru-voda vine Pentru pomenire,
Ca sa se inchine Mult mai luminoasa
La cea monastire, Si mult mai frumoasa!
Falnica zidire, Domnu-i asculta
Monastire nalta, Si pe ganduri sta,
Cum n-a mai fost alta. Apoi poruncea
Domnul o privea Schelele sa strice,
Si se-nveselea Scari sa le radice,
Si astfel graia: Iar pe cei zidari,
— Voi, mesteri zidari, Zece mesteri mari,
Zece mesteri mari, Sa mi-i paraseasca,
Spuneti-mi cu drept, Ca sa putrezeasca
Cu mana pe piept, Colo pe grindis,
De-aveti mesterie Sus pe coperis.
Ca sa-mi faceti mie Mesterii gandea
Alta monastire Si ei isi facea
Pentru pomenire, Aripi zburatoare
De sindrili usoare. Zidul rau ma strange,
Apoi le-ntindea Tatisoara-mi plange, CUPRINS
Si-n vazduh sarea, Copilasu-mi frange,
Dar pe loc cadea, Viata mi se stinge!
Si unde pica, Cum o auzea,
Trupu-si despica. Manea se pierdea,
Iar bietul Manoli, Ochii-i se-nvelea;
Mesterul Manoli, Lumea se-ntorcea,
Cand se incerca Norii se-nvartea,
De-a se arunca, Si de pe grindis,
Iata c-auzea De pe coperis,
Din zid ca iesea Mort bietul cadea!
Un glas nadusit, Iar unde cadea
Un glas mult iubit, Ce se mai facea?
Care greu gemea O fantana lina,
Si mereu zicea: Cu apa putina,
— Manoli, Manoli, Cu apa sarata,
Mestere Manoli! Cu lacrimi udata!
(V. Alecsandri)
Zidirea manastirii Argesului

Foaie, foi carmaz, Dascali si primari,
Pe Arges in sus, Si Manole — zece,
Pe cel mal frumos, Care si-i intrece.
Plimba-mi-se plimba, Ei ca se plimba
Plimba Negru Voda Si mi-si cauta
Cu doamna Ilinca. Loc de manastire
El ca se plimba Si de pomenire,
Cu noua zidari, Si de case bune.
Noua mesteri mari, Foaie s-o lalea,
D-un purcar ca-mi da, El mi se plimba,

Din cale-l oprea In sus se plimba,
Si mi-l intreba: In preajma cata
— Ai, mic purcaras, Si mi se-ntrista,
Neaos purcaras, Pe gand ca-mi cadea,
Cu porcii umbland Ca el nu gasea,
Si tu-i intorcand, Cat loc ocolea,
Ca nu mi-ai vazut Loc de manastire
Si nu mi-ai gasit Si de pomenire,
Loc de manastire Si de case bune.
Si de pomenire, Foaie s-o lalea,
Si de case bune? Domnul ca-mi venea
Purcaras graia: Si iar ca-mi venea,
— Ai, maria-ta, Si iar imi cauta,
Eu porcii pazind Pana ce-mi afla
Si in sus mergand, D-un dalb luminis,
Eu ca am gasit Frumos poienis,
Si tare-am vazut In sus pe Argis,
Pe unde-am trecut: La cetinu-nalt,
Hatis, curpenis, Nalt si rasfirat,
Si-ezer fara fund, Cum nu era alt.
Cu apa curata, Si aci-mi venea
Trestioara-nalta. Si aci-mi alegea
Domnul mi-asculta Loc de manastire
Si se bucura, Si de pomenire,
Si-acolo mergea Si de case bune.
Si el ca-mi vedea: Foaie s-o lalea,
Hatis, curpenis Si ce-mi mai facea?
Si-ezer fara fund, Domnu-mi poruncea,
Cu apa curata, Icoana punea,
Trestioara-nalta. Sus o anina,
In cetinu-nalt, Gratare-mi facea,
Nalt si rasfirat, Frumos le-aseza,
Cum nu era alt. Lucru de-ncepea.
Ziua mi-o punea, Foaie s-o lalea,
Noaptea ca-mi pierea, Si ce-mi mai facea?
In iezer venea, La zid ca-ncepea,
Aci mi-o gasea. Zidea si zidea,
Si iar mi-o punea, Mereu ca-mi zidea,
Si iar ca-mi pierea; Pana se-nsera,
O data si iara, Pana se-nnopta,
Pana-a treia oara. Dar ce ziua zidea
Foaie s-o lalea, Noaptea se surpa.
Domnul ce-mi facea? Domnul se mira
El se minuna Si se ingrija,
Si mi se-ngrija Da’ n-avea ce facea,
Da’ n-avea ce facea, Ca Dumnezeu vrea.
Ca Dumnezeu vrea. Foaie s-o lalea,
Domnul de-mi vedea, Manole-mi visa,
N-avea ce facea, D-un vis ca-mi visa
Oameni ca-mi chema, Si se destepta
Padure taia, Si mi se-ngrija.
Carbuni ca-mi facea, Mesterii chema,
Care incarca, Visul le spunea
In iezer baga, Si-astfel le vorbea:
Apa de-mi sugea. — O, voi, mesteri mari,
Si ce-mi mai facea? Dascali si primari,
Si iar ca-mi pornea Voi ca sa-mi jurati
Si iar poruncea, Taina sa-mi pastrati,
Santuri mari sapa, Ca niste buni frati.
Iezeru-mi seca. Eu, cand m-am culcat,
Fauri mi-aducea, D-un vis c-am visat,
D-un vis minunat: Mesterii-mi pleca,

Ca tot ce-am lucra, Vorba nu-si tinea,
Noaptea s-o surpa, Taina nu pastra,
Pan’ ce n-om zidi Si ei ca-mi spunea
Maine-n zori de zi La cele sotioare,
Cea-ntai sotioara, La cele zinisoare
Cea-ntai zinisoara Lucru sa-ntarzie,
Ce-o iesi in cale La zid sa nu vie
Pe deal ori pe vale. Maine-n zori de zi,
S-aduca mancare Pe roua, pe ceata
La loc de pranzare. Si pe negureata.
Foaie s-o lalea, Foaie s-o lalea,
Si ce-mi mai facea? Caplea nu stia,
Manole-mi vorbea Si ea ca-mi venea
Si-astfel le zicea: Maine-n zori de zi
— O, voi mesteri mari, Pe roua, pe ceata
Dascali si primari, Si pe negureata.
Cine mi-o veni Manole-o vedea,
Maine-n zori de zi, Inima-i seca,
Pe roua, pe ceata Din ochi lacrama
Si pe negureata, Si asa-mi zicea:
Cea-ntai sotioara, „Doamne, Doamne sfinte,
Cea-ntai zinisoara, Da-i ceva nainte
Voi s-o apucati, S-o opreasca-n vale,
Frumos sa mi-o luati, S-o-ntoarca din cale,
Pe zid s-o urcati, Bucate sa piarza,
In zid s-o bagati Zile sa mai vaza!“
Si sa mi-o ziditi, Domnu l-asculta,
Zidul sa sfarsiti, Nainte-i scotea
Lucrul sa-mpliniti. Doi balaurei
Foaie s-o lalea, Cu solzi mari pe ei,
Din gura-nclestati, Inima-i seca,
Din coade-nnodati. Din ochi lacrama
Ea sa speria, Si asa-mi zicea:
Bucate pierdea, „Doamne, Doamne bune,
Inapoi pornea, Trimete pe lume
Altele-mi gatea O ploaie cu spume,
Si iarasi venea. Sa verse paraie,
Manole-o vedea, Sa curga siuroaie,
Inima-i seca, Drumul sa i-l taie,
Din ochi lacrama, S-o opreasca-n vale,
Si asa-mi zicea: S-o-ntoarca din cale,
„Doamne, Doamne bune, Bucate sa piarza,
Da un vant pe lume Zile sa mai vaza!“
Copacii sa-ndoaie, Domnu l-asculta
Drumul sa i-l taie, Si dadu pe lume
S-o opreasca-n vale, O ploaie cu spume,
S-o-ntoarca din cale, De varsa paraie,
Bucate sa piarza, De curgea siuroaie.
Zile sa mai vaza!“ Ea sa speria,
Domnu l-asculta Din cale s-oprea,
Si dadu un vant Bucate pierdea,
Mare si cumplit; Inapoi pornea,
Copacii-ndoia, Altele-mi gatea
Drumu i-l taia. Si iarasi venea.
Ea se speria, Manole-o vedea,
Din cale s-oprea, Inima-i seca,
Bucate pierdea, Din ochi lacrama,
Inapoi pornea, Nimic nu zicea,
Altele-mi gatea Ca Dumnezeu vrea.
Si iarasi venea. Foaie s-o lalea,
Manole-o vedea, Caplea ca-mi sosea,
Masa-mi intindea, Foaie s-o lalea,

Bucate-mi punea, Ei ca mi-si zidea,
Bine ca-i parea; Da’ Caplea radea,
Da ea, vai de ea, Gluma-i se parea
Nici ca mi-si stia Si asa zicea:
Ca moartea-o pandea, — Manole, Manole,
Ci se veselea Mestere Manole,
Si mereu vorbea. Zidaras Manole,
Foaie s-o lalea, Ori ti-este de gluma,
Manole-o vedea, Ori nu-ti e d-a buna
Inima-i seca, Sa ma bagi de vie
Din ochi lacrama, Aci-n temelie?
Nici ca mai gusta Manole-o vedea,
Si asa-mi striga: Inima-i seca,
— O, voi, mesteri mari, Din ochi lacrama
Dascali si primari, Si mereu striga:
Voi sa va pripiti, — O, voi, mesteri mari,
Visul sa-mi pliniti! Dascali si primari,
Voi sa mi-o luati, Pripiti si ziditi,
Pe zid s-o urcati, Zidul de sfarsiti,
In zid s-o bagati, Lucrul de-mpliniti!
Frumos s-o ziditi, Mesterii pripea
Zidul sa-mi sfarsiti, Zidul de sfarsea,
Lucrul sa-mpliniti! Lucrul de-mplinea,
Mesterii-mi venea, Da’ ea, vai de ea,
Pe Caplea-mi lua, Mereu ca-mi plangea
Pe zid o urca, Si mereu zicea:
In zid mi-o baga, — Manole, Manole,
Frumos ca-mi zidea, Mesteras Manole,
Zidul de-mi sfarsea, Zidaras Manole,
Lucrul de-mplinea. Zidul greu se-ntinde,
Mijlocu-mi cuprinde, Aci-n temelie?
Pamantul ma-nghite. Manole-o vedea,
Ori ti-este de gluma, Inima-i seca,
Ori nu-ti e d-a buna Din ochi lacrama
Sa ma bagi de vie Si mereu striga:
Aci-n temelie? — O, voi, mesteri mari,
Manole-o vedea, Dascali si primari,
Inima-i seca, Pripiti de ziditi,
Din ochi lacrama Zidul de sfarsiti,
Si mereu striga: Lucrul de-mpliniti!
— O, voi, mesteri mari, Mesterii pripea
Dascali si primari, Zidul de sfarsea,
Pripiti de ziditi, Lucrul de-mplinea,
Zidul de sfarsiti, Da’ ea, vai de ea,
Lucrul de-mpliniti! Nu se mai vedea,
Mesterii pripea Ci se auzea,
Zidul de sfarsea, Mereu ca-mi plangea
Lucrul de-mplinea. Si mereu zicea:
Da’ ea, vai de ea, — Manole, Manole,
Mereu ca-mi plangea Mesteras Manole,
Si mereu zicea: Zidaras Manole,
— Manole, Manole, Zidul greu se-ntinde,
Mesteras Manole, Trupul mi-l cuprinde,
Zidaras Manole, Titisoara-mi curge,
Zidul greu se-ntinde, Copilasu-mi plange,
Pieptul mi-l cuprinde, Viata mi se stinge.
Titisoara-mi curge, Ori ti-este de gluma,
Copilasu-mi plange. Ori nu-ti e d-a buna,
Ori ti-este de gluma, Sa ma bagi de vie
Ori nu-ti e d-a buna, Aci-n temelie?
Sa ma bagi de vie Manole-o vedea,
Inima-i seca, Manole-o vedea,

Din ochi lacrama Inima-i seca,
Si mereu striga: Din ochi lacrama
— O, voi, mesteri mari, Si mereu striga:
Dascali si primari, — O, voi, mesteri mari,
Pripiti de ziditi, Dascali si primari,
Zidul de sfarsiti, Pripiti de ziditi,
Lucrul de-mpliniti! Zidul de sfarsiti,
Mesterii pripea Lucrul de-mpliniti!
Zidul de sfarsea, Mesterii pripea
Lucrul de-mplinea, Zidul de-mi sfarsea,
Da’ ea, vai de ea, Lucrul de-mplinea
Nu se mai vedea, Si se veselea.
Ci se auzea, Foaie, foi, carmaz,
Din zid ca iesea Pe Arges in sus,
Un glas ce zicea: Pe cel mal frumos,
Plimba-mi-se plimba,
„Doamne, Doamne bune, Plimba Negru Voda
Trimete pe lume Cu doamna Ilinca.
Ingerasul tau Ei ca se plimba
La copilasul meu; Si ei ca-mi vedea
Ploaia de-o cadea, Si se-nveselea
Pe el l-o scalda; D-acea manastire
Zapada d-o ninge, Pentru pomenire,
Pe el mi l-o unge; Frumoasa si nalta
Frunza d-o pica, Cum n-o mai fi alta.
Mi l-o infasa; Foaie s-o lalea,
Vantul d-o sufla, Si ce mi-si facea?
Mi l-o legana; Domnul de-mi vedea,
Soarele-o luci Mult se-nveselea.
Si mi l-o-ncalzi!“ S-apoi poruncea
Foaie s-o lalea, Schele de-mi strica,
Scari de ridica, Si de pe podis, CUPRINS
Si sus ca-mi lasa De pe coperis,
Pe cei mesteri mari, Imi zbura spre soare,
Dascali si primari, Pe campia mare.
Si Manole — zece, Si cum ca-mi zbura,
Care si-i intrece. Nici mult ca tinea
Foaie s-o lalea, Si jos ca-mi cadea.
Da’ ei ce-mi facea? Si unde cadea,
Ei mi se-ntrista Acolo-mi iesea
Si mi se ruga, D-un mic izvoras,
S-apoi ca-mi facea D-un mic paraias,
Aripi zburatoare Cu apa vioara,
Din site si sfoare, Rece si usoara.
(C. N. Mateescu, comuna Albesti, judetul Arges)
Mesterul Manole
Cei noua zidari, Luni de dimineata
Noua mesteri mari Cu pranzu-nainte...
Ei se socotea, In zad s-o zaduiasca.
Ca ei sa mi-s faca Opt necredinciosi...
Zid de manastire Credint-o calcatu,
Sa nu fie-n lume. Credinta n-avea
Zaua zaduia, Si ei le spunea,
Noaptea se surpa. Ele nu venea.
Ei se socotea, Manole, Manole,
Juramant punea Mesteru Manole,
Ca ei sa nu spuie El credinta-si tine
La neveste-acasa Ca el ca nu-i spune
Si care va merge La nevast-acasa.
Luni de dimineata De ma zaduiti

Ea mi se scula, Zad pan-la genunchi?
Pruncu si-l scalda, Nimic nu-i zicea,
Pranzu si-l facea, Num-o zaduia,
La barbat pleca. Zad pana la brau,
El cand o vedea, Ea iar din grai graia:
Din gura graia: — Manole, Manole,
De-ar da Dumnezeu Mestere Manole,
Rugu sa-i rasaie, Dar voi nu glumiti
Pe ea sa mi-o-ncurce, De ma zaduiti
Mancarea s-o verse, Zad pana la brau,
Doar vremea va trece. Ca zadu ma strange,
Rugu-i rasarea, Tatisoara-m’ curge
Ea mi-l d-ocolea, Si copilu-m’ plange.
Mai tare venea. Nimic nu-i zicea,
El cand mi-o vedea, Num-o zaduia
Zad pana la tate.
Cu mana-i facea Ea iar din grai graia:
’Ndarapt sa se-ntoarca. — Manole, Manole,
Ea, cand il vedea Mestere Manole,
Mai tare venea, Tie nu ti-i mila
La el ajungea, De a ta sotie?
Mancarea punea. Ca zadu ma strange,
Zadarii mi-o lua Tatisoara-m’ curge
Si-n zad mi-o punea. Si copilu-m’ plange.
Nimic nu-i vorghea, Nimic nu-i zicea
Num-o zaduia, Num-o zaduia
Zad pan-la genunchi. Zad pana la gatu.
Ea din grai graia: Ea iar din grai graia:
— Voi noua zidari, — Manole, Manole,
Noua mesteri mari, Mestere Manole,
Doar voi nu glumiti Tie nu ti-i mila
De a ta sotie? La capu zadului,
Vad ca nu glumiti Vantu cand o bate CUPRINS
De ma zaduiti. Ni l-o legana

Zad pana la gatu, Si cand imi va ninge
Ca zadu ma strange, Pruncu mi l-o unge
Tatisoara-m’ curge Si cand o ploua
Si pruncusoru-m’ plange. Pruncu-l va scalda.
Da’voi sa-mi lasati Lui cu mama lui,
Loc leaganului Lui cu mama lui!
(Ion Talos, Luta, Fagaras)
Puntea di Arta
(Puntea din Arta)
Au fost odata trei buni frati, Ca noi om face ce doresti.
Trei mesteri foarte laudati, — Voi, mesterilor iscusiti,
In meserie invatati, Dar, cum se-aude, si-nraiti —
Cu fete harnice-nsurati. Va dau ce-n vise nu ganditi,
Fiind ei mesteri nentrecuti, Un pod pe Arta de-mi boltiti!
Ajunsera prea cunoscuti — Nevolnici insa de veti fi,
Ca orice lucru le cereai, De cruda moarte veti pieri!
Indata gata-l si vedeai. — Ci da-ne, doamne,
Asa se face ca, odat’, un ragaz,
Un sol ii cheama la-mparat — Sa nu intram in vrun nacaz...
Si ei pornira impreuna Cei mesteri chibzuind de-ajuns,
Si-au mers o noapte tot I-au dus apoi acest raspuns:
pe luna... — Ani sapte, doamne,
Sositi cei mesteri la-mparat, de ni-i da,
Tustrei, plecati l-au intrebat: Noi podul ti-l vom inalta;
— Maria-Ta, ce poruncesti? — Si cate-or fi de trebuinta —
S-avem mereu, cu prisosinta. *

Si-acu, ne vei ingadui Si se facu ca intr-o zi,
O vorba inca-a mai grai: Mai marele-ntre frati zari
Noi credem ca a fi cu cale Venind spre ei, peste pripoare,
Sa ne rugam Mariei-Tale O pasaruica zburatoare.
Sa nu traim aici pustii, Cea pasare acum statea
Fara neveste si copii... Pe-o creanga, de se odihnea
— Tot ce doriti pecetluiesc — Si catre mester ciripea,
Ca eu sunt neam de os craiesc; Iar mesterul isi talmacea:
Dar vreau un lucru — Om bun, sa nu va cainati,
cu temei, — Ca lucrul tot nu-l terminati —
De nu, va hacui ca pe miei! Decat daca in temelii
Cei mesteri au pornit de zor, Zidi-veti una din sotii, —
Sa si-i aduca pe ai lor; Pe-a praslei soata ca o floare,
Ai lor haladuiau departe Oricat la inima va doare!
Si nu stiau de apa Artei, Badia-mester auzea
Si veacul si-l faceau Cea pasare ce turuia
in munte — Si vai-vai, ce era pe el —
Si i-au adus mai langa punte. Ca nu-i putinta in altfel
Si-ndat’ la treaba au purces, Sa-si scape cumva cumnatica,
Ca-atatea doar aveau de dres; Nevinovata, draga, mica...
Da-n van trudira in pustii Si-avea femeia si-un fecior —
S-aseze puntii temelii — Acu se inalta-n pridvor,
Ca tot ce ziua se-ncropea, Dar tot sugar, — cum n-o
Pe noapte — apa nimicea; vedea,
Si nu-mplineau nimic, Pe plans si bocet se pornea.
sa stea — Cel mester suferea cumplit
Vreo sase ani le-a mers asa! De ce se cerea implinit
Si grijile s-au strans, s-au strans, Ci se gandi ca Domnul —
Si mesterii in pumni si-au plans poate
Ca-i paste-atata nenoroc, Asa sa fie o scoate...
Si sunt aproape de soroc... Si puntea peste Arta-aceie
Striga cu moarte pre femeie! Ca l-om pune-n temelie —
Deci el a poruncit acasa Poate-asa, lucru sa tie!
Sa li se-aduca pentru masa, Ea, sarmana ii privea
Si-a zis sa vie cu bucate Si nu prea intelegea;
Mezina — dintre trei cumnate. Se uita la sotior —
Si vorba ii fu respectata: Scuturat de greu fior,
Mezina se porni indata — De-i curgeau lacrimi izvor,
Doar pruncul si-l trezi nitel, Si mi-l intreba cu dor:
Odorul ei cel mititel — — Spune-mi tu, alesul
De-l alapta, sa-i tina bine meu —
Si sa-l adoarma, pana vine... Cat ti-ar fi tie de greu:
A luat bucate sa se-ajunga, De ce plangi cu-atata foc?
Cumnatii ei sa nu se planga! Spune-mi, dragul meu noroc!
Si drumul l-a facut usor, — O, iubita mea nevasta,
Ca toate-i mersera cu spor... N-am patit nici o napasta...
Cand fu la punte, printre ei, Doar inelul imi cazu, —
Glumi femeia cu cei trei: Treci tu-n groapa si-l adu!
— Ah, mesterilor, bieti de voi, Cobori biata de ea,
V-ajute Domnul la nevoi! Dar cei mesteri ce-mi facea?
Ca va cam plangeti de Ca trei uli se repezea
noroc — Si in graba mi-o zidea.
Si puntea voastra sta pe loc... Ea, la ei a tot strigat
— O, doamna, tare Si s-a plans si s-a rugat, —
ne miram, Trupul i se zvarcolea,
Ca nimic nu inaltam! Parul din cap si-l zmulgea:
Robotim noi ziua-ntreaga, — — Alelei, mesteri misei,
Puntea insa nu se leaga... Mesteri fara dumnezei —
Si ne-am zis cu juramant, Mai slabiti-ma un pic,
Si ne-am legat cu cuvant: Sa-l mai alaptez pe-al mic!
Astazi pranzul cin-l-aduce — Mesterii n-o auzea,
Acasa nu se mai duce, Parca nici nu o vedea;
Si ea iarasi le zicea Precum pruncul meu flamand;

Si mi se ruga asa: Tremure puntea mereu —
— Mesterilor fara suflet, Ca ziditul trup al meu;
Va mai zic, cat am rasuflet, Raul ieie-si nencetat —
Mesterilor de ocara: Vama de om inecat!
Lasati-mi sanul pe-afara, Iar voi, mesteri — sa pieriti
Puiul flamand sa nu-mi moara, Toti, ca sanii mei, striviti!
Si trimite-ti sa-l aduca, Si s-aveti noroc in viata —
Sa-i dau tata sa mai suga — Cata iarba e pe ghiata!
Ca e mic si e firav, Ca noi trei surori am fost,
Mance-l mama lui de drag! Si-am avut acelasi rost:
Mesterii tot n-auzea, Ne-asezara temelie,
Si zidea mereu, zidea... Pe la punti de maretie —
Daca i-a vazut misei — Una-n Dunare-n hotar,
Crunt i-a blestemat pre ei: Mijlocia — la Vardar,
— Sa urle apa pe prund — Eu, acum, in Arta iar...
(Antologie lirica aromana. Cantece lirice
si balade; Din poezia culta, selectie de texte, transpunere
si cuvant inainte de Hristu Candroveanu)
CUPRINS
Dobrisean
Foicica trei sulfine, Mare, trei mosnegi batrani,
Ascultati boieri la mine Cu barbele pan’ la brani,
Sa va spui un cantec bine! Cu caciuli la subtioare,
In oras, in Bucuresti, Cu vaslele la spinare.
La casele mari, domnesti; Unul e din Burdusani,
In curte la Mihnea Voda, Altul e de la Cegani,
Nemerit-a, Al treilea, din Lupsani,
Poposit-a, Si parasc pe Dobrisean
Naintea lui Mihnea Voda, Dobrisean ca i-a oprit
Si din gura ce-i spunea, Si la el i-a poposit,
Para cum isi asternea? Si-n ciobani i-a stravestit;
— D-alei, doamne, Dar nu-i poarta ciobaneste,
Mihneo Voda, Ci mi-i poarta chip domneste,
Unde s-a mai cunoscut, Cu caftane de pambriu,
Unde boieri s-au vazut Cu cizme de irmiziu,
Si boieri s-au pomenit Cu obiele de bumbac,
Sa se tie de domnit? Mestecat cu par din cap,
Ce-ar fi cerul cu doi sori, Ca tine la ger mai cald.
Asea-i tara cu doi domni: Tot mai are Dobrisean
Doua palose-ntr-o teaca, Cum ar avea un sultan,
Doi domni in tara saraca. Cum n-are maria-ta,
Maria-ta-n Bucuresti, Cum nu e-n toata tara:
Dobrisean in Stoienesti. Vro cinci sute de berbeci,
Si ce e la Dobrisean Vreo cinci sute de pribeci,
E doar numai la sultan, Tot berbeci de coade berci,
Necum la maria-ta, Cu coarnele rasucite
Necum, in toata tara. Si la varfuri poleite,
Casele lui Dobrisean Si-i berbecul de la coada,
Nu-s case ca casele, De la coada pan’ la coarne
Ci zaresc ca soarele. Lung de cate sapte palme.
Maria-ta, de judici, Ciobanii lui Dobrisean
Maria-ta nu spanzuri; Sunt boieri ca de divan,
Dobrisean, el judica, In toiege, razimati
Dobrisean, el spanzura. Si-n caftane imbracati.
Tot mai are Dobrisean Bacii lui poarta carlige,
Cum ar avea un sultan, Tot carlige de argint,
Cum n-are maria-ta, Cum n-am vazut pe pamant,
Cum n-are toata tara: Nici in lume de cand sant.
Cati boieri au pribegit, In capul
Carligelor, Cam cu odai,

In josul Cam cu odalacul lui!
Belciugelor, Unde Ghinea se ducea,
Cate-o piatra nestimata, La Dobrisean c-ajungea
De plateste tara toata, Si ferman in mana-i da.
Si pietre de diamant — Dobrisean ii multamea,
Straluceste noaptea-n sat. In mana ferman lua,
Tot mai are Dobrisean Si din gura de-l citea,
Cum ar avea un sultan, Lacramile-l podidea.
Cum n-are maria-ta, Sa n-asculte nu-i venea,
Cum nu e-n toata tara: Sa nu mearga nu putea,
Vreo cinci sute de mieoare, Ca porunca e domneasca,
Ce ies vara fatatoare, Urgie dumnezeiasca.
Buti cu vin Deci el, mare, se scula,
Si stupi cu miere, Bucium in mana lua,
Mult banet In trei cornuri buciuma,
Si grea avere. Ciobanasi ca-si aduna.
Mihnea Voda, d-auzea, Ciobanasii toti venea,
Sta putin si se gandea; Oisoarele-nsira,
D-o porunca ca-mi scria Cadalacul tot strangea,
Si zicea din gura tare: Drumul, mare, c-apuca,
— Savai, Ghineo, armas-mare, Drumul Stoienestilor
De cand io te-am armasit, Catre-al Bucurestilor.
Nici o slujba n-ai plinit, Drumul coarda ca-si tinea
Dar acuma, sa te scoli Si mergea, mare, mergea,
Tina Vlascii sa-mi rascoli, Noaptea-n codri i-apuca,
Mare, pe la miez de noapte, Pan’ la Mihnea c-ajungea.
Mare, cu sudori de moarte. Dar mocanul,
Iute, Ghineo, sa te duci Ca taranul,
Si la noi sa ni-l aduci Nu stie ce e sofranul,
Cam cu oi, Ca, de-l vede pe taraba,
El zice ca e tot iarba, Ea din gura-i raspundea,
Buna pentru nici o treaba. Raspundea si mi-i zicea:
Cand la curte-mi ajungea, — Stai, doamne, nu ma certa,
Cand in curte ca-mi intra, Ca cu pacat ai avea;
Ei pe iarba se culca Ca ziua nu s-a ivit,
Si carlige-si razima, Far’ de numai mi-a sosit
Pe la ziduri le lasa, Ciobanii lui Dobrisean:
Tot carlige de argint Ici cioban,
Cum in lume nu mai sunt, Colo mocan.
Si-n capul Si ei, mare, s-au culcat
Carligelor, Si de zid au razimat
In josul Tot carlige de argint,
Belciugelor, Cum nici n-am mai pomenit
Cate-o piatra pretioasa, P-asta lume de cand sunt,
De patrunde zarea-n casa. Ca-n capul carligelor
Mihnea Voda ce-mi visa, Sunt tot pietre pretioase
Mihnea Voda se scula, De patrunde zarea-n case.
Mare, pe la miez de noapte, Mihnea Voda, d-auzea,
Mare, cu sudori de moarte, Mihnea Voda nu-l credea,
Si cand ochii deschidea, Ci de geam s-alatura,
Zare-n case ca-mi vedea, La carlige se uita,
Lumina si zarele Pe ciobani ca numara,
Cum rasare soarele. La oi seama ca lua.
El in palme ca-si batea, Pana seama sa le ia,
Slugulita ca-si chema Soare mandru-mi rasarea,
Si din gura ca-i zicea, Mihnea curtea-si aduna,
Si cu vorba c-o mustra: Toti boierii ca-si chema,
— Iaca, ziua s-a ivit, La divan ca mi-i strangea.
Si divan n-am intocmit! Cati boieri ca mi-si venea
Sluga-i dreapta Si ciobanii ca-mi vedea
Si-nteleapta, Si carligele privea,
La averi seama lua, D-alei, doamne, Mihneo Voda,

Cu mirare se mira Spuiu-ti, doamne, un cuvant:
Si de frica tremura, Stii tu frate al cui sunt?
Parc-ar fi fost gealatul Am avut un taiculita
Cu palos sa le ia capul, Cu mila si cu credinta,
Dobrisean, daca venea, Ce mi-l cheama Pipar-crai.
Cu mocani Si mai am d-un fratior
S-alatura, Ce mi-l cheama Mihnea Voda,
Cu ciobani Numele domniei-tele,
S-amesteca, Urgia fratiei mele!
Seama turmelor lua. Atunci Mihnea, d-auzea,
Nimenea nu-l cunostea, De pe scaun se scula
Tot de mocan Si de muma-l suduia,
Il lua, Si din gura-mi tot striga:
Tot cioban — De cand maica m-a facut
Il cocotea. Cioban frate n-am avut!
Mihnea Voda, de-l chema, Dobrisean mi se ruga,
In divan ca-l aducea Se ruga si mi-i vorbea,
Si din gura ce-i zicea? Cu glas dulce-l imblanzea,
Pe nedrept il osandea Langa dansul caci sedea,
Si de muica-l suduia. Sedea, mare, gealatul
Dobrisean ce mi-si facea? Cu palos sa-i ia capul.
Dobrisean ce-i raspundea? Dobrisean cum se ruga
— D-alei, doamne, Si din gura ce-i zicea?
Mihneo Voda, — O, Mihneo, maria-ta,
Nu prea-ndesi la-njurat, Nu sili la cap taiat,
Ca e lucru cu pacat. Ca e lucru cu pacat;
Daca tu m-ai intreba, Nu grabi
Adevarul io ti-oi da, Pan’ mi-o sosi
Adevarul c-ai afla, Caftanul
Zicu-ti „zau, pre legea mea“. Si baltacul!
Pana vorba-si ispravea, Si pe masa mi-l punea,
Ochii-si negri d-arunca Si la toti il arata,
Inspre lungul drumului, La citire-i imbia.
La razarea soarelui, Cine, mare, ca-l citea
Si-ntr-acolo ce-mi vedea? Drumul fugii
Ce-mi vedea mi-l bucura: Mi-apuca,
Fuga mare ca-mi venea Semnul crucii
D-o cocie faurita, Ca-si facea.
Numa-n verde zugravita, Mihnea Voda, de-mi vedea,
Numa-n aur poleita, De pe scaun se scula,
Iar intr-insa ca-mi erea La ferman ca se ducea,
O dalba calugarita, Si cu mana-l apuca
Alba, alba la pielita, Si cu ochii mi-l citea.
Neagra, neagra la cosita, De-l citea cat il citea,
Sor-cu voda Stefanita. Lacramile-l podidea
Cand boierii mi-o vedea, Si din gura ce-mi zicea?
La pamant se ploconea. — Zau, boieri, pe legea mea,
Daca, mare, ajungea, De cand maica m-a facut
Din cocie jos de da Cioban frate n-am avut;
Si pe scara se urca. Dar acum mi l-am gasit,
Sus in case d-ajungea, Ca e lucru dovedit:
Palma bici ca mi-si facea, Am gasit pe ast mocan,
Frumusel mi-o aducea, Am gasit pe Dobrisean!
Pe gealat cu ea lovea; Vorba, mare, nu sfarsea,
Pe gealat cand il izbea, Si el, mare, ce-mi facea?
Sangele il podidea, Pe atat nu se lasa,
Cu pareti l-amesteca, Ci de mana-l apuca
Toti boierii-ncremenea. Si la baie mi-l ducea,
Apoi calugarita De sarica-l dezbraca,
Mana-n rasa ca baga, Fara haine mi-l lasa
Un ferman ca mi-si scotea Si pe dansul ce gasea?
Ii gasea, mare, la brau El de mana ca-l lua,

Scris prejur un spic de grau; Inauntru ca-l ducea,
Si la piept de se uita, Toti boierii ca-si chema,
Scris pe dansul ce gasea? Mana maicei saruta
Ii gasea domnesti odoare: Si domnia-si impartea,
Sfanta luna, sfantul soare, Si din gura ce-mi zicea?
Iar in cei doi umerei — Iaca, frate, sa domnesti,
Gasea doi luceferei. Slujbe mare sa impartesti,
Mihnea Voda, de-mi vedea, Boierii sa randuiesti!
CUPRINS
Cantecul lui Negru Voda

Mircica
Portile lui Negru Voda, Eu am ramas mititel,
D-un mic ciobanas era, Mititel si bortasel,
Cu camasa ca tina, Pe usile strainilor,
Cojocul ca pacura, In coada taciunilor.
Cu fata ca hartia. Eu sluga ca ma bagai;
Cu caciula subtioara, Cand eram mai mititel,
Turtita facuta peana. Eram drag stapanilor,
Cu carligul sub genunchi — Iar daca m-am mai marit,
De trei zile sta la poarta. Eram drag stapancelor,
Insa Voda mi-l vedea: Si urat stapanilor.
— Of, tu, mice ciobanas, Stapanii ca m-au aflat
Ce ti-e tie jalba ta, O mie de oi mi-au dat
Sa-ti fac eu direptatea. Cu ele m-a indreptat
— Of, doamne, marirea-ta, Muntii Campulungului,
Cum statusi de ma-ntrebasi, Unde-i greu voinicului.
Cu direptul spune-ti-as: Iaca toamna c-a trecut
Si zapada mi-a cazut, Ei mioara ca mi-o lua.
Si oile le-am nametit. Dar mioara ce facea?
Doamne, dintr-o mie de oi In oile lor nu sadea.
M-alesei cu zece oi, Stapanii s-or nacajit,
Si cu vreo doi-trei dulai, Si la mine c-au venit,
Si magarii printre ei. Si de par ca m-au luat,
Lopacioara mi-am facut Si de pamant ca m-au dat.
Si la Balta mi-am razbit. Eu de jos cand m-am sculat,
Primavara c-a venit, De-o lancita-am apucat,
Si oile ca mi-au fatat, Capetele la trei am taiat
Cate doi miei au fatat, Si la gluga le-am bagat,
In doi ani le-am indoit, La domnie c-am plecat.
In trei ani le-am intreit, Daca nu-mi crezi cuvintelul,
Facui mia iar la loc. Sa-ti arat si odarelul.
Stapanii ca m-au aflat El gluga de mot o lua,
Si la mine c-au venit Capetele jos turna.
Voda mi se-nspaimanta,
Si oile ca le-a-mpartit: Ordin la gealapi ca da:
Mie-a patra parte-mi da — Grabiti, gealapi, si mi-l luati
Si-alelalte si le lua. Si-l duceti si-l spanzurati.
Mie, mare, ca-mi fatase — Ho, mai incet cu
De-o mioara de-ochesea, spanzuratul,
Cu unghiile zugravite, Ca sa-mi dau si eu tot sfatul:
Cu coarnele poleite, Tii tu minte, ori nu tii,
De varful cornitelor Cand eram niste copii,
Avea piatra nestimata, In razmelita turcului,
De-mi lumina turma toata. Cand tu, mare, te-ai ascuns
Cand simtea de vreme buna Tot in buda taicului,
Tragea oile-n pasuna; Tot in buda cea mai veche?
Cand simtea de vreme rea Iar Voda cand auzea:
Trecea oile la perdea. — Ea sa-l luati sa-l dezbracati,
Dar stapanii ce facea? De semne sa-l cautati,
Ca de-o fi cum spune el, Pe Mircica-l imbraca,

O sa-mi fie-un fratior. Mare gurban ca facea,
De haine ca-l dezbraca, De-o luna si-o saptamana,
Semnele ca le gasea. Si si-a facut voia buna.
De-a direapta ce era? Ma platii cu cantecul,
Sabia scrisa ca era. Ca lupul cu umbletul.
Si-n stanga ce gasea? Vantul umbla, il liboveste,
Vita vinului era. Da pielea si se plateste.
Mai buni frati ca se gasea. Si-o vinde-n targ la Lazare,
Insa Voda ce-mi facea? O da pe saizeci de parale,
De haine sa dezbraca, Le bea si p-alea din picioare.
(C. Mohanu, Clocotici, Tara Lovistei)
CUPRINS
Vartici
Foaie verde salba moale, Dara doamna ce-mi facea?
Cand fuse Vinerea Mare, Tot la Vartici se uita,
Pleca voda-n vanatoare. Bine seama ca i-o lua.
’N vanatoare ca plecase, Dar cand fu dupa cinare,
Doamna singura ramase. Dupa dalba ospatare,
Dara doamna ce-mi facea? Semn lui Vartici ca facea
Tot ea, frate, ca-mi chema Pe jupanese a-mi cara.
Douasprezece jupanese, Tot cu butca le cara,
Ia vezi, tot cocoane-alese, Tot prin case poleite,
Si la masa le punea, Cu sticla acoperite.
Mare gurban ca facea. Si p-acasa le ducea,
Cu paharu cin-le da? Numai Vartici ramanea.
Savai, fina-sau Vartici, Asa, doamna ce-mi zicea?
Si mi-si bea, — Alelei, fine Vartici,
Si mi-si manca. Vino langa mine-aici.
Din ceasu ce te-am vazut, Acasa mi se ducea,
La inima mi-ai cazut. Grajd de piatra descuia
Alelei, fine Vartici, Si pe Negru mi-l scotea,
Vino langa mine-aici, Si la scara mi-l lega.
Ca-mi esti nalt si sprancenat. Apoi in casa-mi intra,
Cu trei semne de varsat Sotia si-o saruta,
Si dulce la sarutat. Coconii-si imbratisa
Dara Vartici ce-mi zicea? Si-asa Vartici ca-mi zicea:
— Alelei, nasa Ileana, — Draga mea de coconita,
Nu ti-a fi, nasa, pacat, Ai sa ramai vaduvita;
Ca de mic m-ai botezat, Dragii mei de coconasi,
De mare m-ai cununat, Ramaneti de mici saraci!
Nu ti-a fi, nasa, pacat Dar Vartici ce-mi mai facea?
Sa cadem la sarutat? El afara ca-mi iesea,
Asa, doamna ce-mi zicea? Si el, mare, ca-mi fugea,
— Alelei, fine Vartici, Tocma, frate,-n Taligrad,
Vino langa mine-aici, Ca sa scape de pacat.
Pentru pacatele tele Da’ Vartici daca fugea,
Da-oi averile mele. Doamna tare se-ntrista
Face-oi multe manastiri, Si pornea de bolnavea.
Sa fie de pomeniri. Stefan Voda ca-mi venea,
S-oi mai face fantani reci Din vanatoare-mi venea,
Pe la drumuri si poteci; Si pe doamna o-ntreba
S-oi da vaci pe la saraci, Si prindea de-o ispitea.
S-oi marita fete mari. Asa, doamna ce-mi spunea?
Dara Vartici ce zicea? Tot pe Vartici ca-mi para
— Alelei, nasa Ileana, Cu para inveninata
Mai asteapta putintel, Si cu inima spurcata.
Sa-mi imbrac cel caftanel, Stefan Voda-mi auzea,
Ca ma prinde bine-n el. Palmele la ochi punea,
Asa, Vartici ce-mi facea? Dupa Vartici trimetea
Si-ndarat ca-l aducea. Und’ se plimba doamnele,

Stefan Voda ce-mi facea? Doamnele cu roabele,
El, frate, ca-mi aduna Cand rasare soarele.
Boierii divanului, Dar sotia lui Vartici
Caimacamii targului, Cand spanzurat mi-l vedea,
Toti sfetnicii sfatului, Fuga in casa ca-mi da,
Pe Vartici mi-l judeca, Mana pe hamger punea
Tot lui vina ca-i gasea. Si singurea se junghea,
Dar sotia lui Vartici, Cu Vartici alaturea.
Cu coconasii cei mici, P-amandoi ca-i ingropa
Fuga la Voda ca-mi da ’N gradina cu florile,
Si din gura-asa-mi graia: Und’ se plimba doamnele,
— Nasule, maria-ta, Doamnele cu roabele,
Ia nu te mai gandura Cand rasare soarele.
Si nu mi-l mai spanzura!
Stefan Voda ce-mi facea?
Stefan Voda ce-mi zicea?
— Fina, finisoara mea, Prin gradina se uita,
Ia, nu te mai gandura, Doi trandafiri ca-mi zarea
Pe Vartici de-oi spanzura, De mijloc invalcinati,
Coconii orasului, De varfuri apropiati,
Caimacamii targului, Tocmai, zau, ca niste frati.
Sfetnicii divanului, Stefan Voda de-mi vedea,
Care tie ti-o placea, La inima se-nmuia,
Dupa ala mi te-oi da Lacramile-l podidea
Si tot eu te-oi cununa! Si din gura-asa graia:
Foaie verde s-o lalea, — Cine strica dragostea,
Stefan Voda poruncea Dumnezeu sa nu i-o dea;
Pe Vartici de-mi spanzura Sa i-o dea si sa i-o ia,
’N gradina cu florile, Ca sa creada altuia.
(C. N. Mateescu, Valenii de Munte)
Mihai Voda CUPRINS
si Radu Calomfirescu
Asupra Caralelor, Bea bine si petrecea,
In dreptul Zimnicelor, De nimenea nu grijea.
Multe cortuleata-m’ sunt, Cand cauta cam de-o parte,
Multe sunt, marunte sunt! Tare-m’ venea si sosa
Multe sunt de iepangele, Sau’1 Radu Calomfirescu,
Dar mai multe de burci negre, Calare pe-un pui de hat
De burci negre tataresti. De niminea nenvatat;
La mijloc de cortuleata In sabie-mbaierat
Este-un cort mare, rotat, Si in sulita razmat;
Cu crestetul naramzat, Cu gurita ca de lup,
Cu taruse de alama, Coada-i varsa pojar verde,
Cu prajinile de-argint, Pojar verde pe pamant,
Ce nu s-a mai pomenit! Ce nu s-a mai pomenit!
Iar sub cort cine mi-si sade? Iar acia de-m’ venea,
Sade domnu Mihai Voda, Buna ziua ca mi-si da.
Cel mintos si strans la vorba, Mihai Voda-i multamea
Cu Buzestii amandoi, Si la masa mi-l poftea.
Cu Caprestii catesitrei, Bea bine si petrecea,
Cu Nica capitanu, Iar cand fu despre betie,
Taria razboaielor Despre d-alba-i veselie,
Si spaima paganilor, Radu-atunce ce graia?
Popa Stoica din Farcasi, — D-ai, doamne, maria-ta,
Care-m’ sare seapte pasi Bine bei si te cinstesti,
C-o suta de calarasi, De nimica nu grijesti!
Face la mai multi nacaz! Da’ stii, doamne, d-au nu stii
Frumoasa masa mi-e-ntinsa,
De cesti toti era coprinsa, 1 Pentru “savai”.
Ca la noi, la Bucuresti, Fara bat, in mana n-are!

Sunt lucruri de te-ngrozesti?! Si-om scapa de chin si jale,
Multi tatari ca mi-au venit, De prea multe angarale,
Bucurestiu l-a robit. Ca sa-nvatam pe turcoi
Si mie ca mi-au robit: Sa nu mai dea pe la noi,
Sau d-alba de taiculita, Caci prin tara pe la noi
Sau d-alba de muichilita, De-or mai trece multi turcoi,
Sau d-alba de coconita, Nu mai vedem car si boi,
Sau d-albii de coconasi, Nici in obor zece oi!
Sau negrii de tiganasi! Mihai Voda ce-m’ graia?
Da’ stii, doamne, d-au nu stii, — Bine, eu oaste ti-oi da,
Sa-m’ dai oaste-ntr-ajutori Ti-oi da oaste-ntr-ajutor.
Pe Buzestii amandoi, Unde tie ti-i pasa,
Ca tin bine la razboi, Acolo te vor lasa!
Pe Caplestii catetrei, Oaste-ntr-ajutor ca-i da,
Ca se lupta cu temei, La Bucuresti ca-m’ pleca.
Pe Nica capitanu, Pan-aproape sa ducea,
Care bate cu tufanu, Multi tatari ca mi-si vedea,
Taria razboaielor Fuga-ndarat o tulea,
Si spaima paganilor, Numai Radu ramanea,
Popa Stoica din Farcasi, Numai Radu cu sluga.
Care-m’ sare seapte pasi Iara Radu ce-m’ facea?
C-o suta de calarasi, Daca vedea si vedea,
Face la mai multi necaz! Cu sluga ca se vorbea,
Stiu ca Buzescu-al mai mic In gura sa saruta,
Face hordia colnic In sabii ca se ciocnea
Fara bat, fara nimic! Si prin tatari abatea.
Si Buzescu al mai mare Stii, ca un vant viforat,
Face hordia varcoale Pentru-un pomet inflorit,
Si cum mi-si zac florile, Cu cinci litre de argint,
Asa cad trupurile... Si pe cal ca-l atingea
Cand fu soarele-n chindie, Cam la capul pieptului,
Taie Radu seapte mie, Unde-i pas voinicului.
Iara sluga, nu sa stie! Pan’ pe sea se aseza.
Radu-atunci ca dezrobea: Noaua hotare trecea.
Sau d-alba de taiculita, Pe marzac ca-l ajungea,
Sau d-alba de muiculita, Iar cocoana de-l vedea
Sau d-albii de coconasi, Asa din gura-m’ striga:
Sau negrii de tiganasi. — Radule, sotia mea,
Pe toti ca-i impreuna, Pazeste-te Radule,
Seama bine ca mi-si loa, Ca-mi e marzacul stangaci,
Iar cocoana n-o vedea. Ca de pleaca,
Radu din gura-mi graia: Da cu stanga,
— Muica, muichilita mea, Cand se-ntoarce,
Unde-mi este cocoana? Da cu dreapta!
Iar muma-sa ca-i spunea: Iara Radu de-auzea,
— Muichilita, Radule, Radu din gura graia:
Uite-te pe cea campie, — Cocoana, cocoana mea,
Tare-m’ fuge-un marzacel Daca este, frate,-asa,
Cu cocoana dupa el, Ia apleaca-ti tu capu,
Cu coada c-a-nfasurat-o, Ca sa tai eu marzacu!
Dupa el a apucat-o! Iar cocoana, de-auzea,
Iara Radu, de-auzea, Si capul ca-l apleca.
Si pe cal incaleca. Radu cu palosu da,
Picioru-n scara punea, Cap de la trup ca-i taia
Nici pe sea nu s-aseza. Si oblancul de la sea.
Mana-n buzunar baga, Aci-n drum ca-l napustea
Scotea mic de pilulet, Si cocoana ca s-o lua
Piluletul plumbuit Si-ndarat ca se-ntorcea
Si pe toti impreuna. Pana cizma i-o taia. CUPRINS

Nici pe-aia nu se lasa. Daca vedea si vedea,
Indarat ca se-ntorcea, Fuga la gard ca mi-s’ da,
La Mihai Voda venea, Mana pe-o propta punea,
De departe ca-l mustra: Din pamant ca mi-o scotea,
— D-ai, doamne, maria-ta, Iar din cui nu mi-si putea.
Imi detesi oaste-ntr-ajutor?! El din gura ce-m’ zicea?
Unde mie mi-a pasat, — Fi-i-ar trupu-al nu stiu cui,
Acolo ca m-a lasat! Care prinde propta-n cui!
Mihai Voda de-auzea, Daca vedea si vedea,
Unul l-altul se uita, Fuga pe gheata ca-m’ da
Toti cu palosele da S-acolo mi-l prapadea.
In Radu Calomfirescu. Iar cocoana, de-auzea,
Iara Radu ce-m’ facea? Foarte rau ca se-ntrista,
In inel ca sprijunea, Tron de ceara ca-i facea,
Pana destiu mi-i taia. Unde, mari, l-ingropa?
Daca vedea si vedea, La manastirea domneasca,
Cizma din picior tragea, Pentru sa se pomeneasca,
In potcoava-l sprijunea Fost-a cruce voiniceasca!
(Ciobanu-Plenita, Cetate, Dolj)
Aga Balaceanu
Supt seninul cerului, Care-a parasit divanu,
La poiana marului, Divanul l-a parasit,
Intalnitu-s-a,-ntalnit La vitejie-a iesit.
Doi domni cu doua osti: O oaste-mi este turceasca,
O oaste mi-este nemteasca, Este-a lui Costandin
Vine sa ne prapadeasca; Brancoveanu,
Vine aga Balaceanu, C-ala stapanea divanu.
Dar de ce ei se certa? Nu mi-o taie cum se taie,
Ca aga Balaceanu zicea Si mi-o taie tot graneste,
Sa faca Bucurestii la Balaci, Si-o gramadeste claieste.
Ca sunt ziduri incepute, Unde Costandin Brancoveanu
Frate, si neispravite; vedea
Biserica din Balaci, Cum oastea lui se-mputina,
Facuta cu-o suta de-ani Mana la gura punea,
Inaintea Bucurestilor. Cu pumnii-n piept se batea:
Si Costandin Brancoveanu, „Saracut de maica mea,
Si cu Bucurel ciobanu Ca mi-a prapadit oastea,
Zicea sa faca Bucurestii ..... crucea mane-sa!“
Pe Dambovita, Pristav, nene, ca punea,
Ca e apa de spalat Trei zile, trei nopti striga:
Si camp mare d-alergat! — Care, frate, s-o afla,
Ei, frate, nu se-nvoia, Si, nene, s-o-adevara
La bataie se lua, Ca sa taie p-acesta,
Oastea lui Costandin Ii daruiesc domnia,
Brancoveanu, Domnia si mosia,
Se punea pe oastea lui Aga Ca sa taie p-acesta
Balaceanu Ca mi-a prapadit oastea!
D-o taia, d-o potopea. Nimenea nu se afla,
Unde aga Balaceanu se uita, Fara cat ca se gasea,
Din pridvor ca mi-ti sarea Savai, capitan Costin,
Si la cal ca-mi alerga, Al Balaceanului fin.
In seapte chingi ca mi-l chinga, La Constandin Brancoveanu
Seapte chingi, seapte tafture, mergea
Care face paisprezece, Si din gura-i cuvanta:
Si-i sta inimioara rece; — Constandine Brancovene,
Si mai punea d-o curea, Imi daruiesti mosia,
Sa nu caza undeva... Mosia si domnia,
Unde-n oaste ca intra, Ca sa-mi tai eu nasia?
Ca mi-e parinte mai mare Mituiesc cu pungile

Mi-a ars focu la spinare, Si dau cu mosiile,
Frica-mi e de lumanare! Sa-si taie nasiile!
Unde Costandin Brancoveanu — Nu te teme, nasule, de
c-auzea, mine,
In brate ca-l imbratisa Ca-mi esti parinte mai mare,
Si-n gura ca-l saruta, Mi-ai ars focul la spinare,
Si la masa ca-l tragea, Frica mi-e de lumanare!
Mandru inscris, mare, facea, De micsor m-ai botezat,
Ca sa-i dea el domnia, De mare m-ai cununat,
Domnia si mosia. Trei copii mi-ai crestinat,
El la cal ca-mi alerga Doua fete si-un baiat,
Si bine-n chingi ca-l strangea, Si-acu vorbesti cu pacat!
Si-n oaste ca mi-s’ intra. Cu cuvantu-l insela
Unde nasu-sau ca-l vedea, Si pe el ca-l adasta,
El din oaste s-alegea Amandoi s-alatura.
Si la camp, nene, fugea — Nasule, taie dumneata
Si-n gura mare striga: mijloacele,
— Asteapta-ma, nasule, si pe Ca sa tai eu marginele!
mine, Dara Costin ce-mi facea?
Pune-mi scara Mai in urma ramanea,
Langa scara, Palos pe mischiu tragea,
Si oblanc Pe langa el ca se da,
Langa oblanc, La nasu-sau ca tragea,
Unul pe altul sa ne pazim, Unde cu palosu da,
Sa taiem, sa potopim! Lua mana cu spata,
Dar nasu-sau ca-mi graia: Si picioru cu soldu,
— D-alelei, fine Costine, Si teasta selei,
Te-as adasta eu pe tine, Si trei fete de ibanca,
Mi-e frica de-nselaciune, Si trei coaste de la cal.
Ca sunt mari domniile, Razma palosu-n pamant,
Ca intra pana-n manuchi, Mi-a ars focul la spinare,
Asa da de nacajit... Frica mi-e de lumanare!
Se simti ca l-a taiat, Costandin Brancoveanu striga:
Parca fu de lupi mancat, — Ma porc-de-caine, lifta rea,
Si da dosul si fugea, Cine tie ti-a poruncit
Picioare in scari ramanea, Si tie ti-a volnicit
In cirla, mocirla intra Sa tii tu calea domnilor,
S-acolo ca se vaita: Al doilea-mparatilor,
— D-alelei, fine Costine, Al treilea vitejilor?
Cum ma taiasi tu pe mine? Maine-poimaine inainte mi-oi
Vino de ma scoate pe mine iesi,
Din acea cirla mocirla, Si pe mine m-oi intalni,
Sa te iert, fine, pe tine, Si pe mine m-oi taia,
Sa te aranesti in lume! Cum ai taiat nasia;
Unde la el ca mergea Da’ nu e mai bine-asa,
Si cu palosu ca da, Pana esti la mana mea
Tot in nasu-sau lovea Sa-ti rapui eu viata?
Si cu palosu ca da, Chip gialapului facea
Frumos capu i-l taia, Si-i dete capu-alaturea.
In sulita-l sprijinea, Facu moarte peste moarte,
La disagi il aseza Doua capete impreunate.
Si pe cal ca-ncaleca, Tron de ceara le facea,
La Costandin Brancoveanu La-mparatie-i mana,
mergea De se ducea pomina
Si din gura-i cuvanta: Si-aicea, si-n Viena,
— Brancovene Costandine, D-auzea maria-sa
Da-mi tu mie domnia, Si tare se jeluia,
Domnia si mosia, Si cu toata nemtia,
Ca mi-am taiat nasia. De a ramas pomina
Mi-a fost parinte mai mare, Pe toata Valahia!
(Gr. G. Tocilescu, Serbanestii-de-Jos, Olt)
Constantin Brancovanul CUPRINS
Brancovanul Costantin, Mult acolo nu zacea,

Boier vechi si domn crestin, Ca sultanu-i aducea
De averi ce tot strangea Langa foisorul lui,
Sultanul se ingrijea, Pe malul Bosforului.
Si de moarte-l hotara. — Brancovene Constantin,
Caci viziru il para. Boier vechi, ghiaur hain!
Intr-o gioi de dimineata, Adevar e c-ai chitit,
Zi scurtarii lui de viata, Pan-a nu fi mazilit,
Brancovanul se scula, Sa desparti a ta domnie
Fata blanda el spala De-a noastra imparatie?
Barba alba-si pieptana, Ca de mult ce esti avut
La icoane se-nchina, Bani de aur ai batut
Pe fereastra-apoi cata Far’ a-ti fi de mine teama,
Si amar se-nspaimanta! Far’ a vrea ca sa-mi dai seama!
— Dragii mei, coconi iubiti! — De-am fost bun, rau la
Lasati somnul, va treziti, domnie
Armele vi le gatiti Dumnezeu singur o stie;
Ca pe noi ne-a-ncongiurat De-am fost mare pe pamant,
Pasa cel neimpacat. Cata acum de vezi ce sant!
Cu ieniceri, cu tunuri mari — Constantine Brancovene!
Ce sparg ziduri cat de tari! Nu-mi grai vorbe viclene.
Bine vorba nu sfarsea, De ti-e mila de copii
Turcii-n casa iuresea, Si de vrei ca sa mai fii,
Pe tuspatru mi-i prindea Lasa legea crestineasca
Si-i ducea de-i inchidea Si te da-n legea turceasca.
La Stambul, in turnul mare — Faca Dumnezeu ce-a vrea!
Ce se-nalta langa mare, Iar pe toti de ne-ati taia,
Unde zac fete domnesti Nu ma las de legea mea!
Si soli mari imparatesti. Sultanul din foisor
Dete semn lui imbrohor. — Mare-i domnul Dumnezeu!
Doi gelati venea curand. Crestin bun m-am nascut eu,
Sabiile fluturand, Crestin bun a muri vreu...
Si spre robi daca mergea, Taci, draguta, nu mai plange
Din coconi isi alegea Ca-n piept inima-mi se frange,
Pe cel mare si frumos, Taci si mori in legea ta
Si-l punea pe scaun gios, Ca tu ceriu-i capata!
Si cat pala repezea Imbrohorul se-ncrunta,
Capu iute-i reteza! Gelatii se-nainta
Brancovanul greu ofta Si pe blandul copilas,
Si din gura cuvanta: Dragul tatii fecioras,
„Doamne! fie-n voia ta!“ La pamant il arunca
Cei gelati iarasi mergea Si zilele-i radica.
Si din doi isi alegea Brancovanul greu ofta
Pe cel gingas mijlociu, Si cu lacrimi cuvanta:
Cu par neted si galbiu,
„Doamne! fie-n voia ta!“
Si pe scaun il punea
Si capul ii rapunea! Apoi el se-ntuneca,
Brancovanul greu ofta Inima-i se despica,
Si din suflet cuvanta: Pe copii se arunca,
„Doamne! fie-n voia ta!“ Ii bocea, ii saruta
Sultanul se minuna Si turband apoi striga:
Si cu mila se-ngana! — Alelei! talhari pagani!
— Brancovene Constantin! Alei! voi feciori de cani!
Boier vechi si domn crestin! Trei coconi ce am avut
Trei coconi tu ai avut, Pe tustrei mi i-ati pierdut!
Din trei doi ti i-ai pierdut, Dare-ar domnul Dumnezeu
Numai unul ti-a ramas! Sa fie pe gandul meu:
Cu zile de vrei sa-l las, Sa va stergeti pre pamant
Lasa legea crestineasca Cum se sterg norii la vant,
Si te da-n legea turceasca! Sa n-aveti loc de-ngropat,
Nici copii de sarutat! — Brancovene Costantin,

Turcii crunt se otarea Ghiaur vechi, ghiaur hain!
Si pe dansul tabara, Casca ochii a te uita
Haine mandre-i le rupea, De-ti cunosti tu pelea ta?
Trupu-i de pele jupea, — Caini turbati! Turci, lifta
Pelea cu paie-o implea, rea!
Prin noroi o tavalea, De-ti manca si carnea mea,
Si de-un paltin o lega Sa stiti c-au murit crestin
Si razand asa striga: Brancovanul Constantin!
(Vasile Alecsandri)
FAMILIALE 261
FAMILIALE
1.INDR{ GOSTITII
CUPRINS
Brumarelul
Intr-o verde gradinita Nici zana din ceri picata,
Sade-o dalba copilita Ci sunt floare garofita,
Pe-asternut de calonfiri, Rasarita-n gradinita;
La umbra de trandafiri. Dar tu, voinicele, spune,
Trece-un voinicel cu graba, Esti insurat, ori esti june?
Si din fuga o intreba: — Eu sunt, draga, Brumarelul,
— Spune-mi, dalba copilita, Ii raspunse voinicelul.
Cu rumena ta gurita, Eu vin seara, pe racoare,
Esti nevasta, ori esti fata, De ma culc pe san de floare,
Ori zana din ceri picata? Si cand plec voios, cu soare,
— Nici nevasta sunt, nici fata, Dupa mine floarea moare!
(V. Alecsandri)
Brumarul
Foaie verde pelinita Fetita se destepta.
Colea-n vale-n poienita El degraba mi-o-ntreba
Frumos doarme-o copilita: — Esti fata sau maritata,
Cu parul lasat pe tata, Ori zana din cer picata?
Cam pe tata, cam pe spate, — Nu-s fata, nici maritata,
Inima-n mine se bate. Nici zana din cer picata,
S-o destepte nu-ndraznea, Si eu-s floare dupa mare,
Tabachera o scotea, Cine ma saruta moare.
Murgului la nas ii da. Dar matale cine esti,
Murgu tare strafiga, Cum te chemi, cum te numesti?
FAMILIALE 263
Esti baiat, ori insurat, Si eu-s Brumaru cel mai mare
Ori inger din cer picat? Ce cad noaptea pe racoare,
— Nu-s baiat, nici insurat, Ma ridic in pranzul mare,
Nici inger din cer picat. Iau mirosul de la floare.
(C. Mohanu, Saliste, Tara Lovistei)
CUPRINS
Milea
Foaie verde de trei rugi, Sarpele balaurel,
Striga Milea dintre lunci, Tot cu solzii de otel,
Dintre lunci, din vai adanci. Sarpele balaur,
De trei zile de cand striga, Cu solzii de aur.
Taica-sau mi-l auzea, Infasoara, taica, mana,
Asa pe Milea-ntreba: Bag-o-n san
— Mileo, Mileo, dragul taichii, Pe sub zabun,
Ori oile le-ai pierdut, Scoate-mi sarpele din san,
Ori haine mi-ai ponosit, Cand se-ntinde,
Or galbiori mi-ai farsit, Ma cuprinde;
Ori cineva te-a batut? Se zgarceste,
— Nici oile n-am pierdut, Ma sfarseste,
Nici haine n-am ponosit, Inimioara mi-o topeste.
Nici galbeori n-am farsit, — Mileo, Mileo, dragul taichii,
Nimenea nu m-a batut. Decat sa fiu fara mana,
Sub al par mare, rotat, Mai bine eu fara tine.
De floricele-ncarcat, El asa ca-mi auzea,
Putinel somn am somnat, Ochisorii-i lacrama
Frumusel vis am visat, Si la ma-sa se ducea:
Bur’ de ploaie mi-a plouat, — Maica, maiculita mea,
Florile s-au scuturat, Ai vazut de mine mic,
Sarpele-n san mi-a intrat, Dar acu, ca sunt voinic,
’Nfasoara mana-n basma, Crescui in pustietate;

Bag-o-n san Amandoi suntem d-o muma,
Pe sub zabun, Ca doi pomi dntr-o tulpina.
Scoate-mi sarpele din san, Infasoara, leica, mana,
Ca e tot sarpe balaur, Bag-o-n san
Maica, cu solzii de aur. Pe sub zabun,
— Mileo, Mileo, dragul maichii, Scoate-mi sarpele din san,
Decat sa fiu fara mana, Ca se-ntinde,
Mai bine eu fara tine, Ma cuprinde;
Ca mai am copii ca tine. Se lungeste,
El asa cand auzea, Ma topeste.
Ochisorii-i lacrama, — Mileo, Mileo, dragul leichii,
La frate-sau se ducea Decat sa fiu fara mana,
Si din gura cuvanta: Hai, mai bine fara tine,
— Neica, neicusorul meu, Ca mai sunt voinici ca tine.
Amandoi suntem d-un tata, Milea-asa cand auzea,
Ochisorii lacrama,
Crescui in pustietate, Pe Dunare-n sus pleca
Infasoara, neica, mana, Si pe Lina mi-o striga:
Bag-o-n san — Lino, Linisoara mea,
Pe sub zabun, Sotioara mea cea buna,
Scoate sarpele din san. Infasoara, Lino, mana,
— Mileo, Mileo, dragul neichii, Bag-o-n san
Decat sa fiu fara mana, Pe sub zabun,
Tot mai bine fara tine, Scoate-mi sarpele din san,
Ca mai sunt voinici ca tine. Cand se-ntinde,
Milea-asa cand auzea, Ma cuprinde;
Ochisorii-i lacrama, Se lungeste,
La soru-sa se ducea: Ma sfarseste,
— Leica, leicusoara mea, Inimioara mi-o topeste.
Sora, surioara mea, Lina asa cand auzea,
Amandoi suntem d-un tata, Nici mana n-o-nfasura,
FAMILIALE 265
Mana-n san ca i-o baga, Mai bine-o puica cu dor,
Pungi de galbeni ca-mi scotea. Sa fii cat de striior,
Milea atuncea-mi zicea: Prinde mila, prinde dor.
— Decat un tata si-o mama, Nu e mila, nu e dor
Mai bine-o puica cu mila, De la frati, de la surori;
Ca de-ar fi cat de straina Nu e dor si nu e mila
Are dor si are mila; De la tata, de la muma,
Decat un frate si-o sor’, Ca de la sotie buna.
(C. Brailoiu, Beleti, Arges)
CUPRINS
Logodnicii nefericiti
Frunzulita foaie lata, Pe baiat mi l-a-ngropat
Fost-a un ficior si-o fata, In mijlocul drumului,
Ei de mici ca s-au iubit, In calea voinicului;
Parintii nu i-a stiut. Si pe fata mi-a-ngropat-o
Cand fura la luat, In mijlocul drumului,
Parintii mi i-au aflat, In marginea campului.
Sa se ia nu i-au lasat. Din baiat ce-a rasarit?
Ei de mana s-au luat Un brad mare,-mpodobit.
Si la vale c-au plecat, Din fata ce-a rasarit?
Sub un pom mandru rotat, Vita alba, poleita,
Unde-i apa infundat’, Poleita, aurita.
Si-acolo s-au inecat. Cine pe-acolo trecea,
Parintii mi i-a catat, Pe parinti ii blestema:
Navoadele le-au bagat „Bate, Doamne, pe parinti,
Si i-a scos si i-a-ngropat. C-a despartit doi iubiti!“
(C. Brailoiu, Poiana-Mare, Dolj)
Doi tineri s-au avut dragi CUPRINS
Foaie verde de doi fagi, Sa scoata tineri vii.

Doi tineri s-au avut dragi, Iara marinarii hoti,
S-au avut de mititei, Au scos tinereii morti,
Parintii nu stiau de ei. Si le-a mancat banii toti.
Cand a fost la logodit, Parintii s-a suparat,
Parintii nu i-a-nvoit. I-a luat si i-a ingropat:
Cand a fost la cununat, Pa fetita langa drum,
Parintii nu i-a lasat. Si baiatu peste drum.
Ei atunci s-au suparat, Pa mormantu la baiat,
Si de mana s-au luat,
A crescut un fir de brad.
Si la Dunare-au plecat,
Si-n apa s-au aruncat, Pa mormantu la fetita,
La plopu cu frunza-n dunga, A crescut un fir de vita.
Unde-i apa mai adanca. Vita mare ca-mi crestea,
La plopu cu frunza lata, Si pa brad il cuprindea.
Unde-i apa adunata Cati oameni pe drum treceau,
Marinarii-au observat, Pa parinti ii blestemau:
La parinti au anuntat. — Sa fiti blestemati parinti,
Sa vie cu zeci si mii, C-ati inecat doi iubiti.
(C. Mohanu, Bumbuiesti, Tara Lovistei)
Chera
Cherii oameni ca-i venea: N-auzea dipla cantand,
Joi seara ca-mi logodea, Far’pa ma-sa jaluind.
Pan’duminica murea. Iese-afara tot plangand,
Iaca nunta ca-si venea, Intra-n casa glas glasand:
Si la poarta mi-asculta: — N-am fata de-a marita
FAMILIALE 267
Si am fata de-a-ngropa, Si pa gura si pa nas,
Chera e moarta pe laita, Si pa fata de obraz.
Cu sovonu-nsovonita, Mana stanga sa mi-o franga,
Cu tulpanu tulpanita, Si-a direapta s-o scranteasca,
Cu cheptul gheata de sfanti. Sa merg cu Chera la groapa.
Ma-sa din gura-mi graia: Dumnezeu ca-l auza:
Da’ voi daca nu credeti, Cand pa cal incalica,
Haide-n casa de-mi vedeti. Calu ca sa poticnea,
Ginerile cand o vedea, Tocma-n cap ca il trantea.
El mai rau sa blestema: Sangele ca sa pornea,
— Dar-ar Dumnezeu sa dea, Si pa gura, si pa nas,
Cand pa cal oi incalica, Si pe fata de obraz.
Calul sa se poticneasca, Mana stanga i-o frangea,
Tocma-n cap sa ma tranteasca, Si-a direapta i-o scrantea.
Sangele sa se porneasca, P-amandoi ca-i ingropa.
2. SOTII
CUPRINS
Ghita Catanuta
Foaie verde maracine, Pana-n codri verzi intra
Ascultati, boieri, la mine, Daca-n codri verzi intra,
Sa va spui pe „Ghita“ bine! Florile
Pe culmita dealului, Ca-i imbata,
Dealului Ardealului, Ierburile
Vine Ghita Le placea,
Catanuta, La odihna ca-i chema,
Cu-a lui dalba La mancare-i indemna.
De mandruta: Si el, mare, se oprea,
Vine Punea masa si manca,
De la taica-sau Frumusel se ospata.
Si-mi mere Ei manca si mai vorbea,
La socru-sau, Pana Ghita ce-mi zicea?
Vine — Mandro, sotioara mea
De la maica-sa De la costisoara mea,
Si-mi mere De cand, mandro, te-am luat,
La soacra-sa, Adevarul nu mi-ai dat,
Cu trei-patru catarasi, Nici cantec nu mi-ai cantat.
C-un samar de galbinasi, Acum, mandro, voi sa-mi
Cu doi bani in posunari, canti,
Cu doisprece lautari Inimioara sa-mi descanti.
Si cu doi-trei calusei, Mandra ce mi-i raspundea
Cu mandruta printre ei. Si din gura ce-i graia?
Foicica s-o lalea, — Ghita, sotioara mea
Nici putin ca nu mergea, De la costisoara ta,
FAMILIALE 269
De cand, Ghita, m-ai luat, Ghita-i catanut voinic!
Adevarul nu ti-am dat, Mandra, unde-l auzea,
Nici cantec nu ti-am cantat; Cu gurita-i raspundea:
Dar stii, Ghita, au nu stii — Ghita, sotioara mea
Ca viersul meu, femeiesc, De la costisoara ta,
Seamana a haiducesc? Cantecul ti l-oi canta,
Si-d-oi ’cepe d-a canta, Codri verzi c-or rasuna,
Codri verzi c-or rasuna, Muntii s-or cutremura,
Muntii s-or cutremura, Malurile s-or surpa,
Maluri mari ca s-or surpa; Arambasa ne-o afla
Arambasa ne-o afla, Si tu nu te-i speria;
Arambasa de voinici Dar stii, Ghita, au nu stii,
Peste patruzeci si cinci, Ca io, chiar de mititica,
Cincizeci, mare, fara cinci, Eram basii ibovnica:
Si cu Gruia capitan, El d-ai seapte,
Io d-ai seapte,
Si cu Pana Roscodan?
Amandoi de paisprezece,
Catanuta, d-auzea, Cand copilul se-ndrageste?
Lung la dansa se uita Mai stii, Ghita, au nu stii
Si pe ganduri se punea. Ca el, mica, m-a iubit,
Dar gandea, ori nu gandea, Io, mare, l-am parasit,
Ca din gura ce-i graia? Inimioara i-am parlit?
— Mandro, mandrulita fa, Si el, dac-o auzi,
De la costisoara mea, De prin codri c-o iesi,
Ti-o fi glasul femeiesc Cu tine
Semanand a haiducesc, Ca s-o lupta,
Dar io nu l-am auzit Si pe mine
La cantat, au la jelit. M-o lua?
Fie-ti, mandro, cum ti-o fi, Unde Ghita-mi auzea,
Cata d-a ma-nveseli, La inima ca-l seca,
Si n-ai teama de nimic, In suflet ca-l sageta,
Dar din gura tot zicea: Fanetele,

— Canta, mandro, nu tacea, Sa-mi darasti
Ca mi-o fi cantecul Livezile
Tau Si sa-mi pasti
Drag ca sufletelul Ierburile?
Meu. Ia sa-mi dai tu mie seama,
’Ncepea mandra d-a canta, Ia sa-mi dai pe Negrul vama.
Codrii verzi se scutura, Ca sa nu te fac pastrama!
Vai adanci se rasuna, Dara Ghita ce-i vorbea
Muntii se cutremura, Si din gura ce-i zicea?
Maluri mari ca se surpa, — Ba nu ti-oi da pe Negrul
Apele se turbura, Cat mi-o fi zdravan capul,
Vantu-n cale se oprea. Ca mi l-a dat socru-meu
Arambasa-mi auzea, Sa-mi poarte trupsorul
Inainte Greu
Le iesea, Unde-o fi locul
Drum d-a curmezis le sta, Mai rau!
De departe Arambasa
I-ntreba Nu tacea,
Si d-aproape P-atata
Ce-mi zicea? Nu se lasa.
— D-alei, Ghita D-al doilea ca-i cerea
Catanuta, Si d-al doilea-i zicea:
Cine dracu te-a adus, — D-alei, Ghita
Cine-n calea mea te-a pus? Catanuta,
Zile scurte Ia sa-mi dai tu mie seama,
D-ale tele, Ia sa-mi dai palosul vama,
Ori pacate Ca sa nu te fac pastrama!
D-ale mele? Ghita iar ii raspundea,
Sa-mi calci tu locurile, Ghita iarasi ii zicea:
Sa-mi incurci — Ba nu ti-oi da palosul
FAMILIALE 271
Nici o data cu capul, Ca sa tiu casa cu ea!
Ca mi l-a dat cumnatul Foaie verde s-o lalea,
Sa-mi podobeasca soldul! Ei de lupta se gatea,
Arambasa, d-auzea, Dar ce lupta, nu stia:
Arambasa ce-mi facea? Au in spata sa se taie,
P-atata nu se lasa, Au la piept sa se-ncovoaie,
Al treilea ca-i cerea, Cand tot mandra-l invata
Si d-al treilea-i zicea: Si din gura ca-i zicea:
— D-alei, Ghita — Ghita, sotioara mea
Catanuta, De la costisoara ta,
Ia sa-mi dai tu mie seama, In spata
Ia sa-mi dai pe mandra vama, Nu va taiati,
Ca sa nu te fac pastrama; Ci-n lupta
Ca mandra de mititica Sa va luptati,
Mi-era mie ibovnica: Ca lupta
Ea d-ai seapte, E voiniceasca,
Io d-ai seapte, Iar spata
Amandoi de paisprezece, E miseleasca!
Cand copilul se-ndrageste. Unde Ghit-o auzea,
Ea de mica m-a iubit, D-odata se repezea
La mare m-a parasit, Mana-n palose punea,
Cu tine ca s-a-ndragit! Spatele ca apuca,
Atunci mandra, d-auzea, La genuchie le-aducea,
La Ghita ca se uita In genuchie le-ndoia
Si din gura mi-i zicea: Si pe toate le rupea,
— Ai venit la vorba mea! Num-a lui nu se frangea.
Ghita nici ca-i raspundea, Ei la lupta se lua,
Ci la basa se uita Ei la lupta se-ncerca,
Si din gura mi-i zicea: Care din doi o cadea.
— Ba nu ti-oi da pe mandra, Si ei, mare, se lupta
Ca mi-a dat-o soacra-mea Zi de vara
Pana-n seara. Bracinarul ca-si rupea.

Nici unul nu dovedea, Arambasa de-l vedea,
Nici unul nu biruia, La dansul se repezea.
Cand Ghita pe mandruta Dar Ghita se necajea,
Cu fapta mi-o ispitea; Din necaz se indarjea,
Bracinar ca-si desprindea, Mana-n chimir ca-i punea,
Cioarecii-n vine-i cadea De mijloc ca-l apuca,
Si din gura ca-i zicea: Vro trei roate-l invartea.
— Mandro, sotioara mea Cand in pamant il trantea,
De la costisoara mea, Pana-n brau mi-l ingropa;
Sai, mandruta, Scotea palos si-l taia,
Sai draguta! Carnea corbilor c-o da.
Bracinarul mi s-a rupt, Atunci mandra de vedea,
Cioarecii-n vine-au cazut Sa-i zambeasca incepea
Si i-o m-oi impiedica, Si mai vesela-i striga:
Arambasa m-o taia, — Bravo, sotioara mea!
Far’ de mine-i ramanea! Dar Ghita d-o auzea,
Dar mandruta ce-i zicea, Pana-n suflet se mahnea.
Ce-i zicea si ce-i vorbea Nici vorba nu-i raspundea,
(Ca asea e muierea: Ci la Negrul alerga,
Poale lungi si minte scurta, In scara picior punea,
Judecata mai marunta, Catre soacra-sa pornea
Cap legat, inima-ncinsa Si ca vantul se ducea
Si de nimeni necoprinsa)? Pana colo-n Valea-Rea;
Ea lui Ghita raspundea, Mandra-n urma-i se lua
In gura mare-i zicea: Si mana, mare, mana
— Ia mai dati Pana cand mi-l ajungea.
De va luptati, Iar daca mi-l ajungea,
Ca oricare-o birui Catanuta ce-mi facea?
Tot un barbatel mi-o fi! Suparat nu s-arata,
Unde Ghita-mi auzea, Mana
FAMILIALE 273
Sub sea ca baga, D-o vrea bunul Dumnezeu,
Plosca Sa-i fac varf cu capul tau!
Din baieri scotea, Mandra se cutremura,
Un pahar de vin turna, Dar el vorba nu sfarsea
Mandrii-n mana ca i-l da Si la ea se repezea,
Si din gura o-mbia: Palosul
— Tine, mandro, vin de bea, Ca rasucea,
Vinisor din mana mea, Capul
Ca d-acilea incolea, Dodata-i zbura.
Ori ai bea Trupul
Ori n-ai mai bea La pamant cadea,
Vin rece din mana mea! Gurita-i bolborosea
Si ea, biet, ii raspundea, Si cu Ghita se ierta.
Raspundea si se ruga Ghita nu mai zabavea,
Si din gura ca-i zicea: Cosicioarele-i taia,
— Iarta-mi, Ghita, greseala, In posunar le baga,
Ca n-oi mai face alta! Iara capu-i ridica,
Atunci Ghita, d-auzea, Varf la claie de-l punea.
De pe Negru jos sarea, La Negrul navala da
Cu gura mi-o judeca Si, daca-l incalica,
Si la urma-i mai zicea: Imi pleca, mare, pleca
— Stii tu, mandro, au nu stii, D-a dreptul la soacra-sa,
Minte, mandro, de mai tii, Dincolo de Valea-Rea.
C-asta-vara, vara mare, Soacra-sa,
Ce-am cosit De-l auzea,
Am capitit? Soacra-sa,
La ce capiti mi-a ajuns, Daca-l vedea,
La toate varfuri le-am pus; In deal, mare, ca-l chema.
Dar acuma dinspre toamna Pana Ghita ca urca,
Am facut d-o capicioara Masa mare-i intindea;
Si pustia, varf ca n-are. Pana Ghita se suia,
Iata masa se-ncheia; — Iata ce-a trimis mandra,

Pana masa se-ncheia, C-a ramas in Valea-Rea,
Toti vecinii ca chema. Sa pazeasca fanetea!
Ghita daca mi-si sosea, Megiasii-ncremenea.
Drept in casa ca intra, Soacra-sa, de le vedea,
Drept la masa ca tragea La ele se repezea,
Si la masa s-aseza. Pe inima
Soacra-sa Le punea,
Mi-i ospata, In genuchie-ngenuchea,
Le da vin, Marama
Le da pelin. Din cap scotea,
Dete-un pahar, dete doua, Tot paru-si darapana
Baura pana la noua. Si pe fii-sa blestema:
Cand fuse pahar la zece, — Sa-ti fie rau, nu asa,
Tot la Ghita se-mplineste. Ca nu-mi ascultai vorba!
Atunci soacra-sa-i zicea Io-ti ziceam sa te marit
Si din gura ca-i graia: Dupa flacai din vecini,
— D-alei, Ghita Tu la toti gaseai pricini;
Catanuta, Veni Ghit,-un calator,
Si mai bine ti-ar sedea Si ma lasa cu mult dor.
Cand ar fi si fata mea, Ia vezi calator ce-ti face,
Mandra sotioara ta, Ca te lasa-n Valea-Rea,
Sa ciocnesti pahar cu ea, Ca sa-ngrasi pasarimea!
Ca de cand pe mandr-ai luat, Atunci Ghita se scula
Cu totii n-am ospatat. Si din gura ce-i graia?
Atunci Ghita, d-auzea, — Nu mai plange,
Tocmai din adanc ofta, soacra-mea,
Mana-n posunar baga, Toate sunt din vina ta,
Cosicioarele-i scotea C-o lasai de se-ndragea
Si pe masa le punea, Cu oricine
Si cu soacra-sa vorbea: Se-ntalnea.
FAMILIALE 275
Razi mai bine Si din gura tot zicea:
De dansa, — D-alei, mandrulita mea,
Cum radea de mine ea Credincioasa ca dansa
Si la pas mare-mi zicea N-o mai sta-n toata lumea!
Ca oricare-o birui Apoi Ghita ce-mi facea?
Tot un barbatel i-o fi! Ghita, mare, se ducea
Ghita nu mai zabavea, Pe culmea
Spata-n mana ca-si lua, Ardeleneasca,
La meseni c-o arata Pe cararea
Si din gura le zicea: Voiniceasca,
— Iat-acum mandruta mea: Catre Tara
Credincioasa ca dansa Ungureasca,
N-o mai fi-n toata tara! Acolo sa-mi haiduceasca!
Si pe Negru-ncalica, Boierasii sa-mi traiasca,
Spata-n dinti ca-si apuca, Pe lautar sa cinsteasca,
Prin desi codri ca-mi pleca. Ca si el sa-i pomeneasca
Cati haiduci ca intindea, Pe la cruce de voinici,
Pe subt palos ca-i trecea Cum sunteti, boieri, p-aici.
CUPRINS
Vidra
— Vidrusca din Tarigrad, Ie sama de-l potrijesti.
Fati di viziri bogat, — Ba Stoieni n-oi mai vra.
Ci eu di cand ti-am luat Eu tii cand t-oi canta,
Tu on cantic nu m-ei cantat. — Vaili s-or rasuna,
Ian canti-mi on cantisel Hotii ci s-or distepta,
Cu cuvinti barbatesti Dupa noi ca s-or lua.
Si cu glasuri muieresti. — Stoian ci si maniea,
Vidrii o palma ii stergea. — Si si i-o duc maici-sa. —

Si Vidra si miniea Si la lupti si luá,
S-a canta ca insepea. — Intr-o jioi dimineatá,
Cand ea prindea a canta; Intr-o zi mari di vari
Vaili si rasuna Di dimineati pan-in sari.
Hotai ci si distepta; Cand soarili in disari,
Paunasu-mi auzé Pi Stoian ca mi-il oboari2
Si din gur-asa zasé Stoian din guri zisea:
— „Ian auz-o Vidra mé — Vidrusca sotaea mea,
Cari-am logodit cu e Puni mana-n sel poclit,3
A ajiuns-o jalea mé“. Esti-on cutat mishit4
Si armili-si insingé Di la mi-ta jiuruit5
La sleah mari ci iesé Ci ma vezi la si hal sunt.
Cu dansii si intalné Vidra din gura zasea
Si din gur-asa zasé: — Ba, Stoieni n-oi m-ai vra,
— Oh, Stoieni Procovisi Ci sini a dovidi
Cachitanu pi vonisi Asela barbat mi-a si.
Si ti prinbli tu pi-aisi?... Stoian cand auzea
Pi-aisi-is locuri cu vami Lui lacramili ii curgé
Si mai rari vonisi si afli. Si la Dumnezeu gandé,
Da pi Vidra din cusani 1 Cu inima la nasap
Casi doresti si-ti sii zali; Cu gandu la Domnu sfant.
Ori haidem si ni-om lupta Dumnezeu ii ajiuta
Si cari a dovidi, Si in unghii mi-i lua,
Asela barbat i-a si. In pamant mi-i turna,
— Eu pi Vidra nu t-oi da, Cu colb mi-i acopiré,
C-am luat-o cu luna 2 Oboari — doboara.
3 Poclit — cutie.
1 Cusani — fundul carutei (Notele la 4 Mishit — ascutit.
aceasta balada apartin lui George V. Madan.) 5 Jiuruit — daruit.

FAMILIALE 277
1
S`ngili mi-i povidé, Si tatali ii taié CUPRINS
Si pi toti mi-i usidé, Pi tabli5 mi li puné.
Si in brisci2 si suié La maici-sa si dusé
La casachii3 mergé Si din guri ii zasé:
Si din guri asa zasé: — Soacri, soacri, poami acri,
— Vidrusci sotaea mé M-ei dat siica si tan casi,
La Pristol4 tu ti-ai jiurat, E-a fost o curvi aleasi.
Cu mini ti-ai cununat, — Oh, Stoieni Procovisi,
T-a trebuit alt barbat! Cachitanu pi vonisi,
Ci ian scubor din cusini Hai si bem si si mancam,
Si poftim la cisichii. Nisi di pomani si nu-i dam.
(George V. Madan, Basarabia)
Dragnea
Foicica brebenel, — Stancuta, nevasta mea,
Si era d-un unchesel; Tu s-asculti de maica-ta
El d-un fecioras avea, Pana-o veni neicuta.
Cu el impetit pleca Si sa semeni busuioc
Intr-o sfanta vinerea. In vatra noua de loc;
Sambata ca-l logodea, Si d-o rasari frumos,
Duminica il nuntea, Sa stii ca sunt sanatos;
Luni pica carte domneasca, Iar d-o rasari palit,
La oaste sa mi-l porneasca. Sa stii ca m-am prapadit.
Iara Dragnea ce-mi zicea? Foicica s-o lalea,
Dar Stancuta ce-mi facea?
1
}i povedea — ]i umplea. Noua ani ca-mi vaduvea,
2 Brisca — trasura boiereasca.
3 Casachie — macelarie, zahana.
4 Pristol — altar. 5 Tabli — tava.
Nici mai mult ca nu tinea, Crestea pirul si mohorul;

Si cu altul logodea. Unde erau curtile,
Dar unchiasul ce-mi facea? Crescuse cucutile.
Sapa si sapoi lua, Si mergea si iar mergea,
La gradina ca-mi pleca, Si peste nunta ca-mi da,
La gradina din luncet, De pe cal descaleca,
Unde curge apa-ncet. In grajdi de piatra-l baga
Pe drum ca mi se uita: Si la masa ca-mi venea.
Cand, in lungul drumului, Iar nasul mi-l intreba:
Zari coama murgului — De unde esti, baietas
Si saua voinicului. Din ce sat, din ce oras?
De repede ce-mi venea, Aici cum de te aflasi?
Nici ziua buna ca-mi da — Sunt baiat din Taligrad
Si din gura-asa zicea: Si-am catanit la-mparat,
— Ce faci, mosule,-n gradina? Si acum m-a liberat.
— Sap via pe sub tulpina,
Aduceti mireasa-ncoa
Sa sece din radacina.
C-am avut d-un fecioras S-o daruiesc cu ceva,
Si l-a luat turcii ostas; C-asa este datina.
S-am avut d-o nora rea, Iar nasul ca poruncea,
Si azi e nunta la ea. Mireasa ca-mi aducea.
Dar voinicul ce-mi zicea? Dara el ce-mi mai facea?
— Lasa, mosule, via In ochi negri mi-o privea,
Si hai sa vedem nunta. Si el ca o daruia,
Ca vie ii mai sapa, C-un galben o daruia.
Dar nunta nu-i mai vedea. Dar mana cand intindea,
Si de zor ce se zorea, Ea in deget ca-mi zarea
Pe mos nici ca-l astepta, Inelusul de argint
Ci nainte ca-mi pleca, Schimbat de la logodit.
Nici locul nu-l cunostea; Foaie verde iarba-amara,
Pe unde era ogorul, Imi intra Stanca-n camara
FAMILIALE 279
Si-mi plangea pana-n diseara; Ca mi-a fost mie ursit!
Soarele cand scapata, Foaie verde s-o lalea,
Din camara ca-mi iesea Dara Dragnea ce-mi facea?
Si din gura-asa graia: Mare masa ca-ntindea
— Beti, copii, va veseliti, Si mi-si bea
La nunta nu mai ganditi, Si mi-si manca,
Ca mie ca mi-a venit Si tare se veselea
Dragnea cu care-am nuntit, Cu nuntasii alaturea.
(C. N. Mateescu, Titesti, Arges)
CUPRINS
Uncheselul
Foaie verde bob naut, Sa stii ca m-am prapadit.
Bob naut si margarit, De mi-o rasari steblos,
Vineri maica m-a facut, Sa stii ca sunt sanatos.
Sambata m-a botezat, De mi-o rasari mai verde,
Dumineca m-a-nsurat. Sa stii, mandro, mi-i mai vede.
Luni cu mandra m-am plimbat, De mi-o rasari uscat,
Marti ordin ca mi-a picat, Sa stii ca m-am insurat,
Joi la oaste c-am plecat. Alta mandruta mi-am luat,
Si iar verde samulastra, Pe tine ca te-am lasat.
Lasai vorba la nevasta: Dar soldatul ce-mi facea?
— Fa nevasta, sa m-astepti, Termenul i se-mplinea,
Noua ani si noua luni, Drumu-acasa ca mi-i da,
Si-nca noua saptamani. Si mergea ce-si mai mergea,
Si de-i vedea ca nu vin, C-un mosneag se intalnea.
Tu sa chemi fete surori, — Buna ziua, mosule!
Sa-mi sadeasca busuioc, — Multumesc soldatule!
Opt-noua vetre de foc. — Un’ te duci mai mosule!
De mi-o rasari palit, — Ma duc, taica,-n deal la vie,
Ca s-o tai din radacina. — Lautare, dumneata,

Ca n-are cui sa ramana, Ia cheama mireasa-ncoa,
Ca un fecior am avut, S-o daruiesc cu ceva,
In armata a murit. Din strainatatea mea.
Dar soldatu ce zicea: Mireasa ca mi-si venea,
— Mosule, i-adevarat, La soldat ca se ducea.
Ca aveti o nunta-n sat? Dar soldatul ce-mi facea?
Dara mosu ce zicea: Mana-n pozanar baga,
— De la deal de casa mea, Di-un inel ca mi-l scotea
Joaca nunta noru-mea. Miresei ca i-l dadea.
— Mosule, pe cine ia? Mireasa ca mi-l vedea,
— Feciorul primarului, Ea cu lacrimi mi-l uda,
Din capu orasului. Si din gura-asa-mi zicea:
Dar el atunci ce-mi facea? — Si-am zis verde bob dudau,
La nunta ca se ducea, { sta e barbatu meu.
Necunoscut se facea, Da’ soldatul ce zicea?
El la masa s-aseza, — Beati, baieti, si ospatati
Si-nca bea si-mi ospata. Mireasa sa nu mi-o luati,
Frunza verde frunze verzi Ca mireasa e a mea
Iar voinic in straie verzi Car’ mi-a dat-o soacra-mea,
Pe oftat mi se punea Din copilaria mea
Si din gura-asa-mi zicea: Ca sa tin casa cu ea.
(C. Mohanu, Titesti, Tara Lovistei)
FAMILIALE 281
3. PARINTI SI COPII
CUPRINS
Tudorel
Foicica ulmului, La Voichita
La marginea drumului, Se uita
Drumul Tarigradului Si de dragul ei tot bea:
Si schelii-mparatului, Beau-si turcii
Case nalte s-au zidit, Papucii,
Carciumioara s-a gatit Ieniceri
Si frumos ca s-a boit. Hangerile,
Dar cine mi le-a cladit? Croitori
Savalasi Tudor, Foarfecile,
Pazarghian Tudor, Cirezari
Reisicol Tudor. Cirezile,
Foaie verde s-o lalea, Ramaneau
N-avea naiba ce lucra? Cu pungile,
Tudorel mi se-ndemna De le oftau
Si de tanar se-nsura, Buzele!
Frumoasa mandra lua; Tudorel se-mbogatea
De frumoasa ce erea, Si, d-avere ce-si avea,
Carciumareas-o punea, Isi strangea
S-o chema, mare, Voica. Si-si cumpara
Dar unde carciumarea? Catarasi
La marginea drumului, Cu galbenasi,
Drumul Tarigradului Si cirezi
Si schelii-mparatului. De boi d-ai grasi,
Cine pe drum ca trecea Herghelii
La carciuma De cai
Se oprea, Frumosi,
Turme Nu se platea.
De juncani Tudorel imi saracea,
Spatosi. Mare greu il cuprindea
Dar p-atat nu se lasa, Si, de vedea si vedea,
Ci-si facea Tudor, facea Din gurita ca-mi graia:
Noua late mori de vant, — Voico, sotioara mea,
Noua mori pe subt pamant. Io pe tine cand te-am luat,
Ca noua d-or macina, Eram tanar si bogat,
Banetul s-o aduna. Si mai mult m-am bogatit
Tudorel se-mbogatea, De cand, Voico, ne-am sotit.
Dar la biruri Dar cainii mahalagii
Mi-l punea Ne-a parat pe la beslii,
Si haraciuri La haraciuri
Ca-i cerea, Ca m-a pus,
Mare greu l-impresura. Banisorii
Si da Tudor, si mai da Mi i-a scurs.
Tot pe ani Am vandut,
Cinci pungi de bani, Cum am putut,
Si p-o luna, Catarasi
Punga plina. Pe galbinasi,
Si da Tudor, si mai da: Cirezile
Nu da banii De boi
Cu punga, Grasi,
Ci da sacii Herghelii
Cu mana, De cai
Lascai Frumosi,
Cu dimirlia, Turme
Parale De juncani
Cu banita, Spatosi,
Dar de biruri Ale noua mori de vant
Nu scapa, Si p-ale de subt pamant,
De haraci Dar de bir
FAMILIALE 283
Nu m-am platit, Si la tate
De haraci I-o cocea,
Nu m-am scutit, Si in traista
S-am ramas sarac lipit. I-o punea.
Matura hambarele Tudorel mi se gatea,
Prin toate colturile Pe Voichita
Si, d-ei gasi faioara, Saruta,
Sa mi-o cerni Iar sarmana,
In sitisoara, Vai de ea,
S-o framanti De foc mare lesina.
In lacramioare Soacra-sa imi alerga,
Si s-o coci Apa rece ca-i punea,
La tatisoare, Pe Voichita destepta.
C-am sa plec Tudorel ca le graia:
Din tara-n tara — Iaca, maica, nora ta,
Ca s-ajung, Pastreaz-o ca viata mea,
Din-sat in sat, La-ntoarcere s-o gasesc
Pana-n targ Asa cum ti-o daruiesc.
La Tarigrad, Tu, Voichito, soata mea,
La cinstitul de-mparat, Sa-ti pastrezi tot mintea ta
Si la el sa jeluiesc Si cinstea maicuta-mea,
Ca nu-i chip sa mai traiesc. Ca ma duc la Tarigrad,
Si Voichita, d-auzea, La-naltatul de-nparat,
Lacramile Ca la el sa jeluiesc
Ca-i curgea; Ca n-am hal sa mai traiesc.
Hambarele Tudorel le cuvanta,
Matura, Mana ma-si-i saruta,
Faioara Pe Voichita-mbratisa,
Ca-mi gasea, Drumuletu-si apuca
D-o turtica Si la Poarta se ducea.
Mi-i facea; Acolo, de-mi ajungea,
In lacrami o framanta In genuchie-ngenuchea,
Trei zile-n poarta sedea. De haraci

Imparatul se uita, Nu m-am platit
Din ciubuc tutun tragea, Si de bir
Si pe Tudor cand vedea, N-am ispravit,
Ciubucgiu-si trimetea, Dar de tot am saracit,
La serai ca mi-l chiema S-am venit
Si din gura-l intreba: Sa jeluiesc
— Pazarghian Tudor, Ca n-am hal sa mai traiesc.
Heisicol Tudor, — D-alei, Tudor, Tudorel,
Savalasi Tudor, Pazarghian Tudor,
Pe la noi Savalasi Tudor,
Ce-ai cautat, Heisicol Tudor,
Averea cui Nu stii c-ai mai avut
Ti-ai lasat? Saxanale
— Preacinstitule-mparat, Cu parale,
Mare rau m-a-mpresurat; Samarasi
La haraciuri Cu galbenasi,
Am fost pus Cirezi multe
Si la biruri De boi grasi,
Greu supus, Herghelii
Tot pe ani De cai
Cinci pungi de bani, Frumosi,
Si pe luna, Turme
Punga plina. De juncani
N-am dat banii Spatosi,
Cu punga, Noua mori
Ci-am dat sacii Pe subt pamant
Cu mana, S-alte noua
Lascai Mori de vant?
Cu dimirlia, — Imparate,
Parale Le-am avut,
Cu banita. Dar pe toate
FAMILIALE 285
Le-am vandut, Sa stranga
Si haraciul Cat o putea
Mi-am platit, Din sangeacul care-o vrea.
Sa ma vaz cortorosit, Tudorel ca mi-si pleca,
Cu maicuta odihnit. Un vataf cu el lua,
Am platit cat am putut, Prin sangeacuri
Dar de bir n-am mai avut, Ca umbla,
S-am venit sa jeluiesc, Zaharele
Sa ma lasi sa sangeclesc, Ca strangea,
Ca n-am hal sa mai traiesc! Beilicuri
Imparatul, d-auzea, Ca punea,
Nici mai mult ca-l ispitea, Mari averi
Ci din gura-l intreba: Ca aduna,
— D-ai venit sa jeluiesti, Pana mi se satura.
Unde vrei sa sangeclesti? La doi ani si jumatate,
Ori in Tara Romaneasca, Frige-l
Ori in a Moldoveneasca, Dorul,
Ori aici, in a Turceasca? Gandu-l
— Ba aici, in a Turceasca, Bate
Ca sunt oile Sa se-ntoarca
Mai grase, De departe
Albinele Pan-acasa
Mai mieroase, La ma-sa
Vacsioarele Si la draga
Mai laptoase, Voichita.
Si-st aproape Doua luni sangecluia
Si de case. S-alte doua imi trecea
Imparatul se-nvoia, Pana doru-l podidea,
Slobozenie S-atunci, mare, ce facea?
Ca-i da, La-mparatul se-ntorcea
Si porunca Si din gura mi-l ruga:
Poruncea — Preacinstitule-mparat,
Io d-acas’ cand am plecat, Ciobanasii ca-si tocmea

Mamusoara Si spre casa se-ntorcea.
Mi-am lasat Merg pe cale
Nemancata, Tot cantand,
Nebauta, Din cavale
De nevoie Suierand,
Doar stiuta. Ciobanasii
Pan-acum am tot rabdat Tot jucand,
De maicuta departat, Magarusii
Acum dor m-a apucat, Tot zbierand,
Ochi de lacrami mi-au secat; Juncanasii
Parul mi s-a caruntit, Sir mergand
Mustacioara-mi s-a lungit, Si boi grasii
Dor de duca mi-a venit. Rumegand.
Sa-mi dai voie sa ma duc, Mergu-si ziua si noaptea,
Doar cu suflet s-o apuc, Pana iata-mi ajungea
Si ce-o vrea maria-ta Cam la drumul jumatate;
Din avere tot mi-o da. Far-odihna, nu se poate!
Imparatul l-asculta, Atunci turmele oprea
Voie buna ca-i dadea Si din gura le graia:
Si averea-i daruia: — D-alei, voi, vatafilor,
Saxanale D-alei, voi, ciobanilor,
Cu parale, Incet cu cirezile,
Samarasi Incet cu oitele;
Cu galbenasi, Nu taiati
Cirezi multe Drumurile
De boi grasi Si nu calcati
Si turme Florile,
De juncanasi. Sa le pasca mielele.
La-mparatul se-nchina, Io nainte-o sa v-apuc,
Mana, poala-i saruta, Io nainte-o sa ma duc;
Ziua buna ca-si lua, Pana voi ca mi-eti sosi,
FAMILIALE 287
Io tainul v-oi gati: Sete mare c-o ardea,
Sapte buti oi destupa, Limba-n gura-i dogorea
Simbrioara ca v-oi da, Si Voichitii ca-i zicea:
Si pe trei v-oi insura, — Voica, Voica, nora mea,
In Domnul v-oi cununa, Mi-te scoala, maica, scoala
Ca sa fim ca niste frati, S-adu mie vin in oala,
Toti de lume laudati; C-asa sete n-am avut
Paine, sare c-am mancat De cand maica m-a facut.
Si cu toti am asudat! Voica,-ndata
Tudorel, de le graia, Ce auzea,
Calisor incalica, Numa-n iie
Intr-o fuga Se scula,
Se ducea, Oala-n mana
Pan-acasa Ca lua,
Mi-ajungea. Lumanarea
Destiul chieie ca facea, C-aprindea,
Portile ca descuia In garlici ca se ducea
Si la pimniti navalea, Si de el se-mpiedica.
Ca de mult, de cand plecase, Lumanarea
Vin in gura nu bagase. Ca stingea,
El in pimnita intra, Ulcelusea
Buti pe rand tot incerca: Ca spargea,
Cerca una, cerca doua, Indarat mi se-ntorcea
Cerca, mare, pan’ la noua. Si, de frica, ea zicea:
Tudorel mi se-mbata, — Maica, maica, soacra mea,
De garlici se-mpiedica, Nu stii c-am sa-ti spui ceva!
Jos cu fata mi-si cadea, Unul pimnita ne-a spart,
Somn adanc il cuprindea. Butile c-a incercat,
Iata, mare, se-ntamplase A baut pan’ s-a-mbatat
Ma-sa noaptea ca visase Si-n garlici mi s-a culcat.
Si din somn se desteptase. Io de el m-am piedicat,
Ea din somn se destepta, Lumanarea
C-am scapat, Si ca streangul o facea;

Ulcelusea Pe-ntuneric se ducea,
Mi s-a spart! In girlici ca ajungea,
Soacra-sa, unde-auzea, Peste Tudor ca dedea,
Mana-n cui ca mi-si punea, Dupa git ca i-l punea
Lua biciul de curea Si tragea si iar tragea,
Si da-n Voica cat putea, Si din gura tot zicea:
Si da-n Voica d-o batea — Trage bine, nora mea,
Si din gura-o suduia: De nu ti-e inima rea
— Hei, catea Si de nu e vina ta!
De nora mea, Tudor sufletul isi da,
De cand Tudor mi-a plecat, Iar ma-sa
Tu ibovnic ti-ai luat, Si Voichita
Banii de pe vin i-ai dat Tocma-n pimnita-l baga,
Si cu el te-ai sarutat, Dupa buti il ascundea.
Ba-l aduci pana-n garlici, Vreme multa nu trecea,
Parca io n-as fi p-aici! Turmele
Voica, biet, se vaieta S-apropia
Si din gura-i raspundea: Si cirezile
— Ba ma jur, maica, pe sare, Sosea.
Pe paine, pe lumanare De departe s-auzea
Si pe sfintele icoane! Clopotele
De cand Tudor mi-a plecat, Rasunand,
Nimeni nu m-a sarutat, Cavalasele
Ibovnic nu mi-am luat; Cantand,
De vinul ce s-a vandut Magarusii-n oi zbierand.
Grija mare c-am avut, Si la poarta cand sosea,
Si la tine c-am venit, Ciobanasii mi-l striga:
Banii-n mana i-ai primit. — Ia te scoala, Tudore,
Soacra-sa n-o asculta, Si deschide portile,
Lumanare c-aprindea, Sa-i bagam averile;
O franghie ca-ndoia Ia destupa
FAMILIALE 289
Butile Zece buti de vin scotea
Si ne uda Si frumos ii ospata.
Buzele, Dar la masa ce vorbea?
Ca ni-s arse gurile! Ca Tudor,
Tudorel nu le raspunde, De dor
Ca n-are, mare, de unde; Fierbinte,
Numai Voica se scula, Se pornise mai-nainte
Soacrii-si de veste-i da Sa gateasc’ hambarele
Si cu roche se-mbraca. Si toate cosearele,
Zorile Sa-si puie averile.
Se revarsa, Atunci toti inmarmurea
Portile S-unul p-altul
Se descuia Se-ntreba,
Si averile Cand... vataful
Intra: Neculcea
Saxanele In garlici se scobora,
Cu parale, Dupa buti ca-mi cauta
Samarasi Si pe Tudor mi-l gasea,
Cu galbenasi, Inghetat si omorat,
Cirezi multe Cu franghie
De boi grasi Strans de gat,
Si turme de juncanasi. Dup-o butie
Toate-n curte de intra, Tarat.
Loc de pus nu se gasea, El, afara de-l scotea,
Asa multe ca erea! ’N sus cu fata
Voica si cu soacra-sa Mi-l punea,
Inainte Iar Voichita,
Le iesea, De-l vedea,
Toate-averile Cu maini parul
Primea, Ca-si smulgea,
Masa mare Langa dansul
Le-ntindea, Lesina.
Ma-sa-ndata c-alerga La biserica-i ingropa,

Si, pe Tudor cand vedea, Cruce mare le punea,
Din teaca Indarat ca se-ntorcea
Cutit tragea, Si la masa
In inima S-aseza.
Si-l baga, Din pomana
Peste fii-su mi-si cadea, Le manca
La un loc doi morti era. Dupa cum e datina.
Jale multa s-auzea, Foicica s-o lalea,
Lacrami multe se varsa. Voica, mare,
Stau ciobanii De vedea
De-l plangea, Ca ramanea
Din cavaluri Singurea,
Mi-l jelea: Sotior ca-si alegea
Zbieretul P-un cioban mai tinerel,
Oitelor, Tinerel
Ca plansul
Surorilor, Si frumusel,
Urletul Semanand cu Tudorel.
Dulailor, Ea de mana
Ca oftatul Ca-l lua,
Fratilor. La biserica
Ei pe Tudor mi-l scalda, Mi-l ducea,
Mai frumos il premenea; La icoane-ngenuchea,
Cosciug unii Trei matanii ca facea,
Mi-i facea, Voie Domnului cerea
Groapa altii Si popa mi-i cununa,
Mi-i sapa Dupa legea crestineasca,
Lui Tudor si maica-sa. De ei sa se pomeneasca.
(G. Dem. Teodorescu, Bucuresti).
APRECIERI 291
CUPRINS
APRECIERI
V. ALECSANDRI
Mie mi-e drag romanul si stiu a pretui bunatatile cu care l-au daruit natu-
ra. Mi-e drag sa-l privesc si sa-l ascult, caci el e simplu si frumos in infatisarea
lui, caci e curat, intelept, vesel si poetic in graiul sau.
Imi plac obiceiurile sale patriarhale, credintele sale fantastice, danturile sale
vechi si voinicesti, portul sau pitoresc, care, la Roma, se vede sapat pe Colum-
na lui Traian, canticile sale jalnice si melodioase, si, mai ales, poeziile sale atat
de armonioase!
Eu il iubesc si am multa sperare intr-acest popor plin de simtire, care re-
specteaza batranetile, care-si iubeste pamantul si care, fiind mandru de nu-
mele sau de roman, il da ca un semn de cea mai mare lauda oricarui om vred-
nic, oricarui viteaz, fie macar de sange strain.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Aceasta balada (MIORITA), al carei subiect e foarte simplu, incepe cu doua
versuri ce sunt totodata si o minunata icoana poetica si o dovada de dreapta
pretuire ce poporul stie a face de frumusetile tarii sale:
Pe-un picior de plai,
Pe-o gura de rai.
Romanul isi iubeste pamantul unde s-a nascut, ca un rai, din care nici tirani-
ile cele mai crude nu sunt in stare de a-l goni. Cate navaliri de barbari au trecut
peste biata tara! Cate palme dumnezeiesti au cazut peste bietul roman!... Si cu
toate acestea, poporul a ramas neclintit pe locul sau, pastrandu-si nationalitatea
in mijlocul aprigilor nevoi si zicand spre mangaiere: Apa trece, pietrele raman!
(Romanii si poezia lor, in revista Bucovina, 1849, nr. 32, 30 septembrie; Poezii
populare ale romanilor, II, aBucurestii, Editura pentru Literatura, 1965, pp.
321, 344)
Romanul e nascut poet!
Inzestrat de natura cu o inchipuire stralucita si cu o inima simtitoare, el isi
revarsa tainele sufletului sau in melodii armonioase si in poezii improvizate.
De-l munceste dorul, de-l cuprinde veselia, de-l minuneaza vreo fapta
mareata, el isi canta durerile si multamirile, isi canta eroii, isi canta istoria, si
astfel sufletul sau e un izvor nesfarsit de frumoasa poezie.
Nimic dar nu poate fi mai interesant decat a studia caracterul acestui popor
in cuprinsul cantecilor sale, caci ele coprind toate pornirile inimei si toate ra-
zele geniului sau.
(Poezia poporala, aparuta ca prefata la Balade (Cantece batranesti), Partea I, Iasi,
Tipografia „Buciumului Roman“, 1852; Poezii populare ale romanilor, adu-
nate si intocmite de Vasile Alecsandri, aBucurestii, Editura pentru Litera-
tura, 1965, p. 99)
Baladele sunt arii vechi ale carora cuvinte totdeauna amintesc vreun suve-
nir istoric sau vreun roman de amor. Taranii de la munte, carii sunt adevaratii
barzi romani, canta aceste balade cu un glas plangator foarte lin, cu un mouve-
ment amiscare, ritmi de muzica cu totul neregulat, staruind asupra notelor de
cantec si iutind pe cele de fantazie. Ei stiu sa deie acestor arii o espresie de
intristare visatoare, un efect extraordinar.
(Melodiile romanesti, in Romania literara, nr. 9, 27 februarie 1855; reprodus in
V. Alecsandri, Opere, IV, Bucuresti, Editura Minerva, 1974, p. 394 —
colectia „Scriitori romani“)
M. EMINESCU
Cronicele noastre, descrierea lui Matei Basarab, facuta de diaconul Paul de
Aleppo, scriitorii poloni marturisesc ca la mesele domnilor Basarabi si Musatini
se canta si se glumea mult. Astfel bunaoara cantecul dezgropat
Stefan, Stefan domn cel mare,
Seaman pe lume nu are...
se canta unisono de catre toti mesenii. Bufonii isi faceau mendrele, zicandu-i lui
voda „mai vere“, curtile domnesti erau pline de cimpoiasi, ospetele tineau cate
douasprezece ceasuri in sir, si-n aceasta viata, pentru care Miron Voda Bar-
novski zice ca, „e dulce domnia la Moldova“, rasuna numai din cand in cand
buciumul razboinic chemand Vrancea si Campulungul, Soroca si Tigheciul,
Tara de Sus si Tara de Jos, sub cei doi vornici ce comandau aripele impotriva
dusmanului. Pe cai, carora le ziceau:
APRECIERI 293
Asterne-te drumului
Ca si iarba campului
La suflarea vantului...
in tara, s-arunca o adevarata vijelie spre margine si vai de neamul ce-i incapea
pe mani.
Ceea ce presupunem este insa ca in vremea unora dintre dinastii romani
cata sa fi existat o epopee literara ale carei ramasite fragmentare se mai gasesc
astazi si cari pe zi ce merge se imputineaza.
(Prefata la E. Baican, Literatura populara romana..., Brosura I, Bucuresti, 1882)
N. IORGA
Cu balada a inceput in Apus si Rasarit, adunarea poeziei populare. „Rama-
sitele din poezia veche“ ale episcopului scotian Percy samana cu cantecele noas-
tre batranesti si rostul lor fusese acelasi — a pastra o traditie istorica nescrisa,
si chipurile, faptele trebuiau sa se potriveasca, vechea noastra viata de munti si
vai, cu voievozi in lupta, fiind asemeni cu viata „muntenilor“, highlanderilor din
„partile inalte“ al Scotiei, unde se traia viata de familie, de semintie (clan) in
acelasi fel ca si la noi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Balada se canta, sau, mai bine, se zice. Zicerea aceasta e o recitare melo-
dica. Putem spune ca partea de cantec intovaraseste partea de poezie, o re-
cheama in minte — caci altfel omul nu e in stare a da nimic — , o intretine,
indemnand si incalzind pe „zicator“, o adaoga si o preschimba insa, prin caldura
creatoare care-l cuprinde pe acesta incetul cu incetul. O rima prea neteda,
repetata la fiecare pereche de versuri, ar fi o piedica. Prea s-ar cere mult de la
acela care „zice“, daca ar fi sa stie pe de rost atatea balade. De fapt sunt rime
pe care le intalnesti in acelasi cantec dat de oameni deosebiti. Ele sunt niste
cuceriri tehnice asa de insemnate, incat nu se pot uita lesne. Plac prea mult
pentru a nu se opri in amintire. Si ele sunt de folos, slujind ca niste puncte de
orientare si regasire. Iar intre dansele se deapana balada, in sunetul incet, dis-
cret umbrit al cantecului, nu in saltul eroic al unor rime indraznete, ci lunecand
de la un vers la altul pe forme comune verbale, care se pot inlocui cu cea mai
mare usurinta. Cantecul da ritmul, el statorniceste lungimea si felul versului,
peste rimele cele mai dese, care se preschimba necontenit intre sine, povestea
se desfasoara, bine ritmata, potrivita pe deplin cu acel cantec calauz si tovaras,

care merge el inainte si face ce vrea din ce vine dupa dansul, iar, din loc in loc,
fulgera o rima rara aratand cantaretului ca nu s-a inselat, ca, da, acesta e drumul
cel bun, ca, merge tocmai pe tocmai in urmele inaintasilor sai, el a atins punctul
care trebuia atins si de unde calea se lamureste mai departe.
(Balada populara romaneasca. Originea si ciclurile ei, Valenii de Munte, Tipogra-
fia „Neamul Romanesc“, 1910, pp. 9, 13 — 14)
MIHAIL SADOVEANU
Balada aceasta aMioritai fara seaman in literatura noastra este cel mai mare
titlu de glorie al poetului de la Mircesti. Daca numai atata ar fi facut era de
ajuns ca sa traiasca pana la amurgul neamului.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Pare ca nu ne dam indeajuns sama de puterea uriasa pe care o au nevino-
vatele stihuri de a preface sufletul omenesc. Falangele lor marunte au batut intruna
la poarta sufletului omenesc, vorbindu-i dulce si imblanzindu-l. Dumnezeiescul
si simplul pastor in inima caruia au tremurat lacrimile de lumina ale Mioritei nu
si-a inchipuit ca blandu-i cantec va fi un sol al revolutiilor sociale. Nici Alecsan-
dri nu si-a inchipuit poate asta, cand il asculta fermecat, cu ochii la stele... Cu
toate acestea, a fost atat de adevarat ca prin glasul poetilor vorbeste Dumnezeu...
1921
(Miorita, in vol. Marturisiri, aBucurestii, Editura de Stat pentru Literatura
si Arta, 1960, p. 94, 95)
Din viforurile trecutului au plutit, inganandu-se pana la noi, si cantecele
batranesti, paseri albastre ale fantaziei. Unele din aceste balade sunt pline de
putere de expresie, cum e de pilda, Cantecul Corbei, despre care asa de frumos
vorbea, neuitatul maestru Delavrancea. Altele au o stranie putere de evocare,
ne fura spre lumi romantice, ca atunci, de pilda, cand e vorba de acel Toma
Alimos.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
V-as ruga sa va reamintiti ain Mioritai acea alegorie fara pareche care
imbraca moartea, dusmana omului, in haine de mireasa zambitoare, apoi acea
dramatica sosire a mamei care vine intreband de flacaul ei... Aici versul devine
violent rupt si frant; se armonizeaza fondul cu rima asa de plin, incat parca
am avea de-a face cu opera unui mare mester de sunete si rime...
APRECIERI 295
In toata structura ei, aceasta balada unica este asa de artistica, plina de o
simtire asa de inalta pentru natura eterna, incat eu o socotesc cea mai nobila
manifestare poetica a neamului nostru.
1923
(Poezia populara, in vol. Marturisiri aBucurestii, E.S.P.L.A., 1960, pp. 100— 102)
OVID DENSUSIANU
Odinioara muntii nostri trebuie sa fi rasunat des de un cantec vorbind des-
pre moartea unui pacurar; astazi acest cantec, al Ciobanasului, se aude numai
prin cateva locuri, dar in versurile duioase si cu impletiri de minunate imagini
a pastrat toata poezia lui primitiva, care in cateva cuvinte numai exprima bogatiile
de simtire si ne duce spre o viziune mareata cand o ascultam, spunandu-ne:
— Foaie verde de trei flori,
Ciobanas de la miori,
Un-ti-a fost moartea sa mori?
— Sus in varful muntelui,
In bataia vantului,
La cetina bradului.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ideea mortii e incadrata aici in tristetea, dar si in mandria oarecum pe care
le simte pastorul traind in singuratatea muntilor.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ceea ce era redat in Ciobanasul mai domol, in versuri de insirare lina, apare
in Miorita cu miscari de ritm repezi, cu cadentari sacadate, in versuri cum le
intalnim si alteori in poezia populara, asa ca, in ceea ce priveste forma, aceste
doua poezii ne arata, fiecare in felul ei, ce efecte de armonie, cata muzicalitate
au putut fi realizate in graiul poporului nostru. Miorita, insa, fata de cealalta
poezie, are superioritatea de a ne duce spre o inspiratie mai bogata, mai com-
plexa, de a cuprinde motive de o varietate care nu a impiedicat prezentarea lor
in linii limpezi si cu o impresionanta condensare. De alta parte, cu toate ca,
asa cum a ajuns pana la noi, cuprinde multe elemente lirice— am putea chiar
spune ca ele predomina — , Miorita se razima pe un fond epic, si cand nu
reiese direct, se prelungeste in ecouri usor de recunoscut si dandu-i in totul o
desfasurare de vigoare si maiestate.
(Viata pastoreasca in poezia noastra populara, vol. II, Bucuresti, Editura Casei
Scoalelor, 1923, pp. 39— 41; 42— 43)
LUCIAN BLAGA
O balada abrupta, cu vedenii si inchegari simbolice, o balada despre care
nu s-a prea vorbit la noi, desi suporta, fiind reprezentativa in felul sau, o
comparatie cu Miorita sau Mesterul Manole. Voichita e balada noasta „roman-
tica“ prin exelenta. E mai putin rotunjita decat Miorita, mai putin tesuta, din
umbre si penumbre, dar are calitati de imaginatie, cari intrec tot ce a creat
poporul nostru cu frane largi de fantezie. Voichita are viziune si un ciudat ele-
ment apocaliptic. Daca Miorita e o creatie a vietii ciobanesti sub stele, in mijlocul
muntilor, Voichita ramane creatia caracteristica a vietii de sat, din belsug incer-
cat de misterioase dezastre.
(Balade in traducere, in Cuvantul, anul II, nr.299, 4 noiembrie 1925, p.1; repro-
ducere in Ceasornicul de nisip, Cluj, Editura Dacia, 1973, pp. 118— 119)
Nu vom vorbi despre vreo varianta elvetiana a Mioritei, cum s-ar crede,
poate, dupa titlul ce-l punem in fruntea acestor randuri, nici despre vreun alt
motiv baladesc, ce s-ar inrudi mai de aproape sau mai pe departe cu cel al
ciobanasului care-si inchipuie moartea ca o nunta. Oricat de calatoare ar fi
motivele legendelor si baladelor — Miorita, desi prin biruitoarea ei frumusete
ar fi putut sa biruiasca si hotarele etnice, a ramas a noastra. Ea n-are surori in
alte graiuri, cu atat mai putin vreo sora in tara ghetarilor. Vrem sa vorbim
despre chiar Miorita romaneasca in Elvetia...
Am avut norocul sa asist personal la sedinta inchinata poeziei noastre po-
pulare de Societatea etnografica elvetiana.
Efectul conferintei si lecturilor d-lui Hauswirth a fost coplesitor. Intre
bucatile citite figurau Miorita, legenda Soarele si luna, balada Toma Alimos, un
descantec impotriva ielelor si o serie intreaga de cantece scurte. Ca roman,
subsemnatul am avut o bucurie din cele mai rare urmarind discutiile ce au
urmat conferintei.
...Adancimea „orfica“ a conceptiei despre moarte ca „a lumii mireasa“ a
impresionat indeosebi auditoriul..., profunzimea si rezonantele sentimentului
cosmic, cu totul aparte ce se desprinde din aceasta poezie „mult superioara
tuturor literaturilor populare europene pe care au avut prilejul sa le cunoasca“...,
motivele acestei poezii atat de variate si totusi atat de unitare ca stil, trebuie sa
aiba o vechime considerabila precum se poate deduce din amestecul cu totul
APRECIERI 297
ciudat al elementului pagan cu cel crestin (Soarele si luna) sau chiar sentimentul
mortii exprimat in Miorita, caruia i-ar putea gasi o analogie doar in apetitul
mortii la traci.
(“Miorita“ in Elvetia, in Drumul nou, anul I, nr. 13, 1931 p.1—2; reproducere
in Ceasornicul de nisip, Cluj, Editura Dacia, 1973, pp.157, 159— 160)
Recititi de ex. legenda poetizata Soarele si luna din colectia lui aG. Dem.i
Teodorescu si veti gasi viziuni prin nimic inferioare celor mai admirate din
marile poeme ale omenirei de la Divina Comedie pana la Faust.
Drept incheiere sa mi se ingaduie sa dau expresie si unui gand restrictiv.
As dori ca acest elogiu adus satului romanesc sa nu fie inteles ca un indemn
de atasare definitiva la folclor si ca indrumare neconditionata spre rosturi satesti.
Cultura majora nu repeta cultura minora, ci o sublimeaza, nu o mareste in chip
mecanic si virtuos, ci o monumentalizeaza, potrivit unor vii forme, accente, ati-
tudini si orizonturi launtrice.
(Elogiu satului romanesc. Discurs de receptie rostit la Academia Romana
in sedinta solemna din 5 iunie 1937, tiparit la Monitorul oficial, 1937,
pp. 15— 16)
D. CARACOSTEA
In cercetarea istoriei motivelor cu un pronuntat caracter etnic, ca Miorita,
compararea variantelor nord-dunarene cu ceea ce intalnim la armani ne poate
pune la indemana, ca si in studiile lingvistice, un insemnat mijloc de orientare.
Acele forme poporane (versificare, imagini, motive etc.) pe care le gasim la
noi si la armani, fara ca ele sa poata fi explicate prin poligenezie sau printr-o
expansiune generala balcanica, sunt pretioase puncte de sprijin in cronologie,
ne duc catre o perioada de straveche unitate romaneasca. Si, dimpotriva, cand
un motiv etnic, strans legat de felul de viata al romanilor din trecut, nu apare
la armani si nici nu putem explica disparitia lui acolo prin schimbari esentiale
in indeletnicirea masei poporului, atunci avem un temei puternic sa afirmam
ca acel motiv s-a dezvoltat dupa separarea definitiva a ramurilor principale ale
poporului roman.
(“Miorita“ la armani, in vol. Omagiu lui Ion Bianu, Bucuresti, 1927, p. 91;
reprodus in Poezia traditionala romana. Balada populara si doina, vol. I, Bucuresti,
Editura pentru Literatura, 1969, p. 195)
PETRU CARAMAN
Produsul folcloric, mai ales cand traieste intens in sufletul colectivitatii, nu
cunoaste decat o fixitate cu totul relativa. Circulatia orala punand stapanire pe
el, il poarta in voie in cele mai indepartate puncte din spatiu, astfel ca il plaseaza
in situatii si circumstante care difera de la un tinut la altul, de la o localitate la
alta si chiar de la ins la altul in aceeasi localitate. Asa ia nastere infinitul numar
de variante, care, prin partea lor necomuna, reprezinta tot atatea individualitati
regionale cu sau fara talent, ori cu talent mai mare sau mai modest, tot atatea
conceptii estetice, tot atatea chipuri de a privi viata si lumea prin prisma sub-
iectului acelui produs. Creatiunea folclorica apare intrucatva sub chipul unei
ape curgatoare care tinde sa se adapteze formelor de teren pe unde si-a trasat
matca si sa reflecteze in oglinda valurilor sale peizajele ce strabate, ba inca,
parasindu-si pe cale mare parte din elementele ei proprii, primeste altele noua,
conditionate de felul vegetatiei si al pamantului pe unde trece, desi manifesta
simultan si o puternica tendinta conservatoare pentru cele ce poarta cu sine
de la izvor.
(Adaptarea baladei la imprejurari specifice, in Contributii la cronologizarea si geneza
baladei populare la romani, Imprimeria Nationala 1932; reeditare in vol. Petru
Caraman, Studii de folclor, I, Bucuresti, Editura Minerva, 1987, p. 129)
G. CALINESCU
Intaiul mit e Traian si Dochia, simbolizand constituirea insasi a poporului
roman. El a incantat pe romanticii nostri in frunte cu Asachi, care e primul
getizant. Propriu-zis circula numele de Traian, de Dochia, Dochita, in colinde.
Asachi a raspandit povestea Dochiei, fata lui Decebal, urmarita de Traian si
prefacuta de Zamolxe, la rugamintea ei, in stanca, spre a scapa de urmaritor.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Al doilea mit, cu ecoul cel mai larg, e Miorita, cu punctul de plecare in
cantecul batranesc publicat de V. Alecsandri. Proportiile mitului au crescut in
vremea din urma pana intr-atata, incat s-au facut comparari cu Divina Comedie
si multi il socotesc ca momentul initial al oricarei culturi autohtone. Aici e
simbolizata existenta pastorala a poporului roman si chiar unitatea lui in mijlocul
real al tarii reprezentat de lantul carpatin.
APRECIERI 299
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Mitul Mesterului Manole (Monastirea Argesului din culegerea V. Alecsandri)
are mereu o iradiatiune puternica. Tema, ca intotdeauna in astfel de imprejurari,
e de o circulatie mai larga decat solul tarii, insa versiunea romana este origi-
nala si autohtonizata, intrucat se leaga de vestita biserica de la Curtea de Arges,
a lui Neagoe, devenita astfel pentru literatura noastra un fel de mic Notre-
Dame-de-Paris. Legenda vorbeste, ce-i drept, de Negru Voda, fara a starui
asupra identitatii manastirii, insa traditia s-a oprit asupra celui mai stralucit
monument al locului. Este fara importanta ca legenda se regaseste la popoarele
inconjuratoare, mai ales ca cu greu se poate dovedi de unde a pornit. El n-a
devenit mit decat la noi si prin mit se intelege o fictiune ermetica, un simbol
al unei idei generale. O astfel de ridicare la valoarea de mit este proprie litera-
turii romane.
(Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Bucuresti, Fundatia Re-
gala pentru Literatura, 1941; Editia a II-a, revazuta si adaugita, Bucuresti,
Editura Minerva, 1982, pp. 58—59)
MIRCEA ELIADE
Nu este deloc intamplator ca cele doua creatii de seama ale spiritualitatii
romanesti — Miorita si Balada Mesterului Manole — isi au temeiul intr-o valo-
rificare a mortii. Ideea de reintegrare in Cosmos prin moarte este evidenta in
Miorita, si nici nu trebuie sa ne surprinda, tinand seama de originile ei ritual-
funerare. Numai pentru un cercetator superficial, care ar judeca prin criterii
empiriologice, prezenta aceasta a mortii ar putea insemna un stigmat suspect
pentru sanatatea sufleteasca a poporului roman. Prezenta mortii in centrul
spiritualitatii populare romanesti nu inseamna insa o viziune pesimista a lumii,
o rarefiere a debitului vital, o deficienta psihica. Un contact direct cu viata
taraneasca infirma hotarat aceste supozitii; romanul in genere nu cunoaste nici
teama de viata, nici betia mistagagica (de structura slava), nici pesimismul reli-
gios, nici atractia catre asceza (de tip oriental). Si, cu toate acestea, cele doua
creatii capitale ale spiritualitatii populare romanesti poarta in miezul lor o va-
lorificare a mortii. Dar prezenta mortii nu este, aici, negativa. Moartea din
Miorita este o calma reintoarcere „langa ai sai“. Moartea din Mesterul Manole
este creatoare, ca orice moarte rituala. Indeosebi in aceasta din urma identificam
o conceptie eroica si barbateasca a mortii. Romanul nu canta moartea, nici

n-o doreste, dar nu se teme de ea; iar cand e vorba de o moarte rituala (razboi,
bunaoara), o intampina cu bucurie.
Valorificarea aceasta a mortii rituale o aveau si stramosii geto-daci ai
romanilor. Getii, „cei mai bravi si mai drepti dintre traci“ (Herodot, IV, 93),
nu se temeau de moarte, pentru ca socoteau ca „nu mor“, ci numai schimba
locuinta (Iulian Apostatul). Este fara indoiala, o viziune proprie acestui grup
etnic geto-trac, pe care antichitatea il pretuia, si caruia numai vicisitudinile
soartei si pozitia lui geopolitica nu i-a ingaduit sa joace rolul pe care-l merita
in istoria universala.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Conceptia aceasta a „mortii creatoare“, cu toate implicatiile ei stravechi, a
fost acceptata si transfigurata de crestinism. Departe de a „lichida“ schemele
teoretice arhaice derivate din mitul cosmogonic, crestinismul le-a absorbit
continutul spiritual. In fond, era de acceptat ca o religie ecumenica, avandu-si
centrul intr-o valorificare a suferintii si intr-o interpretare optimista a mortii,
sa accepte credinte si obiceiuri structurate in jurul ideii de moarte creatoare.
(Comentarii la legenda „Mesterul Manole“, Bucuresti, Editura „Publicom“, 1943,
pp. 130— 132, 133)
D. CARACOSTEA
Aceasta idee a pasivitatii, a fatalismului, a linistii in fata mortii revine ne-
contenit in exegezele baladei si in generalitatile folclorice de tot felul. Pana in
zilele noastre este un loc comun pentru toti cati vor sa ne caracterizeze.
Dar ansamblul literaturii noastre poporane, atat cel epic cat si cel liric, arata
ca este mai mult decat o exagerare, o dezumanizare, sa admiti, ca produs al
factorilor istorici sau reflex al caracterului etnic, un fatalism care merge pana
la primirea mortii, fara a reactiona. De la caracterul de jale propriu liricei noastre
pana la presupusul pasivism din Miorita este drum lung. Este drept ca credinta
in soarta, in ce ti-e scris, este o trasatura caracteristica a poporului nostru. Dar la
fel si a altor popoare. De alta parte, intreg mediul epicei noastre poporane
arata ca aceasta credinta nu smulge din suflete resortul adanc omenesc de a
reactiona acolo unde, ca in situatia din Miorita, lucrul ar fi posibil.
APRECIERI 301
Treptat, parerea despre fatalismul ciobanului a devenit dogma de aici, prilej
pentru unii de filozofare si de retorism, pentru altii indemn de a banui auten-
citatea textului. Ar fi un caz unic in istoria literaturilor — au afirmat acestia
din urma — ca eroul sa auda de complot si sa-si faca testamentul, resemnan-
du-se fara sa ia nici o masura de aparare.
Rezulta ca explicarile de psihologie etnica in felul celor amintite nu sunt
indestulatoare. Avem la cei care subliniaza fatalismul din „Miorita“ o falsa
intelegere a semnificatiei. Optica justa, neputand fi data nici prin jocul firestilor
resorturi sufletesti, nici prin imprejurari proprii acestui neam romanesc, sa fie
dobandita din insasi structura estetica a baladei, confirmata prin istoria ei.
De altminteri, presupusa liniste in fata mortii, in care atatia vad o trasatura
etnica romaneasca, este dezmintita comparativ de o singura observatie: este su-
ficient ca cineva sa asiste la o inmormantare apuseana, pentru ca sa-si dea sea-
ma ca acolo linistea in fata inevitabilului este mai mare decat ce vedem la noi.
(O fresca folclorica, in Revista Fundatiilor Regale, anul X, nr. 1, 1 Ianuarie 1943,
p. 161—162; reprodusa in cap.III. Balada populara romana din vol. Poezia
traditionala romana, vol. II, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1969,
p. 264—265)
N. CARTOJAN
Romanii timoceni locuiesc in sate aproape compacte, in tinutul sarbesc
care se intinde la sudul Banatului si al judetului Mehedinti si Dolj, de la Dunare
pana in creierii muntelui Ratan, intre raul Morava si Valea Timocului. Ei vorbesc
o limba care in unele parti — rasarit de linia Techia-Zaicieri spre valea Timo-
cului continua graiul romanilor din Oltenia; iar in alte parti — spre apus de
linia Techia-Zaicieri si pe valea Mlavei — se apropie de a romanilor din sudul
Banatului.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Un trecut cuminte de mai multe veacuri a legat astfel printr-o stransa soli-
daritate crestina cele doua maluri ale Dunarii. Sa nadajduim ca in formele noi,
in care se va aseza viata Europei de maine, sarbi si romani vor continua linia
traditiei seculare a stramosilor lor si ca sarbii vor intelege, in sfarsit, ca romanii
din valea Timocului sunt o realitate etnografica ce nu se poate tagadui, de
care nu trebuie sa se teama, dar care au dreptul la biserica si scoala in limba
parintilor lor. E un drept pe care noi l-am recunoscut sarbilor din Banatul
romanesc. Trebuie insa sa recunoastem in aceasta cauza vina noastra. Noi am

dat totul, sarbii nimic. O prietenie sincera intre popoare vecine nu se poate
intemeia insa decat pe recunoasterea reciproca a drepturilor nationale.
(Poezia populara a romanilor din Valea Timocului, studiu introductiv la culegerea
lui C. Sandu-Timoc: Poezii populare de la romanii din Valea Timocului, Craiova,
Editura Scrisul Romanesc, a1943i, pp. 3, 9—10)
CRISTEA SANDU-TIMOC
Poezia populara de la romanii din Valea Timocului (stapanit intr-o mica
parte de catre bulgari si in cea mai mare masura de catre sarbi), daca prin
forma ei lasa de dorit in unele parti, prin fondul ei, caracterizeaza bogata
imaginatie a sufletului romanesc din Carpatii Timocului, unde se aude acelasi
grai ca in Oltenia si Banat si unde te simti pe valea Jiului sau a Cernei, pe
Muntii Mehedintului sau Semenicul banatean.
Aceasta individualitate etno-psihologica a spiritului timocean, oltean si
banatean, a permis existenta, la Portile-de-Fier, a neamului romanesc, pe am-
bele maluri.
Iata motivul care l-a facut pe prof. german de filologie romanica Gamil-
lscheg, sa afirme ca Valea Timocului este al treilea leagan de nastere si exis-
tenta a neamului romanesc.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Romanii timoceni nu au profesori de istorie si invatatori, dar isi canta tre-
cutul prin lautarii lor, faclierii permanenti ai obiditului suflet timocean. Cand
isi canta baladele, in sunetul in care coarda viorii plange, batranii si tinerii plang
trecutul strabun, in care eroii au insangerat pentru „legea“ si dreptatea
romaneasca:
„Istorie romaneasca
Ca pentru sa pomeneasca“.
(Introducere la Poezii populare din Valea Timocului, culese de C. Sandu-Timoc,
1943, Editura Scrisul Romanesc, a1943i, pp. 27, 30 — colectia „Clasicii
romani comentati“)
APRECIERI 303
G. CALINESCU
Vom observa ca baladele se canta la festivitati si indeosebi la nunti.
Cantecele batranesti cele mai patetice au un vadit caracter nuptial, unele fiind,
prin aspectul cinegetic, niste parafraze epice ale oratiilor de nunta. Miorita se
canta si la nenorocirea unui tanar care a murit nelumit, inmormantarea tinand
loc si de ceremonia nuntii. Tematic, multe balade contin, ca pagini ale unei scoli
a dragostei, exemple de insotiri fatale, de nuptii tragice, de erori pedepsite.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Chira Chiralina este, in latura, pasionala, o sangeroasa nuvela italiana. Fratii
ei omoara pe seducator si, banuind, se vede si pe fata de perversitate (intr-una
din variante), o ung cu pacura si-i dau foc. Intr-o nuvela din Decameron, aman-
tul Isabettei e ucis de fratii ei.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
De fapt cele mai bune balade si chiar si cele mai modeste sunt, in intre-
gul lor, pagini rupte din viata, cu mare profunzime de culoare locala, picturi
pline de detalii, documente colcaind de realism. Nu rapirea unei fete este
carnea epica in Chira Chiralina, ci Braila cu Dunarea plina de caice, bolo-
zane, sandale, galioane, cu traficanti stransi la crasma, cu amestecul de natii...
Documentele istorice nu ne dau o imagine mai proaspata decat aceste balade,
de un adevar izbitor.
(Arta literara in folclor, in Istoria literaturii romane, I, Bucuresti, Editura Aca-
demiei, 1964, pp. 216, 219)
GHEORGHE VRABIE
Ciobania, indeletnicire veche la romani, a fost ridicata, de catre cantaretii
anonimi mai mult decat oricare alta pe culmile unor creatii orale specifice.
Impletind legenda milenara — nelipsita genului eroic — cu insusi felul de
viata pastoreasca din Carpati si sesurile Dunarii, ei au realizat balade de o rara
maiestrie artistica cum sunt: Miorita, Dolca, Dobrisan si altele.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dupa primul si indeosebi, dupa cel de al doilea razboi mondial, balada nu
mai e auzita in forme fabuloase, stralucitoare ca arta tipica a acestui gen.
Observam ca ea a intrat intr-o faza de deepicizare, de pierdere a stilului ei
narativ. In locul inlantuirilor episodice, a dialogului, a imaginilor legendare, si-au
facut locul cantecul lirico-narativ. Fenomenul s-a constatat ca propriu chiar in

cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dezvoltata in conditii istorico-sociale speciale, balada a avut perioada ei
de viata glorioasa. Din Evul Mediu si pana in secolul al XIX-lea, ea a cunoscut
la romani o inflorire stralucitoare, fiindca mediul in care s-a dezvoltat ii era
prielnic. S-a dezvoltat mai mult in anumite spatii, gasea un climat care-i favo-
riza nasterea si cresterea ei. Ajunsa in alte locuri mai putin prielnice, s-a
intamplat acelasi lucru care se petrece cu o planta rasadita in sol neprielnic...
E drept, ca in secolul nostru au aparut poezii narative cu profil eroic, dar acestea
sunt altceva decat se intelege prin balada.
(Balada populara romana, Bucuresti, Editura Academiei, 1966, pp. 217,
501, 502).
Nararea evenimentelor (in balade) se face in asa fel, ca ea sa trezeasca in-
teres celor ce asculta. De aceea ei imbina realul cu fantasticul si cu fabulosul;
spre a realiza conflicte pline de interes, recurg la episoade-sablon, care capata
insa alura epica noua in cadrul altui subiect; sunt preocupati sa creeze eroi
tipici, de aceea recurg la situatii si episoade epice care ofera patos si senzational
putin comun; creeaza portrete si tablouri unice. Un erou ca Toma Alimos sau
Corbea sunt de neuitat; tablouri dantesti, ca al inchisorii lui Corbea sau al
bogatiilor in turme din Dobrisan, frumusetea Badulesii, a Chirei s. a. m. d. au
devenit clasice in literatura romana, ca multe pagini din Eminescu sau Crean-
ga. Nu de mica importanta apar si ideile pe care le dezvolta autorii anonimi.
Uneori sunt balade foarte asemanatoare ca situatii episodice (Chira — Ilincuta
Sandrului), ele au totusi o existenta de sine statatoare datorita tocmai laturii
ideologice a subiectului.
Fiind evocativa, balada canta fapte strabune, de vitejie (termenul de „vite-
jie“ se cere a fi luat in sens mai larg, nu numai in sens de arme), profesional
(in balade ca Miorita), ori erotic (in balade familiale, ca Iencea Sabiencea).
Declamata si cantata pe anumite melodii in fata multimilor adunate sa pe-
treaca (la hramuri, nunti sau in balciuri), balada devine o poema retorica.
Cantaretul tine o cuvantare in versuri, cu scopul de a informa asupra a ceea ce
se intampla cand mama traieste cu turcul ori cand soarele vrea sa se casatoreasca
cu sora-sa; informeaza despre faptele haiducilor etc. In sens larg, balada este,
APRECIERI 305
prin natura ei, didactica si moralizatoare. Pentru a merge la inima ascultatorilor
si a-i convinge si impresiona despre cele narate, lautarul se pune in situatia
unui orator popular. De aceea, in balada, predomina ca mijloace de exprimare
figurile de stil, un sistem de repetitii folosit in scop afectiv. Cunoscute si in
literatura oratorica a antichitatii, asemenea mijloace mai au de scop sa sustina
avantul retoric al cantaretului.
(Folclorul. Obiect — principii — metoda — categorii, Bucuresti, Editura Acade-
miei, 1970, pp. 323 — 324)
TUDOR ARGHEZI
Pe vestita Vale a Timocului sarbesc s-a ivit din cantece si din ghiocei o
spita romaneasca. Flacaii si fetele ei au graiul de radacina al fratilor dintre
Dunare si Carpati. Deie-mi-se voie, ca unui cantaret din scripca, flaut si buci-
um, sa intru in hora lor, batandu-le pamantul cu opincile jucate pe pamantul
de peste Argesul si Oltul de bastina veche.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Noi romanii am vietuit intr-o infratire continua cu Iugoslavia si, cu toate
presiunile incercate si nedorite, n-am avut cu ea nici un razboi. E un fenomen
deosebit intre popoare vecine, care-si disputa teritorii si intaietati.
Cartea acestor insemnari strange si mai mult legaturile noastre de suflet si
de minte si o consideram ca o biruinta.
Cunosc Iugoslavia, ca am vazut-o de curand la ea acasa.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Singura mea parere de rau si adanca e ca n-am ajuns pana la valea Timo-
cului, in apele caruia se oglindesc fratii nostri romani.
(Cateva cuvinte la Cantece batranesti si doine adin Valea Timoculuii culese de Cristea
Sandu-Timoc, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1967, pp. 5, 6)
CRISTEA SANDU-TIMOC
Multe dintre faptele de arme ale domnitorilor romani impotriva turcilor
asupritori au trecut prin intermediul aezilor populari, la miazazi de Dunare,
gasind ecou in epica bulgara sau sarba.
De aceea, mai mult decat epica noastra, cea bulgara si sarba evoca in balade
istorice sau legende eroismul Basarabilor, al lui Vladislav (Vlaicu Voda), care
poarta primul razboi cu turcii pentru apararea Diiului (Vidinului) la 1367, apoi
luptele lui Radu, Dan I, Mircea cel Mare, Radul Beg (Radu cel Mare), Mihai
Viteazul, Iancu Huniade (Sibinianin Ianco) si altii.
(Prefata la Cantece batranesti si doine, culese din Valea Timocului, Editura pentru
Literatura, 1967, p. 7)
OVIDIU PAPADIMA
Ceea ce izbeste in arta picturala a poeziei noastre populare este puternica
ei luminozitate. E frapant ca nu numai culorile pe care le sugereaza imaginile
plastice din aceasta poezie sunt aprinse de o vie vibratie interioara, nu numai
ca materia insasi a lucrurilor care apartin oamenilor sau mediului lor este adesea
stralucitoare sau cel putin lucie, reflectand intens lumina, dar insasi atmosfera
alcatuieste frecvent o baie de lumina pentru natura ca si pentru eroi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Viziunea statuara a poeziei noastre populare e tot atat de complexa. Ea
cuprinde atat grupurile — de oameni sau animale — cat si individul izolat.
De cele mai multe ori viziunea aceasta e dinamica, cuprinde fiintele in miscare.
Dar si aici hieratismul specific artei noastre populare nu lipseste. Simetrii —
atat in ceea ce priveste componenta grupului, in care cifra de trei predomina,
cat si in situarea subiectelor in raport unele cu altele — creeaza grupari ar-
monice, adesea cu o trasatura de monumentalitate, mai ales cand e vorba de
eroii baladelor.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Se pot decupa, din colinde si balade mai ales, scene care ar putea constitui
tot atat de bine subiectul unui tablou, dar se apropie de viziunea sculptorului
prin absenta preocuparilor de colorit, prin atentia acordata mai ales tinutei,
gestului, atitudinii. E mult statuar in aceste scene, desi ar fi greu, adeseori im-
posibil, sa fie convertite in sculpturi propriu-zise. Mai apropiate ar fi de tehni-
ca basoreliefului, care tocmai prin desfasurarea lui in suprafata ingaduie de-
talieri si complexitati imposibile de realizat in plastica tridimensionala.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
In grupurile statuare pe care le infatiseaza baladele noastre populare, stilul
se schimba fundamental. aSpre deosebire de hieratismul colindelor populare.i
APRECIERI 307
Suntem, s-ar parea, in baladele de la curtea domneasca, precum Radu Colom-
firescu, in plina epoca de Renastere tarzie. Eroii sunt personalitati gigantice,
asemenea condotierilor, animate de un puternic dinamism, ce transpare chiar
in scenele statice precum cea a ospatului...
In baladele haiducesti, ai impresia ca treci dincolo de Renastere spre Baroc.
Eroii sunt niste colosi, cu staturile si musculatura lui Michelangelo si a ta-
blourilor lui Caravaggio. Portul lor ii arata ca sunt oameni ai locului, undeva
mai spre Rasarit, unde vitejia isi are radacinile intr-un trecut eroic si dureros,
aici la rascrucea unor imperii strivitoare. Stilizarea hieratica feudala a disparut.
Sunt aici oameni aspri ai gliei, iesiti de-a dreptul din energiile inepuizabile ale
poporului...
(Valori plastice in poezia noastra populara, in vol. Literatura populara romana.
Din istoria si poetica ei, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1968, pp. 579,
589, 590—591, 592)
I. C. CHITIMIA
In zona sud-estica aeuropeanai a cantecului epic, balada romaneasca ocupa
un loc special. Avand un caracter distinct, chiar de la prima colectie Alecsan-
dri, a fost culeasa si ordonata separat de poezia populara lirica.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Balada romana nu cunoaste fenomenul ciclizarii ca eposul sarbesc sau balina
rusa. Singura exceptie, ciclul Novacestilor, cu dezvoltare in special in Banat,
pare sa fi luat nastere sub influenta tehnicii cantecului sarbesc. In schimb, vari-
antele adesea nu se rezuma la simple schimbari de culoare, ci ating continutul,
dandu-i vibratie si un alt sens intim, incat se observa chiar fenomenul de pre-
lucrare creatoare a motivului.
Fie ca motivul este autohton (Miorita), fie ca este de circulatie internationala
(Mesterul Manole), balada romaneasca ajunge la realizari exceptionale. Versul bala-
dei romanesti, in masura de 5-6 sau 7-8 silabe, este prin excelenta popular, cu
o muzicalitate specifica, si nu cunoaste metrul lung al versului grecesc, sarbesc
etc. Naratiunea este dinamica, dar nu cunoaste accente de retorism. Ea se mentine
la epicul de efect artistic, pentru care lucru se foloseste cu predilectie descriptia
colorata, in tablouri largi: desfasurarea luptei, infatisarea si caracterul eroilor etc.
Nota aceasta este specifica prin insistenta cu care revine in creatie.
Balada populara romaneasca n-a apucat sa fie cunoscuta la timp in Euro-

pa. Cand s-au dat traducerile din colectia Alecsandri in limbi accesibile: franceza
(1855), engleza (1856), germana (1857), trecuse inflacararea romantica pentru
poezia populara si folclorul incepea sa intre in cercetare riguros stiintifica. Altfel,
este sigur ca s-ar fi bucurat de un rasunet mai mare.
Valoarea literara a cantecului epic romanesc este de netagaduit. El este
proportionat nu lasa impresia de lungime excesiva, fiind ascultat in trecut si
citit azi cu placere.
Prin varietatea tematica si proportionalitate, prin calitatile sale de naratie si
valoare artistica, prin unele capodopere, balada populara romaneasca se situ-
eaza, in cadrul cantecului epic european, pe unul din locurile de frunte.
(Balada populara romaneasca in context european, in vol. Folclorul romanesc in per-
spectiva comparata, aBucurestii, Editura Minerva, 1971, p. 139)
NICHITA STANESCU
Fara Miorita noi n-am fi fost niciodata poeti. Ne-ar fi lipsit aceasta dimen-
siune fundamentala. Miorita este scoala tristetii nationale. Matricea. Matca. Re-
gina.
Sunetul ei e sunetul tatei alaptand; veghea ei este veghea celui care-si apara
plodul.
Miorita nu este un cantec de pierdere. Cine pierde asa cum a pierdut ciobanul
Mioritei este instapanit in sufletul pamantului. Da, in sufletul pamantului, pen-
tru ca noi toti ne-am nascut pe pamant. Pentru ca pamantul este carnea
stramosilor nostri si carnea pomilor nostri. Asa este: pom si om. In limba noas-
tra diferenta dintre pom si om este diferenta dintre o consoana si o vocala.
(Miorita, in Cartea de recitire, aBucurestii, Editura Cartea Romaneasca, a1972i,
pp. 35— 36)
Haiducul din Tara de Jos ne-a invatat lupta, dar mai presus de orice lupta,
cinstea luptei. Fara minunata balada Toma Alimos, Eminescu n-ar fi existat. Fara
Eminescu, noi cei care balbaim miraculoasa vorbire poetica, am fi fost niste
muti. Campie pura, augur si sens al victoriei, Toma Alimos este steagul de barbatie
al poeziei noastre. Nu exista vers bun, vers ales, vers memorabil care sa nu
inchida in el, in silabe si in cuvinte, in visuri si in maretie, destinul sacru al
haiducului din Tara de Jos. Toma Alimos, El, Domnia-Sa, ne-a invatat ceea ce
APRECIERI 309
mai tarziu sau mai devreme poezia lumii numea a fi — inefabilul. El, Domnia-
Sa, ne-a invatat mersul stelelor dinlauntru, catarate pe plamani si inecate in inima.
Ce noroc pentru literatura noastra ca ne este cap si incepatura Toma Alimos. Ce
noroc pentru balada, pentru Toma Alimos, ca il iubim cu neasemuire.
(Toma Alimos, in Cartea de recitire, aBucurestii, Editura Cartea Romaneasca,
a1972i, pp. 36—37)
MARIN SORESCU
In fata unor astfel de creatii, te intrebi care sa fi fost psihologia autorilor,
cum de le-au dat prin gand? Si ce au vrut sa spuna cu ele? Baladele sunt ceea
ce ne-a ramas din lungul somn al unor copii mari, care „gandeau in basme si
vorbeau in poezii“. Trebuie sa le luam ca niste documente, ca niste semne
dintr-un alfabet, pe care inca nu-l cunoastem in intregime. Cat de civilizati vor
fi fost getii, tracii, care — dupa spusele lui Herodot — erau la fel de numerosi
ca indienii, daca n-au avut alfabet? Pana la descifrarea unor alfabete pierdute,
sau poate pierdute inainte de a se naste, sa ne multumim cu aceste franturi de
„foaie verde“, care, ca si frunzele, vin din vremuri spre noi, sa ne bata in geam.
Ce minunate sunt, daca stam sa ne gandim, toate intamplarile Soarelui si Lu-
nii, de pe vremea cand erau si astre, dar si frate si sora, si ce frumos infinitul
mare din cer incape in infinitul mic de pe pamant, umanizandu-ne si capatand
un nou cerc, mai larg si mai cosmic! Stand cu mana sub cap si gandind la
balade, parca am privi norii in care ghicim diferite straturi de forme si ima-
gini, feti-frumosi si monstri, in care ghicim diferite straturi de potop. Potopul
de veacuri uscat si evaporat, mai haladuieste inca, invizibil, in aburul acestor
frumoase plasmuiri.
(Prefata la Novac si Zana. Balade fantastice, Bucuresti, Editura Minerva, 1973,
pp. XXIV— XXV, colectia „Mesterul Manole“)
ION TALOS
Un lucru ni se pare insa de netagaduit: cantecul aMesterul Manolei a putut
lua nastere numai in cadrul teritoriului balcanic. Raspandirea lui exclusiv pe
aceasta arie, mai bine zis absenta lui desavarsita de la ucraineni si rusi, de la
polonezi, cehi si slovaci, precum si de la maghiarii din Ungaria, adica de la toate
popoarele invecinate, dovedeste faptul ca el ramane o problema de substrat.
Foarte probabil, cantecul are la baza, asa cum presupune Mircea Eliade,
un „scenariu mitico-ritual“. Vechimea acestuia s-a pierdut in vreme. Caracte-
rul ritual al textului s-a pastrat insa, in special in doua puncte extreme ale ariei,
in Transilvania si Grecia, pana-n zilele noastre. In Transilvania, mai precis in
Salaj, Lapus, Somes si Bistrita, el se colinda cu prilejul marilor sarbatori de
iarna, pe cand in restul anului e interzis... El circula alaturi de alte colinde cu
continut tragic si dovedeste stranse afinitati cu epica funebra, indeosebi cu
cantecul zorilor.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dar daca textul a fost un scenariu „mitico-ritual“, iar azi, in Transilvania
se colinda, alaturi de alte texte cu continut tragic, si in Grecia e cantat la
inmormantari, ni se pare posibil de a sustine ca intr-o perioada indepartata, el
trebuie sa fi fost bocet sau colind de doliu. Atatea sacrificii savarsite si „planse“
in decursul veacurilor pe teritoriul balcanic au dat nastere unuia „dintre cele
mai miscatoare cantece ale tuturor timpurilor si popoarelor“.
(Mesterul Manole. Contributii la studiul unei teme de folclor european, Bucuresti,
Editura Minerva, 1973, pp. 391, 392)
OVIDIU BARLEA
Nu mai incape indoiala ca forma colinda pastreaza stadiul cel mai arhaic
al Mioritei si Mesterului Manole. Faptul epic este redus la esenta lui in conformi-
tate cu trasaturile specifice ale colindei care exploateaza doar semnificatia, in-
teresul ce se poate desprinde din fabulatie, desfasurarea naratiunii cu etalarea
intamplarilor ramanand pe plan secundar, subordonata acestui tel, in opozitie
cu ceea ce se petrece in balada. Localizarea e vaga, mai mult sugerata decat
indicata, pentru a fi in consonanta cu canoanele speciei. Desi nici o varianta
nu a fost surprinsa de investigatiile sistematice din ultima vreme cu functia de
colinda de doliu, totusi se poate afirma, mai ales prin analogia cu admirabila
colinda atestata pentru fata moarta din acelasi tinut, Ma luai, luai, construita
dupa acelasi sistem compozitional ca si Miorita, ca si aceasta din urma trebuie
sa fi fost la obarsie colinda de doliu. In chip similar, ipoteza se ofera de la
sine si pentru colinda Mesterul Manole, tinand seama ca amandoua trateaza ca-
zuri de moarte violenta. Inrudirea se vadeste a avea implicatii adanci, atat te-
matice, cat si genetice. Dupa cum Miorita a rasunat multa vreme drept colinda
APRECIERI 311
de cioban mort (cu subtipul erotic pentru cioban mort necasatorit), se poate
ca si Mesterul Manole sa fi fost interpretat colinda de doliu la copii de zidar
ramasi orfani, apoi, prin extensie, la copii orfani, poate chiar la zidari decedati
in cursul anului. Pana acum nu se cunoaste vreo confirmare sigura in acest
sens in zonele in care circula. Ipostaza de colinda trebuie sa dateze din cele
mai vechi timpuri, in orice caz ea se vadeste mai arhaica decat baladele
corespunzatoare, asa cum ni le arata culegerile de mai bine de un veac. Se
poate presupune ca radacinile lor sunt chiar mai vechi, intrucat oglindesc
conceptii si practici ce dateaza din preistorie.
(Mesterul Manole, in Limba si literatura, 1973, pp. 547—556)
Specia cea mai gustata de literati, inca de la inceputurile folcloristicii, ecou
vizibil al inclinatiei romanticilor pentru trecutul medieval, balada s-a bucurat
constant de atentia cercetatorilor, de la folcloristi pana la unii filozofi in cautare
de specific national. Folcloristii au situat-o de obicei in centrul atentiei in urma
aureolei create in jurul ei...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
In baladele romanesti exista mai multe motive, celule poetice elementare,
cu larga raspandire in folclorul european, adesea si in alte continente, care au
primit o fizionomie proprie, desavarsit aclimatizate in peisajul spiritual
romanesc. Aceasta integrare in specificul national este sprijinita substantial de
haina stilistica! Un studiu comparativ al imaginilor poetice, cu intreg cortegiul
de epitete, comparatii si metafore va pune in lumina partea creatoare a fiecarui
popor, ajutand la delimitarea fondului comun de originalitate inscrisa potrivit
potentialului de creativitate nationala. Cea care oglindeste in toata plinatatea
profilul spiritual al romanului, in trasaturile lui tipice, este balada Toma Alimos...
aBaladai il arata haiduc, mai putine avariantei boier, adesea cu localizarea „Tara
de Jos“, deci moldovean, iar in Moldova rasariteana aBasarabiai chiar cioban
pe care il vor boci oile la glasul fluierului de pe mormant — in tovarasia calu-
lui si armelor haladuind prin campia presarata de ulmi insiruiti. Balada pune
mai intai in lumina dragostea funciara pentru natura inconjuratoare, izvorata
din prea plinul sau sufletesc...
(Balada, in vol. Folclorul romanesc, II, Bucuresti, Editura Minevra, 1983,
pp. 61, 164)
ADRIAN FOCHI
Departe de a fi o cultura inchisa, zavorata in sine si cu un predominant
caracter local, cultura noastra populara s-a dovedit o fereastra deschisa spre
problematica eterna a omului de pretutindeni si a fost in masura sa asimileze
toate imboldurile valoroase venite din exterior, reusind unele sinteze dintre
cele mai spectaculoase. Interpretarile romanesti ale unor fenomene general-
europene sunt printre cele mai originale acte de creatie din intreaga noastra
cultura populara. Nunta soarelui (balada Soarele si luna), Gerul sau Vidvosul sunt
creatii ce nu se intalnesc aiurea si apartin exclusiv folclorului nostru. Despre
valoarea lor nu putem discuta acomparativi, fiindca nu avem termeni externi
de comparatie. Mesterul Manole ofera insa posibilitatea de a judeca valorile ar-
tistice prin comparatie, si aceasta operatie ne convinge ca cea mai aleasa inter-
pretare a acestui subiect a fost realizata in folclorul nostru, prin adaosul inimii
noastre, si al mintii noastre, in ceea ce au ele mai semnificativ, la subiectul
international cunoscut.
(Coordonate sud-europene ale baladei populare romanesti, Bucuresti, Editura
Academiei, 1975, p. 253)
ZOE DUMITRESCU— BUSULENGA

Intre istorie si mit, aplecandu-se spre determinarile unui timp si loc definit
si inaltandu-se spre culmi intemporale, spre exprimarea unor adevaruri eterne,
despre spirit si lucrarile lui, Balada Manastirii Argesului sau a Mesterului Manole se
bucura de acea ambiguitate ciudata si rodnica a marilor creatii ale lumii vechi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Desi gandul icaric care deriva la origini tot dintr-o minte de arhitect (a lui
Dedal, constructorul labirintului din Cnossos) va fi fost tot al sau, moartea lui
Manole nu este aceeasi cu a calfelor si mesterilor care se arunca de pe aco-
peris si pier, ca intr-o viziune expresionista, toti despicati in jurul manastirii.
Durerea lui tiparita de glasul amintirii inaspreste momentele sfarsitului. Dar,
aidoma celor iubiti de zei, el nu moare in chip comun, ci este supus unei meta-
morfoze, ajungand o magica substanta, apa unei fantane, care va strajui ca in
mitul intreg al ctitoriei romanesti, capodopera lui. Rasplata creatiei si jertfei
traite in absolut este prezenta eterna in preajma operei, ca a unui geniu tute-
lar, a constructorului. Cu partea lui de vesnicie dobandita nu numai din geniu
APRECIERI 313
si lucrare, ci si prin imolarea a ceea ce a avut mai scump, sotia si copilul
nenascut, mesterul s-a inserat in alta ordine care scapa timpului si perisabilitatii.
(Cuvant inainte la Mesterul Manole, Editie in limbile: romana, engleza, franceza,
germana, rusa si spaniola, Editura Albatros, 1976)
OCTAV PAUN
Balada este un tip fascinant de literatura, reprezentand poezia narativa po-
pulara care s-a dezvoltat in Evul Mediu in Europa.
Termenul de balada a fost impus la noi de V. Alecsandri prin colectia Poezii
poporale. Balade (cantece batranesti) din 1852— 1853 si provine din verbul alatini
medieval ballare (a dansa), avand corespondente in limbile europene de mare
circulatie: ballade (franceza), ballata (italiana), balad (engleza), Ballade (germana).
Pentru denumirea acestei creatii, in terminologia populara s-au folosit ter-
menii de cantec batranesc sau cantec vechi...
In istoria folcloristicii romanesti, colectia lui V. Alecsandri, cap de serie si
model, deschide drum altor culegeri care au inclus balade adunate din toate
zonele etnofolclorice ale tarii.
Balada inglobeaza o mare varietate de teme si motive, unele cu circulatie
europeana, altele care apartin unui fond comun sud-est european, si subiecte
care confera originalitate erosului romanesc in cadrul sud-est european si eu-
ropean in general.
In definitia data poeziei narative populare, V. Alecsandri accentueaza ca-
racterul ei istoric si eroic: „baladele sunt mici poemuri asupra intamplarilor
istorice si asupra faptelor marete“
(Prefata la vol. Balade populare romanesti, 1984, Editura Ion Creanga, Bucuresti,
pp. 5—6)
ADRIAN FOCHI
In cadrul folclorului nostru, alaturi de basm, dar mai mult decat basmul,
cantecul epic traditional inseamna cea mai mare si mai inalta realizare artistica
de care ne putem prevala. Cantecul epic insumeaza probabil cea mai vasta
experienta posibila a poporului, in conditiile oralitatii; el oglindeste, intr-un
sistem coerent de forme, cel mai profund efort de a invinge inertia cuvintelor
si de a le insufla o viata noua si o semnificatie noua prin coliziunea lor genera-

tiva; el reprezinta unul din titlurile de onoare dobandite de poporul nostru in
milenara sa lucrare asupra sa insusi. D. Caracostea spunea ca, alaturi de limba,
cantecul epic este cea de a doua mare institutie creata de romani. Fara a scadea
valoarea aprecierii sale, ci numai nuantand-o, credem ca putem spune ca „stilul
oral al cantecului nostru epic“ este acea mare institutie la care se gandea sa-
vantul. Subiectele pot dispare, evolua sau se mai pot naste, dar sistemul care le
face sa apara, sa se dezvolte si apoi sa dispara va exista totdeauna, cata vreme
va exista poporul roman si se va vorbi romaneste.
(Cantecul epic traditional al romanilor. Incercare de sinteza, aBucurestii, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, 1985, pp. 458— 459)
Primul lucru ce trebuie determinat este statutul eroului nostru. In privinta
aceasta, putem arata ca Iorgovam este un urias, din cei care pretutindeni au
trait inainte de aparitia oamenilor actuali.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
...Omoratorul de balauri sau de alti monstri uriasi este, dupa opinia unor
specialisti, cea mai veche figura a folclorului, deci avem aici de-a face cu un
motiv foarte vechi si, desigur, si foarte raspandit... Este deci firesc sa-l integram
pe Iovan Iorgovan al nostru printre figurile celebre ca: Perseu, Herakles, Kad-
mos, Apollo, Marduk, An ar, Susana, Indra, Horus, Ghilgames, Digenis, Akritas,
Beowulf, Dobranea, Siegfried, Dietrich von Born, sfiintii Constantin, Theodor,
Gheorghe, Mihai si altii... Intru totul asemanator este si Gruia, in doua va-
riante banatene.
(Iovan Iorgovan, personaj mitic sau plasmuire artistica, in vol. Valori ale culturii
populare romanesti, vol. II, Bucuresti, Editura Minerva, 1988, pp. 186, 192)
AL. I. AMZULESCU
Forma cea mai deplina si caracteristica a genului aa baladeii presupune, nu
numai posibilitatea memorizarii desfasurarii integrale a subiectului narativ, ci
si deprinderea folosirii mestesugite, in deplina „libertate“ aleatorie, a unui anume
bagaj specific de „formule“ poetice si muzicale proprii si specifice genului.
„Modelul“ desfasurarii cantecului batranesc, in circulatia sa folclorica vie,
spontana, e urmatorul: la inceput o introducere instrumentala; cantecul vocal
APRECIERI 315
cuprinde mai intai unele „formule“ poetice pentru captatio benevolentiae (cerand
ascultatorilor atentie pentru desfasurarea narativa ce urmeaza); se deapana apoi
cantecul propriu-zis, sectionat in „strofe“ libere (inegale ca numar de versuri),
in functie de diviziunea lui, episodica (pentru inlantuirea momentelor si a eve-
nimentelor narative), cu intercalarea de interludii instrumentale intre strofele
cantecului vocal (pentru odihnirea glasului, pentru fixarea, in gand, a celor
povestite si pregatirea mentala a episodului urmator); cantecul incheindu-se
iarasi, uneori, cu unele anume „formule“ tipice (finale), menite sa sublinieze,
fie valoarea artistica si didactica a subiectului, fie sa trezeasca pe ascultatori
din concentrarea atentiei imbiindu-i, prin schimbarea de atmosfera, la gluma
si la veselie, si fagaduind, hiperbolic, multe alte cantece asemanatoare, daca va
fi nevoie...
(Prefata la Balade populare romanesti (Cantece batranesti), Bucuresti, Editura Mi-
nerva, 1988, p. 10 — colectia „Mesterul Manole“)
CUPRINS
GLOSAR
A armas, s. m. (inv.) — slujbas cu in-

sarcinari administrative, judiciare.
acioa, vb.refl. — a se adaposti. armasie, s.f. — functia de armas, in-
acioaie, s. f. — clopotel de arama, stitutia in fruntea careia se afla vel-
care se atarna la gatul unei oi. armasul.
adasta, vb. — a astepta. arnaut, s.m. — soldat mercenar (al-
aferim, interj. (inv.) — bine! bravo! banez) in slujba domnilor fanarioti;
aga, s.f. (pl. agale) (inv.) — ofiter din (p. ext.) servitor boieresc inarmat.
armata otomana. aromi, vb. — a atipi, a adormi.
aht, s.n. — durere; patima. asteamat, adv. (inv.) — incet, agale.
ai, s.m. pl. (inv. si reg.) — ani. at, s.m. — armasar, cal frumos.
aman, interj. (turcism inv.) — indu- atlas, s.n. — tesatura de matase.
rare! iertare! avaiet, havaiet s.n. (inv.) — impozit
amelinta, vb. — a ameninta. care se platea pe diverse beneficii
amanar, s.n. — amnar. sau drepturi.
anasani, interj. — injuratura tur-
ceasca.
angarale, s.f. pl. — corvoade, biruri. B
araci, vezi haraci.
arambasa, vezi harambasa. bagceá, s.f. — gradina (de la dim.
arani, vb. — a hrani. turc, bag-cè — gradinita); var bas-
arcer, s.n. — gresie. ceá, basteá.
ardica, vb. — a ridica. baineta, s.f. — baioneta
argea, s.f. — constructie de scanduri bala, s.f. — monstru, dihanie.
sau groapa sapata in pamant in care balozá, vezi bolozá.
se asaza, vara, razboiul de tesut. baltac, vezi baltag.
arm, s.n. (pl. armuri) — partea pi- baltag, s.n. — topor mic si usor, cu
ciorului de dinapoi a unui animal, coada lunga, intrebuintat ca arma;
intre genunchi si sold. var. baltac, baltac.
GLOSAR 317
barbaric, vezi varvarici. boarita, s.f. — pazitoare de boi la
bardas, s.m. — cioplitor cu barda. pascut.
bascea, vezi bagcea. bobosoara, adj. f. — dim. de la bo-
bas — prefix care alaturat unui sub- boasa, pestrita, cu picatele.
stantiv, denumeste pe cel mai mare bogasiu, s.n. — stofa scumpa adusa
(bas-stapan — stapanul stapanilor). din Orient, folosita mai ales pentru
basa-rachiu, s.n. — rachiu din cel captuseala.
mai bun; var. bas-rachiu. boit, adj. — vopsit.
basa, s.n. (inv.) — pasa. boldeicuta, s.f. — diminutiv de la
basca, loc. adv. (de-a basca) — deo- boldeica, catelusa.
sebit, separat. bolozá, s.f. (pl. bolozale), (inv. si reg.)
bas-rachiu, vezi basa-rachiu. — caic, un fel de luntre mare.
bajenar, s.m. (inv.) — fugar, pribeag. braniste s.f. — padure batrana.
brusala, s.f. — lupta.
barduit, adj. — cioplit cu barda.
bumb, s.m. — nasture.
becheras, s.m. — diminutiv de la be-
bura, vb. — a ploua marunt.
cher, s.m. — holtei, burlac; folosit burca, s.f. — bunda, haina lunga si
si in sens dezmierdator despre un larga de postav, imblanita, purtata
cal: ca becherii. de barbati.
Beci — denumirea veche a Vienei. burdusel, s.n. — diminutiv de la bur-
bednic, adj. — biet, sarman. duf.
beilic, s.n. — munca gratuita in fo- burioare, s.f. pl. — buruieni, ragalii
losul beiului sau stapanului. (dim.).
belghir s.m. (inv). — cal. butca, s.f. (inv.) — caleasca.
berc, adj. — fara coada; cu coada butlaga, s.f. — butoias.
scurtata. butuc, s.m. — lemn gros si greu de
besleaga, s.m. (inv.) — capitan de care se prindeau odinioara picio-
beslii. arele condamnatilor la ocna.
besliu, s.m. (inv.) — soldat (turc) de
cavalerie care facea serviciul de cu- C
rier domestic sau de jandarm.
bidiviu, s.m. — cal tanar, iute si fru- cadalac — vezi odalac.
mos; var. bididiu. cadiu, s.m. (inv.) — judecator mu-
biol, s.m. — bivol. sulman.
bicai, vb. — (despre inima) a bate. caftan, s.n. (inv.) — imbracaminte
blaga, s.f. — avere, avutie, bogatie. lunga si larga, impodobita cu fire de
aur sau de matase, pe care o pur- catrani, vb.— 1. a unge, a imbiba cu

tau domnitorii si demnitarii. catran; 2. a se innegri, a se invenina.
caic, s.n. — luntre usoara, lunga si cavalas, s.n. — diminutiv de la caval.
ingusta, incovoiata la capete. ceacsiri, s.m. pl. (inv.) — pantaloni
caicel, s.n. — diminutiv de la caic. turcesti largi.
caimacam, caimacan, s.m. (inv.) — cealmá, s.f. (pl. cealmale, dar si cel-
loctiitor al domnului; loctiitor al mi) — turban; var. celmeá.
diferitilor demnitari (turci). ceardac, vezi cerdac.
caimacan-aga, s.m. — loctiitor al ceaus, s.m. (inv.) — nume dat in tre-
marelui vizir. cut unor functionari publici.
calonfir, s.m. — planta erbacee, aro- ceausi, vb. — a deveni ceaus, a in-
matica, cu frunzele ovale compuse deplini functia de ceaus.
si cu flori galbene. ceir, ceair, s.n. — loc pentru pasunat,
canuni, vr. (pop.) — a chinui, a ca- imprejmuit.
noni. celar, s.n. (inv.) — odaie, incapere
capcan, adj. — rau, hain; capcaun stramta.
cápiu, adj. — smintit, buimac, ametit. celmeá, vezi cealmá.
carata s.f. — trasura inchisa, cu pa- ceopatele, s.f. pl. — bucatele.
tru roti, careta. ceosvarti, vb. — a taia in bucati, in
cardarmale, s.l. pl. — sosele pie- ciosvarte.
truite. cerdac, s.n. — cladire (de lemn) izo-
carte, s.f. — scrisoare. lata in curte sau gradina, asezata pe
cata, s.f. — bat ciobanesc, cu care se o terasa sau pe stalpi inalti, de unde
prind oile de picior. se poate vedea in departare; var.
cazacliu, s.m. (inv.) — negustor care ceardac, ciordac.
facea negot cu vinuri, cu blanuri cesela, vb. — a tesala.
etc. intre Ucraina si Moldova. cevasi, pron. nehot. — ceva.
cafas, s.n. (inv.) — foisor folosit ca cheier, cheir, s.n. — sirag de chei; cel
post de observatie; var. caifas. care poarta cheile.
canit, adj. — vopsit in negru; in- chelciug, s.n. (inv. si reg.) — chel-
negrit. tuiala, bani de cheltuiala; var. chel-
capiti, vb. — a face capite, a strange sug, chilciug.
fanul in capite. chiculita, s.f. — diminutiv de la chica.
catana, s.f. — soldat, ostas. chida, s.f. — chiciura, promoroaca.
catani, vb. — a satisface serviciul mi- chileala, s.f. — pileala, pilire.
litar. chilie, s.f. — odaic, camera mica.
GLOSAR 319
chimer, s.n. — chimir. carlan, s.m. — 1. miel intarcat; 2.
chindie, s.f. — timpul zilei intre orele manz pana la trei ani.
14 si 17, dim.: chindioara. clo, adv. — acolo.
chirai, vb. — a striga, a tipa. cleanuri, s.n. pl. (probabil) crengi
chisita, s.f. — incheietura piciorului, marunte, uscaturi.
deasupra copitei (la cai, boi si oi). cobiul, adj. — G. Dem.Teodorescu
chita, s.f. — manunchi de flori, bu- explica acest termen astfel: „Miul
chet. se numeste Cobiul dupa numele
chiti, vb. (refl. si tranz.) 1. a (se) gati, Cobia (plasa Cobia, judetul Dam-
a (se) dichisi, impodobi; 2. a aseza, bovita) sau mai bine dupa imensa
a asterne; 3. a socoti, a judeca, a padure Cobia, cuib al haiducilor le-
planui; 4. a lovi, a nimeri; a tabari gendari“. Totusi termenul poate fi
(asupra cuiva). explicat si ca posibila alterare din
chiulhan, s.n. — petrecere, chef. copilul (ca in var. Alecsandri —
chivara, s.f. — chipiu inalt folosit odi- Mihu copilul), cu vechiul inteles
nioara in anumite unitati militare. fiu din flori, voinic, viteaz (ter-
cin s.n. — luntre mica, barca. men cu acest inteles existent si in
cioareci, s.m. pl. — pantaloni tara- limba albaneza).
nesti de dimie, stransi pe picior,
cobuz, s.n. (inv.) — vechi instrument
itari; var. cioreci.
ciochina, s.f. — partea dinapoi a seii muzical.
de care se poate agata ceva. cocie, s.f. (inv. si reg.) — trasura usoa-
cioltar, s.n. (inv.) — patura (de pos- ra pe arcuri; var. cucie.
tav) impodobita cu cusaturi, care se cocoana, cucoana, s.f. — 1. termen
pune sub sa. de politete pentru o femeie ma-
cirla, s.f. — mocirla, noroi. ritata; 2. (reg.) copila, fetita.
cisla, s.f. — cota-parte care revenea cocon, s.m. (reg.) — copil, prunc;
de plata fiecaruia dintr-o suma pla- baiat.
tita in comun. coji, vb. — a jupui, a da jos pielea
ciubuc, s.n. — lulea. unui animal.
ciubucciu, s.m. — sluga insarcinata colan, s.n. — cingatoare femeiasca
cu umplerea ciubucului cu tutun a impodobita, brau, cordon.
boierului sau sultanului. colilie, s.f. — planta erbacee care are
ciumpavi, vb. — (despre cal) a se in varful semintelor peri lungi,
imbolnavi de picioare, a nu mai albi si pufosi; var. colalie, colelie,
putea umbla. colie.
colnic, s.n. — 1. colina, deal mic; 2. crucer, s.m. — facator de cruci din
drumulet, drumeag. lemn.
comanac, s.n. — acoperamant de crunta, vb. (inv.) — a se pata cu sange.
forma cilindrica purtat pe cap (odi- cuca, s.f. (inv.) — caciula inalta, une-
nioara) de barbati. ori impodobita cu pene (de strut)
comanda, vb. — a face comandul, pe care o purtau capeteniile turcesti
pomana, a ingriji de sufletul unui si domnitorii romani la ceremonii.
raposat. cucioara, s.f. — diminutiv de la co-
conac, s.n. — 1. popas; 2. casa boie- cie, cucie; vezi cocie.
reasca de locuit pe mosie. cup, s.n., in expr. la cupul zidului
conaci vb.— a poposi, a se opri spre — la capatul zidului.
a se odihni. Cuptor, s.n.— numele popular al lu-
conci, s.n. — pieptenatura la femeile nii iulie.
maritate: parul se strange in cre- cure, vb. (inv. si reg.) — a alerga; a
stetul capului, intr-un cerc de lemn incura.
sau de fier.
copcuta, s.f. — diminutiv de la copca.
coraj, s.n. — curaj; pl. corajii. D
corci, s.m. — tufa, tufis. dale, interj. — alelei.
coroflie, s.f. (inv.) — nume de stofa;
daoaga, s.f. — doaga.
var.: coftorie.
darab, s.n. — bucata
cortorosit, adj. — eliberat, scapat,
descotorosit. darapana, vb. — a-si smulge parul
cosacel, s.m. — diminutiv al lui co- (de jale, de desperare).
sac, peste mic de apa dulce. darlog, s.m. — cureaua fraului la ca-
covaci, s.m. — fierar. lul de calarie, hat; var.: dalogi (plu-
credet, s.n. (inv. si pop.) — (fig.) cre- ral).
zare. dellbasa, s.m. (inv.) — seful garzii
creita, s.f. — craita, planta ornamen- domnesti, seful deliilor.
tala cu flori portocalii, din familia delieste, adv. — voiniceste, ca deliii.
compozeelor. delimita, vb. — a improprietari.
cremnita, s.f. — diminutiv de la cre- deliu, s.m. (inv.) — soldat din cala-
mene. rimea usoara turca.
cruce de voinic — barbat in putere, deloc, adv. (reg.) — imediat.
voinic; var. cruce voiniceasca. demischie, vezi mischiu.
GLOSAR 321
dereá, s.f. (inv.) — valcea, vale. E
diecel, s.m. — diminutiv de la diac,
ebanca, vezi ibanca.
psalt, cantaret de biserica.
esculita, vezi iesculita.
dijmarit, s.n. (inv.) — dijma, dare in
natura sau in bani care se platea in
F
Muntenia pentru stupi si pentru
porci. faioara, s.f.— fainoara, faina.
dimirlie, s.f. — veche masura pentru fat, s.m. — copil.
cereale; banita, mierta. fermenea, s.f. — haina scurta, scur-
dinar, s.m. — moneda veche care a teica imblanita.
circulat cu diferite valori. filalea — forma alterata din fir lalea.
dipla, s.f. — vioara. firman, s.n. (inv.) — ordin emis de
direptate, s.f. — dreptate sultan prin care erau numiti sau
divan, s.n. — sfat domnesc; sala in maziliti guvernatorii si domnitorii
care se tinea sfatul domnesc. din provinciile imperiului otoman;
dari, vb. (pop) — a calca lasand in var. ferman.
urma dare. fitui, vb.— a incheia socotelile, a ter-
darjala, s.f. — coada lunga la im- mina.
blaciu (instrument de mana pentru flinta, s.f. — pusca lunga haiduceas-
treierat). ca; diminutiv flintulita.
domui, a se , vb. — a se sfatui. fluciuri, vb. — a falfai, a misca in-
dorojan, s.m. — voinic, vlajgan. coace si incolo.
drahiu, s.m. — fiu. franc, s.m. — nume generic pentru
druga, s.f. — fus (mare si gros) de occidentalii de neam latin.
francui, vb. — a struni, a tine in frau.
tors urzeala pentru saci, laicere etc.
fur, s.m. — hot.
dubit, adj. — argasit. furca, s.f. — spanzuratoare.
dugai, s.f. pl. — dughene, carciumi. funar, s.m. — impletitor de funii.
dulama, s.f. — haina taraneasca im-
blanita; dim. dulamita.
G
dur, interj. — repetat, exprima o mis-
care continua sau un schimb de gaica, s.f. — termen de respect pen-
vorbe prelungit, o ezitare, o chib- tru o femeie mai in varsta, tata, lele.
zuire indelungata. galion, s.n. (inv.) — corabie mare
durda, s.f. — pusca, flinta. pentru transportul marfurilor.
gaitan, s.n. (inv.) — snur, siret de harambasa, s.m. (inv.) — capitan de

legat. hoti sau de haiduci; var. arambasa,
garbaci, s.n. — bici de curele sau din arambasa, harabaci.
vana de bou; var. zgarbaci. harcan, s.n. — lat pentru prins sau
garlici, s.n. — incapere stramta la in- pentru priponit vitele; var. arcan.
trarea intr-o pivnita sau in bordei. hat, vezi at.
gealat, s.m. (inv.) — calau, gade. hazna, s.f. — vistierie.
gelep, s.m. (inv.) — negustor, geam- hadarag, s.n. — lemnul mai scurt al
bas turc de animale; var. gealip, imblaciului care era folosit si ca
gealap. arma de lupta.
ghiaur, s.m. — nume batjocuritor dat haranit, adj. — satul, bine hranit.
de turci celor de alta religie. heisicol, s.m. (inv.) — soldat turc din
giubea s.f. (inv.) — haina lunga pur- garda imperiala, heisicoglu; var. rei-
tata de boieri (si preoti). zicol.
gongani, vb. — a ganguri. hermisiu, adj. — de culoarea car-
gonitoare, s.f. — juninca, vacuta de mazului, rosu-inchis.
doi ani. hoalba, s.f. — halba.
gosti, vb. (reg.) — a ospata. haugas, hogas, s.n. — fagas.
grindis, s.n. — 1. ridicatura de teren holie, s.f. (in superstitii) — spirit rau,
nisipos si pietros; 2. schelaria grin- duh necurat.
zilor acoperisului unei cladiri. hordie s.f. — oaste armata; var.
grivna, s.f. — veche moneda de ori- hoarda.
gine poloneza. hori, vb. — a canta; a doini.
gros, s.n. — inchisoare. hotac, s.n. (inv.) — tabara, lagar.
gros, s.m. — veche moneda de argint. huci, s.n. — huceag (stufaris).
gurban, s.n. — chef, petrecere. husos, husas, s.m. — veche moneda
de argint ungureasca.
H
hala, s.f. — monstru, dihanie, namila. I
hanger, s.n. — pumnal mare, inco-
voiat, care se purta odinioara la ialovita, s.f. — vaca ingrasata pentru
brau; var. hamger. taiere.
haraci, s.n. (inv.) — tribut, dare; var. iatan, s.n. — iatagan.
araci. ibanca, s.f. — patura, tol asternut pe
GLOSAR 323
spinarea calului; var. ebanca, ie- irmiziu, s.n. (pop.) — piele de cu-
binca. loare rosie-inchisa.
ibrisin, s.n. — fir de matase de dife- iscusat, adj. — care nu plateste im-
rite culori, intrebuintat la cusut, la pozite, scutit de dari.
brodat sau la impletit. ispravnic, s.m. (inv.) — sef al admi-
iclean, adj. — viclean. nistratiei dintr-un judet.
ienicer, s.m. — soldat din vechea in- ius-basa, s.m. — capitan peste o suta
fanterie turceasca. de fustasi care pazeau la poarta
iepangea, vezi ipingea. curtii domnesti.
ierchez, s.n. — otgon, funie de co- iusluc, s.m. (inv.) — moneda tur-
rabie. ceasca de argint valorand o suta de
iesculita, s.f. — diminutiv de la ias- parale; var. iuzluc.
ca; var. esculita.
iezer, s.n. — loc adanc, in credintele I
populare: lac fara fund.
igealac, s.n. (inv.) — turban. imbaierat, adj. — legat cu baieri; var.
igurteala, s.f. (numai in expr. din sau imbairat.
la igurteala) — preparat moale ca imbrebenat, adj. — impodobit.
iaurtul. imbuiestru, adj. — (despre cal) care
merge in buiestru.
iminea, s.f. — cusatura cu margele
incatrau (reg.) — incotro.
la gulerul camasii barbatesti.
incanit, incainit, adj. — cainos.
iorgovan, s.n. — liliac.
incindisi, vb. — a broda, a coase la
inigea, tutun — tutun turcesc taiat gherghef.
marunt. incarlogit, adj. — incolacit.
improhor, s.m. — trimis, slujbas al infurma, vb. — a imbraca; a inarma.
sultanului. ingaibarat, adj. — tulbure, mare (un
iortoman, vezi ortoman. rau).
ipingea, s.f. — manta barbateasca insamarat, adj. — cu samarul (vezi)
din dimie sau postav (cu gluga si pus.
impodobita cu gaitane); var. epan- intunica, a se , vb. — a-si imbraca
gea, iepangea. tunica, a se echipa.
irmilic, s.m. — moneda turceasca de inzaiestrat, adj. — inzestrat, daruit.
aur; var. iermilic. inzavonit, adj. — invaluit.
J libovi, vb. — a iubi, a petrece, a se

veseli; var. lipovi.
jant, s.n. — zerul fiert ramas de la lifta, litfa s.f. — pagan; venetic, strain.
urda framantata. liota, s.f. — multime, gloata, gramada.
jap, s.n. — distanta cat bate o piatra lotru, s.m. (inv.) — hot, talhar; var.
azvarlita. lotrean.
jintui, vb. — (fig.) a economisi. lumi, vb. — a numi; a omeni, a vesti.
jugan, s.m. — cal castrat; diminutiv
jugaior, juganel. M
june, s.m. — holtei, burlac.
mahmudea, s.f. (inv.) — moneda tur-
L ceasca de aur; var. mamudea.
malotea, s.f. (inv. si reg.) — scurta fe-
laie, adj. f. — (despre lana) neagra, meiasca imblanita, larga in partea
sau amestecata cu alba. de jos, cu guler de blana.
laculeasa, s.f. — planta care creste mascara, s.f. (in expr. a face pe cine-
prin locuri umede, aproape de la- va de mascara) — a face (pe cine-
curi. va) de ras, de rusine.
lancisoara, s.f. — diminutiv de la mascat, adj. — mare; var. mascat.
lance. matita, s.f. — partea navodului, in
lascaie, s.f. — moneda de arama, o forma unui sac mare de plasa, in
care se strang pestii.
jumatate de para (vezi).
mazili, vb. — a destitui, a scoate din
latan, latin, adj. — catolic; (p. ext.) slujba.
eretic, necredincios. malura, s.f. — 1. planta de balta; 2.
latrator, adj. (substantivat) — caine. boala a graului pricinuita de ciuperci.
lectinesc, vezi latan, latin. masureaua, s. f. — masura cu care
legaior, s.m. — dim. de la leagan; se ia lungimea mortului pentru a i
(in text) intaiul nascut. se face cosciugul.
leica, s.f. — lele. maneca, vb. (pop.) — a se scula dis-
leita, s.f. — moneda de 20 de parale de-dimineata; var. manica.
sau o jumatate de leu. martacel, s.m. — diminutiv de la
letineste, adv. — ca la catolici; (p. martac (stalp).
ext.) ca ereticii, ca necredinciosii; marzac, s.m. (inv.) — nobil tatar; di-
var. lectineste. minutiv: marzacel.
levint, s.m. — voinic, viteaz (si adj.). mecet, s.n. (inv.) — moschee, geamie.
GLOSAR 325
me’dinti, s.m. pl — ostasi din cor- nafcá, s.f. (inv.) — blana de pe pan-
pul de oaste al Mehedintilor. tecele vulpii, cu care se imblaneau
megies, s.m. — vecin giubelele boieresti, caciulile etc.
mere, vb. — a merge. naica, s.f. — lele.
mermeziu (marmaziu), adj. — rosu, naramziu, adj. — stacojiu; var. na-
purpuriu. ramzat.
mila, s.f. — masura folosita in unele nastrapat, adj. (in expr. a calca nas-
tari in locul kilometrului; variaza trapat) — a merge urat, cracanat.
dupa tari: mila engleza s 1609m. nazari, vb. — a zari.
miraz, s.n. — de miraz: 1. de mos-
neam, adv. — deloc (pop.).
tenire; 2. de minune, de pomina.
mirie, s.f. (inv. si reg.) — bir, impozit. nedubit, adj. — neargasit, netabacit.
mischiu, s.m. (inv.) — otel tare; var. nemes, s.m. — nobil ungur.
mischie. nestrujit, adj. — necioplit.
misturi, vb. — (fig.) a ascunde, a face ninchez, s.n. — nechezat.
nevazut. noji, vb. — a aduna, a strange; a-i prii.
mita, s.f. — lana tunsa pentru prima
oara de pe miei. O
mizelnic, adj. — mezin, copilul cel
mic. oblici, vb. — a afla, a gasi.
mocartan, s.m. (pop.) — om de la oblanc, s.n. — partea dinainte a seii,
munte, mocan, muntean. mai inalta si incovoiata.
modur, adj. — de culoare sur-inchis. oboroc, s.n. — masura pentru cere-
mortiu (in loc. adv. a mortiu) — a ale; var. obroc.
moarte. oca, s.f. — veche masura de capaci-
morunceala, s.f. — jocul morunilor. tate, egala cu 1.272 grame in Munte-
mursicat, adj. — muscat, zgariat cu nia si cu 1.288 grame in Moldova.
coltii. ocor — (sens neclar): in alte variante,
muscuri, vb. — a zambi, a rade de in loc de: La locu ocorului, apare:
bucurie.
La lacul cocorului.
musata, fata adj. — frumoasa.
odalac, s.n. — tarla de vite cu tot ce
N tine de ea; var. cadalac.
oierit, s.n. — bir, dare pentru pa-
nadol, adj. (substantivat) — rau, crud, sunatul oilor.
fara suflet. olac, s.m. (inv.) — caruta de posta,
Nadolie — Anatolia. postalion, diligenta.
olecai vb. — a se vaieta. pasie, s.f. — ceata de voinici ai pasei.

opanca s.f. — lopata. pazarghian, s.m. (inv.) — negustor.
orar, s.n. — fasie din panza de bum- pazvant, s.m. — hot, talhar, pungas.
bac care se asaza pe pieptul mor- pacurar, s.m. — pastor, cioban.
tului cand se pune in sicriu. pacurareste, adv. — ciobaneste.
ort s.m. (inv.) — moneda de mica paducel, s.m. — planta ornamentala,
valoare, un sfert de leu. ghimpoasa, cu flori albe-trandafirii,
orta s.f. (inv.) — trupa, ceata de hai- cu fructe ovale de culoare rosie.
duci. pastragala, vezi prostavala.
ortac, s.m. — cetas. pastrunga, s.f. — pastruga, peste cu
ortoman, adj. — chipes, viteaz, bo- corpul lung si subtire, cu bot in
gat; var. iortoman. forma de spada, din familia sturi-
ortomaneste, adv. — cu curaj; voini- onilor; var. postrunga.
ceste. panzisoara, s.f. — diminutiv de la
ostret, s.n. — par, stalp. panza, giulgi.
otigi, vb. — a bate. parcalab, s.m. (inv.) — strangator de
biruri, perceptor.
P pardalnica, s.f. (inv.) — napasta, bles-
tem (derivat probabil, prin etimo-
paftale, s.f. pl. — cingatoare din placi logie populara, de la termenul ju-
de metal prinse intre ele cu tinte sau ridic feudal pradalica).
cu lantisoare. parnaie, s.f. — oala mare de lut ars;
pag, adj. (pl. pegi) — (despre cai, rar se folosea la gatitul mancarii sau la
despre alte animale) care are pete pastrarea alimentelor.
(albe) pe cap sau pe trup; var. peag. peag, vezi pag.
paiste, s.f. — (probabil) pajiste. pelinarita, s.f. — planta erbacee, in-
pala, s.f. — un fel de palos, spada. rudita cu pelinul.
pambriu, s.n. (inv.) — stofa de lana. perdea, s.f. — adapost pentru oi in
pandara, s.f. — meteahna, deprin- camp.
dere, cusur, toana, pandalie. peschir, s.n. — stergar, prosop.
para, s.f. — mica moneda turceas- piedecea, s.f. diminutiv de la piedi-
ca, a patruzecea parte dintr-un leu ca, panglica cu care se leaga picioa-
vechi. rele mortului.
parcel, s.n. — parcela, portiune. piez (in expr. in piez) — piezis.
GLOSAR 327
pilulet, s.n. — diminutiv de la pil, bici prau, prav, s.n. — praf.
de curele. prepeleag, s.m. — par sau ramura cu
piparos, s.m. — chiparos. cracane infipta in pamant in care se
plavit, adj. — (despre parul sau lana pun oalele la scurs.
animalelor) alb-galbui, balai. prepurta, vb. — a se plimba.
plean, s.n. — prada de razboi luata pribeci, adj. pl. (sens neclar); probabil
prin jaf. pribegi; (poate si— incornorati?).
plenui, vb. — a jefui, a prada. pridor, s.n. — pridvor.
plocad, s.n. — patura care se pune prijini, vb. — 1. a tine contra, a rezis-
sub sea; patura de invelit; var. po- ta; 2. a prinde, a apuca; var. prijuni.
clad. pristav, s.m. (inv.) — crainic.
pochinzer, s.m. — vornicel la nunta. pristinit, adv. — staruit, izbutit.
podlanc, s.n. — oblanc. proclet, adj. — afurisit, blestemat,
podrum, s.n. — pivnita. ticalos.
pofil, s.n. — cureaua hamului care procov, s.n. (inv.) — val, panza de
trece pe sub coada calului; var. po- acoperit; patura, postav; var. pro-
hil. coava.
pogolnic, s.m. (inv. si reg.) — cal la- propiat — (sens neclar): Baba /Sla-
turas, povodnic. ba/ Si-nfocata,/Dar la minte inte-
pojar, vezi spojar. leapta,/ La cuvinte propiata.
pomina, s.f. — veste, faima. prostavala, s.f. art. (in expr. de-a
ponor, s.n. — coasta prapastioasa, prostavala) — de-a rostogolul, de-a
povarnis. berbeleacul; var. de-a pastragala.
ponosi, vb. — a murdari. putinei, s.n. — vas taranesc din lemn,
postrunga, vezi pastrunga. inalt si stramt, in care, cu un batator
poteras, s.m. — om inarmat facand tot din lemn, se bate laptele ca sa
parte din potera (vezi). se aleaga untul.
potera, s.f. (inv.) — ceata de oameni
inarmati, detasament de oameni ai R
stapanirii.
potopi, vb. — a prapadi, a nimici, a ravac, s.n. — vin din mustul care se
pustii. scurge din strugurii nestriviti.
pozinar, s.n. — buzunar; var. posu- ravas, s.n. — scrisoare.
nar, pozonar, pozunar. razmelita, razmerita, s.f. — rascoala.
ramnit, adj. — ravnit. salic, s.n. — sticla.

raschia, raschia, vb. — a scormoni. sardar, s.m. — serdar, boier de rang
refenea, s.f. — petrecere; plata la pe- mijlociu (in secolele al XVIII-lea si
trecere. al XIX-lea).
reisicol, vezi heisicol. saricea, s.f. — diminutiv de la sare.
rosolie, s.f. — un fel de rachiu indul- sarindar, s.n. — rugaciunea (slujba)
cit; var. rozolie. care se face de catre preot la 40 de
rubia, s.f. (inv.) — moneda turceasca zile dupa inmormantare; ceea ce se
de aur. plateste preotului pentru aceasta
rucarea, adj. (sens neclar): Si la oaia slujba.
rucarea, /Cum n-a fost, nici s-o savai, adv. (pop. inv.) — chiar, toc-
vedea; probabil: oaie de Rucar. mai; var. savai
rusculita, s.f. — (probabil) rosco- San-Metru, San Medru — forma
vana, blonda. populara pentru Sfantul Dumitru.
sarma, s. f. — fir foarte subtire de
S metal pentru impodobitul vesma-
ntelor.
sacá, s. f. — butoi asezat pe doua schela, s.f. — port mic (mai ales flu-
roate cu care se cara apa. vial).
saia, s.f. — 1. un fel de haina tara- scherbeli, vb. — a scormoni; var.
neasca; 2. staul, tarc de vite. scortoli.
samar, s.n. — sea din lemn. schija, spija — tuci, fonta (metal).
sandal, s.n. (pop) — luntre lunga sclivisi, vb. — a imbraca frumos, a
pentru transport de marfa. gati, a dichisi.
sangeac, s.n. (inv.) — 1. diviziune te- scorfoli, vezi scherbeli.
ritoriala in imperiul otoman; 2. gu- selamalac, s.n. — salut turcesc; var.
vernatorul unui sangeac; var. san- selamlac; salamanic.
giac, sangeap. serai, s.n. — palatul sultanului.
sarica, s.f. — manta lunga si mitoasa sfant, s.m. — veche moneda austri-
pe dinafara, pentru ploaie; tundra. aca de argint.
sarina, s.f. — loc unde se da sare la sfeti, vb. refl. — a se certa, a se sfadi.
oi, la vite. sfetil, sfeti, s.m. — sfant.
savalasi, adv. — chiar, tocmai, savai. sghebulet, s.n. — diminutiv de la
saxana, s.f. (inv.) — sarcina, povara zgheab; var. jghebulet.
pe spinarea calului. sichioras, s.m. — sichiras, sluga.
GLOSAR 329
sictir — injuratura turceasca. stomnita — diminutiv de la stoma.
sidila, s.f. — sadila, zagarna, saculet strafiga, vb. — a stranuta.
cu tesatura rara, in care se pune stranut, adj. — (despre cai) cu o pata
casul la scurs. alba pe bot, stremurat.
sileaf, s.n. (inv.) — brau lat in care se strin, s.m. (reg.) — strain, var. striior.
purtau infipte armele. strinut, s.m. (reg.) — diminutiv de la
simcelat, adj. — ascutit. strin (strain).
siminic, s.m. — siminoc. strujit, adj. — cioplit
simnicara, s.f. — siminoc. strut, s.n. — carabina scurta.
singecli, vb. — a guverna un sangeac. sucna, s.f. (pop) — fusta groasa fara
singir, s.n. (inv.) — sir de robi legati incretituri; (p. ext.) haina femeiasca.
sudula, s.f. — tidula, hartie, (in text)
cu un lant.
bancnota.
sipica, s.f. — planta ierboasa cu flori sumuta, vb. — a asmuti; var. smuta.
galbui.
sirep, adj. — (despre cal) iute, vije-
lios, greu de stapanit. S
siripi, vb. — a risipi.
saica, seica, s.f. — barca.
smuta, vezi sumuta.
somna, vb. — a dormi. salvari, s.m. pl. — pantaloni orientali,
foarte largi, stransi jos pe picior.
spahiu, s.m. (inv.) — soldat in ca-
sarg, adj. — (despre cai) cu par gal-
valeria turceasca. ben-deschis.
spata, s.f. (inv.) — spada, sabie. sinuit, adj. — ferecat cu sine de fier.
spatar, s.m. — mare boier de divan soldan, s.m. — pui de iepure pana la
(vezi), era seful armatei. un an.
spojar, s.n. — iarba campului, troscot. suba, s.f. — manta taraneasca, facuta
sporici, s.m. — planta cu flori mici, din dimie alba, lunga pana la glezne.
liliachii, dispuse in spice lungi, spo- susanea, s.f. (inv.) — pusca lunga
ris, troscot. arnauteasca.
stambol, s.n. — banita.
steajar, s.m. (pop.) — parul din mij- T
locul ariei la treierat cu cai, stalp.
steblos, adj. — ramuros. taftor, s.n. — chinga cu care se stran-
stei, s.n. — stanca. ge saua pe cal; var. taftur.
stoin, adj. — amarat, blestemat. tain, s.n. — mancare, hrana; portie de
stoma, s.f. — oala mare de pamant. nutret la vite.
tainita, s.f. — groapa, incapere sub- tufan, s.m. — stejar.

terana, hruba. tuna, vb. (reg.) — a da buzna, a intra.
talaz, s.n. — val mare starnit de fur- turlac, adj. (pop.) — ametit de bau-
tuna. tura, cherchelit; (p. ext.) zapacit,
talanita, s.f. — femeie stricata, tele- nauc.
leica, pui de lele; var. talaimita, ta- turuc — (sens neclar): Cu cinci frane
lainita, talanita. la ciochina /Si cu opt pe subt ie-
taler, s.m. (inv.) — moneda de argint banci./ Cu cinsprece in turuci.
care a circulat si la noi.
tapangele, s.f. pl. — un fel de curele U
late pe care le purtau haiducii in-
crucisate pe piept. ugi, vb. — a te alege cu ceva.
tabari, vb. — 1. a se napusti, a se uidi, udi, vb. — a ramanea.
arunca; 2. a osteni. ulei, s.n. — receptacul facut din coaja
tavalis, adv. — taras. de cires, sau dintr-un trunchi de co-
telegar, s.m. — cal de trasura. pac scobit; se folosea si ca stup.
temenea, s.f. — salut cu plecaciune undrea, s.f. — 1. andrea, ac mare
dupa obiceiul musulman. pentru cusut saci si saltele; 2. nu-
temeni, vb. — a se apleca, a se plo- mele popular al lunii decembrie.
coni, a se inchina. usuc, s.n. — materia unsuroasa care
tesila, s.f. — saculet de piele, geanta, se gaseste in lana oilor.
tasca. unzar, s.m. (inv.) — hansar, nume dat
tina, s.f. — noroi; pamant, lut. unora dintre capitanii care stateau in
tistimel, s.n. — basma, tulpan. fruntea celor 13 capitani din care se
tarsana, s.f. — sfoara, impletitura de compunea armata in vechea Mol-
par de cal sau de capra. dova.
toana, s.f. — aruncatura de navod.
topuz, s.n. — buzdugan. V
trepada, vb. — a alerga incoace si
incolo. vara, s.f. — verisoara.
tretior, adj. — diminutiv de la tretin, varvarichi, vezi varvarici.
de trei ani. vac, s.n. — veac.
tron, s.n. — sicriu, cosciug; diminu- vacui, vb. — a trai, a petrece vreme
tiv tronulet. indelungata; a-si trai traiul.
trufa, s.f. — trufie. vagaj, s.n. — fagas.
GLOSAR 331
varvarici, s.m. (reg.) — (in expr. mus- zapcierie, s.f. (inv.) — functia de
tata, sau mustati in varvaric) — zapciu; institutia in fruntea careia se
mustati lungi si rasucite in sus; var. afla zapciul.
barbaric, varbaric, varvarichi. zapciu, s.m. (inv.) — carmuitor al
vatrarel, s.n. — diminutiv de la vatrai. unei plasi; subordonat ispravnicu-
valvare, s.f. — flacara; var. valvarle. lui (insarcinat cu strangerea darilor).
valvoare, s.f. — nenorocire, primejdie zarafir, s.n. (pop.) — fir de aur; (p.
mare. ext.) stofa tesuta cu astfel de fir;
vanj, s.m. — putere. brocart.
valcol, s.n. — volbura, rotocol, vartej. zabun, s.n. — haina taraneasca.
venetic, s.m. (inv.) — moneda ve- zaghirla, s.f. — sadila, zagarna.
netiana de aur, care a circulat in zarafie, s.f. (inv.) — ocupatia zarafu-
tarile romanesti. lui; camatarie.
varlac, s.n. — lac adanc. zari, vb. — a lumina; a da raze ca
viér, s.m. — lucrator la vie. soarele.
volnici, vb.— a imputernici, a ingadui. zamnic, s.n. — beci; inchisoare.
vorghi, vb. — regionalism pentru a zbiltos, adj. — latos.
vorbi. zburatura s.f. (inv.) — 1. boabe de
Z fier sau de plumb cu care se incar-
cau armele de foc; 2. scurtatura, bu-
zada, s.f. — arbust conifer, cu co- cata de lemn cu care se arunca.
nurile alungite si catifelate; se aprin- zgheab, s.n. — jgheab.
dea in loc de lumanare la pastorii zgarbaci, vezi garbaci.
morti pe munte; bucati rasinoase zglobiu, adj. — termen ambiguu, cu
din acest arbust, se foloseau la tara inteles actual: vesel, saltaret, sprin-
si la stane pentru iluminat. tar.
zadie, s.f. — catrinta, fota. zlot, s.m. — veche moneda de aur.
zaharea, s.f. (inv.) — hrana, provizii zob, s.n. — farama, faramitura.
pentru armata. zobit, adj. — faramitat.
zalhana, s.f. — abator. zurbagiu, s.m. — rebel, scandalagiu.
CUPRINS
BIBLIOGRAFIA
culegerilor de folclor din care s-au selectat baladele
(cantecele batranesti) cuprinse in prezentul volum
ALECSANDRI, V., Balade (Cantece batranesti), adunate si indreptate de..., Iasi,
Tipografia „Buciumului roman“, Partea I, 1852, Partea a II-a, 1853; Poezii
populare ale romanilor, adunate si intocmite de..., Bucuresti, Tipografia
Lucratorilor Asociati, 1866.
AMZULESCU, AL. I., Cantece batranesti, Bucuresti, Editura Minerva, 1974.
AMZULESCU, AL. I. si CIOBANU GH., Vechi cantece de viteji, Bucuresti,
E.S.P.L.A., 1956.
BALASEL, TEODOR, Cantece populare oltenesti, editie ingrijita de Gheorghe
Alexe si Vasile D. Nicolescu, in Folclor din Oltenia si Muntenia, vol. II, Bu-
curesti, Editura pentru Literatura, 1967.
BRAILOIU, CONSTANTIN, Cantece batranesti din Oltenia, Muntenia, Moldova
si Bucovina, Culegere ingrijita de..., Bucuresti, Societatea Compozitorilor
Romani, 1932.
BRAILOIU, C., COMISEL, EMILIA, GALUSC{ -CRASMARIU, TATIANA,
Folclor aroman, in vol. Folclor din Dobrogea. Studiu introductiv de Ovidiu Pa-
padima, Bucuresti, Editura Minerva, 1978.
BURADA, T. T., O calatorie in Dobrogia, Iasi, Tipografia Nationala, 1880.
CARAMAN, PETRU, Contributie la cronologizarea si geneza baladei la romani, in
Anuarul Arhivei de Folclor, Cluj, 1932.
CATAN{ GHEORGHE, Balade populare din gura poporului banatean, culese de...,
Brasov, Ciurcu, 1895.
CANDROVEANU, HRISTU, Antologie lirica aromana, Selectie de texte. Tran-
spunere si cuvant inainte de..., Bucuresti, Editura Univers, 1975.
CIOBANU-PLENITA, COSTIC{ , Cuvantari adanci. Cantece din vechime,
culese dintr-un colt al Olteniei de..., Craiova, 1909.
DENSUSIANU, N., Vechi cantece si traditii populare romanesti, editie ingrijita si
studiu introductiv de Ion Oprisan, Bucuresti, Editura Minerva, 1975.
EMINESCU, M., Literatura populara, in Opere, III, editie ingrijita de Perpessi-
cius, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1965.
BIBLIOGRAFIE 333
FURTUNA, DUMITRU, Cantece batranesti din partile Prutului, Bucuresti, Insti-
tutul de arte grafice „Romania noua“, 1927.
GALUSCA, TATIANA, Folclor basarabean, adunat din judetele Soroca, Balti, Orhei,
avol. Ii, Balti, 1938.
IORGOVEANU-DUMITRU, CHIRATA, Antologie de poezie populara aromana,
editie ingrijita, prefata si transpunere de..., Bucuresti, Editura Minerva, 1986.
JARNIK, JAN URBAN si BARSEANU, ANDREI, Doine si strigaturi din Mol-
dova, date la iveala de..., Brasov, Ciurcu, 1995.
MADAN, GEORGE, V., Suspine. Poezii populare din Basarabia, culese de..., cu o
prefata de George Cosbuc, Bucuresti, 1897, „Biblioteca pentru toti“.
MATEESCU, CONSTANTIN, N., Balade, adunate de..., cu o prefata de
N. Iorga, Valenii de Munte, Tipografia „Neamul romanesc“, 1909.
MOHANU, CONSTANTIN, Fantana dorului. Poezii populare din Tara Lovistei,
Bucuresti, Editura Minerva, 1975 (Folclor din Oltenia si Muntenia. Texte
alese din colectii inedite, vol. VI).
PASCULESCU, N., Literatura populara romaneasca adunata de..., cu 30 de arii no-
tate de Gheorghe Mateiu, Bucuresti, Academia Romana, 1910.
POPESCU, AURELIAN, Cantece batranesti din Oltenia, vol. II, Craiova, Editura
Academiei, 1970.
SANDU-TIMOC, CRISTEA, Cantece batranesti si doine adin Valea Tomoculuii,
cuvant inainte de Tudor Arghezi, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1967.
SERB, IOAN si CESEREANU DOMITIAN, Folclor din Tara Zarandului, in
Folclor din Transilvania, vol. I, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1962.
TALOS, ION, Balada „Mesterul Manole“ si variantele ei transilvanene, in Revista
de folclor, nr. 1—2, 1962.
TEODORESCU, G. DEM., Poezii populare romane, culegere de..., Bucuresti,
Tipografia Moderna, 1885.
TOCILESCU, G. GRIGORE, Materialuri folcloristice, culese si publicate sub aus-
piciile Ministerului Cultelor si Invatamantului sub ingrijirea lui..., vol. I.
Poesia poporana, partea I, II, Bucuresti, Tipografia Corpului Didactic, 1900.
*** Din literatura populara. Pintea Viteazul. Balada populara, editia a II-a, Brasov,
1915.
*** Folclor din Maramures. aAdunat in anii 1984 — 1987 de pe malul drept al
Tiseii. Culegere si alcatuire de Nicolae Baiesu, Grigore Botezatu, Ion Bu-
ruiana s. a., Chisinau, Editura Stiinta, 1991.

Povești Și Nuvele-1984 79 Balade Populare Romanesti

Загружено:

Сведения о документе

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Povești Și Nuvele-1984 79 Balade Populare Romanesti

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

BALADE POPULARE

Nota asupra editiei ......................................................................................... 2

Soarele si luna ............................................................................................... 4

Miorita ...................................................................................................... 192

DESPRE CURTEA FEUDALA

Monastirea Argesului ................................................................................ 222

Aprecieri ..................................................................................................... 291

Puternicul Soare, Puternice mare,

Bine ca-i parea Care ne-au facut,

S-a garoafelor, Si se vaieta,

Cantecul lui Marcos Pasa

Cate flori is pe caftan Vantul Crivat mi-auzea,

Na feata n’ica sumulaie

„Intr-o oaie m-oi preface, Si pe turc eu tot nu-l iau,

(Antologie de poezie populara aromana, editie ingrijita, prefata

Iovan Iorgovan CUPRINS

Plecat-au, plecat, Si flori culegeau,

Ca s-un vulturel, Singura va toarce,

Cerna sangera, Minuni il prindea

De sarpe-ncuiata. Ca n-a avut noroc.

Voinicel cand se nastea, Sarpele ca se ducea

De cand era copil mic. Eu, frate, de cand te-am luat.

Nu pot da seama cu toate. Nici un bine n-am facut.“

Prin valvoare cand trecea, Foarte eu sa te cinstesc,

Lele verde-o micsonea, C-are haine ca si-un domn

La Dumnezeu se ruga, Voi mai sus sa va suiti

Cantecul cu zmeii CUPRINS

Frunzulita si-o cicoare Toata lumea-i multumea.

Antofita al lui Vioara

Ori vremea ca ti-a venit, Cu carnea nunta s-o nuntesc,

Tavalitura stiucilor, Iar morunu ca pleca,

Cantecul nasului CUPRINS

Foitica flori domnesti, Si cu nunta cand pleca?

Peste toti caii cauta, Cu calcaile-i mai da.

Altdata iortomaneste, Tine-l, Doamne, ca p-o floare,

Cand s-apleca mireasa Cand acasa ajungea, CUPRINS

Si ea, frate, incepea La biserica tragea,

Cu iia da sarma, Doi balauri galbeni,

Da par da camila! Pa drum, piste camp,

Scotea burieni dulci, Dupa oaste sa lua,

Piedeceaua lui, Voica ce zicea?

Fata Voichita Dorul potoliti-l-voi,

Si mergand asa Si sa-i spun curat,

Si de te-a-ntreba, Iesi afara de ma vezi!

Tot la noua tari, Si el sa ducea

Zice-se, voinici feciori De frati noua n-a ramas

Si pornira, cale lunga, Frica mi-e sa merg in sat!

Gruia lui Novac

Deasupra orasului, Spune-mi doamne, ce sa fac?

Capul pe masa-l punea Sapte ani si doua luni,

Turcii, cum il auzea, Nici unul nu ramanea.

Numai cu ochii privea. Cand cade la apa-afund,

Peste bagcea Mi-este carnea ca fierul,

Novac si corbul CUPRINS

I — Zboara, zboara, peste mare;

Si-n gradina a privit. Scara-n scara

La Doncila bolnavul, — Soro, surioara mea,

Cand pe ulita mergea, Si acasa ca mergea,

Cand eram la tinereata Asa, bolnav cum era,

Patruzeci de carturari. Si, frate, s-o pomeni

El inoata ca un peste Dar i-am vazut slugile

Dunarea, De postavuri unguresti,

Tot mandruti-i multumea Rumeioara

M-ai vandut si m-ai legat. Ca cincizeci fusese turcii,