D 4 Dreptul Concurentei Cristian Jora PDF

Prof. univ. dr.
CRISTIAN JORA
DREPTUL CONCURENŢEI
MANUAL DE STUDIU INDIVIDUAL
BUCUREŞTI
2017
CUPRINS
Unitatea de învățare 1
Aspecte introductive privind concurența
Principiile dreptului concurenței și raportul juridic de concurență
Consiliul de concurență și protecția pieței de practici care afectează concurența
Concentrarea economică excesivă
Acțiuni ale autorităților și instituțiilor publice care afectează concurența
Sancționarea faptelor care afectează concurența. Probleme generale și sistemul sancțiunilor administrative
Sancționarea faptelor care afectează concurența. Sistemul sancționator penal și sistemul sancțiunilor civile
Sancționarea faptelor care afectează concurența. Sistemul sancționator civil
Concurența neloială pe piața internă
Concurența neloială pe piața internațională
Introducere
Obiectivele cursului : Cunoscută fiind preocuparea adecvării comportamentului comercianților la mecanismele
economiei de piață și aceea că ordinea public este interesată de exercitarea unei concurențe comerciale corecte, se
evidențiază interferența dintre coordonatele existente în dreptul comercial și comportamentul actorilor de pe piață, în
sensul normelor juridice specific dreptului concurenței.
Competenţe conferite : Cursul urmăreşte să faciliteze cunoaşterea şi însuşirea reglementărilor juridice, a instituţiilor
şi conceptelor, a aspectelor din teorie şi din practica judiciară cu privire la concurență, izvoarele dreptului
concurenței, domeniul de aplicare a dreptului concurenței, modurile de realizare a protecției concurenților și a
protecției pieței
Explicare şi interpretare : Este necesară explicarea şi interpretarea mai multor reglementări legale cu privire la
libera circulație a mărfurilor, a capitalurilor, a persoanelor și serviciilor și cu privire la libera concurență, cu privire
la protecția concurenților și cu privire la protecția pieței.
Instrumental aplicative : Scopul cursului este acela de a permite şi facilita studenţilor aprofundarea studiului
dreptului concurenței, a aspectelor generale cu privire la instituțiile juridice specifice acestuia, înțelegerea raportului
juridic de concurență, a atribuțiilor și funcțiilor Consiliului concurenței.
De asemenea, prin parcurgerea cursului de dreptul concurenței se mai urmărește și studierea aspectelor
privind protecția pieței ( înțelegerile între întreprinderi, exploatarea în mod abuziv a poziției dominante,
concentrările economice) și cu privire la protecția concurenților (concurența neloială și formele de răspundere în
cazul concurenței neloiale)..
Menţionăm că toate aceste teme de învăţare nu constituie ele însele un curs universitar, nu reprezintă
comunicarea exhaustivă a informaţiilor necesare pentru înţelegerea, învăţarea şi aprofundarea cursului, ci reprezintă
doar nişte jaloane de început, de la care trebuie să pornească învăţarea şi aprofundarea noţiunilor, conceptelor şi
instituţiilor juridice în material dreptului concurenței.
Pentru susţinerea examenului nu este suficientă numai parcurgerea elementelor prevăzute în prezenta
sinteză.
Resurse şi mijloace de lucru

Studentul beneficiază de cursuri scrise în materia dreptului concurenței, astfel încât prezentele sinteze nu au
decât rolul de a fixa unele elemente de cunoaştere, dar nu reprezintă o tratare exhaustivă a materiei dreptului
concurenței.
Structura cursului : cursul este format din 10 unităţi de învăţare, după cum urmează :
Principiile dreptului concurențeimși raportul juridic de concurență
Consiliul de concurență și protecția pieței de practici care afectează concurența
Concentrarea economică excesivă
Acțiuni ale autorităților și instituțiilor publice care afectează concurența
Sancționarea faptelor care afectează concurența. Probleme generale și sistemul sancțiunilor administrative
Sancționarea faptelor care afectează concurența. Sistemul sancționator penal și sistemul sancțiunilor civile
Sancționarea faptelor care afectează concurența. Sistemul sancționator civil
Concurența neloială pe piața internă
Concurența neloială pe piața internațională
BIBLIOGRAFIE
 R.G. Paraschiv, Dreptul concurenței, Ed. Pro Universitaria, București, 2014
 I. Ciochină-Barbu, C. Jora, Drept civil. Obligațiile, Editura Universitară, București,
2016
 L.Pop, I.F. Popa, I.S. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligațiile conform noului Cod civil, Ed.
Univesul Juridic, București, 2012
 Colectiv, M. Uliescu, coordonator, Noul Cod civil. Studii și comentarii, Vol. III Partea I. Cartea a V-a
Despre obligații (art. 1164-1649), Editura Universul Juridic, București, 2014
 S. Angheni, Les fonds de commerce en droit roumain et en droit français, în Revue internationale de
droit economique, Bruxelles, no. 2/1996
 S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, Drept comercial, Editura All Beck, Bucureşti, 2005
 L. Altman, in Callaman on Unfair Competition, Trademarks and Monopolies, vol. 1, ed. a 4-a, Editura
Clark Boardman Callaghan, New York, 1997, Cap. 1
 G. Boroi, Dreptul concurenţei. Note de curs, Institutul de drept şi relaţii internaţionale “Nicolae
Titulescu”, 1996
 C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Editura ALL, Bucureşti, 1997
 O. Căpăţînă, Caracteristici ale libertăţii de a exercita concurenţa comercială, în Revista Dreptul, nr.
5/1998
 O. Căpăţînă, Dreptul concurenţei comerciale. Concurenţa onestă, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1992
 O. Căpăţînă, Societăţile comerciale, ediţia a II-a, Editura Lumina Lex, 1996
 Şt. D. Cărpenaru, Drept comercial roman, ediţia a III-a, Editura All Beck, București, 2001
 H. Dumitru, S. David, Principiile fundamentale care guvernează reglementările aplicabile pieţei
valorilor mobiliare (partea a III-a), în „Revista de drept comercial”, nr. 10/ 1996
 M. Eliescu, Răspunderea civilă delictuală, Editura Academiei R.S.R., București, 1972
 D.D. Gerota, Teoria generală a obligaţiunilor comerciale în raport cu tehnica obligaţiunilor civile,
Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1932
 B. Goldman, A. Lyon-Caen, L. Vogel, Droit commercial europeen, 5e edition, Precis Dalloz, 1994
 D.J. Harland, The legal concept of unfairness and the economic and social environment: fair trade,
market law and the consumer interest, în “Unfair advertising and comparative advertising” (editor E. Balate), Ed.
Story-Scientia, Bruxelles, 1988
 Gh. Ilinca, I. Stoian, R. Şerban, Dicţionar comercial, termeni utilizaţi în tranzacţiile comerciale, Editura
Caraiman, Bucureşti, 2002
 Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, Editura Nemira, 1996
 Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II, Editura Nemira, Bucureşti, 1996
 M. Malaurie-Vignal, Droit de la concurrence et droit des contrats, în “Recueil Dalloz-Sirey”,
Chronique, 1995
 E. Mihai, Dreptul concurenţei, Editura All Beck, Bucureşti, 2004
 M. Nicolae, Discuţii în legătură cu răspunderea în materia obligaţiilor comerciale, în „Revista de drept
comercial”, nr. 12/ 1997
 Poenaru, Problemele legislaţiei contravenţionale, în Revista „Dreptul”, nr. 2/ 1998
 N. Popa, Teoria generală a dreptului, Editura All Beck, Bucureşti, 2002
 T. Prescure, Curs de dreptul concurenţei comerciale, Editura Rosettim în colecţia „Biblioteca
Universitară de Drept”, Bucureşti, 2004
 C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generala a obligaţiilor, ediţia a III-a, Editura All Beck,
București, 2000
 J. Steiner, Textbook on EEC Law, Blackstone Press Ltd., London, 1992
 Gh. Gheorghiu, M. Niță, Dreptul concurenței interne și europene. Curs universitar, Editura Universul
Juridic, București, 2011
 M. Dumitru, Dreptul concurenței,Editura Institutul European Iași, 2011
 R.G. Paraschiv, Dreptul concurenței, Ed. Pro Universitaria, București, 2014
 I. Ciochină-Barbu, C. Jora, Drept civil. Obligațiile, Editura Universitară, București,
2016
 L.Pop, I.F. Popa, I.S. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligațiile conform noului Cod civil, Ed.
Univesul Juridic, București, 2012
 Colectiv, M. Uliescu, coordonator, Noul Cod civil. Studii și comentarii, Vol. III Partea I. Cartea a V-a
Despre obligații (art. 1164-1649), Editura Universul Juridic, București, 2014
Metoda de evaluare: examen scris

Unitatea de învățare nr. 1
Obiectivele unității de învățare :

- Familiarizarea studenților cu semnificația concurenței
- Familiarizarea studenților cu funcțiile concurenței
- Familiarizarea studenților cu izvoarele dreptului concurenței
Competențele unității de învățare:

- Studenții vor putea defini dreptul concurenței
- Studenții vor putea explica obiectul de studiu al dreptului concurenței
- Studenții vor putea explica în ce constau izvoarele dreptului concurenței comerciale
Timp alocat de învățare : 2 ore
Conținutul unității de învățare :

1.1. Semnificațiile concurenței comerciale
1.2. Noțiunea de concurență comercială
1.3. Funcțiile concurenței comerciale
1.4. Izvoarele dreptului concurenței comerciale
1.1. Semnificația concurenței comerciale

Concurența comercială a fost susceptibilă de două interpretări, una monistă și cealaltă dualistă. În interepretarea
monistă, dreptul concurenței comerciale are ca obiect numai regulile ce exprimă practicile monopoliste ale agenților
economici și, tot în această interpretare, dreptul concurenței are în vederea ansamblul de regului destinate să
exprime exercițiul abuziv al libertăților de care beneficiază agenții economici pentru câștigarea, extinderea și
păstrarea clientelei.1
Conform unei interpretări dualiste, dreptul concurenței comerciale cuprinde două aspecte, primul incluzând
reglementările antimonopoliste, iar cel de-al doilea cuprinde dispozițiile legale care reprimă actele de concurență
neloială2.
1.2. Definiţie, natura juridică, obiectul şi scopul dreptului concurenţei

a) Dreptul concurenţei a fost definit ca fiind ansamblul de reglementări menite să asigure, în raporturile de
piaţă interne şi internaţionale, existenţa şi exerciţiul normal al competiţiei dintre agenţii economici, în lupta pentru
câştigarea, extinderea şi păstrarea clientelei3.
1O. Căpăţînă, Dreptul concurenţei comerciale. Concurenţa onestă, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1992,
pp. 17-18.
2 O. Căpățînă, op. cit., pp. 17-18.
3 A se vedea O. Căpăţînă, op. cit., pp. 16-19.
În actuala formulare, art. 1 din Legea concurenţei pune accentul pe promovarea intereselor consumatorilor,
care ar fi astfel, alături de întreprinderi, beneficiari ai menţinerii unui mediu concurenţial normal.
Astfel, dreptul concurenţei ar putea fi definit ca fiind acea ramură de drept formată dintr-un complex de
norme juridice imperative, destinate să asigure, prin organele statului, exerciţiul normal al competiţiei dintre
întreprinderi, atât în interesul licit al lor, cât şi al consumatorilor.
b) În ce priveşte natura juridică, această ramură de drept poate fi considerată ca făcând parte, în
principiu, din categoria dreptului public, deoarece cuprinde norme imperativ-prohibitive, a căror respectare este
monitorizată în numeroase cazuri de organe specializate ale administraţiei publice, cum ar fi Consiliul Concurenţei.
Prin restricţiile pe care le impune cu privire la unele practici anticoncurenţiale sau de concurenţă ilicită şi
prin supravegherea respectării acestor restricţii, dreptul concurenţei protejează exercitarea liberă a drepturilor
agenţilor economici, care alcătuiesc esenţa dreptului comercial şi a dreptului privat în general.
El apără, totodată, libertatea contractuală şi libertatea de acţiune extra-contractuală a agenţilor economici,
prin interzicerea unor acte dăunătoare concurenţei loiale, care ar putea fi încheiate pe baza libertăţii de voinţă4.
c) Dreptul concurenţei are ca obiect de reglementare relaţiile sociale dintre agenţii economici, care
trebuie să fie desfăşurate în aşa fel încât să se asigure prevenirea practicilor anticoncurenţiale, din partea unor
întreprinderi ori asocieri de întreprinderi (ce se pot concretiza în acorduri, decizii sau practici concertate restrictive
de concurenţă, precum şi în abuz de poziţie dominantă), comportamentul monopolist al concentrărilor economice pe
piaţa concurenţială, cât şi faptele de concurenţă neloială, care afectează anumiţi agenţi economici, distorsionând
mediul concurenţial.
Normele dreptului concurenţei nu au ca obiect lupta împotriva concurenţei în domeniul economic, care
constituie un motor al dezvoltării economice, ci sunt îndreptate împotriva abuzurilor săvârşite în cadrul relaţiilor de
concurenţă.
Ca urmare, dreptul concurenţei în ţara noastră sancţionează, conform Legii nr. 21/1996 5 unele fapte ale
întreprinderilor, cu consecinţe negative pentru concurenţă, practicate în lupta concurenţială, când aceasta se
realizează prin practici anticoncurenţiale, monopoliste, ori prin fapte de concurenţă neloială.
Al doilea obiectiv important al reglementărilor din domeniul dreptului concurenţei îl constituie reglarea
relaţiilor dintre agenţii economici, astfel încât să se asigure o reală protecţie a consumatorilor (prin existenţa pe
piaţă a unui număr mare de întreprinderi, ceea ce duce la creşterea calităţii produselor şi la scăderea preţului),
preocupare care a dobândit în ultimii ani o dimensiune universală, iar în contextul constituirii şi extinderii pieţei
Uniunii Europene a căpătat o amploare deosebită.
4H. Dumitru, S. David, Principiile fundamentale care guvernează reglementările aplicabile pieţei valorilor
mobiliare (partea a III-a), în „Revista de drept comercial”, nr. 10/ 1996, pp. 56-57.
5 Legea nr. 21/1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996 şi
republicată în Monitorul Oficial al României nr. 742/16 august 2005, în temeiul art. III din Legea nr.
538/2004. Ulterior a fost modificată şi completată prin OUG nr. 75/2010 privind modificarea şi
completarea Legii concurenţei nr. 21/1996 şi Legea nr. 149/2011. Începând cu data de 1 februarie 2014
va fi modificată prin Legea nr. 187/2012 şi prin Legea nr. 255/2013.
Prin modificările aduse Legii nr. 11/1991 privind concurenţa neloială 6, legiuitorul a impus agenţilor
economici, ca cerinţă distinctă, respectarea uzanţelor comerciale cinstite, astfel încât, în desfăşurarea activităţii lor să
respecte şi interesele consumatorilor, încălcarea unor asemenea interese putând circumstanţia aprecierea caracterului
neloial (ilicit) al unei fapte, fără a reprezenta însă, în sine, criteriul de determinare a acestui caracter.
d) Potrivit art. 1 din Legea concurenţei nr. 21/1996 normele juridice specifice dreptului concurenţei au ca
scop „protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării
intereselor consumatorilor”.
Dreptul concurenţei îşi justifică autonomia şi caracteristica de „public”, prin promovarea unui scop de
ordine publică economică, şi anume păstrarea jocului liber al concurenţei.
1.3. Funcțiile concurenței comerciale
Vorbindu-se despre funcțiile concurenței comerciale, în doctrină, acestea au fost concentrate asupra unor
cerințe ale pieței, anume:
- Ajustarea economică a cererii și ofertei
- Temperarea practicilor monopoliste
- Stimularea creativității tehnice
- Repartizarea rațională a resureselor între comercianți
- Distribuția echitabilă a rezultatelor comerțului 7
1.4. Izvoarele dreptului concurenţei

a) Izvoarele internaţionale ale dreptului concurenţei sunt convenţiile care au menirea de a asigura
existenţa unui mediu concurenţial corect.
b) Izvoarele dreptului concurenţei în cadrul Uniunii Europene, care se regăsesc în documentele
Uniunii, asigură condiţiile propice unei concurenţe loiale şi reprezintă o premisă a funcţionării eficiente a pieţei
unice UE.
c) Izvoarele interne ale dreptului concurenţei sunt:
- Constituţia României, care stipulează la art. 135 alin. 1 că „economia României este economie de piaţă,
bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă”;
- Legea nr. 21/1996 a concurenţei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea nr. 149/5 iulie 2011 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2010 privind modificarea şi completarea
Legii concurenţei nr. 21/1996;
- Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare
ş.a.
6 Legea nr. 21/1996 – Legea concurenţei, publicată în M.O., Partea I, nr. 88/30.04.1996 şi republicată în
M.Of. nr. 742/16.08.2005; Legea nr. 298/ 2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991
privind combaterea concurenţei neloiale, publicată în M.O., Partea I, nr. 313/ 12.06.2001.
7Gh. Gheorghiu, M. Niță, Dreptul concurenței interne și europene. Curs universitar, Ed. Universul Juridic,
București, 2011, pp. 9-11.
Îndrumar pentru autoverificare :
Sinteza unității nr. 1: Au fost discutate probleme privind semnificația concurenței comerciale, definiţie,
natura juridică, obiectul şi scopul dreptului concurenţei, funcțiile concurenței comerciale și izvoarele interne și
externe ale dreptului concurenței.
Concepte și termeni de reținut:

- Semnificația concurenței comerciale
- Dreptul concurenței comerciale
- Funcțiie concurenței
- Izvoarele dreptului concurenței
Întrebări de control și teme de dezbatere :

1. Care sunt concepțiile cu privire la concurența comercială
2. Definiți dreptul concurenței comerciale
3. În ce constă obiectul de reglementare al dreptului concurenței
4. Care sunt izvoarele dreptului concurenței
Teste de evaluare/autoevaluare:
1. Explicați funcțiile concurenței comerciale
2. Explicați obiectul de reglementare al dreptului concurenței
3. Explicați natura juridică a dreptului concurenței comerciale
4. Explicați ce înseamnă temperarea practicilor monopoliste
Bibliografie obligatorie
- R.G. Paraschiv, Dreptul concurenței, Ed. Pro Universitaria, București, 2014
- Gh. Gheorghiu, M. Niță, Dreptul concurenței interne și europene. Curs universitar, Editura
Universul Juridic, București, 2011
- M. Dumitru, Dreptul concurenței,Editura Institutul European Iași, 2011
- I. Ciochină-Barbu, C. Jora, Drept civil. Obligațiile, Editura Universitară, București,
2016
- L.Pop, I.F. Popa, I.S. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligațiile conform noului Cod civil,
Ed. Univesul Juridic, București, 2012
- Colectiv, M. Uliescu, coordonator, Noul Cod civil. Studii și comentarii, Vol. III Partea I. Cartea a
V-a Despre obligații (art. 1164-1649), Editura Universul Juridic, București, 2014
- S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, Drept comercial, Editura All Beck, Bucureşti, 2005
- G. Boroi, Dreptul concurenţei. Note de curs, Institutul de drept şi relaţii internaţionale “Nicolae
Titulescu”, 1996
- C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Editura ALL, Bucureşti, 1997
- O. Căpăţînă, Caracteristici ale libertăţii de a exercita concurenţa comercială, în Revista Dreptul,
nr. 5/1998
- O. Căpăţînă, Dreptul concurenţei comerciale. Concurenţa onestă, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
1992
- O. Căpăţînă, Societăţile comerciale, ediţia a II-a, Editura Lumina Lex, 1996
- Şt. D. Cărpenaru, Drept comercial roman, ediţia a III-a, Editura All Beck, București, 2001
- E. Mihai, Dreptul concurenţei, Editura All Beck, Bucureşti, 2004
- T. Prescure, Curs de dreptul concurenţei comerciale, Editura Rosettim în colecţia „Biblioteca

Principiile dreptului concurenței și raportul juridic de concurență

- Familiarizarea studenților cu semnificația principiilor dreptului concurenței
- Familiarizarea studenților cu conținutul și părțile raportului juridic de concurență
- Familiarizarea studenților cu modurile în care se stinge raportul juridic de concurență

- Studenții vor putea explica principiile dreptului concurenței
- Studenții vor putea explica care sunt subiectele raportului juridic de concurență
- Studenții vor putea explica nașterea raportului juridic de concurență și stingerea raportului juridic de
concurență

2.1. Principii care guvernează dreptul concurenței
2.2. Raportul juridic de concurență
2.3. Unele clarificări conceptuale
2.1. Principii care guvernează dreptul concurenţei
Din conţinutul reglementărilor autohtone care se referă la acest domeniu se desprind mai multe reguli cu
caracter de principiu.
a) Principiul liberei concurenţe, consacrat prin art. 135 din Constituţia României şi celelalte acte
normative din domeniu, presupune că economia României este o economie de piaţă bazată pe libera iniţiativă şi
concurenţă, care constă în libertatea fiecărui agent economic de a-şi stabili strategia, momentul când intră sau iese de
pe piaţă, precum şi mijloacele licite pe care le consideră potrivite pentru câştigarea competiţiei în raport cu alţi
parteneri de afaceri.
b) Principiul liberei stabiliri a preţurilor, care este prevăzut în art. 4 alin. 1 din Legea nr. 21/1996,
constă în aceea că, în principiu, preţurile produselor, tarifele serviciilor şi lucrărilor se determină în mod liber, prin
concurenţă, pe baza cererii şi ofertei.
În cadrul unor activităţi cu caracter de monopol natural sau al unor activităţi economice stabilite prin lege
preţurile şi tarifele practicate se determină şi se ajustează cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, cu excepţia celor
pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte competenţe (art. 4 alin. 1 din Legea nr. 21/1996).
În sectoarele economice sau pe pieţele unde concurenţa este exclusă sau substanţial restrânsă prin efectul
unei legi sau datorită existenţei unei poziţii de monopol, Guvernul, cu avizul Consiliului Concurenţei, poate, prin
hotărâre, să instituie forme corespunzătoare de control al preţurilor pentru o perioadă de cel mult 3 ani, care poate fi
prelungită succesiv pe durate de câte cel mult un an, dacă împrejurările care au justificat adoptarea respectivei
hotărâri continuă să existe (art. 4 alin. 2 din Legea nr. 21/1996).
Pentru sectoare economice determinate şi în împrejurări excepţionale, precum: situaţii de criză,
dezechilibru major între cerere şi ofertă ori disfuncţionalitate evidentă a pieţei, Guvernul, cu avizul Consiliului
Concurenţei, poate dispune măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creşterii excesive a preţurilor sau chiar
blocarea acestora. Asemenea măsuri pot fi adoptate prin hotărâre de Guvern pentru o perioadă de 6 luni, care poate
fi prelungită succesiv pentru durate de câte cel mult 3 luni, cât timp persistă împrejurările care au determinat
adoptarea respectivei hotărâri (art. 4 alin. 1 din Legea nr. 21/1996).
c) Principiul interzicerii practicilor anticoncurenţiale şi monopoliste, potrivit căruia legea interzice
înţelegerile, deciziile sau practicile concertate ale întreprinderilor ori asociaţiilor de întreprinderi, abuzul de poziţie
dominantă, concentrările economice şi ajutorul de stat (art. 5, 6, 9 din Legea nr. 21/1996) – toate având ca efect
afectarea concurenţei libere şi licite8. De asemenea, sunt interzise demersurile autorităţilor sau instituţiilor
8 Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 21/1996 sunt interzise, în principiu, orice înţelegeri între întreprinderi,
decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect
împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia,
folosindu-se anumite procedee. Conform art. 6 alin. 1 din Legea nr. 21/1996 este interzisă folosirea în
mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante deţinute pe piaţa
românească sau pe o parte substanţială a acesteia. Dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 21/1996 interzic orice
acţiuni sau inacţiuni ale autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale ori locale şi ale entităţilor
către care acestea îşi deleagă atribuţiile, care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa, precum:
limitarea libertăţii comerţului sau autonomiei întreprinderilor, exercitate cu respectarea reglementărilor
legale; stabilirea de condiţii discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor. În conformitate cu prevederile
art. 12 din Legea nr. 21/1996, sunt interzise concentrările economice care ar ridica obstacole
administraţiei publice centrale ori locale, care restrâng, împiedică ori denaturează concurenţa (art. 9 din Legea nr.
21/1996).
d) Principiul eticii concurenţiale constă în obligaţia comercianţilor de a-şi exercita activitatea cu bună-
credinţă, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale 9 (art. 1
din Legea nr. 11/1991 cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 298/2001).
Sunt astfel interzise procedeele folosite de anumiţi concurenţi faţă de alţi concurenţi, constând în publicitate
denigratoare, utilizarea în mod neloial a secretelor comerciale, dezorganizarea activităţilor economice ale acestora,
dumping-ul, subvenţiile etc., care au ca scop atragerea şi menţinerea, prin mijloace necinstite, a clientelei unui agent
economic rival (concurent)10.

e) Principiul aplicării obligatorii a normelor de drept al concurenţei, această sarcină revenind, în
principal, Consiliului Concurenţei, ca autoritate administrativă naţională în domeniul concurenţei, autonomă şi
învestită cu puteri depline pentru realizarea scopului respectiv.
Fiind un drept public, normele imperative ale dreptului concurenţei se aplică din oficiu, nefiind la
latitudinea organelor abilitate să dea curs acestora şi să dispună măsurile obligatorii pentru restabilirea practicilor
concurenţiale normale
f) Principiul aplicării directe în dreptul naţional a unor reglementări ale Uniunii Europene privind
concurenţa. Astfel, Consiliul Concurenţei aplică dispoziţiile art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene11, potrivit prevederilor Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16
decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82 din Tratatul de
instituire a Comunităţii Europene, cu modificările şi completările ulterioare 12, în cazurile în care actele sau faptele
semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia,
în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziţii dominante.
9 Protejarea concurenţei loiale prin reprimarea practicilor care aduc atingere concurenţei a constituit o
prioritate încă de la constituirea Comunităţii Europene. Regulile generale privind concurenţa pe piaţa
internă a Comunităţii Europene erau cuprinse în art. 85 şi 86 din Tratatul de la Roma din anul 1957.
10 T. Prescure, Curs de dreptul concurenţei comerciale, Editura Rosettim în colecţia „Biblioteca
Universitară de Drept”, Bucureşti, 2004, p. 100.
11 Dispoziţiile art. 101 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (fostul art. 81 din Tratatul de
instituire a Comunităţii Europene) interzic şi declară incompatibile cu piaţa comună orice acorduri între
întreprinderi, decizii de asociere de întreprinderi şi toate practicile concertate susceptibile să afecteze
comerţul între statele membre şi care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea
concurenţei în cadrul pieţei interne. Art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (fostul art.
82 din Tratatul Comunităţilor Europene) precizează că este incompatibil cu piaţa internă şi interzis, în
măsura în care comerţul între statele membre ale Uniunii Europene este susceptibil de a fi afectat,
comportamentul uneia sau mai multor întreprinderi de a folosi într-un mod abuziv o poziţie dominantă pe
piaţa internă sau pe o parte substanţială a acesteia.
12 Controlul respectării dispoziţiilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene se
realizează de către Comisia Europeană. Procedura de control se desfăşoară potrivit Regulamentului (CE)
nr. 1/2003 al Consiliului, din 16 decembrie 2002.
întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi pot afecta comerţul dintre statele membre ale Uniunii Europene (art.
3 alin. 2 din Legea nr. 21/1996).
g) Principiul restabilirii concurenţei loiale şi sancţionării agenţilor vinovaţi, care constă în faptul că
nerespectarea normelor imperative privind modul în care trebuie să se realizeze concurenţa între întreprinderi sau
asociaţii de întreprinderi are ca efect dispunerea măsurilor de restabilire a legalităţii din partea Consiliului
Concurenţei, cât şi a altor organisme, precum şi aplicarea unei game largi de sancţiuni contravenţionale sau penale.
De asemenea, când un concurent a fost păgubit prin acţiunile ilicite ale altui concurent, acesta din urmă
poate fi obligat la plata de daune materiale şi chiar morale.
2.2. Raportul juridic de concurenţă

a) Definiţie. Raportul juridic de concurenţă constă în legătura ce se naşte între stat şi întreprinderile sau
asociaţiile de întreprinderi care operează pe piaţă, în cadrul căruia statul pretinde o anumită conduită în ce priveşte
respectarea normelor legale pentru a asigura o concurenţă corectă, iar agenţii economici le respectă de bună-voie
(raport de conformare) sau le încalcă prin realizarea de practici anticoncurenţiale ori fapte de concurenţă neloială,
situaţii în care intervine forţa coercitivă a statului, în special prin Consiliul Concurenţei, stabilindu-se răspunderea
materială, contravenţională sau chiar penală a întreprinderilor vinovate (raport de conflict).
b) Subiecţii raportului juridic de concurenţă sunt toate întreprinderile şi asociaţiile de întreprinderi care
funcţionează pe piaţă şi statul care le impune o anumită conduită.
- Statul, ca titular al funcţiei de apărare socială în domeniul concurenţei, este subiect activ, prin
intermediul Consiliului Concurenţei şi al celorlalte organisme care dispun măsuri în domeniu şi sancţiuni în cadrul
raportului juridic de conflict, ce ia naştere ca urmare a încălcării normelor de concurenţă.
- Destinatarii normelor de drept al concurenţei sunt întreprinderile sau asociaţiile de întreprinderi (în
general toţi agenţii economici), care au calitatea de subiecţi pasivi, fiind obligate să respecte normele care interzic
faptele ce aduc atingere concurenţei.
c) Conţinutul raportului juridic de concurenţă este format din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor
participanţilor la acest raport:
- dreptul statului de a pretinde o anumită conduită din partea destinatarilor legii (întreprinderi sau asociaţii
de întreprinderi), în scopul de a apăra valorile specifice concurenţei normale;
- obligaţia oricărui destinatar al normelor de drept al concurenţei, întreprindere (persoană fizică sau
juridică) sau asociaţii de întreprinderi, de a-şi conforma conduita cu exigenţele cerute de aceste norme, dar şi dreptul
lor de a fi apărate de actele altor agenţi economici care afectează concurenţa şi interesele, ori le păgubesc;
- dreptul şi obligaţia statului de a-l trage la răspundere pe făptuitor şi de a-l supune executării sancţiunii şi
despăgubirile corespunzătoare;
- obligaţia destinatarilor legii (întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi) de a se supune tragerii la
răspundere şi executării sancţiunilor, precum şi celorlalte măsuri prevăzute de legislaţia concurenţei.
d) Obiectul raportului juridic de concurenţă îl formează anumite acţiuni pe care titularul dreptului le
efectuează sau le poate pretinde şi pe care celălalt subiect este obligat să le săvârşească ori să se abţină de a le
săvârşi13.
În cazul raportului juridic de conformare, obiectul îl constituie respectarea regulilor de conduită
recomandată destinatarilor normei, iar în cazul raportului juridic de conflict, obiectul este format din dispoziţia de
aplicare a sancţiunii şi a celorlalte măsuri pentru restabilirea situaţiei anterioare, inclusiv desdăunarea
întreprinderilor păgubite.
e) Naşterea raportului juridic de concurenţă. Raportul juridic de conformare se naşte din momentul
intrării în vigoare a normei juridice imperative în domeniul concurenţei şi se desfăşoară prin impunerea cerinţei de
respectare a regulii de conduită pe care o instituie, până la data ieşirii din vigoare a acestei norme juridice.
Raportul juridic de conflict se naşte prin săvârşirea unei fapte care încalcă normele ce impun o anumită
conduită concurenţială.
f) Stingerea raportului juridic de concurenţă. Raportul juridic de conformare durează până la abrogarea
normei care impune o obligaţie imperativă pentru agenţii economici. Raportul juridic de conflict încetează prin
aplicarea sancţiunilor dispuse de lege şi a celorlalte măsuri, inclusiv restabilirea situaţiei anterioare.
2.3. Unele clarificări conceptuale
În cuprinsul reglementărilor apar unii termeni specifici, ori având conotaţii diferite, cum ar fi: concurenţă,
întreprindere sau agent economic, piaţă relevantă.
1. Concurenţa: noţiune, funcţii şi clasificare

a) Noţiunea de concurenţă este folosită în toate domeniile vieţii sociale (sport, piaţa muncii, economie
etc.). Ea provine din limba latină, termenul concurrere însemnând a se înfrunta, a concura.
În cadrul pieţei de afaceri, prin concurenţă se înţelege rivalitatea dintre operatorii economici cu activităţi
identice sau similare, pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi.
Dicţionarul comercial14 defineşte concurenţa ca fiind „legea economică obiectivă care îi determină pe
producători, intraţi în competiţie, să depună eforturi maxime: tehnice, financiare, manageriale pentru realizarea
profitului. Plastic vorbind, concurenţa este un judecător implacabil care îl condamnă pe producător la progres. Are
rol major în formarea preţurilor”.
O concurenţă loială şi nedistorsionată este piatra de temelie a economiei de piaţă.
Politica internaţională de concurenţă urmărește să creeze pieţe cu concurenţă corectă, prevenind practicile
neloiale ori anticoncurenţiale, ce pot să aibă ca efect formarea monopolurilor care îşi impun preţurile în detrimentul
consumatorilor, profitând de lipsa unei oferte diversificate.
13 N. Popa, Teoria generală a dreptului, Editura All Beck, Bucureşti, 2002, pp. 276 şi urm.
14Gh. Ilinca, I. Stoian, R. Şerban, Dicţionar comercial, termeni utilizaţi în tranzacţiile comerciale, Editura
Caraiman, Bucureşti, 2002, p. 85.
La nivelul Uniunii Europene, în contextul dezvoltării politice, economice şi sociale, competiţia s-a extins,
astfel că reglementarea limitelor concurenţei a devenit un obiectiv de bază al politicii Uniunii Europene.
b) Funcţiile concurenţei sunt diverse, toate contribuind la dezvoltarea activităţii economice în beneficiul
consumatorilor.
 În primul rând, concurenţa are rolul de a stimula eficienţa economică, prin impulsul pe care îl dă inovaţiei
la toate nivelurile: implementarea unor noi tehnici de producţie, introducerea pe piaţă de noi produse şi servicii,
diversificarea metodelor de vânzare şi de distribuţie. Totodată, competiţia conduce, în mod inevitabil, la eliminarea
de pe piaţă a operatorilor economici inadaptabili la schimbări şi lipsiţi de inovaţie.
 O altă funcţie a concurenţei este reducerea preţurilor de vânzare a produselor, lucrărilor sau serviciilor –
mecanismul concurenţial contribuind decisiv la formarea preţurilor optime prin confruntarea cererii cu oferta, din
punct de vedere cantitativ şi calitativ.
 Concurenţa are şi o funcţie preventivă, în sensul că împiedică formarea unor poziţii dominante pe piaţă 15,
a unor abuzuri sau discriminări care pot ajunge până la situaţii de monopol.
 Concurenţa are, de asemenea, o funcţie coercitivă, operatorii economici fiind constrânşi să se adapteze
permanent cerinţelor pieţei, pentru a evita eliminarea lor din circuitul economic.
 Considerată un principiu fundamental al comerţului, concurenţa comercială are, de asemenea, rolul de
garantare a funcţionării economiei de piaţă, fiind indispensabilă desfăşurării normale a activităţilor comerciale, prin
facilitarea liberei circulaţii a mărfurilor, capitalurilor şi serviciilor, cât şi prin stimularea iniţiativei participanţilor la
schimburile comerciale internaţionale.
c) Clasificarea formelor de concurenţă se realizează în funcţie de: numărul şi puterea economică a
participanţilor la tranzacţii, gradul de diferenţiere al bunurilor, facilităţile acordate sau barierele la intrarea pe piaţă,
raportul dintre cererea şi oferta de bunuri ori servicii, complexitatea şi funcţionalitatea reţelei de pieţe dintr-o ţară
sau alta, conjunctura politică internă şi internaţională etc.
 Când relaţia de concurenţă se desfăşoară între operatori economici care realizează acelaşi produs,
concurenţa poate să fie directă16 sau indirectă17.

 În raport de mijloacele folosite, concurenţa poate să fie: loială (licită) şi neloială (ilicită).
Concurenţa loială constituie o garanţie a funcţionării pieţei în condiţiile aplicării legii cererii şi ofertei,
aceasta poate fi pură şi perfectă18 sau imperfectă19.
15 Pe o piaţă caracterizată de o competiţie redusă, concentrarea este însoţită, de cele mai multe ori, de
instituirea unei poziţii dominante.
16 Concurenţa este directă atunci când intervine între comercianţi care oferă aceleaşi produse şi se
adresează aceleiaşi clientele.
17Concurenţa este indirectă dacă apare între comercianţi care oferă produse diferite, dar se adresează
aceloraşi consumatori.
18 Concurenţa perfectă este un model al teoriei economice. Acest model descrie o formă ipotetică a pieţei
în care nici un producător sau consumator nu are puterea de a influenţa preţurile de pe piaţă. Aceasta ar
conduce la un rezultat eficient. Analiza pieţelor perfect competitive asigură fundamentul teoriei cererii şi
ofertei.
 Concurenţa loială presupune şi respectarea uzanţelor comerciale cinstite, care reprezintă practici sau
reguli ce se aplică în relaţiile contractuale dintre participanţii la activitatea de comerţ 20.

Concurenţa neloială reprezintă opusul concurenţei licite, care este considerată a fi o sursă de normalitate, de
progres, ce vine în sprijinul economiei de piaţă.
Sancţionarea concurenţei neloiale este menită să asigure, în mod practic, loialitatea în afaceri.
2. Întreprinderea, comerciantul, profesionistul, agentul economic

a) Legislaţia noastră şi doctrina, când se referă la persoanele juridice sau fizice autorizate, care săvârşesc
practici monopoliste ori sunt afectate de asemenea practici, folosesc conceptul de „întreprindere” sau „asociaţii de
întreprinderi”, la fel ca în dreptul concurenţei din alte ţări europene (şi al Uniunii Europene), noţiunea de
„întreprindere”, având sensul de entitate care exercită o activitate economică şi are autonomie decizională pentru a
stabili comportamentul său pe piaţă.
„Întreprinderea” din dreptul concurenţei nu se suprapune exact cu „întreprinderea” din domeniul comercial,
deoarece aceasta din urmă reprezintă un organism economic şi social care desfăşoară fapte obiective de comerţ,
având o organizare autonomă, iar întreprinzătorul urmăreşte obţinerea de profit prin participarea la schimbul
comercial, pe când în dreptul concurenţei întreprinderea are calitate de subiect al raportului juridic de concurenţă.
b) Legea concurenţei neloiale foloseşte termenul de „comerciant”21, astfel că legislaţia concurenţei din
România poate induce o ușoară confuzie terminologică. De aceea ar trebui extins înţelesul noţiunii de „comerciant”,
din materia concurenţei neloiale, la cel de „întreprindere”, „agent economic”.
c) Potrivit art. 3 alin. 2 din Codul civil, toţi care exploatează o întreprindere sunt consideraţi
profesionişti22.
Noţiunea de profesionist include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi
orice alte persoane autorizate să desfășoare activităţi economice sau profesionale.
d) În majoritatea cazurilor, „agentul economic” din dreptul concurenţei se suprapune cu conceptul de
„agent economic” folosit în limbajul juridico-economic.
Noţiunea de agent economic, folosită în conţinutul Legii nr. 21/ 1996, are o arie de acoperire mai largă
decât sfera tradiţională a termenului de „comerciant”, cuprinzând şi entităţi colective fără personalitate juridică23 –
19 În teoria economică, concurenţa imperfectă este situaţia de pe piaţă în care condiţiile necesare pentru
existenţa concurenţei perfecte nu sunt satisfăcute.
20 Art. 1 din Codul civil conferă uzanţelor conforme ordinii publice şi bunelor moravuri rangul de izvor de
drept.
21În perioada interbelică, nu se concepea că poate exista concurenţă neloială între alte persoane decât
comercianţi, în înţelesul Codului comercial în vigoare la acea dată.
22 Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane,
a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în
prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ (art. 3 alin. 3 din Codul civil).
23 G. Boroi, Dreptul concurenţei. Note de curs, Institutul de drept şi relaţii internaţionale “Nicolae
Titulescu”, 1996, p. 18.
cum ar fi, asociaţiile în participaţiune şi fondurile deschise de investiţii 24, care au în principal o natură contractuală
– precum şi necomercianţii, ce desfăşoară în mod constant o activitate economică25.

e) Din punct de vedere al dreptului concurenţei nu interesează existenţa personalităţii juridice (la
întreprinderi sau agenţi economici), ca o condiţie a funcţionării lor – esenţială fiind autonomia funcţională
(capacitatea de a lua decizii economice independente cu privire la activitatea sa tehnică, contractuală şi comercială).
Grupul de agenţi economici (asociaţia de întreprinderi), ca subiect activ al practicilor monopoliste este
constituit dintr-un ansamblu de agenţi economici (întreprinderi), care acţionează sub conducerea unuia sau unora
dintre ei, asigurându-se astfel unitatea de direcţie economică a grupului 26.

În general, activitatea grupului de agenţi economici (asociaţiei de întreprinderi) face obiect de studiu al
concentrărilor economice excesive, însă poate fi întâlnit şi în cazul celorlalte doua forme de practici monopoliste:
înţelegerile şi abuzul de poziţie dominantă.
3. Piaţa relevantă
Conceptul de „piaţă relevantă” este esenţial în definirea concurenţei comerciale şi mai ales în determinarea
limitelor activităţii afectate de practicile monopoliste (practicile anticoncurenţiale, concentrările economice şi
ajutoarele de stat).
Piaţa exprimă ambianţa în care se întâlnesc voinţele ofertanţilor cu voinţele solicitanţilor şi îndeplineşte
funcţia economică de realizare a legăturii dintre cererea şi oferta de mărfuri, servicii sau lucrări, stabilind circuitul
dintre producţie şi consum.
Piaţa relevantă reprezintă piaţa pe care se desfăşoară concurenţa şi este utilizată pentru identificarea
produselor şi a agenţilor economici ce se află în concurenţă directă în afaceri.
Dacă piaţa relevantă nu este determinată în mod corect, există riscul ca o activitate întrunind toate
elementele prevăzute de lege pentru o practică ce afectează concurenţa 27 (în special monopolistă) să nu fie
considerată nocivă (sau, dimpotrivă, o activitate concurenţială licită, pe o piaţă relevantă să fie considerată, în mod
eronat, ca fiind o practică ilicită, sancţionabilă în baza Legii 21/ 1996).
Astfel, piaţa relevantă poate fi studiată în funcţie de doua elemente:
- întinderea geografică (piaţa geografică), adică zona în care sunt activi agenţii economici care livrează
produsul/ prestează serviciul ce face obiectul analizei;
24 Reglementate prin O.G. nr. 24/ 1993, publicata în M.O., Partea I, nr. 210/ 30.08.1993.
25 Spre exemplu, organizaţiile non-profit care includ şi coordonează în mod direct întreprinderi
comerciale. În acest caz se poate susţine însă că agentul economic nu este organizaţia non-profit ca
atare, ci întreprinderea comercială organizată de aceasta.
26În cazul grupului de agenţi economici independenţa economică a fiecărui agent este limitată sau există
posibilitatea ca oricând aceasta să fie limitată, spre deosebire de agentul economic luat individual.
27 Autoritatea de concurenţă poate aprecia şi aplica sancţiuni dacă concurenţa a fost distorsionată prin
înţelegeri anticoncurenţiale, abuzuri de poziţie dominantă, concentrări economice sau fapte de
concurenţă neloială.
- gradul de substituire a produsului/ serviciului în cauză, cu alte produse/ servicii identice sau
asemănătoare (piaţa produsului/ serviciului).
a) Piaţa geografică relevantă cuprinde zona în care sunt localizaţi agenţii economici implicaţi în livrarea
produselor incluse în piaţa produsului, zona în care condiţiile de concurenţă sunt suficient de omogene şi care poate
fi diferenţiată în arii geografice vecine, în special, datorită unor condiţii de concurenţă substanţial diferite. În mod
similar, noţiunea de piaţă geografică se referă şi la servicii.
Ea este determinată pe baza unor indicatori, în special cei privind cotele de piaţă deţinute de întreprinderi şi
de concurenţii lor, precum şi analize preliminare a modului de stabilire a preţurilor şi a diferenţelor de preţ, faţă de
alte zone teritoriale.
b) Piaţa relevantă a produsului, ca orice piaţă, este un loc în care se confruntă cererea şi oferta în
legătură cu un anumit produs/ serviciu.
Ea se referă la toate produsele (serviciile) care sunt considerate de cumpărători ca fiind interschimbabile
sau substituibile, datorită caracteristicilor asemănătoare, preţului apropiat şi posibilităţilor de a satisface aceleaşi
utilităţi, pentru care sunt destinate.
Delimitarea acestor pieţe relevante se realizează în funcţie de cerere şi ofertă, de preţ şi posibilităţile de
utilizare a produsului.
Ca pieţe ale produselor/serviciilor se pot identifica: piaţa automobilelor, piaţa produselor cosmetice, piaţa
electronicii, piaţa tutunului, piaţa transporturilor aeriene, piaţa transporturilor rutiere, piaţa serviciilor de
telecomunicaţii, piaţa asigurărilor etc.
4. Fondul de comerţ
Expresia „fond de comerţ” este utilizată rar în dreptul român şi dreptul francez 28.
Fondul de comerţ, care în funcţie de obiectul comerţului poate fi reprezentat de bunuri – mobilier, local,
mărfuri, instalaţii, brevete de invenţii etc., are un rol important în desfăşurarea activităţii comerciale.
Potrivit art. 11 lit. c din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale „constituie fond de
comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii,
vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale”.
28 S. Angheni, Les fonds de commerce en droit roumain et en droit français, în Revue internationale de droit
economique, Bruxelles, no. 2/1996, pp. 237-255.
Sinteza unității nr. 2: Au fost discutate probleme privind principiile care guvernează dreptul concurenței
(principiul liberei concurențe, principiul liberei stabiliri a prețurilor, principiul interzicerii practicilor
anticoncurențiale, principiul eticii concurențiale, principiul aplicării obligatorii a normelor de drept al concurenței,
principiul aplicării directe în dreptul național a unor reglementări ale UE privind concurența, principiul stabilirii
concurenței loiale și sancționarea agenților vinovați), raportul juridic de concurență (definiție, subiecte, conținut,
obiect, naștere, stingere) și unele aspecte conceptuale (noțiunea, funcțiile, clasificarea concurenței, întreprindere,
profesionist, agent economic, piață revevantă, fond de comerț).

- Principiile concurenței comerciale
- Raportul juridic de concurență
- Piață relevantă
- Fond de comerț

1. Precizați care sunt principiile care guvernează dreptul concurenței
2. Arătați ce este raportul juridic de concurență
3. Precizați ce este fondul de comerț
4. Explicați fiecare dintre principiile concurenței
1. Explicați ce este piața relevantă a produsului
2. Explicați ce este piața geografică relevantă
3. Explicați ce este un profesionist
4. Explicați ce este un agent economic
2016
Titulescu”, 1996
nr. 5/1998
1992

Consiliul de concurență și protecția pieței de practici care afectează libera concurență(I)
- Familiarizarea studenților cu atribuțiile Consiliului de Concurență
- Familiarizarea studenților cu conceptul de practici restrictive de concurență
- Familiarizarea studenților cu înțelesul și formele conceptului de practici anticoncurențiale

- Studenții vor putea explica cum funcționează Consiliul de Concurență
- Studenții vor putea explica cazurile în care înţelegerile, deciziile şi practicile concertate sunt interzise
- Studenții vor putea explica practicle care afectează libera concurență

3.1. Consiliul de Concurență
3.2. Protecția pieței de practici care afectează libera concurență (I)
3.1. Consiliul de Concurență

Consiliul Concurenţei urmăreşte protecţia mediului de afaceri prin stimularea şi menţinerea unui mediu
concurenţial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor, conform prevederilor art. 16-32 (Cap. IV)
din Legea concurenţei nr. 21/1996.
Acesta este autoritatea naţională administrativă în domeniul concurenţei, având menirea de a asigura
respectarea reglementărilor în domeniu, iar în cazurile de încălcare a normelor respective va aplica sancţiunile
prevăzute de lege şi măsurile necesare pentru restabilirea concurenţei oneste.
Conform art. 17 din Legea nr. 21/1996, Plenul Consiliul Concurenţei este un organ colegial, format din 7
membri: un preşedinte (a cărui funcţie este asimilată celei de ministru), 2 vicepreşedinţi (a căror funcţie este
asimilată celei de secretar de stat) şi 4 consilieri de concurenţă (a căror funcţie este asimilată celei de subsecretar de
stat).
În realizarea sarcinilor sale, conform art. 27 din Legea 21/1996, Consiliul Concurenţei adoptă regulamente
şi instrucţiuni, emite ordine, ia decizii, formulează avize, face recomandări29 şi elaborează rapoarte.
Deciziile Consiliului Concurenţei sunt acte administrative unilaterale cu caracter individual prin care se
constată încălcarea prevederilor legii şi se aplică sancţiunile corespunzătoare, dispunându-se totodată măsurile
necesare restabilirii mediului concurenţial, se acordă accesul la informaţii confidenţiale, se soluţionează plângerile
formulate în baza dispoziţiilor prezentei legi, precum şi cererile şi notificările privind concentrările economice (art.
27 alin. 5 din Legea nr. 21/1996).
3.2. Protecția pieței de practici care afecteză concurența liberă (I)
1. Consideraţii generale
Legea nr. 21/1996 nu reglementează toate actele care pot aduce atingere concurenţei şi consumatorilor, ci
numai pe acelea care afectează piaţa în ansamblul ei. Aceste acte sunt numite practici restrictive de concurenţă sau
fapte monopoliste (la care se adaugă şi actele autorităţilor care aduc atingere liberei concurenţe), spre a le deosebi de
practicile de concurenţa neloială, reglementate prin Legea nr. 11/ 1991, care sunt lezaţi anumiţi concurenţi
determinaţi.
Ambele categorii de practici sunt contrare uzanţelor comerciale corecte şi afectează concurenţa onestă între
agenţii economici, cât şi interesele consumatorilor.
Practicile restrictive de concurenţă aduc atingere pieţei în întregul ei (adică afectează un număr
nedeterminat de agenţi economici şi pe consumatori, prin încălcarea legilor economice ale pieţei libere), iar
practicile de concurenţă neloială sunt îndreptate împotriva unuia sau unor agenţi economici determinaţi, urmărind
să elimine anumiţi rivali de pe piaţă, prin acapararea ilicită a clientelei acestora30.
29 Consiliul Concurenţei poate face recomandări de bună practică în diverse sectoare economice şi
îndrumări privind diverse aspecte generale ale aplicării legislaţiei în domeniul concurenţei, cu luarea în
considerare a practicii instanţelor naţionale şi a celor de la nivelul Uniunii Europene, precum şi a practicii
Comisiei Europene (art. 27 alin. 2 din Legea nr. 21/1996).
30 Recent s-a acceptat ideea că o practică de concurenţă neloială poate avea drept scop şi numai
încălcarea unei norme de comportament normal în afaceri, fără a avea drept obiect sau efect acapararea
clientelei.
Practici care aduc atingere concurenţei săvârşesc nu numai întreprinderile, ci şi guvernele sau alte autorităţi
sau instituţii publice, care acordă ajutoare operatorilor economici sau dispun alte măsuri care afectează libera
concurenţă.
2. Practicile anticoncurenţiale
2.1. Înţelegeri, decizii şi practici concertate care afectează concurenţa
a) Noţiuni introductive. În art. 5 alin. 1 din Legea nr. 21/1996, sunt reglementate următoarele demersuri
anticoncurenţiale realizate de întreprinderi:
- înţelegeri propriu-zise între întreprinderi;
- decizii ale asociaţiilor de întreprinderi;
- practici concertate ale entităţilor arătate mai sus.
Înţelegerea reprezintă, potrivit dreptului Uniunii Europene 31 şi naţional32, orice acord bi sau multilateral,
scris sau oral, public ori secret, indiferent de denumire, între mai multe întreprinderi (operatori economici); ea este
ilicită când are ca scop denaturarea concurenţei.
Deciziile de asociere reprezintă o manifestare de voinţă preliminară, prin care un operator economic
independent consimte să realizeze o grupare, împreună cu alte entităţi, cooperarea anticoncurenţială devenind
operantă doar după ce este finalizată printr-un acord; când are ca obiectiv afectarea concurenţei loiale acordul este
ilicit.
Noţiunea de practică concertată33 desemnează o stare de fapt ce rezultă din comportamentul coordonat al
întreprinderilor (operatorilor economici), care este ilicit când se cooperează pentru realizarea de practici
anticoncurenţiale, constând în substituirea, cu bună ştiinţă, a riscurilor concurenţei normale, cu o cooperare
nefirească.
b) Cazuri în care înţelegerile, deciziile şi practicile concertate sunt interzise. Sunt interzise înţelegerile,
deciziile, practicile concertate ale întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi, atunci când au ca obiect sau ca
efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special
cele care:
- stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare ori de vânzare sau orice alte condiţii de
tranzacţionare;
- limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;
- împart pieţele sau sursele de aprovizionare;
31 Decizia Comisiei Europene 87/409/EEC în cazul Sandoz Prodotti Farmaceutici SpA din 13 iulie 1987.
32 Decizia Consiliului Concurenţei nr. 35/2009.
33 La nivel european acest concept a fost clarificat de Curtea Europeană de Justiţie, care îl consideră o
formă de coordonare între întreprinderi, fără să fi fost dusă până la realizarea unei convenţii propriu-zise,
prin natura sa, practica concertată nu întruneşte toate elementele unui acord, dar ea rezultă din
coordonarea actelor anticoncurenţiale, care se exteriorizează prin comportamentul participanţilor
(Hotărârea Curţii din data de 14 iulie 1972, Cauza 48/69, Imperial Chemical Industries Ltd. împotriva
Comisiei Comunităţilor Europene).
- aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând în acest
fel unora dintre ei un dezavantaj concurenţial;
- condiţionează încheierea contractelor de acceptarea, de către parteneri, a unor prestaţii suplimentare
care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;
- convin să participe, în mod concertat, cu oferte trucate la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de
oferte;
- elimină de pe piaţă alţi concurenţi, limitează sau împiedică accesul pe piaţă şi libertatea exercitării
concurenţei de către alte întreprinderi, precum şi înţelegerile de a nu cumpăra de la (sau de a nu vinde către) anumite
întreprinderi, fără o justificare rezonabilă (art. 5 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 21/1996).
c) Cazuri în care sunt permise practicile prezentate (prevăzute la art. 5 alin. 1 din lege)
Se acordă exceptarea individuală de la interzicerea practicilor arătate mai sus (prevăzute la art. 5 alin. 1 lit.
a-g), dacă ele îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
- contribuie la îmbunătăţirea producţiei sau distribuţiei de mărfuri, ori la promovarea progresului tehnic sau
economic, asigurând, în acelaşi timp, consumatorilor un avantaj corespunzător celui realizat de părţile la respectiva
înţelegere, decizie ori practică concertată;
- impun întreprinderilor în cauză doar acele restricţii care sunt indispensabile pentru atingerea acestor
obiective;
- nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenţa de pe o parte substanţială a pieţei
produselor în cauză (art. 5 alin. 2 din Legea nr. 21/1996).
Interdicţiile prezentate (lit. a-g, art. 5 alin. 1 din Legea 21/1996) nu se aplică pentru următoarele situaţii în
care înţelegerile, deciziile şi practicile concertate sunt considerate licite (permise):
- în cazul în care cota de piaţă cumulată deţinută de părţile la o înţelegere, decizie sau practici concertate
nu depăşeşte 10% pe niciuna dintre pieţele relevante afectate de aceste acorduri, atunci când aceasta este încheiată
între întreprinderi care sunt concurenţi, existenţi sau potenţiali, pe una dintre aceste pieţe;
- în cazul în care cota de piaţă deţinută de fiecare dintre părţile la o înţelegere, decizie sau practici
concertate nu depăşeşte 15% pe niciuna dintre pieţele relevante afectate de înţelegere, atunci când aceasta este
încheiată între întreprinderi care nu sunt concurenţi, existenţi sau potenţiali, pe niciuna dintre aceste pieţe;
- în cazul în care este dificil să se stabilească dacă este vorba de o înţelegere, decizie sau practici
concertate între concurenţi sau între neconcurenţi, se aplică pragul de 10%.
Chiar şi atunci când pe o piaţă relevantă concurenţa este restrânsă datorită efectului cumulativ al unor
înţelegeri, decizii sau practici concertate de vânzare de bunuri sau de servicii încheiate cu diferiţi furnizori sau
distribuitori, interdicţiile nu operează dacă pragurile arătate se află sub cota de 5%, atât pentru acordurile încheiate
34
între concurenţi, cât şi pentru cele încheiate între neconcurenţi (art. 8 alin. 2 din Legea nr. 21/1996).
34 Astfel, când cota de piaţă cumulată a întreprinderilor concurente sau neconcurente este mai mică de
5%, înţelegerile, deciziile şi practicile concertate sunt permise (licite), chiar dacă, datorită lor, concurenţa
este redusă pe respectiva piaţă relevantă.
Se consideră că înţelegerile, deciziile sau practicile concertate nu restrâng concurenţa (fiind deci licite,
permise) în cazul în care cotele de piaţă ale acestora (cumulate) depăşesc pragurile de 10%, 15%, respectiv 5%
(prezentate mai sus) cu mai puţin de două puncte procentuale (inclusiv), în cursul a 2 ani calendaristici succesivi.
• Chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile restrictive arătate, privind cotele de piaţă (care se situează sub 15%,
10% sau 5% conform art. 8 alin. 1-3 din Legea nr. 21/1996), acordurile, deciziile sau practicile concertate ale
întreprinderilor ori asociaţiilor de întreprinderi sunt totuşi interzise:
a) între concurenţi, dacă au ca obiect:
- fixarea preţurilor de vânzare a produselor către terţi;
- limitarea producţiei sau a vânzărilor, împărţirea pieţelor sau a clienţilor.
b) între neconcurenţi, dacă au ca obiect:
- restrângerea capacităţii cumpărătorului de a-şi stabili preţul de vânzare, fără a aduce atingere
posibilităţii furnizorului de a impune un preţ de vânzare maxim sau de a recomanda un preţ de vânzare, cu condiţia
ca acestea din urmă să nu fie echivalente cu un preţ de vânzare fix ori minim stabilit în urma presiunilor exercitate
de una dintre părţi sau a măsurilor de stimulare practicate de aceasta;
- restrângeri teritoriale sau privind clienţii cărora cumpărătorul le poate vinde bunurile ori serviciile care
fac obiectul contractului, cu excepţia cazului în care este vorba de una dintre următoarele restricţii care nu sunt
grave: restrângerea vânzărilor active către teritoriul exclusiv sau către o clientelă exclusivă rezervate furnizorului
ori cedate de furnizor unui alt cumpărător, atunci când o asemenea restricţie nu limitează vânzările efectuate de
clienţii cumpărătorului; restrângerea vânzărilor către utilizatorii finali realizate de un cumpărător care acţionează
pe piaţă în calitate de comerciant cu ridicata; restrângerea vânzărilor către distribuitori neautorizaţi realizate de
membrii unui sistem de distribuţie selectivă; restrângerea capacităţii cumpărătorului de a vinde componente
destinate încorporării unor clienţi care ar putea să le utilizeze pentru fabricarea de produse asemănătoare celor
produse de furnizor;
- restrângerea vânzărilor active sau a vânzărilor pasive către utilizatori finali realizate de membrii unui
sistem de distribuţie selectivă care acţionează pe piaţă în calitate de vânzători cu amănuntul, fără a aduce atingere
posibilităţii de a interzice unui membru al sistemului să îşi desfăşoare activităţile dintr-un sediu secundar
neautorizat;
- restrângerea livrărilor încrucişate între distribuitori în cadrul unui sistem de distribuţie selectivă,
inclusiv între distribuitori care acţionează la diferite niveluri ale comerţului;
- restricţia convenită între un furnizor de componente şi un cumpărător ce încorporează aceste
componentele respective, care limitează posibilitatea furnizorului de a vinde aceste componente ca piese separate
utilizatorilor finali, unor reparatori sau altor prestatori de servicii care nu au fost desemnaţi de cumpărător pentru
repararea ori întreţinerea bunurilor sale.
c) între concurenţi, dacă se acţionează la niveluri diferite ale lanţului de producţie sau de distribuţie,
având ca obiect toate restricţiile prevăzute la literele a şi b.
Sinteza unității nr. 3: Au fost discutate probleme privind natura juridică a Consiliului Concurenței, atribuțiile
acestuia și actele administrative pe care acesta le emite. Au fost analizate și unele dintre practicile care afectează
libera concurență, înţelegeri, decizii şi practici concertate care afectează concurenţa, cazuri în care înţelegerile,
deciziile şi practicile concertate sunt interzise și cazuri în care sunt permise asemenea practici.
- Consiliul Concurenței, funcții, atribuții
- Actre emise de Consiliul Concurenței
- Practici care afecteză libera concurență
- Practici permise și practici interzise

- Precizați care este natura juridică actelor emise de Consiliul Concurenței
- Precizați care sunt demersurile anticoncurențiale organizate de către întreprinderi
- Precizați cazurile în care înţelegerile, deciziile şi practicile concertate sunt interzise.
- Precizați ce sancțiuni sunt aplicabile în cazul nerspectării actelor emise de Consiliul Concurenței
- Explicați ce fel de organ este Consiliul Concurenței și cum funcționează acesta
- Explicați ce este înțelegerea, ca demers anticoncurențial
- Explicați ce înțelegeți prin practici concertate
- Explicați când ce acordă exceptarea individuală de la interzicerea practicilor anticoncurențiale
2016
Titulescu”, 1996
nr. 5/1998
1992

Protecția pieței de practici care afectează libera concurență (II)
- Familiarizarea studenților cu sintagma abuz de poziție dominantă
- Familiarizarea studenților cu conceptul de concentrare economică excesivă
- Familiarizarea studenților cu conceptul de acţiuni ale autorităţilor şi instituţiilor publice centrale ori locale,
care afectează concurenţa

- Studenții vor putea explica ce este conceptulde poziție dominantă și acela de abuz de poziție dominantă
- Studenții vor putea explica care sunt criterii de apreciere a caracterului ilicit (excesiv) al concentrărilor
economice
- Studenții vor putea explica ce sunt condițiile discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor.

4.1. Abuzul de poziție dominantă
4.2. Concentrarea economică excesivă
4.3. Acţiuni ale autorităţilor şi instituţiilor publice centrale ori locale, care afectează concurenţa
4.1. Abuzul de poziţie dominantă

Regulamentul Consiliului Concurenţei din 13.05.2004 privind aplicarea prevederilor art. 5 şi 6 din Legea
nr. 21/1996 a definit poziţia dominantă ca fiind situaţia în care o întreprindere este capabilă, într-o măsură
apreciabilă, să se comporte independent faţă de concurenţii (inclusiv concurenţii potenţiali) şi clienţii săi de pe o
35
piaţă relevantă .
Conceptul de poziţie dominantă a fost definit de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ca fiind o poziţie de
putere economică, de care se bucură o întreprindere şi care îi permite să afecteze concurenţa pe o piaţă relevantă,
prin capacitatea pe care o are de a se comporta independent de concurenţii şi cumpărătorii săi, ceea ce poate afecta
consumatorii finali ai produsului respectiv.
Practicile abuzive ale întreprinderilor care deţin o poziţie dominantă, enumerate la art. 6 alin. 1 din Legea
nr. 21/1996 sunt:
- impunerea, în mod direct sau indirect, a unor preţuri inechitabile de vânzare ori de cumpărare sau a altor
condiţii inechitabile de tranzacţionare şi refuzul de a trata cu anumiţi furnizori ori beneficiari;
- limitarea producţiei, comercializării sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul consumatorilor;
- aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente,
provocând, în acest fel, unora dintre ei un dezavantaj concurenţial;
- condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care,
prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;
- practicarea unor preţuri excesive sau practicarea unor preţuri de ruinare, în scopul înlăturării
concurenţilor, ori vânzarea la export sub costul de producţie, cu acoperirea diferenţelor prin impunerea unor preţuri
majorate consumatorilor interni;
- exploatarea stării de dependenţă în care se găseşte o altă întreprindere faţă de o asemenea întreprindere
sau întreprinderi şi care nu dispune de o soluţie alternativă în condiţii echivalente, precum şi ruperea relaţiilor
contractuale pentru singurul motiv că partenerul refuză să se supună unor condiţii comerciale nejustificate.
Consiliul Concurenţei constată şi ia măsuri împotriva abuzului de poziţie dominantă, aplicând şi
36
prevederile art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ori de câte ori poate fi afectat comerţul
dintre statele membre (art. 6 alin. 2 din Legea nr. 21/1996).
4.2. Concentrarea economică excesivă

a) Noţiunea de concentrare economică. Spre deosebire de practicile anticoncurenţiale analizate anterior,
în cazul cărora sancţiunea intervine post-factum, în cazul concentrărilor economice excesive organul de
35 Astfel, întreprinderea care se află în poziţie dominantă are posibilitatea de a determina propriul comportament pe
piaţa relevantă, făcând abstracţie de concurenţi şi de clienţii săi.
36 Art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene are următorul conţinut: „Este incompatibilă cu piaţa
internă şi interzisă, în măsura în care poate afecta comerţul dintre statele membre, folosirea în mod abuziv de către
una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante deţinute pe piaţa internă sau pe o parte semnificativă a
acesteia. Aceste practici abuzive pot consta în special în: (a) impunerea, direct sau indirect, a preţurilor de vânzare
sau de cumpărare sau a altor condiţii de tranzacţionare inechitabile; (b) limitează producţia, comercializarea sau
dezvoltarea tehnică în dezavantajul consumatorilor; (c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor
condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial; (d) condiţionarea
încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în
conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte”.
supraveghere face o analiză, în lipsa săvârşirii unei activităţi anticoncurenţiale, cu scopul de a preveni, în viitor,
apariţia unei poziţii dominante care să poată afecta semnificativ concurenţa pe piaţa relevantă, prevalând astfel
caracterul preventiv, şi nu cel sancţionator.
37
Legea nu interzice concentrările economice minore (care nu sunt excesive) . Concentrările economice sunt
interzise sau acceptate de organele de supraveghere, numai dacă la momentul constituirii lor prezintă sau nu un
caracter excesiv.
În ţara noastră Legea nr. 21/1996 reglementează concentrările economice în cadrul Capitolului III (art. 10-
15), precizând operaţiunile care duc la constituirea de concentrări economice, condiţiile în care sunt notificate şi
supuse controlului Consiliului Concurenţei, obligaţiile care decurg şi măsurile ce pot fi luate de Consiliul
Concurenţei, care a adoptat în acest sens Ordinul nr. 385 din 5 august 2010 pentru punerea în aplicare a
Regulamentului privind concentrările economice.
Regulamentul (CE) nr. 139/2004, din 20 ianuarie 2004, al Consiliului Uniunii privind controlul
concentrărilor economice între întreprinderi nu defineşte concentrarea economică, însă oferă unele elemente potrivit
cărora aceasta ar reprezenta situaţia în care un număr de întreprinderi deţin o pondere ridicată a activităţii economice
pe o piaţă, exprimată prin totalul vânzărilor, activelor sau forţei de muncă utilizată.
În consecinţă, „concentrarea economică” înseamnă operaţiunea prin care două sau mai multe întreprinderi
se grupează fie sub forma unui singur agent economic, fie sub un control unic sau comun, ori prin care o persoană
sau grup de persoane dobândeşte controlul asupra uneia sau mai multor întreprinderi.
Regulamentul Consiliului Concurenţei din 29 martie 2004 privind autorizarea concentrărilor economice 38,
prevede în Partea I, Capitolul I, pct. 1 că o concentrare economică „se referă la situaţia în care un număr redus de
agenţi economici deţin o pondere ridicată a activităţii economice (…) pe o anumită piaţă”.
b) Criterii de apreciere a caracterului ilicit (excesiv) al concentrărilor economice. Potrivit art. 12 din
Legea nr. 21/1996, sunt interzise concentrările economice care ar ridica obstacole semnificative în calea concurenţei
efective pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia, în special ca urmare a creării sau consolidării
unei poziţii dominante
Nu orice concentrare economică are efecte anticoncurenţiale, ci numai cele excesive.
În multe cazuri, concentrarea economică este expresia unei cooperări/specializări între întreprinderi
concurente sau a dorinţei/necesităţii de a eficientiza activitatea participanţilor la concentrare, ceea ce poate fi benefic
din punct de vedere al participanţilor şi al consumatorilor.
Pentru a caracteriza concentrarea economică ca fiind ilicită (excesivă), trebuie întrunite cumulativ două
cerinţe:
- operaţiunea de concentrare duce la crearea sau întărirea unei poziţii dominante pe piaţa afectată39;
37Concentrările economice sunt excesive dacă ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa
românească sau pe o parte substanţială a acesteia, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziţii
dominante (art. 12 din Legea nr. 21/1996).
38 Publicat în Monitorul Oficial nr. 280 din 31 martie 2004.
- concentrarea afectează sau poate afecta semnificativ concurenţa pe piaţa afectată, ridicând obstacole
semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia;
- cifra de afaceri cumulată a întreprinderilor implicate în concentrarea economică depăşeşte echivalentul a
10.000.000 euro şi când cel puţin două din aceste întreprinderi au, fiecare, cifra de afaceri pe teritoriul României mai
40
mare decât echivalentul a 4.000.000 euro .
4.3. Acţiuni ale autorităţilor şi instituţiilor publice centrale ori locale, care afectează concurenţa
Dispoziţiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 21/1996 interzic orice acţiuni sau inacţiuni ale autorităţilor şi
instituţiilor administraţiei publice centrale ori locale (şi ale entităţilor cărora acestea îşi deleagă atribuţiile), care
restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa, precum:
- limitarea libertăţii comerţului sau autonomiei întreprinderilor, exercitate cu respectarea reglementărilor
legale;
- stabilirea de condiţii discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor.
Ajutoarele de stat
Susţinerea de către stat a unor întreprinderi sau ramuri ale industriei, prin acordarea de ajutoare, poate să
distorsioneze concurenţa.
Ajutoarele de stat sunt tipuri de facilităţi care sunt oferite de stat sau de entităţi publice sub formă de
subvenţii, împrumuturi, reduceri de impozite sau exonerări fiscale.
Cadrul legal privind ajutoarele de stat este stabilit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006,
41
privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat , care a fost aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 137
42
din 17 mai 2007 .
Aceste reglementări au rolul de a transpune în dreptul intern prevederile art. 107-109 din Tratatul privind
43
funcţionarea Uniunii Europene şi legislaţia secundară adoptată în baza acestora.
39 Conform Instrucţiunilor Consiliului Concurenţei din 1.04.2004, privind definirea pieţei relevante, în cazul
concentrării economice nu vorbim de piaţa relevantă, ci de „piaţa afectată”, ceea ce înseamnă deţinerea de către
participanţii la concentrarea economică a unei cote în comun de cel puţin 15% din piaţa relevantă a produsului (dacă
este o concentrare orizontală) sau de cel puţin 25% din piaţa relevantă a produsului (dacă este o concentrare pe
verticală). Rezultă că o concentrare economică care este sub cota minimă de piaţă afectată nu ar trebui să fie
considerată ca fiind excesivă.
40 Echivalentul în lei se calculează la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil pentru
ultima zi a exerciţiului financiar din anul anterior realizării operaţiunii.
41 Publicată în Monitorul Oficial nr. 1042 din 28 decembrie 2006.
42 Publicată în Monitorul Oficial nr. 354 din 24 mai 2007.
43 În art. 107 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene se arată: „(1) Cu excepţia derogărilor prevăzute de
tratate, sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub
orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a
producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre. (2)
Sunt compatibile cu piaţa internă: (a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiţia
ca acestea să fie acordate fără discriminare în funcţie de originea produselor; (b) ajutoarele destinate reparării
În funcţie de efectele pe care le produc asupra concurenţei, ajutoarele de stat sunt compatibile sau
incompatibile cu piaţa.
Art. 107 alin (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene declară incompatibile cu piaţa Uniunii
ajutoarele care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:
- sunt acordate de către stat sau din resursele statului, sub orice formă;
- favorizează anumite întreprinderi sau sectoare de producţie;
- denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa;
- afectează schimburile comerciale dintre statele membre.
Sinteza unității nr. 4: Au fost discutate probleme privind abuzul de poziție dominantă, noțiunea și criteriile de
apreciere a caracterului ilicit (excesiv) al concentrărilor economice, problema acţiunilor autorităţilor şi instituţiilor
publice centrale ori locale, care afectează concurenţa și problema ajutoarelor de stat .

- abuzul de poziție dominantă
- noțiunea și criteriile de apreciere a caracterului ilicit (excesiv) al concentrărilor economice
- problema ajutoarelor de stat
- problema acţiunilor autorităţilor şi instituţiilor publice centrale ori locale, care afectează
concurenţa

- Precizați definiția poziţiei dominante
- Precizați ce reprezintă limitarea libertăţii comerţului sau autonomiei întreprinderilor, exercitate cu

respectarea reglementărilor legale;
- Precizați ce reprezintă stabilirea de condiţii discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor
pagubelor provocate de calamităţi naturale sau de alte evenimente extraordinare; (c) ajutoarele acordate economiei
anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania afectate de divizarea Germaniei, în măsura în care acestea sunt
necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate de această divizare. În termen de cinci ani de la
intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie de
abrogare a prezentei litere. (3) Pot fi considerate compatibile cu piaţa internă: (a) ajutoarele destinate să favorizeze
dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de
ocupare a forţei de muncă extrem de scăzut, precum şi a regiunilor prevăzute la articolul 349, avându-se în vedere
situaţia lor structurală, economică şi socială; (b) ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important
de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru; 9.5.2008 RO Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene C 115/91 (c) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activităţi sau a
anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condiţiile schimburilor
comerciale într-o măsură care contravine interesului comun; (d) ajutoarele destinate să promoveze cultura şi
conservarea patrimoniului, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condiţiile schimburilor
comerciale şi de concurenţă în Uniune într-o măsură care contravine interesului comun; (e) alte categorii de ajutoare
stabilite prin decizie a Consiliului, care hotărăşte la propunerea Comisiei”.
- Precizați și explicați conținutul art. 107 alin (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
care declară incompatibile cu piaţa Uniunii ajutoarele care sunt acordate de către stat sau din
resursele statului, sub orice formă, care favorizează anumite întreprinderi sau sectoare de
producţie, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa și acelea care afectează
schimburile comerciale dintre statele membre.
- Explicați cum funcționează poziția dominantă și care sunt practicile abuzive legate de aceasta
- Explicați ce se poate întâmpla în cazul exploatării stării de dependenţă în care se găseşte o altă
întreprindere faţă de o altă întreprindere sau întreprinderi şi care nu dispune de o soluţie alternativă
în condiţii echivalente.
- Explicați din ce motiv anumite ajutoare de stat sunt incompatibile cu piața Uniunii Europene
2016
Titulescu”, 1996
nr. 5/1998
1992
Sancționarea faptelor care afectează concurența (I)
- Familiarizarea studenților cu mecanismul de sancţionare al faptelor prin care se încalcă normele dreptului
concurenţei
- Familiarizarea studenților cu concepția europeană privind combaterea faptelor care afectează concurența
- Familiarizarea studenților cu concepția americană privind combatrerea faptelor care sancționează
concurența

- Studenții vor putea explica sistemul sancționator administrativ pentru faptele care afectează concurența
- Studenții vor putea explica cauzele care înlătură răspunderea contravențională
- Studenții vor putea explica procedura de investigare a faptelor anticoncurențiale
.

5.1. Considerații introductive privind sistemul sancționator pentru fapte care afectează concurența
5.2. Sistemul sancționator administrativ pentru fapte care afectează concurența
5.3. Procedura de investigare a faptelor anticoncurențiale
5.1 Sancţionarea faptelor care afectează concurenţa

Consideraţii introductive
Analizând mecanismul de sancţionare al faptelor prin care se încalcă normele dreptului concurenţei,
constatăm că există două concepţii de politică legislativă, în funcţie de rolul pe care trebuie să-l joace statul într-o
economie de piaţă.
a) Potrivit „concepţiei europene”, combaterea actelor care afectează concurenţa trebuie să fie
preponderent administrativă, prin sancţiuni contravenţionale (iar în cazul faptelor mai grave prin pedepse penale),
statul, ca garant al libertăţii comerţului având obligaţia de a interveni pentru depistarea, sancţionarea şi prevenirea
faptelor de încălcare a normelor care guvernează concurenţa onestă între întreprinderi – acţiunile statului fiind
supuse controlului judiciar.
b) Conform „concepţiei americane”, pentru prevenirea faptelor care afectează concurenţa, sancţiunile cele
mai eficiente sunt cele civile (în special, sub forma daunelor-interese), aplicate de către instanţele judecătoreşti la
cererea justificată a agenţilor economici afectaţi.
Legislaţia română a concurenţei se încadrează, cu unele particularităţi, în „concepţia europeană”,
remarcându-se predilecţia pentru mecanismul administrativ, de sancţionare contravenţională (şi chiar de declanşare
a răspunderii penale) pentru faptele contrare dreptului concurenţei.
5.2. Sistemul sancţionator administrativ pentru fapte care afectează concurenţa.

Contravenţia este o faptă săvârşită cu vinovăţie44, astfel că o faptă de anticoncurenţă, chiar sancţionată
civil, nu poate fi sancţionata şi contravenţional dacă nu se stabileşte culpa întreprinderii autoare a faptei.
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede expres posibilitatea sancţionării contravenţionale a persoanei
juridice (art. 4 alin. 2), astfel că, spre deosebire de reglementările anterioare, în prezent este posibil să fie stabilite
sancţiuni contravenţionale şi pentru întreprinderile care săvârşesc fapte contravenţionale prevăzute în Legea
concurenţei.
Cauzele care înlătură răspunderea contravenţională sunt prevăzute în art. 11 din O.G. nr. 2/2001. Se
consideră că acestea sunt similare cu cele care înlătură răspunderea penală, astfel că interpretarea lor trebuie să se
facă la fel45; aceeaşi interpretare va fi folosită şi cu privire la prescripţia aplicării sancţiunilor contravenţionale,
reglementată de art. 13 din O.G. nr. 2/2001.
Cât priveşte executarea sancţiunii contravenţionale O.G. nr. 2/2001 consacră principiul ablaţiunii
(posibilitatea pentru contravenient de a achita jumătate din cuantumul amenzii în termen 48 de ore de la data actului
de constatare şi sancţionare a contravenţiei). Există însă numeroase exemple de acte normative prin care legiuitorul
derogă de la aplicarea acestui principiu, cum este şi cazul sancţiunilor contravenţionale aplicate pentru fapte care
afectează concurenţa, acestea trebuind să fie executate integral.
Legea creează însă posibilitatea reducerii cuantumului amenzii când cel vinovat recunoaşte fapta şi propune
remedii care să ducă la înlăturarea încălcării (art. 52 alin. 2 din Legea nr. 21/1996).
Procedura sancţionatorie pentru fapte care aduc atingere concurenţei normale cuprinde două etape:
investigarea faptei şi luarea unei măsuri sau mai multor măsuri corective, când rezultatul investigaţiei duce la
concluzia existenţei unei încălcări a Legii nr. 21/1996.
Descoperirea şi investigarea încălcărilor aduse Legii nr. 21/1996, precum şi a prevederilor art. 101 şi 102
din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene incumbă Consiliului Concurenţei, care acţionează prin
inspectorii de concurenţă (art. 33 alin. 1 din Legea nr. 21/1996).
5.3.Procedura de investigarea faptelor anticoncurenţiale (art. 33-48 din Legea nr. 21/1996). Organul de
supraveghere (Consiliul Concurenţei) declanşează ancheta din oficiu, la plângerea unei persoane fizice sau juridice
lezate în mod real şi direct, de faptele care afectează concurenţa, prevăzute în art. 5, 6, 9 şi 15 din Legea nr. 21/1996
(înţelegeri, decizii sau practici concertate ale întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi; folosirea în mod
44
A se vedea A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II, Editura Nemira, Bucureşti, 1996, p. 245, care
arată că nu se concepe o răspundere obiectivă în materia răspunderii contravenţionale.
45
A. Iorgovan, [44], p. 264.
abuziv a unei poziţii dominante; punerea în aplicare a unei operaţiuni de concentrare economică înainte de notificare
şi înainte de a fi declarată compatibilă cu un mediu concurenţial normal, printr-o decizie adoptată de Consiliul
Concurenţei; restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei prin acţiuni sau inacţiuni ale autorităţilor şi
instituţiilor administraţiei publice centrale ori locale sau ale altor entităţi cărora acestea le-au delegat atribuţii,
ajutoarele de stat).
• Potrivit art. 40 alin. 1 din Legea nr. 21/1996, la primirea unei plângeri privind o practică
anticoncurenţială (înţelegere, decizie sau practici concertate, ale întreprinderilor, cât şi abuzul de poziţie dominantă
a uneia sau mai multor întreprinderi), Consiliul Concurenţei examinează dacă aceasta prezintă suficiente temeiuri de
fapt şi de drept pentru a justifica pornirea unei investigaţii.
În situaţiile în care nu se justifică pornirea unei investigaţii, Consiliul Concurenţei respinge plângerea,
comunicând autorului acesteia decizia, în scris, cu precizarea motivelor, în termen de 60 de zile (de la data depunerii
ori de când i se confirmă faptul că plângerea este completă şi îndeplineşte toate condiţiile legale).
În baza rezultatelor investigaţiilor, Consiliul Concurenţei poate decide:
- să ordone încetarea practicilor anticoncurenţiale constatate;
- să dispună măsuri interimare;
- să accepte angajamente;
- să aplice întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi amenzi în condiţiile prevăzute în lege;
- să formuleze recomandări, să impună părţilor condiţii sau alte obligaţii (art. 45 alin. 1 din Legea nr.
21/1996)46.
Consiliul Concurenţei poate decide că nu există motive pentru a interveni, atunci când, pe baza
informaţiilor de care dispune, condiţiile pentru ca o înţelegere, decizie sau practică concertată să fie interzisă nu sunt
îndeplinite (art. 45 alin. 2 din Legea nr. 21/1996).
• În cazul concentrărilor economice excesive, la primirea notificării complete privind o asemenea
operaţiune, Consiliul Concurenţei va răspunde în scris, în termen de 30 de zile, printr-o adresă, dacă va ajunge la
concluzia că operaţiunea de concentrare economică nu cade sub incidenţa Legii concurenţei.
Consiliul Concurenţei va emite o decizie de neobiecţiune în termen de 45 de zile de la primirea notificării
complete, referitoare la operaţiuni de concentrare economică, atunci când constată că, deşi operaţiunea de
concentrare economică notificată cade sub incidenţa prezentei legi, totuşi:
- nu există îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal;
- îndoielile serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal au fost înlăturate prin
angajamentele propuse de părţile implicate şi acceptate de Consiliul Concurenţei (art. 46 alin. 1 din Legea nr.
21/1996).
46 Consiliul Concurenţei poate impune orice măsuri corective comportamentale sau structurale care sunt
proporţionale cu încălcarea comisă şi necesare pentru încetarea efectivă a încălcării. Măsurile corective structurale
vor fi impuse atunci când nu există o măsură corectivă comportamentală la fel de eficientă sau atunci când o măsură
corectivă comportamentală la fel de eficientă ar fi mai oneroasă pentru întreprinderea în cauză decât o măsură
corectivă structurală (art. 45 alin. 1 lit. e din Legea nr. 21/1996).
Când constată că operaţiunea de concentrare economică notificată cade sub incidenţa legii, întrucât prezintă
îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal şi acestea nu au putut fi înlăturate,
Consiliul Concurenţei va decide deschiderea unei investigaţii, în termen de 45 de zile de la primirea notificării
complete cu privire la operaţiunea de concentrare economică (art. 46 alin. 3 din Legea nr. 21/1996).
În cazul în care Consiliul Concurenţei constată că o concentrare economică a fost deja pusă în aplicare şi
că acea concentrare a fost declarată incompatibilă cu mediul concurenţial normal, acesta, prin decizie, poate:
- să solicite întreprinderilor implicate să dizolve entitatea rezultată din concentrare, în special prin
dizolvarea fuziunii sau prin cesionarea tuturor acţiunilor sau activelor dobândite, astfel încât să se restabilească
situaţia existentă anterior punerii în aplicare a concentrării 47;

- să dispună orice altă măsură adecvată pentru a se asigura că întreprinderile implicate dizolvă
concentrarea sau iau măsurile de restabilire a situaţiei prevăzute în decizia sa (art. 461 alin. 1 din Legea nr.
21/1996).
Prin decizie, Consiliul Concurenţei conferă forţă obligatorie angajamentelor propuse de întreprinderi, în
măsura în care acestea sunt suficiente pentru protecţia concurenţei şi dacă îndeplinirea lor conduce la înlăturarea
situaţiei care a determinat declanşarea investigaţiei.
Decizia Consiliului Concurenţei poate fi adoptată pe o durată determinată şi poate concluziona, fără
audierea părţilor implicate, că nu mai există motive pentru acţiunea autorităţii de concurenţă (art. 462 alin. 3 din
Legea nr. 21/1996).
Conform art. 47 alin. 1 din Legea nr. 21/1996, Consiliul Concurenţei poate impune orice măsură
interimară pe care o consideră necesară, înainte de emiterea unei decizii după efectuarea investigaţiei, în caz de
urgenţă determinată de riscul unui prejudiciu grav şi ireparabil adus concurenţei, în cazul în care constată, la o
primă evaluare, existenţa unor fapte de natură anticoncurenţială prohibite expres de lege şi care trebuie eliminate
fără întârziere.
Deciziile adoptate de Consiliul Concurenţei în aplicarea legii vor fi comunicate de îndată părţilor; acestea
pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicare.
Instanţa poate dispune, la cerere, suspendarea executării deciziei atacate. În cazul amenzilor, suspendarea
se va dispune doar cu condiţia plăţii unei cauţiuni stabilite conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată (cu modificările şi completările ulterioare), referitoare la creanţele
bugetare.
Ordinul privind declanşarea unei investigaţii, prevăzută de lege, se poate ataca numai odată cu decizia prin
care se finalizează investigaţia (art. 471 din Legea nr. 21/1996).
47 În cazurile în care, prin dizolvarea entităţii rezultate prin concentrare, nu este posibilă restabilirea situaţiei
existente anterior punerii în aplicare a concentrării, Consiliul Concurenţei poate adopta orice altă măsură adecvată
pentru a restabili, în măsura posibilului, situaţia anterioară. Aceeaşi soluţie se impune şi când se constată că o
concentrare economică a fost pusă în aplicare cu încălcarea unei condiţii impuse prin decizie de Consiliul
Concurenţei (art. 461 alin. 2 din Legea nr. 21/1996).
Sinteza unității nr. 5: Au fost discutate probleme privind sancționarea faptelor care afectează libera concurență, a
fost întreprinsă o analiză în detaliu referitoare la sistemul sancționator administrativ pentru fapte care afectează
concurența și a fost dezbătură și precizată în detaliu procedura de investigare a faptelor anticoncurențiale

- sancționarea faptelor care afectează concurența
- sistemul sancționator administrativ
- procedura de investigare a faptelor anticoncurențiale

- Precizați în ce constă comnepția europeană cu privire la combaterea actelor care afectează
concurenţa
- Precizați în ce constă concepția americană cu privire la combaterea actelor care afectează

concurenţa
- Precizați care sunt cauzele care înlătură răspunderea contravenţională
- Precizați ce se întâmplă în cazul în care Consiliul Concurenţei constată că o concentrare
economică a fost deja pusă în aplicare şi că acea concentrare a fost declarată incompatibilă cu
mediul concurenţial normal
- Explicați în ce constă procedura sancţionatorie pentru fapte care aduc atingere concurenţei
normale și care cuprinde cuprinde două etape, anume investigarea faptei şi luarea unei măsuri sau
mai multor măsuri corective, atunci când rezultatul investigaţiei duce la concluzia existenţei unei
încălcări a Legii nr. 21/1996;
- Explicați în ce mod legea creează posibilitatea reducerii cuantumului amenzii, în condițiile în care
cel vinovat recunoaşte fapta şi propune remedii care să ducă la înlăturarea încălcării;
- Explicați cum procedează Consiliul Concurenței la primirea unei plângeri privind o practică
anticoncurenţială (înţelegere, decizie sau practici concertate, ale întreprinderilor, cât şi abuzul de
poziţie dominantă a uneia sau mai multor întreprinderi)
2016
Titulescu”, 1996
nr. 5/1998
1992
Universitară de Drept”, Bucureşti, 2004.

Sancționarea faptelor care afectează concurența. Aplicarea sancțiunilor contravenționale (II)
- Familiarizarea studenților cu dispozițiile legle privind aplicarea sancțiunilor contravenționale în cazul
încălcării prevederilor legale privind concurența
- Familiarizarea studenților cu sancţiunile contravenţionale care se aplică de inspectorii de concurenţă, de
comisiile Consiliului Concurenţei sau de către Plenul Consiliului Concurenţei și cu individualizarea
acestora, care se face în cadrul limitelor prevăzute de lege, ţinându-se seama de gravitatea concretă şi de
durata fiecărei fapte
- Familiarizarea studenților cu căile de atac ce pot fi îndreptate împotriva sancțiunilor aplicate în cazul
încălcării prevederilor legale privind concurența

- Studenții vor putea explica complexul de cancțiuni contravenționale aplicate în cazul încălcării dispozițiilor
legale privind concurența
- Studenții vor putea explica modul în care se aplică sancțiunea contravențională raportat la cifra de afaceri
- Studenții vor putea explica ce se întâmplă în cazul refuzului de a se supune unei inspecții din partea
Consiliului Concurenței
.

6.1. Aplicarea sancțiunilor contravenționale conform prevederilor art. 50-59 din Legea nr. 21/1996
6.2. Plata amenzilor cominatorii
6.3. Căile de atac împotriva sancțiunilor aplicate de Consiliul Concurenței
6.1. Aplicarea sancţiunilor contravenţionale se realizează conform prevederilor art. 50-59 din Legea
nr. 21/1996.
Potrivit legii, se sancţionează cu amendă contravenţională, stabilită între anumite limite valorice ori sub
forma unor procente din cifra de afaceri (determinate în funcţie de gravitatea faptelor) întreprinderile vinovate de
săvârşirea cu vinovăţie a unor fapte prin care se aduce atingere concurenţei.
În conformitate cu art. 50 din Legea nr. 21/1996 constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la
0,1% la 1% din cifra de afaceri totală din anul financiar anterior sancţionării, următoarele fapte săvârşite cu intenţie
sau din neglijenţă de întreprinderi ori asociaţii de întreprinderi:
- furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare într-o cerere, o confirmare, o
notificare sau o completare la aceasta, potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr. 21/1996 referitor la concentrările
economice care trebuie notificate;
- furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare, ori de documente incomplete, sau
nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate întreprinderilor şi asociaţiilor de întreprinderi pentru analizarea
plângerilor şi notificările privind concentrările economice (conform prevederilor art. 35 alin. 1 lit. a din Legea nr.
21/1996);
- furnizarea de informaţii inexacte sau care induc în eroare, ca răspuns la o solicitare efectuată de către
inspectorii de concurenţă pentru verificarea faptelor care aduc atingere concurenţei (potrivit prevederilor art. 35 alin.
2 din Legea nr. 21/1996);
- furnizarea de informaţii, documente, înregistrări şi evidenţe într-o formă incompletă în timpul
inspecţiilor desfăşurate conform prevederilor art. 36 din Legea nr. 21/1996, cu privire la încălcarea prevederilor
Legii concurenţei;
- refuzul de a se supune unei inspecţii desfăşurate potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 21/1996.
Potrivit art. 51 alin. 1 din Legea nr. 21/1996, constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la
1.000 lei la 20.000 lei faptele autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale şi locale constând în:
- furnizarea cu intenţie ori din neglijenţă de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de
documente incomplete sau nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate de organele Consiliului Concurenţei;
- furnizarea cu intenţie ori din neglijenţă de informaţii inexacte sau care induc în eroare, ca răspuns la o
solicitare a inspectorilor de concurenţă efectuată potrivit prevederilor art. 35 alin. 2, pentru fapte care aduc atingere
concurenţei corecte.
Dacă nefurnizarea informaţiilor solicitate persistă după termenul stabilit de către Consiliul Concurenţei, cu
intenţie sau din neglijenţă, acesta va putea aplica conducătorului instituţiei ori autorităţii administraţiei publice
centrale sau locale o amendă cominatorie de până la 5.000 lei pentru fiecare zi de întârziere (art. 501 alin. 2 din
Legea nr. 21/1996).
De asemenea, conform art. 51 alin. 1 din Legea nr. 21/1996, constituie contravenţii şi se sancţionează cu
amendă de la 0,5% la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancţionării, următoarele
fapte săvârşite cu intenţie sau din neglijenţă, de întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi:
- încălcarea prevederilor art. 5 şi 6 din Legea nr. 21/1996, precum şi a prevederilor art. 101 şi 102 din
Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (referitoare la practicile anticoncurenţiale);
- nenotificarea unei concentrări economice, potrivit prevederilor art. 15 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 21/1996,
înainte de punerea în aplicare a acesteia, cu excepţia cazului în care sunt incidente prevederile art. 15 alin. 7 48 sau s-
a acordat o derogare conform art. 15 alin. 8 din lege, de către Consiliul Concurenţei;
- realizarea unei operaţiuni de concentrare economică cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. 6-8 din
Legea nr. 21/1996;
- punerea în practică a unei operaţiuni de concentrare economică, declarată incompatibilă printr-o decizie
a Consiliului Concurenţei, potrivit prevederilor art. 46 alin. 4 lit. a din Legea nr. 21/1996;
48 Potrivit art. 15 alin. 7 din Legea nr. 21/1996 21/1996, referitor la concentrările economice, de la
vânzători diferiţi, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: concentrarea să fie notificată fără
întârziere Consiliului Concurenţei; cel care dobândeşte controlul să nu exercite drepturile de vot aferente
valorilor mobiliare în cauză sau să facă acest lucru numai pentru a menţine valoarea integrală a investiţiei
sale în temeiul unei derogări acordate de Consiliul Concurenţei.
48 Condiţiile de acordare a acestui beneficiu sunt stabilite prin instrucţiunile Consiliului Concurenţei puse
în aplicare prin Ordinul preşedintelui C.C. nr. 300/2009.
48 În art. 54 alin. 2 din Legea nr. 21/1996 se arată că în cazul în care cifra de afaceri realizată în anul
financiar anterior sancţionării nu poate fi determinată, va fi luată în considerare cifra de afaceri zilnică
medie aferentă anului financiar în care întreprinderea sau asociaţia de întreprinderi a înregistrat cifra de
afaceri, an imediat anterior anului de referinţă pentru calcularea cifrei de afaceri în vederea aplicării
sancţiunii. De asemenea în situaţia întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi nou-înfiinţate, care nu a
înregistrat cifra de afaceri în anul anterior sancţionării, aceasta va fi sancţionată cu amendă de la 500 lei
la 10.000 lei, pentru primele 4 contravenţii arătate mai sus, respectiv cu amendă de la 300 lei la 7.000 lei
pentru ultimele două contravenţii prevăzute mai sus (art. 54 din Legea nr. 21/1996).este permisă punerea în
aplicare a unei oferte publice sau a unei serii de tranzacţii cu valori mobiliare, inclusiv cu valori mobiliare
convertibile în alte tipuri de valori mobiliare, acceptate în vederea tranzacţionării pe o piaţă de tipul bursei de valori,
prin care se dobândeşte controlul potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 21/1996, referitor la concentrările
economice, de la vânzători diferiţi, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: concentrarea să
fie notificată fără întârziere Consiliului Concurenţei; cel care dobândeşte controlul să nu exercite
drepturile de vot aferente valorilor mobiliare în cauză sau să facă acest lucru numai pentru a menţine
valoarea integrală a investiţiei sale în temeiul unei derogări acordate de Consiliul Concurenţei.
- neîndeplinirea unei obligaţii, a unei condiţii sau a unei măsuri impuse printr-o decizie luată potrivit
prevederilor Legii nr. 21/1996.
Dacă încălcarea săvârşită de o asociaţie de întreprinderi priveşte activităţile membrilor săi, amenda nu poate
depăşi 10% din suma cifrelor de afaceri totale ale fiecărui membru activ pe piaţa afectată de încălcarea săvârşită de
asociaţie (art. 51 alin. 2 din Legea nr. 21/1996).
În funcţie de periculozitatea faptelor, sancţiunile contravenţionale se aplică de inspectorii de concurenţă, de
comisiile Consiliului Concurenţei sau de către Plenul Consiliului Concurenţei (art. 55 din Legea nr. 21/1996), iar
individualizarea lor, în cadrul limitelor prevăzute de lege, se face ţinându-se seama de gravitatea concretă şi de
durata fiecărei fapte.
Totodată, sunt stipulate şi cauze de diminuare a cuantumului amenzilor, ori de agravare (art. 52 din Legea
nr. 21/1996).
Art. 51 alin. 3 din Legea Concurenţei prevede posibilitatea diminuării până la absolvirea de sancţiuni
contravenţionale în cazul practicilor anticoncurenţiale (art. 5 şi 6 din lege) pentru întreprinderile care beneficiază de
politici de clemenţă49.
6.2. Plata amenzilor cominatorii
Conform art. 54 alin. 1 din Legea nr. 21/1996, Consiliul Concurenţei poate obliga, prin decizie,
întreprinderile sau asociaţiile de întreprinderi la plata unor amenzi cominatorii, în sumă de până la 5% din cifra de
afaceri zilnică medie din anul financiar anterior sancţionării50, pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data
stabilită prin decizie, pentru a le determina:
- să înceteze o încălcare a prevederilor art. 5 şi 6 din Legea nr. 21/1996, precum şi a prevederilor art. 101 şi
102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi să respecte măsurile dispuse prin decizia de constatare a
încălcării;
- să respecte o decizie prin care se impun măsuri interimare;
- să respecte un angajament devenit obligatoriu printr-o decizie, luată de Consiliul Concurenţei;
- să furnizeze în mod complet şi corect informaţiile şi documentele care le-au fost cerute de inspectorii de
concurenţă care efectuează investigaţii din oficiu sau urmare unei plângeri pentru a stabili dacă există suficient temei
de fapt şi de drept cu privire la cele sesizate (art. 34 şi art. 35 alin. 1 Legea nr. 21/1996);
- să se supună inspecţiei prevăzute la art. 36.
49 Condiţiile de acordare a acestui beneficiu sunt stabilite prin instrucţiunile Consiliului Concurenţei puse
în aplicare prin Ordinul preşedintelui C.C. nr. 300/2009.
50 În art. 54 alin. 2 din Legea nr. 21/1996 se arată că în cazul în care cifra de afaceri realizată în anul
financiar anterior sancţionării nu poate fi determinată, va fi luată în considerare cifra de afaceri zilnică
medie aferentă anului financiar în care întreprinderea sau asociaţia de întreprinderi a înregistrat cifra de
afaceri, an imediat anterior anului de referinţă pentru calcularea cifrei de afaceri în vederea aplicării
sancţiunii. De asemenea în situaţia întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi nou-înfiinţate, care nu a
înregistrat cifra de afaceri în anul anterior sancţionării, aceasta va fi sancţionată cu amendă de la 500 lei
la 10.000 lei, pentru primele 4 contravenţii arătate mai sus, respectiv cu amendă de la 300 lei la 7.000 lei
pentru ultimele două contravenţii prevăzute mai sus (art. 54 din Legea nr. 21/1996).
6.3. Căile de atac împotriva sancțiunilor aplicate de Consiliul Concurenței
Deciziile prin care se aplică sancţiuni contravenţionale pot să fie atacate la instanţele de judecată
competente (Curtea de Apel Bucureşti sau Tribunalul Bucureşti, Secţiile de contencios administrativ).
Sinteza unității nr. 6: Au fost discutate probleme privind sancționarea faptelor care afectează libera concurență,
modul de aplicare a sancțiunilor contravenționale conform prevederilor Legii nr. 21/1996, cazurile în care se aplică
amenzi cominatorii, conform prevederilor cuprinse în același act normativ și exercitarea căilor de atac împotriva
sancțiunilor contravenționale care sunt aplicate de către Consiliul Concurenței.

- aplicarea sancțiunilor contravenționale
- sistemul amenxilor cominatprii
- exercitarea căilor de atac împotriva sancțiunilor contravenționale aplicate de Consiliul

Concurenței.

- Precizați dacă furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare, ori de
documente incomplete, sau nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate întreprinderilor şi
asociaţiilor de întreprinderi pentru analizarea plângerilor şi notificările privind concentrările
economice, constituie contravenție
- Precizați dacă există stipulate cauze de diminuarea amenzilor și în ce condiții se aplică acestea
- Precizați, dacă încălcarea săvârşită de o asociaţie de întreprinderi priveşte activităţile membrilor

săi, care este cuantumul maxim al amenzii, raportat la suma cifrelor de afaceri totale ale fiecărui
membru activ pe piaţa afectată de încălcarea săvârşită de asociaţie
- Explicați în funcţie de ce criteriu sancţiunile contravenţionale se aplică de inspectorii de
concurenţă, de comisiile Consiliului Concurenţei sau de către Plenul Consiliului Concurenţei
- Explicați are este scopul daunelor cominatorii stabilite de Legea nr. 21/1996
- Explicați pentru ce contravenţii se aplică amenda de la 0,1% la 1% din cifra de afaceri totală din
anul financiar anterior sancţionării
2016
Titulescu”, 1996
nr. 5/1998
1992

Sancționarea faptelor care afectează concurența. Aplicarea sancțiunilor penale
- Familiarizarea studenților cu dispozițiile legle privind aplicarea sancțiunilor penale în cazul încălcării
prevederilor legale privind concurența
- Familiarizarea studenților cu elementul materaial al infracțiunilor săvârșite în cazul încălcării prevederilor
- Familiarizarea studenților cu latura subiectivă a infracțiunilor săvârșite în cazul încălcării prevederilor
- Studenții vor putea explica în ce constă participarea cu intenţie frauduloasă şi în mod determinant a unei
persoane fizice la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor anticoncurenţiale interzise conform
prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea concurenței nr. 21/1996 şi care nu sunt exceptate prin art. 5 alin. 2 din
lege, fapte care constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare
- Studenții vor putea explica în ce constă elementul material al infracțiunilor privind conceperea, organizarea
sau realizarea practicilor anticoncurențiale
- Studenții vor putea explica în ce constă latura subiectivă a infracțiunii privind conceperea, organizarea sau
realizarea practicilor anticoncurențiale
.

7.1. Aplicarea sancțiunilor penale conform prevederilor art. 60 din Legea nr. 21/1996
7.2. Elementul material al infracțiunilor
7.3. Latura subiectivă a infracțiunilor
Sistemul sancţionator penal în materia dreptului concurenţei

Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea concurenţei, participarea cu intenţie frauduloasă şi în mod determinant a
unei persoane fizice la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor anticoncurenţiale interzise conform
prevederilor art. 5 alin. 1 şi care nu sunt exceptate prin art. 5 alin. 2 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă şi interzicerea unor drepturi 51.
51 Alin. 1 şi 2 ale art. 5 din Legea nr. 21/1996 au următorul conţinut: „(1) Sunt interzise orice înţelegeri
între întreprinderi, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca
efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a
acesteia, în special cele care: a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare ori de vânzare sau
orice alte condiţii de tranzacţionare; b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea
tehnică sau investiţiile; c) împart pieţele sau sursele de aprovizionare; d) aplică, în raporturile cu
partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând în acest fel unora dintre ei un
dezavantaj concurenţial; e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor
prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu
obiectul acestor contracte; f) constau în participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitaţii sau la
orice alte forme de concurs de oferte; g) elimină de pe piaţă alţi concurenţi, limitează sau împiedică
accesul pe piaţă şi libertatea exercitării concurenţei de către alte întreprinderi, precum şi înţelegerile de a
nu cumpăra de la sau de a nu vinde către anumite întreprinderi fără o justificare rezonabilă. (2) Interdicţia
prevăzută la alin. 1 nu se aplică înţelegerilor sau categoriilor de înţelegeri între întreprinderi, deciziilor sau
categoriilor de decizii ale asociaţiilor de întreprinderi, practicilor concertate sau categoriilor de practici
concertate, atunci când acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) contribuie la îmbunătăţirea
producţiei sau distribuţiei de mărfuri ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând, în
acelaşi timp, consumatorilor un avantaj corespunzător celui realizat de părţile la respectiva înţelegere,
decizie ori practică concertată; b) impun întreprinderilor în cauză doar acele restricţii care sunt
indispensabile pentru atingerea acestor obiective; c) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina
concurenţa de pe o parte substanţială a pieţei produselor în cauză.”
• Elementul material al acestor infracţiuni presupune participarea în mod determinant la conceperea,
organizarea sau realizarea de înţelegeri ale întreprinderilor, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi ori practici
concertate ale acestora, care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa
românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care:
- stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare ori de vânzare sau orice alte condiţii de
tranzacţionare;
- limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;
- împart pieţele sau sursele de aprovizionare;
- aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând în acest
fel unora dintre ei un dezavantaj concurenţial;
- condiţionează încheierea contractelor, de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare
care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;
- constau în participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitaţii sau la orice alte forme de concurs
de oferte52;
- elimină de pe piaţă alţi concurenţi, limitează sau împiedică accesul pe piaţă şi libertatea exercitării
concurenţei de către alte întreprinderi, precum şi înţelegerile de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către anumite
întreprinderi, fără o justificare rezonabilă.
Participarea făptuitorului la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor anticoncurenţiale interzise
trebuie să fie determinantă, adică să aducă o contribuţie substanţială, hotărâtoare la instituirea acestora.
Conţinutul infracţiunii este realizat prin comiterea oricăreia din modalităţile normative prezentate
(participarea la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor interzise), iar în situaţia în care actele autorului
corespund mai multor modalităţi, comise în realizarea aceluiaşi scop, se va reţine o singură infracţiune.
Elementul material al laturii obiective nu se realizează când făptuitorul participă la conceperea, organizarea
sau realizarea înţelegerilor sau categoriilor de înţelegeri între întreprinderi, deciziilor sau categoriilor de decizii ale
asociaţiilor de întreprinderi, practicilor concertate sau categoriilor de practici concertate, atunci când acestea
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
- contribuie la îmbunătăţirea producţiei sau distribuţiei de mărfuri ori la promovarea progresului tehnic
sau economic, asigurând, în acelaşi timp, consumatorilor un avantaj corespunzător celui realizat de părţile la
respectiva înţelegere, decizie ori practică concertată;
- impun întreprinderilor în cauză doar acele restricţii care sunt indispensabile pentru atingerea acestor
obiective;
- nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenţa de pe o parte substanţială a pieţei
produselor în cauză (art. 5 alin. 2 din Legea nr. 21/1996)53.
52 Potrivit art. 60 alin. 2 din Legea nr. 21/1996, în acest caz faptele nu au caracter infracţional dacă
participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte se
realizează prin înţelegere între participanţi pentru a denatura preţul de adjudecare – caz în care se aplică
alte reglementări, specifice acestui domeniu.
Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată de intenţia directă, calificată prin scop. Astfel,
participarea la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor anticoncurenţiale interzise prin norma de
incriminare se realizează cu „intenţie frauduloasă”, adică făptuitorul comite activitatea ilicită, încălcând normele
concurenţiale, cu scopul de a-şi realiza propriile interese economice, în dauna funcţionării corecte a pieţei.
Sinteza unității nr. 7: Au fost discutate probleme privind sancționarea faptelor care afectează libera concurență, au
fost explicate dispozițiile art. 60 alin. 1 din Legea concurenţei, prin care se incriminează participarea cu intenţie
frauduloasă şi în mod determinant a unei persoane fizice la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor
anticoncurenţiale interzise conform prevederilor art. 5 alin. 1 şi care nu sunt exceptate prin art. 5 alin. 2 asemenea
fapte constituind infracţiune şi pedepsindu-se cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă şi interzicerea unor
drepturi.

- aplicarea sancțiunilor penale privind conceperea, organizarea sau realizarea practicilor
anticoncurenţiale interzise
- Elementul material al acestor infracţiuni, care presupune participarea în mod determinant la

conceperea, organizarea sau realizarea de înţelegeri ale întreprinderilor, decizii ale asociaţiilor de
întreprinderi ori practici concertate ale acestora, care au ca obiect sau ca efect împiedicarea,
restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia
- Latura subiectivă a infracţiunii, care se caracterizează prin intenţia directă, calificată prin scop

- Precizați în ce condiții elementul material al laturii obiective privind infracțiunile în materia
dreptului concurenței nu se realizează
- Precizați dacă în cazul infracțiunilor privind dreptul concurenței se poate aplica și sancțiunea
interzicrii unor drepturi
- Precizați dacă infracțiunile în materia dreptului concurenței pot fi sancționate cu amendă penală
- Explicați latura subiectivă a infracțiunilor în materia dreptului concurenței
- Explicați ce înseamnă sintagma a participa la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor
anticoncurenţiale interzise prin norma de incriminare care se realizează cu „intenţie
frauduloasă”,
53 De altfel, conform art. 5 alin. 4 din Legea nr. 21/1996, înţelegerile, deciziile şi practicile concertate
prevăzute la alin. 1, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. 2, sunt considerate legale, fără a fi
necesară notificarea acestora de către părţi şi emiterea unei decizii de către Consiliul Concurenţei.
- Explicați sintagma fapte care constau în participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la
licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte
2016
Titulescu”, 1996
nr. 5/1998
1992

Sancționarea faptelor care afectează concurența. Sistemul sancţionator civil în cazul faptelor anticoncurenţiale

- Familiarizarea studenților cu dispozițiile Legii concurenței care prevede și sancțiunea nulității actelor
juridice care se încheie cu ocazia săvârșirii unor fapte juridice privind aplicarea sancțiunii nulității actelor
juridice încheiate, atunci când sunt încălcate dispozițiile Legii
- Familiarizarea studenților cu înţelegerile, deciziile şi practicile concertate interzise, abuzul de poziţie
dominantă, actele autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice, care afectează libera concurenţă, cât şi
actele prin care se încalcă dispoziţiile art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
care sunt sancționate cu nulitatea absolută
- Familiarizarea studenților cu aplicarea principiior răspunderii civile delictuale în materia faptelor
anticoncurențiale, atunci când acestea constituie și delicte civile

- Studenții vor putea explica în ce constau înţelegerile, deciziile şi practicile concertate interzise, abuzul de
poziţie dominantă, actele autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice, care afectează libera concurenţă,
actele prin care se încalcă dispoziţiile art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
- Studenții vor putea explica cum funcționează angajarea răspunderii civile delictuale, în cazul în care faptele
anticoncurențiale dau naștere unor prejudicii
- Studenții vor putea explica în ce consau faptele care dau naștere angajării răspunderii civile delictuale, în
cazul în care se încalcă dispozițiile Legii concurenței nr. 21/1996

8.1. Sistemul sancționator civil
8.2. Angajarea răspunderii civile delictuale
8.3. Calculul termenului de prescripție
Sistemul sancţionator civil în cazul faptelor anticoncurenţiale

În situaţiile în care, cu ocazia săvârşirii unor fapte prin care se încalcă Legea concurenţei sunt încheiate şi
acte juridice nelegale, instanţa de judecată poate constata nulitatea acestora.
De asemenea, în cazul săvârşirii unor fapte anticoncurenţială poate fi angajată şi răspunderea civilă
delictuală.
a) Astfel, înţelegerile, deciziile şi practicile concertate interzise, abuzul de poziţie dominantă, actele
autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice, care afectează libera concurenţă, cât şi actele prin care se încalcă
dispoziţiile art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene sunt nule de drept, nulitatea absolută
rezultând din faptul că actele respective aduc atingere ordinii publice, cât şi din modul de exprimare a legiuitorului.
b) Răspunderea civilă delictuală pentru faptele anticoncurenţiale, care sunt şi păgubitoare pentru unele
întreprinderi prezintă anumite particularităţi.
Deşi obligaţiile care se nasc între întreprinderi concurente în legătură cu săvârşirea unor fapte obiective sau
subiective de comerţ au o natură comercială, nu există reglementări speciale în legislaţia comercială privind
răspunderea civilă a comercianţilor şi nici doctrina din ţara noastră nu a dezvoltat o teorie separată a răspunderii
civile în materie comercială54, astfel că în această materie sunt aplicabile reglementările civile referitoare la teoria
generală a obligaţiilor civile55.

Prevenirea şi sancţionarea faptelor anticoncurenţiale prevăzute în Legea nr. 21/1996 se realizează, de
regulă, prin intervenţia organelor administraţiei publice, însă acest mecanism nu exclude posibilitatea acţiunilor
private îndreptate împotriva întreprinderilor care au produs pagube prin faptele lor anticoncurenţiale.
Conform art. 64 din Legea nr. 21/1996, persoanele fizice şi/sau juridice care au suferit un prejudiciu ca
urmare a comiterii unei practici anticoncurenţiale au dreptul la acţiune judiciară pentru repararea integrală a
prejudiciului, independent de sancţiunile administrative sau penale aplicate56.

De asemenea, orice persoană care utilizează sau divulgă, în alte scopuri decât cele prevăzute de lege,
documente sau informaţii cu caracter de secret profesional, primite sau de care a luat cunoştinţă în îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, răspunde potrivit legii penale, putând fi obligată şi la repararea
prejudiciului cauzat (art. 62 din Legea nr. 21/1996).
Acest text de lege nu precizează ce fel de acţiune poate introduce persoana afectată de practicile
anticoncurenţiale pentru repararea prejudiciului, însă aceasta nu poate fi decât o acţiune în răspundere civilă57.
Persoanele fizice sau juridice, care se consideră prejudiciate printr-o practică anticoncurenţială prevăzută în
Legea nr. 21/1996, vor putea formula cerere privind acordarea de despăgubiri, în termen de 2 ani de la data la care
decizia Consiliului Concurenţei, pe care se întemeiază acţiunea în subsidiar, a rămas definitivă ori a fost menţinută,
în tot sau în parte, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă (alin. 5 al art. 61 din Legea nr. 21/1996).
Acţiunea în justiţie va putea fi intentată pentru consumatori şi de către asociaţiile de protecţia
consumatorilor legal înregistrate, precum şi de către asociaţiile profesionale sau patronale, pentru membrii acestora
afectaţi de o practică anticoncurenţială, pe baza atribuţiilor sau împuternicirilor primite în acest sens (alin. 51 al art.
61 din Legea nr. 21/1996).
Sinteza unității nr. 8: Au fost discutate probleme privind sancționarea faptelor care afectează libera concurență, cu
precizarea că înţelegerile, deciziile şi practicile concertate interzise, abuzul de poziţie dominantă, actele autorităţilor
şi instituţiilor administraţiei publice, care afectează libera concurenţă, cât şi actele prin care se încalcă dispoziţiile
54
A se vedea D.D. Gerota, Teoria generală a obligaţiunilor comerciale în raport cu tehnica obligaţiunilor
civile, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1932, pp. 123-137; Şt. D. Cărpenaru, Drept comercial roman,
ediţia a III-a, Editura All Beck, 2001, pp. 368-370; M. Nicolae, Discuții în legătură cu răspunderea în
materia obligațiilor comerciale, în „Revista de drept comercial”, nr. 12/ 1997, pp. 112-125.
55 O. Căpăţînă, [Error! Bookmark not defined.], pp. 169-170.
56Dacă un bun sau serviciu este achiziţionat la un preţ excesiv, nu se poate considera că nu s-a produs
un prejudiciu datorită faptului că bunul sau serviciul a fost revândut (art. 61 alin. 2 din Legea nr. 21/1996).
57
A se vedea C. Stătescu, în C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generala a obligațiilor, ediția a III-
a, Editura All Beck, București, 2000, p. 122; M. Eliescu, Răspunderea civilă delictuală, Editura Academiei
R.S.R., București, 1972, pp. 5-7.
art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene sunt lovite de nulitate absolută. Atunci când
asemenea fapte creează prejudicii, se angajează răspunderea civilă delictuală în condițiile dreptului comun, autorul
unor asemenea fapte fiind ținut să repare integral prejudiciile cauzate.

- Fapte care afectează libera concurență
- Răspundere civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate prin fapte care încalcă libera concurență
- Termen de prescripție. Momentul de la care acesta începe să curgă

- Precizați ce se întâmplă cu actele juridice care se încheie cu ocazia săvârșirii faptelor prin care se
încalcă prevederile Legii nr. 21/1996
- Precizați care sunt condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru faptele care
încalcă libera concurență
- Precizați care este termenul în cadul căruia persoanele fizice sau persoanele juridice care care se
consideră prejudiciate printr-o practică anticoncurenţială prevăzută în Legea nr. 21/1996 pot
formula cerere pentru acordarea de despăgubiri
- Explicați în ce condiții acţiunea în justiţie poate fi intentată pentru consumatori de către asociaţiile
de protecţia consumatorilor, precum şi de către asociaţiile profesionale sau patronale, pentru
membrii acestora, afectaţi de o practică anticoncurenţială
- Explicați care sunt particularitățile angajării răspunderii civile delictuale pentru faptele
anticoncurenţiale, care sunt şi păgubitoare pentru unele întreprinderi
- Precizați ce fel de acţiune poate introduce persoana afectată de practicile anticoncurenţiale pentru
repararea prejudiciului
2016
Titulescu”, 1996
nr. 5/1998
1992

Protecția concurenților. Concurența neloială pe piața internă
- Familiarizarea studenților cu noțiunea de fapte de concurență neloială cu grad redus de pericol
- Familiarizarea studenților cu noțiunea de fapte de concurență neloială grave
- Familiarizarea studenților cu modurle în care se angajează răspundrea juridică pentru concurența neloială

- Studenții vor putea explica ce înseamnă concurența neloială
- Studenții vor putea explica care sunt faptele de concurență neloială cu un grad redus de pericol
- Studenții vor putea explica când survine răspunderea pentru concurenţă neloială
9.1. Noțiune
9.2. Fapte de concurenţă neloială cu un grad redus de pericol
9.3. Fapte de concurenţă neloială grave
9.4. Răspunderea juridică pentru concurenţă neloială
9. Protecția concurenților. Concurența neloială pe piața internă

9.1. Noţiune
Potrivit art. 1 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale 58, cu modificările şi
completările ulterioare59, comercianţii care-şi desfăşoară activitatea în ţara noastră au obligaţia de a-şi exercita
activitatea cu bună-credinţă, conform uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor
concurenţei loiale.
Constituie concurenţă neloială, în sensul prezentei legi, orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite 60 în
activitatea industrială şi de comercializare a produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor
de servicii (art. 2 din Legea nr. 11/1991).
Dispoziţiile acestei legi se aplică şi persoanelor fizice sau juridice străine care săvârşesc acte de concurenţă
neloială pe teritoriul României (art. 14 din Legea nr. 11/1991).
9.2. Fapte de concurenţă neloială cu un grad redus de pericol
Legea nr. 11/1991 grupează actele de concurenţă neloială în funcţie de răspunderea juridică pe care o
antrenează, o parte realizând conţinutul unor contravenţii, iar altele constituind infracţiuni.
La art. 4 din lege sunt enumerate următoarele fapte de concurenţă neloială care prezintă un grad mai mic de
pericol, constituind contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să realizeze conţinutul unor
infracţiuni prevăzute în legea penală:
- divulgarea, achiziţionarea sau folosirea unui secret comercial61 de către un comerciant sau un salariat al
acestuia, fără consimţământul deţinătorului legitim al respectivului secret comercial şi într-un mod contrar
uzanţelor comerciale cinstite;
58 Publicată în Monitorul Oficial nr. 24 din 30 ianuarie 1991.

59 Legea nr. 11/1991 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 21/1996 şi prin Legea nr. 298/2001.
60 Este considerată ca fiind contrară uzanţelor comerciale cinstite utilizarea în mod neloial a secretelor
comerciale ale unui comerciant, prin practici de genul neexecutării unilaterale a contractului sau utilizării
unor proceduri neloiale, abuzului de încredere, incitării la delict şi achiziţionării de secrete comerciale de
către terţii care cunoşteau că respectiva achiziţie implică astfel de practici, de natură să afecteze poziţia
comercianţilor concurenţi pe piaţă (art. 1 1 lit. a din Legea nr. 11/1991). Constituie secret comercial
informaţia care, în totalitate sau în conexarea exactă a elementelor acesteia, nu este în general
cunoscută sau nu este uşor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obişnuit cu acest
gen de informaţie şi care dobândeşte o valoare comercială prin faptul că este secretă, iar deţinătorul a
luat măsuri rezonabile, ţinând seama de circumstanţe, pentru a fi menţinută în regim de secret; protecţia
secretului comercial operează atâta timp cât condiţiile enunţate anterior sunt îndeplinite (art. 1 1 lit. b din
Legea nr. 11/1991).
61 În general, prin secret comercial se înţelege o informaţie valoroasă sau potenţial valoroasă pentru o
întreprindere (sau alt deţinător) care încearcă să o păstreze secretă prin intermediul unor contracte de
confidenţialitate cu angajaţii, contractanţii sau partenerii şi prin intermediul unor măsuri de securitate
fizică şi electronică.
- încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi sau executarea unor prestaţii
în mod avantajos, cu condiţia aducerii de către client a altor cumpărători cu care comerciantul ar urma să încheie
contracte asemănătoare62;
- comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmaţii nereale, benefice întreprinderii
sale sau activităţii acesteia, menite să inducă în eroare şi să îi creeze o situaţie de favoare în dauna unor
concurenţi63;
- comunicarea, chiar făcută confidenţial, sau răspândirea de către un comerciant de afirmaţii mincinoase,
defăimătoare, cu privire la un concurent sau la mărfurile/serviciile sale, afirmaţiile fiind de natură să dăuneze
bunului mers al întreprinderii concurente 64;

- oferirea, promiterea sau acordarea – mijlocit sau nemijlocit – de daruri ori alte avantaje salariatului unui
comerciant sau reprezentanţilor acestuia, pentru ca prin purtare neloială să poată afla procedeele sale industriale,
pentru a cunoaşte sau a folosi clientela sa ori pentru a obţine alt folos pentru sine ori pentru altă persoană în dauna
unui concurent;
- deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul
funcţiei deţinute anterior la acel comerciant;
- concedierea sau atragerea unor salariaţi ai unui comerciant în scopul înfiinţării unei societăţi concurente
care să capteze clienţii acelui comerciant, sau angajarea salariaţilor unui comerciant în scopul dezorganizării
activităţii sale65.
62 Metoda este denumită de doctrină bulgăre de zăpadă sau vânzare piramidală, iar instanţele
judecătoreşti au calificat-o drept o escrocherie, prin care comerciantul obţine profit cu ajutorul unor
manopere frauduloase.
63Publicitatea înşelătoare este aceea care, în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau
poate induce în eroare persoanele cărora li se adresează ori care iau contact cu aceasta şi care, din
cauza caracterului înşelător, poate afecta comportamentul economic al celor induşi în eroare, prejudiciind
sau putând prejudicia un concurent (art. 3 lit. b din Legea nr. 158/2008 privind publicitatea).
64 Răspândirea de informaţii peiorative şi răuvoitoare cu privire la persoana, întreprinderea sau produsele
unui concurent ori la produsele unui grup determinat de concurenţi îmbracă forma denigrării, ca act de
concurenţă neloială. Denigrarea produselor sau serviciilor concurentului se referă, cel mai adesea, la
calitatea sau preţul acestora.
65 Atragerea unor salariaţi ai unui comerciant implică o decizie de concediere ce aparţine unei persoane,
care, concomitent, înfiinţează o nouă societate comercială, cu acelaşi obiect de activitate ca cel al
concurentului şi acţionează pe aceeaşi piaţă relevantă. În acest caz, concedierea trebuie să mascheze o
deturnare de personal. Atâta timp cât motivele concedierii sunt imputabile angajaţilor, devin incidente
regulile din Codul muncii. Atragerea salariaţilor unei firme concurente prin promisiunea de avantaje
pecuniare nu constituie, în sine, un act de concurenţă neloială. Cu toate acestea, dacă se constată că
promisiunile au fost făcute cu scopul de a-l dezorganiza pe fostul angajator, ne aflăm în prezenţa unui act
de concurenţă neloială. Dezorganizarea întreprinderii concurente prin atragerea salariaţilor se află în
strânsă legătură cu spionajul economic, pentru că, indirect, prin angajarea personalului întreprinderii
rivale, se facilitează accesul la secretele comerciale ale concurentului sau poate fi deturnată clientela.
9.3. Fapte de concurenţă neloială grave
Faptele de concurenţă neloială cu un grad ridicat de pericol social, realizând conţinutul unor infracţiuni sunt
prevăzute la art. 5 din Legea nr. 11/1991, după cum urmează:
- folosirea ilegală a unei firme, invenţii, mărci, indicaţii geografice, a unui desen sau model industrial, a
unor topografii ale unui circuit integrat, a unei embleme sau unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele
folosite legitim de alt comerciant66;

- punerea în circulaţie de mărfuri contrafăcute şi/sau pirat, a căror comercializare aduce atingere
titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităţii produsului/serviciului;
- folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări a căror obţinere a necesitat un efort
considerabil sau a altor informaţii secrete în legătură cu acestea, transmise autorităţilor competente în scopul
obţinerii autorizaţiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii,
care conţin compuşi chimici noi67;

- divulgarea informaţiilor prevăzute anterior (referitoare la rezultatele unor experimentări), cu excepţia
situaţiilor în care dezvăluirea acestor informaţii este necesară pentru protecţia publicului sau cu excepţia cazului în
care s-au luat măsuri pentru a se asigura că informaţiile sunt protejate contra exploatării neloiale în comerţ, dacă
aceste informaţii provin de la autorităţile competente68;

- divulgarea, achiziţionarea sau utilizarea secretului comercial de către terţi, fără consimţământul
deţinătorului său legitim, ca rezultat al unei acţiuni de spionaj comercial sau industrial 69;
- divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane aparţinând autorităţilor publice,
precum şi de către persoane împuternicite de deţinătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în faţa
autorităţilor publice;
- producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor
mărfuri/servicii purtând menţiuni false privind brevetele de invenţii, mărcile, indicaţiile geografice, desenele sau
modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuală cum ar fi aspectul
66 Noţiunea de confuzie este folosită în mod constat în dreptul proprietăţii intelectuale, pe tărâmul căreia
ea apare atunci când se reproduce sau se imită un semn distinctiv (marcă, emblemă, nume comercial
sau ambalaj). Confuzia reprezintă actul de concurenţă neloială care constă în disimularea credibilă a
activităţii pe piaţă a autorului sub aparenţa semnelor distinctive ale întreprinderii, produselor sau
serviciilor unui comerciant. În situaţia în care confuzia se referă la produse sau servicii, se apreciază că
un competitor încearcă să se apropie de produsele sau serviciile unei întreprinderi rivale cu scopul de a
induce în eroare clientela.
67 Practic, firma concurentă îşi însuşeşte şi foloseşte fără drept rezultatele experimentărilor făcute de altă
firmă pentru producerea şi comercializarea produselor farmaceutice sau chimice pentru agricultură, care
conţin compuşi chimici noi.
68 Vinovată de divulgarea fără drept a rezultatelor experimentărilor poate să fie o persoană din cadrul
autorităţilor competente să emită autorizaţii de comercializare pentru produsele farmaceutice sau chimice
destinate agriculturii referitor la care s-au făcut experimentările, cu excepţia cazurilor în care divulgarea s-
a realizat în cazurile prevăzute expres în acest text.
69 Terţii care achiziţionează secrete comerciale, în cunoştinţă de cauză, de la persoane care nu au
dreptul să le divulge, recurg la o practică neloială.
exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare şi altele asemenea,
originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul
de a-i induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari70.

9.4. Răspunderea juridică pentru concurenţă neloială
Săvârşirea faptelor de concurenţă neloială prezentate poate să atragă răspunderea contravenţională sau
penală şi civilă (când fapta contravenţională sau infracţională produce şi pagube), pentru a se asigura astfel
desfăşurarea activităţii comerciale în condiţii bune.
În unele cazuri, se pot cumula mai multe forme ale răspunderii juridice: răspunderea civilă cu răspunderea
penală ori cu cea administrativă71.

Potrivit doctrinei şi jurisprudenţei, răspunderea pentru concurenţă neloială intervine atunci când există un
raport de concurenţă între autorul faptei ilicite şi victima comportamentului neloial.
a) Răspunderea civilă. Răspunderea civilă pentru actele şi faptele de concurenţă neloială care se
săvârşesc în relaţiile comerciale se fundamentează pe reglementările speciale cuprinse în Legea nr. 11/1991,
completate cu dispoziţiile generale ale Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 11/1991, persoana care săvârşeşte un act de concurenţă neloială va fi obligată să
înceteze sau să înlăture actul, să restituie documentele confidenţiale însuşite în mod ilicit de la deţinătorul lor
legitim, şi, după caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite.
Răspunderea juridică pentru prejudiciile cauzate prin săvârşirea unui act de concurenţă neloială are loc în
măsura în care sunt îndeplinite condiţiile clasice ale răspunderii civile delictuale:
- săvârşirea unei fapte ilicite;
- existenţa unui prejudiciu;
- vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul;
- stabilirea unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.
În dreptul nostru, acţiunea în concurenţă neloială este considerată, în principiu, o modalitate a acţiunii
judiciare în răspundere civilă delictuală, implicând aceleaşi elemente ca orice acţiune civilă: părţile între care se
desfăşoară procesul, cauza care a generat litigiul şi obiectul, concretizat prin pretenţia dedusă judecăţii.
Legea nr. 11/1991 nu enumără actele şi faptele de concurenţă neloială care constituie delicte civile, ci doar
pe acelea care constituie contravenţii sau infracţiuni.
Fapta ilicită din punct de vedere civil poate îmbrăca forma oricărui procedeu contrar bunei-credinţe şi
uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau industrială, indiferent dacă legiuitorul îl identifică sau nu în mod
70 Prin menţiuni false asupra originii mărfurilor se înţelege orice indicaţii de natură a face să se creadă că
mărfurile au fost produse într-o anumită localitate, într-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat. Nu se
socoteşte menţiune falsă asupra originii mărfurilor denumirea unui produs al cărui nume a devenit generic
şi indică în comerţ numai natura lui, în afară de cazul în care denumirea este însoţită de o menţiune care
ar putea face să se creadă că are acea origine.
71 Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 11/1991, dacă faptele contravenţionale sau infracţiunile prezentate
cauzează daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat are dreptul să se adreseze instanţelor de
judecată competente cu acţiune în răspundere civilă.
expres, astfel că răspunderea civilă poate să intervină şi în cazul faptelor contravenţionale sau infracţionale, dacă s-a
produs un prejudiciu material sau moral (art. 9 alin. 1 din Legea nr. 11/1991).
Competenţa materială în soluţionarea litigiilor (civile, dar şi penale), care izvorăsc dintr-un act de
concurenţă neloială aparţine tribunalului, ca instanţă de fond. Din punct de vedere teritorial, competent este
tribunalul de la locul săvârşirii faptei ori tribunalul în a cărui rază teritorială se găseşte sediul pârâtului sau al
inculpatului, iar în subsidiar, în cazul lipsei unui sediu, competenţa revine tribunalului de la domiciliul pârâtului sau
al inculpatului (art. 7 alin. 1 din Legea nr. 11/1991).
Prin hotărâre dată asupra fondului, instanţa de judecată poate să decidă obligarea pârâtului să înceteze sau
să înlăture actul ilicit, să plătească despăgubiri pentru daunele materiale sau morale pricinuite şi să restituie
deţinătorului legitim (când este cazul), documentele confidenţiale însuşite în mod ilicit.
Dacă fapta a fost săvârşită de un salariat în cursul exercitării atribuţiilor sale de serviciu, comerciantul va
răspunde solidar cu salariatul său pentru pagubele pricinuite, afară de cazul în care va putea dovedi că, potrivit
uzanţelor, nu era în măsură să prevină comiterea faptei.
De asemenea, persoanele care au creat împreună prejudiciul răspund solidar pentru actele sau faptele de
concurenţă neloială săvârşite (art. 9 alin. 3 din Legea nr. 11/1991).
b) Răspunderea contravenţională. Alături de actele contravenţionale enumerate la art. 4 din Legea nr.
11/1991 (prezentate la pct. 1-2), prin reglementările cuprinse în diferite acte normative sunt prevăzute şi alte fapte
contravenţionale, prin care se afectează concurenţa loială, cum ar fi:
- art. 4 din Legea nr. 158/2008, referitoare la nerespectarea prevederilor legale privind interzicerea
publicităţii înşelătoare;
- art. 6 din Legea nr. 158/2008, privind încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la publicitatea
comparativă;
- art. 15 alin. (1) din Legea nr. 363/2007, referitoare la utilizarea de către comercianţi a unor practici
comerciale incorecte;
- Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piaţă, care
reglementează un număr mare de contravenţii referitoare la practici comerciale interzise, precum: vânzarea
piramidală, vânzarea forţată şi vânzarea cu prime prin încălcarea dispoziţiilor legale;
Contravenţiile se constată la sesizarea părţii vătămate, a camerelor de comerţ şi industrie ori din oficiu, de
către personalul de control împuternicit în acest scop de Consiliul Concurenţei, care aplică amenda (art. 4 alin. 2
din Legea nr. 11/1991).
În situaţiile de concurenţă neloială ce afectează în mod semnificativ funcţionarea concurenţei pe piaţa
relevantă afectată, Consiliul Concurenţei va transmite camerelor de comerţ şi industrie teritoriale actele de decizie
adoptate pentru cazurile care constituie contravenţie (art. 4 din Legea nr. 11/1991).
Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de
aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, care
va fi soluţionată de judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia (art. 32 alin. 2 din O.G. nr.
2/2001).
c) Răspunderea penală. Concurenţa neloială este incriminată în ţara noastră prin art. 5 din Legea nr.
11/1991.
Conform art. 5 din Legea nr. 11/1991, infracţiunile prevăzute în acest text (prezentate la pct. 1.3.) sunt
pedepsite cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 2500 lei la 5000 lei.
Potrivit art. 8 din aceeaşi lege, acţiunea penală pentru infracţiunile prevăzute la art. 5 se pune în mişcare fie
la plângerea părţii vătămate sau la sesizarea Camerei de comerţ şi industrie teritorială ori a altei organizaţii
profesionale, fie la sesizarea persoanelor împuternicite de Consiliul Concurenţei, acest organism având, conform
Legii nr. 21/1996, atribuţii şi în ce priveşte investigarea faptelor de concurenţă neloială.
Sinteza unității nr. 9: Au fost discutate probleme privind noțiunea de concurență neloială, adică orice act
sau fapt contrar uzanțelor cinstite, în activitatea industrială şi de comercializare a produselor, de execuţie a
lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii. De asemenea, au fost explicate prevederile din Legea nr.
11/1991 care grupează actele de concurenţă neloială în funcţie de răspunderea juridică pe care o antrenează, o parte
realizând conţinutul unor contravenţii, iar altele constituind infracţiuni.

- Fapte care afectează libera concurență, constituind concurență neloială în raport de obligațiile
comercianţilor care-şi desfăşoară activitatea în ţara noastră, care au obligaţia de a-şi exercita activitatea cu
bună-credinţă, conform uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor
concurenţei loiale.
- Răspunderea juridică pentru concurența neloială
- Acțiunea în concurență neloială

- Precizați ce înțelegeți prin acțiune în concurență neloială
- Precizați care sunt faptele de concurență neloială grave
- Precizați care sunt faptele de concurență neloială cu un grad redus de pericol
- Explicați ce înțelegeți prin aceea că fapta ilicită din punct de vedere civil poate îmbrăca forma
oricărui procedeu contrar bunei-credinţe şi uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau
industrială, indiferent dacă legiuitorul îl identifică sau nu în mod expres
- Explicați care sunt condițiile necesare pentru angajarea răspunderii juridice pentru prejudiciile
cauzate prin săvârşirea unui act de concurenţă neloială
- Explicați cum se pune în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr.
11/1991
2016
Titulescu”, 1996
nr. 5/1998
1992

Protecția concurenților. Concurența neloială pe piața internațională
- Familiarizarea studenților cu conceptul de dumping
- Familiarizarea studenților cu clasificarea formelor de dumping
- Familiarizarea studenților cu componentele de bază ale dumpingului
- Studenții vor putea explica elementele definitorii ale dumpingului
- Studenții vor putea explica procedura combaterii dumpingului
- Studenții vor putea explica noțiunea de subvenții
10.1. Dumpingul
10.2. Subvențiile
10. Concurenţa neloială pe piaţa internaţională

10.1. Dumping-ul
a) Conceptul de dumping. Dumping-ul, în relaţiile internaţionale, constă în livrarea de mărfuri în alte ţări
la un nivel inferior valorii normale 72 (cu mult sub preţurile pieţei şi sub costurile de producţie); diferenţa de preţ
până la valoarea reală, de piaţă, rezultată din această politică de export este compensată, de multe ori, prin obţinerea
unor prime de export ori subvenţii de la bugetul de stat, sau va fi recuperată ulterior, prin mărirea preţurilor, după
înfrângerea concurenţei.
Pentru prima oară dumping-ul a fost definit în art. VI, punctul 2.1 din Acordul General pentru Tarife şi
Comerţ din 1947, ca fiind o practică neloială care constă în introducerea produselor unei ţări pe piaţa altei ţări la
un preţ inferior valorii lor normale, practicându-se astfel un preţ de export inferior celui practicat în cursul unei
operaţiuni comerciale normale pentru produse similare 73 destinate consumului în ţara exportatoare74.
Această definiţie a fost preluată şi simplificată în art. 1 alin. 2 al Regulamentului (CE) nr. 1225/2009 al
Consiliului Uniunii Europene, conform căruia un produs este considerat a fi supus dumping-ului dacă preţul său de
export pe piaţa Uniunii este mai mic decât preţul comparabil, practicat în cadrul operaţiunilor comerciale normale,
pentru produsul similar în ţara exportatoare.
În consecinţă, obiectul dumping-ului îl constituie orice produs care este exportat la un preţ mai mic decât
valoarea sa normală.
b) Clasificarea formelor de dumping. În funcţie de obiect, perioada de timp în care se practică şi efectele
produse există mai multe forme ale dumping-ului:
72 Valoarea normală se stabileşte, de regulă, prin raportare la preţurile pe care le plătesc cumpărătorii din
ţara exportatoare, în cadrul unei operaţiuni comerciale normale, pentru acelaşi produs sau pentru un
produs similar.
73 Termenul de produs similar presupune un produs care prezintă trăsături caracteristice foarte apropiate
produsului suspectat de dumping.
74 Ţara exportatoare poate fi atât ţara de origine a produsului, dar şi o ţară intermediară.
- după obiectul său, dumping-ul poate fi: de mărfuri sau servicii şi valutar ori social (în operaţiunile de
import-export, efectuate în condiţii neloiale, fenomenul negativ cel mai frecvent întâlnit îl constituie dumping-ul de
mărfuri şi servicii);
- raportat la perioada de timp în care se practică, dumping-ul poate fi sporadic, intermitent şi continuu;
- după efectele pe care le produce, distingem între dumping-ul condamnabil şi cel necondamnabil.
c) Elementele definitorii ale dumping-ului. Din punct de vedere tehnic, dumping-ul se identifică şi se
apreciază prin trei componente de bază:
- valoarea normală a mărfii;
- preţul de export, care este inferior faţă de valoarea normală;
- marja de dumping, care reflectă decalajul dintre valoarea normală şi preţul de export.
• La nivelul Uniunii Europene metoda standard de calcul a valorii normale a produsului care face obiectul
dumping-ului este stabilită potrivit art. 2 lit. A pct. 1 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului şi se
bazează pe preţurile plătite de către cumpărători în ţara exportatoare, pentru un produs identic ori similar 75, în
cadrul unei operaţiuni comerciale normale.
• În articolul 2 lit. B pct. 8 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1225/2009 preţul de export este definit ca
fiind preţul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru produsul vândut la export din ţara producătoare pe
piaţa Uniunii Europene. Dacă există o asociere sau un acord de compensare între exportator şi importator, nu există
un preţ de export sau acesta este îndoielnic, astfel că se apelează la preţul cu care produsele importate sunt revândute
pentru prima oară unui cumpărător independent76. Când se calculează preţul de export, se fac unele ajustări, pentru
a se ţine seama de toate cheltuielile, inclusiv de taxele şi de impozitele care survin între import şi revânzare, precum
şi de o marjă de profit, pentru a stabili un preţ de export fiabil la nivelul frontierei comunitare.
• Marja de dumping reprezintă suma cu care valoarea normală depăşeşte preţul de export.
În cazul în care marjele de dumping variază, se poate stabili o marjă de dumping medie ponderată (articolul
2 lit. D pct. 1 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului; articolul 2.4.2 din Acordul antidumping).
Curtea Europeană de Justiţie a stabilit marja de dumping comparând valoarea normală, calculată ca medie
ponderată pe tipuri de produse, cu preţul de export mediu ponderat pe aceleaşi tipuri de produse.
d) Procedura combaterii dumping-ului (antidumping). În plan internaţional există acorduri pentru
combaterea dumping-ului77.
De asemenea, la nivelul Uniunii Europene există reglementări menite a sancţiona situaţiile de dumping
constatate.
75Produsul similar cu cel suspectat de dumping este asemănător în toate privinţele produsului respectiv
sau prezintă caracteristici foarte apropiate celor ale produsului respectiv.
76 În situaţia în care produsele nu sunt revândute unui cumpărător independent sau nu sunt revândute în
starea în care erau când au fost importate, preţul de export se determină prin orice altă metodă
rezonabilă.
77 Cum ar fi spre exemplu: Acordul general pentru tarife vamale şi comerţ (GATT 1947), Acordul privind
aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ din 1994 - Acordul privind practicile de
dumping ş.a.
Astfel, procedura antidumping este reglementată în art. 5-21 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 şi se
desfăşoară în mai multe etape:
- formularea către Comisia Europeană a unei plângeri antidumping;
- desfăşurarea unei investigaţii;
- instituirea măsurilor antidumping.
Măsurile antidumping se concretizează în instituirea de taxe antidumping definitive, cunoscute şi sub
denumirea de suprataxe vamale78.

Taxele se aplică fiecărui furnizor sau fiecărei ţări furnizoare în parte şi sunt percepute de statele membre ale
Uniunii Europene, în conformitate cu rata de schimb valutar.
Regulamentul prin care se stabilesc taxele trebuie să menţioneze:
- numele exportatorilor sau al ţărilor în cauză;
- descrierea produsului;
- o sinteză a faptelor;
- motivele esenţiale cu privire la stabilirea dumping-ului sau a prejudiciului.
Părţile în cauză vor primi o copie a „Regulamentului” care se publică şi în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene.
Măsurile antidumping încetează după cinci ani de la instituirea taxei sau de la data încheierii celei mai
recente reexaminări a dumping-ului şi prejudiciului.
Comisia Europeană, cu avizul Comitetului consultativ, poate dispune suspendarea măsurilor antidumping
pe o perioadă de nouă luni, cu posibilitatea prelungirii până la un an, atunci când condiţiile pieţei s-au schimbat
temporar, astfel încât este puţin probabil să reapară vreun prejudiciu.
10.2. Subvenţiile
a) Noţiune şi caracteristici. În art. 1 alin. 1 din Acordul privind subvenţiile şi măsurile compensatorii, din
1994, subvenţia este definită ca o contribuţie financiară sau orice altă formă de sprijin pentru susţinerea (sprijinirea)
veniturilor ori a preţurilor, venită din partea puterilor publice, dacă prin aceasta se conferă un avantaj beneficiarului.
Beneficiile subvenţiilor se materializează în reducerea preţului produsului subvenţionat.
Regulile Uniunii Europene referitoare la subvenţii sunt cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al
Consiliului, din 11 iunie 2009, privind protecţia împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenţii din partea
ţărilor care nu sunt membre ale Comunităţii Europene (Regulamentul de bază).
Deşi dumping-ul şi subvenţiile sunt două noţiuni diferite, sistemul care guvernează aplicarea măsurilor
luate împotriva lor este, în principiu, acelaşi.
În conformitate cu art. 3 din Regulamentul de bază, o subvenţie există atunci când sunt întrunite cumulativ
trei condiţii:
- să existe o contribuţie financiară sau orice formă de susţinere a veniturilor ori a preţurilor;
78 Taxele antidumping definitive se stabilesc prin Regulamente ale Consiliului Europei.

- contribuţia financiară să provină de la autorităţile publice ale ţării de origine sau de export;
- contribuţia financiară să conducă la obţinerea unui avantaj faţă de alţi concurenţi.
• Contribuţia financiară a autorităţilor publice implică un transfer direct de fonduri din domeniul public
(donaţii, împrumuturi sau participări la capitalul social) sau de garanţii din fonduri publice pentru împrumuturi.
Tot contribuţie financiară este şi când autorităţile publice anulează sau nu încasează o datorie publică
exigibilă; când un produs exportat este scutit de la plata taxelor şi impozitelor.
Dacă produsul este destinat consumului intern79 sau reducerea taxelor şi impozitelor se realizează până la
concurenţa sumelor datorate de stat întreprinderii, aceste operaţiuni nu sunt considerate a fi subvenţii.
Subvenţiile sunt acordate de autorităţile publice, adică de către orice organism public 80 de pe teritoriul ţării
de origine sau de export81.

• Preţurile mărfurilor subvenţionate importate sunt mai mici (datorită subvenţiilor primite), iar nivelul lor
scăzut cauzează un prejudiciu celorlalţi producători care nu-şi mai pot vinde produsele la preţul normal, încălcându-
se astfel regulile de concurenţă.
b) Condiţii cerute pentru stabilirea existenţei unei subvenţii. Pentru stabilirea existenţei unei subvenţii,
este necesar să fie întrunite următoarele condiţii:
- acordarea unei subvenţii;
- subvenţia să cauzeze un prejudiciu unei industrii aparţinând spaţiului Uniunii Europene;
- între importurile subvenţionate şi prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate.
c) Măsurile de neutralizare a efectelor subvenţiei. Potrivit principiului general enunţat în art. 1 alin. 1
din Regulamentul de bază, o taxă compensatorie poate fi impusă pentru a neutraliza orice subvenţie acordată,
direct sau indirect, la fabricarea, producţia, exportul sau transportul oricărui produs a cărui punere în liberă circulaţie
pe piaţa Uniunii Europene cauzează un prejudiciu altor concurenţi.
Procedurile de neutralizare a subvenţiei sunt iniţiate pe baza unei plângeri, care trebuie să respecte
prevederile art. 10 din Regulamentul de bază.
Ancheta are ca obiect atât stabilirea existenţei subvenţiei, cât şi a prejudiciului.
Pe parcursul investigării, dacă se realizează o determinare prealabilă a unei subvenţii, a unui prejudiciu şi a
unei legături de cauzalitate între acestea, Comisia Europeană poate lua măsuri provizorii, sub forma taxelor
compensatorii provizorii.
Valoarea taxei compensatorii provizorii nu poate să depăşească valoarea totală a subvenţiei şi trebuie să fie
chiar mai mică decât această valoare, nedepăşind, de asemenea, prejudiciul suferit de o industrie din Uniune.
79Problema interzicerii subvenţiilor financiare din partea autorităţilor publice se pune în cazurile când un
operator economic trebuie să desfăşoare o activitate de import - export de mărfuri.
80 Companiile 100% private (statul nefiind acţionar principal), au rolul de organisme publice decât dacă
există dovezi în acest sens. Dacă statul este acţionar majoritar, compania poate fi considerată organism
public.
81 Contribuţiile financiare pot fi acordate în mod direct (de o instituţie publică) sau indirect (prin
intermediul unui organism privat).
În cazul în care anterior se aplicase şi o taxă provizorie, Comisia Europeană prezintă Consiliului Europei o
propunere de măsuri definitive, cu cel puţin o lună înaintea expirării acestei taxe, iar Consiliul decide (indiferent
dacă trebuie sau nu instituită o taxă compensatorie definitivă) în ce măsură trebuie percepută irevocabil taxa
provizorie.
Când rezultatul final al investigaţiei este negativ, taxa provizorie nu se confirmă.
Finalizarea investigaţiilor poate conduce fie la respingerea82 plângerii, fie la admiterea83 ei. De
asemenea, investigaţiile sunt finalizate prin retragerea plângerii, cu excepţia cazului în care Comisia consideră că
este în interesul Uniunii să continue investigarea.
În cazul constatării existenţei subvenţiei, cererea poate să fie soluţionată pe cale amiabilă, când Comisia
acceptă angajamente în temeiul cărora ţara de origine sau de export sunt de acord cu eliminarea ori limitarea
subvenţiei, sau cu luarea unor măsuri privind înlăturarea efectelor acesteia.
Angajamentele trebuie să fie voluntare, satisfăcătoare şi realiste.
Admiterea plângerii, datorită existenţei unei subvenţii cauzatoare de prejudiciu, atrage impunerea de
măsuri, care se concretizează într-o taxă compensatorie definitivă.
Aceasta este stabilită de către Consiliul Europei printr-un „Regulament”, care se publică în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene. În Regulament se menţionează numele exportatorilor sau al ţărilor în cauză, o descriere a
produsului, o sinteză a faptelor şi una cuprinzând considerentele esenţiale cu privire la stabilirea subvenţiei şi a
prejudiciului84.
Valoarea taxei compensatorii definitive trebuie să fie inferioară valorii totale a subvenţiei acordate şi, în
orice caz, nu mai mare decât prejudiciul adus unei industrii din Uniunea Europeană.
Taxa definitivă rămâne în vigoare doar pe perioada necesară pentru a compensa subvenţiile care aduc
prejudicii.
În general, o măsură compensatorie definitivă expiră la cinci ani de la impunerea ei sau la cinci ani de la
data încheierii examinării celei mai recente, care a avut ca obiect atât subvenţia, cât şi prejudiciul – cu excepţia
cazului în care examinarea a stabilit că expirarea măsurilor ar favoriza continuarea sau reapariţia subvenţiei şi a
prejudiciului.
Sinteza unității nr. 10: Au fost discutate probleme privind noțiunea de dumping, clasificarea formelor de
dumping, elementele definitorii ale dumpingului, procedura antidumping, problema subvențiilor – noțiune,
clasificare, condițiile necesare pentru existența unei subvenții, măsuri de neutralizare a efectelor subvenției.
82Plângerea este respinsă dacă nu se dovedeşte că există o subvenţie ori când subvenţia are valoare
neglijabilă.
83 Plângerea este admisă atunci când în urma investigaţiei se stabileşte existenţa unei subvenţii.
84 O copie a regulamentului este trimisă părţilor interesate.
- Conceptul de dumping
- Conceptul de subvenție
- Procedura antidumping

- Precizați ce înțelegeți prin dumping, în relațiile internaționale
- Precizați care sunt condițiile pentru existența unei subvenții
- Precizați care sunt măsurile de neutralizare a unei subvenții
- Explicați prin ce forme se manifestă dumpingul
- Explicați ce sunt suprataxele vamale și la ce folosesc acestea
- Explicați ce reprezintă marja de dumping
2016
Titulescu”, 1996
nr. 5/1998
1992

D 4 Dreptul Concurentei Cristian Jora PDF

Загружено:

Сведения о документе

Оригинальное название

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

D 4 Dreptul Concurentei Cristian Jora PDF

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

Prof. univ. dr.

Resurse şi mijloace de lucru

Metoda de evaluare: examen scris

Obiectivele unității de învățare :

Competențele unității de învățare:

Timp alocat de învățare : 2 ore

Conținutul unității de învățare :

1.1. Semnificația concurenței comerciale

1.2. Definiţie, natura juridică, obiectul şi scopul dreptului concurenţei

câştigarea, extinderea şi păstrarea clientelei3.

- Distribuția echitabilă a rezultatelor comerțului 7

1.4. Izvoarele dreptului concurenţei

Concepte și termeni de reținut:

- Dreptul concurenței comerciale

- Izvoarele dreptului concurenței

Întrebări de control și teme de dezbatere :

2. Definiți dreptul concurenței comerciale

3. În ce constă obiectul de reglementare al dreptului concurenței

4. Care sunt izvoarele dreptului concurenței

2. Explicați obiectul de reglementare al dreptului concurenței

3. Explicați natura juridică a dreptului concurenței comerciale

4. Explicați ce înseamnă temperarea practicilor monopoliste

Unitatea de învățare nr. 2

Obiectivele unității de învățare :

Competențele unității de învățare:

Timp alocat de învățare : 2 ore

Conținutul unității de învățare :

economic rival (concurent)10.

2.2. Raportul juridic de concurenţă

1. Concurenţa: noţiune, funcţii şi clasificare

concurenţa poate să fie directă16 sau indirectă17.

aceasta poate fi pură şi perfectă18 sau imperfectă19.

reguli ce se aplică în relaţiile contractuale dintre participanţii la activitatea de comerţ 20.

2. Întreprinderea, comerciantul, profesionistul, agentul economic

– precum şi necomercianţii, ce desfăşoară în mod constant o activitate economică25.

dintre ei, asigurându-se astfel unitatea de direcţie economică a grupului 26.

Îndrumar pentru autoverificare :

Concepte și termeni de reținut:

- Raportul juridic de concurență

Întrebări de control și teme de dezbatere :

2. Arătați ce este raportul juridic de concurență

3. Precizați ce este fondul de comerț

4. Explicați fiecare dintre principiile concurenței

2. Explicați ce este piața geografică relevantă

3. Explicați ce este un profesionist

4. Explicați ce este un agent economic

Unitatea de învățare nr. 3

Competențele unității de învățare:

Conținutul unității de învățare :

3.1. Consiliul de Concurență

3.2. Protecția pieței de practici care afecteză concurența liberă (I)

să elimine anumiţi rivali de pe piaţă, prin acapararea ilicită a clientelei acestora30.

- Actre emise de Consiliul Concurenței

- Practici care afecteză libera concurență

- Practici permise și practici interzise

Întrebări de control și teme de dezbatere :

- Precizați care sunt demersurile anticoncurențiale organizate de către întreprinderi

- Precizați cazurile în care înţelegerile, deciziile şi practicile concertate sunt interzise.

- Explicați ce este înțelegerea, ca demers anticoncurențial

- Explicați ce înțelegeți prin practici concertate

- Explicați când ce acordă exceptarea individuală de la interzicerea practicilor anticoncurențiale

Unitatea de învățare nr. 4

Competențele unității de învățare: