‘PRA APOCOPEL i CONTEMPORANA OBSERVATI A , ROMAN RODICA ZAFIU 1. Trunchierea cuvintelor prin suprimarea pirtii lor finale — prin apocopd — este un fenomen curent in variantele familiare si argotice ale mai multor limbi moderne. In franceza contemporani s-au inregistrat in jur de 1000 de exemple (George, 1980). In romana, fenomenul e extrem. de limitat ; chiar daca la formele deja inregistrate pind acum vom adiuga, in cele ce urmeazii, citeva mai noi, mai mult sau mai putin raspindit prima impresie—lipsa de productivitate a procedeului—nu poate fi modi ficati. Faptul poate s& surprind’ daca e pus in legitura cu relativa frec- yenti regionald sau istoricd in limba romana a apocopei ca a:cident fo- netic; de fapt, aparenta contradictie se rezolvii prin delimitarea dintre aspectul strict fonetic si cel de procedeu lexical al apocopei. O intrebare pe care ne-o punem este daca in acest gen de trunchiere se manifesti o tendinti generala a limbii sau doar accidentul istoric al contactului cu anumite modele. In primul caz, materialul existent, destul de redus, ar confirma pirerea chi procedeul ,,nu se potriveste deloc cu sistemul nostru lingvistie”” (Lordan, 1943 : 246), c& incercirile de a-l utiliza ,,par a fi for- tate si contrare spiritului limbii romane” (Briescu, 1958 : 99); considerim totusi ck nu e in cauza& ,,spiritul limbii” (ar fi de altfel destul de greu de precizat in ce ar consta el, in acest Gaz), cidoar constituirea treptata a modelelor. Pentru romana fenomenul a fost cercetat mai am&nuntit mai ales in ultima vreme (Hristea, 1981, Carabulea, 1983). Studiul cel mai recent si mai bogat in date si interpretari — Carabulea, 1983 — reuneste mai multe aspecte inrudite ale trunchierii (apocop’, aferezii, reducerea la initiale), vizibile in imprumuturi si in formatii interne. In cele ce urmeazd vom incerea si% delimitim doar o categorie de forme trunchiate, cea mai omogenai si, credem, cea mai productiva astazi. Se impune de la inceput 0 optiune terminologica : fenomenul pe care illudm in diseutie nu e desemnat intotdeauna in mod clar si univoc. Ter- menulabreviere are dezavantajul de a genera confuzii, fiind folosit mai adesea pentru prescurtarile grafice, simple conventii ale codului scris, sau pentru sistemul de siglare care produce compuse preluate si de codul oral (pentru acestea, y. DOOM, p. 690—693 ; Dumitrescu, 1986; Dumitrescu, Surjicov, 1987 .a.). Trunchiere, folosit in mod curent in lingvistica romaneascd (Hristea, 1981, Carabulea, 1983, M. Avram, 1987 a, b) acoper& situatii diferite; ni s-au pirut de aceea preferabili termenii fonctici aferezi siapoco p 4, care au avantajul de a desemna dife- Yenjiat scurtarea produsé la inceputul sau la sfirsitul cuvintului. 1.1. Ca procedeu de creatie lexical cu aplicajie limitat’ la anumite Tegistre stilistice ale limbii, trunchierea la care ne referim se distinge de SCL, XLII, nr. 1, p. 128-1 iy Bucuresti, 1992Rodica Zafiu 2 apocopa produsi din ratiuni stict fonetice & Desigur ci ideca de creat: vitate lexical invocati aici are o acceplie putin mai Tarek decit cea care i se acorda de obicei, pentra ci prin tranchierea finale’ cuvintului se obtin forme lingvistice uoi, dar perfect echivalente semantic cu cele de la care xe porheste. Modificarea formali, adesea considerabila, nu atrage dupa sine schim de sens, diferentierea plasindu-se doar la nivelal stilistie. Ca fenomen esentialmente fonetic, apocopa propriw-zist produce forme lipsite in genere de autonomie levicala ; cuvintele scurtate in vor. Direa familiar (pentru a stabili istinetia pe un teren contun celor douk fenomene), in tempo rapid, pot fi recurente, dar depind de un namiir limitat de contexte in care pot si aparh (tre’sd vind, powsd meargd, ute duct? ) ; 0 nvultiplicare a contextelore posibilé (un'sé ma due? ), dav rémin unele pozitii (de exemplu — inainte de pauzit) in care aparitia respectivelor forme este mai putin probabil (Dar de ce tre? ; Nu stin un’ J, Formele produse in acest fel nu au flexiune proprie si nu pot indeplini toate fune- fille sintactiee specitice cuvintelor din care provin. Chia forme foarte freevente in vorbirea familiara si popnlara, cu autonome mult mai pro- nuntata, ca fume, sint excluse in anumite contexte — de exempli in cele care impun articularea sau phuralul. In cazul apocopei freevente in aun mite graiuti populare, luerurile sint mai complicate; si acolo aparitia fevomennlui ¢ totusi dependenta de tempo-ul vorbirii, de context (po- zitia in lantul sonor), de situatia de comunieare (strigit la distanta vs adresare in conversatia uzualé — Pagea, 1936: 117—118, Pugcarin, 1959: 166—170, Vulpe, 1983: 428). in schimb, suprimarea unuia sau mai multor foneme din finalal mui cnvint, folositi constient pentru oblinerea unei noi forme marcate stilistic, produce cuvinte cu autonomie lexicala, independente de tempo side context, articulabile, potentiale baze derivative. Una din diferentele formale cele mai evidente intre cele douad categorii de scurtiri ale finalei (pur foneticd si lexical) priveste rolul acentului ; in majoritatea cazurilor, accidentul fonetic afecteazii segmentul plasat dupi silaba accentuata (ca in O paré de hamuri, hai in Brea), ciderea acestuia explicindu-se prinu-o pheglijare a articulatiel in silabele neaccentuate” (Puscariu, 1959: 170, 171). Apocopa productiva lexical nu este conditiouata din acest punct de vedere: corpul fonetic pastrat poate proveni din silaba sau silabele ueaccentuate ale cuyintului initial (prof — din profésor, sav din sarofon ete.) : se observa chiar ci aceasta situatie este de departe cea mai frec- venti, din exemplele pe care le vom diseuta in coutinuare unul singur (sme) pistrind silaba accentuaté a cuvintului-sursit. Cuvintele bisilabice obtinute in urma abrevierii prin disparitia silabei initial accentuate pri- mesc un now accent, de obicei pe prima lor silaba (séew, Lihi, fded, mate 5 exceptie : diriq ). 1.2. Diferenja dintre cele douai fenomene asimilabile doar prin denu- inivea comund si printr-o definire incompleta se constata si in tratarea in vorbire a nuuclor proprii, Apocopa popular (Ghee, Tua), accidental’ si dependent de locul accentului in cuvint, apare intotdeanua ca esen- tiahnente diferitt de producerea de abrevieri hipocoristice (View, Alec, Teo ) (Pasca, 1936: 117; Constantinescn, 1962: NXNIX. Graur, 1965: 63 — 64). 3 Distinetie care apare, de pilda, in ELI nu si tn DE, sv «pocope.Observatii asupra apocopei in romana contemporané Apropierea dintre cuvintele limbajului familiar supuse trunchierii prin apocopa si antroponimele seurtate in acelasi mod poate fi verificat& atit in .ceea ce priveste afectarea exclusiva a forme i, fara consecinte semantice (desi, desigur, cu conotatii afective, ironice ete.), cit si in ra- portul dintre tendintele interne, favorizate de debitul rapid si de negli- enta in pronuntare, si modelele moderne, adesea provenite din impru- muiuri. Cuvintele comune sint deci tratate, prin procedeul lexical al apocopei, ca niste mume proprii — fapt contirmat si de categoria grama- tical a noilor forme, care sint doar substantive sau adjective. 1.3. Apocopa lexicalizanta e diferita de accidentul fonetic tul de vedere al unei relatii mai complexe intre scriere wenul are statut lingvistic exchusiv in codul oral, dar sursa Ini pare sa fie, in mai multe cazuri, scrisul—doar validat de pronuntare. Cit timp rimin exelusiy grafice, abrevierile tin de codul scrierii, nereprezentind fapte propriu-zis lingvistice ; cind sint preluate de comunicarea oral, ele sint interpretabile ca apo cope. Scrisul pare a sta la baza unor forme pre- cum conf, dirig, pres, prof, sold, toc. Surprinzitoare este abrevierea gag de la gagiu : ea pistreazi o identitate grafic’ si nu fonematied a ultimului clement conservat din cuvintul-sursi: acesta e grafemul g, nu africata / — cum ar fi fost de asteptat in urma unei transforma orale : numai cit existenta unei abrevieri scrise pentru respectivul termen argotic este © puri imposibilitate *. Exemplul arat& cit de greu si riscant este si re- constitui mecanismul seris sau oral al trunchieri 2.1. Pentru a dovedi ci procedeul abrevierii prin apocop’ functio- neazii (in aspectul oral, in stilul familiar al limbii romane actuale), este necesara eliminarea tuturor formelor in care se recunoaste 0 prescurtare, dar care sint imprumutate ca atare si nu produse pe teren romines Multe dintre acestea au ca clement initial un prefix sau un prefixoid international ; rezultatul abrevierii este, de multe ori, chiar izolarea acestui prefix sau prefixoid, fie cu un sens general, abstract, comun mai multor derivate / compuse — sensul propriu-zis al respectivului morfem lexical ; fie eu un sens particular, specific acelui derivat / compus care a stat la baza abrevierii, si numai lui. Limba romana a imprumutat din francezi destul de multe cuvinte cave reprezentau rezultatul unor abrevieri familiare preluate de uzul comun (ITristea, 1981, Carabulea, 1983). Sint asadar total neinferesante pentru yomana exemple ca metrou (Ir. métro, abreviere din métropolitain ) sau pneu (fr. pneu, abreviere din pneumatique ), pentru ca ele nu au preluat deeit forma deja trunchiata. In schimb, in alte cazuri coexist’ in romand perechi de neologisme provenite dintr-un dublu inyprumnut : atit al formei mifiale a unui cuvint, cit si al celei abreviate : tavi si tavimetru (din fr. tavi, taximetre ), cinema si cinematograf (din fr. cinéma, cinématographe ), porno si pornografic (din tr. porno, pornographique ) etc. Perechile respec- tive constituie un — posibil — ba chiar probabil — model pentru extin- derea procedeului abrevierii in romani. La o intreagi serie de asemenea perechi neologice se pune totusi intrebarea dac& nu cumya abrevierea & 2 produs chiar i in romani, independent de fenomenul paralel din franceza. O abreviere produsa in interiovul limbii romane s-ar putea identifica, i din punc- oralitate: feno- * Se sustine deci, n Hristea, 1981). i curind, opinia ¢& in acest ea este vorba de o derivare regresiva