Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
CAPITOLUL 5
5.1 Introducere
În capitolul anterior s-a analizat, în detaliu, fenomenul de scurtcircuit
corespunzător celor două situaţii principale: sursa de putere infinită şi respectiv
sursa de putere finită, cea de a doua luând în consideraţie comportarea şi influenţa
generatorului sincron asupra fenomenului de scurtcircuit trifazat simetric.
Calculele pe care inginerul practician este necesar să le efectueze au la
bază teoria şi fenomenele prezentate anterior sintetizate însă sub forma unor tabele,
caracteristici echivalente, coeficienţi care conduc la rezultate suficient de exacte şi
cu caracter acoperitor din punct de vedere al solicitărilor termice şi
electrodinamice. Aceste calcule iau în considerare şi alte elemente, în afara celor
menţionate în capitolul 4, elemente ce sunt prezentate în continuare.
..................................................................................................................................
5.2.14 Modelarea bobinelor de reactanţă pentru limitarea curenţilor
de scurtcircuit
În instalaţiile de medie tensiune, curenţii de scurtcircuit pot atinge valori
foarte mari şi, datorită distanţei relativ reduse dintre faze, solicitările
electrodinamice ce apar pot fi importante. Curenţii mari de scurtcircuit apar în
special în cazul alimentării liniilor electrice în cablu deoarece acestea au reactanţa
de circa patru ori mai mică decât cea a liniilor electrice aeriene. Puterea de
scurtcircuit mare conduce la soluţii neeconomice.
Reducerea curentului de scurtcircuit şi, implicit, a solicitărilor determinate
de acesta, conduce la alegerea unor elemente de circuit cu secţiuni mai reduse, a
unor echipamente mai puţin supradimensionate comparativ cu regimul normal de
funcţionare.
Metodele practice de limitare a curenţilor de scurtcircuit se bazează pe
creşterea reactanţei între sursă şi locul de defect. Creşterea reactanţei conduce, pe
de altă parte, la pierderi mai mari de putere şi energie precum şi la căderi
suplimentare de tensiune în regim normal de funcţionare. Ca urmare, au fost găsite
soluţii care au condus la o comportare diferită a elementelor de limitare a curenţilor
de defect, în regim normal faţă de regimul de scurtcircuit.
Creşterea reactanţei circuitului se poate obţine prin alegerea unor
generatoare şi/sau transformatoare cu reactanţă de scurtcircuit mai mare sau prin
introducerea unor reactanţe suplimentare denumite bobine de reactanţă.
Soluţia utilizării unor generatoare şi/sau transformatoare cu reactanţă de
scurtcircuit mai mare determină pierderi suplimentare importante şi căderi de
125
METODE PRACTICE PENTRU CALCULUL CURENŢILOR DE SCURTCIRCUIT
tensiune relativ mari astfel că nu este recomandată iar în practică este puţin
folosită.
Montarea bobinelor de reactanţă în diferite puncte ale schemei electrice
primare conduce la pierderi mai mici asigurând totodată menţinerea unui anumit
nivel de tensiune în amonte. Dacă se folosesc bobine de reactanţă duble
(secţionate) sau bobine de reactanţă asociate cu limitatoare de curent, pierderile
suplimentare de energie în regim normal de funcţionare pot fi mult reduse, aceste
bobine comportându-se apropiat de bobinele ideale în sensul că îşi măresc
reactanţa în regim de scurtcircuit comparativ cu regimul normal de funcţionare.
Decizia de a folosi bobine de reactanţă se face pe baza unui calcul tehnico-
economic în două variante de principiu şi anume:
- o variantă fără bobine de reactanţă, cu puteri de scurtcircuit mari,
aparate cu performanţe ridicate, secţiuni mari ale cablurilor şi
celorlalte căi de curent dar cu consum propriu tehnologic (pierderi de
energie) redus;
- o variantă cu bobine de reactanţă, cu puteri de scurtcircuit mai mici,
aparate cu performanţe mai reduse şi mai ieftine, secţiuni mai mici ale
cablurilor dar cu consum propriu tehnologic mai mare.
Se alege varianta mai economică.
Bobinele de reactanţă folosite în circuitele primare se construiesc fără miez
de fier pentru evitarea saturaţiei şi, ca urmare, menţinerea constantă a inductanţei în
regim de scurtcircuit. Existenţa miezului ar impune, pe de o parte, dimensiuni
extrem de mari ale bobinelor pentru a nu se satura la funcţionarea în regim de
scurtcircuit şi, pe de altă parte, în regim normal de funcţionare, magnetizarea
miezului ar provoca creşterea inductanţei şi producerea de pierderi suplimentare de
putere şi căderi de tensiune.
În figura 5.13 sunt prezentate soluţii constructive, de principiu, ale unor
bobine de reactanţă precum şi modul de aşezare a bobinelor monofazate în funcţie
de greutatea lor.
Dacă cele trei bobine monofazate au masa până la 3000 kg se montează
suprapus iar dacă au masa peste 3000 kg se montează în plan orizontal, conform
figurii 5.13 a şi respectiv b. La montarea suprapusă, bobina din mijloc se execută
cu înfăşurarea în sens invers în raport cu celelalte pentru a se reduce eforturile
electrodinamice.
126
PARTEA ELECTRICĂ A CENTRALELOR ELECTRICE
a b
127
METODE PRACTICE PENTRU CALCULUL CURENŢILOR DE SCURTCIRCUIT
k1
k2
k2 k2 k2
k3
k1 k1 k1
a) b) c)
k1
k2
k2
k1
k3
k1 k2
k1 k1 k1 k1
d) e) f) g) h)
128
PARTEA ELECTRICĂ A CENTRALELOR ELECTRICE
Xr Xr X I 3 ΔU f 3
Xr% = 100 = = r rn 100 = 100 (5.20)
Xn U rn U rn U rn
3I rn
unde:
- X r = Lr ω [Ω ] este reactanţa unei faze a bobinei de reactanţă şi depinde
de caracteristicile sale constructive;
k
⎛D⎞
- Lr = 10.5W D⎜ ⎟ 10 − 6 [mH] este inductanţa; W, numărul de spire;
2
⎝B⎠
D, diametrul mediu al înfăşurării [cm]; B, perimetrul înfăşurării [cm]; k=0.75
(uzual), coeficient ce depinde de raportul D/B; ∆Uf, căderea de tensiune pe bobina
de reactanţă când aceasta este parcursă de curentul nominal.
Rezultă că reactanţa procentuală nominală este căderea de tensiune
inductivă pe o fază a bobinei de reactanţă, când aceasta este parcursă de curentul
nominal înmulţită cu 100 şi raportată la tensiunea sa nominală.
Se consideră diagrama fazorială din figura 5.15 în care:
- U1 este tensiunea de fază la borna dinspre sursă a bobinei de reactanţă;
- U2, tensiunea de fază la borna spre consumator a bobinei de reactanţă;
- φ1, defazajul între tensiunea de fază U1 şi curentul de sarcină I;
129
METODE PRACTICE PENTRU CALCULUL CURENŢILOR DE SCURTCIRCUIT
B
φ2
jXrI D
I
U1 C
U2 A
U1 Zr U2
α
φ2
I
a) b)
Fig. 5.15 Schema unei bobine de reactanţă simplă înseriată cu o sarcină (a)
şi diagrama fazorială corespunzătoare a tensiunilor şi curenţilor (b)
unde:
- XB% este reactanţa procentuală a bobinei, în unităţi relative raportată la
B
mărimile de bază;
- Ub, Ib, mărimile de bază;
- S rn = 3U rn I rn [MVA], puterea aparentă nominală a bobinei;
- Sk1 [MVA], puterea de scurtcircuit în amonte de bobină;
130
PARTEA ELECTRICĂ A CENTRALELOR ELECTRICE
131
METODE PRACTICE PENTRU CALCULUL CURENŢILOR DE SCURTCIRCUIT
A
I
I/2 I/2
B C
x x
x x k
U1 Uk
Fig. 5.17 Schema bobinei de reactanţă duble, în montajul de trecere, cu o ramură avariată
132
PARTEA ELECTRICĂ A CENTRALELOR ELECTRICE
133
METODE PRACTICE PENTRU CALCULUL CURENŢILOR DE SCURTCIRCUIT
A Xa
I
I1 I+I1=Ik
B x x k
Xb
Fig. 5.17 Schema bobinei de reactanţă secţionate alimentată din două surse şi
scurtcircuit pe o ramură
ΔU kB = X b I 1 + XI 1 + X ( I 1 + I ) + f c XI 1 + f c X ( I 1 + I )
(5.33)
= X b I 1 + X (1 + f c ) I 1 + X (1 + f c ) I k
ΔU kA = X a I + XI k + f c XI 1 + f c XI − f c XI
= ( X a − f c X ) I + f c X ( I 1 + I ) + XI k = ( X a − f c X ) I + X (1 + f c ) I k
(5.34)
Deoarece cele două surse sunt în paralel, tensiunile lor sunt egale şi
rezultă:
( X a − f c X ) I = ( X b + X + f c X ) I1 (5.35)
ceea ce corespunde schemei echivalente din figura 5.18.
Xa -Xfc
A X Xfc
Xb I X
Ik k
B
I1
134
PARTEA ELECTRICĂ A CENTRALELOR ELECTRICE
I U
I I
X X X
U1 x x U2
I2 I1 I2 I1
I1 I2
a) b) c)
Fig. 5.19 Schemele pentru analiza comparativă a consmului de putere reactivă
-Xfc
X(fc+1) X(fc+1)
U1 U2
I1 I2
Fig. 5.20 Schema echivalentă a bobinei de reactanţă secţionate din fig. 5.19c
135
METODE PRACTICE PENTRU CALCULUL CURENŢILOR DE SCURTCIRCUIT
Qc = 3I 12 (1 + f c ) X + 3I 22 (1 + f c ) X − 3I 2 Xf c = 3(1 + f c ) X ( I 12 + I 22 ) − 3I 2 Xf c
(5.41)
Dacă se notează I1 = aI şi I2 = (1-a)I, rezultă:
⎧Qa = 3 XI 2
⎪
⎨Qb = 3 XI [a + (1 − a) ]
2 2 2
(5.42)
⎪
⎩Qc = 3 XI {(1 + f c )[a + (1 − a) − f c }
2 2 2
136
PARTEA ELECTRICĂ A CENTRALELOR ELECTRICE
Q
Qa
Qb (fc=0)
Qc (fc=0.25)
Qc (fc=0.5)
Qc (fc=0.75)
Qc (fc=1)
a
0 0.5 1
T T
LC LC BR
LC
I I
BR
a) b) c) d)
Fig. 5.22 Asocierea bobinelor de reactanţă cu limitatoare de curent
137
METODE PRACTICE PENTRU CALCULUL CURENŢILOR DE SCURTCIRCUIT
Limitator de curent
XL
XNL
I ∆U1 ∆Uc Ic k
Consumator
Xs X1 Xc IL
X2 R
X3
Fig. 5.23 Schema de principiu a limitatorului de curent cu elemente neliniare
138