CONTINUT:

Nr. Denumirea Pag.

crt
1. Tematica instruirii introductiv generale
2. CAP I. Riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii
3. CAP II. Legislatia de securitate si sanatate in munca in vigoare
4. CAP III. Consecinte posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de protectie a
muncii
5. CAP IV. Masuri tehnico-organizatorice de prevenire, alarmare, interventie evacuare si
prim ajutor în situaţii de urgenţă
6. CAP V. Test de verificare a cunostintelor
7. FIŞĂ DE INSTRUIRE COLECTIVĂ privind securitatea şi sănătatea în muncă

2
 TEMATICA
PENTRU INSTRUIREA INTRODUCTIV GENERALĂ DE SANATATE ŞI

SECU RITATE ÎN MUNCĂ A LUCRĂTORILOR

Nr. TEMA Timp de

crt. INSTRUCŢIUNEA, ARTICOLUL prezentare
I PREZENTAREA SOCIETATII 15 min
CAP.I RISCURILE DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA
SPECIFICE UNITATII
I A. RISCURILE DE ACCIDENTARE SPECIFICE UNITATII 50 min
II B. RISCURILE DE IMBOLNAVIRE PROFESIONALA SPECIFICE
UNITATII

3
CAP.II LEGISLATIA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA IN
VIGOARE
I LEGEA 53/05.02.2003-NOUL COD AL MUNCII
1.1 Art . 38-39: Drepturile salariatilor
1.2 Art. 108-129: Durata timpului de munca
1.3 Art. 1291-133: Repausuri periodice
1.4 Art. 171-187: Sanatatea si securitatea in munca 25min
II LEGEA SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA nr. 319/14.07.2006
2.1 Art 1-2: Dispozitii generale
2.2 Art. 3 - 5 Domeniul de aplicare
2.3 Art. 10-11: Primul ajutor , stingerea incendiilor , evacuarea lucratorilor , pericol
grav si iminent
2.4 Art. 16-19: Informarea lucratorilor; Consultarea lucratorilor
2.5 Art. 20-21: Instruirea lucratorilor
2.6 Art. 22-23; Obligatiile lucratorilor
2.7 Art. 24-35:Supravegherea sănătăţii,accidentele de munca, bolile profesionale 35min
III Contraventii la legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006 Art.37-38 5 min
IV NORME METODOLOGICE DE APLICARE A LEGII 319/2006-
H.G.1425/ 2006 (*modificate prin HG 955/2010)
4.3 Art. 74-100: Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca
4.4 Art. 101-107: Pericol grav si iminent de accidentare;
4.5 Art. 108-114;149-150; 173-174: Cercetarea si comunicarea accidentelor de
munca şi bolilor profesionale;
4.6 Art. 135-142: Inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor
50min
periculoase;
V LEGEA 346 / 2002 PRIVIND ASIGURAREA PENTRU ACCIDENTELE 20 min
DE MUNCA SI BOLI PROFESIONALE
PAUZA I 20min
VI LEGEA 464 / 2001 PRIVIND REGIMUL MATERIILOR EXPLOZIVE 15 min
VII INSTRUCŢIUNI PRIVIND REGIMUL PRODUSELOR SI 25 min
SUBSTANTELOR TOXICE ŞI PERICULOASE
VIII O.U.G. 96 / 2003 PRIVIND PROTECTIA MATERNITATII LA 10min
LOCURILE DE MUNCA
CONSECINTE POSIBILE ALE NECUNOASTERII SI 40min
CAP.III
NERESPECTARII LEGISLATIEI DE PROTECTIE A MUNCII
PAUZA II 30
min
MASURI TEHNICO-ORGANIZATORICE DE PREVENIRE, 80min
CAP.IV ALARMARE, INTERVENTIE EVACUARE SI PRIM AJUTOR ÎN
SITUAŢII DE URGENŢĂ
PAUZA III 10 min
CAP. V TEST DE VERIFICARE A CUNOSTINTELOR 30 min
CAP.VI BILANTUL INSTRUIRII INTRODUCTIV GENERALE 20 min
Total 480 min

INTOCMIT
SERVICIUL EXTERN DE PREVENIRE SI PROTECTIE DE SSM
Col.( r) ing. GURZAU VASILE

4
 BAZA LEGALA: NORMELE METODOLOGICE H.G. 1425/2006(modificat)
Art. 1. (HG 1425/2006-Art. 83) - Instruirea introductiv-generală se face:
a) la angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din lege;
b) lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
d) lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
Art. 2. (HG 1425/2006-Art. 84)-Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice
întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi
activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
Art. 3. (HG 1425/2006-Art. 85) - Instruirea introductiv-generală se face de către:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau
d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.
Art. 4. (HG 1425/2006-Art. 86)- Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de
persoane.
Art. 5. (HG 1425/2006 Art. 87)”1) Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţii şi de riscurile
specifice pentru securitate şi sănătate în munca, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul
întreprinderii şi/sau al unităţii, în general."
(2) Angajatorul stabileşte prin instrucţiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu va fi mai mică de 8
ore.
(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele prevăzute la art. 82,din HG 955/2010 cărora li se vor prezenta
succint activităţile, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din întreprindere şi/sau unitate.

5
Art. 6. (HG 1425/2006 Art. 88.) - (1) În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele
probleme:
a) legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;
b) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă;
c) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;
d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
lucrătorilor.
(2) Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de către angajator.
Art. 7. (HG 1425/2006 Art. 89). - (1) Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor
pe bază de teste.
(2) Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.
(3) Lucrătorii prevăzuţi la art. 83 lit. a) şi d) nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate în
instruirea introductiv-generală.

CAP.I RISCURILE DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA SPECIFICE UNITATII

Art. 8. Reglementarea măsurilor de securitate a muncii în cadrul normelor specifice, vizând global desfăşurarea uneia
sau mai multor activităţi în condiţii de securitate, se realizează prin tratarea tuturor aspectelor de securitate a muncii la
nivelul fiecărui element al sistemului - executant - sarcină de muncă - mijloace de producţie - mediu de muncă,
propriu proceselor de muncă din cadrul activităţii care face obiect de reglementare.
Art. 9. Prevederile sistemului naţional de reglementări normative pentru asigurarea securităţii muncii constituie, alături
de celelalte reglementări juridice referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă, baza pentru:
- activitatea de concepţie a echipamentelor de muncă şi a tehnologiilor;
- autorizarea funcţionării unităţilor;
- instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii muncii;
- cercetarea accidentelor de muncă, stabilirea cauzelor şi a responsabilităţilor.
Riscurile de accidente si imbolnaviri profesionale sunt generate de activitatea desfăşurată si depind de
componentele sistemului de muncă :Executant; Sarcina de munca; Mijloace de productie; Mediu de munca
Art. 10. Lucrătorii îşi desfăşoară activitatea în baza unui program de lucru zilnic, fiind instruiti şi testati periodic în ceea
ce priveşte însuşirea modului corect de deservire a mijloacelor de munca, manipularea materialelor şi utilizarea
corectă a echipamentelor de protecţie .

a) Sarcina de munca
Art. 11. Conţinutul sarcinii de muncă este dat de totalitatea activităţilor efectuate pentru:
 utilizarea în condiţii de securitate a echipamentelor de muncă;
 verificarea si deservirea instalatiilor pentru prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă;
Art. 12. Se desfăşoară în baza legislaţiei, normativelor interne, instrucţiunilor proprii şi procedurilor legale/ interne
existente la locul de muncă.

Organizarea timpului de muncă şi de odihnă, munca de noapte şi prestarea orelor suplimentare

Art. 13. Pentru lucrătorii administrativi angajati cu norma intreaga, durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe
zi si de 40 de ore pe saptamana aceasta fiind stabilită în contractul de muncă şi regulamentul intern.
Art. 14. Lucrătorii care prin natura muncii lor lucreaza şi noaptea, precum şi sambata, duminica si in sarbatorile legale
prin rotatie, vor fi compensaţi cu timp liber, ulterior sau in cazul imposibilitatii compensarii prin ore libere platite prin
acordarea unui spor corespunzator duratei respective din salariul de baza conform regulamentului intern.
Art. 15. In functie de specificul activităţii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului
de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.
Art. 16. Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.
Art. 17. Lucrătorii de noapte şi lucrătorii în schimburi beneficiază de asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în
muncă corespunzător naturii activităţii desfăşurate

Efortul fizic
Art. 18. Locul de muncă pentru lucrători trebuie conceput astfel încât să se elimine operaţiile manuale de manipulare
Art. 19. Dacă nu este posibilă eliminarea operaţiilor manuale de manipulare, trebuie să existe la locul de muncă mijloace
tehnice pentru a le limita
Art. 20. Dacă lucrătorii trebuie să ridice sau să depună sarcini, greutatea fiecărei sarcini, înălţimea la care sarcina trebuie
apucată şi la care trebuie depusă, numărul de sarcini pe oră care trebuie deplasate (în perioade normale şi de vârf),
trebuie să fie cunoscute de lucrători.
Art. 21. In timpul manipularii manuale a maselor, lucrătorii trebuie sa aiba vizibilitate.Se interzice transportul prin
purtare a maselor care impiedica vizibilitatea.
Art. 22. Manipularea in acelasi timp a doua sau mai multe obiecte se va face numai daca sunt fixate intre ele
corespunzator. Se interzice transportul maselor care sunt instabile intre ele.

6
 Art. 23. Traseul pe care il parcurge lucrătorul in timpul transportului prin purtare nu trebuie sa fie cu obstacole, instabil
sau alunecos.
Art. 24. Manipularea si transportul prin purtare a maselor care au margini sau suprafete taietoare sau care datorita naturii
lor pot produce leziuni ale mainilor se va face numai cu palmare.
Art. 25. In cazul in care se realizeaza transporturi pe planuri inclinate acestea terbuie sa aiba stabilitate si trebuie sa fie
prevazuti cu parapeti de protectie.
Art. 26. Obiectele ambalate in cutii, lazi, etc, trebuie fixate in interiorul ambalajelor. Se interzice transportul prin purtare
a maselor nefixate corespunzator in cutii,lazi etc.
Art. 27. Se interzice transportul prin purtare a maselor care nu au sisteme de prindere corespunzatoare.
Art. 28. Se interzice manipularea de catre un singur lucrător a maselor cu centre de greutate excentrice, care pot genera
dezechilibrari.
Art. 29. Suprafetele cailor de circulatie pentru persoane trebuie sa fie netede si nealunecoase, iar cele destinate circulatiei
vehiculelor trebuie sa nu prezinte denivelari, sa fie rezistente la compresiune, socuri, uzura.
Art. 30. Caile de circulatie pentru lucrători si trecerile amplasate la inaltime vor fi protejate cu balustrade inalte de cel
putin 1m, prevazute cu legaturi de separatie orizontale intermediare, iar la partea inferioara cu o bordura inalta de cel
putin 10cm.

Efortul mental
Art. 31. La conceperea sarcinii de muncă pentru lucrători s-a ţinut cont şi de conţinutul şi intensitatea efortului fizic pe
care aceştia îl depun pentru activitatile desfasurate şi de durata acestora.

Munca femeilor
Art. 32. Conducerea societăţii a evaluat, gradul şi durata de expunere a angajatelor (femei gravide, lăuze şi care
alăptează) la agenţi, procese sau condiţii de muncă ce pot constitui riscuri pentru securitatea şi sănătatea acestora
Art. 33. S-au luat măsuri de prevenire a acestor riscuri

Munca tinerilor
Art. 34. S-au evaluat riscurile specifice existente pentru tineri, legate de activitatea pe care aceştia o desfăşoară
Art. 35. Se asigură evaluarea şi supravegherea medicală periodică a tinerilor.
Art. 36. Tinerii sunt informaţi asupra riscurilor şi măsurilor de prevenire stabilite.
Art. 37. La încadrarea tinerilor s-a ţinut cont de riscurile specifice pentru securitatea şi sănătatea acestora
Art. 38. Programul de lucru al tinerilor este stabilit corespunzător.

Mijloace de muncă
Art. 39. Mijloacele de muncă sunt: totalitatea mijloacelor pe care un lucrător le foloseşte pentru desfăşurarea cu succes
a sarcinii sale de muncă (instalaţii, aparatura, dispozitive etc.)
Art. 40. La alegerea echipamentelor tehnice s-au luat în considerare şi aspectele privind securitatea şi sănătatea în
muncă:
a) Echipamente tehnice certificate
b) Echipamente tehnice care sa asigure siguranţa lucrătorilor care le folosesc cât şi a pacienţilor.

Art. 41. Conducătorul direct a locului de muncă urmăreste permanent dacă:

a) Verificările şi întreţinerea echipamentelor tehnice sunt efectuate şi înregistrate corespunzător- art.15 (19) Norme
Metodologice 1425/2006(*modificate);
b) Utilizarea echipamentelor tehnice este permisă numai lucrătorilor desemnaţi şi instruiţi adecvat;
c) Reglarea, repararea, modificarea sau întreţinerea echipamentelor tehnice este permisă numai lucrătorilor desemnaţi
şi instruiţi adecvat;
d) Lucrătorii dispun de informaţii adecvate şi de instrucţiuni scrise privind utilizarea echipamentelor tehnice;
e) Echipamentul tehnic este amplasat, instalat şi utilizat corespunzător- art.15 (19) Norme Metodologice 1425/2006
f) Există pentru fiecare echipament tehnic o carte tehnică sau alt document similar;
g) Există pentru fiecare echipament tehnic un document în care să fie specificate măsurile de securitatea muncii;
h) Echipamentul tehnic este prevăzut cu mijoace de protecţie adecvate;
i) Probele experimentale ale echipamentelor tehnice sunt executate sub conducerea unui lucrător desemnate şi cu
aplicarea unor măsuri speciale de securitatea muncii;
j) Echipamentele tehnice sunt prevăzute cu avertizări şi marcaje corespunzătoare;
k) Echipamentele tehnice respectă principiile ergonomice de proiectare şi utilizare;
l) Sistemele de comandă asigură exploatarea echipamentului tehnic în condiţii de securitate;
m) Echipamente tehnice mobile, cu sau fără autopropulsie sunt corespunzătoare pentru a fi deplasate;
n) Echipamentele tehnice mobile sunt construite astfel încât să se asigure exploatarea în condiţii de securitate;
o) Lucrătorii care exploatează echipamentele tehnice mobile sunt instruiţi corespunzător;
p) S-au stabilit măsuri tehnice şi organizatorice adecvate pentru prevenirea accidentării lucrătorilor care se deplasează
pe jos;
q) Instalaţii sub presiune sunt în bună stare de funcţionare;
r) Instalaţiile sub presiune, sunt avizate tehnic şi verificate de ISCIR;
s) Intervenţiile la aceste instalaţii se realizează numai de către lucratori calificat, instruit şi autorizat în acest scop;

7
t) Echipamentele tehnice sunt marcate în mod corespunzător;
u) Toate echipamentele tehnice sunt certificate si corespund scopului pentru care au fost achizitionate.

Mediu de munca
Art. 42. Mediul de muncă: ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihologice în care unul sau mai mulţi
executanţi îşi realizează sarcina de muncă.
Art. 43. Au fost verificate şi stabilite la toate locurile de muncă condiţiile în care se realizează sarcina de muncă şi s-au
luat următoarele măsuri
Art. 44. S-a analizat posibilitatea suprimării sau reducerii surselor de degajare a noxelor acolo unde acestea există;
Art. 45. S-au efectuat măsurători ale nivelului de noxelor în locurile unde acestea nu pot fi suprimate sau reduse şi s-a
acordat lucrătorilor echipamente de protecţie corespunzătoare sau de închiderea a mijloacelor de muncă în carcase în
care se creează depresiune;-utilizarea instalaţiilor de ventilare locală;-utilizarea instalaţiilor de ventilare generală.
Art. 46. Instalaţia de ventilare asigură eliminarea sau reducerea până la limitele admise a noxelor:-fumuri, gaze şi vapori
toxici sau nocivi; -substanţe sau amestecuri explozive;-substanţe iritante sau mirositoare;- pulberi de orice natură;-
căldură; -umiditate; -curenţi de aer.
Art. 47. Echipamentele tehnice susceptibile să producă poluarea aerului la locul de muncă sunt prevăzute din concepţie
cu sisteme eficiente de captare a noxelor ;
Art. 48. Instalaţiile de ventilare destinate combaterii noxelor foarte periculoase sau cu pericol ridicat de
incendiu/explozie sunt întreţinute corespunzător :
a) verificare periodică prin măsurători şi determinări specifice;
b) remedierea operativă a deficienţelor constatate.
Art. 49. Există instalaţii de ventilare de avarie corespunzătoare ;
Art. 50. Instalaţia de ventilare are prevăzute măsuri pentru combaterea electricităţii statice;
Art. 51. S-a verificat prin măsurători eficacitatea legăturii la pământ;
Art. 52. În cazul ambianţelor calde sau reci, lucrătorilor li se acordă echipamentele individuale de protecţie adecvate;
Art. 53. Aceste echipamente asigură protecţia împotriva riscurilor existente;
Art. 54. Aceste echipamente permit realizarea sarcinilor de muncă în condiţii corespunzătoare;
Art. 55. Condiţiile de iluminat au constituit obiectul unor analize la nivelul atelierului;
Art. 56. Nivelul de iluminare de la locul de muncă corespunde valorilor minime prescrise de legislaţia de securitatea
muncii;
Art. 57. Sursele luminoase sau reflecţiile lor sunt vizibile în centrul câmpului vizual al locului de muncă;
Art. 58. S-au luat măsuri pentru evitarea zonelor de umbră;
Art. 59. Sistemul de iluminat corespunde caracteristicilor locului de muncă:
a) -iluminatul general uniform se foloseşte acolo unde se execută activităţi similare pe toată suprafaţa
încăperii sau când poziţia locurilor de muncă sau a lucrătorilor se modifică frecvent în timpul lucrului;
b) -iluminatul general localizat se foloseşte la locurile de muncă unde sunt necesare niveluri de iluminare
diferite şi nu este posibilă utilizarea iluminatului local;
c) -iluminatul combinat se foloseşte la locurile de muncă unde sunt necesare niveluri diferite de iluminare, iar
iluminatul general nu poate asigura cerinţele de calitate corespunzătoare.
d) -Lucrătorii pot să modifice individual iluminatul locului lor de muncă în funcţie de sarcina pe care o
realizează;
Art. 60. Lucrările care solicită eforturi pentru aparatul vizual sunt executate totdeauna de aceiaşi lucrători;
Art. 61. Sunt respectate pauzele prevăzute în cursul schimbului de lucru;
Art. 62. Sistemul de iluminat artificial este în permanenţă în stare de funcţionare;
Art. 63. Se asigură curăţarea regulată a geamurilor (asigurarea iluminatului natural);
Art. 64. Există sistem de iluminat de siguranţă;
Art. 65. După efectuarea unor modificări ale instalaţiei de iluminat s-a făcut verificarea nivelului de iluminare;
Art. 66. Se realizează măsurări ale nivelului de zgomot, periodic şi după modificări ale locului de muncă ;
Art. 67. Nivelul de zgomot măsurat nu depăşeşte limitele maxime admise.
Art. 68. Lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora participă la determinările şi măsurările de zgomot efectuate ;
Art. 69. Angajatorul asigură păstrarea rapoartelor de măsurare a zgomotului şi fişelor privind starea auzului lucrătorilor;
Art. 70. Administratorul, Lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora au acces la aceste riscuri: căderea la acelaşi nivel ;
-căderea şi prăbuşirea de materiale sau obiecte ; -prinderea, lovirea sau strivirea de dispozitivele si accesoriile
acţionate manual sau electric în funcţiune; -contact cu curent electric; -contact cu substante fierbinti- arsuri ;
-manipularea necorespunzătoare a materialelor;-neutilizarea corectă a EP. din dotare, prinderea, lovirea sau strivirea de
mijloace de transport în timpul deplasărilor;- stres ; -intepaturi si taieturi datorate neutilizarii corecte a echipamentelor
de muncă .

MĂSURI DE PREVENIRE A RISCURILOR DE ACCIDENTE ŞI A ÎMBOLNĂVIRILOR PROFESIONALE

La nivelul societăţii trebuie avute în vedere următoarele măsuri :

1. MĂSURI TEHNICE
Art. 71. Ansamblu de măsuri ce se referă la mijloacele de producţie şi mediul de muncă.
Art. 72. Tehnologii de lucru adoptate cu risc minim ;

8
Art. 73. Amplasarea postului de lucru conform principiilor ergonomice de organizare a locului de muncă - făcând
eficientă munca fiecăruia;
Art. 74. Se vor monta afişe, panouri de avertizare a depăşirii parametrilor de securitate in perimetrele unde exista
pericole de cadere la acelaşi nivel sau de electrocutare la panourile sau aparatele care nu au fost scoase de sub
tensiune;
Art. 75. La locul de muncă, pe echipamente vor fi afişate instrucţiuni tehnologice şi instrucţiuni de lucru;
Art. 76. Locul de muncă va fi semnalizat corespunzător din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii.

2. MĂSURI ORGANIZATORICE
Art. 77. Sunt ansamblu măsurilor referitoare la executant şi sarcina de muncă
Art. 78. Instruirea lucratorilor în domeniul securităţii muncii conform H.G.1425/2006(*modificat prin HG 955/2010);
Art. 79. Luând în considerare factorii de risc generaţi de procesul de muncă, lucrătorii trebuie dotaţi cu diferite
sortimente de echipament de protecţie;
Art. 80. În vederea prevenirii bolilor profesionale şi totodată depistarea unor boli care împiedică buna desfăşurare a
activităţii şi afectarea capacităţii de muncă, trebuie asigurată supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor, prin
contractarea in acest sens a serviciilor specializate de medicina muncii.

3. MĂSURI IGIENICO-SANITARE
Art. 81. Pentru grupurile sanitare care sunt în cadrul societăţii se asigură în permanenţă săpun şi prosoape de hârtie de
unică folosinţă precum şi hârtie igienică.
Art. 82. În cadrul societăţii s-a amenajat vestare cu locuri de păstrare a hainelor si de servire a mesei de către lucrători.
Art. 83. Se vor asigura grupuri sanitare cu duşuri unde lucrătorii pot face duş în cazuri de caniculă.

CAP.II LEGISLATIA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA IN VIGOARE

I.- Legea nr.53/2003 - Codul Muncii(*republicat şi actualizat cu Legea nr. 40/2011 pentru modificarea si
completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii)
1.1-Drepturile salariatului
Art. 84. (L 53/2003 Art. 38) Lucrătorii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin
care se urmăreşte renunţarea sau limitarea drepturilor recunoscute de lege lucrătorilor este lovită de nulitate.
Art. 85. (L 53/2003 Art. 39) (1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă; -dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;-dreptul la concediu de odihnă
anual; -dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;-dreptul la demnitate în muncă; -dreptul la securitate şi sănătate în
muncă; -dreptul la acces la formarea profesională; -dreptul la informare şi consultare;- dreptul de a lua parte la
determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă; -dreptul la protecţie în caz de concediere; -
dreptul la negociere colectivă; - dreptul de a participa la acţiuni colective; -dreptul de a constitui sau de a adera la un
sindicat.
(2) Lucrătorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:
a) -obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului;
-obligaţia de respectare a prevederilor cuprinse în regulamentul intern, contractul colectiv de muncă aplicabil, precum
şi în contractul individual de muncă; -obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;
-obligaţia de respectare a disciplinei muncii; -obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în
unitate; -obligaţia de respectare a secretului de serviciu.

1.2-Durata timpului de muncă

Art. 86. (L 53/2003 Art. 108.) -Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se
află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului
individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare." (O.U.G. nr.
55/2006)
(1) Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore
pe săptămână.
(2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe
săptămână.
Art. 87. (L 53/2003 Art. 110.) - (1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8
ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
(2) În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de
muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
Art. 88. (L 53/2003 Art. 111.) - (1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână,
inclusiv orele suplimentare.
”(2) Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de
ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni
calendaristice să nu depăşească 48 de ore pe săptămână (Legea nr. 53/2005 modificata cu L 40/2010).”

9
 “(21) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă unic la
nivel naţional, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de activitate aplicabil,
perioade de referinţă mai mari de o lună 4 luni, dar care să nu depăşească 12 luni (Legea nr. 53/2005 modificata
cu L 40/2010).”
(22) La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute la alin. (2 şi (21) nu se iau în calcul durata concediului de
odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului indivudual de muncă.
(3) Prevederile alin. (1) (2) şi (21) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.” (O.U.G. nr. 65/2005)
Art. 89. (L 53/2003 Art. 112). - (1) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin
negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau
mai mare de 8 ore.
(2) Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
Art. 90. (L 53/2003 Art. 113.) - (1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru
de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la
nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.
(2) Programul de lucru inegal poate funcţiona numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă.
Art. 91. (L 53/2003 Art. 114.) - Programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţă
salariaţilor şi sunt afişate la sediul angajatorului.
Art. 92. (L 53/2003 Art. 115.) - (1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la
solicitarea salariatului în cauză, dacă această posibilitate este prevăzută în contractele colective de muncă aplicabile la
nivelul angajatorului sau, în absenţa acestora, în regulamentele interne.
(2) Programele individualizate de muncă presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă.
(3) Durata zilnică a timpului de muncă este împărţită în două perioade: o perioadă fixă în care personalul se află
simultan la locul de muncă şi o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul îşi alege orele de sosire şi de plecare, cu
respectarea timpului de muncă zilnic.
(4) Programul individualizat de muncă poate funcţiona numai cu respectarea dispoziţiilor art. 109 şi 111.
Art. 93. (L 53/2003 Art. 116.) - Angajatorul are obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat şi
de a supune controlului inspecţiei muncii această evidenţă ori de câte ori este solicitat.
Norma de muncă
Art. 94. (L 53/2003 Art. 126.) - Norma de muncă exprimă cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea operaţiunilor
sau lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate normală, în condiţiile unor
procese tehnologice şi de muncă determinate. Norma de muncă cuprinde timpul productiv, timpul pentru întreruperi
impuse de desfăşurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale în cadrul programului de muncă.
Art. 95. (L 53/2003 Art. 127.) - Norma de muncă se exprimă, în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau de
alte activităţi ce se normează, sub formă de norme de timp, norme de producţie, norme de personal, sferă de atribuţii
sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei activităţi.
Art. 96. (L 53/2003 Art. 128.) - Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi.
Art. 97. (L 53/2003 Art. 129.)- ”(1) Normele de muncă se elaborează de către angajator, conform normativelor în
vigoare sau, în cazul în care nu există normative, normele de muncă se elaborează de către angajator cu
acordul sindicatului ori, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.
(11) În cazul unui dezacord cu privire la normele de muncă, părţile vor apela la arbitrajul unui terţ ales de comun
acord.” (O.U.G. nr. 65/2005)
(2) În situaţia în care normele de muncă nu mai corespund condiţiilor tehnice în care au fost adoptate sau nu asigură un
grad complet de ocupare a timpului normal de muncă, acestea vor fi supuse unei reexaminări.
(3) Procedura de reexaminare, precum şi situaţiile concrete în care poate interveni se stabilesc prin contractul colectiv de
muncă aplicabil sau prin regulamentul inter

1.3- Repausuri periodice

Art. 98. (L 53/2003 Art. 1291.) - Perioada de repaus reprezintă orice perioadă care nu este timp de muncă."
(O.U.G. nr. 55/2006)
Art. 99. (L 53/2003 Art. 130.) - (1) În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore,
salariaţii au dreptul la pauză de masă şi la alte pauze, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil
sau prin regulamentul intern.
(2) Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute, în cazul în care
durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate.
(3) Pauzele, cu excepţia dispoziţiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din regulamentul intern, nu
se vor include în durata zilnică normală a timpului de muncă.
Art. 100. (L 53/2003 Art. 131.) - (1) Salariaţii au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic
de 12 ore consecutive.
(2) Prin excepţie, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi.
Art. 101. (L 53/2003 Art. 1311.) - (1) Muncă în schimburi reprezintă orice mod de organizare a programului de lucru,
potrivit căruia salariaţii se succed unul pe altul la acelaşi post de muncă, potrivit unui anumit program, inclusiv
program rotativ, şi care poate fi de tip continuu sau discontinuu, implicând pentru salariat necesitatea realizării unei
activităţi în intervale orare diferite în raport cu o perioadă zilnică sau săptămânală, stabilită prin contractul individual
de muncă.

10
 (2) Salariat în schimburi reprezintă orice salariat al cărui program de lucru se înscrie în cadrul programului de muncă
în schimburi." (O.U.G. nr. 55/2006)

Repausul săptămânal
Art. 102. (L 53/2003 Art. 132.) - (1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi
duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a
activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau
prin regulamentul intern.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de
muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
"(4) În situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă
ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului
sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor." (O.U.G. nr. 55/2006)
(5) Salariaţii al căror repaus săptămânal se acordă în condiţiile alin. (4) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite
potrivit art. 120 alin. (2).
Art. 103. (L 53/2003 Art. 133.) - (1) În cazul unor lucrări urgente, a căror executare imediată este necesară pentru
organizarea unor măsuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente
sau pentru înlăturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalaţiilor sau clădirilor
unităţii, repausul săptămânal poate fi suspendat pentru personalul necesar în vederea executării acestor lucrări.
(2) Salariaţii al căror repaus săptămânal a fost suspendat în condiţiile alin. (1) au dreptul la dublul compensaţiilor
cuvenite potrivit art. 120 alin. (2).
1.4-Sănătatea şi securitatea în muncă
Art. 104. (L 53/2003 Art. 171.) - (2) Angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate
aspectele legate de munca.
(3) Daca un angajator apeleaza la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu il exonereaza de raspundere in acest
domeniu.
(4) Obligatiile salariatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu pot aduce atingere responsabilitatii
angajatorului.
(5) Masurile privind securitatea si sanatatea in munca nu pot sa determine, in nici un caz, obligatii financiare pentru
salariati.
Art. 105. (L 53/2003 Art. 172.) - (1) Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile legii speciale, ale
contractelor colective de munca aplicabile, precum si cu normele si normativele de protectie a muncii.
(2) Normele si normativele de protectie a muncii pot stabili:
a) masuri generale de protectie a muncii pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, aplicabile
tuturor angajatorilor;
b) masuri de protectie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activitati;
c) masuri de protectie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;
d) dispozitii referitoare la organizarea si functionarea unor organisme speciale de asigurare a securitatii si sanatatii in
munca.
Art. 106. (L 53/2003 Art. 173.) - (1) in cadrul propriilor responsabilitati angajatorul va lua masurile necesare pentru
protejarea securitatii si sanatatii salariatilor, inclusiv pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale, de
informare si pregatire, precum si pentru punerea in aplicare a organizarii protectiei muncii si mijloacelor necesare
acesteia.
(2) La adoptarea si punerea in aplicare a masurilor prevazute la alin. (1) se va tine seama de urmatoarele principii
generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea locurilor de munca si alegerea echipamentelor si
metodelor de munca si de productie, in vederea atenuarii, cu precadere, a muncii monotone si a muncii repetitive,
precum si a reducerii efectelor acestora asupra sanatatii;
e) luarea in considerare a evolutiei tehnicii;
f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;
g) planificarea prevenirii;
h) adoptarea masurilor de protectie colectiva cu prioritate fata de masurile de protectie individuala;
i) aducerea la cunostinta salariatilor a instructiunilor corespunzatoare.
Art. 107. (L 53/2003 Art. 174.) - (1) Angajatorul raspunde de organizarea activitatii de asigurare a sanatatii si securitatii
in munca.
(2) In cuprinsul regulamentelor interne sunt prevazute in mod obligatoriu reguli privind securitatea si sanatatea in
munca.
(3) In elaborarea masurilor de securitate si sanatate in munca angajatorul se consulta cu sindicatul sau, dupa caz, cu
reprezentantii salariatilor, precum si cu comitetul de securitate si sanatate in munca.
Art. 108. (L 53/2003 Art. 175.) - Angajatorul are obligatia sa asigure toti salariatii pentru risc de accidente de munca si
boli profesionale, in conditiile legii.

11
Art. 109. (L 53/2003 Art. 176.) - (1) Angajatorul are obligatia sa organizeze instruirea angajatilor sai in domeniul
securitatii si sanatatii in munca.
(2) Instruirea se realizeaza periodic, prin modalitati specifice stabilite de comun acord de catre angajator, impreuna cu
comitetul de securitate si sanatate in munca si cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor.
(3) Instruirea prevazuta la alin. (2) se realizeaza obligatoriu in cazul noilor angajati, al celor care isi schimba locul de
munca sau felul muncii si al celor care isi reiau activitatea dupa o intrerupere mai mare de 6 luni. in toate aceste cazuri
instruirea se efectueaza inainte de inceperea efectiva a activitatii.
(4) Instruirea este obligatorie si in situatia in care intervin modificari ale legislatiei in domeniu.
Art. 110. (L 53/2003 Art. 177.) - (1) Locurile de munca trebuie sa fie organizate astfel incât sa garanteze securitatea si
sanatatea salariatilor.
(2) Angajatorul trebuie sa organizeze controlul permanent al starii materialelor, utilajelor si substantelor folosite in
procesul muncii, in scopul asigurarii sanatatii si securitatii salariatilor.
(3) Angajatorul raspunde pentru asigurarea conditiilor de acordare a primului ajutor in caz de accidente de munca,
pentru crearea conditiilor de preintâmpinare a incendiilor, precum si pentru evacuarea salariatilor in situatii speciale si
in caz de pericol iminent.
Art. 111. (L 53/2003 Art. 178.) - (1) Pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca institutia abilitata prin lege poate
dispune limitarea sau interzicerea fabricarii, comercializarii, importului ori utilizarii cu orice titlu a substantelor si
preparatelor periculoase pentru salariati.
(2) Inspectorul de munca poate, cu avizul medicului de medicina a muncii, sa impuna angajatorului sa solicite
organismelor competente, contra cost, analize si expertize asupra unor produse, substante sau preparate considerate a
fi periculoase, pentru a cunoaste compozitia acestora si efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului
uman.

Protectia salariatilor prin servicii medicale

Art. 112. (L 53/2003 Art. 182.) - Angajatorii au obligatia sa asigure accesul salariatilor la serviciul medical de medicina
a muncii.
Art. 113. (L 53/2003 Art. 183.) - (1) Serviciul medical de medicina a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de
angajator sau un serviciu asigurat de o asociatie patronala.
(2) Durata muncii prestate de medicul de medicina a muncii se calculeaza in functie de numarul de salariati ai
angajatorului, potrivit legii.
Art. 114. (L 53/2003 Art. 184.) - (1) Medicul de medicina a muncii este un salariat, atestat in profesia sa potrivit legii,
titular al unui contract de munca incheiat cu un angajator sau cu o asociatie patronala.
(2) Medicul de medicina a muncii este independent in exercitarea profesiei sale.
Art. 115. (L 53/2003 Art. 185.) - (1) Sarcinile principale ale medicului de medicina a muncii constau in:
a) prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale;
b) supravegherea efectiva a conditiilor de igiena si sanatate in munca;
c) asigurarea controlului medical al salariatilor atât la angajarea in munca, cât si pe durata executarii contractului
individual de munca.
(2) In vederea realizarii sarcinilor ce ii revin medicul de medicina a muncii poate propune angajatorului schimbarea
locului de munca sau a felului muncii unor salariati, determinata de starea de sanatate a acestora.
(3) Medicul de medicina a muncii este membru de drept in comitetul de securitate si sanatate in munca.
Art. 116. (L 53/2003 Art. 186.) - (1) Medicul de medicina a muncii stabileste in fiecare an un program de activitate
pentru imbunatatirea mediului de munca din punct de vedere al sanatatii in munca pentru fiecare angajator.
(2) Elementele programului sunt specifice pentru fiecare angajator si sunt supuse avizarii comitetului de securitate si
sanatate in munca.
Art. 117. (L 53/2003 Art. 187.) - Prin lege speciala vor fi reglementate atributiile specifice, modul de organizare a
activitatii, organismele de control, precum si statutul profesional specific al medicilor de medicina a muncii.
II- Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 Legea securităţii şi sănătăţii în muncă
Dispoziţii generale
Art. 118. ( L 319/2006 - ART. 1) (1) Prezenta lege are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii
securităţii şi sănătăţii în munca a lucrătorilor.
(2) Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi
securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata
potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor
principii.
Art. 119. (L 319/2006 - ART. 2) Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane juridice
romane cu parteneri străini, în vederea efectuării de lucrări cu personal roman pe teritoriul altor tari, vor cuprinde
clauze privind securitatea şi sănătatea în munca.

Domeniu de aplicare
Art. 120. (L 319/2006-ART. 3) (1) Prezenta lege se aplica în toate sectoarele de activitate, atât publice, cat şi private.
(2) Prevederile prezentei legi se aplica angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.
Art. 121. (L 319/2006-ART. 4) (1) Fac excepţie de la prevederile art. 3 alin. (1) cazurile în care particularităţile inerente
ale anumitor activităţi specifice din serviciile publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia, precum şi cazurile de
dezastre, inundatii şi pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă, vin în contradictie cu prezenta lege.
12
 (2) În cazurile prevăzute la alin. (1) trebuie sa se asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor, ţinându-se seama de
principiile stabilite prin prezenta lege.
Art. 122. (L 319/2006-ART. 5) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a) lucrator - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării
stagiului de practica, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de munca, cu excepţia persoanelor care
prestează activităţi casnice;
b) angajator - persoana fizica sau juridică ce se afla în raporturi de munca ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care
are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;
c) alţi participanţi la procesul de munca - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului,
în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi
în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi someri pe durata participării la o forma de
pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de munca încheiat în forma scrisă şi pentru care se
poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba;
d) reprezentant al lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor - persoana aleasă,
selectata sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, sa îi reprezinte pe aceştia în ceea ce
priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în munca;
e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de munca, în scopul
evitării sau diminuării riscurilor profesionale;
f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de munca
ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de
circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de
boala profesională sau legată de profesiune;
g) accident de munca - vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicatia acuta profesională, care au loc în
timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de
munca de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
h) boala profesională - afectiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi
nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau
sisteme ale organismului, în procesul de munca;
i) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosită în munca;
j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un lucrator pentru a-l
proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de
munca, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;
k) loc de munca - locul destinat sa cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv
orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii;
l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuala căreia îi lipseşte doar prilejul declansator
pentru a produce un accident în orice moment;
m) stagiu de practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii în care se pregătesc elevii,
studenţii, ucenicii, precum şi somerii în perioada de reconversie profesională;
n) securitate şi sănătate în munca - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune
condiţii în desfăşurarea procesului de munca, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor
persoane participante la procesul de munca;
o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile
majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de munca sau/şi din
comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil sa aibă asemenea urmări
şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa producă pagube materiale;
p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afară întreprinderii/unităţii, abilitate sa presteze servicii de
protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, conform legii;
q) accident uşor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai acordarea primelor
îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile;
r) boala legată de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanţi sunt de natura
profesională.

2.3-Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav şi iminent

Art. 123. (L 319/2006-Art. 10.) - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate
naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente;
b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul
medical de urgenţă, salvare şi pompieri.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim
ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
(3) Numărul lucrătorilor menţionaţi la alin. (2), instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia acestora trebuie să fie
adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau unităţii.
Art. 124. (L 319/2006-Art. 11.) - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi iminent despre
riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie să fie luate pentru protecţia lor;

13
 b) să ia măsuri şi să furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească lucrul şi/sau să părăsească
imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent;
c) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav şi iminent, în afara
cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.
(2) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de muncă şi/sau o zonă periculoasă nu trebuie
să fie prejudiciaţi şi trebuie să fie protejaţi împotriva oricăror consecinţe negative şi nejustificate pentru aceştia.
(3) Angajatorul trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau a altor
persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile
corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita
consecinţele unui astfel de pericol.
(4) Lucrătorii nu trebuie să fie prejudiciaţi pentru cazurile prevăzute la alin. (3), cu excepţia situaţiilor în care aceştia
acţionează imprudent sau dau dovadă de neglijenţă gravă.

2.4-Informarea lucrătorilor- Consultarea şi participarea lucrătorilor

Art. 125. (L 319/2006-Art. 16.) - (1) Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie să ia
măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, în conformitate cu
prevederile legale, toate informaţiile necesare privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la
nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii;
b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) şi (3).
(2) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere şi/sau
unitate exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau în unitatea sa, să primească informaţii adecvate
privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc aceşti lucrători.
Art. 126. (L 319/2006-Art. 17.) - Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau
reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, în vederea
îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile prezentei legi, să aibă acces la:
a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie, prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) şi b);
b) evidenţa şi rapoartele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c) şi d);
c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi informaţii provenind de la
instituţiile de control şi autorităţile competente în domeniu.
Art. 127. (L 319/2006- Art. 18.) - (1) Angajatorii consultă lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor şi permit participarea
acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implică: - consultarea lucrătorilor; - dreptul lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor
să facă propuneri; -participarea echilibrată.
(3) Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor definiţi la art. 5 lit. d) iau parte în mod echilibrat sau sunt consultaţi în
prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la: - orice măsură care ar afecta semnificativ securitatea şi
sănătatea în muncă; -desemnarea lucrătorilor la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1) şi la art. 10 alin. (2), precum şi
cu privire la activităţile la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1); -informaţiile la care s-a făcut referire în art. 12 alin.
(1), art. 16 şi 17; d) recurgerea, după caz, la servicii externe, conform art. 8 alin. (4); -e) organizarea şi planificarea
instruirii prevăzute la art. 20 şi 21.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor au dreptul să
solicite angajatorului să ia măsuri corespunzătoare şi să prezinte propuneri în acest sens, în scopul diminuării riscurilor
pentru lucrători şi/sau al eliminării surselor de pericol.
(5) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor sau lucrătorii nu
pot fi prejudiciaţi din cauza activităţilor la care s-a făcut referire în alin. (1)-(3).
(6) Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor salariale, şi să le furnizeze mijloacele necesare
pentru a-şi putea exercita drepturile şi atribuţiile care decurg din prezenta lege.
(7) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi/sau lucrătorii
au dreptul să apeleze la autorităţile competente, în cazul în care consideră că măsurile adoptate şi mijloacele utilizate
de către angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă.
(8) Reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor trebuie să li se
acorde posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile inspectorilor de muncă şi inspectorilor sanitari, în timpul vizitelor de
control.
Art. 128. (L 319/2006-Art. 19.) - În vederea realizării prevederilor art. 16, 17 şi ale art. 18 alin. (1), la nivelul
angajatorului se înfiinţează, se organizează şi funcţionează comitete de securitate şi sănătate în muncă.

2.5-Instruirea lucrătorilor
Art. 129. (L 319/2006-Art. 20.) - (1) Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o
instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi
instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său:
- la angajare;
- la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
-la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
- la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

14
 - la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie: -adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri;
-periodică şi ori de câte ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi în
întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi
sănătate în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au dreptul la
instruire corespunzătoare.
Art. 130. (L 319/2006-Art. 21.) - (1) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1), (2) şi (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala
lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora.
(2) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1) şi (2) trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru.
(3) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (4) trebuie să se efectueze în timpul programului de lucru, fie în interiorul, fie în
afara întreprinderii şi/sau unităţii.

2.6-Obligaţiile lucrătorilor
Art. 131. (L 319/2006-Art. 22.) - Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi
instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau
omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
Art. 132. (L 319/2006-Art. 23.) - (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22, lucrătorii au
următoarele obligaţii:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace
de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la
locul destinat pentru păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de
securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect
aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive
întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor
de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria
persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă
realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia
sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului
să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în
domeniul său de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de
aplicare a acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.
(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de muncă, potrivit
activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.

2.7-Supravegherea sănătăţii
Art. 133. (L 319/2006-Art. 24.) - Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor în
funcţie de riscurile privind securitatea şi sănătatea în muncă se stabilesc potrivit reglementărilor legale.
Art. 134. (L 319/2006-Art. 25.) - (1) Măsurile prevăzute la art. 24 vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrător să poată
beneficia de supravegherea sănătăţii la intervale regulate.
(2) Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin medicii de medicină a muncii.

Accidente de muncă
Art. 135. (L 319/2006-Art. 30.) - (1) În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de muncă:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor
activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor culturalsportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor
activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea de
vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea ori
înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat;

15
 f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice
sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul
programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de
muncă organizat de angajator şi invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de
muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este
încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau fizică, pentru
îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de
muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea lucratoriă, echipamentul individual de protecţie sau orice
alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de
muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum
şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi pentru îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de lucratoriul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în baza unor
contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în
timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale,
în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări
de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu;
p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea
decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.
(2) În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de la
traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate
în muncă sau de circulaţie în vigoare.
Art. 136. (L 319/2006-Art. 31.) - Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul
persoanelor accidentate, în:
a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accidente mortale;
d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.
Art. 137. (L 319/2006-Art. 32.) - (1) Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
(2) Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de muncă,
precum şi la asigurător, potrivit legii.

Bolile profesionale
Art. 138. (L 319/2006-Art. 33.) - În sensul prevederilor art. 5 lit. h), afecţiunile suferite de elevi şi studenţi în timpul
efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.
Art. 139. (L 319/2006-Art. 34.) - (1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul
autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti.
(2) Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum şi stabilirea de
măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în
colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.
(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
(4) Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de sănătate publică teritorială şi a
municipiului Bucureşti la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din
cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară Bucureşti, precum şi la
structurile teritoriale ale asigurătorului stabilit conform legii.
(5) Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală profesională, cât şi ca
accident de muncă.

Grupuri sensibile la riscuri

Art. 140. (L 319/2006-Art. 35.) - Grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile
care alăptează, tinerii, precum şi persoanele cu dizabilităţi, trebuie protejate împotriva pericolelor care le afectează în
mod specific.

16
Art. 141. (L 319/2006-Art. 36.) - Angajatorii au obligaţia să amenajeze locurile de muncă ţinând seama de prezenţa
grupurilor sensibile la riscuri specifice.

III-Contraventii la legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006

Art. 142. (L 319/2006 -Art. 37.) - (1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către
persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui
accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la
2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau
amendă.
(3) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar
fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.
Art. 143. (L 319/2006-Art. 38.) - (1) Nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu
privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui
accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la
2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau
amendă.
(3) Dacă nerespectarea constă în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor
deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani sau amendă.
(4) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu
amendă.

IV. NORME METODOLOGICE- H.G.1425/2006(*modificat prin HG 955/08.09.2010) de aplicare a prevederilor

Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006

a) Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

Art. 144. (H.G.1425/2006-Art. 74.) - Prezentul capitol stabileşte procedura instruirii lucrătorilor din punct de vedere al
securităţii şi sănătăţii în muncă, în conformitate cu art. 20 din lege.
Art. 145. (H.G.1425/2006-Art. 75.) - Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă are ca scop însuşirea
cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă.
Art. 146. (H.G.1425/2006-Art. 76.) - (1) Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul
întreprinderii şi/sau al unităţii se efectuează în timpul programului de lucru.
(2) Perioada în care se desfăşoară instruirea prevăzută la alin. (1) este considerată timp de muncă.
Art. 147. (H.G.1425/2006-Art. 77.) - Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde 3 faze:
a) instruirea introductiv-generală;
b) instruirea la locul de muncă;
c) instruirea periodică.
Art. 148. (H.G.1425/2006-Art. 78). - La instruirea lucratoriului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi
folosite mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de caz, vizionări de filme,
diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator.
Art. 149. (H.G.1425/2006-Art. 79.) - Fiecare angajator are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare unei
instruiri adecvate.
Art. 150. (H.G.1425/2006-Art. 80.) - Angajatorul trebuie să dispună de un program de instruire - testare, pe meserii sau
activităţi.
Art. 151. (H.G.1425/2006-Art. 81.) - (1) Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se
consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform modelului prezentat în anexa nr. 11, cu
indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii.
(2) Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat după verificarea
instruirii.
(3) După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi de către
persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.
(4) Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi însoţită de o copie a fişei
de aptitudini, completată de către medicul de medicina muncii în urma examenului medical la angajare.
(5) Fişa de instruire individuală se păstrează în întreprindere/unitate, de la angajare până la data încetării raporturilor
de muncă.
Art. 152. (H.G.1425/2006-Art. 82.) (1) Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea
angajatorului, cu excepţia altor participanţi la procesul de muncă, aşa cum sunt definiţi potrivit art. 5 lit. c) din lege,
angajatorul stabileşte, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare şi funcţionare, durata instruirii şi
reguli privind instruirea şi însoţirea acestora în întreprindere şi/sau unitate.
(2) Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior care desfăşoară activităţi pe bază de contract de prestări
de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor respectivi privind activităţile specifice

17
 întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitatea şi sănătatea lor, precum şi măsurile şi activităţile de
prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
(3) Instruirea prevăzută la alin. (1) şi (2) se consemnează în fişa de instruire colectivă, conform modelului prezentat în
anexa nr. 12.
(4) Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar se va păstra de către
angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecţie care a efectuat instruirea şi un exemplar se
păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.
(5) Reprezentanţii autorităţilor competente cu atribuţii de control vor fi însoţiţi de către un reprezentant desemnat de
către angajator, fără a se întocmi fişa de instruire."

Instruirea introductiv-generală
Art. 153. (H.G.1425/2006-Art. 83.) - Instruirea introductiv-generală se face:
- la angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din lege;
-lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
- lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
- lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
Art. 154. (H.G.1425/2006-Art. 84.) - Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice
întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi
activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
Art. 155. (H.G.1425/2006-Art. 85.) - Instruirea introductiv-generală se face de către: -angajatorul care şi-a asumat
atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau - lucrătorul desemnat; sau - un lucrător al serviciului
intern de prevenire şi protecţie; sau serviciul extern de prevenire şi protecţie.
Art. 156. (H.G.1425/2006-Art. 86.) - Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de
persoane.
Art. 157. (H.G.1425/2006-Art. 87.) - (1) Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţi şi de
riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul
întreprinderii şi/sau al unităţii, în general.
(2) Angajatorul stabileşte prin instrucţiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu va fi mai mică de 8
ore.
(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele prevăzute la art. 82, cărora li se vor prezenta succint
activităţile, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din întreprindere şi/sau unitate.
Art. 158. (H.G.1425/2006-Art. 88.) - (1) În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele
probleme:
a) legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;
b) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă;
c) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;
d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
lucrătorilor.
(2) Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de către angajator.
Art. 159. (H.G.1425/2006-Art. 89.) - (1) Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii
cunoştinţelor pe bază de teste.
(2) Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.
(3) Lucrătorii prevăzuţi la art. 83 lit. a) şi d) nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate în
instruirea introductiv-generală.

Instruirea la locul de muncă

Art. 160. (H.G.1425/2006-Art. 90.) - (1) Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are
ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie lanivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
(2) Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83, inclusiv la schimbarea locului de
muncă în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii.
Art. 161. (H.G.1425/2006-Art. 91.) - (1) Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de
muncă, în grupe de maximum 20 de persoane.
(2) Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.
Art. 162. (H.G.1425/2006 -Art. 92.) - (1) Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi
sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post
de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
(2) Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin instrucţiuni proprii de către
conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu: - angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă; sau - lucrătorul desemnat; sau un lucrător al serviciului intern de prevenire şi
protecţie; -sau serviciul extern de prevenire şi protecţie.
Art. 163. (H.G.1425/2006-Art. 93.) (1) Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către
angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul

18
 intern/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, tematici care vor fi păstrate la persoana
care efectuează instruirea.
(2) Instruirea la locul de muncă va cuprinde cel puţin următoarele:
a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă şi/sau postului de
lucru;
b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor
şi evacuarea lucrătorilor, precum şi în cazul pericolului grav şi iminent;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă
şi/sau postului de lucru;
e) demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind
utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor,
aspecte care sunt obligatorii."
Art. 164. (H.G.1425/2006-Art. 94.) - Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face
numai după verificarea cunoştinţelor de către şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se consemnează în
fişa de instruire individuală.

Instruirea periodică
Art. 165. (H.G.1425/2006-Art. 95.) - Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 şi are drept scop
reîmprospătarea şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Art. 166. (H.G.1425/2006-Art. 96.) - (1) Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.
(2) Durata instruirii periodice, intervalul dintre două instruiri şi periodicitatea verificării instruirii vor fi stabilite prin
instrucţiuni proprii, în funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru.
(21) Intervalul dintre două instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni."
(3) Pentru lucratoriul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni.
(4) Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea şi prin sondaj de
către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciile externe de prevenire şi
protecţie, care vor semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută
corespunzător.
(5) Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice.
Art. 167. (H.G.1425/2006-Art. 97.) - Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul
care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de
prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la
persoana care efectuează instruirea.
Art. 168. (H.G.1425/2006-Art. 98.) - Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:
a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului
de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de
noi riscuri în unitate;
c) la reluarea activităţii după accident de muncă;
d) la executarea unor lucrări speciale;
e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Art. 169. (H.G.1425/2006-Art. 99.) - Durata instruirii periodice prevăzute la art. 98 nu va fi mai mică de 8 ore şi se
stabileşte în instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau
d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.
Art. 170. (H.G.1425/2006-Art. 100.) - Instruirea periodică prevăzută la art. 98 se va efectua pe baza tematicilor
întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul
desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către
angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

Pericol grav şi iminent de accidentare; Zone cu risc ridicat şi specific

Art. 171. (H.G.1425/2006-Art. 101.) - Starea de pericol grav şi iminent de accidentare, astfel cum este el definit la art. 5
lit. l) din lege, poate fi constatată de către orice lucrător din întreprindere şi/sau unitate, lucrător al serviciului extern
de prevenire şi protecţie cu care întreprinderea şi/sau unitatea a încheiat contract, precum şi de către inspectorii de
muncă.
Art. 172. (H.G.1425/2006-Art. 102.) - La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat
următoarele măsuri de securitate: - oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii; - evacuarea lucratoriului din
zona periculoasă; - anunţarea serviciilor specializate; -anunţarea conducătorilor ierarhici; -eliminarea cauzelor care
au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent.

19
Art. 173. (H.G.1425/2006-Art. 103.) - (1) În vederea realizării măsurilor prevăzute la art. 102 lit. a), în prealabil
angajatorul va desemna lucrătorii care trebuie să oprească echipamentele de muncă şi va asigura instruirea acestora.
(2) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. b), în prealabil angajatorul trebuie:
a) să întocmească planul de evacuare a lucrătorilor;
b) să afişeze planul de evacuare la loc vizibil;
c) să instruiască lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare şi să verifice modul în care şi-au însuşit
cunoştinţele.
(3) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. c), în prealabil angajatorul trebuie:
d) să desemneze lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi să îi instruiască în acest sens;
e) să asigure mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate.
(4) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. d), în prealabil angajatorul trebuie să stabilească modul
operativ de anunţare la nivel ierarhic superior.
(5) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. e), în prealabil angajatorul trebuie:
a) să desemneze lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol grav şi iminent, să asigure
instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice necesare intervenţiei;
b) să stabilească serviciile specializate care pot interveni.
Art. 174. (H.G.1425/2006-Art. 104.) - Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate prevăzute la art. 102,
ţinând seama de natura activităţilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activităţii şi de prezenţa altor
persoane în afara celor implicate direct în procesul muncii.
Art. 175. (H.G.1425/2006-Art. 105.) - Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzută la art. 13 lit. k) din lege
trebuie să conţină nominalizarea şi localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii şi măsurile stabilite
în urma evaluării riscurilor pentru aceste zone.
Art. 176. (H.G.1425/2006-Art. 106.) (1) Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa tuturor lucrătorilor care sunt zonele
cu risc ridicat şi specific.
(2) Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor care îşi desfăşoară
activitatea în zonele cu risc ridicat şi specific măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor."
Art. 177. (H.G.1425/2006-Art. 107.) - Acţiunile pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării riscurilor pentru
zonele cu risc ridicat şi specific constituie o prioritate în cadrul planului de protecţie şi prevenire.

4.5-Comunicarea şi cercetarea evenimentelor, înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a incidentelor

periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea şi raportarea bolilor profesionale

Comunicarea evenimentelor
Art. 178. (H.G.1425/2006-Art. 108.) - (1) Orice eveniment va fi comunicat conform prevederilor art. 26 şi art. 27 alin.
(1) din lege.
(2) Dacă printre victimele evenimentului se află şi lucrători ai altor angajatori, evenimentul va fi comunicat şi
angajatorilor acestora de către angajatorul la care s-a produs evenimentul.
(3) Evenimentul produs în condiţiile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. d) şi e) din lege, dacă a avut loc în afara
întreprinderii şi/sau unităţii şi nu a avut nici o legătură cu aceasta, va fi comunicat inspectoratului teritorial de muncă
pe raza căruia s-a produs, de către orice persoană care are cunoştinţă despre producerea evenimentului.
Art. 179. (H.G.1425/2006-Art. 109.) - Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel puţin următoarele informaţii,
conform modelului prevăzut în anexa nr. 13: -denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul şi, dacă
este cazul, denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul; - sediul/adresa şi numărul de
telefon ale angajatorului; - locul unde s-a produs evenimentul; - data şi ora la care s-a produs evenimentul/data şi ora
la care a decedat accidentatul; -numele şi prenumele victimei; -datele lucratorie ale victimei: vârsta, starea civilă,
copii în întreţinere, alte persoane în întreţinere, ocupaţia, vechimea în ocupaţie şi la locul de muncă; - împrejurările
care se cunosc şi cauzele prezumtive; -consecinţele accidentului; - numele şi funcţia persoanei care comunică
evenimentul; - data comunicării; - unitatea sanitară cu paturi la care a fost internat accidentatul.
Art. 180. (H.G.1425/2006-Art. 110.) - În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, soldate cu
decesul victimelor, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu, serviciile
poliţiei rutiere vor comunica evenimentul la inspectoratul teritorial de muncă din judeţul pe raza căruia s-a produs.
Art. 181. (H.G.1425/2006-Art. 111.) - (1) Angajatorul va lua măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt
rezultată din producerea evenimentului, până la primirea acordului din partea organelor care efectuează cercetarea, cu
excepţia cazurilor în care menţinerea acestei stări ar genera producerea altor evenimente, ar agrava starea
accidentaţilor sau ar pune în pericol viaţa lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul muncii.
(2) În situaţia în care este necesar să se modifice starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, se vor face,
după posibilităţi, schiţe sau fotografii ale locului unde s-a produs, se vor identifica şi se vor ridica orice obiecte care
conţin sau poartă o urmă a evenimentului; obiectele vor fi predate organelor care efectuează cercetarea şi vor constitui
probe în cercetarea evenimentului.
(3) Pentru orice modificare a stării de fapt rezultată din producerea evenimentului, angajatorul sau reprezentantul său
legal va consemna pe propria răspundere, într-un proces-verbal, toate modificările efectuate după producerea
evenimentului.
Art. 182. (H.G.1425/2006-Art. 112.) - (1) Inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia a avut loc evenimentul va
comunica Inspecţiei Muncii:

20
 - incidentul periculos; - evenimentul care a avut ca urmare un deces; -evenimentul care a avut ca urmare un accident
colectiv; -evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate evidentă; -evenimentul care a avut ca
urmare un accident urmat de invaliditate, " evenimentul care a avut ca urmare dispariţia unei/unor persoane."
"(2) Evenimentele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) se vor comunica Inspecţiei Muncii după primirea deciziei de
încadrare într-un grad de invaliditate."
(3) Comunicarea către Inspecţia Muncii va cuprinde informaţiile prevăzute la art. 109.
Art. 183. (H.G.1425/2006-Art. 113.) - (1) La solicitarea organelor care efectuează cercetarea evenimentului, unitatea
sanitară care acordă asistenţă medicală de urgenţă se va pronunţa în scris cu privire la diagnosticul provizoriu, în
termen de maximum 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării.
(2) Unitatea sanitară prevăzută la alin. (1) va lua măsuri pentru recoltarea imediată a probelor de laborator, în vederea
determinării alcoolemiei sau a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu
efecte similare acestora, precum şi pentru recoltarea altor probe specifice solicitate de inspectoratul teritorial de
muncă, urmând să comunice rezultatul determinărilor specifice în termen de 5 zile lucrătoare de la obţinerea acestora.
(3) În caz de deces al persoanei accidentate, inspectoratul teritorial de muncă va solicita în scris unităţii medico-legale
competente un raport preliminar din care să reiasă faptul că decesul a fost sau nu urmarea unei vătămări violente, în
conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea
instituţiilor de medicină legală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 459/2001, republicată, şi legislaţiei subsecvente.
(4) Unitatea medico-legală va transmite raportul preliminar inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu
prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 459/2001, republicată, şi ale
legislaţiei subsecvente.
(5) Unitatea medico-legală va transmite raportul de constatare medico-legală în termenul prevăzut la art. 29 alin. (3)
din lege.
(6) În cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă,
care a emis decizia de încadrare într-un grad de invaliditate, va trimite o copie de pe decizie, în termen de 3 zile
lucrătoare de la data eliberării acesteia, la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs accidentul.
Art. 184. (H.G.1425/2006-Art. 113). - (1) La solicitarea organelor care efectueaza cercetarea evenimentului, unitatea
sanitara care acorda asistenta medicala de urgenta se va pronunta in scris cu privire la diagnosticul provizoriu, in
termen de maximum 3 zile lucratoare de la primirea solicitarii.
(2) Unitatea sanitara prevazuta la alin. (1) va lua masuri pentru recoltarea imediata a probelor de laborator, in vederea
determinarii alcoolemiei sau a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu
efecte similare acestora, precum si pentru recoltarea altor probe specifice solicitate de inspectoratul teritorial de
munca, urmand sa comunice rezultatul determinarilor specifice in termen de 5 zile lucratoare de la obtinerea acestora.
(3) In caz de deces al persoanei accidentate, inspectoratul teritorial de munca va solicita in scris unitatii medico-legale
competente un raport preliminar din care sa reiasa faptul ca decesul a fost sau nu urmarea unei vatamari violente, in
conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea
institutiilor de medicina legala, aprobata cu modificari prin Legea nr. 459/2001, republicata, si legislatiei subsecvente.
(4) Unitatea medico-legala va transmite raportul preliminar inspectoratului teritorial de munca in conformitate cu
prevederile Ordonantei Guvernului nr. 1/2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 459/2001, republicata, si ale
legislatiei subsecvente.
(5) Unitatea medico-legala va transmite raportul de constatare medico-legala in termenul prevazut la art. 29 alin. (3)
din lege.
„(6) În cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de munca,
care a emis decizia de încadrare într-un grad de invaliditate, va trimite o copie de pe decizie, în termen de 5 zile
lucrătoare de la data eliberării acesteia, la inspectoratul teritorial de munca pe raza căruia s-a produs accidentul"

Semnalarea bolilor profesionale

Art. 185. (H.G.1425/2006 -„Art.149) - Orice suspiciune de boală profesională, inclusiv intoxicaţia acută profesională, se
va semnala obligatoriu de către toţi medicii, indiferent de specialitate şi locul de muncă, cu prilejul oricărei prestaţii
medicale: examene medicale profilactice, consultaţii medicale de specialitate.".
Art. 186. (H.G.1425/2006-Art. 150.) - (1) Medicul care suspecteaza o boala profesionala completeaza fisa de semnalare
BP1, prevazuta in anexa nr. 19, si trimite bolnavul cu aceasta fisa la unitatea sanitara de medicina muncii, respectiv
clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, in vederea precizarii
diagnosticului de boala profesionala.
(2) Medicul specialist de medicina muncii examineaza bolnavul, stabileste diagnosticul de profesionalitate si
completeaza fisa de semnalare BP1 pe care o trimite oficial la autoritatea de sanatate publica judeteana, respectiv a
municipiului Bucuresti, in termen de maximum 7 zile de la precizarea diagnosticului de profesionalitate.

Bolile legate de profesie

Art. 187. (H.G.1425/2006-Art. 173.) - Lista bolilor legate de profesiune este prezentată în anexa nr. 23.
Art. 188. (H.G.1425/2006-Art. 174.) - Bolile legate de profesiune nu se declară. Acestea se dispensarizează medical şi se
comunică angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sănătatea lucrătorilor, în vederea luării
măsurilor tehnico-organizatorice de normalizare a condiţiilor de muncă.

21
 Înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase
Art. 189. (H.G.1425/2006 -Art. 135.) - Înregistrarea accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase se face în baza
procesului-verbal de cercetare.
Art. 190. (H.G.1425/2006-Art. 136.) - (1) Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de
contract, comandă sau alte forme legale încheiate în întreprinderea şi/sau unitatea unui angajator, alta decât cea la care
este încadrată victima, se înregistrează potrivit clauzelor prevăzute în acest sens în documentele încheiate.
(2) În situaţia în care documentul încheiat nu prevede clauze în acest sens, clauzele nu sunt suficient de acoperitoare
pentru toate situaţiile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentelor norme metodologice, accidentul de muncă se
înregistrează de către angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca urmare
producerea accidentului.
(3) Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de comandă, la domiciliul clientului, se
înregistrează de către angajatorul la care este/a fost angajată victima.
(4) Accidentul de muncă suferit de o persoană aflată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în întreprinderea şi/sau
unitatea altui angajator se înregistrează de către angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii
care a avut ca urmare producerea accidentului.
(5) Accidentele suferite în timpul stagiului de practică profesională de către elevi, studenţi, ucenici şi şomeri în
perioada de reconversie profesională se înregistrează de către angajatorul la care se efectuează practica/reconversia
profesională.
(6) Accidentul de muncă suferit de o persoană în cadrul activităţilor cultural-sportive, în timpul şi din cauza
îndeplinirii acestor activităţi, se înregistrează de către instituţia sau angajatorul care a organizat acţiunea respectivă.
(7) Accidentul de muncă produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o persoană, din proprie iniţiativă, pentru
salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol grav şi iminent ce ameninţă avutul public
sau privat din întreprinderea şi/sau unitatea unui angajator, se înregistrează de către angajatorul la care s-a produs
accidentul.
(8) În cazul accidentului produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o persoană, din proprie iniţiativă, pentru
salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol grav şi iminent ce ameninţă avutul public
sau privat, produs în afara întreprinderii şi/sau unităţii unui angajator şi care nu are nici o legătură cu acesta,
înregistrarea se face conform legii.
(9) Accidentul de muncă de traseu se înregistrează de către angajatorul la care este angajată victima sau, după caz, de
angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului,
conform concluziilor cercetării.
(10) Accidentul de muncă de circulaţie se înregistrează de către angajatorul la care este angajată victima sau, după caz,
de angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea
accidentului, conform concluziilor cercetării.
(11) Accidentul produs în afara întreprinderii şi/sau unităţii, ca urmare a neluării unor măsuri de securitate de către un
alt angajator, se înregistrează de către angajatorul din vina căruia s-a produs accidentul.
Art. 191. (H.G.1425/2006-Art. 137.) - Pentru unele situaţii neprevăzute în prezentele reglementări, cu privire la
înregistrarea accidentelor de muncă, inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii va stabili modul de
înregistrare a accidentului în cauză.
Art. 192. (H.G.1425/2006-Art. 138.) - (1) Dispariţia unei persoane în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări
care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia se înregistrează ca accident mortal, după rămânerea definitivă şi
irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, conform prevederilor legale, prin care este declarat decesul.
(2) Data producerii accidentului de muncă mortal, prevăzut la alin. (1), este data înscrisă în hotărârea judecătorească
ca fiind data decesului.
(3) Angajatorul la care a fost angajată persoana dispărută va comunica, imediat, numărul şi data hotărârii judecătoreşti
la inspectoratul teritorial de muncă.
Art. 193. (H.G.1425/2006-Art. 139.) - Accidentul de muncă cu invaliditate se va înregistra pe baza procesului-verbal de
cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de muncă.
Art. 194. (H.G.1425/2006-Art. 140.) - (1) În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele împuternicite
prin lege, angajatorul la care se înregistrează accidentul va completa FIAM.
(2) FIAM se completează pentru fiecare persoană accidentată în câte 4 exemplare care se înaintează spre avizare după
cum urmează:
a) inspectoratului teritorial de muncă care a avizat dosarul de cercetare întocmit de comisia angajatorului, în termen
de 3 zile lucrătoare de la primirea avizului;
b) inspectoratului teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea
procesului-verbal de cercetare.
(3) Verificarea şi avizarea FIAM de către inspectoratul teritorial de muncă se fac în termen de 5 zile lucrătoare de la
primirea formularului.
(4) Angajatorul la care se înregistrează accidentul anexează FIAM la dosarul sau la procesul-verbal de cercetare şi
distribuie celelalte exemplare la persoana accidentată, inspectoratul teritorial de muncă şi asigurătorul pe raza căruia
îşi are sediul social, domiciliul sau reşedinţa.
(5) În cazul în care victima unui accident de muncă a fost propusă pentru pensionare odată cu emiterea deciziei de
încadrare într-o grupă de invaliditate, se va completa un exemplar FIAM care se va anexa la dosarul de pensionare ce
va fi înaintat unităţii de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.
Art. 195. (H.G.1425/2006-Art. 141.) - (1) Angajatorul va ţine evidenţa evenimentelor în:

22
 a) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 15;
b) Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase, conform modelului prevăzut în anexa nr. 16;
c) Registrul unic de evidenţă a accidentelor uşoare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 17;
d) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ce au ca urmare incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de
lucru, conform modelului prevăzut în anexa nr. 18.
(2) În registrul prevăzut la alin. (1) lit. d) se va ţine evidenţa accidentaţilor în muncă pentru care perioada de
incapacitate temporară de muncă este de minimum 4 zile de lucru, fără a lua în calcul ziua producerii accidentului.
(3) Registrele de evidenţă trebuie să fie actualizate.
Art. 196. (H.G.1425/2006-Art. 142.) - (1) În baza FIAM şi a proceselor-verbale de cercetare a incidentelor periculoase,
inspectoratul teritorial de muncă va ţine evidenţa tuturor accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase
înregistrate de angajatorii care au sediul, domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul judeţului respectiv.
(2) Inspectoratul teritorial de muncă va ţine evidenţa în:
a) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă;
b) Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase;
c) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ce au ca urmare incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de
lucru.

V.- LEGEA Nr. 346 din 5 iunie 2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale
Art. 197. (L 346/2002-ART. 1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale face parte din sistemul de
asigurări sociale, este garantata de stat şi cuprinde raporturi specifice prin care se asigura protecţia sociala împotriva
următoarelor categorii de riscuri profesionale: pierderea, diminuarea capacităţii de muncă şi decesul ca urmare a
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.
Art. 198. (L 346/2002-ART. 2) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale garantează un ansamblu de
servicii şi prestaţii în beneficiul persoanelor asigurate, în vederea:
a) promovării sănătăţii şi a securităţii în muncă şi prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
b) diminuării şi compensării consecinţelor accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale.
Art. 199. (L 346/2002-ART. 3) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe
următoarele principii:
a) asigurarea este obligatorie pentru toţi cei ce utilizează forţa de muncă angajata cu contract individual de muncă;
b) riscul profesional este asumat de cei ce beneficiază de rezultatul muncii prestate;
c) fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se constituie din contribuţii diferenţiate în funcţie
de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care încheie asigurarea, potrivit prevederilor prezentei legi;
d) creşterea rolului activităţii de prevenire în vederea reducerii numărului accidentelor de muncă şi al bolilor
profesionale;
e) solidaritatea sociala, prin care participanţii la sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale îşi
asuma reciproc Obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevăzute
de lege;
f) asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevăzute de lege;
g) asigurarea transparentei în utilizarea fondurilor;
h) repartiţia fondurilor în conformitate cu obligaţiile ce revin sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale prin prezenta lege.
Art. 200. (L 346/2002-ART. 4(1) Prin asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale răspunderea civila a
persoanei fizice sau juridice pentru prestaţiile prevăzute în prezenta lege şi pentru care s-a plătit contribuţia de
asigurare este preluata de asigurator.
(2) În situaţia în care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin prevederile prezentei legi, în mod
subsidiar şi complementar, intra în funcţiune răspunderea civila, potrivit dreptului comun.

Raporturile de asigurare şi riscurile asigurate

Art. 201. (L 346/2002-ART. 5) Sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi:
a) persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia,
inclusiv funcţionarii publici;
Art. 202. (L 346/2002-ART. 8(1) Are calitatea de asigurator, potrivit prezentei legi, Fondul Naţional de Asigurare pentru
Accidente de Muncă şi Boli Profesionale, denumit în continuare Fondul Naţional.
(2) Fondul Naţional îşi exercita atribuţiile prin fondurile teritoriale de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale sau prin asociaţiile de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, denumite în continuare
fonduri teritoriale si, respectiv, asociaţii profesionale de asigurare.
Art. 203. (L 346/2002-ART. 9(1) Raporturile de asigurare, rezultate în temeiul prezentei legi şi din contractele de
asigurare, se stabilesc între:
a) angajatori şi asigurator, pentru persoanele asigurate prevăzute la art. 5 şi 7;
b) asiguraţi şi asigurator, pentru persoanele asigurate prevăzute la art. 6.
(2) Calitatea de asigurat se dobândeşte, iar raporturile de asigurare se stabilesc la data încheierii contractului
individual de muncă, a convenţiei civile, a începerii practicii profesionale sau a contractului de asigurare individual,
după caz.
Art. 204. (L 346/2002-ART. 10(1) În vederea realizării asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi
stabilirii cuantumului contribuţiei datorate, angajatorul are obligaţia de a comunica asiguratorului, printr-o declaraţie

23
 pe propria răspundere, numărul de angajaţi, domeniul de activitate conform activităţilor din Economia Naţionala,
fondul de salarii, precum şi orice alte informaţii solicitate în acest scop.
(2) Declaraţia scrisa va fi depusa la sediul asiguratorului cu minimum 15 zile înainte de încheierea contractului de
asigurare, pentru stabilirea contribuţiei în condiţiile legii.
Art. 205. (L 346/2002-ART. 11(1) În cazul punerii în funcţiune a unei noi unităţi angajatorul are obligaţia să depună
Declaraţia în termen de 15 zile de la începerea activităţii.
(2) În cazul oricărei modificări privind nivelul fondului de salarii sau al activităţilor desfăşura te, angajatorul are
obligaţia să anunţe asiguratorul în termen de 15 zile.
(3) Contractul de asigurare încheiat între angajator şi asigurator se reînnoieşte la fiecare modificare notificata.
Art. 206. (L 346/2002-ART. 12) Persoanele asigurate potrivit art. 6 au obligaţia de a depune Declaraţia de venituri în
termenul prevăzut la art. 10 alin. (2) şi de a comunica asiguratorului orice modificare intervenita cu privire la venitul
asigurat, în termen de 15 zile de la data acesteia
Art. 207. (L 346/2002-ART. 13) Dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale se naşte de la data stabilirii raporturilor de asigurare şi încetează o data cu aceste raporturi.
Art. 208. (L 346/2002-ART. 14) În cazul în care din culpa angajatorului nu s-a plătit contribuţia de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale, costul prestaţiilor şi al serviciilor de asigurare prevăzute de prezenta lege se
suporta de angajator.
Art. 209. (L 346/2002-ART. 15(1) În cazul bolilor profesionale, declarate în condiţiile legii, în timpul activităţii
profesionale, dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare se menţine şi ulterior încetării raporturilor de muncă şi a
contractelor de asigurare.
(2) În cazul bolilor profesionale, declarate în condiţiile legii, ulterior încetării raporturilor de muncă şi a contractelor
de asigurare, dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare se acorda dacă fostul asigurat face dovada, cu acte medicale
eliberate conform legii, ca boala a fost cauzata de factori profesionali specifici locului de muncă.
Art. 210. (L 346/2002-ART. 16) Riscurile asigurate în condiţiile prezentei legi sunt accidentele de muncă şi bolile
profesionale cercetate, declarate, înregistrate şi evidenţiate potrivit prevederilor Legii securităţii muncii nr. 90/1996,
republicata.

Prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Art. 211. (L 346/2002-ART. 19) Asiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale au
dreptul la următoarele prestaţii şi servicii: - reabilitare medicala şi recuperarea capacităţii de muncă; -reabilitare şi
reconversie profesionala; -îndemnizaţie pentru incapacitate temporara de muncă; -îndemnizaţie pentru trecerea
temporara în alt loc de muncă; -compensaţii pentru atingerea integrităţii; -despăgubiri în caz de deces; -rambursări de
cheltuieli.
Art. 212. (L 346/2002-ART. 20(1) Baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale este media veniturilor salariale brute ale asiguratului din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a stabilit
contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale în lunile respective.
(2) În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale o constituie venitul salarial brut din ultima luna de activitate şi care a fost luat
în calcul la stabilirea contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
(3) Pentru calculul indemnizaţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se utilizează numărul
de zile lucrătoare din luna în care se acorda concediul medical sau, după caz, se solicita alte drepturi de asigurări
sociale.
(4) La stabilirea numărului de zile lucrătoare din luna în care se acorda dreptul de asigurări pentru accidente de muncă
şi boli profesionale se vor avea în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbători legale în care nu se
lucrează .

Prestaţii şi servicii pentru reabilitare medicala şi recuperarea capacităţii de muncă

Art. 213. (L 346/2002-ART. 21) Asiguraţii au dreptul la tratament medical, precum şi la prestaţii şi servicii pentru
reabilitare medicala şi recuperarea capacităţii de muncă.
Art. 214. (L 346/2002-ART. 22(1) Asiguratorul are obligaţia de a achita contravaloarea serviciilor medicale acordate
până când se realizează:
a) restabilirea stării de sănătate sau ameliorarea deficientelor de sănătate survenite în urma unui risc asigurat;
b) prevenirea diminuării ori a pierderii capacităţii de muncă şi a necesităţii de îngrijire permanenta.
(2) Contravaloarea biletelor pentru tratament balnear prescris de medicul asiguratorului celor care se afla în
incapacitate temporara de muncă, ca urmare în exclusivitate a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, se
suporta integral din bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
Art. 215. (L 346/2002-ART. 23) Asiguraţii au dreptul la tratament medical corespunzător leziunilor şi afecţiunilor
cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, după cum urmează:
a) asistenta medicala de urgenta la locul accidentului, în mijloace de transport specializate şi în unităţi sanitare;
b) tratament medical ambulatoriu, prescris de medic;
c) analize medicale şi medicamente;
d) servicii medicale, cu prioritate în spitale sau clinici specializate pentru boli profesionale;
e) tratament de recuperare funcţională în unităţi speciale;
f) servicii de chirurgie plastica şi reparatorie;
g) servicii de fizioterapie;

24
 h) cure balneoclimaterice prescrise de medicul asiguratorului.
Art. 216. (L 346/2002-ART. 24) În vederea diminuării sau compensării urmărilor deficientelor de sănătate suferite prin
accidente de muncă şi boli profesionale, Asiguraţii au dreptul la:
a) materiale sanitare pentru corectarea auzului şi văzului;
b) proteze, orteze şi aparate ortopedice;
c) mijloace auxiliare: scaun, cărucior cu rotile, precum şi alte asemenea mijloace;
d) orice alte materiale, produse sau mijloace destinate unui asemenea scop, a căror lista se stabileşte de asigurator, la
propunerea medicului asiguratorului.
Art. 217. (L 346/2002-ART. 25(1) Pentru recuperarea capacităţii de muncă Asiguraţii beneficiază de programe
individuale de recuperare, stabilite de medicul specialist al asiguratorului, în funcţie de natura şi de pronosticul bolii.
(2) Programul individual de recuperare poate include tratament balnear, în funcţie de tipul bolii.
(3) Durata tratamentului balnear este de 15 - 21 de zile şi se stabileşte de medicul asiguratorului, în funcţie de tipul
afecţiunii şi de natura tratamentului.
(4) Criteriile pe baza cărora se acorda biletele pentru tratament balnear se aproba anual de Fondul Naţional.
Art. 218. (L 346/2002-ART. 26(1) Asiguraţii au obligaţia să urmeze şi să respecte programele individuale de recuperare
stabilite de medicul specialist al asiguratorului.
(2) Dreptul la prestaţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale se suspenda în cazul în care
Asiguraţii nu urmează sau nu respecta programul individual de recuperare.
Art. 219. (L 346/2002-ART. 27) Tratamentul medical în perioada programului individual de recuperare, precum şi
cazarea şi masa în unităţi le medicale se suporta de către asigurator.
Art. 220. (L 346/2002-ART. 28(1) Lucratoriul medical şi unităţi le prestatoare de servicii medicale se stabilesc de
asigurator în colaborare cu casele de asigurări de sănătate sau, după caz, direct cu unităţi specializate, precum şi cu
unităţi medicale proprii.
(2) Tarifele serviciilor medicale se stabilesc între părţile contractante pe baza prevederilor contractului-cadru ce se va
stabili prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Prestaţii şi servicii pentru reabilitare şi reconversie profesionala
Art. 221. (L 346/2002-ART. 29) Prestaţiile şi serviciile pentru reabilitare şi reconversie profesionala se acorda de către
asigurator la solicitarea asiguraţilor care, deşi nu si-au pierdut complet capacitatea de muncă, nu mai pot desfăşura
activitatea pentru care s-au calificat, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.
Art. 222. (L 346/2002-ART. 30) Asiguratorul preia în sarcina să cheltuielile pentru următoarele prestaţii şi servicii de
reabilitare şi reconversie profesionala:
a) cheltuielile privind serviciile medicale şi psihologice pentru aprecierea stării fizice, mentale şi aptitudinale în
vederea reconversiei profesionale;
b) costul cursurilor de calificare sau de reconversie;
c) plata unei indemnizaţii pe durata cursurilor de calificare şi de reconversie.
Art. 223. (L 346/2002-ART. 31(1) Îndemnizaţia pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie se acorda lunar şi
reprezintă 70% din salariul de baza brut al persoanei asigurate, avut la data survenirii accidentului de muncă sau a
bolii profesionale.
(2) Îndemnizaţia se acorda numai dacă persoana asigurata nu beneficiază, pe durata cursurilor de calificare sau de
reconversie, de îndemnizaţie pentru incapacitate temporara de muncă sau de pensie de invaliditate gradul III, acordata
potrivit legii.
Art. 224. (L 346/2002-ART. 32) Îndemnizaţia pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie se acorda numai dacă
persoana asigurata respecta dispoziţiile asiguratorului cu privire la:
a) instituţia la care urmează să se desfăşoare cursul;
b) programul de instruire;
c) modalitatea de absolvire.

Îndemnizaţia pentru incapacitate temporara de muncă

Art. 225. (L 346/2002-ART. 33(1) Asiguraţii beneficiază de o îndemnizaţie pe perioada în care se afla în incapacitate
temporara de muncă datorita unui accident de muncă sau unei boli profesionale.
(2) În cazul bolilor profesionale sau al accidentelor de muncă certificatul medical se vizează în mod obligatoriu, prin
grija angajatorului, de către direcţiile de sănătate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv de
inspectoratul teritorial de muncă în a cărui raza se afla sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.
Art. 226. (L 346/2002-ART. 34(1) Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporara de muncă reprezintă 100%
din media veniturilor salariale brute realizate în ultimele 6 luni.
(2) În cazul asiguraţilor prevazuti la art. 6 cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporara de muncă reprezintă
100% din venitul lunar asigurat.
Art. 227. (L 346/2002-ART. 35) Îndemnizaţia pentru incapacitate temporara de muncă în cazul accidentului de muncă
sau al bolii profesionale se suporta pentru primele 3 zile de incapacitate de către angajator, iar din a 4-a zi de
incapacitate, din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
Art. 228. (L 346/2002-ART. 36) Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporara de muncă este de 180
de zile în intervalul de un an, socotita din prima zi de concediu medical.
Art. 229. (L 346/2002-ART. 37(1) În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a
asiguratului medicul curant poate propune prelungirea concediului medical peste 180 de zile.

25
 (2) Medicul asiguratorului poate decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului
recuperator, reluarea activităţii în acelaşi loc de muncă sau în alt loc de muncă ori poate propune pensionarea de
invaliditate.
(3) Prelungirea concediului medical peste 180 de zile se face pentru cel mult 90 de zile, conform procedurilor stabilite
de Fondul Naţional, în raport cu evoluţia cazului şi cu rezultatele acţiunilor de recuperare.
Art. 230. (L 346/2002-ART. 38) Îndemnizaţia pentru incapacitate temporara de muncă datorata accidentelor de muncă şi
bolilor profesionale se acorda pe baza certificatului medical eliberat conform dispoziţiilor legale.
Art. 231. (L 346/2002-ART. 39) În situaţia în care mediul expert al asigurărilor sociale din sistemul public de pensii
decide încadrarea într-un grad de invaliditate, Îndemnizaţia se va acorda până la sfârşitul lunii următoare celei în care
s-a dat avizul de pensionare, fără a se depăşi durata maxima de acordare a concediului medical, prevăzută la art. 37.

Îndemnizaţia pentru trecerea temporara în alt loc de muncă

Art. 232. (L 346/2002-ART. 40(1) Asiguraţii care, datorita unei boli profesionale sau unui accident de muncă, nu îşi mai
pot desfăşura activitatea la locul de muncă anterior manifestării riscului asigurat pot trece temporar în alt loc de
muncă.
(2) Îndemnizaţia pentru trecerea temporara în alt loc de muncă se acorda în condiţiile în care venitul salarial brut
lunar realizat de asigurat la noul loc de muncă este inferior mediei veniturilor sale lunare din ultimele 6 luni, calculate
de la momentul depistării afecţiunii.
Art. 233. (L 346/2002-ART. 41) Îndemnizaţia pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din durata normala, ca
urmare a unor afecţiuni cauzate de accidente de muncă sau boli profesionale, se acorda asiguraţilor care, în aceste
condiţii, nu mai pot realiza durata normala de muncă.
Art. 234. (L 346/2002-ART. 42(1) Indemnizaţiile prevăzute la art. 40 alin. (2) şi la art. 41 se acorda la propunerea
medicului curant, cu avizul medicului asiguratorului, pentru cel mult 90 de zile într-un an calendaristic, în una sau mai
multe etape.
(2) Cuantumul lunar al indemnizaţiilor prevăzute la alin. (1) este egal cu diferenţa dintre media veniturilor salariale
din ultimele 6 luni şi venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de muncă sau prin reducerea timpului normal
de muncă, fără a se depăşi 25% din baza de calcul.

Compensaţii pentru atingerea integrităţii

Art. 235. (L 346/2002-ART. 43) Au dreptul la o compensaţie pentru atingerea integrităţii. Asiguraţii care, în urma
accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente, dacă acestea:
a) reduc capacitatea de muncă sub nivelul de 50%; sau
b) nu reduc capacitatea de muncă, dar constituie o mutilare.
Art. 236. (L 346/2002-ART. 44)Compensatia se acorda la solicitarea persoanei îndreptăţite, pe baza deciziei medicului
asiguratorului, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 43.
Art. 237. (L 346/2002-ART. 45(1) Compensaţia reprezintă o suma fixa în bani şi se acorda integral, o singura data, fără
a afecta celelalte drepturi sau indemnizaţii la care este îndreptăţit asiguratul.
(2) Cuantumul compensaţiei se stabileşte în funcţie de gravitatea leziunii, în limita unui plafon maxim de 12 salarii
medii brute pe economia Naţionala.
(3) Criteriile şi grilele pe baza cărora se acorda compensaţia se stabilesc de Fondul Naţional, prin norme
metodologice, cu acordul Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

Despăgubiri în caz de deces

Art. 238. (L 346/2002-ART. 46(1) În cazul decesului asiguratului ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli
profesionale, beneficiază de ajutor de deces o singura persoana, care poate fi, după caz: soţul supravieţuitor, copilul,
părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul, în condiţiile dreptului comun, sau, în lipsa acesteia, persoana care
dovedeşte ca a suportat cheltuielile ocazionate de deces.
(2) Cuantumul ajutorului de deces acordat este de 4 salarii medii brute pe economia naţionala.
Art. 239. (L 346/2002-ART. 47) Cererea pentru obţinerea ajutorului de deces se depune la sediul asigurătorului, însoţită
de actele din care rezulta dreptul solicitantului, potrivit legii.
Art. 240. (L 346/2002-ART. 48(1) Admiterea sau respingerea cererii se face prin decizie emisa de asigurător în termen
de 20 de zile de la data depunerii cererii.
(2) Decizia se comunica în scris solicitantului în termen de 5 zile de la data emiterii ei.
Art. 241. (L 346/2002-ART. 49) Plata ajutorului de deces se face în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.
Rambursări de cheltuieli
Art. 242. (L 346/2002-ART. 50(1) Asigurătorul acorda rambursări de cheltuieli în următoarele situaţii:
a) transportul de urgenta, în cazuri temeinic justificate, când salvarea victimei impune utilizarea altor mijloace decât
cele uzuale;
b) confecţionarea ochelarilor, a aparatelor acustice, a protezelor oculare şi dentare, în situaţia în care acestea au fost
deteriorate datorita unui accident de muncă soldat cu vătămări corporale.
(2) Costurile suportate de asigurător sunt destinate să asigure recuperarea funcţionalităţii organismului celui asigurat,
iar cuantumul acestora se va stabili anual de Fondul Naţional, prin Regulamentul privind acordarea rambursării de
cheltuieli, elaborat de Fondul Naţional şi care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

26
 VI.- LEGEA nr. 464 din 18 iulie 2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 126/1995 privind regimul
materiilor explozive
Art. 243. (L 464/2001-Art. 3.) - Materiile explozive fabricate în ţară şi cele importate pot fi experimentate sau folosite
numai cu aprobarea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, în baza unui aviz de specialitate emis de un organ
autorizat stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Art. 244. Amestecurile explozive simple pot fi preparate numai de persoane autorizate, conform normelor specifice de
protecţie a muncii pentru depozitarea, transportul şi folosirea materiilor explozive.
Art. 245. Dacă organele prevăzute la alin. 1 completează sau modifică normele privind producerea de materii explozive
din import, beneficiarii au obligaţia respectării şi a acestor norme.
Art. 246. Materiile explozive cu destinaţie militară, fabricate în ţară, precum şi cele importate pot fi experimentate sau
folosite cu aprobarea Ministerului Apărării Naţionale, în baza unui aviz de specialitate emis de un organ autorizat
stabilit prin hotărâre a Guvernului."
Art. 247. (L 464/2001-Art. 8.) - Pentru a putea produce şi prepara materii explozive, persoanele fizice şi juridice care,
potrivit legii, au ca obiect astfel de operaţiuni sunt obligate să obţină, în prealabil, autorizaţia inspectoratului de stat
teritorial pentru protecţia muncii şi a inspectoratului de poliţie al judeţului sau a Direcţiei Generale de Poliţie a
Municipiului Bucureşti şi să se înregistreze la aceste autorităţi.
Art. 248. Obligaţia de a obţine, în prealabil, autorizaţia şi de a se înregistra la autorităţile prevăzute la alin. 1 revine şi
persoanelor care deţin, transportă, folosesc sau comercializează materii explozive, cu excepţia unităţilor şi
formaţiunilor Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de
Protecţie şi Pază şi Comandă mentului Protecţiei Civile.
Art. 249. Aceleaşi obligaţii le au şi persoanele care produc, deţin, transportă sau comercializează obiecte artizanale de
distracţie pe bază de amestecuri pirotehnice, precum şi persoanele care folosesc, în scopuri tehnice, asemenea obiecte
pe bază de amestecuri pirotehnice."
Art. 250. (L 464/2001-Art. 13.) - Transportul şi mânuirea explozivilor propriu-zişi şi ale mijloacelor de iniţiere şi
aprindere, cu excepţia obiectelor artizanale de distracţie pe bază de amestecuri pirotehnice şi a celor pentru scopuri
tehnice pe bază de amestecuri pirotehnice, se efectuează sub directa supraveghere a artificierilor autorizaţi şi numai
cu personal special instruit pentru asemenea operaţiuni. Transportul şi mânuirea obiectelor artizanale de distracţie pe
bază de amestecuri pirotehnice şi ale celor pentru scopuri tehnice pe bază de amestecuri pirotehnice, se efectuează de
către personal special instruit."
Art. 251. (L 464/2001-Art. 18.) - Paza transporturilor de materii explozive de la producător la depozitele de bază, de
consum sau complexe, indiferent de mijlocul de transport, se asigură de către unităţile competente ale Ministerului de
Interne, pe cheltuiala beneficiarului.
Art. 252. Pentru transportul de materii explozive de la depozitele de bază la depozitele de consum, precum şi de la
depozitele de consum la locurile de utilizare situate în a fără incintei unităţii, paza se asigură de către agenţii
economici prin personal dotat cu arme de foc. Pentru transportul de materii explozive de la depozitele de bază la cele
de consum agentul economic este obligat să anunţe în scris, în prealabil, unitatea competentă a Ministerului de Interne
pe teritoriul căreia se efectuează transportul.
Art. 253. Paza materiilor explozive în tranzit pe teritoriul României se asigură de către unităţile competente ale
Ministerului de Interne, contra cost, după verificarea prealabilă a integrităţii sigiliilor aplicate de expeditori, la
solicitarea organelor care au atribuţii privind transporturile şi expediţiile internaţionale.
Art. 254. Paza transporturilor de materii explozive cu destinaţie militară pe teritoriul României se asigură de către
unităţile Ministerului Apărării Naţionale."

VII.- INSTRUCTIUNI METODOLOGICE privind autorizarea detinerii si utilizarii produselor si substantelor

toxice şi periculoase de catre agentii economici
Art. 255. Prin Ordinul comun al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr.101/10.09.1991 se extinde aplicarea
prevederilor Decretului 466/28.12 1979 privind regimul produselor si substantelor toxice si la agentii economici
privati.
Art. 256. In conformitate cu prevederile Decretului-Lege nr. 45/1990 si a H.G.R. Nr. 201/1990 privind organizarea si
desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative, fabricarea si comercializarea de produse toxice,
droguri, narcotice si otravuri este interzisa micilor intreprinderi, asociatiilor familiale si persoanelor fizice
independente.
Art. 257. Detinerea si utilizarea produselor si substantelor toxice de catre agentii economici privati face obiectul unei
autorizatii speciale emisa de Centrele de medicina preventiva judetene si Inspectoratele de stat teritoriale pentru
protectia muncii.
Art. 258. Autorizatia pentru detinerea si utilizarea produselor si substantelor toxice este conditionata de autorizarea
functionarii obiectivului din punct de vedere sanitar de catre Centrele de medicina preventiva si din punct de vedere al
protectiei muncii de catre Inspectoratele de stat teritoriale pentru protectia muncii, prin care se atesta asigurarea
conditiilor generale de igiena si protectie a muncii necesare desfasurarii oricarei activitati.

27
 Art. 259. Autorizarea functionarii unitatii este necesara si pentru activitatile care se desfasoara la domiciliul clientului, in
puncte mobile, cu produse si substante toxice.
Art. 260. Autorizarea detinerii si utilizarii produselor si substantelor toxice are drept scop prevenirea intoxicatiilor sau
altor afectari ale vietii, sanatatii si capacitatii de munca a persoanelor private, a familiilor si angajatilor acestora, a
populatiei, precum si prevenirea poluarii mediului ambiant.
Art. 261. Sunt supuse autorizarii activitatile cu produse si substante toxice desfasurate de micile intreprinderi, asociatiile
cu scop lucrativ, asociatiile familiale, persoanele fizice independente.
Art. 262. Autorizatia se solicita de catre agentul economic interesat, prin depunerea cererii, insotita de documentatia tip,
atat la Centrul de medicina preventiva judeteana cat si la Inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii, cu 30
zile inainte de inceperea activitatii.
Art. 263. Documentatia pentru obtinerea autorizatiei speciale de utilizare si detinere de produse si substante toxice este
formata din:
a. copie de pe autorizatia de functionare a unitatii, cu specificarea obiectului activitatii;
b. lista cu substantele toxice folosite in activitatea agentului economic privat (denumirea comerciala completa si
denumirea substantelor chimice pe care le contine);
c. procesul tehnologic, din care sa rezulte materiile prime, intermediare si finite dorite (utile) si nedorite
(nefolositoare); natura (denumirea) si cantitatile de reziduuri gazoase, lichide si solide rezultate din procesele
tehnologice, precum si modalitatea de colectare si depozitare si unitatea la care se vor preda pentru neutralizare;
d. lista mijloacelor si dotarilor pentru prevenirea accidentelor prin intoxicatii, precum si a dotarilor pentru interventie
in caz de accident, asigurate la locurile de munca sau in trusele mobile;
e. lista persoanelor care manipuleaza produse si substante toxice (numele, prenumele, varsta, calificarea, functia) si
fitele de examinare medicala pentru angajare in care sa fie mentionate rezultatele examenelor psihiatrice si
psihologice;
f. normele tehnice specifice pentru produsele si substantele toxice respective emise de unitatea producatoare, normele
speciale de prevenire a accidentelor si instructiunile specifice de interventie in caz de avarie, accident, intoxicatie,
poluare a mediului;
g. chitanta de plata a taxei de autorizare.
Art. 264. Centrul de medicina preventiva si Inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii studiaza documentatia
si expertizeaza la fata locului impreuna sau separat activitatea cu produse si substante toxice.
Expertiza are drept scop verificarea daca sunt asigurate toate conditiile materiale si functionale pentru aplicarea si
respectarea prevederilor Decretului nr. 466/1979, a normelor de protectia muncii specifice detinerii si utilizarii
produselor si substantelor toxice si a normelor de igiena a mediului si a muncii.
Art. 265. Se va avea in vedere in special:
- activitatea cu produse si substante toxice sa nu se desfasoare in incaperi destinate locuintei (bucatarii, dormitoare,
etc.);
- reziduurile din activitatea cu produse si substante toxice care au potential toxic sau prin descompunere, reactii
chimice etc., pot deveni toxice, sa nu fie indepartate prin retele publice de canalizare sau prin mijloacele publice de
colectare si indepartare a gunoiului;
- sistemele de ventilatie, spalare, curatare sa nu pericliteze sau sa deranjeze spatiile locuite sau alte unitati vecine;
- dotarea personalului cu echipament de protectie adecvat;
- dotarea cu mijloace de prim-ajutor specifice.
Art. 266. In cadrul expertizarii se vor testa in scris cunostintele personalului din lista prezentata in documentatie asupra
cunostintelor de protectie a muncii specifice activitatii, de catre delegatul I.S.T.P.M. si a cunostintelor privind actiunea
asupra organismului uman, antidoturi, prim-ajutor etc., de catre delegatul C.M.P. Testarea se poate face si la nivelul
celor doua unitati care expertizeaza.
Art. 267. Expertiza se finalizeaza prin referat comun sau separat, dar in 2 exemplare, care merg unul la directorul C.M.P.
si celalalt la inspectorul sef al I.S.T.P.M., in baza carora se emite autorizatia.
Art. 268. In cazul neasigurarii tuturor conditiilor necesare autorizarii, se incheie pe loc un proces verbal cu motivele
neacordarii autorizatiei si masurile necesare. Se va mentiona ca pana la realizarea tuturor conditiilor si obtinerea
autorizatiei se interzice activitatea cu produse si substante toxice.
In autorizatie se va include conditia privind obligativitatea agentului economic de a colecta si depozita in
conditii de siguranta reziduurile rezultate din procesul tehnologic, precum si predarea periodica a acestora la unitati
specializate de neutralizare.

VIII. ORDONANŢA DE URGENŢĂ A GUVERNULUI NR. 96 din 14 octombrie 2003 privind protecţia
maternităţii la locurile de muncă
Art. 269. (OUG 96/2003-Art.1.)-Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează măsuri de protecţie socială pentru:
a) salariate gravide şi mame, lăuze sau care alăptează, de cetăţenie română ori a unui stat membru al Uniunii Europene
şi din Spaţiul Economic European, care au raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu un angajator;
b) cetăţeni ai altor state şi apatrizi, care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România, dacă fac parte din
categoriile de salariate prevăzute la lit. a).
Art. 270. (OUG 96/2003-Art. 2.) - În sensul prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai
jos sunt definite după cum urmează:
a) protecţia maternităţii este protecţia sănătăţii şi/sau securităţii salariatelor gravide şi/sau mame la locurile lor de
muncă;
28
b) locul de muncă este zona delimitată în spaţiu, în funcţie de specificul muncii, înzestrată cu mijloacele şi cu
materialele necesare muncii, în vederea realizării unei operaţii, lucrări sau pentru îndeplinirea unei activităţi de către
unul ori mai mulţi executanţi, cu pregătirea şi îndemânarea lor, în condiţii tehnice, organizatorice şi de securitatea
muncii corespunzătoare, din care se obţine un venit în baza unui raport de muncă ori de serviciu cu un angajator;
c) salariata gravidă este femeia care anunţă în scris angajatorul asupra stării sale fiziologice de graviditate şi anexează
un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care să îi ateste această stare;
d) salariata care a născut recent este femeia care si-a reluat activitatea după efectuarea concediului de lăuzie şi solicită
angajatorului în scris măsurile de protecţie prevăzute de lege, anexând un document medical eliberat de medicul de
familie, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a născut;
e) salariata care alăptează este femeia care, la reluarea activităţii după efectuarea concediului de lăuzie, îşi alăptează
copilul şi anunţă angajatorul în scris cu privire la începutul şi sfârşitul prezumat al perioadei de alăptare, anexând
documente medicale eliberate de medicul de familie în acest sens;
f) dispensă pentru consultaţii prenatale reprezintă un număr de ore libere plătite salariatei de către angajator, pe durata
programului normal de lucru, pentru efectuarea consultaţiilor şi examenelor prenatale pe baza recomandării medicului
de familie sau a medicului specialist;
g) concediul postnatal obligatoriu este concediul de 42 de zile pe care salariata mama are obligaţia să îl efectueze
după naştere, în cadrul concediului pentru sarcina şi lăuzie cu durata totala de 126 de zile, de care beneficiază
salariatele în condiţiile legii;
h) concediul de risc maternal este concediul de care beneficiază salariatele prevăzute la lit. c)-e) pentru protecţia
sănătăţii şi securităţii lor şi/sau a fătului ori a copilului lor.
Art. 271. (OUG 96/2003-Art. 3.) - (1) Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) au obligaţia de a se prezenta la medicul de
familie pentru eliberarea unui document medical care să le ateste starea.
(2) În cazul în care salariatele nu îndeplinesc obligaţia prevăzuta la alin. (1) şi nu informează în scris angajatorul
despre starea lor, acesta este exonerat de obligaţiile sale prevăzute în prezenta ordonanţa de urgenţă, cu excepţia celor
prevăzute la art. 5, 6, 18, 23 şi 25.
Art. 272. (OUG 96/2003-Art. 4.) - Angajatorii au obligaţia să adopte măsurile necesare, astfel încât:
a) să prevină expunerea salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c)-e) la riscuri ce le pot afecta sănătatea şi securitatea;
b) salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) să nu fie constrânse să efectueze o muncă dăunătoare sănătăţii sau stării lor
de graviditate ori copilului nou-născut, după caz.
Art. 273. (OUG 96/2003-Art. 5.) - (1) Pentru toate activităţile susceptibile să prezinte un risc specific de expunere la
agenţi, procedee şi condiţii de muncă, a căror listă este prevăzută în anexa nr. 1, angajatorul este obligat să evalueze
anual, precum şi la orice modificare a condiţiilor de muncă natura, gradul şi durata expunerii salariatelor prevăzute la
art. 2 lit. c)-e), în scopul determinării oricărui risc pentru securitatea sau sănătatea lor şi oricărei repercusiuni asupra
sarcinii ori alăptării.
(2) Evaluările prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator, cu participarea obligatorie a medicului de
medicina muncii, iar rezultatele lor se consemnează în rapoarte scrise.
Art. 274. (OUG 96/2003-Art. 6.) - (1) Angajatorii sunt obligaţi ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii
raportului, să înmâneze o copie a acestuia sindicatului sau reprezentanţilor lucratorilor.
(2) Angajatorii vor informa în scris salariatele asupra rezultatelor evaluării privind riscurile la care pot fi supuse la
locurile lor de muncă, precum şi asupra drepturilor care decurg din prezenta ordonanţa de urgenţă.
Art. 275. (OUG 96/2003-Art. 7.) - (1) În termen de 10 zile lucrătoare de la data la care angajatorul a fost anunţat în scris
de către o salariată că se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 lit. c)-e), acesta are obligaţia să înştiinţeze
medicul de medicina muncii, precum şi inspectoratul teritorial de muncă pe a cărui rază îşi desfăşoară activitatea.
(2) De la data primirii înştiinţării medicul de medicina muncii şi inspectoratul teritorial de muncă vor verifica
condiţiile de muncă ale salariatei la termenele şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe
de urgenţă.
Art. 276. (OUG 96/2003-Art. 8.) - Angajatorul are obligaţia să păstreze confidenţialitatea asupra stării de graviditate a
salariatei şi nu va anunţa alţi angajaţi decât cu acordul scris al acesteia şi doar în interesul bunei desfăşurări a
procesului de muncă, când starea de graviditate nu este vizibilă.
Art. 277. (OUG 96/2003-Art. 9.) - În cazul în care o salariata se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 lit. c)-e) şi
desfăşoară la locul de muncă o activitate care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea să ori cu repercusiuni
asupra sarcinii şi alăptării, în sensul celor prevăzute la art. 5 alin. (1), angajatorul este obligat să îi modifice în mod
corespunzător condiţiile şi/sau orarul de muncă ori, dacă nu este posibil, să o repartizeze la alt loc de muncă fără
riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa, conform recomandării medicului de medicina muncii sau a medicului de
familie, cu menţinerea veniturilor salariale.
Art. 278. (OUG 96/2003-Art. 10.) - (1) În cazul în care angajatorul, din motive justificate în mod obiectiv, nu poate să
îndeplinească obligaţia prevăzuta la art. 9, salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) au dreptul la concediu de risc
maternal, după cum urmează:
a) înainte de data solicitării concediului de maternitate, stabilit potrivit reglementarilor legale privind sistemul public
de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, salariatele prevăzute la art. 2 lit. c);
b) după data revenirii din concediul postnatal obligatoriu, salariatele prevăzute la art. 2 lit. d) şi e), în cazul în care nu
solicita concediul şi indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani sau, în
cazul copilului cu handicap, pana la 3 ani.
(2) Concediul de risc maternal se poate acorda, în întregime sau fracţionat, pe o perioadă ce nu poate depăşi 120 de
zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens, dar nu

29
 poate fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale.
(3) Eliberarea certificatului medical se va face în condiţiile în care salariata s-a prezentat la consultaţiile prenatale şi
postnatale, conform normelor Ministerului Sănătăţii.
Art. 279. (OUG 96/2003-Art. 11.) - (1) Pe durata concediului de risc maternal salariata are dreptul la indemnizaţie de
risc maternal, care se suporta din bugetul asigurărilor sociale de stat.
(2) Cuantumul indemnizaţiei prevăzute la alin. (1) este egal cu 75% din media veniturilor lunare realizate în cele 10
luni anterioare solicitării, pe baza cărora s-a achitat contribuţia de asigurări sociale de stat.
(3) Pentru indemnizaţia de risc maternal nu se datorează contribuţia de asigurări sociale de stat. Durata concediului de
risc maternal reprezintă perioada asimilata stagiului de cotizare.
(4) Calculul şi plata indemnizaţiei de risc maternal se fac lunar de către angajator, cel mai târziu o data cu lichidarea
drepturilor salariale pe luna în care se acorda concediul de risc maternal.
Art. 280. (OUG 96/2003-Art. 12.) - (1) Pentru salariatele care se afla în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 lit. c) şi
d) şi îşi desfăşoară activitatea numai în poziţia ortostatica sau în poziţia aşezat, angajatorii au obligaţia de a le
modifica locul de muncă respectiv, astfel încât să li se asigure, la intervale regulate de timp, pauze şi amenajări pentru
repaus în poziţie şezândă sau, respectiv, pentru mişcare.
(2) Medicul de medicina muncii stabileşte intervalele de timp la care este necesara schimbarea poziţiei de lucru,
perioadele de activitate, precum şi durata perioadelor pentru repaus în poziţie şezândă sau, respectiv, pentru mişcare.
(3) Dacă amenajarea condiţiilor de muncă şi/sau a programului de lucru nu este din punct de vedere tehnic şi/sau
obiectiv posibila sau nu poate fi ceruta din motive bine întemeiate, angajatorul va lua masurile necesare pentru a
schimba locul de muncă al salariatei respective.
Art. 281. (OUG 96/2003-Art. 13.) - În baza recomandării medicului de familie, salariata gravida care nu poate îndeplini
durata normala de muncă din motive de sănătate, a să sau a fătului sau, are dreptul la reducerea cu o pătrime a duratei
normale de muncă, cu menţinerea veniturilor salariale, suportate integral din fondul de salarii al angajatorului, potrivit
reglementarilor legale privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Art. 282. (OUG 96/2003-Art. 14.) - Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c) şi e) nu pot fi obligate de către angajator să
realizeze activităţi pentru care evaluarea a evidenţiat riscul de expunere la agenţi sau condiţii de muncă prevăzute la
lit. A şi B din anexa nr. 2.
Art. 283. (OUG 96/2003-Art. 15.) - Angajatorii au obligaţia de a acorda salariatelor gravide dispensă pentru consultaţii
prenatale, în condiţiile prevăzute la art. 2 lit. f), în cazul în care investigaţiile se pot efectua numai în timpul
programului de lucru, fără diminuarea drepturilor salariale.
Art. 284. (OUG 96/2003-Art. 16.) - Pentru protecţia sănătăţii lor şi a copilului lor, după naştere, salariatele au obligaţia
de a efectua minimum 42 de zile de concediu postnatal, în condiţiile prevăzute la art. 2 lit. g) şi în cadrul concediului
pentru lăuzie stabilit prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu
modificările şi completările ulterioare.
Art. 285. (OUG 96/2003-Art. 17.) - (1) Angajatorii sunt obligaţi să acorde salariatelor care alăptează, în cursul
programului de lucru, doua pauze pentru alăptare de cate o ora fiecare. În aceste pauze se include şi timpul necesar
deplasării dus-întors de la locul în care se găseşte copilul.
(2) La cererea mamei, pauzele pentru alăptare vor fi înlocuite cu reducerea duratei normale a timpului sau de muncă
cu doua ore zilnic.
(3) Pauzele şi reducerea duratei normale a timpului de muncă, acordate pentru alăptare, se includ în timpul de muncă
şi nu diminuează veniturile salariale şi sunt suportate integral din fondul de salarii al angajatorului.
(4) În cazul în care angajatorul asigura în cadrul unităţii încăperi speciale pentru alăptat, acestea vor îndeplini
condiţiile de igiena corespunzătoare normelor sanitare în vigoare.

CAP.III CONSECINTE POSIBILE ALE NECUNOASTERII SI NERESPECTARII LEGISLATIEI DE

SĂNĂTATE ŞI SECURITATE ÎN MUNCĂ.

A. SANCTIUNI ÎN CAZUL NERESPECTĂRII LEGII 319/2006 PRIVIND SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA

ÎN MUNCĂ (extrase din Legea 319/2006)
Art. 286. (L319/2006- ART. 37) (1)Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în munca de către
persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui
accident de munca sau de imbolnavire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la
2 ani sau cu amenda.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau
amenda.
(3) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, iar
fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.
Art. 287. (L319/2006-ART. 38) (1)Nerespectarea de către orice persoana a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire
la securitatea şi sănătatea în munca, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui
accident de munca sau de imbolnavire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la
2 ani sau cu amenda.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau
amenda.

30
 (3) Dacă nerespectarea consta în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor
deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani sau amenda.
(4) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpa se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amenda, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu
amenda.
Art. 288. (L319/2006- ART. 39) (1)Constituie contravenţii faptele săvârşite de angajatorii aflaţi în una dintre situaţiile
prevăzute de prezenta lege.
(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 13 lit.
b)sa întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de alta
natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa îl aplice corespunzător condiţiilor de munca specifice unităţii; c) sa
obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în munca, înainte de începerea oricărei
activităţi, conform prevederilor legale;, p)sa nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal
sau colectiv, în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viata
accidentatilor şi a altor persoane şi r) sa asigure echipamente individuale de protecţie;
(3)Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 3.000 lei la 10.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 13 lit.
n) sa asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării
evenimentelor;
(4)Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 4.000 lei la 8.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 12
alin. (1) lit. a) sa realizeze şi sa fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în munca,
inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice şi b) sa decidă asupra măsurilor de protecţie care
trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de protecţie care trebuie utilizat; art. 13 lit. a), d) sa stabilească
pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în
munca, corespunzător funcţiilor exercitate; e) sa elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru
completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în munca, ţinând seama de
particularităţile activităţilor şi ale locurilor de munca aflate în responsabilitatea lor; f) sa asigure şi sa
controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de
protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, prin lucrătorii
desemnaţi, prin propria competenta sau prin servicii externe; h) sa asigure informarea fiecărei persoane, anterior
angajării în munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de munca, precum şi asupra măsurilor de
prevenire şi de protecţie necesare ; i) sa ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor
prevăzute de legislaţia specifica; j) sa angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a
testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmează sa o execute şi sa asigure controlul
medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării; k) sa ţină evidenta zonelor cu risc
ridicat şi specific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. e); l) sa asigure funcţionarea permanenta şi corecta a sistemelor şi
dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsura şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi
neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice; m) sa prezinte documentele şi sa
dea relaţiile solicitate de inspectorii de munca în timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor; şi o) sa
desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucrătorii care sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea
evenimentelor;,art. 20- 1) Angajatorul trebuie sa asigure condiţii pentru ca fiecare lucrator sa primească o instruire
suficienta şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, în special sub forma de informaţii şi
instrucţiuni de lucru, specifice locului de munca şi postului sau:
1. la angajare;
2. la schimbarea locului de munca sau la transfer;
art. 29 alin. (1) lit. a) Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum urmează:de către
angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de munca;
şi ale art. 32 alin. 2) Accidentul de munca înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul
teritorial de munca, precum şi la asigurator, potrivit legii.
(5) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 3.500 lei la 7.000 lei încălcarea dispoziţiilor
- art. 7 alin. (4)-(6) (4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor
din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:
b) sa evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a
substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de munca;
e) sa ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul sa fie permis numai lucrătorilor
care au primit şi şi-au insusit instrucţiunile adecvate.
Dacă în întreprindere şi/sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi cele de protecţie din lipsa
personalului competent, angajatorul trebuie sa recurgă la servicii externe.
În cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe prevăzute la alin. (4), acestea trebuie sa fie
informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie sa aibă acces la informaţiile prevăzute la art. 16 alin. (2).
Angajatorul are următoarele obligaţii:
- sa informeze, cat mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav şi iminent despre
riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protecţia lor;
- sa ia măsuri şi sa furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea sa oprească lucrul şi/sau sa părăsească
imediat locul de munca şi sa se îndrepte spre o zona sigura, în caz de pericol grav şi iminent;

31
 - alin. (1) şi (3), art. 13 lit. q) şi s)
q) sa asigure echipamente de munca fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
r) sa asigure echipamente individuale de protecţie;
s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii
calităţilor de protecţie.
- şi ale art. 27 alin. (1) Angajatorul are obligaţia sa comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează:
1. inspectoratelor teritoriale de munca, toate eveni-mentele asa cum sunt definite la art. 5 lit. f);
2. asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca şi boli profesionale, cu
modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporară de munca, invaliditate sau
deces, la confirmarea acestora;
(6) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei următoarele fapte:încălcarea
dispoziţiilor art. 10 alin. (1)
Angajatorul are următoarele obligaţii:
3. sa ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate
naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente;
4. sa stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul
medical de urgenta, salvare şi pompieri.
5. Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze lucrătorii care aplica măsurile de prim
ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
(7) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda de la 2.000 lei la 4.000 lei următoarele fapte:
c) încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. c) şi d),
d) Angajatorul are următoarele obligaţii:
- sa ţină evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a
accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de munca, astfel cum
sunt definite la art. 5 lit. g);
- sa elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte privind accidentele de
munca suferite de lucrătorii săi.
(8) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea reglementărilor de
securitate şi sănătate în munca privind:
a) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul la locurile de munca unde acestea sunt interzise;
b) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi a
echipamentelor electrice, precum şi pentru prevenirea efectelor electricitatii statice şi ale descarcarilor
atmosferice;
c) delimitarea, îngrădirea şi semnalizarea zonelor periculoase;
d) semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de munca;
e) asigurarea exploatării fără pericole a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalaţiilor
mecanice sub presiune şi a celor de ridicat, a conductelor prin care circula fluide sub presiune şi a altor
asemenea echipamente de munca;
f)utilizarea, întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor de munca;
g) asigurarea, marcarea şi întreţinerea căilor de acces şi de circulaţie; o) asigurarea iluminatului de siguranta;
h) organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a echipamentului individual de protecţie;
i)întocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai echipamentelor de munca şi a rapoartelor de
serviciu pentru instalaţiile cu regim special de exploatare;
j) aplicarea metodelor de exploatare miniera, execuţia, exploatarea şi întreţinerea lucrărilor miniere, realizarea şi
funcţionarea sistemului de aeraj, corespunzător clasificarii minelor din punctul de vedere al emanatiilor de gaze;
k) amenajarea locurilor de munca pentru lucrul la înălţime, în spaţii închise şi în condiţii de izolare.

B. SANCTIUNI ÎN CAZUL NERESPECTĂRII LEGII 307/2006 PRIVIND SITUADIILE DE URGENTĂ

(Extrase din HG nr. 537/6 iunie 2007 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire
şi stingere a incendiilor şi a altor situaţii de urgenţă)

Art. 289. Constituie contravenţii la normele de prevenire şi stingere a incendiilor următoarele fapte şi se sancţionează
după cum urmează:
a) cu amendă de la 100 lei la 500 lei:neasigurarea măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor în timpul în
care activitatea normală este întreruptă;
b) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei:
- lipsa planificării unor controale interne sau neexecutarea de controale interne periodice în scopul depistării şi
cunoaşterii oricăror stări de pericol care pot favoriza producerea ori dezvoltarea incendiilor;
- neparticiparea salariaţilor la exerciţii sau la aplicaţii tactice de apărare împotriva incendiilor, organizate potrivit
dispoziţiilor legale;
- neexecutarea verificării, reparării şi curăţării periodice, cel puţin o dată pe an, a coşurilor pentru evacuarea fumului,
precum şi nerealizarea elementelor de izolare termică a acestora;
- fumatul în locurile cu pericol de incendiu, stabilite prin regulamente interne;
c) cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei:

32
- neelaborarea ori netransmiterea, la cererea inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului
Bucureşti, de către administratorul operatorului economic, de către conducătorul instituţiei a fişei obiectivului ,
potrivit normelor generale de apărare împotriva incendiilor;
- neelaborarea, neaprobarea sau nedifuzarea deciziilor prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva
incendiilor, precum şi a documentelor specifice, potrivit normelor generale de apărare împotriva incendiilor;
- neefectuarea, potrivit normelor de prevenire şi stingere a incendiilor, a analizei capacităţii de apărare împotriva
incendiilor;
- nerealizarea de către administratorul operatorului economic ori de către conducătorul instituţiei, potrivit
normelor generale de apărare împotriva incendiilor, a unui sistem operativ de observare şi anunţare a
incendiului sau de alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment;
- lăsarea în funcţiune a sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor şi echipamentelor tehnice, aparatelor, maşinilor şi
utilajelor fără supraveghere, atunci când instrucţiunile de utilizare o interzic;
- păstrarea sau depozitarea produselor şi substanţelor cu pericol de autoaprindere fără luarea măsurilor de control şi de
împiedicare a fenomenului de autoîncălzire ori de aprindere spontană;
- depozitarea, amplasarea, păstrarea produselor, materialelor şi substanţelor combustibile sau inflamabile în apropierea
surselor de căldură, fără a se asigura măsurile de protecţie necesare evitării aprinderii acestora;
- nedelimitarea, nemarcarea şi nedotarea locurilor special amenajate pentru fumat, în condiţiile legii;
- blocarea sau neîntreţinerea în bune condiţii a drumurilor, a platformelor şi a căilor speciale de acces pentru
autospeciale, utilaje şi alte mijloace, precum şi pentru personalul de intervenţie în caz de incendiu;
- blocarea accesului la instalaţiile, echipamentele, mijloacele şi accesoriile de stingere a incendiilor;
- neîntreţinerea de către cei în drept în bună stare de funcţionare a sistemelor de decomprimare sau de etanşare la fum şi
gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagării focului ori de izolare termică din compunerea
construcţiilor şi instalaţiilor;
- neefectuarea lucrărilor de întreţinere şi de reparare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, conform
normelor tehnice specifice; q) neafişarea şi neactualizarea, după caz, conform reglementărilor tehnice specifice, a
planurilor de intervenţie, a instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor, a planurilor de depozitare, precum şi a
planurilor de evacuare în caz de incendiu;
- arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile, fără obţinerea permisului de lucru
cu foc şi fără luarea măsurilor pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi;
- reducerea dimensiunilor căilor de evacuare, încuierea ori blocarea uşilor sau a altor căi destinate evacuării ori
nefuncţionarea iluminatului de siguranţă; u) nemontarea, deteriorarea sau neasigurarea vizibilităţii indicatoarelor de
securitate la incendiu;
d) cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei:
- exploatarea sau utilizarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor şi echipamentelor tehnice, aparatelor, maşinilor şi
utilajelor de orice categorie în condiţii care creează risc de incendiu, din cauza nerespectării instrucţiunilor de
funcţionare sau de apărare împotriva incendiilor;
- folosirea mijloacelor prevăzute la lit. a) cu defecţiuni sau improvizaţii ori în condiţii care nu asigură protecţia la foc
faţă de materialele şi substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate;
- neorganizarea de către administratorul operatorului economic sau de către conducătorul instituţiei ori persoana
responsabilă a intervenţiei în caz de incendiu;
- neadoptarea de către cei în drept a instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă;
- nereglementarea de către persoanele abilitate a modului de execuţie a lucrărilor cu foc deschis;
- neasigurarea punerii în aplicare a planurilor de intervenţie şi de evacuare a persoanelor în caz de incendiu,
precum şi neparticiparea la exerciţiile tactice de intervenţie, organizate potrivit dispoziţiilor legale;
- efectuarea reparaţiilor la mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, la instalaţiile de protecţie la incendii ori
la autospeciale şi utilaje de intervenţie, fără luarea măsurilor alternative de apărare împotriva incendiilor;
- neorganizarea şi nedesfăş urarea de activităţi de instruire în domeniul apărării împotriva incendiilor cu
personalul angajat permanent ori temporar, precum şi cu persoanele din afara operatorului economic sau
instituţiei care au acces în locuri cu risc de incendiu;
- neîntocmirea registrului de control al sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare, alertare, limitare şi stingere a
incendiilor sau neprezentarea acestuia la solicitarea organului de control;
e) cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei:
- scoaterea din funcţiune sau dezafectarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor în alte situaţii decât cele
admise de reglementările tehnice specifice ori neasigurarea funcţionării acestora la parametrii proiectaţi;
- depăşirea nivelurilor riscului de incendiu sau a densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementări ori în
documentaţiile tehnice de proiectare şi execuţie în construcţiile publice civile, de producţie sau de depozitare;
- împiedicarea în orice mod a personalului serviciilor profesioniste, voluntare sau private pentru situaţii de urgenţă să îşi
exercite drepturile şi obligaţiile legale în domeniul apărării împotriva incendiilor.

CAP.IV MASURI TEHNICO-ORGANIZATORICE DE PREVENIRE, ALARMARE, INTERVENTIE

EVACUARE SI PRIM AJUTOR ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ
A-Acordarea primului ajutor în caz de accidente
Art. 290. Primul ajutor reprezintă un complex de măsuri de urgenţă şi se aplică în cazul accidentelor înainte de
intervenţia cadrelor medicale.

33
Art. 291. Pentru obţinerea rezultatelor dorite în acordarea primului ajutor, salvatorul trebuie:
♦ să cunoască toate regulile de acordare a primului ajutor;
♦ să-şi păstreze calmul, să fie eficace şi rapid în luarea deciziilor şi măsurilor de acordare a primului ajutor.

STOPUL CARDIO-RESPIRATOR
Art. 292. Respiraţia şi circulaţia sângelui prin vase reprezintă cele două funcţii vitale ale organismului. Stopul cardio-
respirator reprezintă încetarea acestor funcţii.
Art. 293. Repunerea în activitate sau susţinerea respiraţiei şi a circulaţiei accidentatului se realizează prin manevrele de
resuscitare cardio-respiratorie. Reanimarea victimei trebuie să se facă rapid, eficient şi să fie continuă, inclusiv pe
timpul transportului, până la reluarea funcţiilor vitale.
Art. 294. Stopul respirator reprezintă oprirea bruscă a activităţii pulmonare.
Semne de recunoaştere:
• diminuarea sau oprirea mişcărilor respiratorii;
• învineţirea tegumentelor, în special a feţei;
• puls rapid;
• pierderea cunoştinţei.

Art. 295. Resuscitarea respiratorie se poate efectua prin:

• metoda respiraţiei artificiale gură la gură;
• metoda respiraţiei artificiale gură la nas, dacă nu se poate deschide gura victimei.

Art. 296. Primul ajutor în stopul respirator:

a) scoaterea victimei din vehicul şi deplasare într-un loc care să permită acordarea primului ajutor;
b) poziţionarea victimei pe spate, cu umerii ridicaţi, folosind un material moale rulat sub omoplaţi;
c) poziţionarea salvatorului este în genunchi, lateral dreapta de capul victimei;
d) hiperextensia capului;
e) eliberarea căilor respiratorii de eventualii corpi străini cu ajutorul indexului mâinii drepte, înfăşurat într-o bucată de
tifon;
f) împingerea mandibulei înainte pentru eliberarea orificiului glotic;
g) aplicarea unui material de protecţie (tifon) pe faţa victimei;
h) presarea nărilor (cu mâna stângă) pentru a împiedica refularea aerului;
i) efectuarea insuflaţiei - salvatorul inspiră adânc, aplică gura peste cea a victimei, astfel încât să o cuprindă în
totalitate şi insuflă aerul în plămânii acestuia, apoi se retrage şi eliberează gura şi nasul victimei, aşteptând ca aerul să
iasă din plămânii victimei;
j) controlul eficacităţii manevrei se face prin observarea mişcărilor cutiei toracice repetarea insuflaţiilor (14-16 pe
minut la adult, 20 pe minut la copil);
k) transportul victimei la spital;
l) pe timpul transportului se vor urmări mişcările respiratorii, culoarea tegumentelor, pulsul, starea generală.
Art. 297. Când nu se poate efectua metoda gură la gură, se recurge la metoda respiraţiei artificiale gură la nas. În acest
caz, insuflaţiile se vor face prin nările victimei, gura acesteia rămânând închisă.

Stopul cardiac reprezintă întreruperea bruscă a activităţii inimii.

Semne de recunoaştere:
• puls slab sau absent la artera carotidă;
• relaxarea completă a musculaturii;
• pierderea reflexelor;
• mărirea pupilelor;
• transpiraţii reci;
• greutate în respiraţie;
• pierderea cunoştinţei.
Art. 298. Resuscitarea în stopul cardiac se face prin masaj cardiac extern.
Art. 299. Verificarea activităţii cardiace se face prin palparea pulsului la artera gâtului sau prin ascultarea bătăilor inimii,
punând urechea pe pieptul bolnavului.

Primul ajutor în stopul cardio-respirator:

Art. 300. Scoaterea victimei din vehicul;
Art. 301. Poziţionarea victimei pe spate, pe o suprafaţă dreaptă şi dură;
Art. 302. Poziţionarea salvatorului lateral stânga, în genunchi;
Art. 303. Efectuarea masajului cardiac se acţionează pe treimea inferioară a sternului, cu podul palmei stângi peste care
se aplica podul palmei drepte; Se execută scurt şi energic o presiune astfel încât sternul să coboare cu 4-6 cm spre
coloana vertebrală. Se lasă toracele să revină spontan la normal, fără ca mâinile să se ridice de pe sternul
accidentatului. Manevra se repetă cu o frecvenţă de 60/minut.Masajul cardiac extern se continuă pană la reluarea
bătăilor cardiace sau atâta timp cât rezistă salvatorul;
Art. 304. Transportarea la spital a victimei;

34
Art. 305. Pe timpul transportului se vor supraveghea pulsul, respiraţia, transpiraţie culoarea tegumentelor, mărimea
pupilelor, starea generală.

HEMORAGIA
Art. 306. Hemoragiile reprezintă pierderea de sânge în afara sistemului vascular.
Art. 307. În funcţie de tipul vasului din care curge sângel hemoragiile pot fi:
• arteriale - sângele este roşu deschis şi curge ritmic în plagă;
• venoase - sângele este roşu închis şi curge în valuri;
• capilare - sângele musteşte în plagă.
Art. 308. După locul unde se scurge sângele, hemoragiile se împart în:
- interne - sângele se scurge într-o cavitate închisă;
- externe - sângele apare la suprafaţa corpului în mod direct;
- exteriorizate - sângele se scurge într-un organ care comunică cu exteriorul.
Art. 309. Gravitatea unei hemoragii se apreciază în funcţie de cantitatea de sânge pierdut.
Art. 310. Semnele de recunoaştere ale unei hemoragii interne sunt:
• ameţeli;
• transpiraţii reci;
• tensiune arterială scăzută;
• respiraţie accelerată;
• puls rapid;
• frisoane;
• agitaţie;
• convulsii;
• lipotimie;
• dilatarea pupilelor.

Primul ajutor în hemoragii:

Art. 311. Scoaterea victimei din vehicul;
Art. 312. Poziţionarea victimei pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului şi cu picioarele ridicate cu 20-30 cm,
pentru a uşura irigarea cu sânge a creierului;
Art. 313. Stabilirea tipului de hemoragie;
Art. 314. Efectuarea hemostazei:
a) prin compresiune manuală la distanţă, mai sus de plagă - este corect efectuată atunci când face să dispară pulsul
arterial de pe artera pe care o comprimă;
b) prin pansament compresiv, care se realizează prin aşezarea unor comprese groase direct pe plaga sângerândă,
aplicându-se apoi, direct peste comprese, un bandaj de presiune, care nu trebuie strâns prea tare, pentru a nu opri
circulaţia arterială;
c) aplicarea unui garou, numai atunci când gravitatea hemoragiei pune în pericol viaţa victimei şi când sângerarea nu
poate fi oprită prin alte mijloace. Garoul trebuie să fie suficient de lung pentru a înconjura membrul respectiv de două
ori. El se aşează întotdeauna deasupra rănii (între rană şi corp), dar fără a atinge rana. Garoul se strânge, eventual cu
ajutorul unui băţ, până când sângerarea se opreşte. Odată aplicat, garoul nu se mai lărgeşte şi nu se mai mişcă. Se
ataşează un bilet în care se menţionează ora şi minutul în care a fost aplicat garoul, care nu se acoperă cu alte
pansamente.
Art. 315. În vederea transportării victimei la spital, aceasta va fi aşezată cu capul mai jos decât nivelul corpului, lateral
dreapta sau stânga pentru inconştienţi, iar membrele inferioare vor fi ridicate la 30-45 grade. Pe timpul transportului,
victima va fi învelită, pentru evitarea frisoanelor şi, dacă este conştientă, va fi hidratată.

RANA (PLAGA)
Art. 316. Rana sau plaga reprezintă o întrerupere a continuităţii tegumentului, ca rezultat al unui traumatism, devenind
astfel o poartă de intrare a microbilor în organism.
Art. 317. În funcţie de profunzimea lor, plăgile pot fi:
• excoriaţii (zgârieturi);
• superficiale (interesează straturile pielii);
• profunde (sunt interesaţi muşchii, vasele, nervii, diferite organe, oase).

Primul ajutor pentru răni:

Art. 318. Salvatorul se va spăla pe mâini cu apă şi săpun;
Art. 319. Curăţirea, dezinfectarea şi pansarea rănii;
Art. 320. Se curăţă şi se degresează tegumentele din jurul plăgii, întotdeauna de la marginea ei către exterior, folosindu-
se apă şi săpun;
Art. 321. Se dezinfectează rana cu antiseptice (alcool medicinal, alcool iodat, apă oxigenată)
Art. 322. În cazul rănilor profunde nu se vor folosi nici un fel de substanţe dezinfectante, care ar putea pătrunde în
interior şi leza organele interne;

35
Art. 323. Nu se îndepărtează nici un fel de corp străin care s-a înfipt adânc în muşchi sau în alte ţesuturi, deoarece se
poate declanşa o hemoragie gravă;
Art. 324. Peste plagă nu se aplică unguente, prafuri, spray-uri;
Art. 325. Deasupra plăgii se aplică comprese sterile (niciodată vată), care se fixează cu feşi de tifon sau leucoplast;
Art. 326. Zona rănită se aşează în poziţie de repaus;
Art. 327. Se transportă victima la spital.

ENTORSA, LUXAŢIA ŞI FRACTURA

Art. 328. Entorsa reprezintă întinderea forţată a ligamentelor şi capsulei articulare, cu mici rupturi ale acestora, fără
deplasarea oaselor din articulaţie. Cele mai des întâlnite sunt entorsele gleznei, cotului, umărului, pumnului, degetelor.
Semne de recunoaştere:
• dureri la mobilizarea articulaţiei;
• umflarea articulaţiei;
• sensibilitatea zonei la atingere;
• modificări de culoare de la albastru până la negru.

Primul ajutor în entorse:

Art. 329. Peste articulaţie se aplică comprese cu apă rece sau gheaţă;
Art. 330. Se aplică bandaje cu scopul de a susţine articulaţia;
Art. 331. Victima nu trebuie lăsată să folosească articulaţia respectivă;
Art. 332. Nu se va folosi căldura sau compresele cu apă caldă în perioada imediat următoare traumatismului;
Art. 333. Transport la spital.

Art. 334. Luxaţia reprezintă ruptura capsulei articulare, a ligamentelor, cu dislocarea oaselor din articulaţii. Articulaţiile
cele mai afectate sunt: umărul, şoldul, cotul, degetele, degetul mare de la mână şi genunchiul
Simptome de recunoaştere:
• deformarea articulaţiei;
• dureri la mobilizarea articulaţiei sau imposibilitatea de a o folosi;
• modificarea culorii pielii din jurul zonei traumatizate;
• sensibilitate la atingerea zonei.
Primul ajutor:
Art. 335. Nu se va încerca aşezarea osului la loc;
Art. 336. Zona lovită se imobilizează cu o atelă sau o eşarfă, în poziţia în care a fost găsit membrul;
Art. 337. Transportarea victimei la spital.

Art. 338. Fractura reprezintă întreruperea continuităţii unui os. Fracturile pot fi:
- închise (pielea rămâne intactă);
- deschise (există o rană deschisă până la nivelul osului rupt).

Semne de recunoaştere:
- durere vie, localizată într-un punct fix, care creşte în intensitate la orice încercare de mobilizare a
regiunii lezate;
- deformarea regiunii;
- echimoze;
- lipsa transmiterii mişcărilor;
- crepitaţii osoase;
- impotenţă funcţională;
- întreruperea traiectului osului.

Primul ajutor în fracturi:

Art. 339. Dezangajarea victimei;
Art. 340. Poziţionarea victimei în funcţie de zona fracturată;
Art. 341. In cazul fracturilor deschise, se face hemostază, iar rana se acoperă cu o compresă sterilă mai mare, fără a se
încerca să se împingă bucăţile de os ieşite în afară;
Art. 342. Imobilizarea provizorie a fracturii cu ajutorul alelelor, care trebuie să fie suficient de lungi pentru a fixa atât
articulaţia de deasupra, cât şi cea de dedesubtul osului rupt;
Art. 343. Nu se încearcă în mei un fel reducerea fracturii, adică aşezarea oaselor în poziţia ior normală;
Art. 344. Atelele vor fi capitonate cu bucăţi de pânză, prosoape sau pături, ce trebuie aşezate între atelă şi pielea zonei
rănite;
Art. 345. Atelele nu se leagă prea strâns, astfel încât legătura să oprească circulaţia.
Art. 346. Atenţie deosebită trebuie acordată fracturilor de coloană vertebrală şi în special fracturilor de la nivelul gâtului.
În acest caz, victima nu trebuie mişcată în absenţa personalului calificat, decât dacă se află în pericol de moarte
(incendiu, explozie etc).Orice mişcare a capului, în faţă, în spate, la stânga sau la dreapta poate avea drept consecinţă
paralizia totală sau moartea!
Art. 347. In cazul fracturilor cervicale, pot exista următoarele simptome:

36
 • leziune la nivelul capului;
• dureri de cap;
• gât ţeapăn;
• imposibilitatea de mişcare;
• imposibilitatea de a mişca anumite părţi ale corpului;
• senzaţii de furnicături în mâini sau picioare.

Dacă victima trebuie mişcată din pricina pericolului vital:

Art. 348. Imobilizaţi gâtul cu un prosop rulat, cu diametru de aproximativ 10 cm, strâns lejer în jurul gâtului, având grijă
ca legătura să nu stânjenească respiraţia;
Art. 349. Victima va fi aşezată pe o targa tare (scândură, uşă), suficient de lungă şi de lată, în aşa fel încât corpul să nu se
îndoaie sau să se mişte lateral;
Art. 350. Dacă există posibilitatea, targa se leagă de corpul victimei la nivelul frunţii şi pe sub subsuori, iar pe laturile
corpului se vor aşeza prosoape rulate, pături, haine sau orice alt obiect potrivit, pentru a preîntâmpina orice fel de
mişcare laterală a capului sau gâtului.

Dacă victima trebuie transportată la spital de altcineva decât de personal calificat:

Art. 351. Victima trebuie transportată întinsă la orizontală, cu faţa în sus, pe o suprafaţă plană şi dură (vehicul cu
platformă);
Art. 352. Corpul victimei trebuie mutat ca un tot imobil, susţinând capul, gâtul şi trunchiul în poziţia în care a fost găsită
victima;
Art. 353. In jurul gâtului şi capului victimei se aşează prosoape rulate, pături sau haine, pentru a preveni orice mişcare;
Art. 354. Dacă e posibil, corpul victimei se leagă de suport.

ARSURILE
Art. 355. Afecţiunile cauzate de arsură întregului organism sunt determinate direct de mărimea suprafeţei arse,
profunzimea arsurii şi modul de evoluţie a leziunii locale.

Clasificarea arsurilor
Art. 356. În funcţie de întinderea arsurii:
- arsuri uşoare, sub 15% din suprafaţa corpului;
- arsuri între 15-30% din suprafaţa corpului pot genera şoc;
- arsuri critice între 30-40% din suprafaţa corpului;
- arsuri letale peste 40-50% din suprafaţa corpului.
Art. 357. După profunzimea arsurii:
- gradul I - congestia pielii, durere, edem;
- gradul II - flictene cu conţinut limpede transparent, edem, durere;
- gradul III - flictene cu conţinut sanguinolent, edem, durere;
- gradul IV - escară dermică totală, pielea pare albită sau carbonizată, fiind distrusă în
întregime.

Art. 358. Primul ajutor în arsuri:

-scoaterea victimei de sub influenţa agentului cauzal;
-stingerea flăcărilor prin învelirea victimei cu o pătură;
-nu se vor îndepărta resturile de haine de pe zonele arse;
-resuscitare cardio-respiraiorie, dacă e cazul;
-zonele arse se acoperă cu pansamente groase şi sterile (tifon);
-arsura va fi spălată cu apă din abundenţă numai în cazul arsurilor chimice;
-nu se aplică peste plagă dezinfectante, unguente, prafuri;
-pe timpul transportului, victima va fi învelită cu o haină sau o pătură, pentru a se menţine o
temperatură confortabilă.

TRANSPORTUL ACCIDENTAŢILOR
Art. 359. Evacuarea persoanelor accidentate din/de sub autovehicul trebuie să fie cât mai rapidă şi corect executată.
Această acţiune se va face prin ridicare (nu tragere sau împingere), astfel încât capul, gâtul şi trunchiul victimei să fie
menţinute, pe cât posibil, în acelaşi plan. Numai în acest fel se va evita agravarea leziunilor existente sau/şi apariţia
altora.

Regulile pentru efectuarea unui transport corect sunt:

Art. 360. Dezangajarea victimei să se facă astfel încât capul gâtul şi trunchiul să se menţină în acelaşi plan;
Art. 361. Manevrele de resuscitare cardio-respiratorie vor fi continuate şi pe timpul transportului;
Art. 362. Victima să fie transportată numai după ce a fost obţinută redresarea funcţiilor vitale;
Art. 363. Poziţia victimei pe timpul transportului va rămâne identică cu cea în care i s-a acordat primul ajutor la locul
accidentului;

37
Art. 364. Capul victimei va fi aşezat către direcţia de deplasare;
Art. 365. Poziţia tărgii va fi obligatoriu orizontală;
Art. 366. Soferul autovehiculului care transportă victima va evita frânările şi efectuarea virajelor bruşte.

Poziţionarea victimei în funcţie de starea generală şi rănile existente:

Art. 367. Ppoziţie de repaus (răniri, luxaţii, entorse, fracturi închise);
Art. 368. Pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului şi al membrelor inferioare, care vor fi ridicate la 30-45
grade (hemoragii mari);
Art. 369. Pe spate (stop cardio-respirator);
Art. 370. Sezând (fracturi de antebraţ, mandibulă, maxilar);
Art. 371. Semişezând cu spatele sprijinit (fracturi de coastă când victima este conştientă);
Art. 372. Lateral, pe partea bolnavă (victimă inconştientă cu fractură costală);
Art. 373. Orizontal, pe o parte (fractură craniană);
Art. 374. Pe spate cu corpul lateral (inconştient, cu fractură de coloană vertebrală);
Art. 375. Pe spate (fractură de coloană vertebrală).

B-Instructiuni de aparare impotriva incendiilor

Obligatiile generale ale lucrătorilor privind prevenirea si stingerea incendiilor

Art. 376. Toti lucrătorii, raspund de respectarea masurilor de prevenire a incendiilor si de indeplinirea obligatiilor ce le
revin in caz de incendiu, in acest scop.
Art. 377. In cazul prevenirii si apararii impotriva incendiilor lucrătorii au urmatoarele obligatii generale:
Art. 378. Cunoasterea si respectarea normelor de prevenire si stingere a incendiilor ( generale, pentru societate si
specifice, pentru locul de munca) si a regulilor de prevenire si stingere a incendiilor prevazute in atributiile de serviciu
si in instructiunile de functionare si utilizare a instalatiilor, aparatelor, dispozitivelor si a altor mijloace de protectie
impotriva incendiilor din dotarea locurilor de munca, precum si in indeplinirea masurilor si sarcinilor ce le-au fost
incredintate;
Art. 379. Participarea la instructajele si actiunile instructiv-educative organizate in vederea prevenirii incendiilor si la
exercitiile si aplicatiile de stingere a incendiilor, precum si de evacuare a persoanelor si a bunurilor;
Art. 380. Anuntarea imediata a sefilor ierarhici despre existenta unor imprejurari de natura sa provoace incendii;
Art. 381. Respectarea, a regulilor stabilite privind fumatul si introducerea de tigari, chibrituri, brichete, etc., in locurile
in care sunt interzise, precum si a regulilor referitoare la executareaunor operatiuni sau unor lucrari sau la folosirea
unor mijloace care pot provoca incendii (sudura, foc deschis, modificari neautorizate sau improvizatii la instalatiile si
aparatele electrice si de incalzire, scule necorespunzatoare, etc.);
Art. 382. Indeplinirea sarcinilor stabilite, atat in ceea ce priveste supravegherea permanenta a locului de munca unde
functioneaza instalatii care pot produce incendii, explozii, avarii, ori alte accidente tehnice, cat si controlul periodic al
functionarii acestora;
Art. 383. Verificarea obligatorie a locurilor de munca la inceperea si la terminarea programului de lucru, in vederea
depistarii si inlaturarii unor eventiuale pericole si cauze de incendiu, mentinerea permanenta a curateniei si ordinii pe
locurile de munca;
Art. 384. Mentinerea, in buna stare de utilizare, a mijloacelor de prevenire si stingere a incendiilor de la locul de munca
si neutilizarea acestora in alte scopuri;
Art. 385. Respectarea regulilor de ordine intrioara si de disciplina a muncii;
Art. 386. Anuntarea imediata a sefilor ierarhici si a pompierilor asupra incendiilor izbucnite; pariciparea - potrivit
organizarii activitatii de prevenire si stingere a incendiilor la locul de munca – la stingerea incendiilor si la evacuarea
persoanelor si bunurilor, precum si la inlaturarea incendiilor, calamitatilor naturale si a catastrofelor;
Art. 387. Cooperarea cu lucrătorii desemnati cu atributii pe linie de p.s.i., atat cat ii permit cunostimtele si sarcinile sale,
in vederea realizarii masurilor de aparare impotriva incendiilor;
Art. 388. Acordarea ajutorului, atat cat este posibil, oricarui salariat, aflat intr-o situatie de pericol fara a-si risca propria
viata.

II. Instructiuni de aparare impotriva incendiilor specifice incaperilor cu destinatie administrativa

Art. 389. In spatiile administrative ale societatii, lichidele combustibile (pentru curatenie) vor fi pastrate in bidoane
metalice, ermetic inchise si etichetate, (in locuri ferite de posibilitatea izbucnirii unui eventual incendiu), numai in
cantitate de maxim 25 litri.
Art. 390. Curatirea pardoselii (parchet, dusumea, etc.) de regula, se va face cu solutii pe baza de detergenti; in cazuri
speciale, se poate face si cu parchetin, numai la lumina zilei, cu respectarea urmatoarelor reguli:
a) scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice;
b) stingerea tuturor corpurilor de iluminare electrica;
c) asigurarea ventilatiei incaperilor respective, prin deschiderea ferestrelor;
d) interzicerea folosirii ustensilelor (galeata, lighean, perie, etc.) din material plastic sau a carpelor din fibre sintetice;
e) interzicerea folosirii parchetinului in amestec cu benzina, neofalina, etc.;
f) interzicerea folosirii focului deschis, a fumatului, precum si utilizarea unor obiecte care pot provoca scantei
(brichete, chibrituri, etc.).

38
 Art. 391. Se interzice pastrarea in birouri a materialelor inflamabile si a carpelor de sters, imbibate cu ulei,
ceara, etc.
Art. 392. Insecticidele inflamabile se vor pulveriza la lumina zilei, numai dupa intreruperea curentului de la tabloul de
alimentare, a retelei electrice existente in incaperile societatii, precum si verificarea inexistentei altor surse de foc sau
scantei.
Art. 393. In incaperile pentru birouri, se vor lua masuri de reducere, la minim a pericolului de incendiu, prin limitarea, la
strictul necesar, a materialelor combustibile si respectarea celorlate reguli stbilite prin dispozitii ale, cum ar fi fumatul,
folosirea focului deschis, etc.
Art. 394. La terminarea programului de lucru, toate aparatele electrice se vor decupla de la reteaua electrica a incaperii,
interzicandu-se depozitarea lor, in stare calda langa materialele combustibile. De asemenea, tot la terminarea
programului, se vor evacua cosurile de gunoi din fiecare incapere.
Art. 395. Pentru stingerea incendiilor in incaperile administrative ale societatii, se va actiona, dupa caz, cu zapada
carbonica, pulbere si apa pulverizata.

III-Instructiuni de aparare impotriva incendiilor specifice spatiilor pentru depozitare şi arhive

Art. 396. Este interzisa depozitarea materialelor in spatiile libere, de siguranta si pe caile de acces si evacuare.
Art. 397. Depozitarea materialelor, se va face pe stive, separate si distantate.
Art. 398. Materialele ambalate in ambalaje cu forme geometrice regulate vor fi depozitate in stive, ordonat asezate
(pentru a nu se prabusi), a caror inaltime nu va fi mai mare de 1,5 ori latura mica a bazei.
Art. 399. In depozite, vor fi respectate distantele de siguranta fata de elementele de incalzire si corpurile de iluminat,
care vor fi de 0,9 m. De asemenea, vor fi lasate libere caile de acces la tablouri electrice si la stingatoare.
Art. 400. Pentru delimitarea cailor de acces si evacuare, spatiile de depozitare vor fi marcate cu o banda de vopsea alba.
Art. 401. Stivele de materiale vor fi astfel amplasate, incat sa se asigure o trecere principala, cu latimea de 2 m, dispusa
in directia usilor principale, iar transversal, distante de minim 0,8 m, pentru a se inlesni transportul si interventiile, in
caz de incendiu. Aceste cai vor fi marcate cu benzi vopsite, de culoare alba.
Art. 402. Intre stivele de materiale si peretii depozitului, se va lasa un spatiu minim de 0,6 m.
Art. 403. In depozite nu se vor utiliza lampi electrice portative, precum si orice tip de aparat electric portativ.
Art. 404. Este interzis a se lasa deschis depozitul, in lipsa personalului de deservire a acestuia.
Art. 405. In spatiile de depozitare este interzis accesul persoanelor care nu lucreaza in gestiunea respectiva.
Art. 406. Este interzis a se pastra in depozit motociclete, biciclete, geamantane, tuburi de oxigen, carbid, sau alte obiecte
straine de interiorul depozitului.
Art. 407. Aprinderea si utilizarea focurilor de orice natura, precum si fumatul, sunt strict interzise in spatiile de
depozitare.
Art. 408. Lucrătorii straine de locul de munca au acces in depozit numai in interes de serviciu, cu obligatia de a respecta
prezentele instructiuni referitoare la foc deschis, fumat, etc.
Art. 409. Pentru localizarea si stingerea incendiilor, izbucnite in spatiile pentru depozitare, care apartin societatii, se va
proceda astfel:
a) se va actiona asupra intregii suprafete incendiate cu pulbere;
b) se va organiza, concomitent cu stingerea, evacuarea bunurilor din incinta spatiului.

IV.Instructiuni de aparare impotriva incendiilor specifice instalatiilor electrice de forta si iluminat

Art. 410. Buna functionare a instalatiei electrice de forta si iluminat va fi permanent asigurata, prin efectuarea reviziilor
obligatorii a aparatelor.
Art. 411. In timpul exploatarii retelei electrice, rezistenta izolatiei cablurilor, precum si masurarea rezistentei de
dispersie pentru instalatia de legare la pamant va fi verificata odata pe an.
Art. 412. Sigurantele de la tablourile electrice vor fi, in mod obligatoriu, dimensionate, conform normelor in vigoare, iar
inlocuirea celorlalte nu se va efectua cu lita, staniol, etc.
Art. 413. Clemele sigurantelor lamelare nu se fixeaza pe lemn, carton sau pe alte materiale combustibile.
Art. 414. Pentru a evita supraincarcarea circuitelor, se interzice racordarea mai multor consumatori, decat cei prevazuti
pentru instalatia respectiva.
Art. 415. In activitatea de exploatare a instalatiilor se interzic:
a) folosirea instalatiilor electrice si a consumatorilor de energie electrica de orice fel, in stare de uzura, defectiune sau
improvizatie;
b) suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductorii de alimentare;
c) agatarea, introducerea si adapostirea obiectelor si materialelor de orice fel, in interiorul panourilor, niselor, tablourilor
electrice, etc.;
d) folosirea instalatiilor electrice cu grad de protectie necorespunzatoare categoriei incaperii, locului sau spatiului in care
sunt folosite;
e) executarea lucrarilor de intretinere sau reparatii de catre personal necalificat si neautorizat;
f) alimentarea limpilor mobile portative, prin cordoane improvizate sau uzate (dezizolate);folosirea filtrelor de lumina
(abajururi) improvizate din carton, hartie sau alte materiale combustibile;
g) intrebuintarea radiatoarelor si a resrrilor electrice (numai in locuri special stabilite, care nu prezinta pericol de
incendiu);
h) introducerea conductorilor electrici fara fise, direct in priza;

39
i) utilizarea consumatorilor de energie electrica (radiator, reseu, etc.), fara luarea masurilor necesare de izolare, fata de
elemenetele combustibile din incaperi;
j) neizolarea capetelor conductoarelor electrice, in cazul demontarii partiale a unei instalatii electrice;
Art. 416. Accesul la tablourile electrice generale de distributie – permanent inchise cu cheia, va fi permis numai
electricianului si organelor de control si verificare.
Art. 417. Tablourile elctrice de distributie se vor exploata respectandu-se o serie de reguli, si anume:
a) sa se efectueze regulamentar legaturile (in cazul tuturor tipurilor de tablouri;
b) sa se interzica legarea directa a diversilor consumatori (lampi de iluminat, motoare electrice, etc.) la bornele
tabloului;
c) sa se fixeze bine garniturile;
d) sa se interzica pastrarea materialelor si substantelor combustibile in apropierea tablourilor;
e) sa se evite blocarea tabloului cu diverse materiale;
f) sa se curete perfect elementele tabloului si incaperea in care se afla acesta;
Art. 418. Toate echipamentele, utilajele, aparatele si instrumentele electrice vor fi prevazute cu placi, pe care sunt
inscrise caracteristicile si schema de conexiuni.
Art. 419. Aparatele electrice portabile, utilizabile numai cu stechere si conductoare izolate cu cauciuc in stare perfecta ,
vor fi supravegheate toata perioada de timp cat se afla sub tensiune.
Art. 420. La terminarea lucrului, intregul echipament electric se va scoate de sub tensiune.
Art. 421. Pentru stingerea inceputurilor de incendiu la instalatiile electrice de distributie se vor scoate, in primul rand de
sub tensiune, atat instalatia cuprinsa de incendiu, cat si instalatiile vecine periclitate, dupa care personalul de
interventie, asigurat cu echipament de protectie – condus si supravegheat de specialisti – va actiona cu stingatoare
portative cu pulbere, zapada carbonica sau alte substante dielectrice.
Art. 422. Se interzice cu desavarsire folosirea apei si a spumei chimice.

V.Instructiuni de aparare impotriva incendiilor la colectarea si depozitarea deseurilor si resturilor menajere

Art. 423. Resturile menajere si ambalajele se vor depozita in locurile special amenajate , cu asigurarea distantei de
siguranta fata de cladiri;
Art. 424. Se interzice distrugerea ambalajelor si a resturilor menajere prin incinerare in incinta spatiului;
Art. 425. La locul de depozitare temporara a resturilor menajere se interzice colectarea substantelor si materialelor
inflamabile (bidoane de ulei, slam de carbid, etc.);
Art. 426. Se interzice, cu desavarsire, fumatul si focul deschis la locul de depozitare a resturilor menajere;
Art. 427. La sfarsitul fiecarei zile, resturile menajere si ambalajele vor fi evacuate din incinta societatii.

VI. Instructiuni de stingere in caz de incendiu si de evacuare a lucrătorilor

Art. 428. Scopul este de a stabili procedura si planul care trebuie pus in aplicare in cazul unui eventual incendiu.
Procedurile de evacuare, in caz de incendiu, sunt elaborate pentru asigurarea sigurantei utilizatorilor din spatiile
societatii, pe timpul izbucnirii unui incendiu, prin coordonarea si controlul evacuarii persoanelor din cladire, pana la
sosirea pompierilor si a celorlalte forte de ajutor extrem calificat (Protectie Civila, Politie, Jandarmi, Salavare, etc.).
Art. 429. Documente de referinta:
a) Planul de evacuare al imobilului;
b) Planul de interventie al spatiului.
Art. 430. Lucrătorii responsabili pentru implementarea si administrarea procedurii de evacuare sunt conducătorii direcţi
a locurilor de muncă, care detin autoritate de control asupra spatiilor societatii.
Art. 431. Conducătorii direcţi a locurilor de muncă sunt responsabili pentru:
Art. 432. Informarea celor din subordine asupra procedurilor ce trebuie adoptate in cazul unei evacuari a cladirii,
inclusiv prezentarea cailor de evacuare, a itinerariilor de iesire si a locului final de adunare;
Art. 433. Instruirea celor din subordine de a evacua imediat cladirea in cazul activarii unei alarme in timpul orelor de
lucru;
Art. 434. Anuntarea echipei de interventie despre orice persoana care lipseste in cazul unei alarme (pompierilor si
celorlalte forte, in caz real de incendiu).
Art. 435. Repartizarea membrilor echipei de prima interventie + inlocuitor pentru fiecare zona din cladire, in care sunt
responsabili cu evacuarea;
Art. 436. Asigurarea resurselor necesare tuturor membrilor echipei de interventie, pentru a-si putea indeplini atributiile;
Art. 437. Asigurarea implementarii masurilor si recomandarilor facute de pompierii militari, cu ocazia controalelor de
specialitate, pe timpul aplicatiilor si exercitiilor;
Art. 438. Asigurarea implementarii eficiente si a gestionarii modului de evacuare.
Art. 439. Membrii echipei de prima interventie sunt reponsabili pentru:
Art. 440. Indeplinirea atributiilor, in cazul unui incendiu, asa cum reiese din procedura de fata;
Art. 441. Participarea la o analiza, dupa efectuarea unui exercitiu simulativ de evacuare;
Art. 442. Raportarea, catre Dispeceratul Brigazii pentru Situatii de Urgenta, a oricarui inceput de incendiu, incendiu sau
alt accident tehnic, generator de incendii sau explozii, care impune necesitatea evacuarii persoanelor sau a altor situatii
de risc deosebit, care presupune interventie organizata, cu mijloace adecvate;
Art. 443. Organizarea si efectuarea de controale si verificari periodice pe linie de p.s.i., dar nu mai putin de 1/luna si
de exercitii practice de stingere si evacuare a persoanelor, in caz de incendiu;

40
Art. 444. Cadrul tehnic cu atributii pe linie p.s.i., va efectua un curs de specializare, potrivit legii, in urma caruia va fi
atesta cu competente, corespunzatoare standardului ocupational.
Art. 445. Cunoasterea locurilor in care sunt amplasate stingatoarele de incendiu, iesirile de urgenta si punctele de
declansare manuala a alarmei de incendiu din zona de care raspund;
Art. 446. Asigurarea zonei de care raspund, impotriva izbucnirii unui eventual incendiu, precum si controlul
practicabilitatii si neobstructionarii cailor de evacuare;
Art. 447. Anuntarea telefonica a pompierilor, la numarul unic de urgenta, tel. 112, sau instruirea altei persoane in acest
sens, care sa apeleze in caz de urgenta. Pompierii apelati vor pune intrebari cu privire la eveniment. Nu incheiati
convorbirea pana nu raspundeti la aceste intrebari. Nu pararasiti locul de unde a-ti apelat telefonic pompierii, deoarece
acestia vor suna imediat, pentru confirmarea apelului de urgenta efectuat.
Art. 448. La descoperirea unui incendiu, orice persoana are urmatoarele obligatii:
Art. 449. Anuntarea IMEDIATA a incendiului;
Art. 450. Incercarea de stingere a focului, daca nu este prea riscant (nu se va utiliza mai mult de un stingator; daca focul
nu s-a stins evacuati imediat zona);
Art. 451. Anuntarea telefonica a pompierilor la numarul de urgenta 112, din cea mai apropiata zona neafectata;
Art. 452. Comunicarea, catre conducerea societatii, a detaliilor referitoare la locatia exacta si amploarea incendiului.
Art. 453. La declansarea alarmei de incendiu, lucrătorii sunt obligati sa actioneze astfel:
Art. 454. Inceteaza orice activitate;
Art. 455. Personalul salariat va opri instalatia sau aparatul la care lucreaza, prin actionarea butonului de oprire;
Art. 456. Abandoneaza obiectele personale;
Art. 457. Lasa usile deschise;
Art. 458. Parasesc imediat cladirea prin iesirile de urgenta, sau prin locurile indicate de membrii echipei de interventie;
Art. 459. Merg catre locul de adunare stabilit;
Art. 460. Mentin libere caile de acces catre cladire;
Art. 461. Urmeaza toate indicatiile primite de la membrii echipei de interventie;
Art. 462. Asista, daca este posibil, evacuarea in siguranta a persoanelor din afara societatii;
Art. 463. Raman in afara cladirii pana la incheierea definitiva a evenimentului.
Art. 464. La declansarea alarmei de incendiu, membrii echipei de prima interventie sunt obligati:
Art. 465. Sa intre in toate incaperile accesibile din zona de responsabilitate alocata si sa dirijeze utilizatorii pentru
evacuarea cladirii;
Art. 466. Sa indrume utilizatorii catre cea mai apropiata cale/iesire de urgenta;
Art. 467. Sa mentina calmul utilizatorilor pe timpul evacuarii;
Art. 468. Sa mearga la punctul de adunare dupa evacuarea zonei;
Art. 469. Sa preia controlul asupra locului de adunare si sa se asigure ca nici o persoana nu intra inapoi in cladire pana la
primirea dispozitiei, in acest sens, a conduceriisocietatii;
Art. 470. Sa participe la o analiza, dupa terminarea evenimentului si sa raporteze orice dificultati intalnite in procesul de
evacuare.
Art. 471. Accesul echipajelor specializate ale Pompierilor se va face pe poarta de acces principala: seful echipei de
prima interventie va comunica pompierilor detaliile incendiului (locatie, amploare, etc.), ii va informa cu privire la
eventualele persoane lipsa la apel (impreuna cu locatia presupusa a acestora) si va ramane la dispozitia acestora pe
durata operatiunii de stingere a incendiului.

Instruirea lucrătorilor – Instruire instroductiv generala

INTOCMIT
SERVICIUL EXTERN DE PREVENIRE SI PROTECTIE DE SSM
Col.( r) ing GURZAU VASILE

Data testării____________

Locul de munca:______________________
Numele si prenumele:__________________
Functia:_____________________________

TEST DE VERIFICARE
DUPĂ EFECTUAREA INSTRUIRII GENERALE

1.-Scopul Legii 319 /2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă este:

41
a).-Instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a tuturor
lucrătorilor;
b).-Prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale;
c).-Asigurarea unor condiţii mai bune de muncă.

2.-Instruirea introductiv generală se face conform HG 1425/2006(mod.)art.83 în următoarele cazuri:

a).-La angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din legea 319/2006 ;
b).-Lucrătorilor care se află în una din situaţiile:
 detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitatea la alta;
 delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitatea la alta;
 puşi la dispoziţie de către un lucrător temporar;
c).-râmăne la aprecierea angajatorului.

3. În sensul legii 319/2006, lucrători sunt:

a).-persoanele angajate de către un angajator;
b).-studenţii şi elevii în perioada efectuării stagiului de practică;
c).-ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă;
d).-persoana care prestează activităţi casnice.

4. Care sunt principalele probleme care conform art.88 din HG 1425/2006(mod)se expun în cadrul instruirii
introductiv generale?
a)legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;
b)consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă;
c)riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;
d)măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi
evacuarea lucrătorilor.

5. De ce depinde durata instruirii introductiv generale conform art.87 din HG 1425/2006(mod.)prin ce se stabileşte şi
cît este timpul minim de desfăşurare a acesteia?
a)-Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţi şi de riscurile pentru securitate şi
sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau
al unităţii, în general, durata instruirii se stabileşte prin instrucţiuni proprii şi nu va fi mai mică de 8 ore.
b).-depinde de hotărârea angajatorului şi va fi de minim 4 ore;
c).-indiferent de specificul activităţii şi de riscuri va fi de maxim 2 ore.

6. Echipamentul individual de protecţie este:

a).-este orice dispozitiv sau mijloc destinat purtării de către fiecare participant la procesul de muncă pentru a-l proteja
împotriva unuia sau mai multor factori de risc de accidentare sau îmbolnăvire profesională;
b).-orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai
multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea în muncă, precum şi orice supliment
sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;
c).-orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor
riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea în muncă.

7. Materialele igienico-sanitare se acordă:

a).-se acordă obligatoriu şi gratuit;
b).-nu se acordă în mod obligatoriu;
c).-nu se acordă gratuit.

8. Accidentul de muncă se clasifică conform Art.2 din HG 1425/2006(mod)în raport cu urmările produse şi cu
numărul persoanelor accidentate, in:
a).-accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) - accident care produce incapacitate
temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin certificat medical sau, după
caz, prin alte documente medicale, potrivit prevederilor legale;
b).-accident care produce invaliditate;
c).-accident mortal;
d).-accident colectiv.
e).-accident de muncă de circulaţie
f)-accident de muncă de traseu

9. Grupurile sensibile la riscuri sunt:

a).-femeile gravide, femeile care alăptează, tinerii, persoane cu disabilităţi;

42
b).-persoanele cu disabilităţi;
c).-lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta.

10. Mijloacele de muncă sunt:

a).- orice maşină, aparat, unealtă, sau instalaţie folosită în muncă;
b).-orice maşină, aparat, unealtă şi echipamentul de protecţie;
c).-.uneltele de mână folosite în muncă.

11. Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor :

a).-în toate aspectele legate de muncă;
b).-în anumite aspecte legate de muncă;
c).-în nici un aspect legat de muncă.

12. Echipamentul individual de protecţie se acordă de către angajator:

a).-gratuit, in proportie de 50%;
b).-gratuit in totalitate;
c).-nu se acordă de catre angajator.

13.Lucrătorii trebuie să poarte echipamentul de protecţie:

a).- în mod obligatoriu în vederea prevenirii accidentelor de muncă conform legislaţiei de sănătate şi securitate
în muncă;
b).- numai atunci când consideră lucrătorii;
c).- numai daca i s-a făcut instruirea de securitate a muncii.

14. La apariţia stării de pericol grav şi iminent de accidentare, aşa cum este el definit la art. 5 lit. l din L
319/2006 si art 102 din HG 1425/2006(mod.)lucrătorul are obligaţia să:
a).- continue cu grijă activitatea fără să sufere accidente;
b).- oprească lucrul şi să informeze de îndată despre aceasta;
c).- îndepărteze imediat pericolul indiferent de consecinţe.

15. Semnalizarile de securitate si/sau sanatate în muncă sunt realizate prin panouri şi etichetare.Care din următoarele
tipuri de panouri de semnalizare sunt utilizate pentru a avertiza obstacole,zone periculoase sau un risc determinat.?
a).-panouri de interzicere;
b).-panouri de avertizare;
c).-panouri de obligativitate;
d).-panouri de salvare sau de prim-ajutor;
e).-panouri privind materialele sau echipamentele pentru prevenirea si stingerea incendiilor.

16.Ce este o fractură?

a).- ruperea părţilor osoase ale corpului;
b).- ruperea muşchilor;
c).- ruperea ligamentelor.

17.Cine poate fi „salvator” în caz de accident?

a).- orice persoană aflată la locul de muncă;
b).- orice persoană aflată la locul de muncă, care a fost instruită să acorde primul ajutor;
c).- conducătorul direct a locului de muncă.

18).Transportul persoanelor accidentate având hemoragii externe se va face:

a).- imediat după sosirea unui mijloc de transport corespunzător;
b).- imediat după oprirea hemoragiei;
c).- imediat după ce s-a acordat asistenţă medicală de către o persoană calificată.

19. La rănile cu hemoragie se va avea în vedere, în faza iniţială:

a).- curăţarea şi pansarea;
b).- pansarea;
c) .-oprirea hemoragiei.

20. Pentru tratamentul de urgenţă al unor plăgi se impune:

a).- pansamentul provizoriu;
b) .-curăţirea şi pansamentul;
c) .-curăţirea, dezinfecţia şi pansamentul;
Semnătura lucrătorului,
........................................

43
 REZULTATELE
TESTĂRII ÎNSUŞIRII CUNOŞTINŢELOR DUPĂ INSTRUIREA GENERALĂ

RĂSPUNSURI:
-bune____

-greşite_____

ADMIS RESPINS

44
 GRILA DE RASPUNSURI
I 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
R a a a a a b a a a a a b a b a a b b c c
b b b b b
c c c c
d d d
e e
f

45
Serviciu extern de protectie si prevenire

Col (r) ing.GURZAU VASILE

46
 FIŞĂ DE INSTRUIRE COLECTIVĂ
privind securitatea şi sănătatea în muncă
întocmită azi...........................................
Subsemnatul_____________________________, având funcţia de_____________________, am
procedat la instruirea unui număr de .......persoane de la ___________________________S.R.L. ,
conform tabelului nominal de pe verso, în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru vizita
(prezenţa) în întreprindere/unitate în zilele...................
În cadrul instruirii s-au prelucrat următoarele materiale:
..............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................

47
.................................................................................................................
Prezenta fişă de instructaj se va păstra la _________________________________S.R.L.-ex.1 si
................................................................................................................-ex.2

Verificat, Semnătura celui care a efectuat instruirea

verso Fişă de instruire colectivă

TABEL NOMINAL cu persoanele participante la instruire
Subsemnaţii am fost instruiţi şi am luat cunoştinţă de materialele prelucrate şi consemnate în fişa
de instruire colectivă privind securitatea şi sănătatea în muncă şi ne obligăm să le respectăm
întocmai.

Nr. Numele şi prenumele Act identitate/grupa sanguină Semnătura

crt.

Numele şi prenumele persoanei care a primit un exemplar............................

Semnătura.............................................
Notă:
Fişa se completează în 2 exemplare.

INTOCMIT

48