Text explicativ

,,În aer domnea un vuiet surd, apăsător. Ce se întâmplă? m-am întrebat și am deschis
fereastra. Era un vacarm, o cacofonie de glasuri stridente, nestăpânite, rostind cuvinte de
neînțeles.(…) Dacă din camera mea nu putusem descifra zgomotele, era din motive
binecuvântate: strigăte nearticulate, simple descărcări temperamentale se ridicau din toate
părțile ca niște jeturi de apă înghețată, urcând, coborând, fără noimă."

(Horia, Aramă, Planeta celor doi sori)

Secvența de mai sus este extrasă din povestirea științifico –fantastică, Planeta celor
doi sori, scrisă de Horia Aramă. Deșteptându-se dintr-un somn adânc din cauza haosului
instalat în jurul său, personajul principal din această povestire se vede înconjurat de o lume
necunoscută. Încercând să afle ce se petrece în jurul său, acesta iese în stradă și la scurt timp
își dă seama care este motivul care-l împiedica să descifreze zgomotele de afară atâta timp cât
el era în camera de hotel. După cum observăm în secvența citată perioadele ipotetice și cele
explicative reunesc două propoziții enunț: o protază și o apodoză.

PROTAZĂ APODOZ

Dacă din camera mea nu puteam

descifra zgomotele era din motive binecuvântate: strigăte nearticulate,
simple descărcări temperamentale se ridicau din toate
părțile ca niște jeturi de apă înghețată,
urcând, coborând, fără noimă.