Cursul 1, 21.02.

18
Reguli:

1. Prezenta 50% pentru intrarea in examen

2. Drept Administrativ partea 2, apare in martie
3. Legislatie:
4. Capitolele sunt: , (tot cee ce se preda intra in examen)
i. Actul administrative:
- Notiuea de act administrative;
- Trasaturile actului administrative;
- Clasificarea actelor administrative;
- Relatia legalitate – oportunitate in cazul actelor administrative;
- Regimul juridic al actelor administrative (forta juridical a actelor administrative, adica cele 3
prezumtii)
- Forma si elementele de formalism ale actului administrative;
- Efectele actelor administrative: momentul de la care un act administrative incepe sa produca
efecte juridice, intinderea efectelor si incetarea efectelor;
- Suspendarea actelor administrative;
- Revocarea actelor administrative: Regimul juridic al nulitatii actelor administrative si
inexistenta actelor;
ii. Contencios Administrativ (Legea Contenciosului Administrativ - Legea nr 554/2004)
- Fundamente legale si constitutionale privind contenciosul administrativ;
- Tipuri de contencios administrativ: obiectiv si subiectiv;
- Conditiile actiunii directe in contencios administrativ;
- Procedura de judecata in litigiile de contencios administrativ: instantele competente sa
judece litigiile de contencios administrativ (tribunal, curte de apel si ICCJ, judecatoria),
partile in litigiile de contencios administrativ, procedura de judecata (actele ce formeaza un
dosar in contencios administrativ, implicatiile codului de procedura civila asupra litigiilor de
contencios adminisrativ, taxa de timbru, etc)

Judecata in recurs a litigiilor de contencios administrativ si procedura de filtru pentru litigiile de

competenta ICCJ.

- Solutiile instantelor de judecata in fond si recurs in litigiile de contencios administrativ

- Executarea hotararilor judecatoresti in contencios administrativ
- Cazuri speciale de suspendare prevazute de legea contenciosului administrtaiv, respectiv art
14 si 15 (? Poate nu reusim sa il discutam)
iii. Raspunderea in dreptul administrtativ
- Raspunderea administrativ-disciplinara a functionarilor publici;
- Raspunderea contraventionala;
- Raspunderea administrativ-patrimoniala.
iv. Domeniul public si proprietatea publica
 Notiunea de act administrtativ (definitia si trasaturile)
Actul administrativ reprezinta forma juridica principala de activitate a autoritarilor a administratiei
publice ce consta intr-o manifestare unilaterala si expresa de vointa de a da nastere, a modifica sau
stinge drepturi si obligatii emisa in regim de putere publica sub controlul principal de legalitate al
instantelor de judecata (contencios administrtativ).

Cele 4 trasaturi ale actului administrativ sunt:

1. Forma juridica principala de activitate;

2. Manifestare unilaterala si expresa de vointa;
3. Regim de putere publica;
4. Controlul principal de legalitate al instantelor judecatoresti.

Trasatura 1:

Triada: acte, fapta, operatiuni;

Actul administrativ

I dpdv calitativ

Fapta - Operatiuni

Faptele reprezinta transformari in lumea materiala care se produc cu sau fara ajutorul omului, carora
legea le da valoare juridica. Faptele sunt compuse din evenimente si actiuni licite sau ilicite.

Operatiunile reprezinta bucati de activitate (lucrari de secratariat, dictolagrafie) care se intampla

zilnic in administratia publica.

Principalul criteriu care trebuie avut in vedere este cel calitativ, adica se urmareste finalitatea
actului. Aceasta inseamna ca se raspunde la intrebarea ce anume poate sa schimbe ceva in ordinea
juridica existenta.

Ca sa se schimbe ceva in ordinea juridica existenta trebuie sa se produca efecte juridice, prin urmare
din cele trei forme de activitate ale administratiei publice: acte, fapte si operatiuni, singurele
producatoare de efecte juridice sunt actele administrative. Operatiunile administrative NU produc
efecte juridice prin insele, ci ajuta sa se formeze un act administrativ. De aceea actul administrativ
reprezinta cea mai importanta dimesiune a administratiei publice.

Actul administrativ este forma juridica principala de activitate datorita unor aspecte de ordin
calitativ, adica al efectelor juridice pe care le produc si nu cantitativ, adica ponderea pe care o au in
administratia publica.
Trasatura 2:

Ce inseamna manifestare de vointa?

Actul administrativ reprezinta exteriorizarea vointei interne al unui organ al administratiei publice de
a produce in mod direct efecte juridice (a da nastere, a modifica sau stinge drepturi si obligatii).

Pentru a fi in prezenta unui act administrativ trebuie intrunite toate conditiile pentru un act juridic.
Vointa autoritatii publice trebuie sa fie expresa si neindoielnica in a schimba ceva in ordinea juridica
existenta.

Spre deosebire de dreptul civil tacerea nu valoreaza consimtamant in dreptul administrativ.

Exista o singura exceptie in dreptul administrativ cand tacerea valoreaza consimtamant si anume
Procedura aprobarii tacite.

Cursul al II-lea, 28.02.18

Aceasta trasatura deosebeste fundamental actul administrativ de actul juridic civil. Aceasta deriva
din preeminenta (superioritatea) interesului general (public) in comparatie cu interesul particular.

Actul juridic civil este in general un act juridic bilateral sau multilateral si este dominat de principiul
consensualismului. In dreptul administrativ nu se aplica principiul consensualismului si nici caracterul
bilateral, deoarece actul administrativ este un act de putere care este emis de o autoritate publica,
aceasta nu solicita consimtamantul destinatarului actului in momentul in care il emite.

In doctrina de drept administrativ s-au analizat trei situatii in care s-a pus problema daca actul
administrativ isi pastreaza caracterul de act unilateral in mai multe situatii. Insa, este vorba de
exceptii aparente de la caracterul unilateral al actului administrativ.

Exceptia aparenta 1:

Act administrativ emis cu participarea mai multor persoane fizice. Este vorba de acte administrative
emise de autoritati publice care au in componenta mai multe persoane fizice, precum: Guvern,
Consiliu Local si Consiliu Judetean.

s-a pus problema: in aceasta situatie, acordul de vointe al persoanelor fizice care fac parte din
autoritatea publica emitenta este de natura sa modifice caracterul unilateral al actului
administrativ?

In aceasta situatie se pastreaza caracterul unilateral al actului administrativ care nu decurge din
numarul persoanelor fizice care compun autoritatea, deoarece acestea doar ajuta autoritatea
publica sa-si exercite competenta.

Participarea la sedinta si cvorumul cerut de lege sunt doar modalitati prin care autoritatea publica ia
parte la mecanismul decizional.

In concluzie, indiferent de numarul persoanelor fizice componente ale autoritatii doar vointa
autoritatii publice se impune astfel incat actul administrativ ramane un act unilateral.
Exceptia aparenta 2:

Se refera la cazul actelor administrative emise in comun de doua sau mai multe autoritati publice ori
de o autoritate publica si de un organ nestatal.

Si in aceasta situatie actul administrativ isi pastreaza caracterul de act unilateral chiar daca este emis
de doua sau mai multe autoritati.

Exceptia aparenta 3:

Se refera la actul administrativ emis la solicitarea beneificarului actului.

Si in aceasta situatie actul administrativ isi pastreaza caracterul de act unilateral, cererea prealabila a
beneficiarului actului are valoarea numai a unei formalitati procedurale prin care autoritatea publica
este informata despre necesitatea emiterii unui act administrativ.

In cuprinsul actului administrativ nu este prevazuta decat vointa autoritatii statului care emite
respectivul act administrativ numai daca sunt indeplinite conditiile legale.

In cadrul acestei exceptii s-a mai analizat o situatie si anume: care este valoarea juridica a renuntarii
beneficiarului actului la dreptul conferit de actul administrativ sau chiar la exercitiul dreptului.

Si anume, renuntarea beneficiarului duce automat la incetarea efectelor actului administrativ?

Simpla renuntare a beneficiarului unui act administrativ la exercitiul dreptului conferit de acel act nu
duce automat la incetarea efectelor acestuia, deoarece actul administrativ este intotdeauna un act
administrativ unilateral ceea ce inseamna ca numai autoritatea care l-a emis il poate revoca printr-
un alt act cu aceasi forta juridica.

Exemplu: renuntarea la autorizatia de constructie din cauza lipsei de bani.

Trasatura 3: Regimul de putere publica

Din aceasta trasatura reies doua conditii ale actului administrativ:

- Obligativitatea acestui act;

Un act administrativ odata emis, acesta este obligatoriu de respectat atat de catre autoritatea
emitenta cat si de beneficiarul actului pana cand intervine un act administrativ contrar.

- Caracterul executoriu

Acest caracters inseamna ca, spre deosebire de actul juridic civil pentru ca este emis de catre o
autoritate publica care poarta haina autoritatii de stat ii confera acestuia valoarea de act autentic.
Un act administrativ, spre deosebire de actul civil, este titlu executoriu, direct odata ce a fost emis si
nu mai trebuie sa se solicite ajutorul altei autoritati pentru a se obtine investirea cu titlu executoriu.
Acest lucru inseamna ca actul administrativ este executoriu „ef oficiu” (din oficiu).

Trasatura 4: Controlul de legalitate al instantelor de Contencios Administrativ

Aceasta trasatura deosebeste actul administrativ de alte acte juridice ale autoritatilor publice .

Toate litigiile in legatura cu actele administrative se numesc litigii de contencios administrativ si se

solutioneaza de sectii specializate de Contencios Administrativ de la tribunale, curti de apel si ICCJ,
dupa regulile prevazute de: Legea Contenciosului Administrativ 554/2204 si ale Codului de
procedura civila (cu respectarea Constitutiei, art 52 si 156).
Cursul 1 si 2 – subiecte de examen

Clasificarea actelor administrative

Criterii de clasificare:

1. Dupa categoria autoritatii emitente

- Acte care emana de la organele administratiei de stat = Acte Administrative Scop;
- Acte care emana de la autoritati publice locale = Acte administrative de mijloc;
- Acte care emana in baza imputernicirilor date de stat unor persoane private = Acte prin
Delegatie
2. Dupa competenta materiala a organului emitent:
- Acte de competenta generala, adica un act care se aplica pentru toata tara (Guvernul)
- Acte de competenta speciala (Ministerul Apararii Nationale)
3. Dupa competenta teritoriala:
- Acte emise de autoritati centrale;
- Acte emise de autoritati intermediare;
- Acte emise de autoritati locale.
4. Dupa gradul intinderii efectelor actelor administrative:
- Acte administrative normative care cuprind reglementari de principiu aplicabile unui numar
nedeterminat de persoane. De exemplu, HG privind majorarea salariului minim pe
economie.
- Acte administrativ – individual, contine reguli de conduita aplicabil unei persoane
determinate sau unui grup de persoane determinate. De exemplu, cartea de identitate.
5. Dupa continutul efectelor actului individual:
- Acte prin care se stabilesc obligatii determinate pentru subiectul caruia i se adreseaza. De
exemplu, autorizatia de constructie.
- Acte de conferire a unui statut personal. De exemplu, diploma de absolvire a unei facultati.
- Acte de constrangere administrativa. De exemplu, procesul verbal contraventional.
- Acte administrative cu caracter jurisdictional. De exemplu, Consiliul National de Combatere a
Discriminarii

Comparatie intre actul administrativ normativ si actul administrativ

individual
1. Definitie: Actul administrativ normativ (AAN) este definit in legea 52/2003 privind
transparenta decizionala in administratia publica drept: actul emis de o autoritate publica cu
aplicabilitate generala.

Actul adiminstrativ individual (AAI) de Legea 554 in art 2, alin 1, lit c). (cursul 1)

2. Efecte:

AAN produc efecte erga omnes si AAI produce efecte fata de un numar determinat de persoane,
adica intuitu personae.

3. Data producerii efectelor:

AAN produc efecte de la data publicarii lor (in MO), iar AAI produc efecte de la data comunicarii lor.
Cursul al III-lea, 07.03.18
- Act administrativ individual – Act administrativ normativ
- Relatia legalitate – oportunitate
- Forma si elemtele de formalism ale actului administrativ

4. Dupa caracterul conduitei prescrise

Actul administrativ normativ cuprinde reguli de conduita cu caracter general, impersonal si

obligatoriu.

Actul administrativ individual produce efecte juridice intr-o situatie strict determinata si nu are
aplicabilitate generala.

5. Forma actelor

AA normativ se emite numai in forma scrisa, iar AA individual permite si o forma orala numai in
cazurile expres prevazute de lege.

Exemplu: advertismentul este acea sanctiune prevazuta de legea contraventionala 2/2001

6. Termene pentru exercitarea actiunii in justitie

AA normativ se ataca in contencios administrativ oricand, iar AA individual se ataca in contencios

administrativ dupa regulile prevazute de L nr 554/2004 (6 luni).

7. Obiectul exceptiei de nelegatitate a actului administrativ

Obiectul exceptiei de nelegalitate il poate constitui numai AA individual, care poate fi cercetat
oricand in cadrul unui proces. In timp ce AA normativ poate fi anulat in cazul actiunii in anulare
prevazuta de legea contenciosului administrativ.

8. Incetarea efectelor

Numai AA normativ poate fi abrogat, iar AA individual poate inceta printru-una dintre modalitatile
specifice: anulare, revocare, etc.

(posibil la examen sa nu fie clasificarea)

Relatia egalitate – oportunitate in cazul AA

Prin Regim Juridic al AA se intelege totalitatea conditiilor de fond si de forma, desprinse din
Constitutie si legi, care dau particularitate actului administrativ. Sunt considerate elemente ale
regimului juridic ale AA urmatoarele:

- Legalitatea actului;
- Oportunitatea;
- Efectele actului AA;
- Suspendarea;
- Revocarea;
- Anularea.
Legalitatea AA este cel mai important principiu dupa care se calauzeste activitatea autoritatilor
publice. Lato sensu (in mare), legalitatea AA inseamna conformitatea acestora cu toate legile tarii.

Legalitatea are urmatoarele conditii generale:

a. AA sa fie emis in conformitate cu litera si spiritul Constitutiei;

b. AA sa fie emis in conformitate cu litera si spiritul legilor si al OG;
c. AA sa fie emis in conformitate cu litera si spiritul tuturor actelor organelor administratiei
publice care sunt superioare organului emitent al actului;
d. AA sa fie emis de organul competent in limitele competentei sale;
e. AA sa fie emis in forma si procedura prevazuta de lege.

Oportunitatea AA presupune conformitatea AA cu spiritul legii, respectiv oportunitatea reprezinta

posibilitatea pe care o are un organ al administratiei publice de a alege dintre doua sau mai multe
solutii posibile si legale in acelasi timp pe cea care corespunde cel mai bine interesului public ocrotit
de lege. Prin urmare autoritatea publica are un drept de apreciere asupra modului in care emite AA
tinand cont atat de prescriptiile legii, cat si de satisfacerea unor nevoi sociale existente la un
moment dat in societate.

Conditiile de legalitate

Pe chestiuni de oportunitate a AA se refera la faptul ca acesta trebuie sa fie emis in conformitate cu

interesul public ocrotit de lege fara a se pune semnul egalitatii intre scopul legii si spiritul legii.

Prin scop al legii se intelege limita legala a dreptului de apreciere pe care o analizeaza judecatorul de
contencios administrativ atunci cand analizeaza legalitatea si oportunitatea unui act administrativ.

Depasirea limitelor autoritatii publice in remiterea unui AA (drept de apreciere) duce la concluzia ca
actul este inoportun, adica acesta a fost emis cu EXCES DE PUTERE.

In concluzie, atat legalitatea cat si oportunitatea sunt elemente ale regimului juridic ale AA care pot
forma obiectul unei actiuni in fata instantei de contencios administrativ ducand in functie de analiza
facuta asupra incalcarilor constatate la nulitatea sau nu a actului.

Forma si elementele de formalism ale AA

Regula cu privire la forma AA este ca, acestea fiind acte de putere sunt emise intotdeauna in forma
scrisa.

Exceptie: AA valabil in forma verbala – avertismentul.

Forma scrisa este necesara pentru:

1. Pentru a cunoaste exact continutul actului;

2. Mijloc de proba;
3. Pentru a se stabili legalitatea emiterii acestui act si a fi sanctionati cei vinovati de incalcarea
lui;
4. Pentru a fi respectat intocmai de catre destinatarii actului;

Spre deosebire de actului juridic civil, care este guvernat de principiul consensualismului, AA este
guvernat de principiul formalismului care trebuie respectat intocmai pentru ca actul sa fie legal.
Elementele de formalism ale AA:

1. Limba de redactare a actului

regula: limba romana pentru ca este limba oficiala a tarii;
exceptie: priveste cazul minoritatilor nationale care, potrivit Constitutiei si L nr 215/2001,
daca au o pondere peste 20% din numarul locuitorilor se pot adresa autoritatilor publice
locale si serviciilor publice deconcentrate in limba lor materna.
2. Antetul: denumirea autoritatii emitentului
3. Titlul actului reprezinta denumirea actului administrativ in functie de tipul autoritatii
emitente;
4. Preambul;
5. In continutul propriu-zis al actului se descrie continutul actului si este precizat in articole;
6. Semnatura si contrasemnatura. De regula semnatura reprezinta numele patronimic al
persoanei urmat de semnatura olografa si de calitatea pe care o detine.

In cazul in care un act administrtaiv trebuie contrasemnat si acesta nu este contrasemnat,

sanctiunea este nulitatea actului. Spre exemplu, toate actele Guvernului (art 108, Constitutie) se
semneaza de Primul – ministru si se contrasemneaza de ministrii care au sarcina punerii lor in
executare; anumite decrete prezidentiale.

7. Data si locul emiterii;

8. Numarul actului;
9. Stampila;
10. Forma scrisa

Spre deosebire de AA tipic, exista si AA fiscal care este valabil emis atat in forma scrisa, cat si in
forma electronica. Astfel, potrivit legislatiei fiscale exista un numar de 27 de AA fiscale care sunt
valabile fara semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal central si fara stampila
emitentului.

Cursul al IV-lea, 14.03.18

Operatiuni procedurale de emitere a actelor administrative
Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa, stabileste regimul juridic al elaborarii tuturor
actelor.

Operatiuni anterioare:

- Avizul reprezinta parerea unei autoritati solicitata de organul emitent al AA altui organ in
vederea emiterii unui AA.

Acestea sunt de 3 feluri:

Pentru a sti de cate feluri este avizul, trebuie sa se dea raspund la 2 intrebari: Trebuie solicitat?
Trebuie respectat continutul avizului?

 Facultativ

Raspunsurile sunt: nu trebuie cerut si nu trebuie respectat.

 Consultativ
Raspunsurile sunt: trebuie cerut (DA) si nu trebuie respectat continutul dupa ce cerem raspunsul.

De exemplu: Art 96, Constitutie – Aviz consultativ

 Conform

Raspunsurile sunt afirmative la ambele intrebari.

De exemplu: Avizul psihologic in vederea emiterii permisului de conducere.

- Acordul reprezinta consimtamantul unei autoritati publice acordat altei autoritati publice in
vederea emiterii unui AA.

Acordul este de 3 feluri:

- Anterior;
- Concomitent;
- Posterior.

In cazul in care se pune problema nelegalitatii AA emis in baza unui aviz sau al unui acord judecatorul
de contencios administrativ este obligat sa analizeze si legalitatea avizului in cazul in care acesta este
obligatoriu, dar si al acordului, iar in instanta va figura ca parat si autoritatea care a emis avizul nu si-
a dat acordul.

Operatiuni concomitente emiterii actului administrativ:

Acestea, pe de-o parte tin de formalitati pe care trebuie sa le indeplineasca actul, pe de alta
parte, sunt operatiuni care tin de formalismul sedintei in care se adopta actul.
- Convocarea la sedinte reprezinta formalitatea prin care membrii unei autoritati
colegiale (Guvern, Consiliu local si judetean) sunt instiintati si invitati sa participe la o
sedinta. Se descrie in convocare data, locul sedintei, ora sedintei si subiectele de pe
ordinea de zi. Modalitatile de convocare pot fi: telefonic; pe pagina de internet a
autoritatii; personal sau intr-un ziar de larga raspandire.
- Ordinea de zi este formalitatea prin care membrii unui organ colegial sunt informati
despre subiectele care se dezbat la sedinta la care sunt invitati.
- Cvorumul reprezina numarul necesar de membrii prezenti ai unui organ colegial, la o
sedinta ca aceasta sa fie intrunita valabil.
- Majoritatea reprezinta numarul de voturi necesar ca un act administrativ sa se adopte.
Felurile majoritatii:

- Simpla/relativa: reprezinta 50% + 1 din numarul membrilor prezenti;

- Abosulta: reprezinta 50% + 1 din totalitatea membrilor autoritatii respective;
- Calificata: reprezinta 2/3 sau 3/4.

- Semnarea/contrasemnarea reprezinta operatiunea prin care se aduce autenticitate unui act

administrativ, astfel incat fara semnatura actul nu este valabil ducand la nulitatea acestuia.
Sunt situatii in care legea solicita si formalitatea contrasemnarii in cazuri expres prevazute,
cum ar fi: o parte din decretele presedintelui trebuie contrasemnate de catre primul-
ministru; actele Guvernului se semneaza de catre primul-ministru si trebuie contrasemnate
 de ministrii care au obligatia punerii in executare a actului (art 108, Constitutie); actele
administratiei locale trebuie contrasemnate de secretarul unitatii administrativ-teritoriale.

- Motivarea: motivele unui acti administrativ sunt foarte importante in mecanismul

decizional, iar acestea curpind situatia de fapt si argumentele de drept care au condus
autoritatile sa emita acel act administrativ.

Motivarea unui act administrativ nu este atat o conditie de forma a actului, cat o conditie de fond si
lipsa acesteia duce la nelegalitatea actului.

Potrivit L 24/2000 exista obligatia motivarii numai a actelor administrative normative, neprecizand
nimic pentru actele individuale. Insa din practica si actele administrative individuale se motiveaza,
cum ar fi: raspunsul pe care il da o autoritate la solicitarea adresata de catre o persoana de a i se
comunica informatii de interes public conform L 544/2001.

In concluzie:

a. In cazul AA normative, motivarea se realizeaza prin nota de fundamentare, expunere de

motive, etc.

Exemplu: potrivit Constitutiei si a L 24/2000, OG ale Guvernului e motiveaza potrivit art 115, alin 4
din Constitutie.

Sanctiunea in cazul lipsei motivarii actului este nulitatea actului.

b. In cazul AA individual, motivarea se realizeaza ori in cuprinsul actului, ori printr-un act
separat.

Operatiuni posterioare emiterii actului administrativ:

- Aprobarea reprezinta o manifestare de vointa a unui organ superior prin care acesta
incuviinteaza un act administrativ deja emis de o alta autoritate.

Exemplu: presedintele Agentiei Nationale pentru Sport aproba lista interzisa in conformitate cu cea a
Agentiei Mondiale Antidoping.

- Confirmarea reprezinta informarea subiectului de drept interesat de catre organul

administrativ ca intelege sa mentina un act anterior, ori acopera un viciu de vointa de care
este lovit un act administrativ al sau.

Exemplu: hotararea comisiei de doctorat de la nivelul universitatii privind acordarea titlului de

doctor este confirmata de Consiliul National de Atestare a titlurilor, diplomelor si certificatelor
universitare.

- Publicare/comunicare

Publicarea reprezinta operatiunea prin care un act administrativ normativ este adus la cunostinta
publica.

Comunicarea este operatiunea prin care un act administrativ individual este adus la cunostinta
beneficiarului actului.

Publicarea se realizeaza in M.Of. al Romaniei. Exceptie: hotararile cu caracter militar care se

comunica numai autoritatilor interesate.
 - Ratificarea, in prezent, nu se mai foloseste decat in cazul tratatelor internationale, situatie
prevazuta de art 91, Constitutie, Parlamentul ratifica tratatele, semnate de Presedintele
Romaniei, negociate in prealabil de Guvern.

Cursul al V-lea, 21.03.2018

1. Forta juridica a actelor administrative;
2. Efectele actelor admnistrative;
3. Suspendarea.

Forta juridica a actelor administrative

Actele administrative, fiind emise de o autoritate publica, sunt acte de putere. Spre de deosebire de
actul juridic civil care, pentru a deveni autentic, trebuie sa indeplineasca anumite formalitati (in fata
notarului public), actul administrativ nu trebuie sa parcurga acele formalitati si, totusi, acesta este
act autentic datorita regimului sau juridic special.

Forta juridica a actelor administrative este data de 3 prezumtii:

1. Prezumtia de LEGALITATE;
2. Prezumtia de AUTENTICITATE;
3. Prezumtia de VERIDICITATE.

Prezumtia de autenticitate inseamna ca actul administrativ emana de la cine se spune ca emana.

Autenticitatea unui act administrativ se identifica in act dupa elementul de forma numit antetul
emitentului actului.

Prezumtia de veridicitate inseamna ca tot ceea ce s-a consemnat in actul administrativ corespunde
adevarului, adica este real. Veridicitatea unui act se identifica in act dupa continutul actului.

Prezumtia de legalitate: odata ce actul administrativ a fost emis se presupune ca acesta a fost emis
cu respectarea tuturor conditiilor tuturor conditiilor de fond si de forma prevazute de lege pentru un
act administrativ.

Actul administrativ, in raport cu restul actelor din circuitul juridic civil, are urmatoarea forta juridica:
are o forta juridica inferioara legii, dar superioara actului juridic civil si este egala cu forta juridica a
celorlalte acte administrative care provin de la autoritatile publice.

Forta juridica a actului administrativ este data de doua elemente:

1. natura autoritatii publice emitente si

2. locul pe care il ocupa autoritatea emitenta in piramida autoritatilor publice; prin urmare, cu
cat autoritatea publica este plasata la varful piramidei forta juridica a actelor acestora este
mai mare decat actele emise de autoritatile de la baza piramidei (de exemplu, decretul
Presedintelui Romaniei are forta juridica mai mare decat primarul)

Din cele trei prezumtii ale actului administrativ rezulta forta juridica obligatorie a actului juridic
administrativ ca act de putere caracterizat prin principiul EXECUTARII DIN OFICIU AL ACTULUI.

In concluzie, cele constatate printr-un act administrativ nu pot fi inlaturate decat PRIN INSCRIEREA
IN FALS.
 Efectele actelor administrative
(schema pe foaie)

Momentul 1: inceperea curgerii efectelor actelor adminisrative

a) pentru autoritatea emitenta un act administrativ incepe sa produca efecte de la data

adoptarii lui;
b) pentru destinatarii/beneficiarii actului distingem dupa cum este vorba despre:
- act administrativ normativ: incep sa curga efecte de la data publicarii lor;
- act administrativ individual: incep sa produca efecte de la data comunicarii lor;

Exceptii:

1. actul administrativ produce efecte la o alta data decat cea a publicarii lui in M.Of.
2. exista o categorie de acte administrative normativecare nu se publica in M.Of. si produc
efecte de la comunicarea lor, adica H.G. cu caracter militar care se comunica numai
institutiilor interesate.
3. Actele juridice declarative sau recognitive, in cazul acestora actul administrativ recunoaste o
situatie de fapt care a avut loc mai demult in timp, inca acel act administrativ, desi este emis
la momentul prezent, produce efecte juridice de la data cand s-a indeplinit acel fapt.

Exemplu: certificatul de nastere emis al unei persoane, eliberat in anul 2018, nascut in 2015;
diploma de bacalaureat

In concluzie, toate actele administrative sunt active si nu retroactive. Exceptiile sunt limitativ
prevazute de lege.

Momentul 2: intinderea efectelor actelor administrative

Actele normative produc toate categoriile de efecte pentru care legea le-a emis. Acestea sunt
izvoare pentru toate ramurile de drept, cu exceptia dreptului penal.

Actele individuale se refera numai la situatii strict determinate, astfel incat produc efecte numai cu
privire la acele raporturi juridice. Ca exceptie, acestea pot produce efecte si in alte ramuri de drept,
cu ar fi dreptul constitutional.

Momentul 3: incetarea efectelor actelor administrative

Actele administrative produc efecte juridice pana la data scoaterii lor din vigoare printr-una dintre
modalitatile specifice dreptului administrativ, cum ar fi: abrogare, anulare, revocare, etc.

Suspendarea actelor administrative

Notiune: suspendarea reprezinta operatiunea juridica prin care are loc intreruperea temporara a
producerii efectelor juridice ale unui act administrativ sau incetarea provizorie a producerii de efecte.

Fundamente constitutionale si legale cu privire la suspendarea actelor administrative:

1. Suspendarea unui act administrativ ca atare privita ca sanctiune reiese din art 123, alin (5),
Constitutie, potrivit cu care, prefectul poate ataca in contencios administrativ un act emis de
primar, consiliu local si consiliu judetean, actul atacat fiind suspendat de drept.
2. Alte situatii de suspendare prevazute de Constitutie, dar de data aceasta ca sanctiune
administrativ disciplinara, regasim in doua articole, respectiv art 95, Constitutie cu privire la
 suspendarea din functie a sefului statului, suspendare dispusa de catre Parlament prin
hotarare si, de asemenea, art 109, Constitutie cu privire la suspendarea din functie a unui
ministru in cazul in care s-a inceput urmarirea penala a acestuia, suspendare dispusa, in
acest caz, prin decret de catre seful statului.

Asadar, suspendarea intervine ca situatie de exceptie atunci cand se pune sub semnul intrebarii
legalitatea unui act administrativ.

Tipuri de suspendare:
1. Suspendare de drept = aceasta intervine atunci cand, legiuitorul in speta, Constitutia, dar si
legiuitorul organic, respectiv L 188/1999 privind statutul functionarului public (, stabilesc
expres ca actul este suspendat de drept astfel:
- Art 123, Constitutia: dreptul de tutela administrativa exercitat de prefect;
- L 188/1999: dreptul de tutela administrativa pe care il exercita Agentia Nationala a
Functionarilor Publici impotriva unui act emis de o autoritate publica prin care se incalca
legislatia cu privire la functia publica si functionarul public;
2. Suspendare judecatoreasca = art 14 si art 15 din L Contenciosului Administrativ;
3. Suspendare dispusa de o autoritate publica (autoritatea emitenta sau organul ierarhic
superior, care isi exercita dreptul de revocare asupra actului;
4. Suspendare dispusa de alte autoritati prin alte proceduri decat cele administrative, respecti:
Parlamentul Romaniei, Presedintele Romaniei.

Cauzele suspendarii unui act administrativ:

1. Dubii sau banuieli asupra nelegalitatii unui act administrativ;

2. Schimbarea conditiilor de fapt care intervenit dupa emiterea acelui act administrativ, iar
aceasta duce la punerea sub semnul intrebarii a legalitatii acelui act;
3. Etc

Efectele juridice ale suspendarii:

Prin suspendare se produce o intrerupere a efectelor unui act administrativ si o incetare vremelnica
a producerii lor, astfel incat, dupa incetarea cauzelor care au dus la suspendare se pot intampla doua
lucruri:

a) Fie actul este pus in vigoare, respectiv se confirma legalitatea acestuia in sensul ca a fost
suspecat degeaba ca este nelegal;
b) Fie, din potriva, este scos din vigoare ca urmare a confirmarii suspiciunii lor de nelegalitate.

Organele care pot dispune suspendarea unui act administrativ:

1. Organul emitent si organul ierarhic superior;

2. Legiuitorul;
3. Instanta judecatoreasca;

Incetarea suspendarii unui act administrativ:

1. Suspendarea inceteaza in momentul in care actul este anulat sau revocat de organul ierarhic
superior sau de restul autoritatilor competente, prin intermediul unui act de revocare;
2. Suspendarea inceteaza atunci cand se repune in vigoare actul suspendat, banuit a fi nelegal;
In cazul suspendarii de drept (actiune in contencios administrativ introdusa de prefect si ANFP)
suspendarea inceteaza la data ramanerii defintive a hotararii judecatoresti cu privire la legalitatea
actului.

Cursul al VI-lea, 28.03.18

1. Revocarea actelor administrative;
2. Nulitatea in dreptul administrativ;
3. Inexistenta.

Revocarea actelor administrative

Notiune: Alaturi de principiul legalitatii, revocarea AA este un principiu important al regimului juridic
al AA si se deduce implicit din art 21 si 52 din Constitutie si este dezvoltat (sprijinit) de Legea
Contenciosului Administrativ nr 554/2004 in art 7.

Revocarea reprezinta acea operatiune juridica prin care o autoritate publica desfiinteaza un act
administrativ. Prin urmare, revocarea este o sanctiune care intervine pentru incalcarea conditiilor
de legalitate ale actului administrativ, conditii dovedite cu certitudine.

Terminologie:

Revocare – presupune ca organul ierarhic superior desfiinteaza un act administrativ emis de o

autoritate publica inferioara.

Retractare – presupune ca autoritatea publica emitenta isi desfiinteaza propriul act.

Cauzele revocarii:

a) Din punct de vedere al continutului, cauzele care duc la revocarea unui act administrativ pot
fi atat nelegalitatea actului, cat si neoportunitatea lui.
b) Din punct de vedere al momentului la care intervin fata de momentul emiterii actului avem 3
situatii:
- Cauze anterioare emiterii lui (revocarea produce efecte pentru trecut);
- Cauze concomitente;
- Cauze ulterioare.

Modalitatea in care opereaza revocarea:

Revocarea se dispune printr-un act administrativ, cu forta cel putin identica sau chiar mai mare cu a
actului revocat, cu respectarea procedurii de emitere si cu mentionarea dreptului de a fi contestat in
fata instantei de contencios administrativ.

Actul de revocare NU trebuie motivat.

Consecintele revocarii:

Actul de revocare duce la repunerea in vigoare a situatiei anterioare.

Exceptii de la principiul revocabilitatii actelor administrative: (S-AR PUTEA SA NU FIE DAT LA

EXAMEN)

Actele administrative, ca regula, sunt revocabile, dar trebuie sa analizam tipul actului:
 1. Actele administrative normative sunt revocabile oricand, exceptiile privesc numai actele
administrative individuale.
Exceptiile de la principiul revocabilitatii actelor administrative:
a. AA declarate irevocabile printr-o dispozitie expresa a legii.
b. AA cu caracter jurisdictional;
c. AA de aplicare a sanctiunilor corespunzatoare raspunderii in dreptul administrativ (de
exemplu, un proces verbal de constare);
d. AA de punere in executare a actelor procedural penale;
e. AA care au dat nastere la contracte civile;
f. AA care au fost emise ca urmare a unor contracte civile;
g. AA care au fost executate material (se refera la autorizatii);
h. AA care dau nastere la drepturi subiective garantate de lege sub aspectul stabilitatii.

AA care au intrat in circuitul juridic civil si au produs efecte juridice nu mai pot fi revocate de
autoritatile publice emitente. Constatarea nulitatii sau anularea acestor acte se poate face numai de
catre instanta de judecata, potrivit prevederilor contenciosului administrativ prin introducerea unei
actiuni de catre aceasta in termen de un an de la data emiterii actului.

Nulitatea in dreptul administrativ

Regimul juridic al nulitatii in dreptul administrativ:

Nulitatea in dreptul administrativ are consacrare constitutionala, fiind prevazute expres in art 52,
Constitutie.

Notiune:

Nulitatea reprezinta operatiunea juridica care consta intr-o manifestare unilaterala de vointa
facuta de o autoritate publica in scopul de a determina in mod direct desfiintarea actului si astfel,
incetarea definitiva a efectelor acestuia.

Nulitatea reprezinta asadar o sanctiune care intervine pentru nelegalitatea unui act administrativ.

Teoriile nulitatii de-a lungul anilor au fost:

1. Teoria admiterii sau nu a impartirii nulitatii in nulitate absoluta si nulitate relativa.

2. Teoria anulabilitatii (profesorii Mircea Anghele, Romus Ionescu)
3. Existenta unei alte sanctiuni pe langa nulitatea absoluta si nulitatea relativa, si anume
inexistenta (Tudor Draganu)

Prof. Antonio Orgovan a apreciat ca indiferent de ce teorie s-ar adopta asupra nulitatii, trebuie sa se
porneasca de la realitatea ca viciile care afecteaza un act administrativ nu au toate o valoare egala.
Cel mai important element al actului administrativ il reprezinta regimul sau juridic, adica ansamblul
conditiilor de fond si de forma care ii dau particularitate actului administrativ ca acesta sa devina
legal.

Prin urmare, la prima vedere, rezulta ca nerespectarea unor conditii de fond are o insemnatate mult
mai mare decat nerespectarea unor conditii de forma ale actului administrativ. De aici se deduc si o
structurare a cauzelor nulitatii dupa cum acestea vizeaza o incalcare a conditiilor de fond, ori a
conditiilor de forma.
Spre deosebire de dreptul civil, nulitatea in dreptul administrativ prezinta anumite particularitati:
sunt domenii in care nerespectarea unor conditii de forma ale actului administrativ prezinta o
importanta mult mai mare decat nerespectarea unor conditii de fond.

Legislatia contraventionala, OG 2/2001 prevede ca lipsa unor elemente din procesul verbal de
constatare si sanctionare a unor contraventii va atrage nulitatea absoluta a procesului verbal, in timp
ce restul conditiilor vor putea fi acoperite de autoritatea care va solutiona plangerea impotriva
procesului verbal.

O alta particularitate, nulitatea in dreptul administrativ trebuie nuantata fundamentandu-se o forma

agravanta a nulitatii si una mai usoara, in functie de valoara sociala lezata.

Se foloseste notiunea de nulitate abosoluta pentru a evoca nulitatea care intervine atunci cand este
incalcata o conditie de legalitate de mare importanta care se stabileste in concret in functie de
normele juridice care reglementeaza regimul juridic al actului administrativ (in general nulitatea
absoluta intervine pentru normele imperative ale legii – competenta autoritatii).

Se foloseste notiunea de anulabilitate pentru a desemna nulitatea care intervine pentru

nerespectarea unor conditii de legalitate de mai mica importanta analizate in concret.

Atunci cand legea prevede expres ca nerespectarea unor conditii atrage nulitatea, aceasta este de
fapt nulitatea absoluta care se poate constata si din oficiu.

Modul in care opereaza nulitatea:

Autoritatile emitente pot de regula sa isi desfiinteze propriul act fara sa existe o dispozitie expresa in
acest sens.

Anularea unui act administrativ poate viza atat nelegalitatea, cat si neoportunitatea acestuia, dar si
neteimeinicia (= aplicarea gresita a legii la un caz concret).

Autoritatile care pot dispune anularea unui act administrativ:

1. Autoritatea ierarhic superioara in virtutea raportului de subordonarea ierarhica;

2. Instanta judecatoreasca;
3. Ministerul Public.

Efectele nulitatii:

- Indiferent de organul care pronunta nulitatea acesta nu poate interveni decat pentru cauze
anterioare sau concomitente emiterii lui, pentru ca nu este posibil ca un act sa fie legal la un
moment dat atunci cand este emis si sa devina ilegal ulterior.
- Anularea are efecte retroactiv. Actele de anulare sting efectele actului anulat, dar nu si
faptele materiale.
- Se inlatura prezumtia de legalitate a actului, astfel incat nu mai exista obligatia de executare
a acestuia.
- Anularea unui act administrativ are ca efect anularea tuturor actelor ulterioare care au fost
conditionate sub aspectul legalitatii de existenta acelui act.

Inexistenta actelor administrative

S-a pus problema ce se intampla cu un act administrativ atunci cand acesta nu prezinta nici macar
umbra unei aparente de legalitate astfel incat chiar si o persoana cu inteligenta medie si-ar putea da
seama ca actul din fata lui este in mod vadit ilegal.
Exemplu: un act administrativ emis in baza unei legi abrogate.

Inexistenta are consacrare constitutionala in art 100 si art 108 cu privire la decretele presedintelui si
actele guvernului care nu sunt valabile daca nu sunt publicate in M.Of.

Spre deosebire de actul nul care beneficiaza de prezumtia de legalitate pana in momentul
consacrarii nulitatii, actul inexistent nu beneficiaza nicio clipa de prezumtia de legalitate. Prin
urmare, nu mai opereaza obligatia de respectare a lui, inexistenta fiind constatata de catre orice
instanta judecatoreasca, astfel incat punerea in aplicare a unui act administrativ inexistent de catre
un functionar public atrage raspunderea acestuia.

Cursul al VII-lea, 04.04.18

CONTENCIOS ADMINISTRATIV
1. Fundamente constitionale si legale ale contenciosului administrativ;
2. Tipuri de contencios administrativ;
3. Trasaturi;
4. Elemente de procedura privind contenciosul administrativ.

Fundamente constitutionale si legale ale CA

Contencios Administrativ = totalitatea litigiilor dintre o autoritate publica si cei vatamati in

drepturile lor printr-un act administrativ nelegal sau prin nesolutionarea la termen a unei cereri, litigii
care se solutioneaza de sectii specializate de contencios administrativ dupa regulile prevazute de L
554/2004 in regim de putere publica.

Contenciosul administrativ este prevazut in Constitutie in articolele: 52; 73, alin 3, lit k); 126, alin 6.

Tipuri de contencios administrativ

In dreptul roman, contenciosul administrativ este de doua tipuri:

- Subiectiv
- Obiectiv.

Contencios administrativ subiectiv: este reclamantul prin actiunea sa solicita instantei sa

solutioneze o problema referitoare la un drept subiectiv sau un interes legitim personal. In sensul ca,
sa se analizeze daca printr-un act administrativ i s-a adus atingere unei situatii personale. – art 52,
Constitutie

Contencios administrativ obiectiv: reclamantul prin actiunea sa solicita instantei sa cerceteze daca
s-a lezat starea de lagalitate generala sau i s-a adus atingere unui drept obiectiv sau unui interes
legitim public.

Exemplu: prefectul (art 123, Constitutie) ataca in contencios administrativ actele autoritatilor locale.

Comparatie:

a. Dupa natura dreptului si interesului valorificat prin actiune:

- Interesul subiectiv tinde la valorificarea sau la solutionarea atingerii unui drept subiectiv;
- Contencios obiectiv: se cerceteaza in abstract o stare de legalitate generala (se apara un
drept si un interes legitim public).
 b. Dupa efectele produse de hotararea judecatoreasca:
- In cadrul contenciosului obiectiv, hotararea judecatoreasca definitiva in contencios
administrativ are caracter absolut (anularea unui act administrativ pentru exces de putere
are efecte erga omnes);
- In cadrul contenciosului administrativ, hotararea judecatoreasca produce efecte numai intre
partile din litigiu („inter partes litigantes”).

Trasaturile contenciosului administrativ

1. Obiectul actiunii in C.A.

Potrivit legii 554/2004, se ataca in contencios administrativ: acte administrative tipice, acte
administrative asimilate, acte administrativ fiscale, O.G (art 9, L 554) si acte administrativ-
jurisdictionale.

Se intelege prin AA asimilat:

- Refuzul nejustificat al unei autoritati publice de a solutiona o cerere, respectiv: „exprimarea

explicita cu exces de puterea vointei de a nu rezolva cererea unei persoane”; este asimilat
refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a
solutionarii favorabile a cererii sau a plangerii prealabile.
- Refuzul nejustificat al unei autoritati publice de a efectua o anumita operatiune
administrativa;
- Tardivitate: faptul de a nu raspunde in termenul prevazut de lege la o cerere adresata unei
autoritati;
- Tacerea administratiei inseamna faptul de a nu raspunde niciodata unei cereri adresate unei
autoritati publice (ignorarea cererii);
- Contractele administrative, adica contractele incheiate cu autoritatile publice care au ca
obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes
public, prestarea de servicii publice, achizitiile publice si alte categorii de contracte
administrative stabilite prin legi speciale.

2. Calitatea partilor in litigiile de contencios administrativ:

Partile in litigiile de contencios administrativ sunt specializate, in sensul ca potrivit art 52, Constitutie
si L 554/2004, numai anumite persoane pot sta in justitie.

a. Judecata in fond:
- Reclamant;
- Parat;
b. Judecata in recurs:
- Recurent: este cel care a pierdut procesul la fond;
- Intimat: cel care se apara.
c. Tertii:
- Voluntar;
- Fortat.

Intervenienti :

- Principali;
- Secundari
Chemati in garantie;

Aratarea titularului dreptului.

3. Dublul grad de jurisdictie:

Litigiile de contentios administrativ presupun judecata in fond si judecata in recurs, care se

solutioneaza de tribunale, curs de apel si ICCJ.

Judecata in fond: tribunal sau curte de apel.

Judecata in recurs: curte de apel si ICCJ.

4. Caracterul obligatoriu al procedurii administrativ-prealabile:

Aceasta are doua forme in dreptul administrativ:

- Recurs
- Recurs ierarhic.
-
5. Controlul de plina jurisdictie

Judecatorul in litigiile de contencios administrativ are puteri mult mai largi fata de un judecator de
drept comun, in sensul ca pe langa anularea unui act administrativ, acesta poate pronunta si alte
solutii precum: recunoasterea dreptului pretins, reintegrarii in functie, etc.

6. Posibilitatea de a actiona in justitie si pe functionarul public vinovat de emiterea sau

neemiterea unui act administrativ numai cand se solicita despagubiri. Acesta se poate apara
in proces chemandu-l in garantie pe superiorul sau ierarhic de la care a primit ordin SCRIS sa
elaboreze sau nu actul.
7. Posibilitatea atacarii in contencios administrativ a actelor administrativ jurisdictionale.
8. Posibilitatea de a aplica amenzi judiciare pentru conducatorul unitatii publice in cuantum de
20% pe zi din salariul minim pe economie daca nu transmite la timp actele administrative
solicitate.

Elementele de procedura privind contenciosul administrativ

1. Normele aplicabile litigiilor de contencios administrativ:

a) Normele specifice contenciosului administrativ;
b) Normele prevazute de dreptul comun, adica C. proc. Civ (art 28, alin 1).

Schema:

Situatia premisa: pentru existenta unui litigiu de contencios administrativ trebuie sa existe o
vatamare a unui drept sau interes legitim.

2. Actiunea civila
Reprezinta solutionarea in fata instantei de judecata a unei situatii conflictuale nascute intre doua
sau mai multe parti cu interese contrare.

Aceasta actiune presupune indeplinirea conditiilor cumulative: capacitate procesuala; calitate

procesuala; justificarea unui interes si formularea unei pretentii.
 3. Cererea de chemare in judecata:

Este actul fundamental care declanseaza procesul civil si intotdeauna are forma scrisa.

Este formulata de reclamant.

Actele paratului in proces se numesc:

a. Intampinare (prin care se apara in proces)

b. Cerere reconventionala (prin care reclamantul afirma un drept propriu sau pretentie proprie
impotriva reclamantului).

Cererea de chemare in judecata cuprinde urmatoarele elemente obligatorii:

i. Numele, prenumele, domiciliul partilor sau denumirea si sediul daca este vorba de o
persoana juridica;
ii. codul numeric personal si codul de identificare fiscala daca este firma (daca se cunoaste);
iii. numele, prenumele reprezentantului partilor in litigiu;
iv. obiectul cererii (capete de cerere);
v. motivele de fapt si de drept ale cererii;
vi. aratarea inscrisurilor si dovezilor pentru fiecare capat de cerere;
vii. temeiul de drept si semnatura;
viii. daca este cazul, taxa de timbru.

Cursul al VIII-lea, 18.04.18

Parcursul cererii de chemare in judecata (procedura de regularizare)
Din Februarie 2013, Codul de procedura civila a introdus pentru orice cerere de chemare in judecata
o procedura de regularizare cu durata de 105 zile care se calculeaza de la data primirii cererii de
chemare in judecata.

(schema pe foaie)

Conditiile actiunii directe in contencios administrativ:

1. Actul atacat sa fie act administrativ;

2. Actul sa provina de la o autoritate publica;
3. Actul sa vatame un drept sau un interes legitim;
4. Respectarea procedurii plangerii administrativ prealabile;
5. Respectarea termenului de introducere a actiunii in contencios administrativ.

Prima conditie: actul atacat sa fie act administrativ

Obiectul al actiunii in contencios administrativ il consituie atat actul adminisrativ tipic, cat si cel
asimilat (tardivitatea, tacerea administratiei, refuzul nejustificat, contractele administrative). De
asemenea, in afara de cele doua acte, obiect poate fi actul administrativ fiscal, actul administrtativ
jurisdictional, precum si OG in conditiile art 9, Legea Contenciosului Administrativ.

Actele exceptate de la judecata in contencios administrativ, acestea se numesc in doctrina: FINE DE

NEPRIMIRE. Acestea sunt prevazute in art 126, art 6, Constitutie.
Actele exceptate se incadreaza in doua categorii:

Categoria I: acte sustrase total controlului instantelor de contencios administrativ.

- Acte administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturie acestora cu Parlamentul.
- Actele de comandament cu caracter militar.

Categoria II: acte sustrase partial controlului de contencios administrativ.

- Acte administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede prin lege organica
o alta procedura. Exceptie: procesul verbal contraventional se contesta potrivit OG 2/2001 la
judecatoria unde s-a savarsit fapta si sunt doua grade de jurisdictie: fond si apel.
- Acte pentru aplicarea starii de razbor, starii de asediu sau starii de urgenta, cele care privesc
apararea si siguranta nationala sau cele care privesc restabilirea ordinii publice se ataca
numai pentru exces de putere.

Conditia a doua: Actul sa provina de la o autoritate publica.

Actul administrativ poate proveni de la o autoritate publica situata la orice nivel in ierarhia
organizarii administratiei publice. De asemenea, in categoria autoritatilor publice intra si: structurile
private care au dobandit statut de utilitate publica, precum si cele autorizate de lege sa presteze
servicii publice.

Conditia a treia: actul administrativ sa vatame un drept sau un interes legitim

Dreptul vatamat inseamna orice drept prevazut in Constitutie, lege sau orice act normativ caruia i se
aduce o atingere printr-un act administrativ.

Interesul poate fi atat public, cat si privat.

Interesul legitim privat presupune posibilitatea de a pretinde o anumita conduita in considerarea

realizarii unui drept subiectiv, viitor, previzibil si prefigurat.

Interesul legitim public este interesul care vizeaza ordinea de drept, democratia constitutionala,
garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor
comunitare si competenta autoritatilor publice.

Conditia a patra: respectarea procedurii plangerii prealabile

Potrivit art 7, Legea contenciosului administrativ inainte de a se adresa instantei de contencios

administrativ competente, persoana vatamata intr-un drept sau un interes legitim printr-un act
administrativ sau prin nesolutionarea la termen a unei cereri de catre o autoritate publica TREBUIE
(este obligata) sa se adreseze autoritatii publice emitente a actului vatamator SAU organului ierarhic
superios, daca acesta exista, si sa solicite revocarea actului, repararea pagubei si recunoasterea
dreptului pretins.

Exista si exceptii cand nu sunt obligati sa parcurga procedura plangerii prealabile urmatorii:
prefectul, Ministerul Public, Avocatul Poporului, ANFP (agentia natioanala a functionarilor publici) si
cei vatamati in drepturile lor prin OG declarate neconstitutionale.

Felurile plangerii administrativ prealabile:

i. Recurs gratios;
ii. Recurs ierarhic.
Recursul gratios inseamna ca persoana vatamata [...] se adreseaza autoritatii emitente a actului si
solicita revocarea [...].

Recursul ierarhic presupune ca persoana vatamata [...] sa adreseze plangerea prealabila organului
ierarhic superior.

Legiuitorul lasa la aprecierea persoanei vatamate care procedura sa urmeze, cu mentiunea ca la

dosarul litigiului de contencios administrativ trebuie sa stea dovada indeplinirii acestei proceduri.

Termenul de formulare al plangerii administrativ prealabile:

Se formuleaza in termen de 30 de zile, maxim 6 luni, pentru motive temeinice, de la comunicarea

refuzului nejustificat sau data la care trebuia sa fi primit raspunsul unei cereri adresate unei
autoritati publice.

Conditia a cincea: respectarea termenului de formulare a actiunii in contencios administrativ

Actiunea in contencios administrativ se introduce in termen de la 6 luni de la data primirii

raspunsului plangerii prealabile sau data la care trebuia sa se comunice raspunsul sau data incheierii
procesului de conciliere in cadrul contractelor administrative, maxim un an pentru motive
intemeiate.

Termenul de 6 luni este termen de prescriptie, iar cel de un an este termen de decadere.

Partile in litigiu de contencios administrativ

Reclamant in contencios de drep administrativ poate fi:

1. Persoana vatamata intr-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ nesolutionat
la termen;
2. Tertul vatamat care inseamna persoana vatamata intr-un drept sau interes al sau printr-un
drept administrativ al altei persoane;
3. Avocatul Poporului;
4. Ministerul Public;
5. Prefectul (exercita drept de tutela administrativa asupra actelor autoritatilor locale - art 123,
Constitutie)
6. ANFP (exercita drept de tutela administrativa asupra actelor administrative emise de orice
autoritate publica prin care se incarca legislatia privind functionarul public);
7. Autoritatea publica emitenta a actului administrativ in cazul in care actul a intrat in circuitul
civil si nu mai poate fi revocat in termen de un an de la emiterea actului);
8. Orice persoana de drept public:
- Orice autoritate publica, precum si structurile publice care presteaza servicii publice si sunt
autorizate de lege in acest sens, dar si cele care au dobandit statut de autoritate publica.
- Functionarul public vinovat de emiterea sau de neemiterea actului in cazul in care se solicita
despagubiri. In aceasta situatie are posibilitatea functionarul public vinovat il poate chema in
garantie pe superiorul sau ierarhic de la are a primit ordin scris sa elaboreze sau nu actul.
Cursul al IX-lea, 02.05.18
PROCEDURA DE JUDECATA IN CONTENCIOS ADMINISTRATIV

1. Instantele competente sa solutioneze litigiile de contencios administrativ in fond si in recurs;

Judecata in fond

Competenta teritoriala

Competenta teritoriala este alternativa, adica reclamantul poate alege sa introduca actiunea ori la
domiciliul/sediul sau, ori la sediul paratului a autoritatii publice.

Competenta materiala

Aceasta competenta presupune indeplinirea a doua criterii cumulative:

1. Nivelul la care este situata autoritatea publica emitenta a actului administrativ:

- Locala si judeteana;
- Centrala.
2. Nivel valoric = ± 1 000 000 lei

Judeca in fond tribunalul -> litigii cu acte administrative emise de autoritati publice locale si
judetene, precum si

 Litigii fiscale privind taxe, impozite, contributii, datorii vamale si accesorii

ale acestora cu o valoare mai mica de un milion de lei.

Curtea de Apel -> litigii cu acte administrative emise de autoritati centrale, precum si litigii
fiscale privind taxe, impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale
acestora cu o valoare mai mare de un milion de lei;

 Litigii cu acte administrative emise de autoritatile centrale privind

fonduri nerambursabile provenite de la U.E. indiferent de valoare.

Exemplu: Garda Nationala; Autoritatea nationala a vamilor, ANR, Guvernul Romaniei, Presedintele
Romaniei, etc.

Judecata in recurs

Curtea de apel -> Solutioneaza recursurile impotriva hotararilor judecatoresti la fond de catre
tribunale, sectiile de contencios administrativ si fiscal;

Inalta Curte de Casatie si Justitie -> solutioneaza recursurile impotriva hotararilor judecatoresti
pronuntate la fond de catre curtile de apel, sectiile de contencios administrativ si fiscal.

Componenta dosarului de instanta:

- Cererea de chemare in judecata care se redacteaza in atatea exemplare cati parati sunt + un
exemplar pentru instanta;
- Copia actului administrativ atacat sau raspunsul autoritatii publice de refuz;
- Daca nu s-a primit raspuns de la autoritatea publica, se ataseaza copie dupa cererea depuse
de solicitant;
- Dovada indeplinirii plangerii prealabile;
- Taxa de timbru, daca este cazul (potrivit OUG 80/2012 se taxeaza in Contencios
administrativ astfel)
50 lei – taxa de timbru daca are ca obiect anularea unui act administrativ, recunoasterea dreptului
pretins sau obligarea autoritatii la eliberarea unui act indiferent de denumire;

10% din valoare – pentru actiunile cu caracter patrimonial, maxim 300 lei.

Obiectul actiunii in contencios administrativ:

O actiune in contencios administrativ se poate referi la:

1. Actiune in anularea unui act administrativ;

2. Actiune in anularea unui act administrativ si solicitarea de despagubiri;
3. Actiune in obligarea autoritatii publice sa emita un act administrativ;
4. Actiune in obligarea autoritatii publice la despagubiri materiale si morale;
5. Obligarea autoritatii publice sa execute un act administrativ anterior emis;

Instanta de contencios administrativ mai este competenta sa solutioneze toate litigiile care apar in
fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ, precum si orice litigiu legat de
incheierea si executarea contractelor administrative.

Procedura de judecata a cererii in fond in litigiile de contencios administrativ:

Ca elemente de procedura in contencios administrativ, dispozitiile legii contenciosului administrativ

554/2004, se completeaza cu cele ale Codului de procedura civila in masura in care nu sunt
incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritatile publice si persoanele vatamate
in drepturile si interesele lor legitime.

In concluzie, se aplica procesului de contencios administrativ normele dreptului comun care

inseamna Codul de procedura civila si norme speciale stabilite de Legea Contenciosului Admnistrativ.

Alte elemente de noutate aduse de Codul de procedura civila sunt:

- Procedura de regularizare a cererii de chemare in judecata (105 zile);

- Termene si sanctiuni care se refera la cuprinsul cererii de chemare in judecata, dar si la
intampinare, ori cerere reconventionala;
- De asemenea, Legea contenciosului admnistrativ prevede posibilitatea introducerii in cauza
a functionarului vinovat de emiterea sau neemiterea unui act administrativ, dar si
introducerea in cauza a altor subiecte de drept interesate.
- Litigiile de contencios administrativ se judeca de urgenta si cu precadere;
- Hotararile judecatoresti trebuie redactate si motivate de urgenta in termen de cel mult 10
zile de la pronuntare;
- Impotriva hotararii judecatoresti pronuntate la fond se declara recurs in termen de 15 zile
de la comunicare.

Judecata in recurs

- Partile in recurs se numesc recurent si intimat;

- Instantele competente sa judece in recurs sunt: Curtea de Apel si ICCJ;
- Din 15 feb 2013, ca element de noutate in sistemul nostru de drept, Codul de procedura
civila a introdus procedura de filtru a recursurilor din contencios administrativ de
competenta ICCJ;

Potrivit Codului de procedura civila, dupa primirea dosarului dupa recurs se selecteaza aleatoriu un
complet de 3 judecatori care formeaza „Completul de filtru”, care decid admisibilitatea in principiu a
recursului.
In termen de 30 de zile de la repartizarea dosarului se intocmeste un RAPORT DE FILTRU, in care se
mentioneaza adminisabilitatea in principiu a acestora.

Recursul suspenda executarea si se judeca de urgenta.

Data viitoare:

- Solutiile instantelor de judecata in fond si in recurs;

- Cazurile speciale de suspendare (art 14 si 15 din 554/2004)
- Executarea hotararilor pronuntate in C.A.

Cursul al X-lea, 09.05.18

1. Solutiile instantelor de contencios administrativ in fond si in recurs;
2. Executarea hotararii obtinute in contencios administrativ;
3. Cazurile speciale de suspendare prevazute de Legea 554/2004: art 14 si art 15.

Solutiile instantelor de contencios administrativ in fond si in recurs

In fond:

Potrivit art 18 din Legea 554/2004, instanta poate sa:

1. Sa anuleze in tot sau in parte actul administrativ;

2. Sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ si sa elibereze un alt inscris;
3. Sa oblige autoritatea publica sa efectueze o anumita operatiune administrativa;
4. Se pronunta asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii
actului administrativ;
5. Poate acorda daune materiale si morale.

Cand obiectul actiunii se refera la un contract administrativ solutiile pe care le pronunta instanta la
fond sunt:

- Dispune anularea acesteia in totalitate;

- Obliga autoritatea publica sa incheie contractul la care reclamantul este indreptatit;
- Impune uneia dintre parti executarea unei obligatii;
- Suplineste consimtamantul unei parti atunci cand interesul public o cere;
- Acorda daune materiale si morale.

In recurs:

Potrivit art 20 din Legea 554/2004, instanta poate sa:

1. Adminte recursul - Caseaza (desfiinteaza) primei instante si rejudeca ea pe fond: casare cu

retinere, in situatia in care judecata la fond s-a facut fara se judeca condusi in lipsa partii
nelegal citate atat la administrarea probelor, dar legal citate la dezbaterea fondului.
2. Admite recursul - caseaza hotararea primei instante si o retrimite spre judecare acestei
instantei atunci cand judecata s-a facut in lipsa partii nelegal citate la administrarea probelor
si la dezbaterea fondului.
3. Respinge recursul.
 Cazurile speciale de suspendarea prevazute de Legea 554/2004: art 14 si art 15

Potrivit Legii 554, cele doua cazuri speciale de suspendare sunt prevazute in articlele 14 si 15 astfel:

Potrivit art 14, persoana vatamata poate sa ceara instantei de contencios administrativ suspendarea
executarii unui act administrativ odata cu formularea plangerii prealabile.

Potrivit art 15, persoana vatamata poate cere instantei de contencios administrativ suspendarea
executarii unui act administrativ odata cu introducerea actiunii in anularea actului sau printr-o
actiune separata.

Ambele cazuri de suspendare presupun indeplinirea cumulativa a doua conditii:

1. Caz bine justificat;

2. Necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Caz bine justificat, potrivit Legii 554/2005, inseamna, potrivit art 2, alin (1), lit t): imprejurari legate
de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa asupra legalitatii a
actului adminisrtativ.

De asemenea, paguba iminenta, potrivit art 2, alin (1), lit ș): prejudiciul material, viitor si previzibil,
sau, dupa caz, perturbarea grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public.

In cazul ambelor situatii de suspendare, cand in cauza este un interes public major de natura a
perturba grav un serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ
normativ se poate formula si de Ministerul Public.

Executarea hotararii obtinute in Contencios Administrativ

Hotararile judecatoresti obtinute in contencios administrativ sunt titluri executorii.

Hotararile judecatoresti prin care s-au anulat acte administrative normative sunt general obligatorii
si au putere pentru viitor; acestea se publica in M.Of al Romaniei la cererea instantei de executare
sau a reclamantului fara plata taxei de publicare.

Termenul de executare a unei hotarari judecatoresti din C.A. este de 30 de zile de la data ramanerii
definitive a acesteia, daca in cuprinsul acesteia nu se prevede alt termen.

Legea 554/2004 prevede si amenda pentru neexecutarea hotararii judecatoresti in aceste termen de
30 de zile pentru conducatorul unitatii sau persoana responsabila, in cuantum de 20% din salariul
minim brut pe economie pe zi intarziere.

Conducatorul autoritatii se poate indrepta cu actiune in regres impotriva persoanelor vinovate de

neexecutare a hotararii.

Neexecutarea hotararilor judecatoresti definitive din C.A. peste termenul legal reprezinta infractiue
si se pedepseste potrivit Codului Penal.
 Raspunderea in dreptul administrativ
Raspunderea administrativ disciplinara a functionarilor publici

Temeiul de drept al raspunderii administrativ disciplinare il constituie Constitutia Romaniei si Legea

188/1999 privind statutul functionarului public.

Notiunea de raspundere administrativ disciplinara:

Un ansamblu de drepturi si obligatii conexe, continut al raporturilor juridice sanctionatorii stabilite,

de regula, intre un organ al administratiei publice si, dupa caz, un functionar public, autor al unei
abateri administrative.

Trasaturile raspunderii administrativ-disciplinare:

1. Se fundamenteaza, de regula, pe incalcarea unui raport de drept administrativ;

2. Subiectul activ este intotdeauna o autoritate publica;
3. Se bazeaza pe vinovatie, iar aptitudinea subiectului pasiv de a figura in raporturile juridice pe
care le presupune se bazeaza pe capacitatea acestuia de drept administrativ;
4. Functionarul public este obligat sa respecte o serie de indatoriri profesionale, obligatii care
rezulta din natura actului numirii lui in functie; pentru incalcarea cu vinovatie a acestor
obligatii, functionarul public savarseste o abatere disciplinara.

Ce este abaterea disciplinara?

Aceasta reprezinta temeiul obiectiv al raspunderii administrativ-disciplinare si este definita de

Statutul functionarilor publici astfel: „incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a
indatoririlor corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala
si civica prevazute de lege, constituie abatere disciplinara si atrage raspunderea disciplinara a
acestora.”

Potrivit Statutului functionarilor publici constituie abateri disciplinare urmatoarele:

- Intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor;

- Neglijenta repetata in rezolvarea lucrarii;
- Interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal;
- Nerespectarea secretului profesional sau al lucrarilor cu acest caracter;
- Manifestari care aduc atingeri prestigiului a institutiei sau autoritatii publice unde
functionarul isi desfasoara activitatea;
- Desfasurarea de activitati politice in programul de lucru;
- Incalcarea regimului juridic referitor la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si
alte prevederi legale ale functionarilor publici.
- Etc.

Sanctiunile disciplinare prevazute de Statutul functionarului public sunt:

1. Avertismentul sau mustrarea scrisa;

2. Diminuarea salariului, procentul este intre 5% si 20 %, pana la 3 luni;
3. Suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau promovare in functia publica
pe o perioada intre 1 si 3 ani;
4. Trecerea intr-o functie inferioara pe o perioada de pana la 1 an, cu diminuarea salariului
corespunzator;
5. Destituirea din functia publica.
 Procedura cercetarii disciplinare

Porivit Statutului functionarilor publici sub sanctiunea nulitatii este obligatorie cercetarea
disciplinara a unui functionar public care se presupune ca a savarsit o abatere disciplinara, mai
inainte de aplicarea unei sanctiuni disciplinare acestuia.

„Sanctiunile disciplinare nu pot fi aplicate decat dupa cercetarea prealabila a faptei si dupa audierea
functionarului public.”

In acest scop se constituie o comisie de cercetarea disciplinara care, il va convoca la audieri pe

functionarul public respectiv, va administra probele si va propune aplicarea unei sanctiuni
disciplinare.

Sub sanctiunea nulitatii, audirea functionarului public trebuie facuta in scris.

Functionarul public vinovat de sanctiunea aplicata o poate contesta la sectia de contencios

administrativ si sa solicite anularea sau modificarea actului respectiv in termen de 30 de zile de la
comunicarea respectivului act.

Cursul al XI-lea, 16.05.18

CONTRAVENTIA
Ce este contraventia?

Contraventia reprezinta fapta savarsita cu vinovatie stabilita si sanctionata prin:

- Lege ;
- Ordonanta;
- Hotarare a Guvernului;
- Hotararea Consiliului Local al comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului
Bucuresti, ori a Consiliului judetean, precum si a Consiliului General Bucuresti.

Temeiul de drept al raspunderii contraventionale este OG nr 2/2001 privind procedura

contraventionala.

Trasaturile contraventiei:

1. Fapta savarsita cu vinovatie;

2. Fapta stabilita si sanctionata ca atare prin: lege, OG, HG, HCL, HVJ;
3. Fapta care aduce atingere unor valori sociale.

Subiectii contraventiei: Atat persoanele fizice, cat si persoanele juridice.

Cu privire la persoanele fizice, minorii cu varsta mai mica de 14 ani nu raspund contraventional. De
asemenea, minorii cu varsta cuprinsa intre 14-18 ani, raspund contraventional raspund
contraventional numai pe jumatate; Adica se reduce la jumatate minimul si maximul amenzii.

Procedura contraventionala prevazute de OG nr 2/2001, presupune 4 etape:

1. Constatarea contraventiei;
2. Aplicarea sanctiunii contraventionale;
3. Exercitarea cailor de atac;
4. Executarea sanctiunilor contraventionale.
Constatarea contraventiei

Contraventia se constata printr-un proces verbal care se incheie de anumite persoane prevazute in
actul normativ, care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumita in mod generic Agenti
Constatatori.

Pot fi agenti constatatori: primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul ministerului de interne, persoane
imputernicite in acest scop de catre ministri sau alti conducatori ai autoritatilor administratiei
publice centrale, prefecti, presedinti ai consiliilot judetene, dar si alte persoane prevazute in legi
speciale.

Potrivit art 16 din OG nr 2/2001, procesul verbal contraventional trebuie sa cuprinda in mod
obligatoriu urmatoarele elemente:

1. Data si locul unde este incheiat;

2. Numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator;
3. Datele personale prevazute in actul de identitate, inclusiv CNP, ocupatia si locul de munca al
contravenientului;
4. Descrierea faptei contraventionale, cu indicarea datei si locului unde a fost savarsita;
5. Aratarea tuturor imprejurarilor care pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la eventuala
evaluare a pagubelor pricinuite;
6. Indicarea actului normativ prin care se stabileste si sanctioneaza contraventia;
7. Indicarea societatii de asigurari in situatia producerii unui accident de circulatie;
8. Posibilitatea achitarii in termen de 48h a jumatate din minumul amenzii prevazute de actul
normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate;
9. Termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea.

Aplicarea sanctiunii contraventionale:

In cazul in care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu se prevede altfel,
agentul constatator prin procesul verbal de constatare a contraventiei aplica si sanctiunea.

Lipsa mentiunilor privind: numele si prenumele si calitatea agentului constatator, numele si

prenumele contravenientului (persoana fizica), pentru persoana juridica lipsa denumirii si sediului
acesteia a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia, precum si semnatura agentului constatator
atrage nulitate absoluta a procesului verbal, nulitate care poate fi constatata si din oficiu.

Caile de atac impotriva procesului contraventional

Se formuleaza plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau de la data comunicarii acestuia.
Plangerea insotita de procesul verbal se depune la judecatoria in a carei circumscriptie a fost
savarsita contraventia.

Odata ce s-a formulat plangerea, se suspenda executarea sanctiunii.

Impotriva hotararii judecatoresti prin care s-a solutionat plangerea contraventionala se declara APEL
(daca prin lege nu se prevede altfel) si se solutioneaza de catre tribunal, sectia de contencios
administrativ si fiscal.

Cauzele care inlatura raspunderea contraventionala

1. Legitima aparare;
2. Starea de necesitate;
3. Constrangerea fizica/morala;
 4. Cazul fortuit;
5. Iresponsabilitatea;
6. Eroarea de fapt;
7. Infirmitate;
8. Betie involuntara completa daca are legatura cu fapta.

Prescriptia

1. Prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale: aplicarea sanctiunii amenzii

contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsitii faptei;
2. Prescriptia executarii sanctiunii contraventionale: executarea sanctiunii amenzii
contraventionale se prescrie daca procesul verbal nu a fost comunicat contravenientului in
termen de 2 luni de la data aplicarii sanctiunii.

Sanctiunile contraventionale sunt de 2 feluri:

- Principale;
- Complementare.

Cele principale sunt:

1. Advertismentul;
2. Amenda;
3. Prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

Cele complementare sunt:

1. Blocarea contului bancar;

2. Suspendarea autorizatiei;
3. Retragerea avizului;
4. Inchiderea unitatii;
5. Demolarea constructiei.

Cu titlu de noutate, legislativul in domeniul contraventiilor, exista Legea Prevenirii nr 270/2017 care
a intrat in vigoare in 17 ianuarie 2018 prin care se reglementeaza o serie de instrumente care sa
asigure prevenirea savarsirii contraventiilor. Aceasta lege se aplica impreuna cu HG nr 33/2018,
intrata in vigoare pe 5 februarie 2018, cu privire la stabilirea contraventiilor care intra sub incidenta
legii prevenirii, precum si a modelului planului de remediere.

Cele doua etape ale unui control in urma caruia agentul constatator pasuieste un contravenient care
intra sub incidenta Legii Prevenirii, sunt:

1. Daca se constata savarsirea unei contraventii prevazuta in HG nr 33/2018, se incheie un

proces verbal prin care se aplica Avertisment si se anexeaza un plan de remediere
(maximum 90 zile);
2. Daca in termen de maxim 10 zile lucratoare de la data expirarii termenului de remediere,
autoritatea publica cu atributii de control are obligatia sa reia controlul si sa completeze
partea a doua a planului de remediere anexat la procesul verbal contraventional, registrul
unic de control prin care mentioneaza daca s-au respectat masurile de remediere. Daca se
constata ca nu s-au respectat masurile din planul de remediere, incheie un alt proces verbal
contraventional, prin care il sanctioneaza pe respectivul contravenient, potrivit OG nr
2/2001.