Вы находитесь на странице: 1из 10

Din întâmplarea ursului cafeniu am învățat următoarele:

– Atunci când râdem de ceilalți și îi jignim prin cuvinte răutăcioase, îi putem face să sufere, să fie triști,
să-și piardă încrederea și să-și închidă inimile.

– Nu ne simțim bine atunci când ne prefacem că suntem ca ceilalți, doar pentru a fi acceptați de aceștia.

– Când îi judecăm pe ceilalți după culoarea pielii sau după îmbrăcăminte, nu le putem VEDEA
adevărata frumusețe, care se află în inima fiecăruia dintre noi și se poate vedea prin faptele bune

Pentru că povestea a avut un final fericit și între ursuleți s-a legat o mare și frumoasă prietenie, ne-am
bucurat și ne-am veselit cu toții, interpretând jocul muzical „Dacă vesel se trăiește” ( tranziție).

În continuare s-a desfășurat activitatea practică (DOS): „Mânuțele prieteniei”.

Așa cum mânuțele acestea sunt diferite ca mărime, ca și culoare, ca formă, așa și noi, oamenii, ne
deosebim între noi. Cu toate astea, dacă nu semănăm nu înseamnă că trebuie să ne ferim unii de
ceilalți, ci, dimpotrivă, trebuie să ne acceptăm așa cum suntem. Fiecare dintre noi este unic și are rolul
său în cadrul unui grup. Unul este creativ și vine cu idei noi, altul este optimist și le aduce zâmbetul pe
buze celor din jur, altul este organizat și îi ajută pe ceilalți să fie ordonați, altul este harnic, altul este
încrezător, etc.

Imaginați-vă cum ar fi fost dacă toate „mânuțele” pe care le-ați decupat voi ar fi avut aceeași culoare…
Hora poate nu ar mai fi fost atât de atractivă.

Un alt mesaj pe care am dorit să-l transmit copiilor a fost următorul:

Indiferent de culoare sau mărime, orice mânuță poate alege să facă RĂU, ori să facă BINE.

Poate mâzgâli foaia altui copil, poate rupe hârtii, cărți, poate lovi alt coleg, se poate închide și să înceapă
să lovească cu pumnul în măsuță sau în alte obiecte, poate strica o jucărie… etc.

Dealtfel, dacă VREA să facă bine, o mânuță poate desena ceva minunat, poate scrie un mesaj frumos
pentru ceilalți, poate mângâia, poate îmbrățișa.

Noi avem câte două mâini ca să înțelegem că doar împreună putem face lucruri extraordinare.

Tot împreună am așezat și „mânuțele” realizate în cadrul activității, unindu-le într-o horă a prieteniei,
așa cum ne-am prins și noi voioși la joc, dansând pe versurile de la finalul povestioarei de azi :

În timpul liber nu ne place să fim singuri; omul simte nevoia ca, pe lîngă familia sa , să aibă prieteni
alături de care să petreacă momente plăcute. De asemenea, omul are nevoie în anumite momente din
viața lui de un sfat bun, sfat pe care nu-l poate primi decît de la un prieten adevărat.

– Să înțeleagă esența cuvîntului prietenie;

O2 – Să analizeze calitățile unui prieten;


O3 – Să deducă învățătură din poeziile și proverbele date;

O4 - Să-și formuleze unele reprezentări despre adevărata prietenie;

1. Semnificația cuvîntului prietenie, (DEX) :

PRIETENIE – legătură între persoane, bazată pe afecțiune, pe sentimente de simpatie, de stimă, de


atașament, încredere și respect reciproc.

2. Propuneți idei, cuvinte \ îmbinări de cuvinte la întrebarea propusă:

Concluzie: Prietenia este atitudinea plină de bunăvoință, bazată pe devotament și respect. Ca să


reușești într-o relație de prietenie, trebuie să respectați niște reguli stabilite împreună, să discutați
deschis. Ca să domine mai mult emoțiile pozitive, trebuie să-ți cunoști bine prietenul. Nu uita, este
important să-ți faci noi prieteni, dar să-i păstrezi pe cei vechi.

3. Activitate în cooperare: Fiecare grup primește un plic secret, cu mesajul:

a. Cine îți pot deveni prieteni? ( plic orange)

b. Ce trăsături ar trebui să posede un prieten adevărat? (plic roșu)

c. Cînd avem nevoie de un prieten? (plic galben)

d. Cît durerază o prietenie? (plic albastru)

4. Rețineți: Video - O prietenie adevărată!

5. Jocul: Ghici prietenul de clasă.(Materialele pot fi pregătite din timp).

Fiecare copil își conturează mînuța pe o foaie color. Pe fiecare deget scrie cîte o calitate a celui mai
bun prieten din clasă, iar pe degetul mic – un defect. Se pun toate mînuțele într-un coș și se amestecă.

Din fiecare grup un participant extrage o mînuță, citește cu voce tare trăsăturile scrise și încearcă să
ghicească prietenul din clasă. Dacă întimpină dificultăți este ajutat de posesorul mînuței sau de elevii din
clasă.

Concluzie: Cu cît creșteți, cu atît prietenii ocupă un loc mai important în viața voastră. Este un lucru
firesc, care apare pe măsură cecdescoperiți în voi noi laturi. A fi un prieten poate să vă pară uneori
destul de greu. Însă nimeni nu s-a născut un prieten desăvîrșit, acesta este un lucru pe care îl veți învăța
pe parcurs.

9. Formați un cerc: Întindeți mîna dreaptă înainte și puneți-le una peste alta cu cea a colegilor
voștri.

Apropierea înseamnă încredere! Încrederea înseamnă sinceritate!

Sinceritatea înseamnă respect, și Doar toate în ansamblu – înseamnă:


PRIETENIE ADEVĂRATĂ!

10. Cîntecul și video – Așa-s prietenii.

12. De scris o istorioară despre un copil singur care și-a găsit un prieten.

Găseşte un prieten

Perspectiva developmentală

Socializarea în contextul unui grup de copii de vârste similare reprezintă o problemă centrală pe
parcursul perioadei şcolare mici. Problemele de genul acceptare şi „cel mai bun prieten" consumă mare
parte din energia copiilor. Deoarece conflictele şi emoţiile negative sunt adesea relaţionate cu situaţiile
de prietenie, sporirea abilităţilor de a-şi face şi de a-şi menţine prietenii este importantă în această
perioadă de dezvoltare socială.

Obiective

1 Să îşi sporească abilităţile de aşi face prieteni şi de a-i păstra

2 Să practice comportamente de prietenie

Materiale

1 Tablă de scris

2 Un set de afirmaţii şi răspunsuri - „Găseşte un prieten" (Fişa de lucru 6)

Procedură

1.Cereţi copiilor să se gândească la un prieten bun de-al lor şi la un lucru pe care acest prieten îl face, un
lucru pe care ei îl consideră a fi un exemplu de abilitate de prietenie. Cereţi copiilor să vină cu idei rară
să specifice nume.

2.Distribuiţi apoi, în mod aleator Fişa cu afirmaţii şi răspunsuri - „Găseşte un prieten" (Fişa de lucru 6),
câte una la fiecare copil. Explicaţi-le faptul că ei va trebui să se plimbe prin clasă în linişte şi să îşi arate
unul altuia bucăţile de hârtie. Când ei consideră că au găsit un copil al cărui bilet se potriveşte cu a lui, ei
trebuie să găsească un loc unde să se aşeze împreună şi să discute despre cum să fi un prieten bun.
După ce toţi copiii au avut şansa să discute pe scurt, poftiţi-i să povestească în faţa întregii clase şi
notaţi-le ideile pe tablă.

3.Pentru a continua activitatea, bazaţi-vă pe întrebările de Conţinut şi de Personalizare.

Discuţii

ÎNTREBĂRI DE CONŢINUT
1. V-a fost greu să găsiţi un partener?

2. Credeţi că majoritatea copiilor practică abilităţi pozitive de prietenie? Dacă nu, credeţi că copiii s-ar
înţelege mai bine dacă ar face acest lucru?

ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE

1. Credeţi că abilităţile voastre de prietenie sunt pozitive sau negative?

2. Ce idei aţi identificat împreună cu partenerul vostru sau cu alţii din clasă, care consideraţi că le veţi
practica cu scopul de a vă face sau de a vă menţine prietenii?

Activitatea de Follow-up

Invitaţi copiii să identifice două comportamente de prietenie pe care le vor practica pe parcursul
săptămânii şi pe care să le scrie pe spatele bileţelelor lor de prietenie. Stabiliţi o oră în care ei să îşi poată
expună modalităţile în care această practică le-a afectat relaţia cu ceilalţi.

Dovezi de prietenie

Perspectiva developmentală

Odată cu intrarea copiilor în clasa a Il-a, relaţiile de prietenie devin foarte importante. Cu toate
acestea, multor copii le lipsesc deprinderile de a-şi forma şi menţine relaţii de prietenie. Instrucţiunile
timpurii şi neîntrerupte în acest domeniu critic pot să intensifice relaţiile de prietenie a copiilor şi să
ducă spre rezultate mult mai satisfăcătoare în dezvoltarea lor socială.

Obiectiv

1 Să identifice caracteristicile relaţiilor de prietenie

Materiale

2 Patru foi de poster cu următoarele categorii notate, fiecare pe câte o foaie de hârtie:

1. Un prieten bun este cineva care...

2. Un prieten bun nu...

3. Problemele pe care prietenii le pot avea sunt...


4. Prietenii pot rezolva probleme prin...

3 Doisprezece capace de sticlă, agrafe de hârtie, sau alt gen de obiecte simbolice pentru fiecare
copil

4 cutie de carton de lapte de jumătate de litru pentru fiecare copil

5 Hârtie şi creioane colorate pentru fiecare copil (pentru Activitatea de Follow-up)

Procedură

1. Introduceţi lecţia, rugând doi voluntari să joace un joc de rol în care să interpreteze legarea unei noi
prietenii cu un copil, în prima zi de şcoală din clasa a Il-a, în timpul pauzei de masă sau pe terenul de joc.

2. Analizaţi împreună jocul de rol utilizând următoarele întrebări pentru a stimula discuţia:

1 Ce au spus cei doi copii pentru a-şi arăta unul altuia că sunt interesaţi să devină prieteni?

2 Ce au făcut cei doi copii pentru a-şi arăta unul altuia că doresc să fie prieteni?

3. Afişaţi apoi prima foaie de poster inscripţionată şi provocaţi o discuţie în legătură cu subiectul: „Un
prieten bun este cineva care..." Notaţi pe foaie caracteristicile pe care copiii le expun. Utilizaţi aceeaşi
procedură şi pentru următoarele trei subiecte.

4. După ce aţi terminat discuţia, împărţiţi cutiile de lapte şi simbolurile. Explicaţi faptul că le veţi citi
câteva afirmaţii despre relaţiile de prietenie. Copiii trebuie să asculte cu atenţie şi să decidă dacă ceea ce
citiţi este sau nu o „dovadă" de prietenie (ceva care este adevărat). Dacă este aşa, ei trebuie să pună un
simbol în cutia de carton. Faceţi o pauză după fiecare afirmaţie, pentru a le acorda copiilor timp să pună
câte un simbol dacă consideră că punctul citit reprezintă o dovadă de prietenie.

„DOVEZI" DE PRIETENIE

1 Prietenii nu se ceartă niciodată.

2 Prietenii trebuie să arate exact ca voi (să aibă aceeaşi culoare de păr, piele, şi aşa mai departe).

3 Prietenii se pot ierta între ei dacă s-au certat.

4 Prietenii pot să fie mai mari la vârstă, sau mici decât voi.

5 Puteţi avea mai mult de un prieten bun, în aceeaşi perioadă de timp.

6 Animalele de casă pot să fie prieteni foarte buni.

7 Prietenii au uneori probleme între ei.


8 Prietenul vostru ar trebui să facă întotdeauna ceea ce vreţi voi să facă.

9 Prietenii rămân prieteni pentru totdeauna.

10 Prietenii pot să îşi facă lucruri frumoase între ei.

11 Prietenilor le place întotdeauna să facă aceleaşi lucruri.

5. Extrageţi de la copii alte exemple şi continuaţi, în funcţie de cât timp aveţi la dispoziţie, după care
discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.

Discuţii

ÎNTREBĂRI DE CONŢINUT

1. Câte simboluri aţi avut în cartoanele voastre? Au fost unele "dovezi" asupra cărora v-a fost greu să vă
decideţi? (Iniţiaţi discuţia referitoare la lista dovezilor de prietenie şi discutaţi pe baza opiniilor
fiecăruia.)

2. Care dintre punctele de mai sus aţi considerat că nu sunt, în nici un caz, dovezi de prietenie? (Invitaţi
copiii la discuţii, accentuând faptul că relaţiile de prietenie se schimbă pe parcursul timpului, că prietenii
pot fi mai mari la vârstă sau mai mici şi că nu trebuie să arate exact ca şi noi, că se poate să ai mai mult
de un singur bun prieten în acelaşi timp, că prietenii nu trebuie să facă întotdeauna ceea ce ceilalţi vor
ca ei sa facă, şi că sunt momente când prietenii nu se înţeleg bine între ei.)

ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE

1. Care este cel mai important lucru pentru voi în ceea ce îi priveşte pe prietenii voştri?

2. Cum puteţi fi nişte prieteni mai buni? In ce sens v-ar plăcea ca prietenii voştri să fie mai buni prieteni
pentru voi?

3. Ce anume aţi învăţat din această lecţie care să vă ajute în relaţiile voastre de prietenie?

Activitatea de Follow-up

Cereţi copiilor să creeze felicitări de prietenie care să oglindească câteva dintre dovezile de
prietenie, încurajaţi copiii să le ofere prietenilor lor speciali.
Cercuri de prieteni

Perspectiva developmentală

La această vârstă, socializarea devine pentru copii, în contextul unui grup de copii de vârstă
similară, o problemă centrală. Acceptarea într-un grup devine foarte importantă. Copiii trebuie să
înţeleagă că modul în care ei se comportă într-o situaţie interpersonală poate să afecteze modul în care
alţii se comportă cu ei. Recunoaşterea comportamentelor pozitive de prietenie reprezintă o parte
importantă din dezvoltarea lor socială.

Obiectiv

1 Să facă distincţia între comportamentele pozitive şi negative de prietenie

Materiale

1 Două cercuri mari de plastic

2 Două pungi cu boabe de fasole


3 copie a Fişei „Cercuri de prieteni" — Comportamente pozitive şi negative (Fişa de lucru 3)

4 Bucăţi de plăcuţe şi lipici

5 Un cartonaş indexat de mărime mică, creioane colorate, şi un ac de siguranţă pentru fiecare


copil (opţional)

6 cutie de pantofi inscripţionată „Cercuri de prieteni" şi mai multe foi albe de hârtie (pentru
Activitatea de Follow-up)

Procedură

1.Aşezaţi cele două cercuri pe podea şi explicaţi faptul că acestea reprezintă „cercurile de prietenie."
Plasaţi apoi bucăţile de plăcuţe, pe care dumneavoastră aţi lipit Fişele „Cercuri de prieteni" -
Comportamente pozitive şi negative (Fişa de lucru 3), la întâmplare pe podea, în jurul cercurilor.

2.Împărţiţi copiii în două rânduri pentru a sta în faţa cercurilor. Daţi primului copil din fiecare rând o
pungă cu boabe de fasole. Explicaţi faptul că elevii din fiecare şir, vor arunca, pe rând, punga de fasole,
spre una din foile de hârtie din jurul cercurilor, în momentul în care pungile aterizează, copiii trebuie să
treacă peste ele şi să ridice cea mai apropiată bucată de hârtie. Dumneavoastră veţi citi apoi cu glas tare
(sau copiii pot citi ei, în funcţie de nivelul lor de citire), şi copiii vor decide dacă ceea ce este scris
reprezintă un comportament bun de prietenie. Dacă acest lucru este aşa, ei vor intra în „cercul de
prieteni" apropiat rândului lor. Dacă acest comportament nu este unul bun, ei vor sta în afara cercului.
Apoi, următorii doi jucători aruncă punga de fasole, şi jocul continuă în acest mod până când toţi copiii
au ocazia să arunce punga de fasole şi să ia o decizie dacă să intre sau nu în cercuri.

3.Continuaţi activitatea, pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.

Discuţii

ÎNTREBĂRI DE CONŢINUT

1. A fost dificil să decideţi care comportamente au fost de prietenie şi care nu au fost? Cum v-aţi dat
seama?

2. Care dintre comportamente credeţi că vă vor ajuta să vă faceţi prieteni şi să îi păstraţi? (Faceţi o listă
cu aceste sugestii şi păstraţi-le afişate în clasă astfel încât copiii să poată face trimiteri la ele.)

ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE

1. Care comportamente de prietenie consideraţi că le practicaţi cel mai des, mai mult cele pozitive sau
mai mult cele negative? Ce părere aveţi despre acest lucru?

2. Când sunteţi cu cineva care manifestă comportamente negative de prietenie, voi cum vă simţiţi? Vă
face plăcere să vă jucaţi cu alţii care se comportă astfel?
3. Există vreun comportament de prietenie pe care nu îl aplicaţi în prezent, dar v-ar plăcea să îl faceţi?
Dacă da, care este acesta şi cum puteţi să îl învăţaţi? (Opţional: Copiii pot să deseneze imaginea
comportamentului pe care şi l-ar dori să îl aplice pe un cartonaş indexat de dimensiune mică, şi pe care
să îl poarte ca şi un ecuson pentru a-şi aminti de el.)

Activitatea de Follow-up

Îndemnaţi copiii să practice câteva din comportamentele pozitive de prietenie identificate în


această lecţie. Dacă fac un lucru pozitiv, puneţi-i să noteze acest lucru pe o foaie de hârtie şi să o pună în
cutia „Cercuri de prieteni." La sfârşitul fiecărei zile, extrageţi bucăţile de hârtie din cutie şi citiţi
comportamentele pozitive care au fost practicate.

Cercuri de prieteni

Aspecte ale dezvoltãrii psihice la anteprescolar

Motricitatea

Miscãrile bruste, necoordonate de la 3 ani sunt treptat înlocuite de miscãri tot mai bine
armonizate. Pe prim plan trece încãrcãtura psihologicã a miscãrii, repetarea ei la obiecte, imagini,
intentii. Prescolarul simte o adevãratã plãcere sã imite adultii, sã-sI exprime trãirile emotionale prin
gesticã, mimicã sI pantomimicã. Din acest motiv, prescolaritatea a mai fost denumitã sI vârsta gratiei.
Gratia se dezvoltã si pentru cã prescolarului îi place sã fie în centrul atentiei, sã fie admirat sI lãudat. Cu
timpul, gratia începe se devinã tot mai palidã, locul fiind luat de rigoare, de precizie, acestea devenind
principalele caracteristici ale moticitãtii copilului.

Este perioada în care prin stereotipizare, miscãrile duc la formarea deprinderilor,la îmbogãtirea
conduitelor. Nevoia de actiune, trãitã prin executarea miscãrilor stã la baza dezvoltãrii psihice (
perceptia se formeazã în cursul actiunii cu obiectele, ea se corecteazã, se verificã numai astfel). De
aceea, se recomandã lãrgirea posibilitãtilor de actiune cu obiectele. Împreunã cu motricitatea, actiunea
cu obiectele, sprijinã nu numai îmbogãtirea planului cognitiv, ci sI dezvoltarea personalitãtii.

Senzorialitatea

Spatiul în care se deplaseazã copilul se extinde considerabil; de la interiorul casei la cel al


grãdinitei, a strãzilor parcurse pentru a ajunge la aceasta, dar sI pentu a se juca în fata blocului. Se
dezvoltã numeroase trebuinte, dintre care cea de cunoastere, de investigare este prezentã. Prin
sensibilitatea vizualã sI cea auditivã se capteazã cele mai multe informatii. Încep sã diferentieze sI sã
denumeascã culorile, diferite tipuri de activitãti, de unelte, semne de circulatie. Sensibilitataea auditivã
devine de 2 ori mai finã în aceastã perioadã iar cea tactilã se subordoneazã vãzului sI auzului ca
modalitãti de sustinere a lor sI de control. Se dezvoltã mult auzul verbal sI cel muzical, fapt care-I va da
posibilitatea recunoasterii obiectelor dupã sunetele provocate de atingere, lovire, etc.Desi încãrcate
afectiv sI situational, senzatiile vor fi integrate perceptiilor, surprinzând caracteristicile reale. Apar noi
forme de perceptie cum este observatia cu scop, organizatã sI planificatã. Perceptia mãrimii obiectelor
ca sI a constantei de mãrime sunt deficitare. Douã cutii de aceeasI formã, culoare dar diferite ca mãrime
sunt diferentiate nu atât dupã mãrime cât dupã asezarea lor spatialã. Perceptia distantei, a orientãrii în
raport cu anumite repere sus, jos, stânga, dreapta se face treptat, pe mãsur implicãrii în diferite
activitãti; încep sã aparã sI forme ale perceptiei succesiunii timpului. Desprinderea unor însusiri mai
importante ale obiectelor, întãrirea lor prin cuvinte constituie premisa formãrii reprezentãrilor care la
aceastã vârstã sunt încãrcate de însusiri concrete sI situationale. Are un rol imens în viata copilului,
pentru cã pe de o parte îl ajutã sã cunoascã obiectele în absenta lor (animale, plante), iar pe de alta sã-sI
reactualizeze experienta sI s-o integreze în cea prezentã. Încep sã-sI dezvolte atât reprezentãri bazate pe
memorie cât sI pe imaginatie ( reprezentarea personajelor din diferite basme).