D-L GOE

DRAMATIZARE DUPĂ ION LUCA CARAGIALE

PERSONAJELE:

D-L GOE

MAM’MARE

MAMIȚA

TANTI MIȚA

CONDUCTORUL

URÂTUL

Povestitorul: Dragă spectatorule, dă-mi voie să te însoțesc în lumea unui pici ce-i zicea cu fală
Dl.Goe. ”Râzi, dar i-a aminte la fapta dumitale”, așa ne învață domnul Caragiale,
respectul și hărnicia de vrei a le deține, să le înveți de mic și bine.
Hai să vedem cât mai urgent ce dar a primit dl. Goe ca să nu rămâie iarăși repetent.

Dl. Goe: -Mam’mare! de ce nu mai vine?...Eu vreau să vie!

Mam’mare: -Vine,vine acuma,puișorul mamii!

Mam’mare: -Vezi ce bine îi șade lui cu costumul de marinel?

Mamița: -Mamițo, nu ți-am spus că nu se zice marinel?

Mam’mare: -Da’ cum?

Mamița: -Marinal...

Mam’mare: -Ei! Ziceți voi cum știți: eu zic cum am apucat. Așa se zicea pe vremea mea, când a ieșit
întâi moda asta la copii – marinel.
 Dl. Goe: -Vezi că sunteți proaste amândouă. Nu se zice nici marinal și nici marinel...

Tanti Mița: -Da’ cum, procopsitule? (zâmbind cu drag)

Dl. Goe: -Mariner...

Mam’mare: -Apoi de! N-a învățat toată lumea carte ca dumneata! (sărutându-l pe nepoțel și
potrivindu-i iar pălăria)

Povestitorul: -Dar nu e vremea de discuții mari, trenul sosește în gară și e plin. Damele urcă în grabă
cu geamantane, genți, găsesc și locuri bune ce le vin din partea unor tineri politicoși și
atenți.

Urâtul: -Nu!... nu e voie să scoți capul pe fereastră, mititelule! (trăgându- l un pic înapoi)

Dl.Goe: - Ce treaba ai tu, urâtule?(smucindu-se și strâmbându-se la Urât, revenind cu capul pe

geam)

Povestitorul: -Dar n-apucă să răspundă ceva Urâtul, și mititelul iși retrage îngrozit capul gol înăuntru
și-ncepe să zbiere.

Dl.Goe: -Mamițoo! Mam’mare! Tanti!

Mamița: - Ce e?! Ce e?!

Mam’mare: - Ce e?! Ce e?!

Tanti Mița: - Ce e?! Ce e?!

Dl.Goe: -Să oprească! Să oprească! (bătând din picioare)

Dl.Goe: -Mi-a zburat pălăria! Să oprească!!!

Povestitorul: -Tot într-un timp, iacătă conductorul intră să vază cine s-a suit la stația din urmă!

Conductorul: -Biletele, domnilor!

Tanti Mița: -Dumnealui a avut bilet, dar i-a zburat odată cu pălăria. Parol! chiar eu i l-am
cumpărat!

Conductorul: -Nu știu doamnelor, eu vreau bilet, dacă nu, la stația imediată trebuie să-l dau jos pe
acest pasager. Așa scrie în regulament: dacă un pasager n-are bilet și nu
declară că n-are bilet i se dă o amendă și este dat jos din tren.

Mamița: -Dar noi n-am declaratără?

 Mam’mare: -Ce e vinovat băiatul că i-a zburat pălăria?

Urâtul: - De ce a scos capul pe fereastră? Eu i-am spus că nu e voie...

Tanti Mița: -Nu-i treaba dumitale! Ce te-amesteci dumneata?(întorcandu-se spre Urât)

Conductorul: -Uite ce e, cucoană, trebuie să plătiți un bilet...

Mamița: -Să mai plătim? n-am plătitără o dată?

Conductorul: -Și pe deasupra 1 leu și 25 de bani.

Tanti Mița: -Și pe deasupra?!?...

Mamița: -Vezi dacă nu te-astâmperi? (zguduindu-l pe Goe de mână)

Mam’mare: -Ce faci, soro? Ești nebună? Nu știi ce simțitor e?

(Și, apucându-l de mâna cealaltă, îl smucește de la mamița lui, tocmai când trenul, clănțănind din roate,
trece la un macaz. Din smucitura lu`mam’mare într-un sens, combinată cu clătinătura vagonului în alt
sens, rezultă că Goe își pierde la un moment dat centrul de gravitație și se razimă în nas de clanța ușii
de la cupeu. Goe începe să urle... În sfârșit, n-au ce să facă. Trebuie să se hotărască a plăti biletul,
pe care are să-l taie conductorul din carnetul lui.)

Mamița: -I-a domnule banii și lasă-ne în pace. Câtă tevatură....

Mam’mare: -Te mai doare nasul, puișor? (uitându-se spre Goe)

Dl. Goe: -Nu...

Mam’mare: -Să moară mam’mare?

Dl. Goe: -Să moara!

Mam’mare: -Ad’ să-l pupe mam’mare, că trece! (pupându-l în vârful nasului și așezându-i un beret
nou)

Mam’mare: -Parcă-i șade mai bine cu beretul!...(scuipându-l să nu-l deoache și apoi sărutându-l)

Tanti Mița: -Cu ce nu-i șade lui bine? (scuipându-l și ea și apoi îl sărută)

Mamița: -Lasă-l încolo! Că prea e nu știu cum!...Auzi dumneata! pălărie nouă și bilet (prefăcându-
se supărată)

Mam’mare: -Să fie el sănătos, să poarte mai bună!

 Mamița: -Da’ pe mamițica n-o pupi?

Dl. Goe: -Pe tine nu vreau.

Mamița: -Așa?! Lasă!... și-și acoperă ochii cu mâinile (prefăcându-se că plânge)

Dl. Goe: -Las’ că știu eu că te prefaci!...

Mam’mare: -Ți-ai găsit pe cine să-nseli!

Mamița: -Cine mă pupă?...uiteee!...ciuuucaaalaaaatăăă! (scoțând o ciocolată din geantă)

(Mamița pupă pe Goe,Goe pe Mamița și ia bucata de ciucalată)

Povestitorul: -Goe iese pe culoar, cucoanele se iau cu vorba

Mamița: -I-a vezi ce mai face băiatul afară, mamițo!

Mam’mare: -Goe! Puișorule! Goe! Goe!

(Goe nicăieri)

(Toate cucoanele sar...)

Mam’mare: - Vai de mine!, nu-i băiatul! Unde e băiatul!..s-a prăpădit băiatul!

Mamița: - Vai de mine!,nu-i baiatul! Unde e baiatul!..s-a prăpădit băiatul!

Tanti Mița: - Vai de mine!,nu-i baiatul! Unde e baiatul!..s-a prăpădit băiatul!

Mamița: -A căzut din tren băiatul! Tațo, mooor!

Povestitorul: -Dar deodată cu zgomotul trenului, se aud bubuituri în ușa compartimentului unde nu
intră decât o persoană.

Mam’mare: -Goe! maică! Acolo ești?

Dl. Goe: -Da!

Mam’mare: -Aide!, ieși odată! Ne-ai speriat.

Dl. Goe: -Nu pot ! (zbierând)

Mam’mare: -De ce?... te doare la inimă?

Dl. Goe: -Nu! nu pot...

 Mam’mare: -E încuiat!
Dl. Goe: -Nu pot deschide! (zbierând)

Mam’mare: -Vai de mine îi vine rău băiatului înăuntru!...

(Apare conductorul și-l eliberează pe Goe)

Povestitorul: -Mam’mare rămâne cu Goe pe culoar ca acesta să nu mai facă alte năzbâtii. După o
vreme trenul se oprește brusc, toată lumea speriată se repede la geam, conductorul și
șeful trenului verifică fiecare vagon să vadă de unde s-a tras semnalul de alarmă.
-Cine poate ghici din ce vagon s-a tras semnalul de alarmă!...Ciudat!, tocmai din vagonul
de unde a sărit și pălăria băiețelului.

(Mam’mare doarme în fundul cupeului cu puișorul în brațe. Nu se poate ști cine a tras manivela)

Povestitorul: -Trenul pornește, cucoanele ajung la București,urcă în trăsură poruncind vizitiului:

“La bulivar, birjar! La bulivar!...”
 D-L GOE
DRAMATIZARE DUPĂ ION LUCA CARAGIALE