Turbo-ştirile şi epoca dezinformării 2.

Chiar dacă conceptul de „fake news” nu este nou, în ultima perioadă a luat o mare amploare.
Dar cum putem diferenția știrile false de cele adevărate?

În fapt, nu putem cataloga o știre ca fiind complet falsă sau complet adevărată dat fiind faptul
că știrile decupează doar o parte a realității pe care o expune prin intermediul mediei. Se poate
vorbi despre un amestec de informații false și adevărate care este livrat publicului. „Cu cât
dozajul este mai fin, cu cât infuzia de fals este mai puţin sesizabilă, cu atât mai greu de
identificat şi de semnalat faptul că avem de-a face cu o dezinformare.”

O altă problemă ridicată este dată de actualitatea informației. Nu întotdeauna știrile sunt știri
cu adevărat. De exemplu, informaţii din trecut aduse în prezent şi „împachetate” drept noutate,
drept actualitate. Atunci când aceste informații sunt însoție de material vizual, devin și mai
credibile.

Toate lucrurile menționate mai sus făceau parte din dezinformarea 1.0, însă, odată cu
dezvoltarea tehnologiei digitale am ajuns în era dezinformării 2.0. Aceasta se referă la faptul că
felul în care reacţionăm la conţinutul digital – fals, adevărat, sau o combinaţie între acestea –
contribuie la amplificarea respectivului conţinut. Cum? Prin fiecare like, share, comment, noi
creăm acel engagement pe care toată lumea și-l dorește.

Un alt aspect reliefat face referire la comportamentul nostru digital cu ajutorul căruia anumiți
algoritmi identifică preferințe, dorințe, etc, și care ne oferă exact ceea ce noi vrem să vedem.

În concluzie, toate lucrurile menționate – ştiri sau ne-ştiri care se pendulează pe intervalul
fals/adevărat, amplificate de comportamentul nostru digital şi de datele pe care singuri le
punem la dispoziţia algoritmilor – pot fi amplificate, în mod artificial, de tehnologie.