1.

Experiența internațională a activității de audit

1.1 Auditul public intern în România
Auditul intern are un rol esențial în atingerea obiectivelor organizațiilor publice în condiții de
creștere a eficienței, eficacității și economiei resurselor. Managerii publici trebuie să fie
conștienți de valoarea funcției de audit intern ca suport al deciziei manageriale, mai ales având in
vedere importanța AI în crearea și menținerea unui management performant.
Topul asociațiilor de audit din România:
2. Maravela
3. Deloitte România
4. JPA România
5. RSM
6. Ernst and Young România
Auditul intern cuprinde examinarea și evaluarea caracterului adecvat și a eficacității sistemului
de control intern al unei organizații, precum și evaluarea calității executării sarcinilor atribuite
fiecărui angajat. Organizațiile publice care sunt în prezent obligate la transparență și deschidere
către public, sunt supuse controlului exigent al clienților, criticilor presei și societății civile și, în
consecință, sunt obligate la o abordare managerială a conducerii și relațiilor externe. În acest
context, managerii publici au în auditorii interni un bun suport în gestionarea riscurilor și a
sistemelor de control.
Specialiștii în domeniu consideră că în România controlul public intern „parcurge o etapă amplă
de transformare care marchează trecerea de la un management și control standardizate (de regulă
prin acte normative) la un management bazat pe obiective și la un control dual, bazat pe
autocontrol al managementului (control managerial), precum și pe evaluări separate efectuate de
organisme independente (audit public extern și audit public intern).
1.2 Istoricul și evoluția auditului public intern
În România auditul public intern are o istorie scurtă și percepția managerilor publici asupra
rolului auditorilor este în multe cazuri greșită. Drept dovadă este neconformarea la prevederile
Legii 672/2002 care la art. 9 lit. a obligă conducătorii entităților publice să organizeze activitatea
de audit în entitate sau acolo unde activitatea este organizată, interzice folosirea auditorilor în
alte activități din organizație.
Cercetarea s-a desfășurat în două etape în perioada octombrie 2006 – mai 2009.
1 Implementarea auditului public intern în România (în forma actuală) poate fi strâns legată de
aderarea la Uniunea Europeană și cerințele formale care trebuiau îndeplinite.Modelul capacității
de audit intern (IA-CM) pentru sectorul public este un cadru care identifică condițiile necesare
pentru un audit intern eficient în sectorul public. Acesta stabilește nivelurile și etapele prin care
activitatea de audit intern (IA) poate evolua pe măsură ce se definește, se implementează, se
măsoară, se controlează și se îmbunătățesc procesele și practicile sale. În esență, IA-CM ia în
considerare evoluția funcției de audit public intern pe 5 niveluri, și anume
 • Nivelul 1 „Inițial” în care activitatea de audit intern nu este durabilă, misiunile de audit sunt
izolate și nestructurate, nu dispune de infrastructură, nu este organizat un compartiment de audit
intern și rezultatele depind de efortul individual;
• Nivelul 2 „Structurat” unde se derulează proceduri ale activității de audit sustenabile și
repetabile, apar practici ale acestei activități, sunt planificate activitățile și sunt parțial
implementate standardele de audit;
• Nivelul 3 „Integrat” în care sunt definite, documentate și integrate în mod uniform politicile,
procesele și procedurile auditului intern în conformitate cu standardele, focusarea este pe
independența și obiectivitatea auditorilor, iar misiunile de audit evoluează de la efectuarea unei
evaluări tradiționale la integrarea ca jucător de echipă și furnizarea de consultanță privind
performanța și gestionarea riscurilor;
• Nivelul 4 „Gestionat” unde este recunoscută contribuția semnificativă a auditului intern pentru
organizație acesta funcționând ca parte integrantă a guvernanței organizației și a gestionării
riscurilor;
• Nivelul 5 „Optimizat” când auditul intern este o organizație care învață, cu îmbunătățiri
continue ale proceselor și inovare, care utilizează informații din interiorul și din afara
organizației pentru a contribui la atingerea obiectivelor strategice ale acesteia, este parte critică a
structurii de guvernanță a organizației și auditorii au abilități profesionale și de specialitate de
nivel înalt.
Fiecare din cele 5 niveluri ale IA-CM presupune la rândul său o serie de 6 elemente
(dimensiuni) care trebuie îndeplinite simultan pentru a se considera că o instituție publică se află
la un anumit nivel; elementele fac referire la:
(a) serviciile și rolul AI;
(b) managementul resursei umane;
(c) practici profesionale;
(d) managementul performanței și responsabilitate;
(e) cultură și relații organizaționale,
(f) structura guvernanței
2. Aplicarea IA-CM permite identificarea nivelului la care se găsește auditul intern și poate fi
realizată de către guvern pentru diagnosticul la nivel de stat sau de către fiecare organizație
publică care este interesată de guvernanță și managementul riscurilor, și care înțelege deplin rolul
auditului intern în realizarea obiectivelor organizaționale.
1.3 Metodologia cercetării
Instrumentele științifice utilizate pentru realizarea acestui studiu aparțin atât metodelor
cantitative, cât și metodelor calitative de cercetare, și anume: documentarea, prelucrarea
statistico-matematică a datelor din documente, interpretarea comparativă a datelor, sinteza,
explicația cauzală, raționamente inductive și deductive.
1.4 Scopul auditului public intern
Scopul principal al cercetării este de a diagnostica starea actuală a auditului public intern din
România și de a analiza modul în care acesta a evoluat de la momentul organizării auditului
intern ca funcție în organizațiile publice până în prezent. Documentele pe care se bazează
cercetarea sunt rapoartele privind activitatea de audit intern din sectorul public pentru perioada
2006-2015, întocmite anual de Ministerul Finanțelor Publice prin Unitatea Centrală de
Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), în baza art. 8, lit. g) din Legea nr. 672/2002
privind auditul public intern HG nr. 1086/2013 pentru aprobarea Normelor generale privind
exercitarea activității de audit public intern (pentru perioada 2013-2015).
Rapoartele anuale privind activitatea de audit public intern elaborate de UCAAPI au la bază:
• Rapoartele anuale privind activitatea de audit intern desfășurată la nivelul entităților publice
centrale și a entităților publice subordonate, aflate în coordonarea sau sub autoritatea acestora;
• Rapoartele anuale privind activitatea de audit intern desfășurată la nivelul administrației locale
a județelor și a municipiului București și modul de îndeplinire a atribuțiilor delegate structurilor
de audit intern a DGFP-urilor județene și a municipiului București;
• Rapoartele anuale privind activitatea de audit intern desfășurată la nivelul structurilor
asociative;
• Rapoartele anuale de evaluare a activității de audit intern la entitățile publice centrale,
planificate și realizate de UCAAPI;
• Raportul anual de activitate al UCAAPI;
• Raportul anual de activitate al CAPI (Comitetului de Audit Public Intern);
• Alte rapoarte de audit;
• Regulamentele de organizare și funcționare a compartimentelor de audit public intern ale
entităților publice centrale și locale, publicate pe site-ul acestora.
Rapoartele au fost structurate anual conform modelului general de raportare pentru activitatea de
audit public intern, stabilit de către Comisia Europeană în acord cu statele membre, și conțin
direcțiile de îmbunătățire pentru această activitate care trebuie să fie convergente cu ale Uniunii
Europene.
Anual UCAAPI pune la dispoziția entităților publice modelul raportului anual și al anexelor care
trebuie întocmite de entitatea care raportează, iar pe baza acestor , rapoartele sunt publice și au
fost accesate de pe site-ul oficial al Ministerului Finanțelor Publice,
UCAAPI întocmește apoi raportul anual la nivel național. Rapoartele întocmite de UCAAPI sunt
structurate pe capitole, conținutul acestora cât și dimensiunea fiind diferite de la un an de
raportare la altul;
 Considerăm că datele din rapoartele anuale ale UCAAPI sunt riguros colectate și prelucrate
deoarece:
(a) toate entitățile au folosit același model de raportare detaliat pe anexe, capitole și paragrafe;
(b) cerințele de întocmire au fost explicit exprimate de către UCAAPI;
(c) completarea informațiilor solicitate a fost efectuată de către compartimentele de audit intern
din entitățile publice care au avut acces direct la date și informații, cei care le întocmesc fiind
interesați de comunicarea de informații reale;
(d) completarea și depunerea la UCAAPI a rapoartelor entităților administrației publice centrale
și locale este obligatorie.
A fost analizat stadiul organizării activității de audit intern și contribuția activității de audit intern
la realizarea obiectivelor administrației publice centrale (APC: ministere, autorități
administrative și unități subordonate ministerelor și autorităților administrative) și locale (APL:
județe, inclusiv București, municipii, sectoarele municipiului București, orașe, comune și
entitățile subordonate acestora) din România.
Raportul pe anul 2008 nu conține informații referitoare la toate entitățile publice centrale (lipsesc
autoritățile administrative și unitățile subordonate ministerelor și autorităților administrative)
motiv pentru care am avut în considerare pentru analiză doar cele 54 de ministere în care a fost
organizat auditul public intern. Evoluția gradului de organizare a activității de audit public intern
în APC este ciclică fiind influențată de permanenta restructurare a instituțiilor publice centrale
prin înființare, desființare, comasare, absorbție sau divizare.
Organizarea funcției de audit intern urmează tuturor celorlalte funcții ale entității și drept urmare
există un impact puternic asupra ei la fiecare restructurare din administrația publică. Această
situație este de natură să nu asigure cadrul organizatoric și funcțional pentru ca activitatea de
audit să se desfășoare în condiții de legalitate, eficiență și eficacitate. În administrația publică
locală (APL) situația este foarte diferită față de cea din APC, gradul de organizare a auditului
intern fiind foarte mic în perioada 2006-2011.
Prin organizarea activității de audit public intern înțelegem faptul că entitățile au prevăzut în
organigramă un compartiment de audit public intern sau auditul intern este organizat în sistem
asociativ.

Principalele probleme cu care s-au confruntat conducătorii entităților publice locale în

organizarea activității de audit intern, în perioada analizată, au fost conform rapoartelor UCAAPI
(2007-2016), următoarele:
• limitări legislative în crearea posturilor prin fixarea numărului maxim de posturi la o primărie
comunală în raport cu numărul de locuitori;
• limitări bugetare pentru comunele mici care au activități reduse ca volum sau complexitate;
• desființarea posturilor neocupate din cauza lipsei de personal calificat și a salariului neatractiv;
• neînțelegerea conținutului funcției de audit intern de către conducătorii entităților care nu au
considerat necesară această funcție și, drept urmare, nu au constituit compartimentul de audit
intern.
În perioada 2007-2016 au fost identificate, conform rapoartelor UCAAPI analizate, trei
modalități de asigurare a cadrului organizatoric al auditului public intern, respectiv:
(1) compartiment propriu, unde auditul intern este asigurat prin compartimente proprii,
organizate în interiorul fiecărei entități publice, în subordinea directă a conducătorului acestor
entități;
(2) organul ierarhic superior unde auditul intern este asigurat de către compartimentul de audit
public intern, organizat la nivelul entității publice ierarhic superioare, în baza deciziei
conducătorului acesteia
(3) sistemul de cooperare în care auditul intern este asigurat în comun pentru mai multe entități
publice locale, de către compartimentul de audit public intern constituit la entitățile publice
locale organizatoare sau la structurile asociative de utilitate publică ale administrației locale, în
baza hotărârilor consiliilor locale.
Nu este suficientă organizarea structurii de audit (rezolvarea formală a problemei prin
conformarea legală), trebuie și exercitată funcția pentru ca aceasta să producă valoare adăugată
organizației publice. Considerăm că, din această perspectivă, auditul public intern din România
este în etapa de audit structurat .
1.5 Concluzii
Rolul activității de audit intern s-a modificat de-a lungul timpului în contextul schimbărilor
profunde antrenate de globalizare și crizele economice. Dacă în trecut misiunile de audit erau
mai ales de conformitate, de risc financiar sau de evaluare a cadrului de control, în prezent
proliferează misiunile de audit a guvernanței corporative, a riscurilor procesului de management,
a eticii, responsabilității corporative sau durabilității cât și misiunile de consiliere ale
managementului. În România este mai bine organizat auditul intern la nivelul autorităților
publice centrale, dar la nivel local situația este încă doar parțial în conformitate cu prevederile
legale