Laserul este un dispozitiv optic care generează un fascicul coerent de lumină.

Fasciculele laser au mai multe proprietăți care le diferențiază de lumina incoerentă

produsă, de exemplu, de Soaresau de becul cu incandescență:

 monocromaticitate — un spectru în general foarte îngust de lungimi de undă;

 directivitate — proprietatea de a se propaga pe distanțe mari cu o divergență
foarte mică și, ca urmare, capacitatea de a fi focalizate pe o arie foarte mică;
 intensitate — unele dispozitive emit un fascicul suficient de intens pentru a fi
folosite la tăierea metalelor.

Termenul laser provine din limba engleză fiind acronimul LASER - Light
Amplification by Stimulated Emission of Radiation („amplificarea luminii prin
stimularea emisiei de radiație”).

Principiul de funcționare a laserelor:

Orice laser cuprinde trei parți: mediul activ; sursa de pompaj; cavitatea
rezonantă.
Partea principală a oricărui tip de laser este constituită de un mediu activ
(solid, lichid, gazos sau semiconductor) în care se poate crea o inversie a populației
între doua (sau mai multe) niveluri energetice ale particulelor componente (atomi,
molecule, ioni). Un astfel de mediu, care permite o inversie de populație, poartă
denumirea de mediu activ laser.
Mediul activ este, practic, o colecție de atomi, molecule sau ioni care
absorb energie de la o sursa externă și prin procese atomice complexe generează
radiație laser. Caracteristicile materialului din care este constituit mediul activ
determina parametrii functionali ai laserului, inclusiv lungimea de undă.
 Pentru ca într-un mediu să se poată crea starea de inversie de populatie,
adică să devină mediu activ, el trebuie sa primeasca energie din exterior, de la o
sursa specială, care poarta denumirea de sursa de pompaj. Ea are rolul de a pompa
atomii, moleculele sau ionii pe un anumit nivel energetic superior. Sursele de
pompaj sunt formate din lămpi cu înaltă presiune, cu luminozitate foarte mare - așa
numitele flashuri - care dau pompajul optic sau descarcarea electrică direct în
mediul activ gazos.
Pentru a obține o amplificare semnificativă a radiației emise în mediul
activ, acesta trebuie plasat într-o cavitate rezonantă. Cavitatea rezonantă are
proprietatea de a crește densitatea radiației emise de mediul activ din interiorul
tubului sau prin reflexii multiple pe pereții săi, deci mărește drumul undelor prin
mediul activ si astfel sporeste intensitatea emisiei stimulate.
Rezonatorul laser constă din două oglinzi, una total reflectantă si cealalta
cu o reflectivitate mai mică de 100%, care transmite radiația laser din rezonator în
exteriorul sau, fiind transparentă pentru lungimea de undă a laserului.

Tipuri de lasere
a) Lasere cu mediu activ solid dielectric. Mediul activ îl reprezintă ionii,
dispersați în concentrație mică într-o rețea cristalină pură, fie în sticlă sau
plastic. Exemple: laser cu rubin care are l=6943 A0; laser cu sticlă dopată cu
neodim l=1,06 mm; laser cu granatidopati cu neodim l=1,06 mm.
b) Lasere cu gaz. Lasere cu gaz atomic și ionic care funcționează în regim
continuu sau regim de impulsuri, folosesc tranzițiile atomilor neutri și au
l=6328 A0. Lasere cu gaz ionici pot fi laseri cu argon ionizat l=4880A0,
laser cu He-Cd l=4416 A0. Lasere moleculari l=10,59mm, au puterea de
ieșire de 100-200 kW în curent continuu timp de 12 s; 60kW în timp de12
minute; au randament de 10-35% în practică.
c) Lasere cu mediu activ lichid. Frecvența lor de lucru poate să varieze în
domenii de 600-1000 A0, funcționarea în regim de impulsuri este de sute de
kW,durata unui impuls fiind de 10-8 s.
d) Lasere cu conductori. Cel mai des întalnit este cel cu cristal de arseniura de
galiu (Ga-As) care are l=(4800-9040)A0.
e) Lasere chimice. La aceștia efectul laser se obține direct din reactia gazelor
care intră în amestec. Energia care servește pentru a produce radiația laser
este furnizată de o reacție chimică.

Protecția laser
Ochelarii de protecție reprezintă mijlocul principal împotriva accidentelor
produse de fasciculele directe sau reflectate. Sticla obișnuită protejează ochiul
numai împotriva lungimilor de undă mai scurte de cca. 300 nm și mai lungi de cca.
2700 nm. Regiunea spectrală dintre cele 2 limite trebuie acoperită utilizând filtre
optice speciale. Există o largă varietate de ochelari de protecție, iar ei au înscrise
lungimile de undă pentru care se aplică și densitațile optice corespunzatoare
acestor lungimi. Ochelarii folosiți în protecția laser sunt caracterizați de următorii
parametri:
 lungimea de undă sau domeniul spectral la care pot fi folosiți;
 expunerea radiantă accesibilă maximă sau iradiantă maximă;
 expunerea maximă permisă;
 densitatea optică necesară a ochelarilor la o anumită lungime de undă;
 cerințele de transmisie a luminii vizibile;

Actiuni distructive ale radiației laser

Acțiunea radiației laser asupra materialelor și aparaturii. Laserele de
înaltă energie sau cu putere de radiație mare reprezintă o noua clasă de arme
periculoase. Chiar si laserele de putere mică pot fi folosiți ca armă, întrucat radiația
lor poate fi suficientă pentru a provoca distrugerea sau înrăutațirea funcționării
unor dispozitive optice.
Acțiunea radiației laser asupra materialelor și aparaturii depinde atât de
caracteristicile proprii laserului utilizat, cât și de cele ale substanțelor din care este
alcătuit obiectul spre care este dirijată aceasta radiație.
În general, sub acțiunea radiației laser cu o intensitate suficient de mare pentru a
provoca distrugere, materialele trec prin trei stadii:
- absorbția energiei radiației laser, însoțită de încalzirea materialului;
- conversia fazei solide în faza lichidă;
- difuzia fazei lichide și evaporarea.
Actiunea biologica a radiatiei laser. Radiația laser are o influență nefavorabilă
asupra materiei vii, modificând sau distrugând funcțiile acesteia. Cele mai sensibile
organe ale corpului uman la actiunea radiației laser sunt, în ordine, organele
vizuale, țesuturile musculare și sistemul nervos central.
Efectul radiației laser asupra țesuturilor vii constă în creșterea temperaturii
porțiunii iradiate prin absorbția și conversia energiei luminoase de către celule și
țesut și dintr-o acțiune dinamică asemănătoare celei dată de o explozie internă,
prin creșterea instantanee a temperaturii zonei iradiate de laser, ceea ce provoacă
trecerea substanțelor solide și lichide într-o stare gazoasă.
Spre deosebire de arsurile obișnuite, efectul radiatiei laser asupra țesutului viu
are un caracter bine delimitat: granița dintre porțiunea afectată și cea neafectată
este destul de netă întrucât excesul de căldură nu are timp sa se transmită și
porțiunilor învecinate.
 Iradierea cu lumina laser de mai lungă durată provoacă stări de oboseală
crescândă, modificări funcționale ale sistemului cardio-vascular și scăderea
tensiunii arteriale.
Cel mai mare pericol îl reprezintă radiația laser pentru organele vizuale,
deoarece sensibilitatea ochiului la excitații luminoase este destul de ridicată.
Radiația laser focalizată de cristalin pe retină este absorbită de pigmentul acesteia,
temperatura în locul de pătrundere al fasciculului crește brusc, producându-se
arsuri sau pierderea temporară a vederii, precum și distrugeri explozive ale
țesutului.
Asupra pielei efectul radiației laser are efect termic, care depinde și de
pigmentația acesteia. La iradierea pielei se produc fenomene de cojire, desfoliere în
straturi, carbonizare și chiar formarea de răni.

Aplicație
Laserul este folosit in diverse domenii, cum ar fi:
 Medicină: bisturiu cu laser, înlăturarea tatuajelor, stomatologie,
oftalmologie, acupunctură
 Industrie și comerț: prelucrări de metale si materiale textile, cititoare de
coduri de bare, imprimare
 Aplicații industriale: sudarea cu laser, tăierea cu laser, gravarea cu laser,
marcare cu laser, crestarea cu laser, sinterizarea selectivă cu laser,
sinterizarea prin scânteie cu laser.
 Comunicații prin fibră optică
 Holografie
 Fotochimie
 Geologie, seismologie și fizica atmosferei
Folosirea laserului în dermatologie are ca exemplu îndepartarea diferitelor
afecțiuni ale pielii, el servește la distrugerea unor tumori cutanate și a petelor
pigmentate, îndepartarea permanentă a firelor de păr etc.

Terapie
Eficiența, viteza, absența durerii, caracterul aseptic, lipsa limitelor de vârstă
și a efectelor secundare - acestea sunt caracteristicile excepționale ale
laseroterapiei. În ultimii ani literalmente sfera de utilizare a acestora a crescut atât
de mult încât acum a aparut ideea de a delimita domeniile în care se foloșeste
laseroterapia :
 în clinica boilor interne ( la îmbolnavirea sistemelor cardiovasculare,
respiratorii, genitourinare, organelor digestive)
 în chirurgie, traumatologie si ortopedie
 în clinica neurologică (în bolile si traumele sistemului nervos central și
periferic, afecțiunile vegetative)
 în bolile de piele
 în practica pediatrica
 în unele boli ale sistemului endocrin si afectării metabolismului
 în obstretică si ginecologie
 în stomatologie (îndepărtarea surplusului de țesut gingival; plombarea
dinților; efectuarea biopsiilor)
 în otorinolaringologie (tratarea unor afecțiuni patologice prin fotocoagulare
sau vaporizare)
 în oftalomologie (Oftalmologii pot allege diferite lasere pentru a trata
diferitele varietăți de probleme ale retinei, chiar și în cazul diabeticilor.
Lumina verde laser este folosită pentru a îndeparta vasele de sânge
anormale de la suprafațele retinei, cele de pe membrana coroidală sunt
îndepartate cu lumina galbenă și roșie datorită abilității acestora de a
pătrunde în țesut).