İMPLEMENTAREA POLİTICİLOR PRİVİND PIAŢA MUNCİİ

ÎN ROMÂNİA
 CUPRINS

1. CADRUL CONCEPTUAL ŞI METODOLOGIC

1.1. Obiective
1.2. Sferă de cuprindere
1.3. Tipuri de intervenţii
1.4. Grupuri ţintă
1.5. Date de referinţă
1.6. Indicatori statistici
1.6.1. Cheltuieli
1.6.2. Participanţi
1. CADRUL CONCEPTUAL ŞI METODOLOGIC
1.1. OBIECTIVE

Statistica politicilor privind piaţa muncii (Labour Market Policy - LMP) are ca scop asigurarea de
informaţii necesare descrierii şi caracterizării politicilor privind piaţa muncii prin prisma intervenţiilor
publice.

Construirea statisticilor privind piaţa muncii se realizează de către toate Statele Membre ale Uniunii
Europene conform unei metodologii armonizate (Labour Market Policy Methodology, June 2006,
elaborată de EUROSTAT – Oficiul de Statistică al Comisiei Europene).

Obiectivul general al statisticii politicilor privind piaţa muncii îl reprezintă asigurarea informaţiilor
necesare evaluării şi monitorizării efectelor intervenţiilor publice menite să corecteze dezechilibrele
pe piaţa muncii.

Statistica politicilor privind piaţa muncii constă în:

- informaţiile calitative (metadate) privind intervenţiile publice pe piaţa muncii: baza

legală, grupurile ţintă, condiţiile de eligibilitate pentru persoanele participante, datele de
referinţă necesare înţelegerii semnificaţiei grupurilor ţintă la nivel naţional;

- indicatorii cantitativi referitori la numărul participanţilor la intervenţiile publice şi

cheltuielile implicate, după tipul acţiunii şi pe categorii de intervenţii.

1.2 . SFERĂ DE CUPRINDERE

Statistica politicilor privind piaţa muncii se referă la totalitatea intervenţiilor publice care au ca scop
atingerea unei funcţionări eficiente şi corectarea dezechilibrelor apărute pe piaţa muncii;
intervenţiile publice se disting de celelalte intervenţii ale administraţiei publice prin faptul că sunt
destinate unor grupuri particulare de persoane considerate de interes pentru buna funcţionare a
pieţei muncii.
1.3. TIPURI DE INTERVENŢII

Intervenţiile LMP sunt clasificate după tipul acţiunii, care reprezintă modul în care intervenţia
acţionează pentru atingerea obiectivelor (de exemplu, formare profesională sau stimulente pentru
angajare). Conform metodologiei europene LMP, sunt identificate următoarele tipuri de intervenţii:
o singură categorie de servicii privind piaţa muncii, şase categorii de măsuri privind piaţa muncii şi
două categorii de suporturi financiare privind piaţa muncii, majoritatea având două sau mai multe
subcategorii componente.

Tabelul 1 - Clasificarea intervenţiilor după tipul acţiunii

Tipuri de intervenţii Categorii LMP

1. Servicii privind piaţa muncii
1 Servicii de piaţa muncii
2. Măsuri privind piaţa muncii
2. Formare profesională
3. Rotire pe post şi diviziune a muncii
4. Subvenţii/credite pentru stimularea angajării
5. Sprijin pentru ocupare şi reabilitare
6. Creare directă de locuri de muncă
7. Stimulente pentru demararea activităţii pe cont propriu
3. Suporturi financiare
privind piaţa muncii
8. Suport financiar pentru persoanele care nu
lucrează
9. Pensionare timpurie

1. Serviciile privind piaţa muncii – se referă la intervenţiile pe piaţa muncii adresate persoanelor
(participanţilor) aflate în căutarea unui loc de muncă, fără modificarea statutului lor pe piaţa muncii,
ci doar în scopul mijlocirii găsirii unui loc de muncă.

Serviciile privind piaţa muncii (categoria 1) - reprezintă totalitatea serviciilor şi activităţilor care
facilitează integrarea pe piaţa muncii a şomerilor şi a altor persoane aflate în căutarea unui loc de
muncă sau care oferă ajutor angajatorilor în recrutarea şi selectarea personalului.

Furnizorii acestor servicii sau activităţi sunt serviciul public de ocupare şi alte agenţii sau instituţii
publice. În România, acestea sunt reprezentate de:

- Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) prin unităţile sale teritoriale;

- alte agenţii publice contractate din fonduri publice în baza unor contracte individuale încheiate
cu ANOFM.

Tabelul 2 - Clasificarea serviciilor privind piaţa muncii

6
 Categoria LMP Subcategoria LMP

1. Servicii privind piaţa muncii

1.1 Servicii oferite clienţilor

1.1.1 Servicii de informare
1.1.2 Servicii orientate către individ
1.2 Alte activităţi ale serviciului public de ocupare
1.2.1 Administrarea măsurilor privind piaţa muncii
1.2.2 Administrarea suporturilor financiare privind
piaţa muncii
1.2.3 Alte servicii/activităţi

Serviciile pentru clienţi (1.1) - sunt serviciile furnizate de serviciul public de ocupare sau de alte
instituţii, care sprijină integrarea pe piaţa muncii a şomerilor şi a altor persoane aflate în căutarea
unui loc de muncă sau care ajută angajatorii în selectarea şi recrutarea personalului.

Serviciile pentru clienţi acoperă toate serviciile oferite în beneficiul indivizilor şi/sau angajatorilor
inclusiv serviciile autoadministrate cum sunt cele de utilizare a băncilor de date privind oferta
locurilor de muncă în sistem on-line.

Serviciile de informare (1.1.1) - sunt serviciile deschise persoanelor aflate în căutarea unui loc de
muncă prin care li se oferă informaţii ad-hoc asupra oportunităţilor pentru muncă, formare
profesională şi alte forme de asistenţă, împreună cu serviciile de brokerage pentru angajatori.

Serviciile orientate către individ (1.1.2) - sunt serviciile de asistenţă individualizată care constau în:
consiliere şi îndrumare intensă, asistenţă în căutarea unui loc de muncă, planuri de acţiune
(mediere) personalizate şi de monitorizare a persoanelor şomere, ca parte a programelor de
asigurare a ocupării durabile.

Alte activităţi ale serviciului public de ocupare (1.2) - se referă la toate activităţile şi serviciile
întreprinse de serviciul public de ocupare conform celor definite mai sus şi care nu sunt cuprinse în
subcategoriile deja menţionate.

Adminstrarea măsurilor privind piaţa muncii (1.2.1) – reprezintă activităţile serviciului public de
ocupare întreprinse în vederea implementării măsurilor privind piaţa muncii.

Administrarea măsurilor privind piaţa muncii constă în:

- conducerea/coordonarea angajatorilor şi furnizorilor de servicii care sunt direct implicaţi în

măsurile privind piaţa muncii,

7
 - planificarea, monitorizarea, evaluarea modului de implementare a măsurilor privind piaţa
muncii,

- organizarea şi pregătirea implementării măsurilor privind piaţa muncii care nu pot fi atribuite
unei măsuri specifice – de exemplu: costurile serviciului public de ocupare privind centrele
proprii de pregătire/instruire.

Administrarea suporturilor financiare privind piaţa muncii (1.2.2) - acoperă activităţile serviciului
public de ocupare privind administrarea şi plata suporturilor privind piaţa muncii şi/sau
supravegherea de către acesta a altor instituţii care întreprind funcţia de administrare/plată.

Activităţile privind administrarea suportului financiar privind piaţa muncii includ:

- înregistrarea şi monitorizarea solicitărilor formulate în vederea beneficierii de suporturi

financiare conform legislaţiei în vigoare;

- validarea cererilor şi efectuarea plăţii beneficiilor;

- monitorizarea sau supervizarea de către serviciul public de ocupare a oficiilor sau fondurilor
financiare destinate intervenţiilor publice.

Alte activităţi/servicii (1.2.3) - se referă la oricare alte servicii şi activităţi (inclusiv cheltuielile de
regie ale serviciului public de ocupare) care nu sunt cuprinse în celelalte categorii LMP.

2. Măsurile privind piaţa muncii (măsuri active) – se referă la intervenţiile pe piaţa muncii
privind participanţii a căror principală activitate este căutarea activă a unui loc de muncă şi care se
finalizează prin modificarea statutului lor pe piaţa muncii.

Căutarea activă a unui loc de muncă presupune întreprinderea unor activităţi concrete, în vederea
dobândirii statutului de persoană ocupată, cum ar fi: participarea la măsuri de formare
profesională, în scopul iniţierii, calificării, recalificării, perfecţionării sau specializării, la măsuri care
sprijină activităţile de demarare a unei afaceri pe cont propriu etc.

Măsurile privind piaţa muncii vizează intervenţiile guvernamentale care furnizează suport financiar
temporar pentru grupurile dezavantajate pe piaţa muncii. Cele mai multe măsuri au ca scop
activarea şomerilor, susţinerea persoanelor în trecerea de la inactivitate (involuntară) la ocupare
sau menţinerea locurilor de muncă pentru persoanele ameninţate de şomaj.

Tabelul 3 - Clasificarea măsurilor privind piaţa muncii (măsuri active)

Categoria LMP Subcategoria LMP

8
 2.Formare profesională 2.1.Formare profesională instituţionalizată
2.2 Formare profesională la locul de muncă
2.3 Formare profesională alternativă
3.Rotire pe post şi diviziune a muncii
3.1 Rotire pe post
3.2 Diviziune a muncii
4.Subvenţii/Credite pentru stimularea
angajării
4.1 Stimulente pentru recrutare
4.1.1 Permanente
4.1.2 Temporare
4.2 Stimulente pentru menţinerea ocupării
5.Sprijin pentru ocupare şi reabilitare
5.1 Suport în vederea ocupării
5.2 Reabilitare
6.Creare directă de locuri de muncă
7.Stimulente pentru demararea activităţii
pe cont propriu

Formarea profesională (Categoria 2) - se referă la măsurile care au ca scop îmbunătăţirea

gradului de ocupare a grupurilor ţintă LMP prin instruire şi sunt finanţate din fonduri ale instituţiilor
publice.

Categoria de formare profesională include trei subcategorii care sunt delimitate de raportul dintre
timpul petrecut cu instruirea în sălile de clasă şi/sau la locul de muncă.

Formarea profesională instituţionalizată (Categoria 2.1) - cuprinde măsurile unde mare parte din
timpul dedicat instruirii (75% sau mai mult) este petrecut în instituţii dedicate (şcoli/colegii, centre
de instruire).

Formarea profesională la locul de muncă (Categoria 2.2) - cuprinde măsuri unde majoritatea
timpului alocat pentru instruire (75% sau mai mult) este petrecut la locul de muncă.

Formarea profesională alternativă (Categoria 2.3) - cuprinde măsurile unde instruirea se realizează
alternativ la locul de muncă şi în cadru instituţionalizat (timpul de instruire fiind alocat în mod egal
între cele două tipuri).

9
Suportul special pentru ucenicie (Categoria 2.4) - cuprinde măsurile ce oferă suport special direct
pentru programele de ucenicie prin:

- stimulente pentru angajatori cu scopul de a recruta ucenici sau

- alocaţii pentru instruire acordate grupurilor dezavantajate pe piaţa muncii.

Rotirea pe post şi diviziunea muncii (Categoria 3) - include măsurile care facilitează pătrunderea
unui şomer sau a unei persoane din alt grup ţintă la un loc de muncă, prin înlocuirea orelor lucrate
de un angajat deja existent.

Rotirea pe post (Categoria 3.1) - este înlocuirea completă a unui angajat cu un şomer sau o
persoană din alt grup ţintă pentru o perioadă determinată de timp.

Adesea acest tip de măsură se aplică în cazul în care persoana angajată înlocuită urmează să-şi
continue studiile sau, în alte cazuri, pe perioada absenţei cauzată de concediul de maternitate.

Diviziunea muncii (Categoria 3.2) - se referă la înlocuirea parţială a unui angajat cu un şomer sau
o persoană din alt grup ţintă (lucrul în program parţial, de exemplu: jumătate de normă se
realizează de angajatul existent, iar cealaltă jumătate de normă de către şomerul angajat).

Subvenţiile/Creditele pentru stimularea angajării (Categoria 4) – se referă măsurile ce

facilitează recrutarea şomerilor şi a persoanelor din alt grup ţintă sau menţin ocuparea persoanelor
cu risc involutar de a-şi pierde locul de muncă.

Stimulentele pentru ocupare se referă la subvenţiile pentru pieţele deschise pentru locuri de
muncă; acestea pot exista sau pot fi create fără subvenţii din bani publici şi pot continua să
funcţioneze şi după încetarea perioadei de subvenţionare.

Stimulentele pentru recrutare (Categoria 4.1) sunt măsuri ce oferă subvenţii pentru crearea de noi
locuri de muncă sau pentru menţinerea celor existente în scopul îmbunătăţirii gradului de ocupare.

Stimulentele pentru recrutare permanentă (Categoria 4.1.1) – sunt măsuri ce oferă subvenţii pentru
crearea de noi locuri de muncă permanente (contracte pe durată nedeterminată).

Stimulentele pentru recrutare temporară (Categoria 4.1.2) – sunt măsuri ce oferă stimulente pentru
crearea de noi locuri de muncă temporare (contracte pe durată determinată).
Stimulentele pentru menţinerea ocupării (Categoria 4.2) - sunt măsuri care oferă stimulente pentru
menţinerea în ocupare a persoanelor care riscă să-şi piardă locul de muncă din cauza
restructurărilor sau a altor dificultăţi economice.

10
Sprijinul pentru ocupare şi reabilitare (Categoria 5) – este reprezentat de măsurile ce au ca scop
integrarea pe piaţa muncii a persoanelor cu capacitate redusă de muncă, prin intermediul unor
subvenţii specifice.

Suportul financiar în vederea ocupării (Categoria 5.1) - se referă la măsuri ce oferă suport pentru
angajarea persoanelor cu capacitate de muncă redusă permanent (sau redusă pe termen lung).

Reabilitarea (Categoria 5.2) - cuprinde măsuri ce oferă reabilitare persoanelor cu capacitatea de

muncă redusă (temporar sau permanent) şi al căror scop este de a ajuta participanţii să se
integreze: să se adapteze la propriul handicap, la condiţiile de mediu şi de muncă şi să-şi dezvolte
competenţele necesare pentru intrarea în câmpul muncii.

Reabilitarea se referă numai la reabilitarea profesională. Reabilitarea socială şi medicală sunt

excluse din sfera de cuprindere a politicilor privind piaţa muncii.

Crearea directă de locuri de muncă (Categoria 6) - cuprinde măsuri care crează locuri de muncă
suplimentare, de obicei în serviciul comunităţii sau în scop social, în vederea găsirii unui loc de
muncă pentru şomerii pe termen lung sau pentru alte categorii de persoane care de obicei sunt
dificil de plasat în muncă.

Stimulentele pentru demararea activităţii pe cont propriu (Categoria 7) – sunt măsuri care
promovează antreprenoriatul prin încurajarea şomerilor şi a persoanelor din alte grupuri ţintă să-şi
înceapă propria afacere sau să devină lucrători pe cont propriu.

3. Suporturile financiare privind piaţa muncii (măsuri pasive) – se referă la intervenţiile care
furnizează indivizilor asistenţă financiară, direct sau indirect, pentru persoanele dezavantajate pe
piaţa muncii.

Participanţii la acest tip de intervenţii sunt de obicei persoane fără loc de muncă şi care se află în
căutare pasivă a unui loc de muncă, dar şi persoane pensionate timpuriu; beneficiarii acestui tip de
intervenţii pot fi de asemenea participanţi şi la măsuri active de căutare a unui loc de muncă.

Tabelul 4 - Clasificarea suporturilor financiare privind piaţa muncii (măsuri pasive)

Categoria LMP Subcategoria LMP

11
 8. Suport financiar pentru
persoanele care nu lucrează 8.1 Beneficii în caz de şomaj
8.1.1 Indemnizaţie de şomaj
8.1.2 Asistenţă socială în caz de şomaj
8.2 Beneficii „parţiale” în caz de şomaj
8.3 Beneficii în caz de şomaj „parţial”
8.4 Plăţi compensatorii
8.5 Plăţi compensatorii în caz de faliment
9. Pensionare timpurie
9.1 Condiţionată
9.1.1 Completă
9.1.2 Parţială
9.2 Necondiţionată
9.2.1 Completă
9.2.2 Parţială

Beneficiile în caz de şomaj (Categoria 8.1) - sunt beneficii care compensează pierderea salariului
în cazul persoanelor apte de muncă şi disponibile să muncească, dar care nu găsesc loc de
muncă potrivit; aceste beneficii se acordă inclusiv persoanelor care nu au mai lucrat înainte1.

Indemnizaţia de şomaj (Categoria 8.1.1) - reprezintă un beneficiu plătit lucrătorilor care satisfac
condiţia de a fi contribuit la fondurile de asigurări de şomaj. Beneficiile sunt adesea plătite doar
pentru o perioadă limitată de timp.

Asistenţa în caz de şomaj (Categoria 8.1.2) - se referă la beneficii plătite persoanelor care fie nu
au contribuit la fondurile de asigurări de şomaj, fie au depăşit perioada pentru care erau
îndreptăţite să primească indemnizaţia de şomaj. Asistenţa în caz de şomaj este, în mod obişnuit,
condiţionată de nivelul veniturilor.

Beneficiile „parţiale” în caz de şomaj (Categoria 8.2) - sunt beneficii care compenseză pierderile de
venituri sau salariul datorită lucrului involuntar cu program redus şi/sau cu program de lucru
intermitent din diverse cauze (perioade de recesiune, dificultăţi financiare sau economice,
defecţiuni ale maşinilor şi utilajelor, condiţii meteorologice nefavorabile, accidente etc.) şi în
condiţiile în care relaţiile angajat-angajator nu se întrerup.

Beneficiile în caz de şomaj „parţial” (Categoria 8.3) - sunt beneficii plătite persoanelor care
lucrează cu program parţial şi care şi-au pierdut locul de muncă cu program complet sau un alt loc
de muncă cu program parţial şi care vor să lucreze mai multe ore.

Plăţile compensatorii (Categoria 8.4) - sunt sume de bani plătite din fonduri publice salariaţilor care
au fost disponibilizaţi, independent de voinţa lor, de către o întreprindere care şi-a redus sau
încetat activitatea.

1
Definiţie din metodologia ESSPROS, Eurostat, 2006, partea a II-a.

12
Plăţile compensatorii în caz de faliment (Categoria 8.5) - sunt sume de bani plătite din fonduri
publice pentru compensarea salariilor neplătite salariaţilor având drept cauză falimentul şi
insolvabilitatea întreprinderii.

Pensionarea timpurie (Categoria 9) - se referă la suportul financiar care facilitează pensionarea

timpurie completă sau parţială a persoanelor în vârstă care se presupune că au şanse reduse în
găsirea unui loc de muncă sau a căror pensionare facilitează plasarea în muncă a unui şomer sau
a unei persoane din alt grup ţintă.

Pensionarea timpurie condiţionată (Categoria 9.1) - se referă la suportul financiar care facilitează
pensionarea timpurie a lucrătorilor vârstnici cu obligaţia angajatorului de a înlocui persoanele
pensionate cu persoane şomere sau cu persoane din alt grup ţintă.

Pensionarea timpurie condiţionată completă (Categoria 9.1.1) – reprezintă cazul particular al

pensionării timpurii condiţionate unde lucrătorul vârstnic se pensionează definitiv şi încetează să
mai fie activ pe piaţa muncii, angajatorul având obligaţia de a-l înlocui cu o persoană şomeră sau cu o
persoană din alt grup ţintă.

Pensionare timpurie condiţionată parţială (Categoria 9.1.2) – reprezintă cazul particular al

pensionării timpurii condiţionate unde lucrătorul vârstnic se pensionează parţial, respectiv
beneficiază de o cotă parte a pensiei continuând să lucreze cu program parţial de lucru (cu
jumătate de normă); pentru cealaltă jumătate de normă angajatorul are obligaţia de a recruta o
persoană şomeră sau o persoană din alt grup ţintă.

Pensionarea anticipată necondiţionată (Categoria 9.2) - se referă la suportul financiar care

facilitează pensionarea timpurie a lucrătorilor în vârstă şi a celor care se retrag din muncă, fără
obligaţia pentru angajatori de a înlocui persoanele retrase.

Suportul financiar în cazul pensionării timpurii necondiţionate intră în sfera de cuprindere a politicilor
privind piaţa muncii numai dacă implică acordarea de beneficii în caz de şomaj sau de reducere a
locurilor de muncă determinate de măsuri economice cum ar fi restructurarea unui sector industrial sau a
unei întreprinderi.

Pensionarea timpurie necondiţionată completă (Categoria 9.2.1) - se referă la cazuri de pensionare

timpurie necondiţionată unde lucrătorii în vârstă se retrag definitiv.

Pensionarea timpurie necondiţionată parţială (Categoria 9.2.2) acoperă cazuri de pensionare

timpurie necondiţionată unde lucrătorii în vârstă rămân angajaţi chiar dacă li s-au redus orele de
muncă.

13
1.4 GRUPURI ŢINTĂ

Scopul statisticilor privind piaţa muncii este limitat în principal la intervenţiile care vizează anumite
grupuri de persoane cu dificultăţi pe piaţa muncii - denumite grupuri ţintă. Specificaţia facilitează o
distincţie între politicile pe piaţa muncii şi politicile mai generale pentru ocupare, fiscale sau de
protecţie socială, ce pot avea drept scop promovarea ocupării, dar care acţionează într-un mod
nonselectiv asupra populaţiei.

Generic, principalele grupuri ţintă sunt recunoscute ca cele descrise mai jos:

A. Şomeri - persoane fără loc de muncă, disponibile să muncească şi care caută activ un loc de
muncă. Persoanele considerate şomeri înregistraţi conform definiţiilor naţionale sunt întotdeauna
incluse aici chiar dacă nu îndeplinesc toate cele trei criterii.

B. Persoane ocupate (expuse riscului de a-şi pierde locul de muncă) - persoane încadrate în
muncă, dar cu riscul de a-şi pierde involuntar locul de muncă din cauza situaţiei economice a
angajatorului, a restructurărilor economice etc.

C. Persoane inactive - persoane care nu fac parte din forţa de muncă (nu sunt ocupate sau
şomere conform definiţiilor de mai sus), dar ar dori să intre pe piaţa muncii şi care, din diverse
motive (criterii de vârstă, calificare, handicap etc.), sunt dezavantajate.

1.5. DATE DE REFERINŢĂ

Datele de referinţă au ca scop descrierea informaţiilor calitative (metadate) referitoare la cele mai
importante grupuri ţintă ale intervenţiilor LMP, specifice fiecărei ţări; ele nu au legătură directă cu
intervenţiile LMP ci servesc unei mai bune înţelegeri a semnificaţiei grupurilor ţintă la nivel naţional.

Datele de referinţă privesc persoanele înregistrate aflate în căutarea unui loc de muncă, şomerii
înregistraţi şi alte persoane aflate în căutarea unui loc de muncă astfel încât R1=R11+R12, unde:

 Persoane înregistrate aflate în căutarea unui loc de muncă (R1)

 Şomeri înregistraţi (R11)
 Alte persoane înregistrate aflate în căutarea unui loc de muncă (R12)
Persoane înregistrate aflate în căutarea unui loc de muncă (total – R1) - reprezintă toate
persoanele care sunt în mod curent înregistrate la serviciile publice de ocupare ca fiind în căutarea
unui loc de muncă.

Şomeri înregistraţi (R11) - se referă la persoanele care:

 sunt înregistrate ca fiind în căutarea unui loc de muncă şi, în acelaşi timp,

14
  îndeplinesc criteriile pentru a putea fi considerate şomeri înregistraţi conform legislaţiei
naţionale în vigoare, indiferent dacă primesc sau nu ajutor (indemnizaţie) de şomaj.

Alte persoane aflate în căutarea unui loc de muncă (R12) - se referă la toate persoanele
înregistrate la serviciile publice de ocupare care nu sunt considerate şomere şi care:

 au contactat serviciul public de ocupare pentru asistenţă în căutarea unui loc de muncă în
anul curent;

 au fost înregistrate în evidenţele serviciilor publice de ocupare.

1.6. INDICATORI STATISTICI

1.6.1 CHELTUIELI

Cheltuielile ocazionate de implementarea şi aplicarea intervenţiilor publice referitoare la piaţa

muncii se clasifică după tipul beneficiarului direct şi după modul de realizare a plăţilor.

Clasificarea cheltuielilor după tipul beneficiarului direct

Pentru toate intervenţiile LMP, beneficiarii direcţi ai cheltuielilor publice pot fi indivizii, angajatorii lor
sau furnizorii de servicii; în unele cazuri, aceste cheltuieli nu pot fi detaliate după tipul beneficiarului
direct (mai multe tipuri de beneficiari).

Transferurile către indivizi - reprezintă cheltuielile publice transferate direct către indivizi şi care
sunt plătite în bani sau sub forma unei reduceri a impozitelor obligatorii.

Transferurile către angajatori - se referă la cheltuielile publice transferate direct angajatorilor şi

care sunt plătite în bani sau sub forma unei reduceri ale impozitelor obligatorii.

Transferurile către furnizorii de servicii - sunt cheltuielile publice transferate direct producătorilor de
bunuri şi/sau servicii care sunt oferite indivizilor sau angajatorilor ca servicii directe (de exemplu
formare profesională sau consiliere) în beneficiul participanţilor.

Alte cheltuieli - sunt acele cheltuieli care nu pot fi detaliate după tipul beneficiarului direct.

Clasificarea cheltuielilor după modul de realizare a plăţilor

Transferurile către indivizi şi angajatori sunt detaliate după modul de realizare a plăţilor, care arată
cum sunt utilizaţi banii publici.

15
Plăţile periodice în bani - sunt acele plăţi efectuate la intervale regulate, în fiecare săptămână, lună
sau trimestru.

Plăţile unice - sunt acele plăţi în bani efectuate o singură dată.

Rambursările - sunt acele plăţi care rambursează beneficiarului, în întregime sau parţial,
cheltuielile realizate cu bunuri şi servicii.

Reducerile de contribuţii sociale - sunt scutiri complete sau parţiale de la plata contribuţiilor sociale
obligatorii.

Reducerile de taxe - sunt scutiri complete sau parţiale de taxe sau alte impozite obligatorii, altele
decât contribuţiile sociale.

În unele ţări, pe perioada participării la unele dintre măsurile privind piaţa muncii, participanţii
beneficiează de alocaţii speciale care înlocuiesc ajutorul (indemnizaţia) de şomaj.
De exemplu, pe perioada participării la anumite cursuri de formare profesională, participanţii
beneficiază de alocaţie de instruire. În România, participanţii la măsurile privind piaţa muncii
beneficiază numai de ajutor (indemnizaţie) de şomaj pe întreaga perioadă pentru care au
dreptul conform legislaţiei naţionale. Potrivit metodologiei LMP, sumele corespunzătoare
ajutorului/indemnizaţiei de şomaj plătite participanţilor la măsurile privind piaţa muncii sunt
incluse – pentru perioada participării - în cheltuielile respective cu măsurile privind piaţa
muncii (Categoria 2 – Formare profesională); acestea se regăsesc şi în cadrul sumelor
raportate ca ajutor (indemnizaţie) de şomaj în Categoria 8 - Suport financiar pentru
persoanele care nu lucrează.

Pentru evitarea dublei înregistrări la nivelul totalului cheltuielilor, s-a creat o intervenţie de
ajustare a dublei înregistrări. Aceasta intră în calculul totalului cheltuielilor pentru categoria 8.

1.6.2. PARTICIPANŢI

Persoanele aparţinând grupurilor ţintă ale politicilor privind piaţa muncii, participante la una sau
mai multe intervenţii publice, indiferent de tipul acesteia, sunt denumite participanţi.

O persoană poate beneficia de mai multe intervenţii în acelaşi timp. Prin urmare, statisticile privind
piaţa muncii (LMP) asigură, de fapt, informaţii privind numărul de participări.

Numărul participărilor la intervenţiile publice este cuantificat după 3 variabile principale: stoc,
intrări, ieşiri.

Stocul se referă la numărul persoanelor participante la o intervenţie la un moment dat.

16
Datele sunt calculate ca stoc mediu lunar, respectiv ca medie a stocurilor la sfârşitul fiecărei luni.

Intrările se referă la numărul participanţilor care au intrat sub incidenţa intervenţiei în timpul anului
(noi intraţi).

Persoanele care sunt deja participante la o intervenţie publică la începutul anului sunt considerate
preluări din anul trecut şi nu noi intraţi.

Datele colectate se referă la numărul total al intrărilor în anul de referinţă şi nu la numărul indivizilor
care participă la intervenţie în cursul anului. Cu alte cuvinte, acelaşi individ poate fi numărat ca
intrare de mai multe ori în cursul anului.

Numărul total al intrărilor se calculează ca sumă a intrărilor lunare.

Ieşirile se referă la numărul de participanţi care părăsesc intervenţia în cursul anului.

Datele se referă la numărul total al ieşirilor în cursul anului şi nu la numărul indivizilor care
părăsesc intervenţia în cursul anului. Ca şi în cazul intărilor, acelaşi individ poate fi numărat ca
ieşire de mai multe ori într-un an.

Numărul total al ieşirilor se calculează ca sumă a ieşirilor lunare.

În vederea construirii şi calculării indicatorilor referitori la statistica politicilor privind piaţa muncii,
datele referitoare la participanţi sunt colectate după diverse variabile: grupe de vârstă, sexe,
durata şomajului anterior intrării în intervenţia publică, statutul anterior participării la servicii, măsuri
sau suporturi financiare pe piaţa muncii, destinaţia participanţilor după ieşirea din intervenţia LMP
(ocupare, şomaj, altă măsură, inactivitate, necunoscută).

Tratarea dublei înregistrări

Pentru a putea face posibilă agregarea numărului de participanţi şi nu de participări, la nivel de

categorie, metodologia LMP prevede un anumit algoritm de eliminare a dublei înregistrări. Conform
algoritmului, ipoteza de la care se porneşte constă în a considera că o persoană nu poate participa
decât la o singură intervenţie publică în acelaşi timp.

În realitate, o persoană poate participa la mai multe intervenţii în acelaşi timp, ceea ce presupune
o dublă sau multiplă înregistrare denumită generic dublă înregistrare.

Algoritmul de eliminare a dublei înregistrări constă în crearea unor intervenţii auxiliare în cadrul
cărora se identifică numărul persoanelor care, în acelaşi timp, au participat la mai multe intervenţii
publice.

Conform metodologiei LMP, metoda de soluţionare (ajustare) a dublei înregistrări se poate aplica
numai la nivel de categorie (în cadrul categoriei LMP, nu şi între categorii la nivel de
subcategorie LMP); singura excepţie o constituie ajustarea dublei înregistrări între categoriile 2

17
(Formare profesională) şi 8 (Suport financiar pentru persoanele care nu lucrează) în cazul
participanţilor la cursurile de calificare/recalificare care primesc în acelaşi timp indemnizaţie de
şomaj.

18