if the good outweighs the bad,

then you keep that person

in your life. citat

I spent the first 40 years of my life as an equal opportunity hater. I was filled with an underlying
anger at everyone, including myself. My life had no real direction or purpose except for the gathering
of possessions.

I managed to destroy two marriages by sleeping around with any one I could find, and in the privacy
of my own home (never in my public facade) was extremely verbally abusive to my wives. I felt that
women were very weak (because they believed in something called love), and it was very easy to
manipulate them just by lying, and telling them what they wanted to hear. I don't honestly know why
I married them, for I had never felt this emotion called love. I considered it a waste of time to even
think about it, for we are all going to die someday, so why bother. I never showed any affection
toward them because that was not a manly thing to do! Women were necessary for only a few
things: sex, cooking, and usually cleaning up the messes I left all over the house. Any questioning or
protesting brought immediate vindictive anger, usually in the form of yelling or fighting.

Men were a lot easier to understand; I felt that they were the only ones that I could have an
intelligent conversation with. Besides, it was very easy to enter a room full of men and size them up
to weed out the weaker ones, and have my conversations and arguments with the stronger ones. I
only talked with what I considered to be a true man. I was usually quite polite with those who could
help me in my career before I used some of them up, and then "stabbed them in the back". It was
not very hard for me to take what I wanted from them: i.e. sex with their wives, or manipulation of
their jobs.

I did not feel powerful in doing any of these things; I just felt that this was what a man was supposed
to do. As for the rest of the world, I considered all of the wars and suffering of other people as a
validation for the way that I was. If a few million people died through wars or starvation, that just left
more in the world for me!

I was addicted to watching the proliferation of violence on the television and in the movies, and
listening to the angry conversations on the radio. With all of these built up layers of hate, anger and
aggression, I was never able to enjoy life. Even the new possessions that I had gathered around me to
show off to my friends would only give me a few days of pleasure, before they would begin to bore
me and I felt the need to go out and buy more.
I refused to look at my own misery; for there seemed to be a large black hole in my life, and no
matter how hard I tried I could not fill it with anything permanently satisfying.

Near Death Experience

Approximately 11 years ago I was driving my camper home from an outing in the desert.
Approaching a busy red lighted intersection at about 60-mph, I started to depress the break pedal. It
felt kind of mushy as the pedal went straight to the floor. I was not going to be able to stop the
vehicle, so I quickly decided to downshift the transmission to slow the vehicle, and swerve off the
road into the sand. To my surprise, no matter how I tried, it would not shift. Having no options left to
me at this time, I depressed the horn and plowed into the intersection. I managed to swerve around
the first car in view and was then deeply broad sided by another vehicle, which flipped my camper on
to it's side. Fortunately, I was later to learn that no one else was seriously hurt in the accident.

As I was slipping in and out of consciousness in the paramedic's van, I remember seeing my clothes
soaked in my own blood, for my head had been split open in two separate places. The last thing I
remember was the doctors talking to each other at the hospital, and then I slipped into total
'unconsciousness'. I use this word to describe what was told to me, but in reality I was in some other
plane both watching and aware of my spirit leaving my body. I could see my body below me for a few
seconds, and then I was swept away at what felt like a great speed. I could see many colors of light
on both sides of me, all starting to blend together. As I felt my speed increase, the colors appeared to
become a blinding white tunnel in which I was traveling through.

I apologize if this sounds weird or strange to you, because it was even stranger to me. For the first
time in my life I could feel no anger, and I absolutely felt no concern about what was going to happen
to me. The many colors and blinding white tunnel that were around me I can only describe as
beautiful (a word I rarely used in my lifetime, then in the wrong context and with an entirely different
meaning).

I had lost the ability to communicate, and was alone with only my sight and internal thoughts. I
visited different types of worlds, many with different colored skies. I was shown many varied life
forms and civilizations in this universe; some appeared frightening and some quite wondrously
beautiful. My understanding of my previous life was so different from what I was experiencing. The
only thoughts that kept repeating to me were "If I had only known of the beauty I was seeing: and
that I must stop being so fearful and egotistical in the assumption that I was the only intelligence in
the Universe". It was then that the voyage suddenly stopped, and I experienced an immediate loss of
my sight. An extremely enhanced sensitivity to my emotions, thought process and surroundings had
entered into my spirit.

You will have to forgive me if this becomes difficult for you to understand, for words are quite
inadequate, and sometimes useless in their attempt to express the true experience. All that I can give
to you are these words that are here with us now. I was given a knowing (something entirely
different than faith) that in our future to come; all written or spoken words will become an
unnecessary form of communication.

It felt as if I was suddenly stopped in a state or a plane of consciousness, totally surrounded by an

orange/golden light. There were all kinds of spirit life forms that I could identify with, and quite a few
that I could not. The feeling of peace was there, and for the first time in my life I felt a powerful
unconditional love entering and surrounding my being. This love was all fulfilling, and I felt no need
for anything else. I desired nothing but to remain in this place for an eternity. I have no idea how long
I remained there, for time no longer had any meaning to me.

I then felt the emanations of a highly evolved spirit come towards me, and the strength of his love
and compassion pour out all over me. Through some means of telepathy he informed me regarding
my many past lives, and started to question me. I felt compelled that I must answer truthfully to any
questions that would be asked of me, for I knew that he would immediately know if I told a lie.

He asked if I knew why I had been through this experience. I truthfully answered no. I was told that I
had a long history of past lives filled with anger, aggression and hate. I was so stubborn that I needed
this experience to realize that unconditional love is the most powerful force in this beautiful
universe, and that it's beauty was made by a benign creator.

I was then asked why I hated so much and caused hurt to so many people. I explained that if there
was a god, then why had he created a world in which there is death, war and great suffering. Humans
did not seem to care too much for each other, and I needed to survive. Somehow I felt that he had
been given this same answer to this question many times, so I added the comment that many people
live out their lives this way.

He answered me by saying "Wars and suffering were not created by God, but were the creation of
the human race, out of fear and hatred. God had created the human form to look different from each
other, so that we would learn to increase our love for all kinds of forms. As far as death is concerned,
we have all passed through many lives of our own." And he continued, "You should have listened to
your inner self to realize that only the body dies: for your spirit was made for an eternity."

"Death is the creator's greatest gift, used for the transition of your spirit into higher realms. The
realm that you are now in and the powerful unconditional love that you feel would destroy the body
that you formally inhabited. Your own spiritual evolution will automatically manifest to change your
bodily form. You must learn that the creator is truly benign, for if it was not so, how could you
continue to live life after life until your lessons are learned?"
I started to ask him a question of my own, but I felt within myself something slipping. I then felt the
sensation of swift passage again, and even though I tried, I could not reverse the process and return
to that beautiful realm (of which I now lovingly call Home).

My sight returned, and I watched my spirit go slowly back into my body. I again heard the doctor's
voices. A sense of such great loss and sadness filled my spirit for there had been so much to learn,
and it seemed that all of the love and peace that I had felt was gone. Then the most horrid event
happened. All of my hate, anger and aggression came back into me. I had been violated! It was the
doctor's fault for not leaving me alone, and letting me pass on. The shock to my spirit had been so
great, I did not realize that I had brought something back with me.

INTEGRATION

I was told that I had suffered no permanent brain damage, and that I had been totally unconscious
for only about three days. But for some reason I could not make any more excuses for myself: my
hate and anger were my own internal 'brain damage'.

I did however suffer from some memory loss. After returning to work, I realized that my career as an
Associate Engineer in the Electronics Industry was over. I could no longer work in that field, because
many of the electronic formulas that I had studied in college were lost to my memory. I struggled
with these lost memories for a couple of weeks, and became extremely fearful of the consequences.
Not producing any productive work, I was compelled to approach my supervisor and try to explain
what had happened.

I made the mistake (unfortunately not only for the first time) of being honest with him in my
experience. I watched him slowly back away from me as if I had a contagious disease. I was given my
final paycheck and escorted out the door. During the next year I lost many of my friends by sharing
even just a part of my experience. Anytime I broached the subject with my wife she would just
scream at me to shut up for I was acting crazy.

Feeling lost and totally alone with my experience, I withdrew into myself and rarely talked to anyone.
It was during that time that I had a lucid dream that would start to change my life forever. I call it
lucid for lack of a better word. The dream seemed to have a shining intelligence and awareness
about it, and I was engaged in a two-way conversation with that highly evolved spirit from the NDE. I
sometimes still experience lucid dreaming and lucid thought processes even while I am awake.
Instead of fearing these experiences, I have slowly grown to love and trust them. The thought
processes that enter my head through these spirits are sometimes so foreign to my own that I simply
call these spirits the voices in my head.
In the dream I was in a large room filled with many different colored translucent panels on the floor,
which appeared to be made of some type of crystalline substance. There were pathways leading all
around these panels so that a choice could be made as to which one might be entered. I was drawn
towards the golden/orange colored panel and stepped on to it. Again I experienced a feeling of
speed, and I was swept inward to a different state. I glanced to my left, and saw a group of women
frantically applying make-up to their faces. To the right, I saw a group of construction men putting
clothes into a locker room. I did not like the feelings of this place, and so I went to the center section
of the room and attempted to step onto a bright white colored panel on the floor.

The spirit's voice then spoke to me "You are not ready to enter there! No anger, hate, aggressive or
fearful thoughts will ever enter through that panel." I was elated to hear his voice again, and asked
the question, "How do I get out of this place?" He replied, "There was no such place as outward, but
only inward! You have lost almost all of your friends, and feel lonely and confused. That was
necessary for you to start the cleansing of your thought process. Thoughts are very powerful, and as
you think, so you are. I and one other are here to help you through this process."

Still unsure and distrusting, I then set up an appointment with a psychiatrist. I walked into her office,
sat down, and stated that I had only one question for her. I asked, "A friend of mine was recently
involved in an automobile accident. Is it unusual for a traumatic event to cause him to change his
whole way of life?" I could tell by the look on her face that she knew that I was speaking about
myself, especially because the scars on my face had not yet had a chance to heal. She replied that it
was very common, and that if I had any difficulties with the problem, I could come to see her
anytime.

On the way home from her office, I had mixed feelings of validation and concern. How was I
supposed to get rid of all of this anger and hate? I did not want to alienate myself from any more of
my friends, so I took the chance and again discussed this with my wife. She informed me that she
could not tell me how, since she never got angry, and that I was stupid in going into that office and
paying someone to talk about my craziness. This was the last time that I ever talked to my wife about
an experience that she could not understand.

About a month later, again I experienced a lucid dream. The voice said "Why do you need validation
from others for what I say to you? Your aggressive and hateful emotions emanate from the fear of
the unknown, and your anger comes from the continuous judgments that you layer upon yourself
and everyone else. You are to leave your family and all of your possessions behind, and go out into
the world as homeless!"

I could not believe what I had heard, and there was no way I was going to do that! I possessed
neither the courage nor foresight in what I was being told to do. I pleaded, and asked for forgiveness
to no avail. The beautiful spirit was silent, and for the next year my relationship with my wife
deteriorated into ugliness. We would fight almost every night, and I found myself in a living hell. The
thought of Karma continuously entered my head. The kinder I became (to try to save myself from the
ordeal of homelessness), the more vindictive she became. It finally dawned on me that something
had to change, because I had just been laid off from my job and my wife's anger had escalated into
violence.

I asked the voices again what I should do. "Leave now, and live in the streets as homeless. Take no
money with you, or any form of ID. Do not attempt to look for work, or find any place at a shelter.
You will beg for all of the food that you eat". So, filled with a great fear, I found some warm clothes,
and telling no one in my family (my wife and her two grown children from a previous marriage) of my
going, I headed out for the streets.

The first few days were hard on me. I did not know how to beg for money for food, and I started to
get very hungry. The nights were cold, and the only way I could think of staying warm was to sleep in
the trash containers that were behind stores. I kept on walking during the day and did manage to
finally get some food into my stomach. I found a place within the inner city where a group of people
where living in boxes covered with blankets to try to keep warm. At first they seemed to be
antagonistic toward me, but as they realized that I was there not to harm anyone, they did not
bother me.

By this time my stomach had shrunk in size so I needed less food to feel full. I started to share with
them what little I had, and they eventually responded in kind. The group was composed of little
children and their mothers, a few teenagers, and men, some of whom were alcoholics. As I slowly
befriended these people whom society had forgotten, my compassion for them started to grow.

I had always believed that homeless people were cruel, unkind, violent and drugged out. It was a
shock to me to realize that was not always the case. Most of them had experienced some form of
violent relationships in their home, and some of them had just given up on life and wanted to be left
alone.

One night, two strangers attacked us. Brandishing knives, they approached us. I was not about to let
them hurt what I now considered to be my new family, and wrapping some cloth around my arms, I
cautiously approached them (I had been a former Marine Corps Sergeant and been reasonably well
trained in fighting techniques). I could not understand why both of them suddenly bolted and ran,
until I turned around. My 'family' had bonded together, and with pipes and hammers they also had
been approaching the attackers. After the ugly incident was over, and we set up watchers for the rest
of the night, I had another lucid dream.

I watched as the outline of a human form appeared before me, and I saw tiny sparkles of a beautiful
bright light engulf the whole form. The sparkles of light looked exactly like the same sparkles that
appear when you light a sparkler on the 4th of July. I could see these tiny lights sort of sliding off the
arms and hands of the human form and falling to the ground. I saw the greatest concentration of
them where the feet touched the earth. It also appeared that many of these lights were entering into
the feet from the ground. I asked the voices what I was seeing. "You have now learned to feel
compassion for other people. What you are now watching is the exchange of compassion, love,
energy and light between the human form and this planet, which is also a living entity. This is the
pure natural condition of the human form and it's spirit, and all other forms of life on this planet, as
the creator intended." As I watched this exchange, I realized that this was the giving back to this
world from which we all take so much. All of my possessions that I had surrounded myself with was
used basically for my own ego (things used to impress someone else). I looked deep within myself,
and found out that my begging and living in the streets had totally killed my ego. The amazing thing
was, I did not miss it, nor did I feel I was less than or greater than anyone else in this world. Looking
even deeper, I felt that the process of the peeling of the layers of anger was well on its way!

"You must leave this place now and go back home to your wife, for she is in the same angry and
hateful state that you have been in and is suffering. She is miserable both in your staying, and in your
going. Do not judge anything that she says to you, because her path to spiritual awakening will be
harder for her than for you. Also remember that no matter when the words I will speak to her
through you are spoken they will eventually enter into her, either in this life or her next lives to
come. You will then have to leave her for the last time, but even this action she will eventually come
to understand, for you and I will leave her a special gift that she will not forget to ease her suffering."

I awoke saddened that I was going to leave this place, especially for the children. I could never have
any of my own, and this loose knit family of mine had allowed me to spend some time with them.
With the first tears running down my face, I told them that I would have to leave (it seemed
inconceivable to me that a man should cry). My leaving seemed to effect a few others, for mine were
not the only tears present.

When I finally arrived back home, my wife told me that she had missed me very much, and that she
had called the police department and had me listed as a missing person. At that moment I realized
that some of my increased sensitivity from my NDE was still with me. It felt like some sort of ugly
sickness or poison had traveled between the two of us, and I was immediately aware that she had
lied to me. I said nothing in return to her, because she would not have listened anyway.

This part of my life with my wife is the most difficult to write about, for I had been forbidden to
judge. When I look back on my own life, and see the way I had been, most assuredly I had no right to
judge anyone.

Within two weeks I found a good job, but my wife could not hold back her anger and started to turn
violent again. I have not mentioned this before now, but my wife was an alcoholic. Her drinking
changed her from a loving and kind person, into an angry and sometimes violent person. This was
hard to take, and even harder, now that I knew that I was not to judge: but I felt compassion anyway
for this woman who I could no longer live with in harmony.
One Saturday evening, she had gone to bed early from drinking too much beer, and lay passed out on
the bed. As I lay next to her, I heard the voices instructing me on how to heal an old painful hip
wound that she had received many years ago in a motorcycle accident. Ever since I had known her,
she would wake up in the morning and limp around painfully for about 10 minutes before she could
walk normally.

Since I had never healed anyone before, I doubted that I could. The voices told me that for this
healing to happen, I had to replace all of my doubting and all of my faith with a 'knowing' that this
would work. After about two hours of concentrating only on the voices, I reached over with my right
hand and gently laid it on her left hip. Both of my hands became extremely warm, and I became as
one with her. I remembered the beautiful exchange between the human form and this world that I
had seen previously; and then I could feel the hurt from her hip enter into me. It was then that I
realized this healing was to be the gift for her that she would not forget.

My wife immediately sat straight up in the bed and with great anger and vindictiveness said, "What
are you doing? Take your hands away from me. I did not give you permission to do that!" Then she
fell back on the bed and went to sleep. I watched her as she awoke the next morning and got out of
bed. Her limping was gone, and her hip pain did not come back again. She did not seem to remember
anything from the previous night, and went on with her life as if nothing had happened.

Within two weeks, I received notice that my mother had died, so I drove to Arizona to settle her
estate. I became friendly with some of her neighbors, and found them to be a great help for me in
the support that I needed. One day when I was walking with them into an undeveloped portion of
the desert, the subject came up about how useless the desert was without water, and how good it
would be when the sub-division of houses would be built on this spot. I had always enjoyed
wilderness areas, and the desert has always been one of my favorite places. They had moved on
ahead of me, for I had stopped, and the voices came to me. I could clearly see where an underground
stream of water was located, deep within the earth. It was a beautiful sight, and I was given a
knowing of how to call the water to me.

The voices asked me what I would do with this knowledge. My first thought was that I would try and
use the water to destroy the homes that were going to be built on this spot. Immediately, the
knowing was taken away from me, and the voices said "You are not yet ready for this gift, for it must
not be used to destroy. The desert is not your private possession, but a place given to all out of love
from the creator."

I had failed in my test for knowledge of power, and to this day I still remember the seeing of the
stream and the song used to call it to me. But without the knowing, which has nothing to do with
hope or faith, it will remain as just a beautiful seeing and song within my heart. I now realize that my
process of un-learning is still not complete.
Arriving back home, I again felt as if I was in a living hell. My wife was deriving some sort of perverse
pleasure in trying to make me angry. She would scream, fight, and did manage once to hit me full
face with her fist. But I did not respond. Many were the times that she told me that no one in my
home loved or wanted me around.

Suffering combined with compassion is a very strange feeling. It was then that another voice had
entered into my lucid dreaming. Where before I had only heard masculine voices, I now heard a
feminine voice speak to me. She asked me "What is the greatest gift from the creator? You cannot
enter where you want to go without it." I was at a complete loss as to what was being asked. After
some reflection, I realized that at no time in my life had I ever truly felt real love for a woman. I
replied to that voice that the greatest gift from the creator was the love between a man and a
woman. The voice then replied that "Love was a let, not a force or a possession. You must learn this,
and keep it at all times close to your heart. Do not be afraid of this love, let it come freely into your
spirit: for there is someone who is waiting to return this love in kind to you."

I needed some time alone to think about what had been told to me, and try to find some peace in my
life, so I went camping for a few days. I had chosen a spot next to a stand of trees, right next to a
beautiful lake. The next morning, I tried to eat a snack of Dorrito chips, but when I opened the bag
the campground became filled with wasps. I threw some chips to the ground for them to eat, but
they didn't seem interested. Instead of the peace that I was searching for, all that I felt was agitated
that they would not leave me alone.

I heard a thundering voice in my head say "Why are you acting like a little child? You should have
learned patience by now, and how to bring peace into your life. Be still and unafraid, and hold some
food outstretched in your hand." It took me a few minutes to get rid of my fear, and very slowly I
extended my left hand out with some food in it. I watched as the wasps landed on my hand, and
started eating the chips. Peace filled my entire being, as the wasps covered my whole hand. I could
sense that they would not sting or bite me as long I remained in this state of peace, and showed no
fear. The weekend turned out to be very peaceful, with just the voices and the wasps. I shared every
meal with them, and came back without one sting or bite.

I returned home with an even more enhanced sensitivity in my being, and I told my wife what had
happened. I was totally unconcerned with any reaction that I might receive from her. After receiving
her usual response that I was crazy, the voices took over my entire being, and spoke to her. They told
her of the healing of her hip, and the healing of my spirit through my near death experience with a
clarity of understanding that I did not possess. I felt their words soften her anger somewhat, and she
did not speak to me for a couple of days. Unfortunately this effect was not long in lasting, for she did
not want to hear what was said. It seemed obvious to me that she was still addicted to her own
anger and suffering, and was not going to change.

That evening, I dreamed I was in a place with a beautiful blue sky, and I saw many colored
translucent bubbles floating around. Some seemed to coalesce into groups with each other, while
others just migrated from one group to another. Inside of these bubbles, were smaller circular
objects with transparent conduits protruding from the inside of them, and I could see small sparkles
of energy travel through these conduits from each circular object, with varying degrees of intensity. It
was truly a beautiful sight, but I lacked the understanding of any meaning to what I was witnessing.

The voices told me that I was looking at the human thought process. The coalesced bubbles were
from similar thought processes, which grouped themselves together to form large families of
bubbles. The smaller circular objects within the bubble contained all of the different thoughts that
we have experienced during our current lifetime, and the tiny sparkles of light were the energy that
we put into these thoughts. I could feel a certain sickness emanating from some of the groups: many
others contained varying degrees of love, light and compassion. Again I was reminded of how
powerful thoughts truly are and the creative effects that they have on the reality of this world and
the universe, both of which are truly our home.

It was unfortunate that my wife and I were eventually separated and divorced, because she had
refused to give up her drinking, and we had grown too far apart. In actuality I had I became truly at a
loss as how to explain all that had happened in my life to anyone, and I thought that no one else
would understand.

The voices told me to feel and see with my heart, and to look for what was on the inside of a person,
and to ignore what was on the outside. My love for these voices has grown immeasurably over the
years, for eventually I found the one woman I could truly love unconditionally. Her heart is also
overflowing with love and understanding, and her compassion for gentleness and kindness is greater
than my own. We have been together for over two years, without one single disagreement or
argument.

It was about 3 a.m. on March 26 of this year, when I swiftly sat upright in my bed, for the voices had
told me that it was time for me to write of my experiences. I felt both uneasy and apprehensive, for I
had never tried to put this experience into words. I tried not to take the voices too seriously, but I
could not fall back to sleep. My tossing and turning awoke my beautiful wife and I told her of the
dream. She also thought that it was a good idea. We both finally fell back to sleep, unaware of the
implications of what I had been told.

That very same day, I was included in a layoff from work, and somehow my wife's intuitiveness told
her that what had happened would give me the time to write. If it had not been for her love and
support, I doubt that this experience would have been put to words so soon.

The intent of writing all of this down is not to just write a story about an NDE. I now know that this is
not an exclusive experience. I consider myself to be no different than anyone else, but I still have this
strange combination of feelings of compassion and suffering. The only difference is that they are no
longer directed inward; but rather outward toward other people. I find myself so sensitive to our
environment, that I am unable to watch television, read the newspaper or listen to the radio. I have
not shut myself out from this world; its just that I can no longer think within its terms. I have
experienced a very shifted view of a physical and spiritual reality, and it causes me great suffering to
know that sometimes in this world, our anger can manifest itself with useless wars, untimely death
and destruction of our own making. Even though we seem to be stuck in this cycle, it does not have
to be this way.

Truly, the healing that we all need is within our own thoughts. Somewhere during the course of this
lifetime, we all have felt alone and afraid. This is the experience of the large black hole that we all try
to fill up with something: i.e. drugs, sex, possessions, work, etc. The list is endless. If you don't
believe that this is the truth, then take a real good look around you. Look at our world, your family,
friends, and then take a real good look at yourself. This seeing is not a time for any judgments
whatsoever, for anger and judging are one and the same. Rather it is a starting place of our own
process of un-learning separateness. Instead of usual running away in fear from this, I am asking all
of us to do the unusual: to have enough courage to stop, turn around and face it.

This un-learning of separateness requires no hope or faith for its fulfillment. It is a very natural state
in the process of self-realization. You will find this black hole within everyone and that in most cases
it will contain absolutely nothing. This nothingness is the driving force in our spirit that causes us so
desperately to try and find some meaning to our lives.

I cannot over emphasize the importance of this, nor can I just give it to you from my words. It must
be experienced as the truth in all of us, by a brutal forgiving honesty. Once realized, it becomes
obvious that we are all in the 'family of one', separateness having been dropped as we all search to
fill this nothingness.

The universe was created out of love, and we are all a part of that creation. The unconditional love
that I felt during my NDE was very powerful. Instinctively we fear this kind of love by layering it with
many conditions. The greatest fear we face is, will this love I give be returned? It's as if we all think
that we only have so much to give, and that it might run out. We tend to look at other's failures as
the only reality in this world, and become even more fearful of this powerful emotion. Somehow we
have forgotten that the giving of love is the blessing, and returns to the sender an abundance of even
more to give. This is the lesson that we all have to learn; this is what we need to fill that big black
hole with! I know in my spirit that these lessons will be learned by all, and then we shall all be
transformed into new planes, and be given even greater gifts to share.
“Higher Self”

Posted on November 1, 2014 by Bob OHearn

Firstly, you need not define such a thing, for in doing so immediately limits your understanding of its
capacity to go beyond your current state of awareness. As your awareness expands, definition will
become more difficult to relay the truth of the matter, which will go beyond words. Words will no
longer be necessary, or adequate. For in truth all matters of life are so profound they are simply
beyond words.

Within a definition, you begin to think and act in ways which throw things into a box, or throw them
out of it because of a newly formed pre-conceived idea.

If in words I am to define such a thing as higher self, within my values, I would relay this as follows:

Higher self is that which you align to as being your most pure state, your grandest aspiration, your
highest potential, your deepest love, your most divine concept of God, your most intimate
relationship with yourself; that which is your spirit! Your spirit is all these things and more, for it is
beyond my palette of paints to portray.

When you attempt to align yourself with your ‘higher self’ – which is in fact a misleading and
somewhat disempowering mindset ( I will explain why in a minute ), you are attempting to attain the
most profoundly intimate and complete relationship with who and what you truly are – that which is
your spirit. Your spirit is the closest connection you will ever, ever experience to that which is God,
for God IS through your spirit. There is no grander experience than this, and this is your gift, your
very own relationship with God, through your spirit.

You will often hear ‘new age’ theories that insist your spirit must become something ‘more’ or join or
ascend to something ‘more’ in order to know of God. It is within my knowing, and experience as a
spirit guide that this is false, for not only do I know it is false but I await one to disprove me so who
has access to absolute truth via the halls of learning beyond human state.
The mindset of seeking ‘higher self’ is misleading because you are enforcing a statement of reality
that – that which you truly are (your spirit) is higher than you, and thus beyond your reach and
creates concepts of lack, unworthiness, less-ness, SUFFERING. As long as you imagine yourself to be
continuously seeking it, you will continue to experience separation from it by your own thoughts and
aspirations. Thus, it is a game you choose to play. As is this so called new age ascension process. Your
spirit is already God-ness (conscious-ness) and perfect, there is nothing greater to ascend to, only
another form to embody it within. Another way to paint it.

If you already are your magnificent spirit, then why would you assume you have to seek it in order to
be it? You cannot NOT be it, for it is you, always, in all ways. This is the understanding that the
journey is over when the realization occurs that the destination has already been reached. You are
already who you truly are, you need not seek it out, simply experience it in EVERY way: whether that
way is in a positive way or a negative way – all is a part of your higher self. It is simply a matter of
choosing in what way to experience that which you are – to embody it how you choose to.

Higher self can be simplified to simply – Self. Simply be your Self. It needs not be higher, simply closer
in awareness. Your closer-Self. Simply be aware of yourself, always, in all ways. You are profound in
every way, to be aware of this is to be Self-aware, and thus higher Self is transmuted simply to Self.

Bob O’hearn.

About expansion and whys

The simplest answer is that souls incarnate into consciousness to learn lessons.

The next level answer is that souls incarnate into consciousness to assist that realm into a spiritual
evolution.

Another level higher answer is that souls incarnate into consciousness to actualize the full spiritual
essence that exists within the higher spiritual realms.
And yet another higher level answer is that souls actualize becoming as God, through a series of
steps that work to expand and increase the souls’ actualization. In other words, to be able to be
the purest form and example of God in any and every incarnation.

Are there even higher answers than these? Yes, there are, but earth is unable to even hear of the
higher answers. They would make absolutely no sense.

Lucrurile nu sunt intotdeauna asa cum par. Poate crezi ca ai ales drumul gresit, poate crezi ca nu
mai ai iesire dintr-o situatie, poate crezi ca totul e in zadar si nu poti schimba nimic. Ne gandim la
rau prea repede, cauta intelesul mai profund, firul calauzitor, asta ne va mentine pe linia de plutire
pana la adevaratul nostru scop, tinta. Suntem secatuiti de energie si ne este sustrasa energia divina
atunci cand permitem fricii sa ne controleze, cand permitem celor ce ne ameninta bunastarea ori
familia ori siguranta ori increderea ori visele si dorintele. Crede. Celestine

Doreen Virtue:

For instance, a client of mine really wanted a certain job. During the job interview, I saw her
release a huge thought-form that looked like a thick, shimmering soap bubble about four feet tall
by one foot wide. It had a life force of its own, and a forward thrust energy. When my client called
me a week later to report that she’d successfully secured her new job, I wasn’t surprised. The
energy she’d released into the world marked “This is the job I desire,” guaranteed that she’d
receive her wish.
I didn't want to come here, in this physical plane, but a close soul from my family did, and after I
was assured about some things, I followed him. This means there are many souls who want the
"earth experience" but some don't, although since we are interconnected we (those who don't
want) agree eventually for the sake of general good, still we can not adjust/fit in this plane very
well, we're not too interested in living fully the dramas of the earth, the "ordinary" stuff, we are
more hung by the clouds and by the beautiful/easy side of life, having our own bubble, because
we're not that tough like those who desired in the first place to come here (those who desired to
come even if they'll fall they'll have an extraordinary force to get up, probably most of them don't
need a NDE/STE to find out who they are, and in this way to continue their road on earth, because
they wanted earth and will complete their days anyway.

There is one popular exercise called “dancing Flame”which goes like this:

Lit a candle and by focusing on the flame, visualize a tunnel between you and the flame.

Now make a connection between you and the flame.

Now when you feel a connection is made, visualize a ball of light energy and send it to the flame.

Now direct your thoughts to move the flame with the ball, in a certain direction, either higher or
lower, right or left.

With practice, you can even use this method to put off the flame. With concentration, you can
cover the flame and not letting the oxygen. This extinguishes the flame.

So, pyrokinesis can be achieved if you can concentrate and visualize perfectly. It’s not just you
need focus and concentration but also need a belief, faith and patience.

If you are serious about developing your powers, I personally recommend one E-Book Miracle
Mastery which helps you to harness your psychic powers. But, before purchasing this book, please
read this review about that book.
Pyrokinesis is the ability to manipulate fire by mind. In general, by training one can control fire. But
in more advanced training, one can even extinguish and reignite a fire.

The proper attainment and expansion of this power can only be achieved by continuous practice,
meditation techniques and unwavering concentration. Controlling your mind and energy flow is a
must for anyone to perfect pyrokinesis.

Practicing pyrokinesis can be very dangerous to you or others if you have no control over it. So, the
beginners must be very careful in performing it. The key to pyrokinesis is to focus on what you
want the flame or fire to do and willing it to happen what you want.

Candle moving flame - pyrokinesis trainingpyrokinesis training using candle

Here is the basic pyrokinesis training, the beginners can do:

Light a candle in a place where there is no air currents. Now, look at the flame and concentrate by
focusing on it and try to establish a connection between your mind and the flame.

Now close your eyes and visualize the flame as vividly as possible and its movement for sometime.
Try to feel its energy as within yourself.

Now open your eyes and again focus on the flame. Now try to move the flame to a side by
visualizing in your mind. Try to push the flame with your mind’s energy.

Successful in moving a flame cannot be achieved overnight. It takes tremendous effort and will
power. It may take some days or months or years according to your will and concentration.

Focusing on the flame doesn’t mean concentrating in such a manner to strain yourself. Straining
your mind leads to other problems. The idea is to focus on the target without any effort.

Once you are familiar with moving the fire with your mind, you can move to the next step of
extinguishing it.

In the same way, concentrate and visualize in your mind’s eye extinguishing the flame with your
energy. This may take longer time than moving the flame. So, better give break after you are
success with moving the flame. Otherwise, you may end up with stress and strain.

Now if you are successful in ceasing a fire, then you can try for re-igniting it. Unless you are already
strained, it is better to start focusing on the flame to re-ignite immediately after it is extinguished.
Because, the candle wick is hot, it is easy to re-ignite it.
Focus on the flame using your energy and visualization, and concentrate to make it re-ignite. This
final step in pyrokinesis training is very difficult and many fail at this step, though they are
successful in moving and extinguishing the flame.

28 Ways to Develop Your Psychic Abilities

1. Meditate every day for at least 10 – 15 minutes. Raising your vibration is super important when
you want to develop your psychic abilities. This is because Spirit energy vibrates at a higher
frequency.

Meditation will allow you to be in a relaxed state and raise your energetic vibration. You’ll begin to
feel more connected to your Higher Self, Spirit, and the energy of others. For variety and some fun,
try a guided meditation!

2. Get to know your Spirit Guides. During meditation, ask your Guides to show themselves to you.
Ask them their names. Don’t filter anything, just go with it and trust. Check out this post for more
ideas on what questions to ask your Spirit Guides.

3. Practice psychometry. Psychometry is reading the energy of an object. It’s SUPER fun and can be
a great way to start practicing your abilities. All you need to do is hold an object (preferably a
metal object and something that has lots of energy on it, like a wedding ring), then, close your eyes
and see if you can intuitively sense, see, or hear anything about the owner of the object.
17. Practice reading old family photos. I used to do this with my grandmother’s old black and white
photos of family members that I had never met. Look at the people in the photos. Write down
everything that you sense about them. This is one of the most fun ways to develop your psychic
abilities.

18. Journal often. Journaling helps get you in touch with your Higher Self (soul) and spiritual
helpers. Try this: Think of a situation you need guidance on. Journal about it. While you do, allow
yourself to relax and let yourself be Divinely guided.

20. Ask a friend to call you – telepathically. In your mind, hold the image on your friend. Imagine
energetically asking her to contact you within 24 hours.

21. Join a spiritual development circle or take a class. This will give you a safe, loving environment
in which to develop your psychic abilities and mediumship.

Prior to any intuitive practice or giving a practice reading, imagine lighting a candle in your mind.
Invite your Spirit Guides and Angels in.

The candle visualization lets your spiritual helpers know that you are open to psychic and Spirit
communication. This will help you learn to turn on your gifts when you want to use them.

24. Learn to turn your gifts “off”. When you are done practicing, imagine blowing out the candle.
Thank your spiritual helpers for their Divine support. This will help you control your gifts when
you’re not working with Spirit or giving a reading.

25. Focus on your third eye. Clairvoyance is one of the main psychic abilities. To develop
clairvoyance, take a few moments and focus on your third eye area (just above and between your
eyebrows). Imagine it opening up. You may even feel your third eye begin to tingle.

26. Keep your vibration high. Having a high vibration is important when you develop your psychic
abilities. Why? Because:

Spirit vibrates at a very high frequency.Living a joyful, authentic life, will help you feel more
connected to the Divine and your Higher Self.Like attracts like which means that you will attract
other beautiful, spiritually aware souls into your life!
27. Eat high-vibrational foods. Adding high vibration foods to your diet, such as fresh fruits and
veggies will help your body feel good. And the better you feel physically, the better you will feel
psychically and it will be easier to develop your pyschic abilities.

Starting from the idea that our beliefs/convictions are mirrored in our spiritual experiences, and
objectivity doesn’t really exist but just the concept of consciousness, what we see, in fact, beyond
the veil? In my first STE, I woke up into an areal of holy light close to a big Sun, a sphere of energy
which seemed to be the source of all and everything. Until that moment I hadn’t studied anything
in this field/area, and I had not heard from someone something like it. In the view of my then
beliefs, maybe it’d have been right that something more specific (an angel, or Jesus or a marvelous
landscape with beautiful grass, birds, and so forth) to appear in my experience, still it had not.
Much later, in other spiritual experience, I’ve met the white realm with great beings dressed in
white, this seemed to be the realm where we choose and quantify the events we are about to live
in human form or the events we have lived. Many NDErs talked about this environment – the same
smiling and white dressed beings/people who are reflecting a wisdom beyond the boundaries we
confront with (here). The fact that I saw a white dressed lady, or that other person saw a white
dressed old man, or somebody else saw a white dressed couple by a lake, it’s just a detail. All of
them were transmitting the same wisdom and light coming from the same realm. Assuming that
everything ”gets born” according to what we believe or according to what knowledge we’ve gained
at some point in life, it means this realm and the other realms/realities are just a revealed product,
but somehow, at a collective level? Can we contest a transcendental reality sustained by a
significant number of people only because everything submits (framed into the perimeters of a
string game) to the Consciousness? But consciousness itself does not submit also to some certain
beliefs? If the Source is omniscient no matter what we’d choose, and therefore the free will
manifests as an illusion in the light of these choices already made before taking certain forms
(humans or not), what consistency, what sense would still have ”the experience”? The experience
in the name of whom the individuality was shaped/allowed? Someone said experiencing is
expansion, thus even in Oneness, is there a possibility to not be aware of/to not know Everything?
Source is the supreme shelter, but who let itself carried away with the ”wind” through every
individual experience just to add other worlds or other elements (?)

If gravity force is a constant for all of us here on Earth, some realms must also exist as invariant, or
what else would be really stable/undeniable other than our particularity of inspiring and exhaling
realities, unconditional love, angels, God, Heaven?

R. (raspunsul nu imi apartine): 1.) There is such a thing as "fundamental reality" (what you call
"objectivity")- but it is occurs at a level that is far deeper than the local perspective, which is
relative. We could crudely say, the fundamental includes and is made up of all the subjective, and
yet remains fundamental, too. (2.) Therefore not *everything* "gets born according to what we
believe" (your words). Only relative meaning as interpreted by consciousness within a "virtual
reality" (like ours or others) gets born according to what we believe. Source itself Exists unto itself,
and transcends all duality, and yet that Source is not just "one thing" either (the "is it this or that"
idea a human mind concept because we assume duality is fundamental). The previous sentence
sounds paradoxical from here but isn't. (3.) Free will is real. Novelty happens. Free will and novelty
requires context. Source in its creativeness creates realities within which to operate and grow
perspective. Consistent realities- like ours with gravity, or other realities with other consistent rule-
sets- are effective for that purpose. There are other realities that have rule-sets, some that are
significantly different. Within those realities, some rules remain "invariant" (your word). But the
rules themselves are created by that which gives rise to them. Unfortunately, our ability to discuss
this is hugely limited by our language and there's not much further we can really go from here. :)
(4.) All those three other more primary and more important items being said... the consciousness'
of all human participants are a part of one "collective" group, and within that group in
consciousness space there is a series of "thought objects" (or perhaps "living symbols") that hold
momentum at any given time. For instance, the color "white" often symbolizes purity or holiness
(just an example). Thus many who go to a higher level reality may see a deeper spiritual
characteristic (like holiness) as dazzling white. So the "wise beings" you mention are seen
somewhat consistently as white. Are they really white? Well, they're really "holy." And holy is
white, to us (perhaps). So do you wonder if white is invariant? It's not invariant, it's just a useful
depiction within the "level above" our own, when the "lower level" human personality engages
those higher systems and those systems get translated into the "experience language" of that local
personality.

Tantric intercourse?

The basic method for using a candle as a focusing device is

laid out in these easy-to-remember steps:

1. Choose a small candle that has never been used

before. If you know the color you’d like to use for

your specifc purposes, use that. Otherwise, choose

a white candle.

2. Clean the candle in a small bowl of saltwater (you

can make your own, or use seawater, if available).

Dry thoroughly.

3. Hold the candle, and imagine the goal that you’d

like to achieve. If it’s a specifc item, try to picture it

completely contained inside the candle, waiting to

burst out.
4. Light the candle and allow it to burn down

completely. Feel free to recite an affrmation at this

point, or simply meditate on the object of your

desires. This works especially well at bath times.

Inainte de culcare:

“Dear God and Archangel Michael, please enter my

dreams tonight, and clear away any fears that have blocked

my faith in the past. Please revive, renew, and refresh my faith

so that I trust in you and my inner guidance. Amen.”

“Please, God, help me to have faith, trust, hope, and optimism.”

“God, I desire to have the time to teach and write. I feel the need to

have more money available to me so that I can focus more time on

these projects rather than working for someone else. Please help me

earn more money so that I can reach more people. Thank You.”

“Please help me obtain more money.”

What do you think about the eastern teachings that encourage through meditation/prayers to
detach ourselves of everything, to detach of the mind and the body and embrace the inner silence?
I mean if we’d do this completely and I know many people did it, what is the point of the physical
experiences, what is the point in having a body or create realities and ”playing” with the aspects
which compose our lives IF not to enjoy it? Yes, I understand I’m spiritual, it’s my primordial nature
and I had a lot of spiritual experiences more or less meaningful but I must admit I like some
material/earthly things, some things that are maybe perceived as ordinary. I feel like a balance is
required by the masters of spirituality and I don’t know if balance suits to all of us, in other words,
maybe to you playing the harp is heaven, this makes you happy, but to me the disturbing drums
are idealistic. As Anita Moorjani said in her book, we are spiritual beings and nothing could change
this invariability, so why this discordance between how we perceive ourselves (people who were
born again thanks to the transformative non-physical experiences) and the eastern spiritual
masters (especially, hermits, monks or indian philosophers/teachers who were erudite and who
genuinely seemed they were living in the physical areal only in bits)?

There are different ways to respond to your question depending on "where somebody is," so this
response might not help everyone, but I feel you may find it helpful. There isn't actually a
"discordance." As we grow towards more fully being what we are, we are able to fully partake in
the form, and also simultaneously fully be our true formless selves. Growth moves towards a
unifying wholeness, not a distinction between two worlds. I know that probably sounds too
abstract so I'll try to be more specific: Detachment does not mean forcing one's self to reject the
world. Detachment occurs naturally as one becomes increasingly familiar with their already
transcendent nature (and meditation can be a very useful part of that process after you've become
"lost" in form for awhile). You know you are not just the human tasting peanut butter frosting,
even as you fully enjoy the peanut butter frosting. Put another way: spirituality is a growth
towards What Is, and What Is includes the forms of the world. It's just that the forms of our world
are so... "dense"... that some people can be "lost" within identifying with them for a very long time
indeed. Eventually, the form is discovered to be an illusion- and you can be your true self even as
you enjoy the illusion.

As soon as you say "some think" and follow it with an idea, you are talking about form- and form
by its very nature will seem to contrast other form. Consciousness is fundamental, and it assigns
meaning to any given form. Consciousness is synonymous with "love and light"; it is what we are.
Ultimately what we are discussing is not something that can be grasped by the mind- though it is
enjoyable to use objects of the mind (ideas like these) to explore.

So in the context of my above post, as consciousness gains awareness of its true nature, it can also
enjoy the forms within it. It is not a matter of thinking one thing or another; it is not a matter of
this group being right or contradicting another- ultimately there is no contradiction whatsoever.

One is the detached observer to the perception of a human experience. Nothing more than a
thought form vibrational wave of perceptive

capacity or awareness. Detaching and becoming the observer allows for one to fully encompass the
human experience yet maintain balance between all times or trials. This has a potential to allow
the human great peace and contentment in even the worst perceived hardships. Don’t detach too
much though you might pop outa ur body,, lol haha 😜. When healthy detachment is integrated
the perceiver can then make a choice to allow intrinsic connections to that which pleases them
rather than attach to each thought or feeling. So if you’re experiencing a struggle you begin to see
the bigger picture which is that there is no struggle at all and that all experience creates expansion.
Surrendering and allowing the divine,source conscious energy field, shakti/shiva Christ
consciousness (there’s so many versions same thing) guide and steer ones life experience. They do
a better job at using our

cosmic calendar 📆 for scheduling our experiences. Detaching allows more space in the inner world
for the cosmos to do its thing. Also healthy body, mind ect...same thousand year old knowedlge
that spans across all belief systems in one way or another.

I don’t know if somebody else put similar questions, however I would like to know your answers at
two contradictory matters. If we have chosen the path of this life, if we have chosen the people
that will come across with on this path before we get born, can we really still make choices while
we’re actually living our reality? And I’m feeling a little superficial asking this but...If we choose to
experience the human form for a number of times with different roots and ancestors, why we
usually meet only some certain of relatives on the other side? Thank you 

Inainte de a ne naste, avem un plan de optiuni si posibilitati. Asa ca atunci cand ne alegem
experientele pe care vrem sa le traim in plan fizic, alegem si scenariul dintre atatea altele
(posibilitati) prin care sa le bifam, sa le indeplinim. Totul pare la latitudinea liberului arbitru in plan
fizic, insa dorintele si vrerile in aceasta viata reprezinta un set de optiuni/planuri luate in calcul
inainte de a ne naste.

Answer: You are Currently Writing Your "Book" of this Life.

You have Chosen the "Lessons" & the Main Characters.

What happens from there, Is Up To You. Your Choices Create your Reality. It Takes "Time".

Once You "discard" your Body, Become Energy &

Your "Desires" Manifest Instantly, as there is No Time.

"You" can be many "places" at Once & All at the same Time.

Seeing Doing Being. No Barriers or Limits, in My Experience.

I Never had a Second to Even Consider Another "separate" Human Being. I was One With Everyone
& EveryThing.

Yes, we still really make choices. It is a free willed system and not all outcomes are known (though
the "system" is very good at predicting outcomes). There is still novelty. But the spirit does set
intentions and lay plans for any given experience, and often those plans include setting certain
goals like meeting others who were known before this life. Often that plan can be fulfilled; and
other times, not. Regarding why we meet certain relatives on the other side- at any given moment
of experience we may interact with different people, just like we do on Earth. And on the other
side those people may even be people from past life experiences.

Think of our local physical reality as a big virtual computer simulation occurring within and as
experienced by consciousness (spirit). Our physical reality is not a fundamental objective place as it
appears; rather it is a probabilistic virtual set of information experienced by the consciousness of
all players (sensory information and other information). Every unit of time that passes in the
simulation (there are many trillions of units time per second) the reality "calculates" all probable
outcomes and keeps all the information in what Campbell calls the "future probabilities database"
(as opposed to the "actualized past database" or past "unactualized futures database," all of which
are sometimes referred to in the broader sense as the "akashic records"). As consciousness we are
constantly connected to that database, though the human portion of our awareness (our local
"character in the game") is not often consciously aware of it. Sometimes though we naturally
"pull" information from the database. This is why some people for instance show biochemical
reactions to events several seconds before they even happen- the "higher self" portion of the
player knows its coming and the body starts to respond before the local mind is aware of it. But
the predictability goes far beyond a few seconds- for broader categories or planned events the
predictability can extend forward many years! Successful psychic events are examples of people
pulling information from the database. But it's not set in stone: those who are experienced in
"reading the energy of the future" often naturally speak about probabilities- because at any given
moment in time the future is not set, though there is great predictability because the system (the
Spirit) is very smart, knows all the players very well, has all the data, and has "huge computing
power." The system maintains these databases because it is beneficial for growth, learning, and
content creation. For instance, it is possible when out of body to pull information from the
database to see exactly what downtown New York City would have "most probably" looked like if
Germany would have won WWII- that kind of data can be useful.

Free will and pre-birth planning mesh in a rich, intricate tapestry. To understand how they work
together, let us take the example of someone—I will arbitrarily call this soul George, even though
the soul is androgynous—who has had many lives in which he made certain plans before birth but
then deferred to the wishes of others when in body. In other words, George desires before he is
born to learn and grow in certain ways, but when on Earth he tends to allow others to dictate how
he lives his life. During the life review that occurs after each incarnation, George sees that he has
this tendency and resolves to heal it. He therefore plans at the soul level to carry back into body
energetically the tendency to defer to the wishes of others.

Soul group (a collection of souls who are at more or less the same evolutionary stage and who
incarnate together repeatedly, playing every conceivable role for one another).

George, who is aware of Sally’s plan, goes to her and says, “I see that you are carrying into body
the tendency to dominate others for the purpose of healing it. I am carrying into body the
tendency to defer to the wishes of others for the purpose of healing it. Let us plan to marry when I
am thirty. Though we know this will likely be a turbulent marriage, our hope will be that I learn to
stand up for myself and that you learn to respect the wishes of others.” Seeing great wisdom in
this plan and the potential for much spiritual growth, Sally joyously agrees. Typically, there is a
feeling of joyous collaboration among souls, even when difficult challenges are being planned.

Now, let us say that when George is twenty-five, he takes a job with an employer who runs
roughshod over him, treating him with a profound lack of respect and kindness. George marshals
his internal resources and makes a stand. He tells his employer, “Stop. You may not treat me this
way. If you want me to continue working here, you must treat me with respect and kindness.” In
the moment George makes such a stand, there is a tremendous increase in his vibration. If he is
able to maintain his increased vibration until he turns thirty, and if Sally does not raise her
vibration to a similar degree, then by virtue of the Law of Attraction one of two things is likely to
happen: either George and Sally never meet, or if they do meet, there is no attraction.

In either case the planned marriage never occurs; their dissimilar vibrations prevent them from
coming together. (Sally’s soul would have taken this possibility into account in the pre-birth
planning process and created a contingency plan. In that plan Sally will meet another partner who
will provide her with the opportunity to learn the desired lesson.)

This hypothetical story illustrates how pre-birth planning and free will intersect in the most elegant
of ways. Here, George used his free will to learn the planned lesson (standing up for and being true
to himself), thus obviating the need for the planned challenge of the difficult marriage.

Protectie
„Dar observă cum acest scut de lumină roz este foarte diferit. Observă cum radiază energia divină a
iubirii asupra acestei femei. Remarcă, de asemenea, cum radiază energie divină superbă lăuntric,
spre tine însuţi. Şi nimic nu poate penetra acest scut de lumină roz, în afara energiilor care îşi au
originea în iubirea divină. Aşadar, pe această cale, poţi fi prezentă total pentru această femeie, fără
să preiei asupra ta iluziile ei de suferinţă.”

Dormi lângă cristale de cuarţ curăţate. Poţi procura un cristal de cuarţ cu un „vârf ” (un cilindru cu
vârf la un capăt), relativ ieftin, de la orice librărie „metafizică” sau de la o expoziţie de cristale.
Pune cristalul la lumina soarelui timp de cel puţin patru ore pentru a-l curăţa de orice amprentă PSI
rămasă de la proprietarul lui anterior. Apoi, pune unul sau mai multe din aceste vârfuri de cristal
pe noptieră ori sub pat. Dacă le pui pe noptieră, asigură-te că ai aşezat cristalele astfel încât să aibă
vârful îndreptat spre capul tău. Dacă pui cristalele sub pat, asigură-te că au vârful îndreptat în sus,
spre capul sau spre inima ta. Pe măsură ce devii mai sensibil, va trebui probabil să muţi cristalele
cu vârful în partea opusă ţie. Posibil chiar să simţi nevoia să le muţi mai departe de pat. Oamenii cu
clarştiinţă foarte puternică au uneori insomnie atunci când cristalele sunt prea aproape de zona în
care dorm.

Dar dacă eşti abordat de o fiinţă (vie sau moartă) şi ai nevoie de ajutor, te rog cheamă-l pe
Arhanghelul Mihail pentru a escorta această fiinţă departe de tine. El te va ajuta imediat.

Metode de curatare si purificare.

Aşadar, de fiecare dată când ai ajutat pe cineva; sau de fiecare dată când te simţi letargic, trist sau
obosit, e o idee bună să-ţi „tai cordoanele de legătură”. Nu respingi, abandonezi sau divorţezi de
persoană prin tăierea acelor cordoane. Nu faci decât să tai partea disfuncţională, plină de temeri,
de codependenţă a relaţiei. Partea de iubire a relaţiei rămâne „ataşata”.

Pentru a tăia propriile cordoane de legătură, spune în gând sau cu voce tare:

„Arhanghele Mihail, te chem acum.

Te rog să tai cordoanele de frică care secătuiesc

energia şi vitalitatea mea. Îţi mulţumesc.”

Apoi, rămâi tăcut câteva momente. Asigură-te că inspiri şi că expiri adânc în timpul acestei
proceduri, pentru că inspiraţia deschide uşa pentru ca îngerii să te ajute. Vei simţi probabil cum
cordoanele sunt tăiate sau debranşate de la tine. E posibil să simţi o schimbare a presiunii aerului
sau alte semne palpabile care să indice că s-a produs tăierea cordoanelor. Persoanele aflate de
cealaltă parte a cordoanelor se vor gândi la tine în momentul în care cordonul lor este tăiat, fără să
ştie de ce. Posibil să găseşti o mulţime de mesaje pe telefon şi e-mail de tipul „mă gândeam la
tine”, de la persoane care erau „ataşate” de tine. Nu aluneca în gânduri de vinovăţie faţă de aceşti
oameni.

Nu uita, nu tu eşti sursa lor de energie sau de fericire – ci Dumnezeu. Cordoanele se vor forma
înapoi de fiecare dată când o persoană formează faţă de tine un ataşament bazat pe teamă.
Aşadar, continuă să tai cordoanele atunci când este nevoie.

3. Golirea: Când ne facem griji pentru cineva, când ne învinovăţim pentru nefericirea unei persoane
sau masăm pe cineva care are suferinţe emoţionale, putem lua asupra noastră energia sa psihică
negativă sub o formă deghizată în serviabilitate. Fiecare face asta, în mod special lucrătorii întru
lumină care sunt foarte concentraţi pe ajutorarea altora. Îngerii ne oferă metode ca cea de faţă
pentru a ne ajuta să păstrăm echilibrul în munca noastră. Ei vor ca noi să-i ajutăm pe alţii, dar să nu
ne rănim singuri în acest proces. Este o problemă în a fi deschis să primeşti ajutor de la alţii,
inclusiv de la îngeri. Mulţi lucrători întru lumină sunt extraordinari când dau ajutor, dar nu la fel de
buni când e vorba să-l primească. Asta este o metodă de a contrabalansa acea tendinţă. Să te
goleşti cu ajutorul îngerilor, spunând în

gând, „Arhanghele Mihail, te chem acum să cureţi şi să goleşti

efectele temerilor.”

Vei vedea mental sau vei simţi atunci apariţia unui înger mare. El este Arhanghelul Mihail. Va

fi însoţit de îngeri mai mici, cunoscuţi sub numele de „Ceata Îndurării”. Observă că Mihail poartă
un tub de aspirat. Priveşte cum pune tubul deasupra capului tău (cunoscut ca „chakra coroanei”).
Trebuie să decizi dacă vrei golirea extra rapidă, rapidă, medie sau lentă. Îi vei putea arăta şi unde
să pună tubul de aspirare în timpul procesului de curăţare. Direcţionează mental tubul de aspirare
în interiorul capului tău, în trupul tău şi în jurul tuturor organelor tale. Goleşte fiecare parte, până
la vârfurile degetelor de la mâini şi de la picioare. Posibil să vezi ori să simţi cum aglomerări de
mizerie psihică trec prin tubul de golire, la fel ca atunci când aspiri un covor murdar. Toate
entităţile care trec prin procesul de golire sunt tratate omeneşte la final de „Ceata Îndurării”, care
întâlneşte şi însoţeşte entităţile spre Lumină. Continuă golirea până când nu mai trece niciun fir de
mizerie psihică prin tub. De îndată ce te-ai curăţat, Arhanghelul Mihail va apăsa pe butonul invers,
astfel încât o lumină densă, albă ca pasta de dinţi va ieşi din tub. Este o formă de material de
„călăfătuire”, care va umple spaţiile în care se afla anterior mizerie psihică.

Tehnica de golire este una dintre cele mai puternice metode pe care le-am folosit vreodată. Poţi
folosi aceste metode şi pentru alţi oameni, personal sau de la distanţă. Păstrează în minte doar
intenţia de a lucra pe ei cu aceste metode şi deja funcţionează. Chiar dacă nu vezi sau nu simţi clar
ceva în timpul acestor proceduri sau chiar dacă te îngrijorezi, „Fac oare să se întâmple asta?”,
rezultatele vor fi palpabile. Mulţi oameni văd o înlăturare imediată a depresiei şi o încetare a
mâniei, după fiecare şedinţă de golire.

Deschiderea celui de-al treilea ochi este o componentă esenţială a vederii prin vălul lumii spiritului.

Iată cei şapte paşi pentru deschiderea chakrei celui de-al treilea ochi:

1. Mai întâi afirmă către tine însuţi: „Negreşit voi vedea.”

Repetă această afirmaţie şi, dacă simţi vreo tensiune sau teamă în timp ce o rosteşti, respiră adânc.
Cu fiecare expiraţie, imaginează-ţi cum se risipesc temerile tale faţă de ideea de a fi clarvăzător
(mai mult despre eliminarea temerilor, după acest capitol).

2. Ia un cristal de cuarţ şi ţine-l în mâna dominantă (mâna pe care o foloseşti la scris). Imaginează-ţi
o rază de lumină albă care vine de deasupra şi intră în cristal. Păstrează în minte intenţia ca această
lumină albă să cureţe acum cristalul tău de orice urmă de negativitate pe care ar fi putut să o
absoarbă.

3. Ţine acel cristal de cuarţ curăţat, tot în mâna dreaptă, puţin deasupra spaţiului dintre cele două
sprâncene. Mişcă degetul mijlociu în aşa fel încât să arate prin cristal spre cel de-al treilea ochi
(care este între cei doi ochi fizici, puţin deasupra sprâncenelor).
4. Ia apoi mâna cealaltă, „nedominantă” (cea cu care nu scrii în mod normal), şi pune degetul
mijlociu al acelei mâini în cel mai înalt punct din spatele (nu creştetul) capului tău.

5. Imaginează-ţi un fulger puternic şi strălucitor care porneşte din degetul mijlociu al mâinii
dominante. Fulgerul trece prin cel de-al treilea ochi şi ajunge la degetul mijlociu de la mâna
cealaltă. Creezi un circuit de baterie, cu mâna dominantă, care trimite energie, şi mâna
nedominată, care primeşte energie. Când energia trece prin capul tău, elimină orice reziduu PSI şi
trezeşte cel de-al treilea ochi. Acest proces nu durează în mod normal mai mult de unul sau două
minute şi e posibil să simţi o anumită presiune în cap, căldură în degete şi furnicături în mâini. Sunt
senzaţii normale produse de lucrul cu energia.

6. Apoi, pune-ţi mâna dreaptă deasupra urechii drepte, în timp ce încă ţii cristalul în mâna
dominantă. Procedează la fel cu mâna stângă, deasupra urechii stângi. Vizualizează cum lumina
albă iese din degetul mijlociu al mâinii tale dominate. Mişcă uşor ambele mâini simultan spre cel
mai înalt punct din spatele capului. Repetă asta timp de şapte ori într-o mişcare rapidă de
măturare. Păstrează în minte intenţia de a prinde spatele celui de-al treilea ochi (care seamănă cu
spatele unui ochi fizic) de lobul occipital, din spatele capului. Lobul occipital este zona creierului
care înregistrează conştienţa şi recunoaşterea viziunilor.

Este subţire şi rotund ca partea superioară a craniului, fiind într-un anumit unghi faţă de spatele
capului.

Cu lumina albă, sapi o încăpere mare, de circa 13 cm, care se întinde din spatele celui de-al treilea
ochi către lobul occipital. Această încăpere conectează fluxul de viziuni de la cel de-al treilea ochi
spre zona vizuală a creierului. Astfel, vei fi mult mai conştient de viziunile pe care le ai şi vei
înţelege, de asemenea, mesajul lor.

Ultimul pas este să pui degetul mijlociu de la mâna dominantă pe vârful cristalului, deasupra celui
de-al treilea ochi (puţin deasupra zonei dintre cei doi ochi fizici). Urmează să ridici toate scuturile
pe care ai fi putut să le pui peste cel de-al treilea ochi. Lovind şi atingând uşor în sus, ridică încet
scutul, ca şi cum ai deschide oblonul unei ferestre. Ai grijă să respiri în timp ce execuţi acest pas.
Dacă îţi ţii respiraţia, vei încetini procesul. Repetă ridicarea scutului de cel puţin şapte ori, sau până
când simţi că toate scuturile au fost ridicate.

„Arhanghele Rafael, te rog să intri în visele mele în

această noapte. Te rog, trimite energii vindecătoare

către cel de-al treilea ochi al meu şi alungă orice teamă

care ar putea să-mi blocheze clarviziunea. Te rog,

ajută-mă să văd clar cu vederea mea spirituală.”

De exemplu, scrie o întrebare pentru îngerii tăi, cum ar fi: „Ce-mi blochează clarviziunea?” Apoi
înregistrează orice impresie primeşti. În cele din urmă, aprinde un foc în şemineu sau pe o vatră în
afara casei. Meditează o clipă la eliminarea blocajului scris pe hârtie. Când te simţi cu adevărat
pregătit să-l elimini, aruncă hârtia în foc. Ar trebui să ai o senzaţie de mare uşurare după ce ai făcut
asta.
Să începem cu o preluare reciprocă a mesajelor de la îngeri, în care tu şi o altă persoană preluaţi
simultan mesajele.

Începe preluarea mesajelor spunând o rugăciune către cel de care eşti legat spiritual, cerându-i:

„Te rog, ajută-mă să fiu un canal clar de comunicare

divină. Te rog, ajută-mă să văd, să aud, să ştiu şi să simt

clar mesajele exacte şi detaliate care vor aduce binecuvântare

partenerului meu şi mie însumi. Te rog, veghează asupra acestei

preluări de mesaje şi ajută-mă să mă relaxez şi să mă bucur de

ea. Mulţumesc, amin!”

Apoi, aşează-te cu faţa la partenerul tău. Amândoi trebuie să luaţi un obiect metalic care vă
aparţine şi pe care îl purtaţi pe corp, de exemplu un ceas, un inel, un lănţişor, o curea cu cataramă,
un ac de păr, ochelarii sau cheile de la maşină şi să înmânaţi obiectul celuilalt. Fiecare din voi
trebuie să ţină obiectul din metal, pe care l-a primit de la partener, în mâna cu care nu scrie de
obicei. Aceasta este mâna prin care vei primi energia – „mâna receptoare”. Apoi, ţine mâna liberă
a partenerului tău cu mâna ta liberă. Puneţi-vă mâinile undeva unde să se odihnească în
următoarele câteva clipe, de exemplu pe genunchi sau în poală.

Acum, vreau să vă iau pe amândoi într-o călătorie, de acord? Te rog, închide ochii, inspiră şi expiră
adânc... Vizualizează mental că sunteţi amândoi într-o piramidă purpurie desăvârşită care v-a
transportat ca prin minune pe o plajă cu nisip alb din Hawaii. Piramida purpurie aterizează uşor pe
nisip şi se deschide, formând o pătură naturală pentru voi doi. Este o zi minunată în Hawaii şi, din
moment ce este o plajă complet izolată, la care poţi ajunge doar cu barca sau cu avionul, tu şi
partenerul tău aveţi intimitate deplină. Simţi cum briza uşoară de vară adie pe pielea şi prin părul
tău. Simţi mirosul delicios de aer sărat şi auzi cum valurile se lovesc melodic de ţărm. Simţi cum o
rază de lumină dansează şi te încălzeşte în creştetul capului, ca şi cum ar pătrunde exact înăuntru şi
ţi-ar lumina interiorul capului şi al trupului. În depărtare, observi un grup de delfini înotând jucăuş
în ocean. Intri în rezonanţă cu aceşti delfini şi simţi cum îţi trimit un val uriaş de energie a iubirii
divine. Cum inima ţi se umple de căldură şi de recunoştinţă pentru aceste creaturi minunate şi
pentru această zi frumoasă petrecută pe plajă, realizezi că eşti una cu delfinii. Şi apoi această
înţelegere se extinde şi mai mult: eşti una cu toate vietăţile din ocean – inclusiv cu broaştele
ţestoase, cu frumoşii peşti tropicali, şi... eşti una chiar şi cu valurile, cu nisipul şi cu soarele.
Realizezi că eşti una cu întreaga viaţă, inclusiv cu partenerul tău. Şi astfel afirmi mental către
partener, „Tu şi cu mine suntem una... tu şi cu mine suntem una... eu sunt tu... şi tu eşti eu... tu şi
cu mine suntem una.” Realizezi că această identitate pe care o împărtăşeşti este reală. Deşi poate
arăţi altfel la exterior, la interior, tu şi cu partenerul tău împărtăşiţi cu adevărat acelaşi spirit,
aceeaşi lumină, aceeaşi iubire. Afirmi mental către partener,

„Aceeaşi iubire... aceeaşi iubire... aceeaşi iubire.” Când dezvălui această cunoaştere, de asemenea,
realizezi că tu eşti una cu toţi îngerii. Când îţi scanezi partenerul cu ochii tăi fizici închişi şi cu
vederea lăuntrică larg deschisă, îţi imaginezi cum ar fi dacă ai putea vedea îngerii partenerului tău
cu ochii minţii. Cum ar putea arăta ei? Vezi îngeri care par heruvimi mici? Dar îngeri de talie medie?
Sau unii cu adevărat mari? Ai putea vedea aceşti îngeri în toate detaliile cu ochii minţii tale sau
doar ca nişte străfulgerări. Sau ai putea doar simţi sau cunoaşte prezenţa lor. Când continui să
scanezi în jurul partenerului tău cu vederea spirituală, ai putea observa şi câţiva oameni care par să
fie cei dragi decedaţi. Fiinţele care stau chiar în faţa partenerului tău sunt de obicei părinţii lui
decedaţi. Vezi o femeie sau vreun bărbat stând chiar în faţa partenerului tău? Dacă da, observă
orice caracteristică distinctivă, de exemplu orice lucru neobişnuit, ochelarii, cum îşi poartă părul,
semne pe faţă, culoarea ochilor sau orice ar ţine în mână. Apoi, scanează în jurul capului şi
umerilor partenerului tău. Vezi pe cineva cu păr alb, care pare să fi decedat când era în vârstă? Ce
alte caracteristici distincte observi la el? Dar pe cineva care arată ca şi cum ar fi murit la o vârstă
medie? Cineva care a murit de tânăr? Fii atent la detaliile oricărei persoane pe care o vezi, nu te
îngrijora dacă este sau nu doar imaginaţia ta.

Vezi vreun animal în jurul partenerului tău? Vreun câine sau vreo pisică? Vreun animal mare sau
mic? Ce remarci la blana lor? Este deschisă, închisă la culoare sau multicoloră? Lungă, medie sau
scurtă? Când scanezi în jurul partenerului tău de mai multe ori, remarci alţi îngeri, persoane dragi
decedate sau animale care pot fi prezente. Dacă una sau mai multe dintre aceste fiinţe îţi atrag
atenţia în mod special, ia legătura cu ele prin simpla intenţie mentală de a fi conectat la ele. Chiar
dacă nu vezi pe nimeni în jurul partenerului tău sau nu eşti sigur de tine, poţi primi totuşi mesaje
exacte de la călăuzitorii şi de la îngerii tăi, care vor aduce binecuvântare pentru el sau ea. Când
inspiri şi expiri adânc, păstrează în minte intenţia de a avea conversaţii mentale cu aceste fiinţe.

Acum, întreabă-le mental, „Ce vreţi să ştiu despre partenerul meu?” Repetă întrebarea în timp ce
observi impresiile care vin la tine ca răspuns. Fii conştient de orice gând, cuvânt, imagine mentală
sau sentiment care vine la tine, în timp ce continui să pui întrebarea, „Ce vreţi să ştiu despre
partenerul meu?” Nu încerca să forţezi să se întâmple ceva. Ai pur şi simplu încredere că
răspunsurile vin la tine acum şi observă până şi cel mai subtil gând, sentiment, viziune sau cuvânt
pe care îl auzi mental.

Apoi, întreabă mental îngerii şi călăuzitorii partenerului tău, „Ce mesaj aţi dori să-i transmit
partenerului meu de la voi?” Din nou, fii conştient de orice impresie care vine la tine sub forma
gândurilor, sentimentelor, viziunilor sau cuvintelor. Nu judeca sau neglija aceste impresii. Priveşte-
le simplu, cu detaşare.

Întreabă apoi mental îngerii şi călăuzitorii partenerului, „Este ceva ce vreţi să-mi spuneţi?” Fii sigur
pe tine şi respiră profund, în timp ce aştepţi răspunsul. În cele din urmă, cere mental călăuzitorilor
şi îngerilor partenerului tău, „Mai este ceva ce aţi dori să-i spun partenerului meu?” Din nou,
ascultă răspunsul pe mai multe nivele.

Iată culorile coconului de lumină şi caracteristicile lor:

- Lumina albă: Această invocă îngerii din jurul tău să te înconjoare fără întrerupere. Îngerii te

protejează şi se asigură că eşti în siguranţă şi protejat.

- Lumina roz: Este lumina pe care o invoci când eşti cu o persoană negativă, care este obsedată

de problemele sale. Lumina roz trimite energie iubitoare către oricine vorbeşte cu tine şi simultan,

trimite energie iubitoare către interiorul tău. Nimic nu poate străbate acest scut roz, în afara
gândurilor şi a energiilor iubitoare.

- Lumina verde smarald: Te vezi sau te simţi înconjurat de această lumină, oricând vrei să

vindeci vreun dezechilibru în trupul tău fizic. Trupul tău absoarbe această lumină, oriunde are

nevoie de energie vindecătoare.

- Lumina purpurie: Imaginează-te învăluit într-o lumină de un purpuriu regal, care îţi înalţă

frecvenţa spirituală, permiţându-ţi să te ridici deasupra problemelor şi să contactezi cel mal înalt

nivel de călăuzire Divină. Lumina purpurie alungă orice energie joasă, entităţi sau spirite lumeşti.

- Lumina curcubeu: Te vezi sau te simţi purtând o haină în dungile curcubeului, care creşte

abilitatea ta de a conduce energie vindecătoare către tine sau către ceilalţi.

• lumina purpurie poate să vindece cancerul şi să ucidă viruşii;

• lumina albă închide rănile din corpul fizic şi din cei auric;

• lumina albastră deschis purifică şi detoxifică organismul precum apa;

• lumina galben-aurie deschide cel de-al treilea ochi şi menţine corpul deschis (după ce

a fost purificat cu lumina purpurie, albă şi albastră deschis).

Am remarcat că aceste culori erau atât de angelice.

Lumina purpurie este asociată cu arhanghelul Mihail, care îndepărtează teama din

mintea şi din corpurile noastre.

Lumina albă este esenţa tuturor îngerilor.

Lumina albastră deschis este legată de arhanghelul Raguel, care aduce armonie şi

credinţă în vieţile noastre.

Iar lumina galben-aurie este asociată cu energia Sfântului Duh şi a lui Iisus

Hristos.

SARE DE MARE.SALVIE.LUMANARI.

S-a spus că rugăciunea înseamnă să ne adresăm Cerurilor, iar meditaţia să ascultăm.

Echipa noastră de îngeri se află în continuă alertă, aşteptându-ne rugăciunile. Atunci când

„ne rugăm fără încetare", comunicând încontinuu cu îngerii noştri (cu voce tare sau în

gând), lucrăm împreună cu ei asemeni unei echipe sportive bine organizate. împreună, într-o

armonie perfectă cu îngerii noştri, ne putem vindeca şi putem să manifestăm lucmrile de care

avem nevoie

îngerii spun că nu trebuie să ne luptăm cu absolut nimic în viaţă, inclusiv în privinţa

obiectelor materiale şi a finanţelor. Aşa cum am scris mai înainte în această carte, îngerii se
află aici pentru a ne aduce pacea. Deşi ne putem eleva luptând, ne elevăm şi ne maturizăm

mai repede în pace. De aceea, atunci când îi rugăm să ne ajute cu probleme cum ar fi

finanţele, ei sunt foarte bucuroşi să ne ajute.

Doamne Dumnezeule,

Te rog pe Tine şi pe îngerii iubirii să mă ajutaţi să am o relaţie minunată de dragoste cu cel pe care
mi l-am ales ca sot si suflet pereche, cu --- . Vă rog să mă îndrumaţi si să mă ajutaţi să-l întâlnesc şi
să ne bucurăm unul de altul. Vă cer ajutorul pentru a crea condiţiile să pot avea această minunată
relaţie sufletească cat mai curand insa la momentul cel mai potrivit. Vă rog să mă ajutaţi să-mi
vindec orice blocaje mentale, trupeşti sau emoţionale, care m-ar face să mă tem de iubirea cea
mare. Vă rog să mă ajutaţi să aud şi să urmez îndrumările divine ce-mi vor permite să găsesc calea
catre el şi să mă bucur de această relaţie sufletească. Ştiu că el mă caută cu aceeaşi ardoare cu care
şi eu îl caut pe el, altfel nu ar fi aparut in campul meu vibrational. Amândoi Vă rugăm să ne ajutaţi
să ne întâlnim, să cunoaştem şi să acceptăm binecuvântările marii iubiri. Mulţumesc.

Rugăciune pentru vindecarea unei relaţii de iubire existente

Doamne Dumnezeule,

Te rog pe Tine şi pe îngerii tăi să 'mă ajutaţi să-mi vindec iubirea. Doresc să mă

eliberez de orice neiertare faţă de mine şi faţă de partenerul meu, şi-i rog pe îngeri să mă cureţe de

orice mânie sau resentiment chiar acum. Vă rog să-l ajutaţi pe partenerul meu şi pe mine să ne
vedem

unul pe altul cu ochii iubirii. Vă rog să faceţi astfel încât toate efectele greşelilor noastre trecute,

prezente şi viitoare să fie anulate. Vă rog să faceţi astfel încât eu şi partenerul meu să putem avea

armonie, farmec, prietenie, respect, onestitate şi să fim marea iubire unul pentru celălalt. Vă rog să
ne

reînnoiţi dragostea. Mulţumesc.

Rugăciune pentru conceperea unui copil

Doamne Dumnezeule,

Avem atâta dragoste de dăruit, iar soţia mea şi eu dorim să împărtăşim dragostea noastră unui

copil. Te rugăm pe Tine şi pe îngerii Tăi să ne ajutaţi să concepem un copil. Vă rugăm trimiteţi unul

dintre cele mai strălucitoare şi mai fericite suflete în viaţa noastră şi lăsaţi-l să devină copilaşul

nostru. Mulţumim.

Rugăciune pentru vindecarea relaţiilor dintre părinte şi copil

Doamne Dumnezeule,

Te rog să ne ajuţi, pe copilul meu şi pe mine, să avem o relaţie armonioasă. Te rog să ne ajuţi

să vindecăm orice temeri care ne împiedică pe copilul meu şi pe mine să ne manifestăm dragostea
unul

faţă de celălalt. Te rog, ajută-l pe copilul meu să se concentreze şi să fie fericit. Te rog, ajută-l pe

copilul meu să mă accepte pe mine şi felul meu de a fi. Îţi cer Ţie şi îngerilor Tăi să-l ajutaţi pe
copilul

meu să se elibereze de orice neiertare şi de orice resentiment. Te rugăm, ajută-ne să avem o relaţie

apropiată şi plină de iubire. Amin.

Rugăciune pentru problemele de comportament ale copilului

Doamne Dumnezeule,

Te rog, ajută-mă să-mi înţeleg copilul. Îţi cer să-l înconjuri pe copilul meu cu iubire,

înţelepciune şi inteligenţă. Te rog, ajută-l pe copilul meu să înţeleagă şi să accepte

responsabilitatea

pentru comportamentul său. Te rog să-l călăuzeşti pe copilul meu să facă alegeri inteligente bazate
pe

iubire şi nu pe teamă. Te rog pe Tine şi pe Arhanghelul Mihail să-l eliberaţi pe copilul meu de orice

legături sau blocaje care ar putea să-l împiedice să fie fericit. Mulţumesc.

Rugăciune pentru vindecarea relaţiilor de familie

Doamne Dumnezeule,

Ştiu că celălalt membru al familiei mele şi eu avem amândoi îngeri păzitori. Îi rog pe aceşti

îngeri păzitori să ne ajute să ne vindecăm problemele şi neînţelegerile. Vă rog, ajutaţi-ne să ne

eliberăm de orice mânie sau neiertare.

Fie ca toate efectele greşelilor noastre să se risipească şi să fie uitate de oricare din/re cei

implicaţi. Te rog, ajută-mă să las deoparte orice judecată faţă de mine sau faţă de alţii. Te rugăm ca

îngerii noştri păzitori să ne dea cât se poate de limpede îndrumările Tale, ştiind că voia Ta pentru
noi e

pace. Mulţumesc.

Rugăciune pentru un membru al familiei

Doamne Dumnezeule,
Te rog să-l ajuţi pe acest membru al familiei mele să aibă un sentiment de pace şi fericire chiar

acum. Te rog să-i mai trimiţi şi alţi îngeri să-l însufleţească. Te rog, înconjoară întreaga noastră

familie cu încă o dovadă a iubirii Tale divine. Ajută-ne să ne eliberăm şi să avem credinţă şi
încredere.

Te rog, dă-ne un semn al iubirii Tale pentru ca astfel să ne eliberăm de temerile noastre.
Mulţumesc

pentru toată dragostea Ta vindecătoare.

Rugăciune pentru un prieten care se stinge

Doamne Dumnezeule,

Ştiu, în adâncul sufletului meu, că prietenia mea cu _______ va lua sfârşit. Te rog să mă ajuţi

să accept această trecere cu bună-cuviinţă şi cu pace. Te rog pe Tine şi pe îngerii Tăi să mă ajutaţi
să

fiu deschis şi afectuos, faţă de mine şi faţă de prietenul meu. Te rog ajută-mă să fiu consecvent cu
mine

însumi, astfel încât acţiunile mele să pornească din dragoste şi nu din teamă, din sentimente de

vinovăţie sau din obligaţie. Te rog, întăreşte-1 pe prietenul meu ca să putem accepta amândoi
această

schimbare cu seninătate şi speranţă.

Rugăciune pentru atragerea de noi prieteni

Doamne Dumnezeule,

Mă văd acum înconjurat de prieteni iubitori cu care am multe lucruri în comun. Pot să simt

prezenţa unor noi prieteni cu suflete care au acelaşi tipar mintal, şi Te rog să-i ajuţi să manifeste

această perspectivă. Călăuzeşte-mă, Te rog, să întâlnesc oameni noi, care sunt desăvârşiţi, de înaltă

spiritualitate, cu conştiinţă sănătoasă şi veseli. Te rog, ajută-mă să ştiu că merit dragostea şi

atenţia acestor noi prieteni. Mulţumesc foarte mult.

Rugăciune pentru a primi mai multă energie

Arhanghele Mihail, vă rog pe tine şi pe îngerii care te ajută să veniţi acum la mine. Vă

rog să tăiaţi şi să înlăturaţi tot ceea ce îmi secătuieşte energia. Ajutaţi-mă să-mi refac energia până
la

nivelul ei firesc de vitalitate. Mulţumesc.

Pentru a evita aceste emoţii negative, c1arsenzitivii ar putea vizualiza o triplă pecete de lumină în
jurul lor: întâi un strat de lumină albă, urmat de un al doilea strat de lumină verde-smarald
vindecătoare şi apoi un strat de lumină purpurie. Al treilea strat acţionează ca un tampon, care
respinge orice influenţe negative.

"De fiecare dată când lucrezi în grădină, tu contribui

la echilibrul lumii prin starea ta de pace sufletească. De fiecare dată când ai un gând paşnic, el se
răspândeşte

în lume şi îi influenţează pe alţii în bine, la fel cum şi invers, orice gânduri şi sentimente de mânie îi
afectează

pe alţii aşa cum se dădea pe vremuri "şfară-n ţară". Atunci când lucrezi în grădină, gândurile tale
interpretează

o muzică minunată ce răsună printre sfere. " Îngerii te binecuvântează pentru contribuţia ta

A question for NDErs. I’m a little confused about the suicide topic, a delicate topic. Many of you
affirmed that (and it is also my opinion) we should live this life until the last given breath, we must
find the courage to live every moment no matter how worse it’d be, because it’s an unique
physical experience that we’ve chosen. But there are persons who are in excruciating pain in
hospitals (or not necessarily), and also many of you said that it is alright if we let it go at one point,
let go of fighting in these circumstances. So, how can we discern the degrees of pain? Because, we
are different in perceiving events, maybe the same events. How can you answer to someone who
is suffering when it’s ok to let go of pain and, I don’t know, effectively, return to the Light? And I
am not saying to make a decision on behalf of that ”someone”, I’m just trying to understand how
the things work through the eyes of you who spent a little more ”time” into the realm of
acknowledgment.

Answer: The inner loving guide. Potential growth versus unnecessary pain.

continue to imagine what you want until you have actually obtained it. You do nothing

else to obtain your desire. If it necessary to take some action, you will be led to do so in

a normal, natural manner. You do not have to do anything to help bring it about. If you

think of your desire during the day, give thanks that it is already an accomplished fact –

because it is! N.G.

CREDINTA inseamna CURAJ. Increderea in tine insati inseamna CURAJ. Sa te iubesti pe tine insati
inseamna curaj. Sa fii tu insati inseamna CURAJ.

Spaima mea de publicitate a încetinit procesul, dar când m-am eliberat de ea, am

primit instantaneu confrmarea faptului că universul doreşte

ca eu să îmi fac cunoscută povestea vieţii în faţa întregii planete prin email-ul primit de la Hay House.
Eu sunt cea care

permite cât anume sunt dispusă să primesc… sau nu în viaţa

mea!

Toate evenimentele din viaţa

noastră se petrec atunci când suntem pregătiţi pentru ele.

doresc să mai clarifc un lucru: vindecarea mea nu s-a

produs neapărat din cauza unei schimbări a stării mele de

spirit sau a convingerilor mele, cât datorită faptului că i-am

permis în sfârşit spiritului meu să strălucească şi să devină

manifest. mulţi oameni m-au întrebat dacă vindecarea

mea s-a datorat unor factori de genul gândirii pozitive, iar

răspunsul meu este de fecare dată nu. dimensiunea în care

m-am aflat în timpul experienţei mele în apropierea morţii

a transcens mintea, iar eu m-am vindecat tocmai pentru

că aceasta nu s-a mai opus prin gândurile sale vindecării.

De ce m-am îmbolnăvit… şi de ce m-am vindecat

mele. în acea dimensiune nu m-am aflat într-o stare mentală

pozitivă, ci într-o stare existenţială (de finţare). eram

conştiinţă pură, infnită, măreaţă şi sublimă. această stare de

unitate transcende dualitatea. am intrat astfel în contact cu

adevărata mea esenţă, cu acea parte din mine care este eternă,

infnită şi include totul în ea (ceea ce eu numesc totalitatea).

aşadar, nu a fost în niciun caz o vindecare la nivel mental.

de aceea, eu nu cred neapărat că dacă ne cultivăm

anumite „convingeri“ noi putem elimina boala sau ne putem

crea o viaţă ideală. deşi poate da rezultate, această metodă mi

se pare prea simplistă. personal, prefer să mă focalizez mai

degrabă asupra conştiinţei de sine, care este cu totul altceva.

Luciditatea (conştiinţa pură) înseamnă

să fi conştient de ceea ce există şi de ceea ce este posibil, fără

nicio judecată critică. ea nu are nevoie să fe apărată, căci nu

cunoaşte decât dilatarea, incluzând totul în sine şi apropiindu-ne astfel de starea de unitate. aceasta
este dimensiunea

în care se petrec miracolele. Spre deosebire de această stare,

convingerile nu permit decât manifestarea lucrurilor în care

credem, în detrimentul altor posibilităţi.

Dacă ne privim pe noi înşine cu iubire, nu putem să îi privim pe ceilalţi decât cu aceeaşi iubire! Dacă
înţelegem că noi suntem iubire, noi nu mai trebuie să facem ceva anume pentru a ne manifesta
iubirea faţă de semenii noştri. este sufcient să fim noi înşine şi să devenim instrumentele acestei
energii pline de gingăşie, care îi atinge pe toţi cei cu care intrăm în contact.

A fi iubire înseamnă printre altele a fi conştient de importanţa preţuirii sufletului nostru, a împlinirii
nevoilor noastre, fără a ne mai pune întotdeauna pe ultimul loc. Această atitudine ne permite să fim
autentici şi să ne tratăm întotdeauna cu respectul şi bunătatea pe care le merităm. Din această
perspectivă, noi nu mai trebuie să ne judecăm singuri pentru aşa-zisele noastre greşeli sau
imperfecţiuni, considerându-le simple oportunităţi de a experimenta şi de a învăţa iubirea
necondiţionată. mulţi oameni mă întreabă dacă iubirea de sine nu poate deveni exagerată, iar dacă
da, unde poate fi trasă linia între aceasta şi egoism. din punctul meu de vedere, nu există o astfel de
posibilitate. egoismul nu se naşte din prea multă iubire de sine, ci din absenţa acesteia. Intreaga
planetă suferă din cauza acestei absenţe, care conduce la insecuritate, judecată şi condiţionare.
Pentru a putea iubi pe cineva necondiţionat, noi trebuie să începem prin a ne iubi în acest fel pe noi
înşine, căci nu putem oferi altcuiva ceea ce nu avem. este absurd să afirmi că preţuieşti pe altcineva
mai mult decât pe tine însuţi.

concluzia (intuitivă) la care am ajuns este că noi optăm

pentru a ne încarna într-un corp fzic pentru a manifesta

iubirea, pasiunea şi celelalte emoţii umane care nu ne sunt

accesibile în forma lor separată în starea de conştiinţă pură203

Sinele infnit şi energia universală

şi de unitate absolută. poate că viaţa pe această planetă ne

oferă marea şansă de a trăi o viaţă pe care ne-am dorit-o

dintotdeauna…

dintr-odată, întreaga perspectivă se schimbă. poate

că noi nu ne aflăm aici pentru a învăţa şi pentru a acumula

experienţe de dragul vieţii de apoi. sinceră să fu, nu ştiu la

ce ne-ar folosi aceste experienţe în acea lume de dincolo. de

aceea, eu cred că ne aflăm aici pentru a experimenta direct

acest univers fzic şi pentru a-l ajuta să evolueze împreună

cu propria noastră viaţă.

Eu cred cu toată convingerea că în esenţa sa niciun om nu este cu adevărat rău, că răul nu este decât
rezultatul temerilor noastre, aşa cum a fost cazul cancerului meu. Privind din perspectiva conştiinţei
pure, chiar şi cei mai mari criminali sunt victimele propriilor lor limitări, temeri şi dureri interioare.
dacă şi-ar fi conştientizat propria măreţie interioară, ei nu ar fi făcut niciodată vreun rău altora.

Schimbarea convingerilor mentale, spre exemplu de la cele bazate pe teamă la o stare de încredere
absolută, poate transforma chiar şi cea mai depravată persoană, la fel cum eu am reuşit să inversez
cursul acestei boli teribile care este cancerul. Dat find că oamenii nu trăiesc în luciditatea conştiinţei
de sine, ei au nevoie de legi, de judecăţi, de pedepse şi de răsplăţi pentru nu-şi face rău unii altora.
dacă toată lumea ar deveni conştientă de propria sa măreţie interioară, nimeni nu ar mai fi mânat de
teamă, deci umanitatea nu ar mai avea nevoie de reguli şi de închisori… sau spitale. Intr-adevăr, dacă
toţi oamenii ar deveni în mod subit conştienţi de perfecţiunea şi de măreţia lor sublimă, de pildă în
urma unei experienţe spirituale transformatoare, lumea manifestată pe care o cunoaştem s-ar
schimba, reflectând noua lor stare de conştiinţă. oamenii ar deveni mult mai conştienţi de puterea
lor, şi implicit mult mai puţin speriaţi şi competitivi, tolerând într-o măsură mult mai mare diferenţele
dintre ei. Criminalitatea ar scădea dramatic. Sistemul lor imunitar ar deveni mult mai puternic, căci
stresul şi teama s-ar reduce proporţional; de aceea, bolile ar apărea mult mai rar. priorităţile
oamenilor s-ar schimba, căci ei nu ar mai fi conduşi de lăcomie, care nu este decât o altă faţetă a
fricii. Copiii ar creşte ştiind că sunt iubire şi ar deveni astfel mai puternici şi mai sănătoşi, având o
încredere mai mare în viaţă. Ei ar trăi pe o planetă care ar susţine în mod natural acest mod de viaţă,
nu într-un mediu ostil.

In pofida acestei viziuni, eu nu simt nevoia să schimb pe nimeni, ca să nu mai vorbim de întreaga
lume. Incercarea de a modifca lucrurile în exterior ar însemna că le consider greşite şi că doresc să le
schimb după chipul şi asemănarea mea (în conformitate cu viziunea sau cu ideologia mea).
Dimpotrivă, eu consider că lucrurile sunt exact aşa cum ar trebui să fe în momentul de faţă. singura
mea menire este să fiu eu însămi, o expresie a iubirii care reprezintă esenţa mea, şi să văd
perfecţiunea în mine însămi, dar şi în ceilalţi, atât timp cât voi continua să trăiesc în planul fizic.
Aceasta este adevărata menire a tuturor oamenilor.

scopul

meu este să mă simt bine în pielea mea, să am încredere că

voi obţine rezultatul dorit şi apoi să mă detaşez. de îndată

ce am devenit capabilă să îmi observ propria perfecţiune,

lumea exterioară a început să reflecte automat acest lucru.

cu cât

depun mai multe eforturi încercând să obţin ceea ce îmi

doresc, cu atât mai clar îmi devine faptul că ceva nu este

în regulă. pe de altă parte, permisivitatea nu necesită niciun

efort personal, ci este mai degrabă o eliberare. privind

lucrurile din această perspectivă, de vreme ce totul este una,

ceea ce doresc să obţin îmi aparţine deja.

dacă mă focalizez în permanenţă asupra lucrurilor care îmi

lipsesc sau care mă îngrijorează, viaţa mea nu va avansa

către experienţele pe care doresc să le atrag, ci va rămâne

aşa cum este acum, căci îmi concentrez întreaga energie

asupra temerilor şi grijilor mele. în acest fel, nu pot atrage

experienţele pe care mi le doresc în viaţa mea, căci nu am

încredere în fluxul universal şi nu îi permit să se manifeste

aşa cum doreşte, ci îl blochez prin insatisfacţia pe care o

simt. de aceea, depinde numai de mine cât de repede sau

de lent se vor materializa lucrurile pe care mi le doresc, în

funcţie de capacitatea mea de a mă relaxa şi de a mă elibera

de griji.

singura mea sarcină este să îmi dilat sufcient

de mult conştiinţa terestră pentru a putea pătrunde în acest

plan. de aceea, dacă îmi doresc ceva, nu mă agit în lumea

exterioară să obţin lucrul respectiv, ci îmi dilat conştiinţa

astfel încât să îi permit energiei universale să materializeze

realitatea dinlăuntrul meu în această lume fzică.

mi s-a „răspuns“ astfel (sub forma propriilor mele

gânduri): „O, înţeleg! Cancerul nu mi s-a întâmplat mie,

căci în lumina adevărului meu interior eu nu sunt niciodată

o victimă. El nu a fost decât consecinţa propriei mele puteri

şi energii rămase neexprimate, care s-a întors împotriva

corpului meu, în loc să se manifeste în lumea exterioară!

personal, la ora actuală aş aborda situaţia încercând să

mă eliberez de dependenţa faţă de sănătate pentru a f fericită

şi aş continua să mă bucur de momentul prezent, ca şi cum aş

f deja sănătoasă. A.M.

Era toamna lui 1933, în oraşul New York, când l-am abordat pe Abdullah cu o

problemă. Mi-a pus o întrebare simplă: „Ce vrei?”

I-am spus că aş vrea să petrec iarna în Barbados, dar că eram falit. Nu aveam,

literalmente, nici un şfanţ.

„De te vei imagina a fi în Barbados”, a zis, „gândind şi văzând lumea din acea stare

a conştienţei în loc să te gândeşti la Barbados, vei petrece iarna acolo. Nu trebuie să te

frămânţi cu felul şi mijloacele de a ajunge acolo, pentru că starea conştienţei de a fi deja în

Barbados, de este ocupată de imaginaţia ta, va meşteşugi cele mai potrivite mijloace de a se

realiza”.Omul trăieşte încredinţându-se pe sine stărilor invizibile, contopindu-şi imaginaţia

cu ceea ce ştie a fi altceva decât e el şi, în această contopire, experimentează rezultatul

acelei contopiri. Nimeni nu poate pierde ceea ce are, decât desprinzându-se din acea stare

unde lucrurile experimentate au viaţa lor firească.

„Trebuie să te imaginezi chiar în starea dorinţei tale împlinite”, mi-a spus Abdullah,

„şi să adormi văzând lumea din Barbados”.

Lumea pe care o descriem din observaţie trebuie să fie precum o descriem în relaţie

cu noi înşine. Imaginaţia noastră ne uneşte cu starea dorită. Dar trebuie să folosim

imaginaţia cu măiestrie, nu ca un spectator gândind la finalitate, ci ca un participant

gândind din finalitate. Trebuie să fim de fapt acolo în imaginaţie. Dacă facem asta,

experienţa noastră subiectivă va fi realizată obiectiv.

„Aceasta nu e o simplă fantezie”, spunea el, „ci un adevăr pe care-l poţi dovedi prin

experienţă”.

Îndemnul lui de a intra în dorinţa împlinită era secretul gândirii din finalitate. Fiecare

stare e deja acolo ca „simplă posibilitate” atâta timp cât te gândeşti la ea, dar este
atotputernic de reală când gândeşti din ea. Gândirea din finalitate este calea lui Hristos.

Am început chiar acolo şi atunci, fixându-mi gândurile dincolo de limitele

simţurilor, dincolo de aspectul căruia starea mea prezentă îi dăduse viaţă, spre sentimentul

de a fi deja în Barbados şi văzând lumea din acel loc.

El articula importanţa stării din care omul vede lumea pe când adoarme.

Noaptea aceea şi câteva nopţi după, am adormit în asumpţia că eram în casa tatălui

meu, în Barbados. Într-o lună, am primit o scrisoare de la fratele meu, care spunea că are o

mare dorinţă de a reuni întreaga familie de Crăciun şi îmi cerea să folosesc biletul de vapor

inclus pentru a merge în Barbados. M-am îmbarcat la două zile după ce am primit

scrisoarea fratelui meu şi am petrecut o iarnă minunată în Barbados.

Această experienţă m-a convins că omul poate fi orice doreşte dacă îşi transformă

această concepţie în obicei şi gândeşte din finalitate. Mi-a mai arătat şi că nu mă mai pot

eschiva aruncând vina pe lume pentru lucrurile externe – că binele meu şi răul meu nu

depind decât de mine –, că depinde de starea din care văd lumea felul în care lucrurile

se înfăţişează.

Dormind în casa tatălui meu în imaginaţia mea ca şi când aş fi dormit acolo în carne

şi oase, mi-am contopit imaginaţia cu starea aceea şi am fost silit să experimentez acea

stare în carne şi oase de asemenea.

Viitorul trebuie să devină prezent în imaginaţia celui care cu înţelepciune şi

conştient creează circumstanţele. Trebuie să transpunem viziunea în Fiinţă, gândirea la în

gândirea din. Imaginaţia trebuie să se centreze într-o stare şi viziune asupra lumii din acea

stare. Gândirea din finalitate este o percepţie intensă a lumii dorinţei împlinite.

Iată o aplicaţie practică a acestei teorii. Cu un an în urmă, o fată oarbă ce locuia în

oraşul San Francisco s-a găsit confruntându-se cu o problemă de transportare. O rerutare a

autobuzelor a silit-o să facă trei schimburi între casă şi birou. Acest lucru a lungit călătoria

ei de la cincisprezece minute la două ore şi cincisprezece minute. S-a gândit serios la

această problemă şi a ajuns la decizia că o maşină era soluţia. Ştia că nu putea conduce o

maşină, dar simţea că putea fi condusă cu o maşină. Testând această teorie conform căreia

„ori de câte ori acţiunile corpului interior corespund acţiunilor pe care corpul exterior

trebuie să le facă pentru a-şi potoli dorinţa, acea dorinţă va fi înfăptuită”, şi-a spus, „voi sta
aici şi voi imagina că sunt condusă spre birou cu o maşină”.

Stând în camera sa de zi, a început să se imagineze aşezată într-o maşină. Simţea

ritmul motorului. Îşi imagina că simţea mirosul de benzină, mişcarea maşinii, atingea

mâneca şoferului şi descoperea că şoferul era un bărbat. Simţea maşina oprindu-se şi,

întorcându-se spre însoţitorul său, spunea, „Mulţumesc foarte mult, domnule”.

La care el răspundea, „Plăcerea e toată a mea”.

Apoi cobora din maşină şi auzea zgomotul uşii închizându-se.Mi-a spus că îşi centra imaginaţia pe a fi
în o maşină şi, deşi oarbă, vedea oraşul din

călătoria ei imaginară. Nu se gândea la călătorie. Se gândea din călătorie şi tot ce implica

asta. Această călătorie controlată şi dirijată subiectiv spre scop i-a stârnit imaginaţia la

eficacitatea deplină. Şi-a ţinut constant scopul în minte, ştiind că era coeziune în mişcarea

interioară planificată. În aceste călătorii mentale, o continuitate emoţională trebuie

susţinută – emoţia dorinţei împlinite. Aşteptările şi dorinţa erau atât de intens unite încât au

trecut imediat din stare mentală în desfăşurare fizică.

Sinele interior se mută de-a lungul cursului predeterminat cel mai bine atunci când

emoţiile colaborează. Sinele interior trebuie să fie aprins, şi este cel mai bine aprins de

gândul la fapte măreţe şi câştiguri personale. Trebuie să ne facă plăcere acţiunile noastre.

Două zile consecutiv, fata cea oarbă şi-a continuat călătoria imaginară, dându-i

întreaga bucurie şi vitalitate senzorială a realităţii. La câteva ore după cea de-a doua

călătorie imaginară, un amic i-a relatat o povestire din ediţia de seară a ziarului. Era despre

un bărbat ce era interesat de problematica nevăzătorilor. Fata cea oarbă i-a telefonat şi i-a

expus problema. Chiar a doua zi, pe drum spre casă, el se opri la un bar şi, stând acolo,

simţi impulsul de a spune povestea fetei oarbe prietenului său, proprietarul barului. Un

străin, auzind discuţia, s-a oferit să o conducă pe fata cea oarbă spre casă în fiecare zi. Cel

care spusese povestea a replicat, „Dacă tu o vei duce acasă, eu o voi duce la serviciu”.

Asta a fost acum mai bine de un an, şi din ziua aceea, această fată oarbă e condusă la

şi de la birou de către aceşti doi domni. Acum, în loc să petreacă două ore şi cincisprezece

minute schimbând trei autobuze, ajunge la serviciu în mai puţin de cincisprezece minute.

Iar în acea primă zi spre lucru, s-a întors spre bunul ei samarinean şi a spus, „Mulţumesc

foarte mult, domnule”; iar el a răspuns, „Plăcerea e toată a mea”.

Astfel, obiectele imaginării sale fuseseră pentru ea realităţile din care manifestarea
fizică s-a manifestat ca martor. Principiul animator determinant fusese călătoria imaginară.

Triumful ei poate fi o surpriză numai pentru aceia care nu ştiu despre călătoria ei

interioară. Ea văzuse mental lumea din călătoria ei imaginară cu o asemenea claritate a

viziunii încât fiecare aspect al oraşului a căpătat identitate.

Iată modul în care o amică, artistă, s-a iertat pe sine şi s-a eliberat de durere, iritare şi

neprietenie. Ştiind că nimic în afara uitării şi iertării nu ne va duce spre noi valori, s-a

adâncit în imaginare şi s-a eliberat de închisoarea simţurilor. Scrie:

„Joi, am predat întreaga zi la şcoala de artă. Un singur lucru mititel a umbrit ziua.

Venind în clasa de după-amiază, am descoperit că îngrijitorul lăsase toate scaunele pe mese

după ce a măturat pe jos. Pe când coboram scaunele, unul mi-a scăpat şi m-a lovit pe

căputa piciorului drept. Imediat mi-am examinat gândurile şi am descoperit că îl criticam

pe om că nu-şi făcuse datoria aşa cum trebuia. De când îşi pierduse ajutorul, am realizat că

probabil s-a gândit că făcuse mai mult decât suficient – iar gândul meu era „un dar nedorit”

ce a ricoşat şi m-a lovit în picior. Uitându-mă în jos, am văzut că atât pielea cât şi ciorapul

erau intacte, aşa că am uitat toată treaba.Seara aceea, după ce am lucrat intens cam trei ore la un
desen, am hotărât să-mi fac

o ceaşcă de cafea. Spre uriaşa mea uimire, n-am reuşit să-mi controlez piciorul drept defel

şi a început să doară grozav. M-am poticnit spre un scaun şi mi-am scos şlapul, ca să mă

uit la el. Întreaga labă era de un roz-vineţiu ciudat, umflată şi fierbinte. Am încercat să calc

pe ea, dar a alunecat numai. Nu aveam control deloc. Părea una din două: fie mi s-a rupt un

os când am scăpat scaunul pe ea, fie ceva s-a dislocat.

‚N-are sens să speculez. Mai bine caut imediat o soluţie’.

Aşa că m-am liniştit, gata să mă topesc în lumină. Spre necuprinsa mea uluire,

imaginaţia mea refuza să coopereze. Spunea doar, ‚Nu’.

Chestia asta se întâmplă adesea când pictez. Am început să mă cert: ‚De ce nu?’

O tot ţinea întruna, ‚Nu’.

Într-un sfârşit am renunţat şi am spus, ‚Ştii că mă doare. Încerc din greu să nu intru

în panică, dar tu eşti şeful. Ce vrei să fac?’

Răspunsul: ‚Mergi în pat şi revizuieşte evenimentele zilei’.

Aşa că am spus, ‚În regulă. Dar vreau să-ţi spun că, dacă piciorul meu nu e perfect
până mâine dimineaţă, numai tu vei fi de vină’.

După ce am aranjat lenjeria de pat astfel încât să nu-mi atingă piciorul, am început să

revizuiesc ziua. Mergea greu, având dificultăţi în a-mi ţine atenţia departe de picior. Am

luat întreaga zi la rând şi nu am găsit nimic de adăugat la incidentul cu scaunul. Dar când

am ajuns la începutul serii, m-am găsit faţă în faţă cu un om care de un an îşi făcuse un

obicei din a nu-mi vorbi. Prima dată când s-a întâmplat, m-am gândit că surzise. Îl ştiam

din anii de şcoală, dar niciodată nu schimbaserăm mai mult de un ‚Bună’ şi nimicuri despre

vreme. Prieteni comuni m-au asigurat că eu nu făcusem nimic, că el a spus că nu m-a

plăcut niciodată şi în final am hotărât că nu merita să-i mai vorbesc. I-am spus, ‚Bună!’

El nu mi-a răspuns. Am văzut că am gândit, ‚Bietul de el – în ce stare oribilă trebuie

să fie. Am să fac ceva în privinţa asta’.

Şi, în imaginaţia mea, m-am oprit chiar acolo şi am refăcut scena. Am spus, ‚Bună!’

El a răspuns, ‚Bună’ şi a zâmbit. Acum gândeam, ‚Dragul de Ed’.

Am revăzut scena de vreo două ori şi am trecut la următorul incident, apoi am

încheiat ziua.

‚Acum? Facem piciorul sau concertul?’

Închipuisem un minunat cadou de curaj şi succes pentru o prietenă ce urma să-şi

facă debutul a doua zi şi abia aşteptam să i-l dau în seara aceea. Imaginaţia mea sună un

pic solemn zicând, ‚Hai să facem concertul. Va fi mai nostim’.

‚Dar n-am putea scoate piciorul meu imaginar perfect din acesta fizic, înainte de a

începe?’, am plusat. ‚Chiar te rog.’

Făcând asta, m-am distrat imaginându-mi concertul, la care prietena mea primea

minunate ovaţii. De-acum mi-era foarte, foarte somn şi am adormit cu gândul la proiectul

meu. Dimineaţa următoare, punându-mi şlapul, am avut o imagine rapidă din memorie a

unui picior învineţit şi umflat.

L-am scos din nou şi l-am privit. Era perfect normal în toate aspectele. Mai era

numai un punct minuscul în locul în care ţineam minte că m-am lovit cu scaunul.

‚Ce vis aievea!’, am gândit în timp ce mă îmbrăcam.

Aşteptând să-mi fiarbă cafeaua, am observat că-mi lăsasem toate pensulele nespălate

pe masa mea de lucru. ‚Ce te-a apucat de ţi-ai lăsat pensulele în starea asta?’

‚Nu-ţi aminteşti? Ai făcut-o din cauza piciorului.’

Deci nu fusese un vis, la urma-urmei, ci o minunată vindecare.”

A învins prin arta revizuirii ceea ce n-ar fi fost vreodată posibil prin forţă.

Nu da vina pe alţii; rezolvă doar. Nu aştepta ca omul şi pământul să se schimbe – tu,

practicând arta revizuirii, creezi paradisul. Dovada acestui adevăr poate sta numai în

experimentarea lui de către tine. Încearcă să revizuieşti ziua.

Observă-ţi conversaţiile lăuntrice, fiindcă ele sunt cauzele acţiunilor viitoare.

Vorbirea interioară revelează starea de conştienţă din care vezi tu lumea. Fă-ţi vorbirea ta

interioară pe potriva dorinţei tale împlinite, căci vorbirea ta interioară se manifestă

pretutindeni în jurul tău în întâmplări.

Opreşte întreaga vorbire interioară negativă mecanică veche şi începe o vorbire

interioară nouă, pozitivă şi constructivă, ce porneşte de la premisa dorinţei împlinite.

Dialogul intern este începutul sădirii seminţelor acţiunii viitoare. Pentru a determina

acţiunea, trebuie să iniţiezi conştient şi să controlezi dialogul interior.

Construieşte o propoziţie care implică împlinirea ţintei tale, cum ar fi, „Am un venit

mare, stabil, de bază, consistent în integritate şi beneficiu reciproc”, sau, „Am o căsnicie

fericită”, „Sunt dorit”, „Contribui la binele omenirii” şi repetă o astfel de propoziţie iar şi

iar până ce eşti atins de ea înlăuntru. Vorbirea noastră interioară reprezintă în moduri

variate lumea în care trăim.

Observă-ţi vorbirea interioară şi aminteşte-ţi ţinta. Se potrivesc? Se potriveşte

vorbirea ta interioară cu ce ai spune sonor de ţi-ai fi atins scopul? Vorbirea interioară a

individului şi acţiunile lui [lăuntrice] atrag condiţiile vieţii sale.

Circumstanţele şi condiţiile vieţii sunt vorbire interioară exteriorizată, vibraţie

solidificată. Vorbirea interioară cheamă evenimente în existenţă. În fiecare eveniment este

vibraţie creativă, adică viaţa şi trăirea sa.

Încearcă să observi ce vorbeşti lăuntric în acest moment, căror gânduri şi sentimente

consimţi. Se vor ţese perfect în tabloul vieţii tale. Pentru a-ţi schimba viaţa, trebuie să-ţi

schimbi vorbirea interioară, fiindcă „viaţa”, spune Hermes, „este uniunea Cuvântului şi a

Minţii”.

Presupunerea persistentă a

dorinţei împlinite este mijlocul de a împlini intenţia. În timp ce ne controlăm vorbirea

interioară, potrivind-o cu dorinţele noastre împlinite, putem lăsa deoparte toate celelalte
procese. Apoi acţionăm prin imaginaţie clară şi intenţie. Ne imaginăm dorinţa împlinită şi

continuăm conversaţiile interioare de la acea premisă.

Ca o regulă, omul este complet inconştient de vorbirea sa interioară

şi astfel se vede nu drept cauză, ci ca victimă a circumstanţelor. Pentru a crea conştient

circumstanţe, omul trebuie să-şi dirijeze conştient vorbirea interioară, potrivind „mica

voce” dorinţelor sale împlinite.

Oricând ne simţim neînţeleşi, abuzaţi, neglijaţi, suspicioşi, temători, ne risipim

gândurile şi irosim timpul. Iar când ne asumăm sentimentul de a fi ceea ce vrem să fim,

investim.

Dacă cititorul întreabă, „Dar dacă vorbirea interioară rămâne subiectivă şi este

neputincioasă în a găsi un obiect al iubirii sale?”, răspunsul este: nu va rămâne subiectivă,

pentru simplul motiv că vorbirea interioară se concretizează întotdeauna. Ceea ce

frustrează şi degradează şi devine boala care afectează omenirea este necunoaşterea de

către om a artei potrivirii cuvintelor interioare cu dorinţa împlinită. Vorbirea interioară

oglindeşte imaginaţia, iar imaginaţia este Hristos.

Modifică-ţi vorbirea interioară şi lumea ta vizibilă se schimbă. Oricând vorbirea

interioară şi dorinţa sunt în conflict, vorbirea interioară învinge, invariabil.

Idealurile noastre aşteaptă să fie încarnate, dar dacă nu ne potrivim noi înşine

vorbirea interioară şi acţiunea la vorbirea interioară şi acţiunea dorinţei împlinite, ele

sunt incapabile de a se naşte. Vorbirea interioară şi acţiunea sunt canalele acţiunii lui

Dumnezeu. El nu poate răspunde rugăciunilor noastre dacă aceste căi nu sunt oferite.

Devino un băutor şi un mâncător din idealurile pe care doreşti să le realizezi. Să ai o

ţintă stabilită şi precisă, altfel mintea îţi va rătăci, iar rătăcind, mănâncă fiecare sugestie

negativă. Dacă trăieşti corect mental, toate celelalte vor fi corecte. Printr-o schimbare a

dietei mentale, îţi poţi altera cursul evenimentelor observate.

Dar dacă nu se produce o schimbare în dieta mentală, povestea ta personală rămâne

aceeaşi.

Îţi luminezi sau întuneci viaţa prin ideile cărora consimţi.

Nimic nu e mai important pentru tine decât idealurile din care te hrăneşti. Şi te

hrăneşti cu ideile din care gândeşti. Dacă găseşti lumea neschimbată, e un semn sigur că

tânjeşti fidel noii diete mentale, dar pe care o neglijezi de dragul de a-ţi condamna mediul.
Ai nevoie de o nouă şi susţinută atitudine. Poţi fi orice îţi place dacă îţi faci

conceptul un obicei, căci orice idee care le exclude pe toate celelalte din câmpul atenţiei le

scoate din acţiune.

Ideile şi dispoziţiile la care te întorci constant definesc starea cu care eşti contopit.

Aşa că antrenează-te să ocupi mai des sentimentul dorinţei tale împlinite. Aceasta e magie

creativă. E calea spre contopirea cu starea dorită.

Dacă ţi-ai asuma sentimentul dorinţei tale împlinite mai frecvent, ai fi stăpânul

destinului tău, dar, din nefericire, îţi refuzi asumarea aceasta, lăsând-o la voia întâmplării.

Exersează crearea sentimentului dorinţei împlinite.

După ce ţi-ai asumat sentimentul dorinţei împlinite, nu închide experienţa aşa cum ai

închide o carte, ci poart-o cu tine ca pe mirosul unui parfum.

În loc s-o laşi uitată complet, las-o să rămână în atmosferă, comunicându-şi influenţa

automat acţiunilor şi reacţiilor tale.

Dar chestiunea crucială este gândirea din finalitate, fiindcă „gândind din”

înseamnă unificarea sau contopirea cu ideea: pe când, în gândirea la finalitate, există

mereu subiect şi obiect – individul gânditor şi lucrul gândit. Trebuie să te imaginezi

în starea dorinţei tale împlinite, în iubirea ta pentru acea stare şi, făcând asta, trăieşte

şi gândeşte din ea şi niciodată la ea.

Treci de la gândirea la la gândirea din centrându-ţi imaginaţia în sentimentul

dorinţei împlinite.

I now accept limitless abundance from a limitless

Universe.

• Today money comes to me in expected and unexpected ways.

• I am joyfully providing for my retirement.

• I give myself permission to prosper.

• I love and am loved by everyone in my world.

• I have vibrant health no matter what age I am.

• I am beautiful and empowered at every age.

I am the only power in my world;

and I create a peaceful, loving, joyful, fulflling life.

• I let go of all negativity that rests in my body and mind

• I am in the process of making positive changes in all areas of my

life.

• I have the strength to remain calm in the face of change.

• I live in a loving, abundant, harmonious universe, and I am

grateful.

• I am a magnet for money. Prosperity of every kind is drawn to

me.

• I am a clear thinker and I express myself with ease.

• I give myself permission to be creatively fulflled.

• My talents are in demand, and my unique gifts are appreciated by

those around me.

I am totally adequate for all situations.

I know that I am worthwhile. It is safe for me to

succeed. Life loves me.

• My work is recognized by everyone.

• I release all resistance to expressing my creativity fully.

• I create easily and effortlessly when I let my thoughts come from

the loving space of my own heart.

I am lovable and worth knowing.

I am always secure in love.

It is safe for me to open my heart to let love in.

• My partner and I each take care of ourselves.

• My partner and I are always equal partners.

• People love me when I am myself.

• I am worthy of love.

• The more I open up to love, the safer I am.

• My partner and I respect each other’s decisions.

• I now create a long-lasting, loving relationship.

• I give myself permission to experience intimate love.

• All my relationships are harmonious.

• My friends are loving and supportive.

• I no longer wait to be perfect in order to love myself.

• I release the need to blame anyone, including myself.

• My heart is open. I am willing to release all resistance.

• I now release anger in positive ways. I love and appreciate myself.

• My opinions are valued.

• I respect others for being different, but not wrong. We are all

one.

I love every cell of my body.

I express love, and always attract love wherever I go.

My life is a success.

I am loved and safe wherever I go.

I release the need to criticize my body.

I always attract all the help I need.

I trust that all my needs will be taken care of.

There is a perfect home for me, and I accept it now.

• Life brings me only good experiences. I am open to new and

wonderful changes.

• I release any limitations based on old negative thoughts. I joyfully

look forward to the future.

• I am safe in the world. I am comfortable with change and

growth.

• I choose to feel good about myself.

• I stand on my own two feet. I accept and use my own power.

• It does not matter what other people say or do. What matters is

how I choose to react and what I choose to believe about myself.

• I see the world through eye of love and acceptance. All is well in

my world.

• My self-esteem is high because I honor who I am.

• My life gets more fabulous every day

• Life supports me in every possible way.

• I move through life and know that I am safe—divinely protected

and guided.

• I accept others as they are; and they, in turn, accept me.

• I am wonderful, and I feel great. I am grateful for my life.

• I have the self-esteem, power, and confdence to move forward in

life with ease.

dragostea este peste tot şi eu sunt iubitoare şi demnă de iubit

Merit tot ceea ce este mai bun şi accept acest lucru acum.

Tot ceea ce ating este un succes.

Sunt binecuvântat mai mult decât în visurile mele cele mai îndrăzneţe.

Sunt deschisă şi receptivă la tot binele şi abundenţa din Univers.

Bogăţii de toate felurile sunt atrase către mine.

Fac bani buni ca scriitoare.

Te iert că nu eşti aşa cum aş fi vrut eu să fii. Te iert şi te eliberez.

Exerciţiu: Oglinda

În continuare îl rog pe client să ia o oglindă, să se uite în proprii lui ochi, să-şi spună numele

şi să continue cu: ‘te iubesc şi te accept, aşa cum eşti’.

Aprecierea de sine deschide multe uşi

A venit la mine o clientă de 79 de ani. Preda canto şi câteva dintre elevele ei făceau reclame

la televizor. Ar fi vrut şi ea să facă reclame, dar se temea. Am încurajat-o şi i-am explicat: ‚Nu mai

este nimeni ca tine. Fii tu însuţi’. Ea a chemat câţiva regizori şi le-a spus: ‚Sunt o persoană în vârstă

pensionată şi aş vrea să fac reclame’. În scurt timp, lucra la o reclamă şi de atunci nu s-a oprit din

lucru. O văd adesea la televizor şi în reviste. O carieră nouă poate începe la orice vârstă, în special

când o faci de plăcere.

Merit cele mai bune lucruri în viaţă şi acum cu dragoste îmi dau voie să accept

asta’.

‚Creând un tipar intern de apreciere de sine, nu mai am necesitatea să îmi întârzii propriul

meu bine’

Când vrem să schimbăm o condiţie putem să spunem: ‚Vreau să schimb tiparul din mine

care crează această condiţie’.

Poţi să-ţi repeţi această frază de nenumărate ori, de câte ori te gândeşti la problemă sau la

boala ta. În clipa când faci această afirmaţie, ieşi din categoria victimelor. Nu mai eşti neajutorat, îţi

conştientizezi propria putere. Tu spui de fapt: ‚Încep să înţeleg că eu am creat această idee veche şi o

las să plece’.

Exerciţiu – eliberarea necesităţii

Dacă erai la un curs de al meu te-aş fi rugat să faci următorul exerciţiu cu un partener.

Totuşi poţi să faci acest exerciţiu şi cu oglindă, dar una mare dacă este posibil. Gândeşte-te la un

lucru din viaţa ta pe care vrei să-l schimbi. Du-te la oglindă, uită-te în ochii tăi şi spune cu glas

tare: ‘Îmi dau seama acum că eu am creat această condiţie din doresc să mă eliberez de tiparul din

conştiinţa mea care este responsabil pentru această condiţie’. Spune asta de câteva ori şi pune

suflet în ceea ce spui. Dacă făceai asta cu un partener aş fi întrebat partenerul dacă chiar ai simţit

şi intenţionat ceea ce spui. Convinge-te pe tine, că de data aceasta eşti într-advăr pregătit să te

rupi de trecut.

Exerciţiu- eliberare

În timp ce citeşti trage aer adânc în piept şi când expiri lasă să iasă toată tensiunea din
corpul tău. Lasa-ţi pielea capului, fruntea şi faţa să se relaxeze. Capul tău nu trebuie să stea

tensionat ca tu să poţi citi. Lasă-ţi spatele, abdomenul şi bazinul să se relaxeze. In timp ce îţi

relaxezi picioarele şi labele picioarelor, lasă-ţi respiraţia să fie calmă şi uşoară.

Este vreo schimbare importantă în corpul tău ? Observă câtă tensiune ţineai în tine. Dacă

faci acest lucru cu corpul tău atunci îl faci şi cu mintea ta. In această poziţie relaxantă şi

confortabilă, spune-ţi:’Vreau să mă eliberez. Mă eliberez. Las să se ducă. Mă eliberez de toată

tensiunea. Mă eliberez de toată frica. Mă eliberez de toată mânia. Mă eliberez de toată vinovăţia.

Mă eliberez de toată tristeţea. Las să se ducă toate limitările vechi. Las să se ducă şi sunt împăcat.

Sunt în pace cu mine însumi. Sunt în pace cu însuşi procesul vieţii. Sunt protejat şi ocrotit.’

Exerciţiu-eliberare

Hai să ne curăţim trecutul din mintea noastră, să ne eliberăm de ataşamentul emoţional din

trecut. Lasă amintirile să fie doar amintiri. Dacă te gândeşti în urmă la ce purtai când erai în clasa

a treia nu ai nici un ataşament emoţional la această amintire, este doar o amintire.

Poate să fie la fel cu toate evenimentele trecute din viaţa noastră. Pe parcurs ce ne

eliberăm, devenim liberi să folosim toată puerea noastră mentală ca să ne bucurăm de acest

moment şi să creăm un viitor minunat.

Fă o listă cu toate lucrurile pe care vrei să le laşi să se ducă. Cât de mult doreşti să le laşi

să se plece ? Observă-ţi reacţiile. Ce va trebui să faci ca să te eliberezi de aceste lucruri ? Cât de

mult vrei să face acest lucru ? Care este nivelul împotrivirii tale ?

IERTAREA

Exerciţiu- dizolvarea resentimentelor

Este un exerciţiu vechi pentru dizolvarea resentimentelor al lui Emmet Fox care dă

întotdeauna rezultate. El recomandă să stai liniştit, să închizi ochii şi să-ţi laşi mintea şi corpul să

serelaxeze. Apoi imaginează-ţi că eşti într-o sală de teatru întunecoasă şi că în faţa ta este o mică

scenă. Pune persoana pe scenă faţă de care ai cele mai puternice resentimente. Poate să fie

dintrecut sau din prezent, vie sau dipărută. Când poţi să vezi clar această persoană, vizualizează

că i se întâmplă lucruri plăcute. Lucruri care să însemne ceva pentru ea. O vezi zâmbind şi fericită.

Păstrează această imagine pentru câteva minute, apoi las-o să se şteargă încet. Vreau să mai

adaug un pas. După ce această persoană părăseşte scena, pune-te pe tine pe scenă. Vezi lucruri
bune întâmplându-se ţie. Te vezi zâmbind şi fericit. Conştientizează că abundenţa Universului este

suficientă pentru toţi.

Exerciţiu- iertarea

Acum suntem gata să iertăm. Fă acest lucru cu un partener dacă poţi, dacă eşti singur fă-l cu

voce tare.

Stai liniştit cu ochii închişi şi spune: Persoana pecare pot să o iert este….. şi eu te iert

pentru …..(fapta). Fă acest lucru de repetate ori. Vei constata că pe unii poţi să-i ierţi pentru mai

multe lucruri, iar pe alţii pentru un lucru sau două. Dacă lucrezi cu un partener, acesta va spune:

‘Mulţumesc, acum te-am eliberat’. Dacă eşti singur imaginează-ţi persoana pe care ai iertat-o că

îţi răspunde. Fă exerciţiul pntru cel puţin 5 sau 10 minute. Caută-ţi în suflet toate nedreptăţile pe

care le cauţi cu tine. Apoi, lasă-le să se ducă şi eliberează-te de ele.

Duă ce ai reuşit să renunţi la cât mai multe dintre ele îndreaptă-ţi atenţia asupra ta. Spune-

ţi cu glas tare:’Mă iert pentru …..(fapta)’. Fă acest lucru timp de 5 minute.

Acestea sunt exerciţii puternice şi este recomandat să fie făcute cel puţin o dată pe

săptămână, ca să cureţe orice rămăşită de gunoi.

Exerciţiu-vizualizarea

Inregistrează următorul text pe casetă şi ascultă-l ! Începe prin a te vizualiza pe tine ca

fiind un copil de cinci sau şase ani. Uită-te adânc în ochii acestui copil. Vezi după ce tânjeşte el şi

vezi că de fapr este un singur lucru pe care îl doreşte de la tine şi acela este dragostea ta. Întinde

braţele şi îmbrăţişează-l. Strânge-l la piept cu dragoste şi tandreţe. Spune-i cât de mult îl iubeşti şi

cât de mult îţi pasă de el. Admiră tot ceea ce face acest copil şi spune-i că este normal să facă

greşeli în timp ce învaţă. Promite-i că vei fi întotdeauna alături de el, indiferent ce s-ar întâmpla.

Acum lasă-l să se facă din ce în ce mai mic până când va fi e mărimea potrivită să încapă în inima

ta. Pune-l acum acolo astfel de câte ori te uiţi în jos să-i vezi faţa micuţă uitându-se la tine şi să-i

dai multă dragoste.

Acum imaginează-ţi-o pe mama te fiind copil mic de patru-cinci speriată, căutând dragoste

dar neştiind unde să o găsească. Intinde-ţi braţele şi îmbrăţişează această fetiţă mică şi spune-i cât

de mult o iubeşti şi ce mult îţi pasă de ea. Spune-i că poate conta pe tine întotdeauna, indiferent ce

s-ar întâmpla. Când se linişteşte şi se simte ocrotită, las-o să se facă micuţă până va fi de mărimea
potrivită să încapă în inima ta. pune-o şi pe ea acolo împreună cu propriul copil. Lasă-i să fie

aproape şi să-şi dăruiască multă dragoste unul altuia.

Acum imaginează-ţi-l pe tatăl tău de 3 ani, speriat, plângând şi căutând dragoste. Vezi

lacrimile rostogolindu-se pa faţa lui mică, neştiind unde să se ducă. Ai devenit bun la a mângâia

copii mici, aşa că întinde-ţi braţele şi îmbrăţişează trupul lui mic şi tremurător. Mângâie-l.

Calmează-l. Lasă-l să simtă ce mult îl iubeşti. Lasă-l să simtă că vei fi întotdeauna alături de el.

Când i s-au uscat lacrimile şi simţi dragostea şi pacea în trupul lui mic, lasă-l să devină micuţ de

tot, de mărimea potivită ca să încapă în inima ta. Pune-l şi pe el acolo ca toţi aceşti trei copii să îşi

poată dărui multă dragoste unul altuia, iar tu să-i poţi iubi pe toţi trei.

Exerciţiu- mă aprob

Am dat exercitiul acesta la sute de persoane şi rezultatele au fost întotdeauna fenomenale.

Toată luna viitoare repetă-ţi MĂ APROB. Fă acest lucru de 3-400 de ori în fiecare zi. Nu, nu este

prea mult. Când te îngrijorezi de ceva, treci prin problema ta cel puţin de tot atâtea ori. Fă din ‚mă

aprob’ o mantra pe care să o spui tot timpul fără încetare. Spunând mă aprob o să aducă la

suprfaţă tot ce era în opoziţie, îngropat în subconştientul tău. Când un astfel de gând negativ apare

la suprafaţă, cum ar fi:’Cum să te aprobi când eşti aşa de gras?’ sau ‚Este o prostie să crezi că

această afirmaţie îţi va face un fel de bine’ sau ‚nu eşti bun de nimica’ sau orice altă flecăreală

mentală apare, acum este momentul să îţi pui mintea sub control. Nu le da importanţă acestor

gânduri. Vezi exact ceea ce sunt: alte căi care să te ţină ancorat în trecut. Fiecărui astfel de gând

pune-i cu blândeţe: ‚Te las să te duci, eu mă aprob pe mine însămi’. Chiar şi numai când te

gândeşti să faci aşa ceva pot avea loc alte împotriviri: ‚Pare caraghios’, ‚nu pare real’, ‚este o

minciună’, ‚sună cam aiurea’ sau ‚Cum să mă aprob când fac aşa ceva?’

Lasă-le pe toate să treacă de tine. Acestea sunt doar gânduri de împotrivire. Ele nu au nici

o putere asupra ta, decât dacă tu alegi să le crezi. ‚Mă aprob pe mine însumi. Mă aprob pe mine

însumi. Mă aprob pe mine însumi.’

Exerciţiu- eu merit

Uită-te din noi în oglindă şi spune: ‚Merit să am/ să fiu………. şi acum accept’. Spune-o de

trei-patru ori. Cum te face să te simţi? Să fii întotdeauna atent la emoţiile tale, la ce se petrece în

corpul tău. Simţi că este adevărat sau încă simţi că nu meriţi?

Dacă ai orice fel de emoţii negative în corpul tău, atunci întoarce-te la afirmaţia: ‚Mă

eliberez de tiparul din mintea mea care crează împotrivire la propriul meu bine’. ‚Merit să am/ să

fiu…..’

Repetă această afirmaţie până când simţi acceptare în toată fiinţa ta, chiar dacă va trebui

să o repeţi timp de câteva zile.

Exerciţiu – noi contra lor

Uită-te pentru o clipă la cineva din viaţa ta care te enervează. Descrie trei lucruri despre

această persoană care nu-ţi plac, lucruri pe care ai vea să le schimbi. Acum uită-te cu atenţie la

tine şi întreabă-te: ‚Unde sunt şi eu aşa şi când fac aceleaşi lucruri’.

Închide ochii şi acordă-ţi timp pentru acest lucru. Apoi, întreabă-te DACĂ VREI SĂ TE

SCHIMBI. După ce vei curăţa din tine aceste tipare, obişnuinţe şi crezuri personale, fie se vor

schimba, fie vor disparea din viaţa ta.

Începe să afirmi că: ‚Întotdeauna lucrez pentru cei mai minunaţi şefi’, ‚Şefii mei mă tratează

întotdeauna cu respect şi prietenie’, ‚Şeful meu este generos şi se lucreză uşor cu el’. Aceste

afirmaţii te vor însoţi pentru tot restul vieţii şi dacă vei deveni şi tu şef, vei fi şi tu la fel.

Afirmaţii pentru serviciu

Sunt cu totul deschis şi receptiv la o poziţie nouă şi minunată, o poziţie care foloseşte toate

talentele şi abilităţile mele şi îmi permit să mă exprim creativ, spre mulţumirea mea sufletească.

Lucrez cu şi pentru oameni pe care îi iubesc şi mă iubesc şi mă respectă, într-un loc minunat şi

câştig foarte bine.

Dacă persoana respectivă este

importantă, începe să afirmi că este iubitoare şi plină de apreciere. Dacă este morăcănoasă, afirmă

că este veselă şi cu o prezenţă plăcută. Dacă este crudă şi neiertătoare, afirmă că este miloasă şi

gentilă. Dacă vezi numai calităţile în această persoană, atunci pe acestea ţi le va arăta, indiferent

cum se poartă alţii.

Personalizate: cunosc engleza foarte bine