Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă insușirea unui

obiect, fiind folosit pentru a descrie, pentru a exprima o părere despre cineva sau
despre ceva.

Adjectivul determină un substantiv.

Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.

Exemple:
S
Filmul interesant este la cinematograf.
subst.com. adj., gen.neutru
gen. neutru nr.sg., caz N
nr.sg, caz N

C
Vedem un film interesant.
subst. com. adj., gen neutru
gen neutru nr.sg., caz Ac
nr.sg., caz Ac

C
Criticii i-au acordat filmului interesant un premiu important.
subst. com. adj., gen neutru
gen neutru nr.sg., caz D
nr.sg., caz D

ATR
Actorii filmului interesant au caștigat un premiu.
subst. com. adj., gen neutru
gen neutru nr.sg., caz G
nr.sg., caz G

Cazurile şi funcţiile adjectivului

Cazul Funcţia Exemplu

N atribut Elevul silitor a ajuns departe.
nume predicativ Prietenul meu este insuportabil.
Ac atribut L-am recunoscut pe băiatul neastâmpărat.
G atribut Din pricina informaţiilor eronate el nu a aflat adevărul.
D atribut A luptat asemenea unui erou curajos.
V atribut Fiinţă nerecunoscătoare, nu vreau să-ţi vorbesc!
Gradele de comparaţie
A. Pozitiv: adjectiv
B. Comparativ - de superioritate: mai adjectiv
- de egalitate: la fel de / tot atât de adjectiv
- de inferioritate: mai puţin adjectiv
C. Superlativ - relativ de superioritate: cel mai adjectiv
de inferioritate: cel mai puţin adjectiv
- absolut: foarte / nemaipomenit / prea / grozav de / din cale
afară de / extrem de adjectiv

Exemplu
D. Pozitiv: isteţ
E. Comparativ - de superioritate: mai : isteţ
- de egalitate: la fel de / tot atât de isteţ
- de inferioritate: mai puţin isteţ
F. Superlativ - relativ de superioritate: cel mai isteţ
de inferioritate: cel mai puţin isteţ
- absolut: foarte / nemaipomenit / prea / grozav de / din cale
afară de / extrem de isteţ

Unele adjective nu au grade de comparaţie: complet, principal, unic, mort, viu,

maxim, optim, minim, superior, extrem, dreptunghic, acvatic, aerian, terestru,
pozitiv, imens, inferior.

Adjectivul se combină cu:

- substantivul: băieţii veseli
subst. adj.
S PN
- verbul copulativ: Elevul este harnic. NP
vb. cop. adj.
S Atr.
- numeralul: Doi frumoşi au venit la noi.
numer. adj.
- prepoziţie: O cunosc de tânără.
prep. Adj.

Adjectivele se împart în:

-adjective propriu-zise (curajos, frumos, isteţ, cuminte, albastru etc.)
-adjective provenite din verb la participiu (desenat, înverzit).
Desinența indică modificarea formei adjectivului în funcție de gen și număr
(bun, bună, buni, bune).

Adjectivele sunt:
- variabile, cele care își modifică forma în vorbire;
- invariabile, cele care nu își modifică forma în vorbire (cumsecade, gri, bleu, maro,
roz, crem).
Adjectivele variabile pot avea:
- patru forme (vesel, veselă, veseli, vesele / bun, bună, buni, bune / fromos,
frumoasă, frumoşi, frumoase)
- trei forme (mic, mică, mici, mici / argintiu, argintie, argintii, argintii / adânc,
adâncă, adânci, adânci)
- două forme (mare, mare, mari, mari / verde, verde, verzi, verzi / dulce, dulce,
dulci, dulci)

NU trebuie confundateadjectivele care preiau articolul hotărât al

substantivuluipe care îl însoţesc (exemplu: Admiram albastul cer – albastrul= adj.,
determină substantivul ʺcerʺ, gen. Neutru, nr. Sg., preia forma articolului hotărât
ʺlʺde la substantivul determinat, caz Ac, funcţia sintactică de atribut)cu substantivele
provenite din adjective, prin articularea cu articolul hotarât a adjectivului (exemplu:
Admiram albastrul cerului. – albastrul= substantiv provenit din adjectiv)

ORTOGRAFIE
Adjectivele terminate în –iu care însoţesc un substantiv nearticulat sau
articulat hotărât de genul masculin, numărul plural, se scriu cu doi de i (nor
fumuriu / nori fumurii / norii fumurii).
În situaţia în care adjectivele terminate în –iu stau înaintea unui substantiv
de genul masculin, numărul plural, articulat hotărât preiau articolul substantivului
şi se scriu cu trei de i. ( fumuiii nori)

Alte exemple:
Băieţii veseli - veselii băieţi