Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
Rezonanţa de tensiuni
Fie circuitul reprezentat în fig.1.a, obţinut prin conectarea în serie a elementelor ideale liniare,
rezistor, bobină şi condensator, de parametri R, L, C şi alimentat cu tensiunea sinusoidală, u de la o
sursă ideală de t.e.m.
Fig. 1.
Curentul i prin toate elementele înseriate ale circuitului este acelaşi şi se consideră cunoscut, cu formă de
undă sinusoidală, având următoarea expresie a valorii instantanee:
i 2I sin( t i ). (1)
u u R u L uC (2)
în care, aşa cum s-a arătat anterior (Curs2) căderile de tensiune la bornele elementelor de circiut au
expresiile următoare:
u R Ri RI 2 sin( t i ) ,
di
u L L X L I 2 sin( t i / 2) ,
d t
u 1 i d t X I 2 sin( t / 2).
C C C i (3)
Se adoptă fazorul polar complex – f.p.c. (valoarea efectivă comlplexă – v.e.c.) a curentului i, mărime
cunoscută, (rel.(1)) pe care o alegem ca referinţă, (origine de fază), de forma următoare:
i I Ie j i (5)
I R j ( X L X C )I Z I
1
U R I ( j ) L I
j C
(6)
U ZI ,
în care (7)
Z R j ( X L X C ) R jX Z e j Z
se numeşte impedanţa complexă a circuitului R, L, C serie şi este caracterizată prin modulul Z (numit
simplu impedanţă, mărime măsurată în Ohmi) şi argumentul Z (măsurat în rad):
Z R 2 ( X X ) 2 R 2 X 2 ; [ Z ]
L C
XL XC
Z arg Z arctg ; Z [0; π / 2] rad.
R
(8)
R Z cos Z 0,
(9)
X Z sin Z sau 0.
Pentru caracterizarea f.p.c. tensiune, U , se identifică expresia obţinută, (6) cu forma normală a acestui
fazor,
(10)
U Z e j Z I e j i ZI e j ( Z i ) ,
U U e j u
şi se deduce:
Relaţiile: U Z I şi
U = ZI
constituie legea conducţiei (legea lui Ohm) scrisă cu valori efective complexe, respectiv cu valori
efective pentru un circuit dipol pasiv RLC serie.
U U R U L U C . (12)
U RI e j i RI ,
R
U L X L I e j ( i / 2) jX L I ,
j ( i / 2)
U C X C I e jX C I ,
(13)
iar ecuaţia de tensiuni (12) este reprezentată fazorial în planul complex, prin diagrama fazorială din
fig.1.b. Pentru simplitate, de regulă, curentul i (comun tuturor elementelor RLC înseriate) se adoptă ca
mărime origine de fază (i = 0). Evident, în acest caz, diagrama fazorială trasată în fig.1.b se roteşte în
sens orar cu unghiul i, iar u = , (ca în fig.3.a, .b, .c)
Triunghiul OAB al v.e.c. ale tensiunilor (fig.1.b), permite scrierea fazorului tensiunii la borne U
cu ajutorul componentelor activă şi reactivă, sub forma:
U U a U r U a jU r , (14)
în care:
Ua = UR = RI = U cos , (15)
U r U L U C ( X L X C ) I XI U sin (16)
• În funcţie de ponderea reactanţelor XL şi XC, în circuitele RLC serie se pot realiza următoarele
trei situaţii :
+j UL= jXL I +j
+j
UL= jXL I
0
UC = -jXC I
UL= jXL I
I
=Z X = XL- XC>0
U
>0 UC= -jXC0 I
UR = R I
UR= R I I +1 0 I +1 U= UR I +1
U =ZI 0
UC = -jXC I
Se consideră un circuit ( Fig.1.a) format prin conectarea în paralel a elementelor ideale liniare
rezistor, bobină şi condensator, de parametri R, L, C şi având aplicată la borne tensiunea sinusoidală, u
cunoscută, de forma :
u U 2 sin( ω t u ) . (1)
Fig. 1
Se consideră cunoscuţi parametrii R, L, C şi trebuie determinaţi curenţii iR, iL, iC şi i. Teorema I-a
a lui Kirchhoff aplicată în nodul M furnizează relaţia:
i i R i L iC , (2)
în care , conform celor stabilite anterior, expresiile curenţilor funcţie de tensiunea cunoscută, sunt:
u U
i R 2 sin( ωt γ u ),
R R
1 U
i L u d t 2 sin( ωt γ u π / 2),
L XL
du U
iC C d t X 2 sin( ωt γ u π / 2).
C
(2.1)
Substituind (2.1) în (2), rezultă pentru circuitul R L C derivaţie analizat o ecuaţie integro-
diferenţială liniară, cu coeficienţi constanţi, de forma:
u 1 du
i udt C .
R L dt (3)
Ca şi anterior, rezolvarea ecuaţiei (3) se poate efectua uşor prin utilizarea simbolurilor (v.e.c.
/f.p.c.) din reprezentarea în complex simplificat (RCS).
U U e j u . (4)
U U
I jCU
R jL
(5)
1
G - conductanţa rezistorului ideal, R ;
R
1
BL - susceptanţa inductivă a bobinei ideale, L ;
XL
1
BC - susceptanţa capacitivă a condensatorului ideal,C;
XC
unde:
Y G jB Y e j Y (8)
Fig. 2 G Y cos Y 0,
(10)
B Y sin Y sau 0.
I Y e jY U e j u YU e j (Y u )
I I e j i din care:
Fig. 1
Utilizând reprezentarea analitică în complex simplificat, se folosesc următoarele notaţii:
- pe reţea : U R ,U S ,U T ;
- pe reţea : U RS ,U ST ,U TR .
- ai receptorului : I f 1 , I f 2 , I f 3 , iar
- curenţii de linie : I l1 , I l 2 , I l 3 .
- curentul de nul : I 0
I f1 I l1 , I f2 I l 2 , I f3 I l 3 ; (1)
-Tensiunile de linie şi cele de fază la receptor sunt legate prin relaţii ce rezultă prin aplicarea
teoremei a II-a a lui Kirchhoff circuitelor 12O'1, 23O'2, respectiv 31O'3:
U U U ,
l12 f1 f2
U l 23 U f 2 U f 3 ,
(2)
U l 31 U f 3 U f 1 .
U f1 U f 2 U f 3 U f , I f1 I f 2 I f 3 I f ,
U l12 U l 23 U l 31 U l , I l1 I l 2 I l 3 I l .
(3)
- Între valorile efective ale curenţilor de linie şi de fază există relaţia evidentă:
I lY I fY . (4)
- Relaţia între valorile efective ale tensiunilor de linie şi de fază se obţine imediat din diagrama
fazorială (Fig.2) corespunzătoare ecuaţiilor de tensiuni (2); pentru regim simetric, rezultă relaţia
geometrică, ON 2OM cos( / 6) 3 OM , care, ţinând cont de (3), devine:
U lY 3 U fY . (5)
Prin urmare, la conexiunea în stea a circuitelor
trifazate, în regim simetric, valoarea efectivă a tensiunii
de linie este de 3 ori mai mare decât valoarea efectivă
a tensiunii de fază, iar curentul de linie este egal cu cel
de fază.
I f1 I f 2 I f 3 I0 0 (6)
Fig. 2
Dacă regimul este nesimetric, din cauza receptoarelor dezechilibrate, valoarea curentului de nul
este semnificativă:
I0 0.
E AB E BC E CA = 0 şi I fA I fB I fC = 0.
În practică, generatoarele trifazate nu se conectează în triunghi. Inversarea (din eroare) a sensului uneia
din cele trei t.e.m. conduce la apariţia unui curent de egalizare prin înfăşurările generatorului, de
intensitate mare (chiar la funcţionarea lui în gol), care îl poate deteriora.
Fig. 1
- Între tensiunile de linie şi de fază există relaţii de identitate, evidente prin modul de definire a
acestora:
- Relaţiile dintre curenţii de linie şi de fază la conexiunea în triunghi rezultă prin aplicarea
teoremei I a lui Kirchhoff în nodurile receptorului trifazat, 1,2,3 (respectiv ale generatorului, A,B,C) :
I I I ,
l1 f1 f3
I l2 I f 2 I f 1 ,
I l 3 I f 3 I f 2 ,
(2)
Fig. 2 I l 3 I f . (4)
U l U f . (5)
Prin urmare, la conexiunea în triunghi a circuitelor trifazate, în regim simetric, tensiunea de linie
coincide cu tensiunea de fază, iar valoarea efectivă a curentului de linie este de 3 ori mai mare decât
valoarea efectivă a curentului de fază.
Utilizarea conexiunii triunghi este posibilă numai pentru circuitele trifazate în regim simetric, la
care I f1 I f 2 I f 3 = 0 (6)
În regim nesimetric curentul rezultant I0 este nenul şi - deoarece nu există conductor de nul, de
întoarcere - acesta se stabileşte şi circulă în circuitul închis (triunghi) al fazelor, producând pierderi
suplimentare.
a) Pornirea motorului asincron trifazat este un proces care se iniţiază prin conectarea înfăşurării
statorului la reţeaua trifazată de alimentare de tensiune şi frecvenţă nominale, Un, fn şi se încheie
atunci când creşterea turaţiei rotorului atinge valoarea de regim staţionar-stabilizat
corespunzătoare sarcinii la arbore.
Cuplul de pornire, Mp reprezintă cuplul pe care îl dezvoltă MAT aflat cu rotorul în repaus, dacă
este alimentat la tensiunea şi frecvenţa nominale, Un, fn atunci când curentul a atins valoarea staţionară
de scurtcircuit.
Valoarea cuplului de pornire, Mp rezultă din particularizarea expresiei generale a cuplului, M(s) (forma
simplificată), pentru s = 1 (n = 0) :
R2
m p U2 s (2)
M 1 2 1
2k E f1 R 2
2
s
Xd2
2
2
P: pentru n = 0 ( s = 1) M M p m1 p U 1 R2 .
2
2k E f 1 R X
2
2
d2
2
N : n = nn ( s = sn ) pentru Mr=Mn. Valoarea vitezei este cea nominală atunci când cuplul rezistent la
arbore (sarcina motorului) este de valoare nominală, Mr=Mn.
sn=0,01-0,06 !!
2
R mp U 1
sk 2 Mk 1 2 1
K : pentru
Xd 2 2k E f1 2 X d 2
Pentru a porni, motorul trebuie să dezvolte un cuplu mai mare decât cel rezistent, creat de maşina de
lucru, Mp>Mr . Aşa cum se constată din caracteristicile mecanică naturale, M(s), n(M) (Fig. ) motoarele
asincrone au un cuplu de pornire relativ mic, Mp << Mk şi prin metodele de pornire se urmăreşte
creşterea acestei valori.
Curentul de pornire, Ip este valoarea curentului absorbit de MAT de la reţea, în regim electromagnetic
staţionar, cu rotorul în repaus, statorul fiind alimentat la tensiunea şi frecvenţa nominale, Un, fn;
La motoarele asincrone, curentul de pornire are valori de 5-8 ori mai mari decât curentul
nominal, Ip = (5 - 8)I1n şi , prin metoda de pornire, trebuie limitat pentru a nu depăşi anumite valori de
protecţie, impuse de puterea reţelei, Ip=(1,5 - 2)In.
Valorile ridicate ale Ip se justifică imediat considerând expresia curentului secundar raportat, I 2
la pornire, pentru n = 0 (s = 1), în ipotezele simplificatoare adoptate anterior:
U1
I1 I 2'
2
R
k E2 2
X d2
2
s
b) Pornirea motoarelor asincrone cu rotorul bobinat
Pornirea MAT cu rotor bobinat are loc prin înserierea cu fazele rotorului a unui reostat trifazat
de pornire, Rp, reglabil în trepte sau continuu. (Fig. 1)
Spre deosebire de MAT cu rotorul în scurtcircuit se soluţionează astfel, relativ simplu, ambele
probleme ale pornirii, asigurându-se un cuplu de pornire mare, la un curent de pornire relativ mic,
limitat la cca. Ip=(1,5-2)In
Limitarea curentului de pornire, în cazul MAT cu rotor bobinat, se obţine datorită măririi rezistenţei
totale a circuitului secundar (rotoric), conform relaţiei:
U1
I 1 p I 1s 1 (1 / k I ) I 2 p s 1 (5 8) I1n (1)
k E2 R 2 Rp X
2
d2
2
,
2 ( R2 R p )
P: pentru s=1 (n = 0) M M p m1 p U1 .
2
2k E
f1 R R
2 p X
2
d2
2
( R2 R p ) m1 p U12 1
sk Mk
K : pentru
X d2
2k E2 f1 2 X d 2
.
1 Pornirea directă
Acest procedeu este posibil a fi aplicat doar în cazul motoarelor de putere nominală, Pn relativ
mică în raport cu puterea instalată a reţelei, timpul de pornire fiind redus (câteva secunde).
Pentru pornirea directă a MAT cu rotorul în scurtcircuit, înfăşurarea statorului, conectată în stea sau în
triunghi (Fig.1) se cuplează (manual sau automat) la reţeaua trifazată de alimentare
Schema de principiu este dată în fig. 2.a, unde K este un comutator special, numit comutator
stea-tringhi. In momentul pornirii, înfăşurarea statorică se conectează în stea, comutatorul K fiind pe
poziţia (Y). Sub acţiunea cuplului electromagnetic dezvoltat la arbore, turaţia motorului creşte, iar când
atinge o valoare apropiată de cea nominală, comutatorul se trece în poziţia (), motorul rămânând să
funcţioneze cu înfăşurarea statorică conectată în triunghi.
Dacă
UfmY şi Ufm - tensiunea de fază a motorului la conectarea înfăşurării statorice în stea, respectiv în
triunghi,
IpY, Ip - curentul de linie (de pornire) absorbt de la reţea, corespunzător celor două conexiuni,
U fmY Ul
I pY I fmY ,
Zk 3Zk (1)
U f m Ul
I p 3I fm 3 3 .
Zk Zk (2)
Raportul curenţilor absorbiţi în cazul pornirii în stea, respectiv în triunghi, este aşadar :
I py 1
. (3)
I p 3
M p U 3
f (4)
a. b.
c) Se închide întrerupătorul K3, de şuntare a AT, motorul fiind astfel alimentat direct de la
tensiunea reţelei, U1; deschiderea întrerupătorului K1 trebuie efectuată înaintea închiderii celui de
şuntare K3, pentru a evita scurtcircuitarea AT.
În cazul pornirii MAT prin AT, între curentul de pornire, absorbit de la reţea de primarul AT, IpAT
şi cel care circulă prin fazele înfăşurării rotorului, If m AT există relaţia:
I2 I f m AT
I pAT I 1 .
kA kA
(5)
Ţinând cont că tensiunea de fază la bornele motorului, U f m AT este tensiunea secundară de fază,
U 2 curentul de fază statoric la alimentarea prin AT, I f m AT are expresia:
U1 U f m AT U1
U f m AT U 2 I f m AT
kA Zk k AZk
(6)
U1
I pAT .
k A2 Z k
(8)
În cazul pornirii directe a MAT prin cuplare la reţea, curentul de pornire Ipdir ar fi:
U1
I pdir .
Zk
(7)
I p AT 1
.
I p dir k A2
(8)
Principiul de construcţie şi funcţionare al transformatorului monofazat.
Rolul transformatorului electric
Transformatorul electric este un aparat static care funcţionează în curent alternativ pe baza
fenomenului de inducţie electromagnetică; el realizează
- un transfer de putere între două circuite izolate electric dar cuplate magnetic,
electrice transferate, p = ui şi
Fig. 1.
Înfăşurarea primară, având N1 spire, este înfăşurarea care primeşte energie de la o sursă de
alimentare de c.a. sinusoidal ( generatorul , reţeaua de distribuţie) şi funcţionează în regim de receptor.
5. pFe = pH + pF = 0;- pierderile active în fier (prin histerezis şi curenţi turbionari) sunt
nule.
TRAFO IDEAL
i1
u1 * N1
e1
i2
* N2
e2 u2 Z
Fig.2
- fluxul magnetic fascicular util , care înlănţuie ambele înfăşurări ale transformatorului şi este
sinusoidal variabil în timp, pp. de forma:
Acesta, induce tensiunile electromotoare ( t.e.m.), e1 şi e2, în cele două înfăşurări prin fenomenul de
inducţie electromagnetică statică (transformatorică):
În ipoteza că înfăşurarea primară este o bobină ideală (cu căderi de tensiune nule pe reactanţa
primară de dispersie - corespunzătoare fluxului de dispersie nul, d1 0 - şi pe rezistenţanulă a
înfăşurării primare, R1=0 ),
conform teoremei a II-a Kirchhoff (teorema tensiunilor) aplicată cu regula de asociere a semnelor
de la receptoare, t.e.m. e1 indusă de fluxul util, în înfăşurarea primară echilibrează tensiunea aplicată
transformatorului, u1. In acelaşi timp, din legea inducţiei electromagnetice, se poate exprima valoarea
instantanee a t.e.m., e1, ceea ce conduce la relaţiile:
u1 e1
d (3)
e1 N1 E1m sin t / 2 .
dt
e2 u20
d (4)
e2 N 2 E 2 m sin t / 2 .
dt
E 2 4,44 N 2 f m U 20 . (6)
Se numeşte raport de transformare raportul dintre t.e.m. primară şi secundară, egal cu raportul
numerelor de spire din primar şi secundar şi care este practic egal cu raportul între valorea efectivă a
tensiunii aplicate înfăşurării primare, U1 şi a tensiunii obţinută la bornele înfăşurării secundare la
funcţionarea în gol, U20 :
e1 E N U
k 1 1 1
e2 E2 N 2 U 20
(7)
In cazul: k>1,U20 < U1, transformatorul este coborâtor de tensiune, I=IT, II=JT, iar
în cazul: k<1, U20 > U1, transformatorul este ridicător de tensiune, I=JT, II=IT.
Funcţionarea transformatorului în sarcină se realizează atunci când circuitul secundar este închis
prin conectarea la borne a unui receptor de impedanţă Z (întrerupătorul K fiind închis). T.e.m. e2
generează în circuitul secundar închis
Aplicând legea circuitului magnetic conturului închis () al unei linii de câmp, se obţine
N1i1 N 2 i 2 (8)
- Solenaţia secundară (de reacţie), 2 = N2i2 - câmpul magnetic de reacţie, care are caracter antagonist.
- Solenaţia rezultantă, θ , la un TR ideal, se menţine egală cu solenaţia primară de mers în gol θ10 , ( care
este de valoare redusă, neglijabilă, 10 << 1n ) şi corespunzător, fluxul util rezultant se menţine
aproximativ constant de la gol la plină sacină. Se scie ecuaţia de solenaţii de forma:
- In consecinţă între curenţii primar şi secundar în sarcină se stabileşte un raport egal cu inversul
raportului de transformare:
i1 N 1
2
i2 N1 k
Are loc astfeltransferul astfel o putere receptorului, p2=u2i2, care ideal este egală cu puterea absorbită,
p1=u1i1 :
u1
p2=u2i2 = k i1 = u1i1 = p1
k
p2 = p1
ROLUL UNUI TRANSFORMATOR IDEAL
1. Realizează un transfer integral de putere electrică instantanee între sursă şi receptor: absorbe
de la sursa de alimentare, prin circuitul primar, puterea instantanee p1=u1i1 şi cedează în circiuitul
secundar, către receptor o putere instantanee egală, p2=u2i2 ; egalitatea este de asemenea valabilă
pentru puterile aparentă, S activă, P şi reactivă, Q:
p1 = p2 ( u1i1 u2i2 ) ,
S1= S2 ( U 1 I1 U 2 I 2 );
u1 / u2 = k
U 2 (1 / k ) U1 (10)
3. Schimbă valoarea i1 a curentului primar absorbit de la reţea în curentul i2 furnizat sarcinii din circuitul
secundar, raportul celor doi curenţi fiind egal cu inversul raportului numerelor de spire (inversul
raportului de transformare, k =N1 / N2 ):
i1 / i2 1 / k
I2 = k I1 (11)
Z 2' k 2 Z 2 . (12)