Analiza Functionala

Cuprins
Capitolul 1. Notiuni fundamentale de topologie 3

1. Spatii topologice 3
2. Limita, continuitate 7
3. Compacitate 13
4. Exercitii 15
Capitolul 2. Spatii vectorial topologice 17
1. Multimi echilibrate, absorbante, convexe 17
2. Spatii vectorial topologice. Teoreme de caracterizare 20
3. Multimi marginite ^n spatii vectorial topologice 25
4. Spatii vectorial topologice metrizabile 25
5. Exercitii 29
Capitolul 3. Spatii local convexe 33
1. Denitii. Teorema de caracterizare a spatiilor local convexe 33
2. Seminorme. Topologii local convexe generate de seminorme 34
3. Compararea topologiilor local convexe 41
4. Teorema Hahn-Banach de prelungire a functionalelor liniare 43
5. Exercitii 47
Capitolul 4. Spatii normate 51
1. Denitii. Proprietati 51
2. Topologizarea unui spatiu normat 52
3. Spatii normate nit dimensionale 55
4. Element de cea mai buna aproximare 57
5. Spatii normate separabile 58
6. Spatii normate complete (Spatii Banach) 58
7. Completarea unui spatiu normat 61
8. Familii sumabile ^ntr-un spatiu Banach 62
9. Exercitii 64
Capitolul 5. Spatii Hilbert 67
1. Produs scalar 67
2. Ortogonalitatea pe spatii Hilbert. Proiectii 73
3. Familii ortogonale. Baze 76
4. Exercitii 80
Capitolul 6. Operatori liniari pe spatii normate 85
1. Denitii. Proprietati 85
2. Siruri de operatori. Convergenta 91
1
2 CUPRINS
3. Principiul marginirii uniforme. Teorema Banach-Steinhauss 94
4. Inversarea operatorilor liniari 97
5. Ecuatii operatoriale 98
6. Functionale liniare. Existenta functionalelor liniare 99
7. Conjugatul unui spatiu normat 101
8. Convergenta slaba ^n spatii normate si ^n spatiul conjugat 103
9. Operatori complet continui pe un spatiu Banach 105
10. Conjugatul unui spatiu vectorial topologic 107
11. Exercitii 110
Capitolul 7. Operatori liniari pe spatii Hilbert 111
1. Continuitatea unui operator liniar pe un spatiu Hilbert 111
2. Forma functionalelor liniare si continue (Teorema lui Riesz) 111
3. Adjunctul unui operator 113
4. Operatori autoadjuncti 116
5. Functionale hermitice 118
6. Operatori autoadjuncti pozitivi 119
7. Proiectori 119
8. Operatori normali, unitari si izometrici 120
9. Elemente de teorie spectrala. Valori proprii si vectori proprii 122
10. Spectrul unui operator autoadjunct 123
11. Exercitii 130
12. Bibliograe 131
CAPITOLUL 1
Notiuni fundamentale de topologie

În acest capitol vor prezentate câteva notiuni si rezultate cunoscute de topologie,
cu un caracter pregatitor, necesare parcurgerii celorlalte parti ale lucrarii. De aceea vor
omise demonstratiile si unele detalii constructive, expunerea acestora ind obiectul
diferitelor tratate de topologie generala, unele dintre acestea gurând ^n bibliograa
indicata.
Vom presupune cunoscute notiunile, notatiile si rezultatele din teoria elementara a
multimilor legate de algebra Boole a partilor unei multimi, relatii binare, functii.
De asemenea consideram ca se cunosc notiunile fundamentale de analiza mate-
matica cu privire la siruri numerice, la spatii metrice si la spatiul euclidian R n .
1. Spatii topologice
Vom nota cu X o multime nevida arbitrara.
Definitia 1.1. Spunem ca pe multimea X s-a denit o structura topologica
daca s-a xat o multime de parti ale lui X cu urmatoarele proprietati:
(T1) ;; X 2 ;
(T2) daca A; B 2 , atunci A \ B 2 ; S
(T3) daca (Ai)i2I este o familie de elemente din , atunci Ai 2 .
i2I
Perechea (X; ) se numeste spatiu topologic iar elementele lui vor numite
multimi deschise.
Exemplul 1.1. Daca notam d = P (X ) si g = f;; X g, obtinem doua structuri
topologice (numite topologia discreta, respectiv, topologia grosiera) pe multimea
X.
Exemplul 1.2. Considerând X = C atunci o structura topologica pe C se de-
neste astfel
C = fG C / (8) w 2 G (9) " > 0 cu D(w; ") Gg [ f;g
unde
D(w; ") = fz 2 C / jz wj < "g:
Familia C se va numi topologia naturala pe C .
Exemplul 1.3. Fie X = R n (n 2 N ) si
Rn = fD R n / D = ; sau (8) a = (a1 ; a2; :::; an) 2 D (9) " > 0 cu S (a; ") Dg
3
4 1. NOTIUNI FUNDAMENTALE DE TOPOLOGIE
unde
n
X
S (a; ") = fx = (x1; x2 ; :::xn ) 2 Rn / (xi ai)2 < "2g:
i=1
Familia Rn verica (T 1); (T 2); (T 3) deci (R n ; Rn ) este un spatiu topologic, iar Rn
se numeste topologia naturala a lui R n .
În particular, pentru n = 1, obtinem topologia naturala, R , a dreptei reale . Se
constata usor ca aceasta poate denita echivalent si cu ajutorul intervalelor deschise
R = fD R / D = ; sau (8) x 2 D; (9) a; b 2 R cu a < b astfel ^ncât x 2 (a; b) Dg:
Ultimele doua exemple sunt cazuri particulare ale celui ce urmeaza.
Exemplul 1.4. Fie (X; d) un spatiu metric iar, pentru x0 2 X si r > 0, sfera
deschisa de centru x0 si raza r,
S (x0 ; r) = fx 2 X / d(x; x0) < rg:
Atunci
d = fD X / D = ; sau (8) x 2 D; (9) r > 0 cu S (x; r) Dg
deneste o structura topologica pe X numita topologia naturala (sau obisnuita,
sau uzuala) a lui X generata de metrica d.
Subliniem ca, pentru simplicare, vom nota cu X spatiul topologic (X; ) atunci
când nu exista confuzie legata de familia . De asemenea multimile R ; C ; R n precum
si spatiile metrice vor considerate spatii topologice cu topologiile naturale.
Definitia 1.2. Fie x un punct al spatiului topologic X . Multimea V X se
numeste vecinatate a lui x daca (9) D X , D deschisa, astfel ^ncât x 2 D V .
Notam cu #(x) familia tuturor vecinatatilor lui x.
Teorema 1.1. O submultime D a unui spatiu topologic este deschisa daca si numai
daca este vecinatate a oricarui punct al sau.
Teorema 1.2. Fie X un spatiu topologic si x 2 X . Atunci #(x) are proprietatile:
(V1) daca V 2 #(x), atunci x 2 V ;
(V2) daca V 2 #(x) si W V , atunci W 2 #(x);
(V3) daca V1 ; V2 2 #(x), atunci V1 \ V2 2 #(x);
(V4) pentru orice V 2 #(x) exista W 2 #(x) asa ^ncât, oricare ar y 2 W , avem
V 2 #(y).
Reciproc, daca pentru orice x 2 X exista o familie de parti ale lui X ce verica
proprietatile (V 1), (V 2), (V 3), (V 4) atunci exista pe X o structura topologica unica
astfel ^ncât pentru orice x familia vecinatatilor sa coincida cu familia de parti asociata
lui x.
Definitia 1.3. O submultime B(x) a lui #(x) se numeste baza de vecinatati
sau sistem fundamental de vecinatati ale punctului x daca
(8) V 2 #(x) (9) U 2 B(x) cu U V:
1. SPATII TOPOLOGICE 5
Teorema 1.3. O familie B(x) de parti ale lui X reprezinta o baza de vecinatati
pentru x daca si numai daca satisface proprietatile:
(B1) x 2 U; (8) U 2 B(x);
(B2) pentru orice U1; U2 2 B(x); (9) U 2 B(x) cu U U1 \ U2 ;
(B3) pentru orice U 2 B(x), exista U1 2 B(x), U1 U astfel ca, pentru orice y 2 U1,
sa existe W 2 B(y) cu W U .
Este evident ca, daca B(x) este o baza de vecinatati ale lui x, atunci
#(x) = fV X / (9) U 2 B(x) cu U V g:
deneste familia vecinatatilor lui x.
Exemplul 1.5. I^n spatiul topologic (C ; C ) familiile
B1 (x) = fD(x; ") / " > 0g
si

1
B2 (x) = D x; / n 2 N
n
unde
D(x; ") = fz 2 C / jx zj < "g ;
reprezinta baze de vecinatati ale numarului complex x.
Exemplul 1.6. I^n spatiul metric (X; d) o baza numarabila de vecinatati ale lui x
este
B(x) = S x; n1 / n 2 N :
Definitia 1.4. Spunem despre un spatiu topologic ca satisface prima axioma a
numarabilitatii daca orice punct al sau poseda un sistem fundamental numarabil de
vecinatati.
Din exemplele ce urmeaza teoremei 1.3 rezulta ca orice spatiu metric poseda o baza
numarabila de vecinatati. Particularizând, spatiile topologice C ; R ; R n (n 2) satisfac
prima axioma a numarabilitatii.
Definitia 1.5. Fie (X; ) un spatiu topologic. O submultime B a lui se numeste
baza a topologiei (sau o baza de deschise sau o baza a spatiului (X; )) daca
orice multime D 2 se scrie ca o reuniune de elemente ale lui B .
Spunem ca spatiul topologic X este de tip numarabil daca admite o baza numarabila
a topologiei sale.
Teorema ce urmeaza evidentiaza legatura dintre notiunile de 00 baza00 a topologiei si
de baza de vecinatati00.
00
Teorema 1.4. O familie B este o baza a topologiei daca si numai daca, pentru
orice x 2 X ,
Bx = fB 2 B = x 2 B g
este o baza de vecinatati pentru x.
Definitia 1.6. O multime F X se numeste ^nchisa daca C F 2 . Notam cu
C familia multimilor ^nchise din X . De aici si din proprietatile topologiei deducem
ca:
(F1) X; ; 2C ;
(F2) o reuniune nita de multimi ^nchise este ^nchisa;
(F3) intersectia unei familii oarecare de multimi ^nchise este ^nchisa.
Definitia 1.7. Consideram multimea A X si x 2 X . Spunem ca x este punct
interior pentru A daca:
(In) (9) V 2 #(x), cu V A.

Multimea punctelor interioare lui A, notata A, se numeste interiorul lui A.
x se numeste punct aderent (respectiv punct de acumulare) pentru A daca
V \ A 6= ;, (respectiv V \ (A n fxg) 6= ;) (8) V 2 #(x).
Vom nota cu A (respectiv A0 ) multimea punctelor aderente (de acumulare) ale lui
A si o vom numi aderenta (derivata) multimii A.
Daca x 2 A n A0 spunem ca x este punct izolat pentru A.
Din denitiile de mai sus rezulta imediat:
Propozitia 1.1. Fie A o submultime a spatiului topologic (X; ). Avem :
1o. A A A, A2 , A 2C ,

[A= A , A 2 ], [A = A , A 2C ];
2 . A = A [ A0 , [A 2C , A0 A];
o

3o. CA =CA, CA = CA.
d
Definitia 1.8. Consideram o multime A X . Multimea FrA = A \ CA se

numeste frontiera multimii A.
A se numeste multime frontiera daca A = FrA, ceea ce este echivalent cu A= ;.
Multimea A se numeste rara daca A este o multime frontiera, deci daca A= ;.
Definitia 1.9. Spunem ca o submultime A a spatiului topologic X este densa
daca A = X .
Daca exista o multime numarabila densa ^n X se spune ca spatiul X este separabil.

Exemplul 1.7. I^n (R ; R ) avem: Q = ;, Q 0 = Q = R n Q = (R n Q )0 = R .
Exemplul 1.8. Daca notam Q [i] = fr + qi / r; q 2 Q g atunci avem proprietati
analoage celor din exemplul precedent relativ la C .
Exemplul 1.9. I^n R n avem pentru Q n aceleasi proprietati ca ^n exemplele prece-
dente.
Observatia 1.1. Orice spatiu topologic de tip numarabil este separabil.
Observatia 1.2. Spatiile R , C , R n (n 2) sunt separabile (vezi exemplele prece-
dente).
2. LIMITA , CONTINUITATE 7
Definitia 1.10. Daca X1 X , atunci 1 = fD \ X1 ; D 2 g este o topologie pe
X1 , iar spatiul topologic (X1; 1 ) se va numi subspatiu topologic al lui X .
Definitia 1.11. Consideram doua topologii 1 ; 2 pe multimea X . Spunem ca
topologia 1 este mai na ( mai tare) decât 2 sau ca 2 este mai putin na
( mai slaba) decât 1 si notam 1 2 daca avem 2 1 (ca multimi). Vom scrie
1 2 daca 1 2 si 2 1 .
Se verica usor urmatoarele caracterizari ale acestei relatii de ordine partiala dupa
nete:
1. 1 2 , (8) x 2 X , (8) V 2 #2 (x), (9) U 2 #1(x) asa ^ncât U V , unde
#i(x) reprezinta familia vecinatatilor lui x ^n spatiul topologic (Xi; i), i = 1; 2.
2. 1 2 , oricare ar x 2 X si Bx o baza de vecinatati ale lui x ^n 1 ; Bx este
o baza de vecinatati ale lui x ^n 2 .
Definitia 1.12. Spunem ca (X; ) este un spatiu Hausdor sau separat daca,
pentru orice doua puncte x1 ; x2 2 X , distincte, exista multimile deschise, disjuncte
D1 ; D2 astfel ca x1 2 D1 si x2 2 D2.
2. Limita, continuitate
Definitia 1.13. Spunem ca o multime partial ordonata prin relatia \ \ este
dirijata daca
(8) ; 2 ; (9) 2 ; si :
Daca 1 , spunem ca 1 este conala cu daca
(8) 2 (9) 2 1 ; :
Evident 1 este, de asemenea, dirijata prin relatia " ".

Exemplul 1.10. N cu relatia de ordine uzuala este o multime dirijata.
Exemplul 1.11. Orice baza de vecinatati ale unui punct x este o multime dirijata
prin relatia V1 V2 daca V1 V2 .
Exemplul 1.12. Familia partilor unei multimi X , P (X ), este o multime dirijata
daca se considera relatia de ordine partiala A B , A B , unde A; B 2 P (X ).
Definitia 1.14. O familie nevida F de parti ale multimii X se numeste ltru
daca are proprietatile:
1. ; 62 F ;
2. (8) A; B 2 F ) A \ B 2 F ;
3. daca, pentru B X; (9) A 2 F ; A B , atunci B 2 F .
Exemplul 1.13. Familia vecinatatilor unui punct este un ltru.
Definitia 1.15. Fie F un ltru ^n X si BF F . Spunem ca BF este o baza de
ltru pentru F sau ca F este ltrul generat de BF daca:
(1) 8 B 2 F ; (9) A 2 BF ; cu A B:
Propozitia 1.2. Familia de multimi B P (X ) este o baza de ltru ^n X daca si
numai daca:
(BF1) B 6= ;;
(BF2) ; 62 B;
(BF3) pentru orice B1; B2 2 B exista B0 2 B cu B0 B1 \ B2 .
Observatia 1.3. Proprietatea 2 din Denitia 1.14 se extinde la orice intersectie
nita.
Observatia 1.4. Daca BF este o baza de ltru atunci (BF ; ) este o multime
dirijata.
Observatia 1.5. Orice sistem fundamental de vecinatati ale unui punct x este o
baza de ltru pentru familia vecinatatilor punctului x.
Observatia 1.6. Fie (; ) o multime dirijata si, pentru orice a 2 , Ba = f 2
; ag. Familia B = fBa; a 2 g este o baza de ltru. Daca = N , atunci
ltrul generat se numeste ltrul sectiunilor sau ltrul Frechet.
Definitia 1.16. Fie F1 si F2 doua ltre din X . Spunem ca F1 majoreaza pe F2
(notam F1 F2 ) daca F2 F1.
Daca, pentru orice ltru F1 care majoreaza un ltru dat F , rezulta ca F1 coincide
cu F spunem ca F este un ultraltru.
Definitia 1.17. Fie (; ) o multime dirijata si X o multime nevida. Numim
sir ge - neralizat ^n X orice aplicatie denita pe cu valori ^n X .
Daca lui 2 î corespunde x 2 X , vom nota cu (x )2 sirul generalizat
respectiv.
Daca 1 este o parte conala si (x )2 un sir generalizat, restrictia sa la 1
va reprezenta un subsir generalizat al lui (x )2 si ^l vom nota cu (x )21 .
Observatia 1.7. Notiunea de subsir generalizat poate prezentata ^ntr-un cadru
mai larg astfel: daca (E; ) si (; ) sunt doua multimi dirijate, atunci (t0 )0 2E este
un subsir generalizat al lui (x )2 daca exista o aplicatie ' : E ! cu proprietatile:
(i) (8) 2 exista 0 2 E asa ^ncât, pentru orice 0 0 ^n E , sa avem '(0)
^n ;
(ii) t0 = x'(0 ) (8) 0 2 E .
Evident, ^n cazul ^n care avem 1 conala, putem lua ' : 1 ! ca ind
aplicatia de scufundare a lui 1 ^n , '() = (8) 2 1 .
Observatia 1.8. Daca B este o baza de ltru ^n X si consideram (B; ) ca o
multime dirijata, atunci aplicatia
B 3 B 7! xB 2 B;
este un sir generalizat ^n X , numit sir generalizat asociat lui B;
Observatia 1.9. Daca (x )2 este un sir generalizat si B este baza a ltrului
sectiunilor, iar
xa = fx = 2 Ba ; a 2 g;
familia x = fxa ; a 2 g este o baza de ltru ^n X numit ltrul Frechet asociat
sirului generalizat (x )2.
Observatia 1.10. În cazul ^n care N vom folosi terminologia de sir, respectiv
subsir.
Definitia 1.18. Fie (X; ) un spatiu topologic.
1. Spunem ca un sir generalizat (x )2 de puncte din X este convergent la x ^n
(X; ) daca, pentru orice vecinatate V a lui x, exista V 2 asa ^ncât x 2 V
pentru orice V . Vom nota x = lim x si vom spune ca x este limita lui
2
(x )2.
2. Filtrul F se numeste convergent la x ^n (X; ) daca F #(x), adica
(8) V 2 #(x); (9) U 2 F ; U V:
Vom nota x = lim F .

Observatia 1.11. Daca (x ) satisface proprietatea ca, pentru A X , exista
A 2 astfel ^ncât A implica x 2 A vom spune ca (x )2 se a a eventual
^n A.
Observatia 1.12. Daca pentru orice 2 exista 2 ; si x 2 A vom
spune ca (x )2 se a a frecvent ^n A.
În acest sens avem ca lim x = x , (x) se a a eventual ^n V pentru orice V 2
2
#(x).
Propozitia 1.3. 1. Daca (X; ) este spatiu Hausdor si exista lim x , atunci
2
limita este unica.
2. lim x = x , orice subsir generalizat al lui (x)2 este convergent la x.
2
3. x 2 A , exista (x ) un sir generalizat de puncte din A cu x = lim x.
2
4. x 2 A0 (x este punct de acumulare pentru A) daca si numai daca exista (x )
un sir generalizat de puncte din A; x 6= x pentru orice , astfel ^ncât lim x = x.
2
Observatia 1.13. Daca X satisface prima axioma a numarabilitatii, ^n armatiile
(3) si (4) din propozitia anterioara putem ^nlocui "sir generalizat" prin "sir".
Definitia 1.19. Fie X o multime nevida. Numim distanta sau metrica pe X ,
o funcê d : X X 7! R + ce verica conditiile:
(D1 ) d(x; y) = 0 , x = y
(D2 ) d(x; y) = d(y; x)(8)x; y 2 X
(D3 ) d(x; y)=led(x; z) + d(z; y)(8)x; y; z 2 X
Multimea X pe cares-a denit o metrica d se numeste spatiu metric si se noteaza
(X; d).
Propozitia 1.4. Orice spatiu metric (X; d) este un spatiu topologic separat si sat-
isface prima axioma a numarabilitatii.
Definitia 1.20. Fie (X; d) un spatiu metric. Un sir (xn )n de puncte din X se
numeste sir Cauchy sau sir fundamental daca:
(1) (8) " > 0 (9) n" 2 N astfel ca d(xn; xn+p) < " (8) n > n" si (8) p 2 N .
Observatia 1.14. Conditia anterioara poate ^nlocuita prin
(8) " > 0 (9) n" 2 N cu d(xn; xm ) < " (8) m; n > n":
Observatia 1.15. Orice sir convergent este sir Cauchy dar reciproca, ^n general,
nu este adevarata.
Definitia 1.21. Un spatiu metric (X; d) se numeste complet daca orice sir Cauchy
al sau este convergent.
Propozitia 1.5. Daca (X; d) este un spatiu metric complet si X1 X este ^nchisa
iar d1 este restrictia lui d la X1 , atunci (X1 ; d1) este, de asemenea, un spatiu metric
complet.
Definitia 1.22. Fie X; Y doua spatii topologice, f : D X ! Y si x0 un punct
de acumulare al lui D. Spunem ca f are limita l 2 Y ^n x0 si notam prin xlim !x0
f (x) = l
daca:
(2) (8) V 2 #(l) (9) U 2 #(x0) astfel ^ncât (8) x 2 D \ (U nfx0 g) ) f (x) 2 V .
Observatia 1.16. Pentru a caracteriza echivalent faptul ca xlim !x0
f (x) = l este su-
cient sa luam, ^n (2), o baza de vecinatati ale lui l, respectiv x0 , ^n loc de # (l),
respectiv # (x0 ).
Observatia 1.17. l = xlim !x0
f (x) daca si numai daca, pentru orice sir generalizat
(x )2 de puncte din D convergent la x0 ; x 6= x0 pentru orice , avem ca (f (x ))2
converge la l ^n Y .
Observatia 1.18. Daca X satisface prima axioma a numarabilitatii putem sa
luam, ^n observatia precedenta, ^n loc de (x )2, siruri (xn)n2N .
Propozitia 1.6. Fie X; Y; Z spatii topologice, f : D X ! Y; g : E Y ! Z
si x0 2 X un punct de acumulare al lui D.
Daca exista l = xlim
!x0
f (x), unde l este punct de acumulare pentru E \ f (D), si
exista lim
y !l
g(y) = L, atunci xlim
!x
(g f )(x) = L.
0
Definitia 1.23. Fie X; Y doua spatii topologice, f : D X ! Y si x0 2 D.
Spunem ca f este continua ^n x0 daca, pentru orice V 2 #(f (x0 )), exista U 2 #(x0 )
astfel ^ncât f (x) 2 V pentru orice x 2 U \ D.
Functia f este continua pe D daca este continua ^n orice punct din D.
Observatia 1.19. În denitia 1.23 putem sa ne restrângem la baze de vecinatati
a lui f (x0), respectiv x0 .
Observatia 1.20. Daca x0 este punct izolat al lui D, atunci orice functie f : D !
Y este continua ^n x0 .
Teorema 1.5. f : D ! Y este continua ^n x0 daca si numai daca
lim f (x) = f (x0):
x!x 0
Observatia 1.21. Pe baza acestui rezultat si a proprietatilor limitei, avem urmatoarele
armatii legate de continuitate:
1. f este continua ^n x0 2 D daca si numai daca, pentru orice sir generalizat
(x )2 de puncte din D, convergent la x0, avem lim f (x ) = f (x0 ).
2
2. Daca X satisface prima axioma a numarabilitatii, ^n proprietatea precedenta
putem lua siruri ^n loc de siruri generalizate.
Propozitia 1.7. Fie X; Y; Z spatii topologice, f : D X ! Y; g : E Y ! Z ,
asa ^ncât f (D) \ E 6= ; si x0 2 D implica f (x0 ) 2 E . Daca f este continua ^n x0 si g
este continua ^n f (x0 ), atunci g f este continua ^n x0 .
Definitia 1.24. Fie X; Y doua spatii topologice. f : X ! Y se numeste homeo-
morsm daca f este bijectiva si bicontinua (adica f si f 1 sunt continue).
Spatiile X si Y se numesc homeomorfe daca exista un homeomorsm ^ntre ele.
Propozitia 1.8. Consideram doua topologii 1 , 2 pe multimea X . Atunci 1 2
daca si numai daca aplicatia identica i : (X; 1 ) ! (X; 2 ) este continua.
Consecinta 1.1. 1 2 daca si numai daca orice sir generalizat (x )2 con-
vergent ^n (X; 1 ) este convergent si ^n (X; 2 ) având aceeasi limita.
1, 2 sunt echivalente, notam 1 2 , daca si numai daca ^n (X; 1) si ^n (X; 2 )
avem aceleasi siruri generalizate convergente cu aceleasi limite.
Consecinta 1.2. Daca f : (X; ) ! (Y; 0 ) este continua, atunci f ramâne con-
tinua daca ^n X luam o topologie 1 cu 1 sau daca ^n Y luam o topologie 01 cu
0 01 .
În acest sens, având doua multimi nevide X; Y si o aplicatie f : X ! Y , ne putem
pune problema determinarii topologiei cea mai putin na ^n X , respectiv 0 cea mai
na ^n Y , astfel ^ncât f : (X; ) ! (Y; 0) sa e continua.
Definitia 1.25. Fie X o multime nevida, (Y ; )2A o familie de spatii topologice
si f : X ! Y; 2 A. Topologia cea mai putin na pe X pentru care f : (X; ) ! (Y; ),
2 A; sa e continue se numeste topologia initiala pe X relativ la familia de aplicatii
(f )2A .
Cazuri particulare:
1) Daca familia (Y; )2A se reduce la un spatiu topologic (Y; ) si f : X ! Y ,
atunci topologia initiala relativ la f este preimaginea topologiei din Y prin f .
2) Fie, ^n X , o familie de topologii ()2A si aplicatiile identice i : X ! (X; ).
Topologia initiala relativ la familia (i ) reprezinta marginea superioara a topologi-
ilor ordonate dupa nete. Aceasta denumire este justicata prin faptul ca
familia multimilor deschise ^n aceasta topologie este formata din toate multimile
deschise ^n topologiile ; = [f; 2 Ag.
Fie (X; )2A o familie de spatii topologice, X = X produsul cartezian
2A
si, pentru ecare 2 A, aplicatia pr : X ! X denita prin pr(x) = x unde
x = (x )2A (numita proiectie a lui X pe X ).
Definitia 1.26. Numim topologie produs pe X topologia initiala relativ la pr .
Cu alte cuvinte topologia produs este cea mai putin na topologie cu proprietatea
ca aplicatiile pr : (X; ) ! (X; ) sunt continue.
Se arata ca, daca x = (x ) 2 X , iar B (x) reprezinta baza de vecinatati a lui x
^n (X; ), atunci B(x) reprezinta o baza de vecinatati a lui x ^n topologia produs a
lui X , unde
B(x) = fV=V 2 B si V = X; pentru 2 A n A0; cu A0 nita ^n Ag:
Din forma vecinatatilor ^n X rezulta ca, daca (X ; ) , 2 A sunt spatii Haus-
dor, atunci spatiul topologic produs este, de asemenea, spatiu Hausdor.
În cazul unei familii nite de spatii topologice (Xi; i)i=1;n, avem
n
Y
B(x) = f Vi / Vi 2 Bi (xi)g
i=1
unde x = (x1 ; x2 ; :::; xn) 2 X .
În continuare, e Y o multime nevida, (X; )2A o familie de spatii topologice si,
pentru ecare 2 A, aplicatia f : X ! Y .
Cea mai tare topologie ^n Y pentru care functiile f : (X; ) ! (Y; ) sunt
continue reprezinta topologia limitei inductive a topologiilor sau topologia
nala pe Y corespunzatoare familiei (f)2A .
Cazuri particulare:
1. Daca avem f : (X; ) ! Y , topologia nala relativ la f se mai numeste topolo-
gia imagine prin f a lui .
2. Daca (X; ) este un spatiu topologic, \ \ este o relatie de echivalenta ^n X
si X= este spatiul cât, iar f : X ! X=, f (x) = x^, este aplicatia canonica,
atunci topologia nala corespunzatoare lui f ^n X= se numeste topologie cât
^n raport cu relatia de echivalenta \ \.
3. Daca,^n X , avem familia ( )2A de topologii si aplicatiile identice i : (X; ) ! X ,
topologia nala pe X corespunzatoare familiei (i )2A reprezinta marginea in-
ferioara a topologiilor ( )2A .
Vom ^ncheia paragraful cu prezentarea unor rezultate legate de existenta limitei si
de continuitatea ^n cazul spatiilor metrice.
Teorema 1.6. Fie (X; d), (Y; ) spatii metrice, Y - complet, f : D X ! Y si
x0 un punct de acumulare pentru D. Functia f are limita ^n x0 daca si numai daca,
pentru orice " > 0, exista " > 0 asa ^ncât, oricare ar x; x0 2 D \ (S (x0; ")nfx0 g),
avem (f (x0 ); f (x)) < ".
Teorema 1.7. Functia f : D X ! Y este continua pe D daca si numai daca
(8) " > 0 si (8) x 2 D (9) ";x > 0 asa ^ncât
(8) x0 2 D \ S (x; ";x), (f (x0 ); f (x)) < ":

Definitia 1.27. Functia f : D X ! Y se numeste uniform continua pe D
daca, pentru orice " > 0, exista " > 0 asa ^ncât, pentru x; x0 2 D cu d(x; x0 ) < " ,
avem (f (x); f (x0 )) < ".
Este evident ca orice aplicatie uniform continua pe D este continua pe D.
3. COMPACITATE 13
3. Compacitate
Definitia 1.28. Fie X o multime nevida si M X . O familie E de submultimi ale
lui X se numeste acoperire pentru M , daca M este continuta ^n reuniunea multimilor
din E . Daca X este un spatiu topologic si multimile din E sunt deschise, spunem ca
avem o acoperire deschisa.
Definitia 1.29. Fie (X; ) un spatiu topologic. O multime M X se numeste
compacta daca din orice acoperire deschisa a sa se poate extrage o subacoperire nita.
Multimea M X se numeste relativ compacta daca M este compacta.
Daca X este o multime compacta, spatiul (X; ) se numeste spatiu compact.
Observatia 1.22. Daca X este un spatiu Hausdor, atunci orice multime com-
pacta din X este ^nchisa.
Observatia 1.23. Daca X este compact, atunci orice submultime ^nchisa a lui X
este, de asemenea, compacta.
În cazul unui spatiu metric avem:
Teorema 1.8. O multime M dintr-un spatiu metric este compacta daca orice sir
de puncte din M contine un subsir convergent ^n M .
Ca urmare, (X; d) este compact daca si numai daca orice sir are un subsir conver-
gent.
Observatia 1.24. Aceasta teorema poate folosita considerând siruri generalizate
^n loc de siruri.
Observatia 1.25. O multime compacta dintr-un spatiu metric este ^nchisa si
marginita ^nsa reciproca nu este, ^n general, adevarata.
Observatia 1.26. Spunem ca o multime M este total marginita daca pentru
orice " > 0 exista o multime nita fxk gk=1;n de puncte din M , asa ^ncât
n
[
M S (xk ; "). Se poate arata ca orice multime compacta ^ntr-un spatiu metric
k=1
este total marginita si ^nchisa. Aceste doua conditii sunt necesare si suciente pentru
compacitatea unei multimi ^ntr-un spatiu metric complet.
Observatia 1.27. În spatiile euclidiene R n si C n are loc teorema lui Borel-Lebesgue
care arma ca o multime este compacta daca si numai daca este ^nchisa si marginita.
Teorema 1.9. Produsul unei familii de spatii topologice compacte este un spatiu
topologic compact.
Teorema 1.10. Fie X; Y doua spatii topologice si f : X ! Y continua. Atunci,
pentru orice multime compacta M X; f (M ) este compacta ^n Y .
Teorema 1.11. Daca X; Y sunt spatii topologice separate, X compact, si
f : X ! Y este continua si bijectiva, atunci f este un homeomorsm.
De aici rezulta ca, daca X ,Y sunt spatii metrice, X compact, si exista f : X ! Y
continua si bijectiva, atunci cele doua spatii sunt homeomorfe.
Teorema 1.12. Intersectia unui sir descrescator de multimi compacte nevide dintr-
un spatiu metric este o multime compacta nevida.
Daca, ^n plus, sirul diametrelor multimilor tinde la zero, atunci intersectia lor se
reduce la un punct.
Definitia 1.30. Un spatiu topologic se numeste local compact daca orice punct
are o vecinatate relativ compacta.
Relativ la spatiile local compacte are loc:
Teorema 1.13. (Alexandrov) Daca X este local compact, atunci exista un spatiu
compact X 0 obtinut din X prin adaugarea unui singur element asa ^ncât X este subspatiu
topologic al lui X 0. Spatiul X 0 se numeste compacticatul lui X .
Definitia 1.31. Fie X un spatiu topologic separat si fG g2A o acoperire deschisa
a lui X . Spunem ca aceasta acoperire este local nita daca, pentru orice x 2 X , exista
V 2 #(x) cu proprietatea ca, pentru un numar nit de multimi G, avem V \ G 6= ;.
Definitia 1.32. Spunem ca o acoperire fD g2B este mai na decât acoperirea
fGg2A daca, pentru orice 2 B, exista 2 A asa ^ncât G D .
Definitia 1.33. Un spatiu topologic separat se numeste precompact daca, pentru
orice acoperire deschisa, exista o acoperire deschisa mai na, local nita.
4. EXERCITII 15
4. Exercitii
1. Sa se arate ca, ^n (R; R ), orice multime deschisa se scrie ca o reuniune cel mult
numarabila de intervale deschise. Proprietate are loc si ^n C si ^n R n (n 2)
luând intervalele deschise n - dimensionale (produse carteziene de n intervale
deschise).
Indicatie. Daca D 2 R , D 6= ;, atunci, pentru orice x 2 D, exista x; x 2 Q
astfel ^ncât x 2[(x; x) [
D.
Deci D = fxg (x; x) D iar multimea perechilor (x; x), x 2 D,
x2D x2D
este cel mult numarabila (ca submultime a lui Q Q ).
2. Sa se demonstreze ca un spatiu topologic X este Hausdor daca si numai daca,
oricare ar un punct x 2 X , intersectia tuturor vecinatatilor ^nchise ale sale
este egala cu fxg.
3. Aratati ca un spatiu topologic este Hausdor daca si numai daca orice sir gene-
ralizat convergent al sau are limita unica.
4. Aratati ca o familie U de parti ale unui spatiu topologic X este ultraltru daca
si numai daca este un ltru si pentru orice M X avem M 2 U sau CM 2 U .
5. Fie A o submultime a spatiului topologic X . Atunci sunt echivalente armatiile:
() x 2 A0 ;
( ) exista un ltru F pe X astfel ca A n fxg 2 F si F ! x;
( ) exista un sir generalizat neconstant (x )2 ^n X convergent la x.
I^nlocuind () cu conditia
( ) x 2 A,
0
gasiti si demonstrati armatiile analoage ( 0), ( 0) astfel ca (0) , ( 0) , ( 0 ).
Aratati ca, daca punctul x poseda o baza numarabila de vecinatati, atunci, ^n
( ) si ( 0), putem considera siruri (xn)n2N .
6. Consideram doua spatii topologice (Xi; i), i = 1; 2, (X; ) spatiul produs al
acestora iar z = (x; y ) 2 X . Atunci exista un ltru F pe E care converge la
z daca si numai daca exista ltrele Fi pe Xi, i = 1; 2, astfel ^ncât F1 ! x,
F2 ! y. Formulati armatiile precedente pentru siruri generalizate.
7. O familie de parti ale unui spatiu topologic se numeste subbaza daca multimea
intersectiilor nite cu elemente ale sale formeaza o baza pentru topologia spatiului.
Fie (X; ), (Y; 0 ) doua spatii topologice si S o subbaza a spatiului (Y; 0 ). Atunci
functia f : X ! Y este continua daca si numai daca f 1 (S ) 2 , (8) S 2 S .
Demonstrati ca, daca Y este produsul topologic al spatiilor (Yi; i ), i 2 =, atunci
functia f : X ! Y este continua daca si numai daca, pentru orice proiectie
pri : Y ! Yi, functia pri f : X ! Yi este continua.
ni !
[ \
Indicatie. Daca D 2 0 , atunci D = Sik , unde Sik 2 S . De aici
i2= k=1
deducem ca !
[ ni
\
f 1(D) = f 1(Sik ) 2 si deci f 1( 0 ) ;
i2= k=1
adica f este continua.
8. Fie (X; ), (Y; 0 ) doua spatii topologice, al doilea ind separat. Daca f; g :
X ! Y sunt doua functii continue, atunci multimea fx 2 E = f (x) = g(x)g
este ^nchisa.
Indicatie. Notam cu G = fx 2 E = f (x) 6= g(x)g. Daca x 2 G atunci exista
Dx; D0x 2 0 astfel ca Dx \ D0x = ; si f (x) 2 Dx, g(x) 2 D0x.
Deoarece f; g sunt continue deducem ca
[
G= f 1(Dx) \ g 1(D0x) 2 :
x2G
9. Spunem ca un spatiu topologic este de categoria a doua (sau spatiu Baire)
daca nu poate scris ca o reuniune numarabila de multimi rare (vezi denitia
1.8).
Aratati ca orice spatiu metric complet este de categoria a doua.
10. Demonstrati ca orice spatiu metric compact este separabil.
CAPITOLUL 2
Spatii vectorial topologice

În cele ce urmeaza K va desemna unul dintre corpurile R sau C iar spatiile vectoriale
considerate vor presupuse peste K . Vom folosi denumirea de spatiu vectorial real
(complex) dupa cum K = R (K = C ).
1. Multimi echilibrate, absorbante, convexe
Definitia 2.1. Fie E un spatiu vectorial peste corpul K .
1. O submultime A a lui E se numeste echilibrata daca:
(8) x 2 A si 2 K cu jj 1 ) x 2 A
adica A = A; (8) 2 K cu jj 1.
2. A E se numeste absorbanta daca, pentru orice x 2 E , exista x > 0 asa
^ncât:
(8) 2 K cu jj x ) x 2 A:
3. A E se numeste convexa daca:

(8) x; y 2 A si 2 R cu 0 1 ) x + (1 )y 2 A:
4. Multimea
fz / z = x + (1 )y; 2 [0; 1]g
se numeste segmentul determinat de x si y, notat [x; y ].
Deci A este convexa daca [x; y ] A, oricare ar x; y 2 A.
Exemplul 2.1. Fie (IK2 ) multimea sirurilor x = (n)n cu elemente din K pentru
X1
care seria jnj2 este convergenta iar
n=1
1
X
A = fx = (n)n / njnj2 1g
n=1
2
o submultime a sa. Atunci (IK ) este un spatiu vectorial ^n care A este o submultime
echilibrata dar nu este absorbanta.
Într-adevar, daca x = (n)n, y = (n)n 2 (IK2 ), atunci
1
X 1
X X1
jn + n j2 jnj2 + jnj2
n=1 n=1 n=1
si deci x + y 2 (IK2 ). Deoarece, din 2 K si x 2 (IK2 ), rezulta imediat x 2 (IK2 ), avem
prima armatie.
17
18 2. SPATII VECTORIAL TOPOLOGICE
Fie x 2 A, x = (n)n si 2 K cu jj 1. Atunci
1
X 1
X 1
X
njnj2 = njj2jnj2 njnj2 1;
n=1 n=1 n=1
deci x 2 A; si, ca urmare, A este echilibrata.
Presupunem ca, prin absurd, A este absorbanta. Fie x = n1 2 (IK2 ). Atunci
n
exista " > 0 astfel ^ncât, pentru orice 2 K cu 0 < jj ", avem x 2 A, deci
1 1
njj2 n12 = jj2 n1 1
X X
i=1 i=1
ceea ce este absurd.
Exemplul 2.2. O multime A R este convexa daca si numai daca este interval.
Exemplul 2.3. Sferele din spatiul euclidian K n sunt multimi convexe.
Propozitia 2.1. Intersectia unei familii de multimi echilibrate este echilibrata.
Demonstratie. Fie fAi , i 2 =g, o familie de multimi echilibrate si
A = \fAi , i 2 =g:
Daca A 6= ;, x 2 A si 2 K cu jj 1, atunci x 2 Ai, deci x 2 Ai (8) i. Asadar
x 2 A. Daca A = ;, evident A este echilibrata.
Definitia 2.2. Fie A E . Numim acoperire echilibrata a lui A, multimea
echilibrata Ae, denita prin:
Ae = \fA0 / A0 echilibrata si A0 Ag:
Propozitia 2.2. Ae = fx / x 2 A; 2 K cu jj 1g.
Demonstratie. Fie B = fx / x 2 A; 2 K cu jj 1g. B este echilibrata
deoarece, daca y 2 B si 2 K cu jj 1, exista x 2 A si 2 K cu jj 1 asa ^ncât
y = x.
Deci y = ()x si evident j j = jj jj 1, asadar y 2 B . Pe de alta parte,
B A ^ntrucât x 2 A este echivalent cu x = 1 x 2 B . Asadar Ae B; B ind una
dintre multimile familiei ce deneste pe Ae.
Daca A0 A si A0 este echilibrata, aratam ca A0 B . Fie y 2 B , deci exista x 2 A
si 2 K cu jj 1 si y = x. Dar x 2 A A0 si jj 1 implica y = x 2 A0.
Asadar B \fA0 =A0 A; A0 echilibrata g = Ae
Propozitia 2.3. Intersectia unei familii oarecare de multimi convexe este convexa.
Demonstratie. Fie o familie (Ai)i2= de multimi convexe si
A = \fAi , i 2 =g:
Daca A 6= ; si x; y 2 A, rezulta x; y 2 Ai deci
[x; y] Ai pentru orice i, adica [x; y] A. Daca A = ;, atunci A este convexa.
Definitia 2.3. Fie A E . Numim acoperirea convexa a lui A, notata Ac ,
multimea:
Ac = \fA0 / A0 A; A0 convexag:
1. MULTIMI ECHILIBRATE, ABSORBANTE, CONVEXE 19
Propozitia 2.4. Avem
n
X n
X
Ac = fx / x = i xi, n 2 N , xi 2 A, i 2 [0; 1], i = 1g:
i=1 i=1
Demonstratie. Fie
n
X n
X
B = fx / x = ixi, n 2 N , xi 2 A; i 2 [0; 1]; i = 1g:
i=1 i=1
Aratam, mai ^ntâi, ca B este convexa.
Fie x, x0 2 B si 2 [0; 1]. Atunci:
n1
X X n2
x= ixi , x0 = 0 x0 i i
i=1 i=1
cu
n1
X n2
X
i, 0 i 2 [0; 1], xi , x0 i 2 A si i = 1; 0i = 1:
i=1 i=1
X n1 n2
X
x + (1 )x0 = ( ixi) + (1 )( 0ix0i ) =
i=1 i=1
n1
X n2
X
= (i)xi + (1 )0ix0i:
i=1 i=1
Avem
n1
X n2
X n1
X n2
X
i + (1 )0 i = i + (1 ) 0i = + 1 = 1
i=1 i=1 i=1 i=1
deci [x; x0 ] B .
Aratam ca A B . Într-adevar, pentru orice x 2 A, avem x = 1 x 2 B . Deci B
este una din multimile ce denesc pe Ac, asadar Ac B .
Reciproc, sa aratam ca, pentru orice A0 convexa cu A A0 , avem B A0. Demon-
stram, mai ^ntâi, prin inductie completa, propozit
n
ia n
X X
P(n): Daca A0 este convexa, i 0 , i = 1 si xi 2 A0, atunci ixi 2 A0
i=1 i=1
pentru orice n 2.
I: Pentru n = 2, avem
1 x1 + 2x2 = 1 x1 + (1 1 )x2 2 A0:
II. P(n) adevarata implica P(n+1) adevarata.
n+1
X
Fie i 2 [0; 1] cu i = 1 si xi 2 A0 , i=1,2,...,n+1.
i=1
n
X
Fie = i. Daca = 0, obtinem xn+1 2 A0 ceea ce este adevarat. Daca 6= 0,
i=1
n n
notam y =
X i xi. Atunci xi 2 A0 si
X i
= 1, deci y 2 A0. În consecinta,
i=1 i=1
n+1 n n
ixi = ixi + n+1xn+1 = i xi + n+1xn+1
X X X
i=1 i=1 i=1

n
X n+1
X
si + n+1 = i + n+1 = 1, deci y + n+1xn+1 2 A0. Asadar ixi 2 A0.
i=1 i=1
n
X n
X
Fie y 2 B , deci exista n 2 N si i 2 [0; 1] cu i = 1 astfel ca y = ixi , xi 2 A:
i=1 i=1
Dar A A0, deci xi 2 A0 pentru orice i. n
X
Din xi 2 A0, A0 convexa si i > 0 cu i = 1, rezulta, utilizând demonstratia
i=1
n
X
anterioara, unde s-a folosit numai faptul ca A0 este convexa, ca y = ixi 2 A0 .
i=1
Asadar
B \ fA0 = A0 convexa, A A0 g = Ac:
2. Spatii vectorial topologice. Teoreme de caracterizare
Definitia 2.4. 1. Fie E un spatiu vectorial peste corpul K . Spunem ca o topologie
pe E este compatibila cu structura de spatiu vectorial a lui E daca aplicatiile:
' : E E 7 ! E; '(x; y) = x + y
: K E 7 ! E; (; x) = x
sunt continue (utilizând topologia naturala pe K si topologiile produs pe E E si pe
K E ).
2. Un spatiu vectorial pe care s-a dat o structura topologica compatibila cu structura
de spatiu vectorial se numeste spatiu vectorial topologic.
3. Doua spatii vectorial topologice E si F se numesc izomorfe daca exista o
aplicatie f : E ! F asa ^ncât:
(i) f este bijectiva;
(ii) f este liniara;
(iii) f este bicontinua.
În acest caz f se numeste izomorsm topologic.
Propozitia 2.5. 1. Conditia ca aplicatia (; x) 7! x sa e continua este echiva-
lenta cu armatiile:
(i) pentru orice x0 2 E , aplicatia 7! x0 este continua ^n = 0;
(ii) pentru orice 0 2 K , aplicatia x 7! 0x este continua ^n x = 0E ;
2. SPATII VECTORIAL TOPOLOGICE. TEOREME DE CARACTERIZARE 21
(iii) aplicatia (; x) 7! x este continua ^n (0; 0E ).
2. Aplicatia x 7! x0 + x, unde x0 2 E este xat, este un homeomorsm al lui E pe
el ^nsusi.
3. Pentru 0 6= 0 aplicatia x 7! 0 x este un homeomorsm al lui E pe el ^nsusi.
Demonstratie. Prima armatie rezulta din
x 0 x0 = ( 0 )x0 + 0(x x0 ) + ( 0)(x x0 ):
Functia '(x; y) = x + y ind continua, rezulta ca aplicatia 'x0 (x) = '(x0 ; x) este
continua.
Inversa aplicatiei 'x0 este x 7! x0 x si este, de asemenea, continua.
Consecinta 2.1. 1. Daca E este un sistem fundamental de vecinatati ale originii,
atunci
x + E = fx + V ; V 2 Eg
este un sistem fundamental de vecinatati ale lui x.
2. Daca V este o vecinatate a originii si 0 6= 0, atunci 0 V este, de asemenea, o
vecinatate a originii.
Exemplul 2.4. Daca E 6= f0E g, topologia discreta nu este compatibila cu struc-
tura de spatiu liniar a lui E .
Într-adevar, daca x0 6= 0E , aplictia 7 ! x0 nu este continua (daca (n)n este
un sir neconstant convergent la 0, avem nx0 7 ! 0E , sirul (nx0 )n neind constant,
ori acest lucru este absurd deoarece, ^n topologia discreta, nu avem siruri convergente
neconstante).
Exemplul 2.5. Spatiul K n ; n 1, este un spatiu vectorial topologic, considerând
topologia generata de metrica euclidiana.
În continuare E va desemna un spatiu vectorial topologic.
Propozitia 2.6. Într-un spatiu vectorial topologic, orice vecinatate a originii este
absorbanta.
Demonstratie. Functia (; x) = x este continua, deci, pentru x xat, este
continua ^n raport cu ^n 0 si (0; x) = 0E .
Fie V 2 #(0E ) = #( (0; x)). Exista " > 0 asa ^ncât, pentru orice cu jj ", sa
avem x 2 V , deci V este absorbanta.
Propozitia 2.7. Conditia necesara si sucienta ca o multime echilibrata A E
sa e absorbanta este ca, pentru orice x 2 E , sa existe un x 2 R ; x 6= 0, asa ^ncât
xx 2 A.
Demonstratie. Presupunem ca A este echilibrata si absorbanta. Pentru x 2 E
exista "x > 0 asa ^ncât pentru orice cu jj "x sa avem x 2 A. Deci exista o
valoare x = "x 2 R astfel ca xx 2 A.
Reciproc, presupunem ca A este echilibrata si, pentru orice x 2 E , exista x 2
R ; x 6= 0 cu x x 2 A.
Fie "x = jxj. Daca 2 K cu jj "x, atunci

x = (xx) = x0 cu x0 = xx 2 A:
x x

Dar A este echilibrata si j j 1, deci x0 2 A. Asadar x 2 A, adica A este
x x
absorbanta.
Propozitia 2.8. Daca A E este echilibrata, atunci si ^nchiderea sa A este
echilibrata.
Demonstratie. Fie x0 2 A si 2 K cu jj 1. Fie U 2 #(x0). Functia
(; x) = x este continua ^n x0 si (; x0) = x0 . Deci, pentru orice vecinatate U
din #( (; x0)) = #(x0),Texista V 2 #(x0) cuTx 2 V implica (; x) 2 U .
Dar x0 2 A implica V A 6= ;. Fie x0 2 V A. Avem [x0 2 V ) (; x0)T2 U ] si
[x0 2 A ) (; x0) 2 (fg A) = A] deoarece A este echilibrata. Asadar U A 6= ;
si, ^n consecinta, x0 2 A adica A este echilibrata.
Propozitia 2.9. Într-un spatiu vectorial topologic E exista un sistem fundamental
de vecinatati echilibrate ale originii.
Demonstratie. Fie E un sistem fundamental de vecinatati ale originii. Fie V 2 E .
Aplicatia (; x) = x este continua ^n (0; 0E ) si (0; 0E ) = 0E , deci, pentru
V 2 #(0E ), exista " > 0 si V0 2 #(0E ) cu
jj < " si x 2 V0 ) (; x) = x 2 V:
[
Notam V1 = V0: Atunci multimea V1 are proprietatile :
jj"
1. V1 2 #(0E ) (deoarece V1 V0 si V0 2 #(0E ) pentru un 6= 0 dat).
2. V1 este echilibrata.
Fie x 2 V1 si 2 K cu jj 1. Exista x0 2 V0 si 0 cu j0j " si x = 0x0 .
Atunci x = 0 x0 = (0)x0 si j0j j0j < ", deci x 2 V1.
3. V1 V .
Fie x 2 V1 . Atunci x = 0 x0. Dar j0j < " si x0 2 V0, deci x = 0x0 2 V
(din continuitatea aplicatiei ).
Pentru V1 2 #(0E ), exista U ^n E cu U V1 V , deci U e V1e = V1 V . Asadar
E e = fU e = U 2 Eg formeaza un sistem fundamental de vecinatati echilibrate ale
originii.
Propozitia 2.10. I^ntr-un spatiu vectorial topologic exista un sistem fundamental
de vecinatati ^nchise ale originii.
Demonstratie. Fie E un sistem fundamental de vecinatati ale originii ^n spatiul
topologic E si V 2 E .
Demonstram, mai ^ntâi, ca pentru V exista U 2 E cu U + U V . Aplicatia
'(x; y) = x + y ind continua ^n (0E ; 0E ), exista pentru V 2 #(0E ) = #('(0E ; 0E ))
doua vecinatati V1; V2 din #(0E ); cu [x 2 V1; y 2 V2 ) '(x; y) = x + y 2 V ]. Fie
U 2 E cu U V1 \ V2 . Daca x, y 2 U , atunci '(x; y) = x + y 2 U , deci U + U V .
2. SPATII VECTORIAL TOPOLOGICE. TEOREME DE CARACTERIZARE 23
Aratam ^n continuare ca U V . Fie z0 2 U . Aplicatia (x; y) = x y este
continua ^n (z0 ; z0) si (z0; z0) = 0E . Pentru U exista V1 2 # (z ) cu x; y 2 V1 implic
T 0 T
a
(x; y) = x y 2 U . Dar z0 2 U si V1 2 #(z0) implica V1 U 6= ;. Fie z 2 V1 U .
Avem (z0; z) = z0 z 2 U . Deci z0 = (z0 z) + z 2 U + U V , adica armatia
anterioara.
Din U 2 #(0E ), rezulta ca exista V 0 2 E cu V 0 U V si, trecând la aderenta
multimilor, obtinem V 0 U V , asadar E = fV ; V 2 Eg formeaza un sistem
fundamental de vecinatati ^nchise ale originii ^n E .
Teorema 2.1. (de caracterizare a unui spatiu vectorial topologic) Un spatiu vec-
torial topologic admite un sistem fundamental de vecinatati ^nchise ale originii E care
verica proprietatile:
(i) (8) V1; V2 2 E (9) V 2 E cu V V1 \ V2.
(ii) (8) V 2 E si 2 K cu jj 1, avem V = V .
(iii) (8) V 2 E si x 2 E (9) x 2 R ; x 6= 0 cu xx 2 V .
(iv) (8) V 2 E (9) W 2 E cu W + W V .
Reciproc, daca E este o familie de parti ale unui spatiu vectorial ce verica proprietatile
anterioare, exista o topologie compatibila cu structura de spatiu vectorial a lui E pentru
care E este un sistem fundamental de vecinatati ale originii.
Demonstratie. Presupunem ca E este un spatiu vectorial topologic. Daca E1 este
un sistem fundamental de vecinatati ale lui 0E , atunci E = fW e = W 2 E1g este, de
asemenea, un sistem fundamental de vecinatati echilibrate si ^nchise ale lui 0E .
Evident elementele lui E verica proprietatile (i), (ii), (iii).
Proprietatea (iv) rezulta din faptul ca aplicatia (x; y) 7 ! x + y este continua ^n
(0E ; 0E ).
Reciproc, presupunem ca E este o familie de parti ale lui E cu proprietatile (i), (ii),
(iii) si (iv), unde E este un spatiu vectorial.
Fie x 2 E . Notam
#(x) = fV = V x + U; U 2 Eg
si aratam ca #(x) verica proprietatile (V1); (V2); (V3); (V4) care caracterizeaza o struc-
tura topologica pe E , notata .
(V1): Fie V 2 #(x). Atunci exista U 2 E cu V x + U . Din (ii), luând = 0,
avem 0E = 0 x 2 U adica x + 0E 2 x + U V deci x 2 V .
(V2): Fie V 2 #(x) si V 0 V . Exista U 2 E cu
V x + U ) V 0 x + U ) V 0 2 #(x):
(V3): Fie V 0 ; V 00 2 #(x) ) (9) U 0 ; U 00 2 E cu V 0 x + U 0 ; V 00 x + U 00. Din (i),
exista U 2 E cu U U 0 \ U 00 . Deci
V 0 \ V 00 (x + U 0 ) \ (x + U 00) x + U ) V 0 \ V 00 2 #(x):
(V4): Fie V 2 #(x). Exista U 2 E cu x + U V . Pentru U , exista U1 2 E cu
U1 + U1 U .
Fie V1 = x + U1 . Evident V1 2 #(x).
Fie y 2 V1 . Rezulta y 2 x + U1 , deci
y + U1 = x + U1 + U1 x + U V
ca urmare V 2 #(y).
Asadar exista pe E o topologie^n care x+E este un sistem fundamental de vecinatati
ale lui x. Aratam ^n continuare ca functiile:
'(x; y) = x + y , (; x) = x
sunt continue.
Fie (x0 ; y0) 2 E E si U 2 #(x0 + y0) = #('(x0; y0)). Exista U 0 2 E cu propri-
etatea ca x0 + y0 + U 0 U . Pentru U 0 exista U1 2 E cu U1 + U1 U 0 . Asadar, daca
luam
V1 = x0 + U1 2 #(x0 ), V2 = y0 + U1 2 #(y0)
si x 2 V1; y 2 V2 , rezulta
'(x; y) = x + y 2 x0 + U1 + y0 + U1 = x0 + y0 + U1 + U1
x0 + y0 + U 0 V:
deci ' este continua ^n (x0 ; y0).
Aratam mai ^ntâi ca aplicatia:
(; x) = x
este continua ^n (0; 0E ).
Avem (0; 0E ) = 0E . Fie U 2 #(0E ). Exista U 0 2 E echilibrata cu U 0 U .
Asadar, daca x 2 U 0 si jj 1, atunci (; x) = x 2 U 0 = U 0 U , deci este
continua ^n (0; 0E ).
Aratam ^n continuare ca aplicatia partiala
1 () = x0 ; x0 2 E xat,
este continua ^n 0.
Avem 1(0) = 0E . Fie U 2 #(0E ). Exista U 0 2 E cu U 0 U . U 0 este absorbanta
deci exista x0 > 0 asa ^ncât (8) cu jj x0 sa avem 1 () = x0 2 U 0 U , adica
armatia.
Fie ^n continuare aplicatia partiala
2 (x) = 0 x
unde 0 6= 0 este dat. Aratam ca este continua ^n 0E . Avem 2(0E ) = 00E = 0E .
Fie U 2 #(0E ). Exista U 0 2 E cu U 0 U . Fie n0 = [j0j] + 3 (unde [ ] desemneaza
partea ^ntreaga). Pentru U 0 2 E exista U 00 2 E cu |U 00 + U 00 {z
+ + U 00} U 0 , unde U 00
n0 ori
este echilibrata.
Daca x 2 U 00, atunci x1 = n0 x 2 U 00 deoarece j n0 j < 1.
0 0
Asadar
0 + x}1 2 U 0 U:
2 (x) = 0 x = n0 n x = n0 x1 = x| 1 + x1 + {z
0 n 0
Din propozitia 2.5 rezulta ca aplicatia este continua.
4. SPATII VECTORIAL TOPOLOGICE METRIZABILE 25
3. Multimi marginite ^n spatii vectorial topologice
Definitia 2.5. O submultime M a unui spatiu vectorial topologic se numeste marginita,
daca, pentru orice vecinatate U a originii, exista "U > 0, asa ^ncât, pentru orice x 2 M ,
sa avem "U x 2 U .
Teorema 2.2. O submultime M a unui spatiu vectorial topologic E este marginita
daca si numai daca
(8) (xn)n cu xn 2 M si (n)n R cu n ! 0;
avem
nxn ! 0E :
Demonstratie. Fie M marginita si (n)n; (xn)n cu proprietatile din enunt. Avem
echivalenta
nxn ! 0E , [(8) V 2 #(0E ) (9) nV 2 N cu nxn 2 V; (8) n nV ]:
Fie V 2 #(0E ). Exista U 2 #(0E ) echilibrata cu U V . Pentru U exista "U > 0
asa ^ncât "U x 2 U pentru orice x 2 M: Din n ! 0 rezulta ca exista n"U asa ^ncât
jnj < "U , pentru orice n n"U . Atunci, deoarece xn 2 M , daca n n"U , avem
n xn = "U n xn = n "U xn 2 n U V
"U "U "U
deci n xn ! 0E .
Reciproc, presupunem conditia ^ndeplinita. Daca M nu este marginita, exista o
vecinatate echilibrata a originii U asa ^ncât (8) " > 0, "M 6 U . În particular, pentru
orice n, exista xn 2 M cu n1 xn 62 U .
De aici, desi n1 ! 0 si xn 2 M (8) n, n1 xn 6! 0E , absurd.
Consecinta 2.2. O submultime A a unui spatiu vectorial topologic este marginita,
daca si numai daca orice submultime numarabila a sa este marginita.
Consecinta 2.3. Orice submultime nita a unui spatiu vectorial topologic este
marginita.
4. Spatii vectorial topologice metrizabile
Definitia 2.6. Spunem ca un spatiu topologic (E; ) este metrizabil daca exista
o metrica pe E care genereaza topologia .
Teorema 2.3. Un spatiu vectorial topologic este metrizabil daca si numai daca
este separat si originea poseda un sistem fundamental numarabil de vecinatati.
Demonstrat1ie. Presupunem ca topologia spatiului este generata de o metrica
d. Atunci fS (0; n ); n 2 N g, unde S (0; n ) = fx = d(x; 0) < n1 g, formeaza un sistem
1
fundamental numarabil de vecinatati ale originii. E este separat.
Reciproc, presupunem ca E este un spatiu vectorial topologic separat cu un sis-
tem fundamental numarabil de vecinatati ale originii E . Putem considera sistemul
vericând proprietatile (i), (ii), (iii), (iv) din teorema de caracterizare a unui spatiu
vectorial topologic.(teorema 2.1)
V0 . Într-
Aratam, mai ^ntâi, ca pentru V 2 E , exista V 0 2 E cu V 0 + V 0 + V 0
adevar, pentru V exista W 2 E cu W + W V . La fel pentru W exista V 2 E cu
V 0 + V 0 W . Dar [x 2 V 0; 0E 2 V 0 ) x = x + 0E 2 V 0 + V 0 W ], asadar V 0 W .
Deci
V 0 + V 0 + V 0 W + V 0 W + W V:
Introducem familia numarabila #=fVn; n = 0; 1; :::g de elemente din E denite prin
V0 = E
Vn+1 2 E cu Vn+1 + Vn+1 + Vn+1 Vn;
pentru orice n 0.
# formeaza, la rândul sau, un sistem fundamental numarabil de vecinatati ale
originii.
Denim g : E E ! R prin:

g(x; y) = inf 1 / x y 2 Vk :
k 2k
Evident g(x; y) 1 pentru orice x; y 2 E .
Daca " > 0, iar x; u; v; y 2 E cu g(x; u) "; g(u; v) "; g(v; y) ", atunci
g(x; y) 2".
Într-adevar, exista k 1 cu 1k ", deci
2
x u 2 Vk
u v 2 Vk ) x y = x u + u v + v y 2 Vk + Vk + Vk Vk 1
v y 2 Vk
deci g(x; y) k1 1 = 2 1k si, din 1k ", rezulta k1 1 2", asadar g(x; y) 2".
2 2 2 2
Denim d : E E ! R prin
(p 1 )
X
d(x; y) = inf g(ui; ui+1) / p 2 N ; u0 = x; up = y, ui 2 E; 0 < i < p :
i=0
Avem
1 g(x; y) d(x; y) g(x; y) (8) x; y 2 E:
2
Evident
(p 1 )
X
d(x; y) = inf g(ui; ui+1) / u0 = x, up = y, p 2 N g(x; y)
i=0
deoarece putem considera si situatia ^n care p = 1; u0 = x si u1 = y.
Demonstram prin inductie propozitia
n 1
P (n) : 21 g(x; y) g(ui; ui+1) cu u0 = x, un = y
X
i=0
4. SPATII VECTORIAL TOPOLOGICE METRIZABILE 27
I. Pentru n = 1,
1 g(x; y) X0
2
g(ui; ui+1) = g(x; y)
i=0
adevarat.
II. P (1); :::; P (n) adevarate ) P (n + 1) adevarata.
n
1 X
P (n + 1) : 2 g(x; y) g(ui; ui+1) cu u0 = x; un+1 = y
i=0
n
X
Fie a = g(ui; ui+1).
i=0
{ daca a 1 , atunci 1 g(x; y) < 1 , asadar
2 2 2
n
1 g(x; y) X g(u ; u ) cu u = x; u = y:
i i+1 0 n+1
2 i=0
{ daca a < 12 , notam i0 valoarea maxima pentru care
0 1
iX
g(ui; ui+1) a2 :
i=0
Evident avem:
n i0
a
g(ui; ui+1) 2 , g(ui; ui+1) > a2 :
X X
i=i0 +1 i=0
P (i0) este adevarata, deci
0 1
1 g(u ; u ) iX a
0 i0 g ( u i; ui+1 ) :
2 i=0 2
În plus,
n
1 g (u ; u ) X
i0+1 i+1 g (ui; ui+1) a ; g(ui0 ; ui0+1) a:
2 i=0 2
Asadar
g(u0; ui0 ) a, g(ui0 ; ui0+1) a, g(ui0+1; un+1) a
si, din proprietatea lui g, rezulta g(u0; un+1) 2a, deci
n
1 g(u ; u ) a = X g(ui; ui+1);
2 0 n+1 i=0
adica P (n + 1) este adevarata.
Aratam ca d este o distanta:
d(x; y) = 0 , g(x; y) = 0 , x y 2 Vn (8) n , x y = 0E , x = y deoarece E
este separat.
d(x; y) = d(y; x) deoarece g(x; y) = g(y; x) (8) x; y 2 E .
d(x; y) d(x; z) + d(y; z) deoarece (x; z); (z; y) pot considerate ^n legatura dintre x
si y , iar
n 1
X
inf f g(ui; ui+1); u0 = x; un = y; n 2 N g
i=0
0 1
nX n 1
X
g(ui; ui+1) + g(vi; vi+1) cu u0 = x; un0 = z; vn0 = z vn = y:
i=0 i=n0
Rezulta
n0
X n 1
X
d(x; y) inf g(ui; ui+1) + inf g(vi; vi+1) = d(x; z) + d(z; y):
i=0 i=n0
Fie x0 xat si y 2 x0 + Vk . Avem

y x0 2 Vk , d(y; x0) 21k , y 2 S x0 ; 21k ,
1 g(y; x ) 1 , g(y; x ) 1 ,
2 0 2k 0 2k 1
y x0 2 Vk1 , y 2 x0 + Vk 1
asadar, pentru orice k, avem

1
x0 = Vk S x0 ; 2k x0 + Vk 1
deci (S (x0 ; 21k ))k este un sistem fundamental de vecinatati ale originii si, ^n consecinta,
topologia lui E este generata de metrica denita anterior.
5. EXERCITII 29
5. Exercitii
1. Sa se demonstreze ca paralelipipedele din R n ( multimile de forma I1 I2 :::In ,
unde Ij sunt intervale din R ) sunt multimi convexe.
2. Fie E un spatiu vectorial. Aratati ca subspatiul generat de o parte absorbanta a
lui E coincide cu E .
a A E , A absorbanta, iar x 2 E , atunci exista 2 K astfel ca
Solutie. Dac
x 2 A deci x apartine subspatiului vectorial generat de A.
3. Fie E , F doua spatii vectoriale si f : E ! F o aplicatie liniara. Daca A E
si B F , avem:
a) A convexa (echilibrata) =) f (A) convexa (echilibrata);
b) B convexa (simetrica, echilibrata) =) f 1(B ) convexa (simetrica, echili-
brata);
c) f surjectiva, A absorbanta =) f (A) absorbanta;
d) (f (A))c = f (Ac); (f (A))e = f (Ae);
e) (f 1(B ))c f 1(B c);
f) (x + A)c = x + Ac, (8)x 2 E .
O multime B este simetrica daca [x 2 B , x 2 B ].
4. Sa se arate ca reuniunile arbitrare si sumele nite de multimi echilibrate sunt
echilibrate.
5. Daca E , F sunt spatii vectorial topologice, aratati ca o functie liniara f : E !
F este continua daca si numai daca este continua ^n 0E .
Solutie. Daca f este continua ^n 0E iar x0 2 E , atunci pentru V 2 #(f (x0))
exista W 2 #(0F ) asa ^ncât V = W + f (x0 ).
Rezulta f 1(W ) 2 #(0E ) deci f 1(W ) + x0 2 #(x0 ). Dar, f ind liniara,
rezulta
f (f 1(W ) + x0 ) = f (f 1(W )) + f (x0 ) W + f (x0 ) = V;
ceea ce dovedeste ca f este continua ^n x0 .
6. În spatiul vectorial K n consideram un punct x0 = (10; : : : ; n0 ) si familia de
multimi Bx0 = fW (x0; ") = " > 0g unde
W (x0 ; ") = fx = (i)ni=1= jk k0j < " ; k = 1; ng:
Atunci topologia pe K n care are ca baza de vecinatati pentru un punct oarecare
x0 familia Bx0 este compatibila cu structura de spatiu vectorial.
Solutie. Fie (x0 ; y0 ) 2 K n K n , x0 = (10 ; : : : ; n0 ), y0 = (10 ; : : : ; n0 ) si " > 0.
Vom arata ca
W (x0 ; 2" ) + W (y0; 2" ) W (x0 + y0; "):
Avem
x = (1; : : : ; n) 2 W (x0 ; 2" ) =) jk k0j < 2" ; (8) k
y = (1 ; : : : ; n) 2 W (y0; " ) =) jk 0j < "
2 k 2 ; (8) k
si deci
jk + k k0 k0j jk k0j + jk k0j < " ; (8) k;
adica
x + y 2 W (x0 + y0; "):
Sa mai luam, ^n plus, 0 2 K si sa aratam ca
S (0; ) W (x0; ) W (0x0 ; ")
unde > 0 va precizat ulterior.
Din inegalitatile:
jk 0k0j j 0j jk j + j0j jk k0j + j 0 j jk k0j <
< ( + jk0j) + ( + j0j) + 2 = (3 + jk0j + j0j) < "
unde este astfel ales ^ncât sa aiba loc ultima inegalitate pentru orice k = 1; n,
rezulta incluziunea mentionata.
7. Se considera un spatiu topologic separat T si CK (T ) spatiul vectorial al functiilor
continue x : T ! K . Atunci topologia pe CK (T ) pentru care o baza de vecinatati
a unui punct x0 2 CK (T ) o reprezinta familia multimilor
W (x0 ; A; ") = fx 2 CK (T ) = jx(t) x0 (t)j < "; 8 t 2 Ag
unde A T compacta iar " > 0, este compatibila cu structura de spatiu vecto-
rial.
8. Fie E1 un subspatiu vectorial al spatiului vectorial topologic E . Atunci E1 este
subspatiu vectorial.
Solutie. E1 ind subspatiu vectorial, rezult a incluziunile E1 + E1 E1 , K E1
E1 . Demonstram ca E1 + E1 E1 .
Fie x; y 2 E1. Din continuitatea functiei '(x; y) = x + y, rezulta ca, pentru
vecinatatea W 2 #(x + y), (9) U 2 #(x), V 2 #(y) astfel ca U + V W .
Atunci
U \ E1 6= ; ; V \ E1 6= ; =) (U + V ) \ (E1 + E1 ) 6= ;
si deci W \ (E1 + E1) 6= ;, adica x + y 2 E1 + E1 .
Analog K E1 K E1 .
9. Fie E un spatiu vectorial topologic si A; B E .
a) Daca A; B sunt compacte, atunci A + B este compacta.
b) Presupunem ca A este compacta si B ^nchisa.
(i) Aratati ca, daca A\B = ;, exista V 2 #(0) cu (A + V ) \ (B + V ) = ;.
(ii) Deduceti ca A + B este ^nchisa.
Solutie.
a) Imaginea prin functia continua (x; y) 7 ! x + y a multimii compacte A B
este o multime compacta.
5. EXERCITII 31
b) (i) B ^nchisa, A \ B = ; =) (8) x 2 A; (9) Wx 2 #(0E ) astfel ^ncât
(x + Wx) \ B = ;. Fie Vx o vecinatate echilibrata si deschisa a lui 0E
asa^ncât Vx + Vx + Vx Wx. Familia (x + Vx)x2A constituie o acoperire
deschisa a lui A deci, conform ipotezei, exista x1 ; : : : ; xn 2 A astfel
ca
n
[
A (xi + Vxi ):
i=1
n
\
Multimea V = Vxi este o vecinatate a lui zero. Sa demonstram ca
i=1
(A + V ) \ (B + V ) = ;.
Presupunem prin absurd ca (9) a 2 A, b 2 B , ; 0 2 V astfel ^ncât
a + = b + 0 . Atunci exista i 2 f1; 2; :::; ng astfel ca a 2 xi + Vxi . Deci
=) a + 0 2 xi + Vxi + Vxi + Vxi xi + Wxi dar a + 0 = b 2 B
ceea ce este absurd.
(ii) Vom arata ca A + B este ^nchisa.
Fie x 2 C(A + B ) =) (x B ) \ A = ;. Dar x B este ^nchisa
deci, din (i), exista V 2 #(0E ) astfel ^ncât (x B + V ) \ (A + V ) = ;
deci, ^ntrucât A = A + f0E g A + V , rezulta (x B + V ) \ A = ;.
Asadar x + V 2 #(x) si (x + V ) \ (A + B ) = ; deci x + V C(A + B )
asadar C(A + B ) este deschisa.
10 Fie E un spatiu vectorial topologic si M un subspatiu vectorial al sau. Sa se
arate ca, daca interiorul lui M este nevid, atunci M = E .

Solutie. Fie x 2 M . Atunci M 2 #(x) si deci x + M = M 2 #(0E ) ca
urmare (vezi propozitia 2.6), M este absorbanta ^n E . Apoi, folosind exercitiul
2, deducem M = E .
CAPITOLUL 3
Spatii local convexe

1. Denitii. Teorema de caracterizare a spatiilor local convexe
Definitia 3.1. Un spatiu vectorial topologic E se numeste spatiu local convex,
daca topologia sa admite un sistem fundamental de vecinatati convexe ale originii.
Exemplul 3.1. K n ; n 1, este un spatiu local convex (vezi exemplul 2:3).
Exemplul 3.2. Spatiul (IK2 ) denit in exemplul 2:1 este un spatiu local convex.
Exemplul 3.3. Spatiul CK (T ) introdus ^n exercitiul 7, capitolul 2, este un spatiu
local convex.
Întradevar, este sucient sa demonstram ca, pentru A K compacta si " > 0,
multimea W (x0; A; "), introdusa ^n exercitiu, este convexa. Fie x1 ; x2 2 W (x0; A; ")
si 2 [0; 1]. Notam
A1 = ft 2 A / jx1 (t) x0 (t)j jx2 (t) x0 (t)jg si A2 = A n A1:
Atunci A = A1 [ A2: Avem, pentru t 2 A1 ,
jx1 (t) + (1 )x2 (t) x0 (t)j =
= j(x1 (t) x0 (t)) + (1 )(x2 (t) x0 (t))j
jx1(t) x0 (t)j + (1 )jx2 (t) x0(t)j jx2 (t) x0 (t)j < "
si, analog, pentru t 2 A2. Asadar x1 + (1 )x2 2 W (x0 ; A; ").
Propozitia 3.1. Daca E este un spatiu local convex si E este un sistem funda-
mental de vecinatati ale originii, atunci E c = fV c / V 2 Eg este, de asemenea, un
sistem fundamental de vecinatati ale originii.
Demonstratie. Fie E un sistem fundamental de vecinatati ale originii. Pentru V
din #(0E ) exista C 2 #(0E ) convexa cu C V . Pentru C exista U 2 E cu U C V .
Deci U c C V . Dar U c U deci U c 2 #(0E ). Asadar E c este un sistem fundamental
de vecinatati ale originii.
Teorema 3.1. Daca E este un spatiu local convex, atunci exista un sistem funda-
mental E de vecinatati ale originii cu proprietatile:
(LC1) pentru orice C1 , C2 2 E exista C3 2 E cu C3 C1 \ C2;
(LC2) pentru orice C 2 E si cu jj 1 rezulta C = C ;
(LC3) pentru orice C 2 E si x 2 E exista x 2 R ; x 6= 0 cu xx 2 C ;
(LC4) pentru orice C 2 E exista C1 2 E cu C1 + C1 C ;
(LC5) pentru orice C 2 E ; C este convexa.
33
34 3. SPATII LOCAL CONVEXE
Reciproc, daca pe un spatiu vectorial E exista o familie E de multimi cu proprietatile
(LC1), (LC2), (LC3), (LC4), (LC5), atunci exista pe E o topologie local convexa unica
^n care E este un sistem fundamental de vecinatati ale originii.
Demonstratie. Daca E este un spatiu local convex, el este un spatiu vectorial
topologic deci au loc proprietatile (LC1), (LC2), (LC3), (LC4) pentru un sistem E de
vecinatati ale originii.
Sa aratam ca E c este formata din multimi echilibrate (acoperirea convexa a unei
multimi echilibrate este echilibrata).
Fie U 2 E , U echilibrata si U c acoperirea convexa a lui U . Fie x 2 U c si cu
jj 1. Pentru x exista n 2 N ; xi 2 U si i 0, i = 1; 2; :::; n cu
n
X n
X
i = 1 , x = ixi:
i=1 i=1
n
X n
X n
X
Deci x = ixi = (i)xi = i (xi). Dar xi 2 U deci x 2 U c, asadar U c
i=1 i=1 i=1
este echilibrata.
În consecinta E c este un sistem fundamental de vecinatati ale originii ce satisface
proprietatile (LC1), (LC2), (LC3), (LC4) si (LC5).
Reciproc, daca pe E exista o familie E de multimi ce verica proprietatile (LC1),
(LC2), (LC3), (LC4), (LC5), atunci:
(LC1) ) (i)
(LC2) ) (ii)
(LC3) ) (iii)
(LC4) ) (iv)
din teorema de caracterizare a spatiilor vectorial topologice (teorema 2:1:).
Deci exista pe E o topologie compatibila cu structura de spatiu vectorial unica
pentru care E este un sistem fundamental de vecinatati ale originii. În plus, din (LC5),
acest sistem este format din multimi convexe. Asadar E este un spatiu local convex.
2. Seminorme. Topologii local convexe generate de seminorme
Definitia 3.2. Fie E un spatiu vectorial.
1. O aplicatie p : E ! R se numeste seminorma daca verica proprietatile:
(SN1) p(x) = jjp(x) (8) 2 K si x 2 E
(SN2) p(x + y) p(x) + p(y ) (8) x; y 2 E .
2. Un spatiu vectorial pe care s-a denit o seminorma se numeste spatiu vectorial
seminormat.
Propozitia 3.2. Într-un spatiu vectorial seminormat au loc urmatoarele proprietati:
(a) p(0E ) = 0;
(b) p(x) 0 (8) x 2 E ;
(c) jp(x) p(y)j p(x y) (8) x; y 2 E .
Demonstratie.
a) p(0E ) = p(0 x) = 0 p(x) = 0;
b) 0 = p(0E ) = p(x x) p(x) + p( x) = p(x) + p(x) = 2p(x) ) p(x) 0;
2. SEMINORME. TOPOLOGII LOCAL CONVEXE GENERATE DE SEMINORME 35
c) p(x) = p(x + y y) p(y) + p(x y) ) p(x) p(y) p(x y)
p(y) = p(x + y x) p(x)+ p(y x) = p(x)+ p(x y) ) p(x) p(y) p(x y).
Asadar jp(x) p(y)j p(x y).
Notatii:
Sp(x; r) = fy 2 E / p(x y) < rg pentru r > 0;
S p(x; r) = fy 2 E / p(x y) rg pentru r 0;
Sp(r) = Sp(0; r); S p(r) = S p(0; r)
Sp = Sp(1); S p = S p(1).
Propozitia 3.3. Pentru orice seminorma p si 2 K cu jj > 0 au loc egalitatile:
Sp(jjr) = Sp(r); S p(jjr) = S p(r):
Demonstratie. Pentru y 2 Sp(r) exista x 2 Sp(r) cu y = x si p(x) < r.
Deci p(y) = p(x) = jjp(x) < jj r, asadar y 2 Sp(jjr).
Reciproc, daca y 2 Sp(jjr), atunci p(y) < jj r deci avem p(y) = p 1 y < r
1
jj
1
si y 2 Sp(r). Asadar y 2 Sp(r). Analog se demonstreaza si a doua egalitate din
enunt.
Propozitia 3.4. Daca p este o seminorma, atunci multimile Sp(r), S p (r) sunt
convexe, echilibrate si absorbante.
Demonstratie. Fie x; y 2 S p(r) si cu 0 1. Atunci:
p (x + (1 )y) p(x) + p ((1 )y) =
= p(x) + (1 )p(y) r + (1 )r = r
asadar x + (1 )y 2 S p(r). Analog pentru Sp(r).
Fie x 2 E . Daca p(x) 6= 0, luam = r . Avem, pentru cu jj < ,
p(x)
p(x) = jjp(x) < p(x) = p(rx) p(x) = r
asadar x 2 Sp(r), deci Sp(r) este absorbanta.
Daca p(x) = 0, atunci, pentru orice si cu jj < , p(x) = jjp(x) = 0 < r.
Fie x 2 Sp(r) si cu jj 1. Atunci
p(x) = jjp(x) p(x) < r
si deci x 2 Sp(r). Asadar Sp(r) este echilibrata. Analog se procedeaza pentru S p(r).
Propozitia 3.5. Fie E un spatiu vectorial si U E o parte convexa, echilibrata
si absorbanta. Atunci exista o seminorma pU pe E asa ^ncât
SpU U S pU :
pU se numeste seminorma asociata multimii U sau seminorma Minkowski.
Demonstratie. U ind absorbanta, pentru orice x, exista un x > 0 asa ^ncât,
pentru orice cu 0 < jj x, sa avem x 2 U , deci x 2 1 U . Notam
pU (x) = inf f > 0 / x 2 U g:
Evident pU (x) 0.
Deci, pentru orice cu > pU (x) rezulta x 2 U .
Fie x; y 2 E . Pentru " > 0, avem:
(2) x 2 (pU (x) + ") U
y 2 (pU (y) + ") U
^ntrucât pU (x) < pU (x) + "; pU (y) < pU (y) + ".
Notam
= p (x)pU+(xp) + " :
U U (y ) + 2"
Atunci
1 = 1 p (x)pU+(xp) + " pU (y) + "
(y) + 2" p (x) + p (y) + 2" :
=
U U U U
Din (2), avem
1 x2U ; 1 y2U
pU (x) + " pU (y) + "
si, U ind convexa, rezulta
p (x1) + " x + (1 ) p (y1) + " y 2 U:
U U
Înlocuind, obtinem
1
pU (x) + pU (y) + 2" (x + y) 2 U
sau
x + y 2 (pU (x) + pU (y) + 2") U
deci
pU (x + y) < pU (x) + pU (y) + 2":
Facând " ! 0, obtinem pU (x + y) pU (x) + pU (y).
Fie acum > 0. Avem
pU (x) = inf f > 0 / x 2 U g = inf f > 0 ; x 2 U g =
= inf > 0 ; x 2 U = pU (x) = jjpU (x):

n o
Daca 2 C ; 6= 0, atunci exista 2 C cu j j = 1 si = jj . Avem

pU (x) = pU (jjx) = jjpU (x):
Dar
pU (x) = inf f > 0 / x 2 U g = inf f > 0 / x 2 U g:

1
Dar U este echilibrata si
= 1, deci 1 U U .
Fie x 2 U . Atunci
x = 1 x = 1 x 2 1 U;
(U ind echilibrata, x 2 U ), deci U 1 U .
Asadar pU (x) = inf f > 0 / x 2 U g = pU (x).
Fie x 2 SpU . Avem
pU (x) < 1 ) pU (x) = inf f > 0 / x 2 U g < 1:
Deci exista 1 cu x 2 U . Dar U este echilibrata, ca urmare U U . Asadar
x 2 U . Deci SpU U .
Fie acum x 2 U . Rezulta x 2 1 U , deci
1 2 f > 0=x 2 U g ) pU (x) 1 ) x 2 S pU :
Propozitia 3.6. O seminorma p pe un spatiu local convex este continua daca si
numai daca este continua ^n origine.
Demonstratie. Fie x0 2 E si " > 0, p ind continua ^n 0E . Exista V 2 #(0E ) astfel
^ncât p(x) < ", pentru orice x 2 V . Dar x0 +V 2 #(x0 ) si x 2 x0 +V implica x x0 2 V ,
deci p(x x0 ) < ". Din jp(x) p(x0 )j p(x x0 ) < " rezulta ca p este continua ^n x0 .
Propozitia 3.7. Fie E un spatiu local convex si U convexa, echilibrata si ab-
sorbanta. Urmatoarele armatii sunt echivalente:
(a) pU este continua;
(b) U 2 #(0E ).
Demonstratie. (a) ) (b): Presupunem ca pU este continua. Atunci pU este
continua ^n 0E .
Fie " > 0. Atunci ( "; 1) 2 #(0) si deci pU 1 ( "; 1) 2 #(0E ), unde
pU 1( "; 1) = fx / pU (x) 2 ( "; 1)g = fx / pU (x) < 1g = SpU ;
asadar SpU 2 #(0E ). Dar U SpU si deci U 2 #(0E ).
(b) ) (a):
Fie " > 0. Din U 2 #(0E ) rezulta "U 2 #(0E ). Luam V = "U .
Deci, daca x 2 V , atunci

pU (x) = inf f > 0=x 2 U g ) p (x) < ":
x 2 V ) x 2 "U U
asadar pU este continua ^n 0E .
Propozitia 3.8. Pentru orice familie U de multimi convexe, echilibrate si ab-
sorbante ale unui spatiu vectorial E , exista o topologie pe E cu proprietatile:
(1) Familia
n
\
E = fV / V = " Ui ; " > 0; n 2 N , Ui 2 Ug
i=1
formeaza un sistem fundamental de vecinatati ale originii;
(2) topologia este local convexa;
(3) este cea mai putin na topologie pe E pentru care U # (0E ).
Demonstratie. Aratam ca E verica proprietatile (LC1), (LC2), (LC3), (LC4),
(LC5) din teorema 3:1.
(LC1): Fie
\ n0
V 0 = "0 U 0 , U 0 2 U ;
i i i = 1; :::; n0; "0 > 0;
i=1
\ n00
si V 00 = "00 U 00, U 00 2 U ;
i i i = 1; :::; n0; "00 > 0
i=1
Luam " = minf"0; "00g si reindexam pe Ui00 asa ^ncât sa putem scrie:
n0\
+n00
00
V ="00 U 00: i
i=n0 +1
n0\
+n00
Luam V = " Ui unde
i=1

Ui = Ui0 ; daca i 2 f1; 2; :::; n0g
Ui00; daca i 2 fn0 + 1; :::; n0 + n00 g
n0\
+n00
Daca x 2 V , atunci exista y 2 Ui cu x = "y.
i=1
n0
\
Dar Ui0 sunt convexe si echilibrate, deci Ui0 este convexa si echilibrata. În plus
i=1
\ \ n0 n0
" "0 ) " U 0 "0 U 0 ; i i
i=1 i=1
n0
\
asadar x = "y 2 "0 Ui0 .
i=1
Analog
\ n00
x = "y 2 "00 U 00: i
i=1
Deci V V 0 \ V 00.
(LC2): Fie V 2 E si cu jj 1. Atunci
n
\ n
\ n
\
V = " Ui = " Ui = " Ui
i=1 i=1 i=1
deoarece Ui = Ui .
(LC3): Fie V 2 E si x 2 E . Avem
n
\ n
\
V =" Ui = "Ui
i=1 i=1
unde Ui sunt convexe, echilibrate si absorbante deci "Ui este absorbanta, i = 1; :::; n.
Fie x 2 E arbitrar. Pentru orice i = 1; :::; n, exista scalarii i 2 R, i 6= 0, cu
ix 2 "Ui. Fie = 1mini n
i . Atunci x = i x 2 "Ui, deoarece "Ui este echilibrata
i

si 1.
i
\ n
Asadar x 2 "Ui pentru orice i, deci x 2 " Ui.
i=1
n n
(LC4):
\ " \
Fie V 2 E . Rezulta V = " Ui . Luam V1 = 2 Ui . Evident V1 2 E si
i=1 i=1
n n n
V1 + V1 = 2" Ui + 2" Ui = " Ui = "V:
\ \ \
i=1 i=1 i=1

n
\
(LC5): Deoarece Ui sunt convexe pentru orice i, rezulta ca multimea Ui este convexa
i=1
n
\
si, de asemenea, V = " Ui este convexa.
i=1
Asadar exista pe E o topologie local convexa ^n care E este un sistem fundamental
de vecinatati ale originii.
Evident U E deoarece, pentru orice U 2 U , avem U = 1 U 2 E .
Fie acum 0 o topologie pe E compatibila cu structura vectoriala astfel ca U # 0 (0E ).
\n
Fie V 2 # (0E ). Exista S 2 E cu S V . Dar S = " Ui unde Ui 2 U . U ind o
i=1
submultime a familiei # 0 (0E ), rezulta ca Ui 2 # 0 (0E ) pentru orice i. Avem ca
\n n
\
Ui 2 # 0 (0E ) si S = " Ui 2 # 0 (0E ) (x 7! "x este un homeomorsm) deci
i=1 i=1
\n n
\
Ui 2 # 0 (0E ) ceea ce implica " Ui 2 # 0 (0E ). Asadar V 2 # 0 (0E ), adica 0.
i=1 i=1
Vom folosi urmatoarea lema a carei demonstratie este imediata.
Lema 3.1. Daca fp ; 2 Ag este o familie de seminorme pe E , atunci, pentru
orice A A, A nita,
pA = maxfp ; 2 Ag
este, de asemenea, o seminorma pe E .
Teorema 3.2. (Generarea unei topologii local convexe de catre o familie de semi-
norme) Fie E un spatiu vectorial ^nzestrat cu o familie fp = 2 Ag de seminorme.
Exista pe E o topologie cu proprietatile:
(1) familia
fSpA (") / unde pA = maxfp; 2 Ag; " > 0, A A nitag
este un sistem fundamental de vecinatati ale originii ^n E ;
(2) este local convexa;
(3) este topologia cea mai putin na pe E ^n care p; 2 A, sunt continue.
Demonstratie. Familia U = fSp / 2 Ag este o familie de multimi convexe,
echilibrate si absorbante din E . Conform propozitiei 3:8, exista pe E o topologie local
convexa, , asa ^ncât:
n
\
E = f" Spi / " > 0; i 2 A; n 2 N g
i=1
este un sistem fundamental de vecinatati ale originii cu U E . În plus este topologia
cea mai putin na cu aceasta proprietate (U # (0E )).
Aratam ca elementele din E au forma elementelor denite de familia (1). Fie U 2 E .
Deci exista " > 0; n 2 N si i 2 A; i = 1; :::; n, astfel ca
n
\
U = " Spi :
i=1
Avem
n
\ n
\ n
\
U = " Spi = "Spi = Spi (")
i=1 i=1 i=1
unde Spi (") = fx / pi (x) < "g.
Fie A = f1; 2; :::; ng si pA = maxfpi ; i = 1; :::; ng. Daca
n
\
x2 Spi (");
i=1
atunci
pi (x) < " (8) i = 1; 2; :::; n
si
pA(x) = 1max p (x) < ";
in i
asadar x 2 SpA (").
Reciproc, daca x 2 SpA ("), avem
pa(x) < " ) pi (x) < " pentru i = 1; 2; :::; n

deci x 2 Spi ("), i = 1; 2; :::; n. Asadar
n
\ n
\
x2 Spi (") ) x 2 " Spi = U:
i=1 i=1
Deci U = SpA (").
3. COMPARAREA TOPOLOGIILOR LOCAL CONVEXE 41
În consecinta familia fSpA (") / " > 0, A A, A nitag formeaza un sistem funda-
mental de vecinatati ale originii ^n topologia local convexa introdusa prin propozitia
3.8.
Aratam ca p este continua ^n topologia pentru orice .
Fie " > 0. Atunci ( 1; ") 2 #(0) si
p 1 (( 1; ")) = Sp (") 2 E # (0E );
asadar p este continua ^n 0E , deci este continua pe E .
Fie 0 o topologie pe E asa ^ncât p este continua pentru orice . Atunci p este
continua ^n 0E . Deci, pentru " = 1, ( 1; 1) 2 #(0) si Sp (1) = p 1 (( 1; 1)) 2 # 0 (0E ).
Asadar U # 0 (0E ) si, din propozitia 3:8, rezulta 0 .
Propozitia 3.9. Fie (E; fp ; 2 Ag) un spatiu local convex si E un sistem fun-
damental de vecinatati ale originii. Urmatoarele armatii sunt echivalente:
(a) E\este separat;
(b) V = f0E g;
V 2E
(c) pentru orice x 2 E , x 6= 0, exista 2 A cu p(x) 6= 0.
Demonstratie. (a) ) (b): Fie x 6= 0E . E ind separat, exista o vecinatate\U a
originii cu x 62 U . Pentru U exista V 2 E cu V U , asadar x 62 V . Deci x 62 U ,
\ U 2E
adica U = f0E g.
U 2E \
(b) ) (a): Fie x; y 2 E cu x 6= y. Deci x y 6= 0E si, din (b), x y 62 V . Adica
V 2E
exista V 2 E cu x y 62 V .
Pentru V exista U echilibrata cu U + U V . Evident
x + U 2 #(x); y + U 2 #(y):
Daca (x + U ) \ (y + U ) 6= ;, ar exista z 2 (x + U ) \ (y + U ) si, ^n acest caz,
x y = x z + z y 2 U + U V;
absurd. Asadar, pentru x 6= y, am gasit doua vecinatati x + U , y + U ale lui x, respectiv
y, cu intersectia vida. Deci E este separat.
(b) ) (c): Fie x 2 E cu x 6= 0E . Exista V 2 E cu x 62 V . Pentru V , exista "0 si
\n \n
n 2 N asa ^ncât "0 Spi V . Deci x 62 "0 Spi . Asadar exista cel putin un i0 cu
i=1 i=1
pi0 (x) "0, deci pi0 (x) 6= 0.
(c) ) (b): Fie x 2 E . Exista p0 cu p0 (x) 6= 0. Fie "0 = p02(x) . Deci x0 62 Sp ("0).
\
Asadar x0 62 V .
V 2E
3. Compararea topologiilor local convexe
Definitia 3.3. Daca p1 ; p2 sunt doua seminorme pe spatiul vectorial E spunem ca
p2 majoreaza p1 si scriem p1 p2, daca avem p1(x) < p2(x) pentru orice x din E .
Propozitia 3.10. Daca fp g2A este o familie de seminorme pe E , atunci familia
fpA / pA(x) = max p (x); A A; A nitag

2A
formeaza o familie dirijata de seminorme si topologiile generate de cele doua familii
coincid.
Demonstratie. Familia fp ; 2 Ag de seminorme este inclusa ^n familia de
seminorme fpA , A A; A nitag iar aceasta din urma este dirijata la dreapta.
Topologiile coincid, deoarece un sistem fundamental de vecinatati ale originii are
forma
fSpA (") / pA = max p " > 0; A A nitag
2A
indiferent de topologie.
Consecinta 3.1. Daca fp ; 2 Ag este o familie dirijata de seminorme pe
E , atunci topologia local convexa generata de aceasta are un sistem fundamental de
vecinatati ale originii de forma
fSp (")=" > 0 ; 2 Ag:
Definitia 3.4. Doua familii dirijate de seminorme,
fp 2 Ag; fq ; 2 Bg
se numesc echivalente daca:
(i) (8) 2 A (9) 2 B si > 0cu
p(x) q (x) (8) x 2 E
(ii) (8) 2 B (9) 2 A si > 0 cu
q (x) p (x) (8) x 2 E:

Propozitia 3.11. Doua familii echivalente de seminorme
fp; 2 Ag; fq ; 2 Bg;
genereaza pe E aceeasi topologie.
Demonstratie. Vom nota #A (0E ), respectiv #B (0E ), clasa vecinatatilor lui 0E ^n
raport cu topologia generata de A, respectiv de B.
Fie V 2 #A (0E ). Exista p0 si " > 0 cu Sp0 (") V .
Pentru p0 exist
a q0 si 0 0 > 0 cu p0 (x) 0 0 q0 (x) pentru orice x 2 E .
Daca x 2 Sq0 " , atunci
0 0
p0 (x) 0 0 q0 (x) < 0 0 " = "
0 0

si x 2 Sp0 (") V . Deci V 2 #B (0E ) ^ntrucât Sq0 " 2 #B (0E ).
0 0
4. TEOREMA HAHN-BANACH DE PRELUNGIRE A FUNCTIONALELOR LINIARE 43
Exemplul 3.4. Spatiul vectorial RN al tuturor sirurilor de numere reale este un
spatiu local convex separat daca se considera topologia generata de familia P = fpngn2N
a seminormelor de forma
pn(x) = 1max jx j; x = (xn)n:
in i
Astfel, este evident ca pn este o seminorma pe R N , pentru orice n 2 N . În plus,
P este dirijata la dreapta având pn pn+m, pm N pn+m pentru orice n; m 2 N . Ca
urmare P deneste o topologie local convexa pe R .
Pentru a demonstra ca aceasta topologie este separata este sucient sa observam
ca, daca x 2 R N , x 6= 0 , atunci exista n 2 N cu xn 6= 0 ceea ce implica pn(x) 6= 0, iar
apoi sa utilizam propozitia 3.9.
Exemplul 3.5. (Limite inductive de spatii local convexe) Fie E un spatiu vecto-
rial si fEigi2= o familie de subspatii vectoriale ale lui E dirijata la dreapta fata de
incluziune. Presupunem ca, pentru orice i, Ei sunt spatii topologice cu topologiile i
având proprietatea:
Ei Ej ) jjEi i :
Notam
W = fW / W E; W echilibrata, absorbanta, convexa si
W \ Ei 2 #i (0E ) (8) i 2 =g:
Multimea W deneste o topologie local convexa pe E , numita limita inductiva a
topologiilor i , iar (E; ) se numeste limita inductiva a familiei de spatii (Ei; i)i2=.
Notam E = lim ! Ei . Dac a, ^n plus, avem:
J
(1) E = [fEi ; i 2 =g;
(2) Ei Ej ) jjEi = i
spunem ca limita inductiva este stricta.
4. Teorema Hahn-Banach de prelungire a functionalelor liniare
Definitia 3.5. Daca E este un spatiu vectorial, spunem ca f : E 7! K este o
functionala liniara daca verica relatia f (x + y) = f (x) + f (y) pentru orice
; 2 K si x; y 2 E .
Teorema 3.3. (Hahn-Banach) Fie E un spatiu vectorial real, p o seminorma pe
E , E0 E subspatiu vectorial si f : E0 ! R o functionala liniara cu proprietatea ca
f (x) p(x), pentru orice x 2 E0 . Atunci exista o functionala liniara F : E ! R astfel
^ncât FjE0 = f si F (x) p(x), pentru orice x 2 E .
Demonstratie. Presupunem ca E0 6= E , deci exista x1 2 E n E0 . Notam E1
acoperirea liniara a multimii E [ fx1 g.Asadar
X
E1 = f iyi / I nita, i 2 R ; yi 2 E0 [ fx1gg:
i2I
Etapa 1: Denirea unui numar real 1 corespunzator lui f , p si x1 .
Fie x0 ; x00 2 E0 . Atunci
f (x0) f (x00 ) = f (x0 x00) p(x0 x00) = p(x0 + x1 x1 x00) =
= p (x0 + x1 + ( x00 x1)) p(x0 + x1 ) + p( x00 x1 ):
Asadar,
f (x00) p( x00 x1 ) f (x0 ) + p(x0 + x1 ); (8) x0; x00 2 E0:
Deci
sup ( f (y) p( y x1 )) inf ( f (y) + p(y + x1)) :
y2E0 y2E0
Fie 1 2 R astfel ^ncât
sup ( f (y) p( y x1 )) 1 inf ( f (y) + p(y + x1 )) :
y2E0 y2E0
Etapa 2: Aratam ca orice x 2 EP 1 se scrie ^n mod unic sub forma x = y + x1 ; y 2 E0 ,
2 R . Fie x 2 E1 . Atunci x = i2I i yi + x1 ; yi 2 E0 : Presupunem ca:

x = y0 + 0x1 cu 0 6= 00; y0; y00 2 E0 )
x = y00 + 00x1

y0 y00 = (00 0)x1 ) x = 1 (y0 y00) 2 E ; absurd.
0 6= 00 1 00 0 0
Etapa 3: Denirea unei functionale liniare f1 : E1 ! R cu f1jE0 = f si f1 (x) p(x)
pentru orice x 2 E1.
Luam prin denitie: f1(x) = f (y) + 1 unde x = y + x1 . Aratam ca f1 este
liniara.
Fie x0 2 E1; x00 2 E1 cu x0 = y0 + 0x1 , x00 = y00 + 00x1 ; 0 + 00 2 R . Avem
x0 + x00 = y0 + 0x1 + y00 + 00x1 = y0 + y00 + (0 + 00)x1 2 E0 :
Deci f1 (x0 + x00) = f (y0 + y00) + (0 + 00 )1. Dar f1(x0 ) = f (y0) + 01 si f1 (x00) =
f (y00) + 001. Deci f1(x0 + x00 ) = f1(x0 ) + f1 (x00).
Analog, f1 (x) = f1(x).
Daca x 2 E0 E , atunci x = x + 0x1 ; x 2 E0 , deci f1(x) = f (x) + 0 1 = f (x).
Deci f1 este o prelungire pentru f .
Demonstram ^n continuare relatia f1(x) p(x), pentru orice x 2 E1 . Daca = 0,
atunci f1 (x) = f (y) + 0 1 = f (y) p(y) p(y + 0 x1 ) p(x).
Daca > 0, avem 1 f (y) + p(y + x1); (8) y 2 E0. Înlocuind, ^n relatia
precedenta, y cu 1 y, obtinem

1 1
1 f y + p y + x , 1 f (y) + p(y + x1 ) ,
, f (y) + 1 p(y + x1) , f1 (x) p(x):
Daca < 0 utilizam inegalitatea f (y) p( y x1 ) 1; (8) y 2 E0.
Înlocuim y cu 1 y si rezulta, analog cu cazul precedent, ^n nal f1 (x) p(x).

4. TEOREMA HAHN-BANACH DE PRELUNGIRE A FUNCTIONALELOR LINIARE 45
Etapa 4: Fie familia de subspatii liniare ale lui E, (Eh)h2H si, de asemenea familia
de functionale liniare
= ffh / h 2 H; fh : Eh 7 ! R ; fhjE0 = f; fh(x) p(x); (8)x 2 Ehg:
Existenta acestor functionale a fost demonstrata ^n primele etape. Pentru fh0 ; fh00 2 ,
spunem ca fh0 precede pe fh00 (fh0 fh00 ), daca Eh0 Eh00 , fh00 jEh0 = fh0 . Relatia este
o relatie de ordine partiala.
Etapa 5: Aplicam lema lui Zorn (daca ^ntr-o multime partial ordonata, orice parte
total ordonata admite un maxim, atunci multimea data are un element maximal).
Considera[m t total ordonata. Fie t = ffh / h 2 Ht Hg total ordonata.
Denim ft : Eh ! R , prin ft(x) = fh(x), daca x 2 Eh. Deci fh ft ; (8) h 2 Ht
h2Ht
asadar toate elementele lui t sunt majorate de ft . În plus, pentru orice h, avem
ftjEh = fh. Deci exista ^n un element maximal, notat F .
Trebuie sa mai aratam ca F este denita pe ^ntreg spatiul E .
Presupunem ca F : E 0 ! R , unde E 0 este inclusa strict ^n E . Atunci exista
x0 2 E n E 0 si functia
F 0 :< E 0 >! R ; F 0(x) p(x); deci F F 0;
absurd.
Corolar 3.1. Fie E un spatiu vectorial real si p o seminorma pe E . Pentru orice
x0 2 E , exista o functionala liniara f : E ! R cu
f (x0) = p(x0)
f (x) p(x); (8) x 2 E:
.
Demonstratie. Fie x0 2 E; E0 = hfx0 gi. Atunci orice x 2 E0 are forma x =
x0 ; 2 R . Denim functia f0 : E0 ! R , prin f0(x) = p(x0). Atunci f0(x0 ) =
1 p(x0 ) = p(x0 ).
Apoi, daca x0 ; x00 2 E0 ; x0 = 0x0 ; x00 = 00x0 ; cu 0; 00 2 R ; atunci
f0 (x0 ) + f0(x00) = 0p(x0 ) + 00p(x0 ) = (0 + 00)p(x0 ) = f0(x0 + x00):
Analog f0 (x) = f0(x), asadar f0 este o functionala liniara cu
f0(x) = p(x0 ) jj p(x0) = p(x0 ) = p(x):
Din teorema Hahn-Banach, f0 poate prelungita la o functionala f care sa satisfaca
conditiile cerute.
Teorema 3.4. Fie E un spatiu vectorial complex, E0 E un subspatiu, p o semi-
norma pe E . Daca f : E0 ! C este o functionala liniara cu jf (x)j p(x), pentru
orice x 2 E0, atunci exista F : E ! C liniara cu FjE0 = f si jF (x)j p(x), oricare ar
x 2 E.
Demonstratie. Fie f = f1 + if2 ; f1 ; f2 : E 7 ! R ind functionale liniare.
Etapa 1: Aratam ca f2(x) = f1 (ix).
Întradevar,
i (f1(x) + if2(x)) = if (x) = f (ix) = f1(ix) + if2 (ix) :
i (f1(x) + if2(x)) = f2 (x) + if1 (x)
Deci f2 (x) = f1 (ix).
Etapa 2: Prelungim pe f1 .
Avem f1(x) = Re(f (x)) jf (x)j p(x); (8) x 2 E0, deci exista o functionala
liniara F1 : E ! R cu
F1 (x) = f1 (x); (8) x 2 E0
F1 (x) p(x); (8) x 2 E:
Etapa 3: Construim pe F .
Fie F : E ! C , F (x) def
= F1(x) + i ( F1 (ix)).
Daca x 2 E0, atunci, folosind etapa 1,
F (x) = F1 (x) + i ( F1 (ix)) = f1(x) + i ( f1 (ix)) = f1 (x) + if2 (x) = f (x);
deci F este prelungirea lui f .
În ne, pentru orice x 2E ,
avem jF (x)j = F1 e i x = F1 ei x p ei x = p(x).
Corolar 3.2. Daca E este un spatiu vectorial complex si p o seminorma pe E ,

atunci, pentru orice x0 2 E , exista o functionala liniara f : E ! C , cu
jf (x0)j = p(x0 )
jf (x)j p(x); (8) x 2 E:
5. EXERCITII 47
5. Exercitii
1. Fie E un spatiu vectorial pe care este denit un sir (pn)n0 de seminorme.
Punem, pentru x 2 E ,
1
jxj = 21n 1 +pnp(x()x) :
X
n=0 n
Aratati ca, pentru orice x; y 2 E , avem x = 0 =) jxj = 0
a) jxj = j xj;
b) jx + yj jxj + jyj;
c) jj 1 =) jxj jxj;
d) ! 0 =) jxj ! 0.
Indicatie. b) Se observ a ca functia t 7 ! 1 +t t este crescatoare pe intervalul
( 1; 1). Apoi, deoarece pn(x + y) pn(x) + pn(y), avem, pentru orice n 0,
pn(x + y) pn(x) + pn(y) pn(x) + pn(y) :
1 + pn(x + y) 1 + pn(x) + pn(y) 1 + pn(x) 1 + pn(y)
2. Fie T un spatiu Hausdor si CR(T ) spatiul functiilor reale continue pe T . Daca
Q T este compacta, notam
pQ(x) = supfjx(t)j=t 2 Qg:
Cu topologia denita de familia de seminorme
P = fpQ=Q T compactag
CR(T ) devine spatiu local convex separat.
3. Sa se arate ca, daca P este o familie de seminorme care denesc un spatiu local
convex E , iar A E , atunci A este marginita daca si numai daca p(A) < 1,
pentru orice p 2 P .
Solutie. Presupunem A m arginita si consideram p 2 P si " > 0. Atunci
Sp(") este o vecinatate a originii, deci exista 6= 0 astfel ^ncât A Sp("). Dar
(8) x 2 A =) p(x) = jjp(x) < " =) p(x) < j" j :
Reciproc, e W 2 #(0E ). Exista, atunci, p 2 P , " > 0, asa ^ncât Sp(") W .
Prin ipoteza, (9) > 0 cu p(x) < (8) x 2 A.
Fie 2 K , astfel ^ncât jj = " . Atunci 6= 0 si
(8) x 2 A =) p(x) = jjp(x) < = "
jj
si deci A Sp(") W .
4. Sa se demonstreze ca, ^ntr-un spatiu local convex, acoperirea convexa a unei
multimi marginite este marginita.
Solutie. Fie A m arginita si U 2 #(0) iar V U o vecinatate convexa a
originii. Atunci exista > 0 astfel ^ncât A V , (8) cu jj . Deci, V
ind convexa,
Ac V U:
5. Consideram spatiul local convex E a carui topologie este generata de un sir
crescator (pn)n de seminorme cu proprietatea ca, pentru orice n 2 N , avem
[pn(x) = 0 ) x = 0]. Atunci aplicatia denita prin
1
d(x; y) = 21n 1 +pnp(x(x y)y)
X
n=0 n
reprezinta o metrica pe E iar topologia denita de aceasta este echivalenta cu .
Deci E este spatiu local convex separat.
Indicatie. Faptul c a d reprezinta o metrica rezulta evident din exercitiul 1.
Sa demonstram ca topologia 0 introdusa de d este echivalenta cu .
Vom nota, pentru > 0, cu B () = Sd () iar cu Bn = Spn (1), (8) n 2 N .
Va sucient sa aratam ca ecare Bn contine o sfera B () si ecare B ()
contine o sfera Bn. Fie k 2 N . Pentru > 0 exista n 2 N astfel ca n+1k+1 < .
2
1
(i) Daca n 2 N si x 2 B 2n+k+1 , atunci

1 pn(x) 1 =) p (x) 1 1 1
n
2n 1 + pn(x) 2n+k+1 2k+1 2k+1
deci pn(x) 1k ceea ce arata ca x 2 1k Bn.
2 2
1
Asadar B 2n+k+1 2k Bn. 1
(ii) Fie x 2 2k1+2 Bk+1. Avem

p0(x) p1 (x) : : : pk+1(x) 2k1+2
deci
k+1 1
X 1 pn(x) 1 X 1 = 1 :
+2 n 2k+1
n=0 2 1 + pn (x) 2 n=0 2
n k
Pe de alta parte,
1 1
X 1 pn(x) X 1 = 1
n=k+2 2 1 + pn (x) n=k+2 2
n n 2k+1

de unde deducem ca x 2 B 21k .
Ca urmare
1 B B 1 :
2k+2 k+1 2k
6. Se considera un spatiu vectorial complex E si se noteaza cu E 0 multimea functionalelor
liniare complexe pe E . Daca p este o seminorma pe E , iar
F = ff 2 E 0 = jf (x)j p(x); (8) x 2 E g;
atunci p(x) = supfjf (x)j = f 2 Fg, (8) x 2 E .
Indicatie. Se aplic
a teorema 3.4.
5. EXERCITII 49
7. Sa se verice ca spatiul C ([0; 1]) al functiilor reale continue pe [0; 1], ^nzestrat
cu topologia convergentei punctuale este local convex separat.
Solutie. Consideram familia de seminorme (pt )t2[0;1] denita pe C ([0; 1]) prin
pt (f ) = jf (t)j.
Daca f 2 C ([0; 1]), f 6= 0, atunci exista t0 2 [0; 1] asa ^ncât f (t0 ) 6= 0,
deci pt0 (f ) 6= 0. Utilizând teorema 3.2 si propozitia 3.8 deducem ca fptgt2[0;1]
induce pe C ([0; 1]) o topologie local convexa separata. Sa mai aratam ca
coincide cu topologia convergentei punctuale. Fie (f )2 C ([0; 1]), f (t) ! 0,
(8) t 2 [0; 1], rezulta pt (f ) ! 0, (8) t 2 [0; 1], adica f ! 0 ^n .
8. Fie E un spatiu vectorial si E o familie de parti convexe, echilibrate si absorbante
ale lui E cu proprietatile
(i) V1; V2 2 E =) (9) V 2 E , V V1 \ V2;
(ii) V 2 E , > 0 =) V 2 E .
Sa se arate ca exista o topologie local convexa pe E compatibila cu structura de
spatiu vectorial ^n care E sa e un sistem fundamental de vecinatati ale originii.
9. Fie E un spatiu vectorial, d o metrica pe E iar F un subspatiu vectorial propriu
al sau. Fie, de asemenea, x0 2 E n F astfel ^ncât d(x0; F ) = > 0.
Atunci exista o functionala liniara reala pe E cu proprietatile:
(i) f (x) = 0 daca x 2 F ;
(ii) f (x0) = .
Indicatie. Consider am subspatiul
E0 = f x + tx0 ; x 2 F; t 2 R g
si functionala liniara f0 : E0 ! R , f0 ( x + tx0 ) = t si aplicam teorema de
prelungire Hahn-Banach.
10. Fie E un spatiu vectorial pe care s-a denit o metrica si x0 2 E . Aratati ca,
daca, pentru orice functionala liniara si marginita f : E ! R , avem f (x0) = 0,
atunci x0 = 0E .
Indicatie. Fie d metrica spatiului E iar p : E ! R , p(x) = d(x; 0E ). Atunci
p este o seminorma. Utilizam acum corolarul 3:2:
CAPITOLUL 4
Spatii normate
1. Denitii. Proprietati
Definitia 4.1. 1. Fie E un spatiu vectorial peste K . Numim norma pe E o
aplicatie k k : E ! R care are proprietatile:
1. kxk = 0 , x = 0E ;
2. kxk = jj kxk (8) x 2 E si 2 K ;
3. kx + yk kxk + kyk (8) x; y 2 E .
2. Un spatiu vectorial ^n care s-a considerat o norma se numeste spatiu vectorial
normat sau, mai simplu, spatiu normat.
3. Doua spatii normate E; F se numesc izomorfe daca exista
f : E ! F cu proprietatile:
(i) f (x + y) = f (x) + f (y) (8) , 2 K , x, y 2 E ;
(ii) f este bijectiva;
(iii) kf (x)k = kxk (8) x 2 E .
Exemplul 4.1. Aplicatiile denite pe K n cu valori reale date prin
v
u n n
uX X
kxk =t jxij2; kxk1 = jxi j; kxk1 = 1max jx j
in i
i=1 i=1
unde x = (x1 ; x2 ; :::; xn) 2 K n , reprezinta norme pe K n . În plus avem inegalitatile
kxk1 kxk1 pn kxk n kxk1
pentru orice x 2 K n .
În demonstrarea acestor armatii se utilizeaza inegalitatile lui Minkowski si, re-
spectiv, Schwartz.
Exemplul 4.2. Spatiul vectorial (IK1 ) al sirurilor marginite x = (n)n cu elemente
din K este spatiu normat cu norma denita prin
kxk = sup jnj:
n2N
Clasa sirurilor convergente din K reprezinta un subspatiu normat al spatiului (IK1).
Exemplul 4.3. Daca T este un spatiu topologic compact, atunci, pe spatiul vecto-
rial CK (T ) al functiilor continue denite pe T cu valori ^n K ,
kxk = max
t2T
jx(t)j
reprezinta o norma numita norma uniforma. Astfel CK (T ) este un spatiu vectorial
normat.
51
52 4. SPATII NORMATE
Exemplul 4.4. Fie a; b 2 R cu a < b. Notam L([a; b]) spatiul vectorial al functiilor
x : [a; b] ! R integrabile Lebesgue. Daca factorizam pe L([a; b]) cu relatia de echivalenta
"" data prin x y daca si numai daca x = y aproape peste tot, obtinem, preluând
natural adunarea claselor de echivalenta si ^nmultirea acestora cu un scalar, spatiul
vectorial cât L([a; b]), numit, pentru simplicarea limbajului, tot spatiul functiilor in-
tegrabile Lebesgue. Pe acest spatiu,
Z
kxk = jx(t)jdt
[a;b]
este o norma, deci L([a; b]) este un spatiu normat.
Din denitie se deduc imediat urmatoarele propozitii :
Propozitia 4.1. Într-un spatiu normat E are loc inegalitatea

kxk kyk kx yk
(8) x; y 2 E .
Propozitia 4.2. Într-un spatiu normat E , aplicatia d : E E ! R , denita prin
d(x; y) = kx yk este o metrica pe E .
2. Topologizarea unui spatiu normat
Definitia 4.2. Fie E un spatiu normat, x 2 E si r > 0.
1. Se numeste sfera deschisa de centru x si raza r, multimea
S (x; r) = fx0 2 E = kx0 xk < rg:
2. Se numeste sfera ^nchisa de centru x si raza r, multimea
S (x; r) = fx0 2 E = kx0 xk rg:
Teorema 4.1. Daca E este un spatiu normat, atunci familia
= fD = 6= D E; (8) x 2 D (9) r > 0 cu S (x; r) Dg [ f;g
deneste o topologie pe E , numita topologia generata de norma. Aplicatia x 7! kxk
este continua ^n aceasta topologie.
Demonstratie. ; 2 prin denitie Ssi este evident ca E 2 .
Fie D 2 cu 2 A. Notam D = D si, daca D 6= ;, consideram un element
2A
x 2 D. Exista 2 A cu x 2 D, deci exista r > 0 cu S (x; r) D D, asadar
D 2 .
Fie D1 ; D2 2 . Daca D1 \ D2 = ;, atunci D1 \ D2 2 .
Daca D1 \ D2 6= ;, e x 2 D1 \ D2. Atunci exista r1 > 0, r2 > 0 cu S (x; r1) D1
si S (x; r2 ) D2 . Luând r = minfr1; r2g rezulta
S (x; r) S (x; r1) D1
S (x; r) S (x; r2) D2
deci S (x; r) D1 \ D2 = D, asadar D 2 .
2. TOPOLOGIZAREA UNUI SPATIU NORMAT 53
Continuitatea functiei ' : E ! R , '(x) = kxk rezulta din Propozitia 4.1.
Observatie. În spatiul CK (T ) convergenta ^n topologia generata de norma este echiva-
lenta cu convergenta uniforma.
Într-adevar avem
xn ! x , (8) " > 0; (9) n" 2 N asa ^ncât
[n n" ) max jx (t) x(t)j "]
t2T n
sau
(8) " > 0; (9) n" 2 N asa ^ncât
[n n" ) jxn(t) x(t)j "; (8) t 2 T ]:
Aceasta proprietate justica denumirea de norma uniforma.
Definitia 4.3. Spunem ca doua norme k k1 ; k k2 pe E , sunt echivalente daca
exista ; > 0 asa ^ncât
kxk2 kxk1 kxk2 (8) x 2 E:
Observatie. Normele kk ; kk1 ; kk1 denite pe K n sunt echivalente.
Propozitia 4.3. Doua norme sunt echivalente daca si numai daca denesc aceeasi
topologie.
Demonstratie. Presupunem ca k k1 si k k2 sunt echivalente pe E si notam cu
1 ; 2 topologiile generate de cele doua norme.
Fie D 2 1 ; D 6= ;. Pentru x 2 D exista r > 0 astfel ca
Skk1 (x; r) D. Exista ; > 0 asa ^ncât
kxk2 kxk1 kxk2 (8) x 2 E
si, luând r0 = r , x0 2 Skk2 (x; r0), obtinem

kx0 xk1 kx0 xk2 < r = r
deci x0 2 Skk1 (x; r) D, asadar Skk2 (x; r0) D si, ^n consecinta, D 2 2, deci 1 2 .
Analog se arata ca 2 1 .
Propozitia 4.4. Fie E un spatiu normat. Pentru x0 2 E si r > 0, S (x0 ; r) este
o multime deschisa iar S (x0 ; r) este o multime ^nchisa ^n topologia generata de norma
si avem
S (x0 ; r) = S (x0; r):
Demonstratie. Fie x 2 S (x0; r) arbitrar cu x 6= x0 .
Notam r0 = kx x0 k. Aratam ca S (x; r r0 ) S (x0 ; r).
Într-adevar, pentru x0 2 S (x; r r0), avem
kx0 x0 k kx0 xk + kx x0k < r r0 + r0 = r:
Asadar S (x0 ; r) 2 .
Demonstram ^n continuare ca, pentru x0 2 E , S (x0 ; r) S (x0 ; r).
Presupunem ca exista x0 2 S (x0 ; r) cu kx0 x0 k > r.
Notam r1 = kx0 x0k. Daca x 2 S (x0; r1 r) \ S (x0 ; r), atunci
kx x0 k < r1 r; kx x0 k < r
deci
kx0 x0k kx0 xk + kx x0 k < r1 r + r = r1;
absurd. Asadar S (x0 ; r1 r) \ S (x0; r) = ;. Cum, ^nsa, S (x0; r1 r) 2 deci
S (x0 ; r1 r) 2 #(x0), contrazicem astfel relatia x0 2 S (x0 ; r).
Pentru a dovedi incluziunea contrara, e x1 2 S (x0 ; r), deci kx1 x0 k r. Daca
kx1 x0 k < r, atunci
x1 2 S (x0 ; r) S (x0 ; r):
Daca kx1 x0 k = r, consideram un sir (n)n de numere reale cu 0 < n < 1 si n ! 0.
Atunci
knx0 + (1 n)x1 x0 k = k(1 n)(x1 x0 )k =
= (1 n)kx1 x0 k < kx1 x0 k = r:
Deci
nx0 + (1 n)x1 2 S (x0; r):
Norma ind continua, rezulta
lim ( x + (1 n)x1 ) 2 S (x0; r)
n!1 n 0
deci,utilizând propozitia 1.3., x1 2 S (x0 ; r). Asadar, si^n acest caz, S (x0 ; r) S (x0 ; r).
Propozitia 4.5. Într-un spatiu normat, aplicatiile
'(x; y) = x + y, (; x) = x
sunt continue ^n topologiile produs ale topologiilor generate de normele corespunzatoare.
Demonstratie. Fie (x0 ; y0) 2 E E . Avem
k'(x; y) '(x0; y0)k = kx + y (x0 + y0)k
kx x0 k + ky y0k:
Pentru " > 0, daca x 2 S (x0; "=2); y 2 S (x0; "=2), avem
k'(x; y) '(x0 ; y0)k < ".
Pentru (0; x0 ) 2 K E si (; x) 2 K E , avem
k (; x) (0 ; x0)k = kx 0x0 k =
= k(x x0 ) + ( 0 )x0 k
k(x x0 )k + k( 0)x0 k =
k( 0)(x x0 ) + 0 (x x0 )k + k( 0)x0 k
j 0j kx x0 k + j0j kx x0 k + j 0j kx0k =
3. SPATII NORMATE FINIT DIMENSIONALE 55
= (j 0j + j0j) kx x0 k + j 0 j kx0 k ! 0
daca x ! x0 si ! 0 .
Observatie. În continuare toate spatiile normate vor considerate spatii vectorial
topologice separate considerând cu topologia generata de norma.
3. Spatii normate nit dimensionale
Propozitia 4.6. Fie E un spatiu vectorial nit dimensional si
fe1; e2; , eng o baza a lui E . !
X n 1=2 Xn
Aplicatia x 7 ! kxke = 2
jij , unde x = i ei, este o norma pe E ,
i=1 i=1
numita norma euclidiana.
Demonstratie: Vericarea axiomelor 1 si 2 din denirea normei este imediata, iar
pentru 3 se foloseste inegalitatea lui Minkowski.
Teorema 4.2. Într-un spatiu vectorial nit dimensional, orice norma este echiva-
lenta cu norma euclidiana.
Demonstratie: Fie o norma arbitrara k k pe E . Avem, utilizând inegalitatea
Cauchy-Buneakowski-Schwartz,
!1=2 !1=2
Xn n
X n
X n
X
kxk =

i e i

jij kei k jij2 keik2 =
i=1 i=1 i=1 i=1
!1=2
n
X
= keik2 kxke = kxke
i=1
!1=2
n
X
unde = keik2 .
i=1
Trebuie sa demonstram ^n continuare ca exista o constanta m pozitiva astfel ^ncât
kxke < m kxk pentru orice x 2 E . Negând aceasta armatie, rezulta ca, pentru orice
k 2 N , exista xk 2 E cu kxk ke > kkxk k. Fie yk = kx1 k xk , deci
k e

kyk k = kx1 k = kkxxkkk < k1 :

xk
k e k e
n
X
Pentru ecare k, avem yk = ki ei si
i=1
!1=2
n
= kyk ke = 1 xk = 1:
i X

i 2
k
i=1
k kxk ke e

Deci, pentru orice i 2 f1; 2; :::; ng, (ki )k este marginit si va contine un subsir ki p
p
convergent la i.
Luam
n
X n
X
y= i ei ; ykp = ki p ei; p 2 N :
i=1 i=1
Avem
n
ki p kei k + k1 ! 0
X
kyk ky ykp k + kykp k i

i=1 p
n 2
X
daca k ! 1. Asadar y = 0E . Tinand, ^nsa, cont ca i
kp = kykp k2e = 1 pentru
i=1
orice p, rezulta ca jjyjje = 1, contradictie.
Propozitia 4.7. (lema lui Riesz) Fie E un spatiu normat si F un subspatiu
propriu ^nchis al lui E . Pentru orice " > 0, exista x" 2 E n F asa ^ncât
kx"k = 1
kx" xk > 1 " (8) x 2 F:
Demonstratie. Fie y 2 E n F si r = xinf 2F
ky xk. Deci exista u" 2 F asa ^ncât
r ky u"k r(1 + "):
Observam ca, F ind multime ^nchisa, rezulta r > 0.
Luam v" = y u" si x" = kvv"k . Daca v" 2 F , atunci, având ^n vedere ca F este
"
un subspatiu vectorial si ca u" 2 F , rezulta y = (y u") + u" 2 F , absurd deoarece
y 2 E n F . Deci v" 62 F si, ^n consecinta, x" 62 F . Prin urmare r kv"k < r(1 + "):
Fie x 2 F . Obtinem
kx" xk = kv1 k kv" kv"k xk > r(1 1+ ") ky u" kv"k xk
"
r(1 r+ ") = 1 +1 " = 1 1 +" " > 1 ":

Teorema 4.3. (teorema lui Riesz) Pentru un spatiu normat E urmatoarele
armatii sunt echivalente:
(a) E este un spatiu vectorial de dimensiune nita;
(b) orice parte marginita si ^nchisa a lui E este compacta.
Demonstratie. (a) ) (b) :
Fie fe1 ; e2; ; eng o baza a lui E si M o parte ^nchisa si marginita a sa. Fie (xm )m
un sir din M . Sirul (xm )m este marginit,
n
X
xm = mi ei cu mi 2 K si exista r > 0
i=1
astfel ^ncât
i n
X

m ( i 2)1=2
m = kxmk r:
i=1
oricare ar m natural si i cu 1 i n.
4. ELEMENT DE CEA MAI BUNA APROXIMARE 57
Aplicând de n ori lema lui Cesaro se obtine, pentru ecare i, un subsir (mi )m al
sirului (mi )m convergent la i.
Luam
n
X n
X
z= iei si zm = mi ei:
i=1 i=1
Avem zm ! z cu (zm )m subsir al lui (xm )m. M ind ^nchisa, rezulta (propozitia 1.3)
ca z 2 M . Asadar M este compacta.
(b) ) (a): Presupunem ca dimensiunea lui E nu este nita. Fie x1 2 E cu
kx1 k = 1. Atunci multimea E1 = fx1; 2 K g este un subspatiu ^nchis. Luam " = 21
si, aplicând lema lui Riesz, exista x2 2 E n E1 cu kx2 k = 1 si kx2 xk > 12 , pentru
orice x 2 E1 . În particular kx2 x1 k > 1 . Vectorii x1 ; x2 sunt liniar independenti,
2
deci subspatiul vectorial E2 = fx1 + x2 = ; 2 K g al lui E are dimensiunea 2 si
este ^nchis. Aplicând din nou lema lui Riesz, determinam x3 2 E n E2 cu kx3 k = 1 si
kx3 xk > 12 , (8) x 2 E2 . În particular
kx3 x1 k > 12 ; kx3 x2 k > 21 :
Repetând rationamentul, se obtine un sir (xp)p cu xp 2 S (0; 1) si kxp xq k > 12 ,
pentru orice p 6= q. Asadar (xp)p nu poate contine un subsir Cauchy, iar multimea
fxp; p 2 N g este marginita si ^nchisa, dar fara a compacta, absurd.
4. Element de cea mai buna aproximare
Teorema 4.4. Daca E0 este un subspatiu liniar propriu nit dimensional al spatiului
normat E , atunci, pentru orice x0 2 E , functia
f : E ! R ; f (x) = kx x0 k
are un minim pe E0 .
Demonstratie. Daca x0 2 E0 , atunci
minf (x) = f (x0) = 0:
x2E0
Daca x0 62 E0 , consideram un element x1 2 E0 si notam = kx0 x1 k. Fie
multimea
A = fx 2 E0 = f (x) g:
Atunci x1 2 A si, pentru orice x 2 E0 n A, f (x) > . Asadar minimul functiei f ,
daca exista, se realizeza pe A.
Daca x 2 A, atunci kx x0k = f (x) , deci
(3) kxk = kx x0 + x0 k kx x0 k + kx0k + kx0 k:
Daca notam = + kx0 k si
B = fx 2 E0 = kxk g;
atunci B este o submultime marginita si ^nchisa a unui spatiu nit dimensional deci
este compacta. În plus A B din (1). Avem
minf (x) = min
x2E x2A
f (x) = min
x2B
f (x):
0
Functia f ind continua pe multimea compacta B , exista xm 2 B E0 cu
f (xm) = xinf
2E
f (x):
0
Elementul xm se numeste element de cea mai buna aproximare a lui x0 prin
elemente ale lui E0.
Exemplul 4.5. Consideram spatiul CR ([a; b]) al functiilor reale continue si subspatiul
nit dimensional generat de clasa Pm ([a; b]) a functiilor polinomiale
pi(t) = ti ; i = 0; :::; m; t 2 [a; b]:
Atunci, pentru orice f 2 CR([a; b]), exista un polinom pf de grad cel mult m asa
^ncât expresia max jf (t) pf (t)j are valoare minima. Polinomul pf este, ^n acest caz,
t2[a;b]
elementul de cea mai buna aproximare a functiei f prin polinoame din Pm ([a; b]).
5. Spatii normate separabile
Definitia 4.4. Un spatiu normat E se numeste separabil, daca exista o multime
numara-
bila A densa ^n E .
Teorema 4.5. Un spatiu normat real nit dimensional este separabil.
Demonstratie. Fie fe1 ; e2; ; eng o baza a spatiului normat E . Multimea
n
X
A = fx = x = iei; i 2 Q g
i=1
Xn
este numarabila. Pentru orice x 2 E , x = i ei, i 2 R , putem considera sirul (xn)n
i=1
n
X
de elemente din A denite prin xn = niei unde ni 2 Q cu ni ! i pentru orice i.
i=1
Avem
Xn n
X n
X
kxn xk =

niei iei ji nij keik ! 0
i=1 i=1 i=1
pentru n tinzând la 1.
6. Spatii normate complete (Spatii Banach)
Definitia 4.5. Un sir (xn )n de elemente ale unui spatiu normat E se numeste sir
Cauchy daca, pentru orice " > 0, exista un numar natural n" asa ^ncât, pentru orice
m; n n", rezulta kxn xm k < ".
Propozitia 4.8. Orice sir convergent ^ntr-un spatiu normat este un sir Cauchy.
6. SPATII NORMATE COMPLETE (SPATII BANACH) 59
Demonstratie Fie (xn)n un sir convergent la x si " > 0. Exista n" 2 N asa ^ncât,
pentru n > n", sa avem kxn xk < "=2.
Daca n; m > n", avem
kxn xm k = kxn x + x xm k kxn xk + kx xm k <
< 2" + 2" = ":
Reciproca nu este adevarata ^n orice spatiu normat.
Definitia 4.6. 1. Un spatiu normat se numeste complet daca orice sir Cauchy
din acest spatiu, este convergent.
2. Un spatiu normat care este complet se numeste spatiu Banach.
Observatia 4.1. Deoarece un spatiu normat este spatiu metric, regasim denitiile
notiunilor de sir Cauchy si completitudine de la spatiile metrice
Propozitia 4.9. Un spatiu normat nit dimensional E este complet.
Demonstratie. Putem considera norma euclidiana ^n spatiul E .
Fie fe1 ; e2; ; epg o baza a lui E si (xn)n un sir Cauchy din E . Avem
p
X
xn = nk ek ; nk 2 K :
k=1
Atunci
p !1=2
X
k 2
k

n k
m k
n m = kxn xm k < "; k = 1; 2; :::; p:
k=1
k
Deci n n ; k = 1; 2; :::; p, sunt siruri Cauchy ^n K , deci convergente la k . Luam
X p
x = k ek . Avem
k=1
p p p
X X X
kxn xk = ek
k nek = n ek
k k k
k=1 k=1 k=1
X p X p
( n)ek = k nk kek k ! 0
k k
k=1 k=1
daca n ! 1.
Exemplul 4.6. Spatiul euclidian K n este un spatiu Banach.
Exemplul 4.7. Spatiul (IK1) al sirurilor marginite cu elemente din K si norma
denita prin k( j )j2N k = supj j j, este un spatiu Banach.
j 2N
Într-adevar, e (xn )n2N un sir Cauchy din (IK1) cu xn = (nj )j2N si " > 0. Atunci
exista n" 2 N asa ^ncât
n; m > n" ) kxn xm k < ";
adica supjnj mj j < ". Atunci,
j 2N
(4) jnj mj j < ";
adica, pentru orice j , (nj )n2N este un sir Cauchy ^n K . Asadar exista j 2 K cu
j = nlim j .
!1 n
Trecând la limita ^n relatia (4), pentru n ! 1, rezulta j j mj j " pentru orice
j 2 N si m > n". De aici deducem ca x = ( j )j2N = nlim x , adica spatiul este complet.
!1 n
Exemplul 4.8. Spatiul normat CK (T ) al functiilor continue pe spatiul topologic
compact T cu valori ^n K este un spatiu Banach. Mai general spatiul BK (T ) al functiilor
marginite pe care se considera norma kxk = supjx(t)j este un spatiu Banach.
t2T
Fie (xn )n un sir Cauchy din BK (T ) si " > 0. Atunci exista n" 2 N asa ^ncât
n; m > n" ) kxn xm k = supjxn(t) xm (t)j < ";
t2T
adica
(5) jxn(t) xm (t)j < "
pentru orice t 2 T si n; m > n". Deci (xn(t))n este un sir Cauchy ^n K pentru orice
t 2 T.
Denim functia x : T ! K ; x(t) = nlim x (t). Facând n sa tinda la innit ^n relatia
!1 n
(5), obtinem jx(t) xm (t)j ", deci xn ! x. În plus,
jx(t)j jx(t) xn(t)j + jxn(t) xm (t)j + jxm (t) x(t)j < 3";
adica functia x este marginita.
X
Definitia 4.7. Într-un spatiu normat, spunem ca seria xn este convergenta
n
daca sirul sumelor partiale (sn)n este convergent, unde sn = x1 + x2 + + xn.
X
Teorema 4.6. Într-un spatiu Banach, pentru ca seria xn sa e convergenta,
X n
este sucient ca seria kxn k sa e convergenta.
n
n
X n
X
Demonstratie. Fie n = kxk k si sn = xk .
k=1 k=1
Avem, pentru n; p 2 N ,
ksn+p snk = kxn+1 + + xn+pk
kxn+1 k + + kxn+pk = jn+p nj:
X
Deci, daca kxnk este convergenta, atunci (n)n este sir Cauchy, rezulta ca (sn)n
n
este sir Cauchy, deci convergent.
7. COMPLETAREA UNUI SPATIU NORMAT 61
7. Completarea unui spatiu normat
Teorema 4.7. ( teorema de completare a unui spatiu normat) Fie E un spatiu
normat. Exista un spatiu normat complet Ee astfel ^ncât E este izomorf cu un subspatiu
al acestuia.
Demonstratie. Fie E un spatiu normat. Notam
E1 = fy = (xn)n unde (xn)n este un sir Cauchy ^n E g:
Denim pe E1 relatia de echivalenta
y0 y00 () lim kx 0 xn 00k = 0, unde y0 = (x0n)n, y00 = (x00n )n.
n n
Daca (xn)n este sir Cauchy, atunci (kxn k)n este, de asemenea, un sir Cauchy ^n R
deci este convergent. Aceasta rezulta din

kxnk kxm k kxn xm k:

Notam Ee = E1 = , spatiul cât al lui E1 , prin relatia denita anterior.

Avem
xe; ye 2 Ee ) xe + ye = (x^ n + yn)n 2 E e
xe = (^ xn)n 2 E: e
Evident Ee este un spatiu vectorial. Luam, prin denitie, kxek = lim kx k.

n n
Daca (xn)n; (yn)n 2 xe, atunci lim kxnk = lim kynk.
Într-adevar

k
n x k k y n kxn ynk ! 0:
k
Asadar functia este corect denita si se verica usor ca are proprietatile unei norme.
Deci Ee este un spatiu normat.
Pentru x 2 E , notam xe = (x; x; ^ ; x; ) si Ef0 subspatiul vectorial generat de
multimea fxe = x 2 E g. Evident xe 2 Ee si x 7! xe este un izomorsm ^ntre E si Ef0.
Prin conventie, notam
kx yek = kxe yek = lim n
kx xnk
unde xe = hx; x; ^ ; x; i si ye = (g
xn )n.
În particular, daca ye = (xn )n, avem kye xnk ! 0.
]
Într-adevar (xn)n este sir Cauchy, deci, pentru " > 0, exista n" cu
n; m > n" ) kxn xm k < ":
Facând m ! 1 si xând un n > n", rezulta
kx^n xk = lim kx xm k < ":
m n
Fie (yen)n un sir Cauchy din Ee. Avem
kyen yfmk 3" pentru m; n > n":
yn)n:
Explicitând sirul (g
ye1 : x11 ; x21 ; ; xp1p;
ye2 : x12 ; x22 ; ; x2 ;
...
yen : x1n ; x2n; ; xpn ;
...
yfm : x1m ; x2m ; ; xpm ;
...
rezulta ca, pentru p sucient de mare, xat, avem
kyen xpnk < 3" ; kyfm xpm k < 3" :
Aratam ca (xpn )n este un sir Cauchy.
Într-adevar
kxpn xpm k kxpn yenk + kyen yfmk + kyfm xpm k < ":
Fie ye = (xpn )n cu p xat anterior.
Exista un n asa ^ncât
kye xpnk < 3" ; deci kyen yek kyen xpnk + kxpn yek < ":
Asadar Ee este complet.
8. Familii sumabile ^ntr-un spatiu Banach
Definitia 4.8. Fie E un spatiu Banach, = o familie oarecare de indici si F (=)
familia partilor nite si nevide ale lui =. Spunem ca familia fxi gi2= de elemente din
E este sumabil Xa dac a exista x 2 E asa ^ncât, pentru orice " > 0, exista I" 2 F (=)
astfel ^ncât k xi xk < " oricare ar H 2 F (=) cu H I". Notam, ^n acest caz,
X i2H
x= xi si spunem ca x este suma familiei fxi gi2=.
i2I
Teorema 4.8. O familie fxi gi2= este sumabila, daca si numai daca, pentru orice
> 0, exista I" 2 F (=) asa ^ncât, oricare ar H 2 F (=) cu H \ I" = ;, sa avem
"X
k xi k < ".
i2H
Demonstratie. Presupunem X ca fxi gi2= este sumabila si x este suma familiei.
Pentru " > 0 exista I" 2 F (=) cu k xi xk < " oricare ar H 0 I". Fie H 2 F (=)
i2H 0 2
cu H \ I" = ; si H = H [ I". Evident H I" si deci
0 0
X X X X X
k xik = k xi xik k xi xk + kx xi k < ":
i2H i2H 0 i2I" i2H 0 i2I"
X
Reciproc, notam, pentru un H 2 F (=), cu sH = xi .
i2H
8. FAMILII SUMABILE ÎNTR-UN SPATIU BANACH 63
Daca H; J 2 F (=) cu J H I" unde I" corespunde ipotezei pentru un " > 0
dat, atunci (J n H ) \ I" = ; si deci
X
ksJ sH k = k xi k < ":
i2J nH
Fie, pentru n 2 N , "n = 21n si I1=2n 2 F (=).

n
[
Notam Jn = I 21k . Avem evident
k=1
Jn+1 Jn I 21n
deci ksJn+1 sJn k < 21n . Asadar, pentru p 1, avem
ksJn+p sJn k ksJn+p sJn+p 1 k + + ksJn+1 sJn k <
< 2n+1p 1 + + 21n = 21n (1 + 12 + + 2p1 1 ) =
1 1
= 21n 21p = 2n1 1 (1 21p ) < 2n1 1 :
1 2
Deci (sJn )n este un sir Cauchy ^n spatiul Banach E . Exista, atunci, x 2 E cu x =
lim s .
n!1 Jn
Aratam ca x este suma familiei fxigi2=.
Fie " > 0. Exista n" cu 21n < 2" (8) n n".
Pentru familiile I1=2n , Jn denite anterior, e H cu H Jn I1=2n . Deci
X X X X
k xi xk k xi xi k + k xi xk <
i2H i2H
i2J n

i2J n
< 21n + 2" < "

X X X
deoarece k xi xi k = k xi k si (H n Jn) \ I1=2n = ;.
i2H i2Jn i2H nJn
Observatia 4.2. Daca o familie este sumabila, atunci cel mult o multime numarabila
de elemente ale acesteia sunt nenule.
9. Exercitii
1. Fie E0 un subspatiu vectorial ^nchis ^ntr-un spatiu normat E . Aratati ca formula
kx^k1 = y infx2E
kyk0
deneste o norma pe spatiul cât E1 = E=E0.
Solutie: Vericam axiomele normei
1. kx^k1 = 0 , y inf
x2E0
kyk = 0 , (9) (yn)n E cu kynk ! 0 si yn x 2 E0
, yn ! 0 , yn x ! x. Deoarece E0 este ^nchis iar (yn x)n E0 ,
deducem ca x 2 E0 adica x 2 E0 ceea ce este echivalent cu x^ = 0.
2. kx
c k1 = inf ky k =
y x2E0
inf kyk = jjy inf
y x2E0 x2E0
kyk = jj kx^k.
3. kx[+ z k1 = y xinfz2E kyk = y +y infx z2E ky1 + y2k
0 1 2 0
y infx2E ky1k + y infz2E ky2k = kx^k + kz^k.
1 0 2 0
n !1
X p
2. Aratati ca, pentru 0 < p < 1 si n 2, kxkp = jxk jp nu este o norma pe
k=1
K n.
Solutie: Fie, de exemplu, x = (1; 0; : : : ; 0), y = (0; 1; 0; : : : ; 0) 2 K n
kxkp = kykp =1 1
kx + ykp = 2 p > 2
si deci
kx + ykp > kxkp + kykp
asadar k kp nu este norma pe K n .
3. Fie E1 ; E2; : : : ; En spatii liniare normate iar E spatiul vectorial produs al aces-
tora. Topologia produs ^n E este denita de norma
k(x1; : : : ; xn)k = 1max kx k:
in i
Indicatie. Topologia generata de aceasta norma se obtine luând ca sistem fun-
damental de vecinatati ale originii, multimea tuturor sferelor
S (0; r) = f(x1 ; : : : ; xn) = kxi k < r; i = 1; : : : ; ng:
Considerând ^n spatiul Ei respectiv sfera
Si(0; r) = fxi = xi 2 Ei ; kxi k < rg
pentru i = 1; 2; : : : ; n, atunci
n
Y
S (0; r) = Si(0; r):
i=1
4. Se considera spatiul vectorial produs E al spatiilor normate E1; : : : ; En. Atunci,
pentru orice p 1, formula
!1
n
X p
k(x1; : : : ; xn)kp = kxikp
i=1
9. EXERCITII 65
deneste o norma pe E echivalenta cu cea data ^n exercitiul 3..
Indicatie. Faptul ca k kp reprezinta o norma se arata usor utilizând inegali-
tatea lui Minkowski. Apoi avem
n !1
X p
max kx k
1in i
kxi kp n p1 1max kx k:
in i
i=1
5. Pe spatiul C ([0; 1]) al functiilor reale de clasa C 1 pe [0; 1] consideram aplicatiile
1
Z1
kf k1 = jf (t)jdt; kf k = sup jf (t)j ; kf k0 = jf (0)j + sup jf 0(t)j:
t2[0;1] t2[0;1]
0
Aratati ca:
a) k k1, k k, k k0 sunt norme pe C 1([0; 1]);
b) Orice sir convergent ^n norma k k este convergent si ^n norma k k1, iar
orice sir convergent ^n k k0 converge si ^n k k.
c) Studiati convergenta sirurilor fn(t) = tn si gn(t) = sin nt . Sunt echivalente
n
doua dintre normele de mai sus?
Indicatie. b) Vom arata ca k k1 k k k k0.
R1
Fie f 2 C 1 ([0; 1]) ) kf k1 = jf (t)jdt sup jf (t)j = kf k.
0 t2[0;1]
Fie x 2 [0; 1]. Atunci exista t 2 [0; x] astfel ^ncât
jf (x) f (0)j = jf 0(t) xj jf 0(t)j:
Rezulta
jf (x)j jf (x) f (0)j + jf (0)j jf (0)j + jf 0(t)j jf (0)j + sup jf 0(t)j
t2[0;1]
si deci kf k kf k0.
c) kfnk1 = 1 ! 0 dar kfnk = 1, (8) n 2 N . Asadar
n+1
k k1 6 k k. Utilizând punctul a) deducem ca k k1 6 k k0. Apoi kgnk n1
deci gn kk! 0. Dar kgnk0 = 1, (8) n 2 N , si deci k k1 6 k k0.
În concluzie ^ntre cele trei norme nu sunt doua echivalente.
6. Fie p 1 si notam (IKp ) multimea tuturor sirurilor x = (n)n cu
X1
elemente din K pentru care seria knkp este convergenta. Aratati ca:
n=1
a) (IKp ) dotata cu operatiile naturale de adunare a sirurilor si ^nmultire cu
scalari este spatiu vectorial;
b) daca notam
!1
1
X p
kxk = jnjp
n=1
atunci obtinem o norma pe K (I p );
c) spatiul (IKp ) dotat cu norma de mai sus este un spatiu Banach.
Indicatie: b) Daca x = (n)n, y = (n)n 2 (IKp ), trecând la limita dupa m ^n
inegalitatea lui Minkowski (seriile care apar ind convergente):
" m #1 m !1
m !1
X p X p X p
(jnj + jnj)p jnjp + jnjp ;
n=1 n=1 n=1
se obtine
kx + yk kxk + kyk :
Celelalte axiome se verica imediat.
c) Demonstratia completitudinii se realizeaza ^ntr-un mod asemanator celui
folosit la exemplul 4.7.
7. Daca E este un spatiu vectorial normat, atunci aplicatia x 7! kxk este uniform
continua pe E .
8. Sa se arate ca multimea (cK ) a sirurilor convergente cu elemente din K dotata
cu operatiile liniare naturale si cu norma
kxk = sup jnj; pentru orice x = (n)n 2 (cK );
n2N
este un spatiu Banach. Este adevarata armatia precedenta pentru multimea
(c0K ) a sirurilor din K convergente la zero?
9. Fie T un spatiu topologic si MK (T ) spatiul vectorial al functiilor marginite si
continue x : T ! K . Aratati ca, ^nzestrat cu norma kxk = sup jf (t)j, MK (T )
t2T
este spatiu Banach.
10. Fie V ([a; b]) multimea functiilor reale cu variatie marginita denite pe segmentul
[a; b] R . Cu operatiile liniare, V ([a; b]) devine spatiu vectorial. În plus aplicatia
b
_
kxk = jx(a)j + x(t)
a
b
_ b
_
( x(t) este variatia functiei x pe [a; b], adica x(t) = sup V(x), supremumul
a a
calculându-se dupa toate diviziunile = (a = t0 < t1 < : : : < tn = b) ale lui
Xn
[a; b], iar V(x) := jx(tk ) x(tk 1)j), deneste o norma fata de care V ([a; b])
k=1
este un spatiu Banach.
CAPITOLUL 5
Spatii Hilbert
1. Produs scalar
Definitia 5.1. Fie E un spatiu liniar peste K . Numim produs scalar pe E o
aplicatie, h; i : E E ! K cu proprietatile:
(S1) hx; yi = hy; xi;
(S2) hx + y; zi = hx; zi + hy; zi;
(S3) hx; yi = hx; yi;
(S4) hx; xi 0; hx; xi = 0 , x = 0E
pentru orice x; y; z 2 E si 2 K .
Vom presupune ^n continuare ca, pe spatiul vectorial E , este denit un produs
scalar. Din denitia produsului scalar se deduc fara dicultate urmatoarele proprietati:
Propozitia 5.1. Produsul scalar are urmatoarele proprietati:
(1) h0E ; yi = 0
(2) hx; yi = hx; yi
(3) hx; y + zi = hx; yi + hy; zi
pentru orice x; y; z 2 E si 2 K .
Propozitia 5.2. Pentru orice x; y 2 E , avem
jhx; yij2 hx; xi hy; yi
(inegalitatea Cauchy-Schwarz-Buneakovski).
Demonstratie. Fie 2 K arbitrar. Avem, pentru x 6= 0E ; y 6= 0E

hx + y; x + yi hy; yi 0
hx; xi hy; yi + [ hx; yi + hy; xi] hy; yi + hy; yi2 0
sau ^nca
hx; xi hy; yi + [hx; yi + hy; yi] [hx; yi + hy; yi] hx; yihx; yi 0:
Luând = hhx; yi , obtinem
y; yi
hx; xihy; yi hx; yi hx; yi 0
adica
jhx; yij2 hx; xi hy; yi:
Daca x = 0E sau y = 0E inegalitatea este, de asemenea, adevarata.
67
68 5. SPATII HILBERT
Propozitia 5.3. Aplicatia denita prin
p
x 7! kxk = hx; xi
este o norma pe E . Vom spune ca aceasta norma este generata de produsul scalar.
Demonstratie.
1. kxk 0 si kxk = 0 , hx; xi = 0 , x = 0E ;
2. kxk2 = hx; xi = hx; xi q
= jj2 kxk2 deci kxk = jj kxk;
p
3. kx + yk = hx + y; x + yi = hx; xi + hx; yi + hx; yi + hy; yi; asadar, cu ine-
galitatea Cauchy-Schwarz-Buneakovski,
kx + yk2 = kxk2 + kyk2 + 2Rehx; yi kxk2 + kyk2 + 2jhx; yij
kxk2 + kyk2 + 2kxk kyk = (kxk + kyk)2 :
Definitia 5.2. Un spatiu vectorial pe care s-a denit un produs scalar se numeste
spatiu prehilbertian.
Definitia 5.3. Un spatiu Banach a carui norma este generata de un produs scalar
se numeste spatiu Hilbert.
Exemplul 5.1. Spatiul euclidian K n este un spatiu Hilbert, norma euclidiana a sa
ind generata de produsul scalar
n
X
hx; yi = i i pentru orice x = ( 1 ; :::; n); y = (1 ; :::; n) 2 K n :
i=1
Produsul scalar introdus se numeste produs scalar euclidian.
Exemplul 5.2. Fie (IK2 ) spatiul sirurilor x = ( n )n cu elemente din K pentru care
X1
seria j n j2 este convergenta. El devine spatiu Hilbert daca introducem produsul
n=1
scalar
1
X
hx; yi = n n pentru orice x = ( n)n; y = (n)n 2 (IK2 ):
n=1
Considerând inegalitatea
j n nj 12 (j nj2 + jnj2); (8) n 2 N ;
1
X
rezulta ca seria n n este convergenta, deci produsul scalar este bine denit.
n=1
Exemplul 5.3. Fie [a; b]; a < b, un interval din R . Pe spatiul vectorial real
C ([a; b]) al functiilor reale continue pe [a; b] se obtine un produs scalar ( numit produs
scalar din L2 ), considerând
Zb
hf; gi = f (x)g(x)dx; pentru orice f; g 2 C ([a; b]):
a
1. PRODUS SCALAR 69
Spatiul C ([a; b]) nu este un spatiu Hilbert fata de acest produs scalar deoarece nu este
Rb
complet ^n raport cu norma kf k = f (x)2dx, norma generata de produsul scalar.
a
Într-adevar sa consideram urmatorul contraexemplu. Pentru orice n 2 denim
fn : [0; 1] ! R ,
8
>
>
>
>
0; x 2 [0; 21 ]
<
fn(x) = > nx n ; x 2 ( 1 ; 1 + 1 ]
> 2 2 2 n
: 1; x 2 ( 1 + 1 ; 1]
>
>
2 n
si
8
< 0; x 2 [0; 1 ]
>
f (x) = > 1 2
: 1; x 2 ( ; 1]:
2
Este evident ca fn 2 C ([0; 1]), oricare ar n 2, si ca f 62 C ([0; 1]). Daca n m 2,
atunci
Z1
kfn fm k2 = (fn(x) fm (x))2dx =
0
1+1 1+ 1
2Z n 2Z m
= [(n m)x n m ]2 dx + [1 mx + m ]2dx:
2 2
1 1+1
2 2 n
Deoarece x 2 [ 1 ; 1 + 1 ], rezulta (x 1 )2 12 si deci (n m)2 (x 1 )2 1. Daca
2 2 n 2 n 2 2
x 2 [ 2 + n ; 2 + m ], atunci x 2 2 [ n ; m ], si ^n nal [1 mx + 2 ]2 (n n2m) 1.
1 1 1 1 1 1 1 m
Rezulta kfn fm k2 n1 + m1 n1 = m1 . Ca urmare (fn)n2 este un sir Cauchy
Z1
^n C ([0; 1]). Apoi, nlim
!1
(fn(x) f (x))2 dx = 0. Dar, cum f 62 C ([0; 1]), rezulta ca
0
(fn)n nu este convergent ^n C ([0; 1]) ^n raport cu norma considerata. Completând acest
spatiu se obtine spatiul Hilbert L2 ([a; b]) al functiilor de patrat sumabil, adica acele
functii x : [0; 1] ! R cu proprietatea ca jx(t)j2 este integrabila (Lebesgue).
Exemplul 5.4. Pe spatiul C [z ] al polinoamelor de variabila complexa z , aplicatia
data prin
ZZ
hP; Qi = P (z)Q(z)dxdy; z = x + iy;
jzj1
este un produs scalar. Completând acest spatiu normat prin norma generata de pro-
dusul scalar denit anterior se obtine spatiul Hilbert A2(D) al functiilor analitice pe
discul unitate.
Teorema 5.1. Într-un spatiu Hilbert produsul scalar este o functie continua fata
de convergenta ^n norma.
Demonstratie. Fie xn ! x si yn ! y ^n norma. Demonstram ca hxn; yni ! hx; yi
^n norma. Avem ^ntr-adevar,
jhxn; yni hx; yij =
= jhxn x; yn yi + hx; yni + hxn; yi hx; yi hx; yij
jhxn x; yn yij + jhx; yni hx; yij + jhxn; yi hx; yij
kxn xk kyn yk + kxk kyn yk + kxn xk kyk ! 0:
Teorema 5.2. Un spatiu Banach E este un spatiu Hilbert daca si numai daca
norma sa verica

kx + yk2 + kx yk2 = 2 kxk2 + kyk2
(identitatea paralelogramului).
Demonstratie. Presupunem
p ca E este un spatiu Hilbert, deci este un spatiu
Banach ^n care kxk = hx; xi. Avem
kx + yk2 = hx + y; x + yi = hx; xi + hx; yi + hy; xi + hy; yi
kx yk2 = hx y; x yi = hx; xi hx; yi hy; xi + hy; yi:
Prin adunare, obtinem

kx + yk2 + kx yk2 = 2 (hx; xi + hy; yi) = 2 kxk2 + kyk2 :
Reciproc, e E un spatiu Banach ^n care are loc egalitatea din enunt.
Vom deni pe E E o aplicatie care sa e un produs scalar. Daca K = R , luam
hx; yi = 14 [kx + yk2 kx yk2]
iar daca K = C , luam
hx; yi = 14 [kx + yk2 kx yk2 + i kx + iyk2 kx iyk2 ]:

Aratam, pentru cazul K = C , ca h; i denit anterior verica proprietatile unui produs
scalar. Demonstram, mai ^ntâi, ^n ordine, urmatoarele relatii:
(1) hx; yi = Rehx; yi i Rehix; yi;
(2) Rehx + z; yi + Rehx z; yi = Reh2x; yi = 2Rehx; yi.
Avem
Rehx; yi = 1 kx + yk2 kx yk2

4
i Rehix; yi = 4i kix + yk2 kix yk2 =

1. PRODUS SCALAR 71
= i jij2 kx iyk2 jij2 kx + i yk2 = i kx iyk2 kx + iyk2 :

4 4
Deci hx; yi = Rehx; yi i Rehix; yi; adica (1). Avem
Rehx + z; yi + Rehx z; yi =
= 1 kx + z + yk2 + kx z + yk2 1 kx + z yk2 + kx z yk2 =

4 4
= 14 k(x + y) + zk2 + k(x + y) zk2

1 k(x y) + zk2 + k(x y) zk2 =

4
= 21 kx + yk2 + kzk2 12 kx yk2 + kzk2 =

= 1 kx + yk2 + kx yk2 :

2
Luam x = z si obtinem
Reh2x; yi = 12 kx + yk2 kx yk2 = 2 14 kx + yk2 kx yk2 =

= 2 Rehx; yi = Rehx + z; yi + Rehx z; yi;

adica (2).
Aratam ^n continuare ca
hu + v; xi = hu; xi + hv; xi:
Luam, ^n relatia (2), u = x + z, v = x z, deci 2x = u + v si obtinem
Rehu; yi + Rehv; yi = Rehu + v; yi:
Înlocuind u cu i u si v cu v i, obtinem
Rehiu; yi + Rehiv; yi = Rehi(u + v); yi
deci, din relatia (1),
hu + v; yi = Rehu + v; yi i Rehiu + iv; yi =
= Rehu; yi + Rehv; yi i Rehiu; yi i Rehiv; yi =
= Rehu; yi i Rehiu; yi + Rehv; yi i Rehiv; yi = hu; yi + hv; yi
adica (S 2) din denitia produsului scalar.
Pentru a treia proprietate din denitia produsului scalar, parcurgem urmatoarele
etape:
a) hnx; yi = nhx; yi (8) n 2 N ;
b) n1 x; y = n1 hx; yi (8) n 2 N ;
c) hx; yi = hx; yi (8) 2 Q ;
d) hx; yi = hx; yi (8) 2 R .
Armatia a) rezulta din relatia (2) prin inductie. Pentru b) notam z = 1 x sau x = nz,
n
deci
1
hx; yi = hnz; yi = nhz; yi = n n x; y

adica n1 hx; yi = n1 x; y . Relatia c) rezulta din a) si b) luând = pq ; p; q 2 Z; q 6= 0,
si având ^n vedere relatia
hx x; yi = 0 , hx; yi = h x; yi:
În sfârsit, daca 2 R , exista (n)n Q cu n ! . Avem
hnx; yi =
= 14 knx + yk2 knx yk2 + iknx + iyk2 iknx iyk2

care, pentru n ! 1, converge la

1 kx + yk2 kx yk2 + ikx + iyk2 ikx iyk2 = hx; yi
4
deoarece k k este o functie continua. Dar
hnx; yi = nhx; yi ! hx; yi:
Pentru axioma (S 4) din denitia produsului scalar, avem
hx; xi = 41 kx + xk2 kx xk2 + ikx + ixk2 ijjx ixk2 =

= 14 4 kxk2 + ij1 + ij2 kxk2 ij1 ij2 kxk2 = kxk2 0:

În sfârsit, proprietatea (S 1) din denitia (5.1), rezulta din

hy; xi = 14 ky + xk2 ky xk2 iky + ixk2 + iky ixjj2 =
= 14 kx + yk2 kx yk2 i jij2 kx iyk2 + i jij2 k iy xk2 =

= 1 kx + yk2 kx yk2 + ikx + iyk2 ikx iyk2 = hx; yi:

4
Exemplul 5.5. Daca notam cu H spatiul functiilor marginite h : [0; ] ! R

2
cu norma uniforma, atunci functiile f (x) = sin x, g(x) = cos x nu verica relatia
paralelogramului, deoarece
p
kf k = sup j sin xj = 1; kgk = 1; kf + gk = 2; kf gk = 1
x2[0; 2 ]
si, ca urmare, conform teoremei precedente, norma considerata pe H nu este generata
de un produs scalar. Astfel acest spatiu este un spatiu Banach care nu este spatiu
Hilbert.
2. ORTOGONALITATEA PE SPATII HILBERT. PROIECTII 73
2. Ortogonalitatea pe spatii Hilbert. Proiectii
Definitia 5.4. Fie H un spatiu Hilbert si x; y 2 H . Spunem ca x este ortogonal
pe y, daca hx; yi = 0. Notam x?y. De asemenea x este ortogonal pe A, unde A H ,
daca x?y; (8) y 2 A. Vom spune ca A este ortogonala pe B , notam A?B , unde
A; B H , daca x?y (8) x 2 A si y 2 B .
Exemplul 5.6. Daca fe1 ; :::; eng reprezinta baza canonica ^n R n , atunci ei ?ej pen-
6 j.
tru orice i; j cu i =
Exemplul 5.7. I^n spatiul vectorial C ([0; 2 ]) dotat cu produsul scalar
Z2
hf; gi = f (x)g(x)dx; pentru orice f; g 2 C ([0; 2]);
0
care este un spatiu prehilbertian, functiile fn(x) = sin nx, gn(x) = cos nx, n 2 N
sunt ortogonale, adica fn(x)?fm (x); gn(x)?gm (x) si fn(x)?gm (x) pentru m 6= n.
Propozitia 5.4. Într-un spatiu Hilbert H au loc urmatoarele proprietati:
(1) 0H ?x; (8) x 2 H ;
(2) x?x , x = 0H ;
Xn
(3) x?yi ; i = 1; :::; n ) x? i yi (8) 1 ; :::; n 2 K ;
i=1
(4) x?yn ; n 2 N , si yn ! y ) x?y;
(5) daca x1 ; :::; xn sunt ortogonali doi câte doi, atunci
n
X X n
k xk k2 = kxk k2
k=1 k=1
(teorema lui Pitagora);
(6) dac
X
a (xn)n H este un sir de elemente ortogonale doua câte doua, atunci seria
P
xn este convergenta daca si numai daca n kxnk2 este convergenta.
n
Demonstratie.
n
(4) Fie yn ! y unde yn?x pentru orice n. Avem hyn; xi = 0 oricare ar n, deci
0 = limh
n n
y ; xi = hlim yn; xi = hy; xi, adica y?x.
n
X
(5) Fie fx1; x2 ; :::; xng H ortogonale doua câte doua si x = xi . Avem
i=1
* n +
X n
X
kxk2 = hx; xi = xi ; xj =
i=1 j =1
n X
X n n
X n
X
= hxi; xj i = hxi; xi i = kxik2:
i=1 j =1 i=1 i=1
n
X n
X
(6) Fie sn = xi si s0n = kxik2 .
i=1 i=1
n+p 2
X n+p
X
ksn+p snk2 =

xi = kxik2 = js0n+p s0nj; (8) n; p 2 N
i=n+1 i=n+1
deci (sn)n este un sir Cauchy daca si numai daca (s0n)n este un sir Cauchy, adica
X
kxnk2 este convergenta.
n
Definitia 5.5. Fie A o multime nevida ^n spatiul Hilbert H . Multimea
A? = fx = x 2 H; x?Ag
se numeste complementul ortogonal al lui A.
Propozitia 5.5. Într-un spatiu Hilbert H au loc urmatoarele proprietati:
1. daca A este densa ^n H si x?A, atunci x = 0H ;
2. A? este un subspatiu vectorial ^nchis.
Demonstratie.
1. Fie A densa ^n H si x 2 H cu x?A. Deci exista (xn)n A cu xn ! x. Întrucât
xn?x rezulta hxn ; xi = 0 pentru orice n 2 N , si atunci limhxn; xi = hlim xn ; xi =
hx; xi = 0, deci x = 0H .
2. Fie x; y 2 A? si ; 2 K . Pentru orice z 2 A, avem hx; zi = hy; zi = 0, deci
hx + y; zi = hx; zi + hy; zi = 0, adica x + y 2 A?:
Fie (xn )n A? cu xn ! x. Avem hxn; yi = 0 pentru orice y 2 A: Trecând la limita
dupa n, rezulta:
limhxn ; yi = hlim xn ; yi = hx; yi = 0 (8) y 2 A:
Deci x 2 A?.
Propozitia 5.6. (Inegalitatea lui Beppo Levi) Fie H un spatiu Hilbert, E H
un subspatiu vectorial propriu si x 2 H n E . Daca = d(x; E ) atunci, pentru orice
y1; y2 2 E , avem
p p
ky1 y2k kx y1k2 2 + kx y2k2 2:
S-au folosit notatiile d(x; E ) = yinf
2E
d(x; y), iar d(x; y) = kx yk.
Demonstratie. Fie y1; y2 2 E; y1 6= y2 rezulta 1 1 (y1 y2) 2 E , oricare ar
2 K cu 6= 1. Deci
kx 1 1 (y1 y2) k ,
, kx x y1 + y2k j1 j ,
, kx y1 (x y2) k j1 j:
Notam z1 = x y1; z2 = x y2. Avem kz1 z2 k2 2j1 j2 sau, succesiv,

hz1 z2 ; z1 z2 i 2 (1 ) 1 0;
2. ORTOGONALITATEA PE SPATII HILBERT. PROIECTII 75
hz1; z1i hz2; z1 i hz1 ; z2i + hz2 ; z2i 2 (1 + ) 0;

hz1; z1i 2 [hz1; z2 i 2 ] [hz2 ; z1 i 2] + [hz2; z2 i 2 ] 0:
Luam
= hhzz1;; zz2 ii 2
2
2 2
si obtinem
hz1 ; z1i 2 (hz1; z2 ihz ;z)(ihz2;z2 1i ) > 0:
2 2
2 2
De aici,
jhz1; z2 i 2j2 [hz1 ; z1i 2][hz2 ; z2i 2]:
Dar
ky1 y2k2 = ky2 y1k2 = kx y1 (x y2) k2 =
= kz1 z2 k2 = hz1 z2 ; z1 z2 i =
= kz1 k2 + kz2 k2 hz1; z2 i hz2 ; z1i =

= kz1k2 2 + kz2k2 2 hz1; z2 i 2 hz2 ; z1i 2

kz1k2 2 + kz2k2 2 + 2jhz1; z2 i 2 j
p 2 p 2 p p
kz1k2 2 + kz1k2 2 + 2 hz1 ; z1i 2 hz2; z2 i 2 =
p p 2
= kz1k2 2 + kz2k2 2 :
Teorema 5.3. Daca E este un subspatiu vectorial ^nchis al unui spatiu Hilbert H ,
atunci orice x 2 H se poate scrie unic sub forma:
x = u+v
unde u 2 E si v 2 E ?.
Demonstratie. Daca x 2 E , luam x = x + 0H . Daca x 62 E , e = d(x; E ).
Exista un sir (un)n E cu = lim kx unk. Din inegalitatea lui Beppo Levi aplicata
pentru un si um, avem
p p
kun umk kx unk2 2 + kx umk2 2 ! 0:
Deci (un)n este un sir Cauchy, asadar convergent. Notam u = lim un. Deoarece E este
un subspatiu vectorial ^nchis, avem ca u 2 E .
Notam v = x u. Sa aratam ca v 2 E ?, adica hv; yi = 0 pentru orice y 2 E . Fie
2 K , deci u y 2 E (8) y 2 E . Ca urmare
kx u + yk2 2 , kv + yk2 2 ,
, hv + y; v + yi 2 ,
, kvk2 + hv; yi + hy; vi + hy; yi 2:
Daca y 6= 0H , luam = hhv; yi si obtinem

y; yi
kvk2 hy;hvy;ihyv;i yi hy;hvy;ihyv;i yi + hv;hy;yihyy;i2 vi hy; yi 2 ,
, kvk2 hy; kvyihkv;2 yi 2:

Dar
kvk2 = kx uk2 = kx lim unk2 = lim kx unk2 = 2:
Deci
jhy; vij2 0
kyk2
fapt posibil numai daca hv; yi = 0, adica v 2 E ?.
Daca y = 0H este evident ca y 2 E ?.
Presupunem ca scrierea nu este unica, adica x = u0 + v0; u0 2 E; v0 2 E ?. Rezulta
u + v = u0 + v0 sau u u0 = v v0 deci u u0 = v v0 = 0H :
Definitia 5.6. Daca E este un subspatiu vectorial ^nchis al unui spatiu Hilbert H ,
numim proiectia unui element x din H pe E , vectorul u 2 E pentru care x = u + v
cu v 2 E ?. Notam
u = prE x = [E ]x:
Observatia 5.1. Daca E este subspatiul vectorial ^nchis generat de un element
e 2 H cu kek = 1, atunci, pentru orice x 2 H , avem x = u + v, unde u = exe; ex 2 K ,
si u?v. Deci
x = ex e + v:
De aici, prin ^nmultire scalara cu e, obtinem hx; ei = ex adica, prhei x = hx; ei: Scalarul
hx; ei se numeste coecientul Fourier al lui x ^n raport cu e.
3. Familii ortogonale. Baze
Definitia 5.7. Fie H un spatiu Hilbert. O familie fei gi2= de elemente ale lui
H se numeste sistem ortogonal sau familie ortogonala daca ei ?ej pentru orice
i; j 2 = cu i 6= j . Daca, ^n plus, keik = 1 pentru orice i 2 =, sistemul se numeste
ortonormal.
Propozitia 5.7. O familie ortogonala de elemente ale lui H ce nu contine vectorul
nul este liniar independenta.
X
Demonstratie. Fie I = nita si (i)i2I K astfel ca iei = 0H . Daca
i2I X
^nmultim scalar, pentru ecare j 2 I , egalitatea precedenta cu ej , obtinem ihei; ej i =
i2I
0, adica j kej k2 = 0, deci j = 0.
3. FAMILII ORTOGONALE. BAZE 77
Definitia 5.8. Daca fei gi2= formeaza un sistem ortogonal ^n spatiul Hilbert H ,
atunci scalarii
ix = hx; eii; i 2 =
unde x 2 H , se numesc coecientii Fourier ai lui x ^n raport cu familia fei gi2=.
Teorema 5.4. Daca fei gi2I este un sistem ortogonal nit ^n spatiul Hilbert H
atunci, pentru orice x 2 H , avem
X X
inf

k x i
i
ei k = k x ixeik;
i2I i2I
X
adica kx ieik; i scalari, are valoare minima daca i = ix pentru orice i 2 I .
i2I
Demonstratie. Avem egalitatile
X 2 X X
kx ieik = hx i ei; x i eii =
i2I i2I i2I
X X X
= hx; xi hx; i ei i ihei ; xi + i ihei; eii =
i2I i2I i2I
X X X
= hx; xi i ix iix + ii =
i2I i2I i2I
X X
= kxk2 2Re( iix) + jij2 =
i2I i2I
X X X X
= jij2 + jixj2 2Re( iix) + kxk2 jixj2 =
i2I i2I i2I i2I
X X
= ji ixj2 + kxk2 jixj2
i2I i2I
care are valoarea minima daca i = ix.
Observatia 5.2. Din demonstratia anterioara, rezulta
X X
0 kx ixeik2 = kxk2 jixj2
i2I i2I
si, ^n consecinta,
X
kxk2 jixj2:
i2I
Aceasta relatie este numita inegalitatea lui Bessel.
Teorema 5.5. Daca fei gi2= este un sistem ortonormal oarecare, atunci, pentru
orice x 2 H , avem
X
jixj2 kxk2:
i2=
Demonstratie. Într-adevar, pentru orice I = nita, avem
X
jixj2 kxk2;
i2I
X P
deci supf jixj2= I =; I nitag kxk2 , adica jixj2 kxk2 .
i2I i2=
Observatia 5.3. 1. Cel mult o familie numarabila de coecienti Fourier sunt
nenuli.
2. Familia fieigi2= este sumabila daca si numai daca familia fjij2gi2= este o
familie sumabila.
Demonstratie.
1. Este o consecinta a proprietatilor de la sumabilitate.
2. Avem
X X X X X
k iei k2 = h iei ; j ej i = ij hei; ej i = jij2:
i2I i j i;j 2I i2I
I finita
Definitia 5.9. Numim baza ortonormala ^ntr-un spatiu Hilbert H orice sistem
ortonormal, maximal cu aceasta proprietate.
Teorema 5.6. Într-un spatiu Hilbert H urmatoarele armatii sunt echivalente:
(a) feigi2= formeaza o baza ortonormala;
(b) Familia fei gi2= de elemente ortonormale este totala, adica, daca x 2 H cu x?ei
pentru orice i 2 =, atunci x = 0H ;X
(c) Orice x 2 H poate scris ca x = ixei , ix ind coecientul Fourier;
i2=
P
(d) Pentru orice x 2 H avem kxk2 = jixj2 ( ecuatia de ^nchidere ).
i2=
Demonstratie. (a) , (b) Fie x cu x?ei pentru orice i 2 =. Daca x 6= 0H luam

e = kx1k x. Atunci familia fei; i 2 =g[feg ar forma, de asemenea, o baza ortonormala,
fapt ce contrazice maximalitatea lui (ei)i. Deci x = 0H .
Reciproc, daca familia de vectori fei ; i 2 =g este totala si nu ar maximala ar
exista un vector nenul ortogonal pe
Xtoti vectorii familiei, absurd.
(b) , (c) Fie x 2 H si x0 = 'i(x)ei unde xi sunt coecientii Fourier asociati
i2=
lui x. Avem hx x0 ; eii = 0, deci x x0 este ortogonal pe toti vectorii familiei. Asadar,
din (b), rezulta ca x x0 = 0H adica x = x0 .
Reciproc, daca are loc (c) si x 2 H este astfel ^ncât hx; eii = 0 pentru orice i 2 =,
atunci 'i(x) = 0 ceea ce implica x = 0H deci are loc (b).
(c) , (d) Pentru orice I = nita, avem
X X
kx 'iei k2 = kxk2 j'ij2;
i2I i2I
3. FAMILII ORTOGONALE. BAZE 79
deci, trecând la supremum dupa toate partile nite ale lui =, obtinem echivalenta
dintre (c) si (d).
4. Exercitii
1. Se considera spatiul vectorial E si aplicatia liniara f : E ! K , f 6= 0. Notam
hx; yi = f (x)f (y).
a) Care dintre axiomele produsului scalar sunt vericate de h; i ?
b) Gasiti o conditie necesara si sucienta pentru ca h; i sa e produs scalar.
Indicatie. b) hx; xi = jf (x)j2 = 0 , x 2 Ker f . Deci h; i este produs scalar
daca si numai daca Ker f = f0g. X
2. Fie E un spatiu vectorial si B = (ei)i2I o baza algebrica ^n E . Daca x = iei,
X i2I
y= iei, denim
i2I
X
hx; yi = ii :
i2I
a) Sa se arate ca h; i reprezinta un produs scalar pe E ;
Sa se compare norma generata de acest produs scalar cu norma p(x) =
b) X
jij.
i2I
Indicatie.
a) Sunt vericari standard.
b) Evident avem kxk p(x), pentru orice x 2 E .
Daca E este nit dimensional, cele doua norme sunt echivalente. În cazul innit
dimensional, sa presupunem ca cele doua norme ar echivalente. Atunci ar
exista > 0 astfel ^ncât p(x) kxk, pentru orice x 2 E . Fie (en)n2N B
n
p
si xn = ek , n=1,2,... . Avem: p(xn) = n iar kxk = n. Rezulta p1
X
k=1 n
pentru orice n 2 N ceea ce este absurd. Asadar, ^n acest caz, cele doua norme
nu sunt echivalente.
3. Fie (Ei)i2= o familie de spatii Hilbert. Notam
( )
M Y X
Ei = (xi)i 2 Ei j kxi k2 < 1 :
i2= i2= i2=
!1
X 2 M
Sa se verice ca prin k(xi)ik = kxi k2 se obtine o norma pe Ei care
2=
iM i2=
este indusa de un produs scalar ( Ei se numeste suma directa hilbertiana a
i2=
spatiilor Ei).
Indicatie. Se arata, ^ntâi, ca
(6) jhx; yij2 kxk2 kyk2 :
Aceasta inegalitate rezulta din relatiile
0 hx + y; x + yi = jj2kxk2 + 2Re hx; yi + kyk2
4. EXERCITII 81
luând = khxy;k2xi pentru x 6= 0 (cazul x = 0 este trivial). Denim produsul

M
scalar, pentru (xi )i; (yi)i 2 Ei ,
i2=
X
h(xi)i; (yi)ii = hxi; yii:
i2=
Daca I = nita, avem, folosind (6),

X X

h i
xi ; yi jhxi; yiij
i2I i2I
!1 !1
X X 2 X 2
kxik kyik kxi k2 kyik2 ;
i2I i2I i2I
asadar aplicatia h; i este bine denita. Se verica usor ca h; i este un produs
scalar ce induce norma data.
4. Aratati ca, ^ntr-unn spatiu Hilbert complex, avem
a) hx; yi = n1 kx + e 2ik
X 2ik
n y k2 e n pentru n 3;
k=1
Z2
b) hx; yi = 21 kx + ei yk2ei d.
0
Indicatie.
a) Tinând seama de relatia vericabila elementar
kx + ei yk2ei = kxk2 ei + hx; yi + hy; xie2i + kyk2ei
si de egalitatile
n
X n
X
e 2ik
n = e 4ik
n =0 (n 3)
k=1 k=1
(suma radacinilor de ordinul n ale unitatii), obtinem
n
X
kx + e 2ik 2ik
n y k2 e n = nhx; y i :
k=1
b) Se scrie integrala ca limita a sirului sumelor Riemann corespunzatoare
functiei f () = kx + e yk2ei , intervalului [0; 2], diviziunii echidistante
2 , etc. si se tine, apoi, seama de punctul a).
n
5. Fie E un spatiu Hilbert si x; y 2 E . Atunci urmatoarele armatii sunt echiva-
lente:
a) x?y;
b) kx + yk2 = kxk2 + kyk2, kx + iyk2 = kxk2 + kyk2;
c) kxk kx + yk, (8) 2 C ;
d) kx + yk = kx yk, kx + iyk = kx iyk.
Indicatie.
a) () b) si d) =) a) se demonstreaza printr-un calcul simplu.
b) =) c) x?y =) x?y, (8) 2 C si deci, din "a) =) b)",
kx + yk2 = kxk2 + jj2kyk2 kxk2:
c) =) a)
kx + yk2 kxk2 ()
() 0 hx; xi + hx; yi + hy; xi + jj2hy; yi kxk2
() hx; yi hy; xi jj2kyk2:
Daca = " cu " 2 R , avem
"hx; yi + "hy; xi "2 kyk2
si deci, daca " > 0, atunci hx; yi + hx; yi "kyk2, iar pentru " < 0, avem
hx; yi + hx; yi "kyk2. Acum, facând ^n aceste ultime doua inegalitati
" % 0 (respectiv " & 0), obtinem Rehx; yi 0 si, respectiv Rehx; yi 0.
Analog, daca = "i cu " 2 R , se obtine Im hx; yi = 0.
a) =) d) Observam ca x?y =) x?( y) si x?iy. Apoi, deoarece a) =)
b), avem
kx yk22= kxk22+ kyk22 :
kx iyk = kxk + kyk
6. Notam cu CC ([ 1; 1]) spatiul vectorial al functiilor complexe continue pe [ 1; 1].
a) Aratati ca aplicatia
Z1
hf; gi := f (x)g(x)dx ; (8)f; g 2 CC ([ 1; 1])
1
este un produs scalar.
b) În spatiul prehilbertian CC ([ 1; 1]) dotat cu acest produs scalar determinati
complementul ortogonal al multimilor A1 a functiilor din CC ([ 1; 1]) nule
pentru x 0 si, respectiv, A2 a functiilor din CC ([ 1; 1]) nule ^n x = 0.
Indicatie: b) Printr-un rationament simplu se obtine
A?1 = ff 2 CC ([ 1; 1]) = f (x) = 0 (8) x 0g :
A?2 = f0g
7. Fie E un spatiu prehilbertian, E0 E un subspatiu de dimensiune algebrica
nita iar fe1 ; : : : ; eng si ff1; : : : ; fng doua baze ortonormale oarecare ale lui E0 .
Consideram un elemente x 2 E si notam cu 'j , respectiv j , coecientul Fourier
al lui x relativ la ej , respectiv fj , pentru orice j = 1; : : : ; n. Atunci
n
X n
X
'j ej = j fj :
j =1 j =1
4. EXERCITII 83
n
X
Indicatie: Daca ei = ik fk , ik 2 K , i = 1; : : : ; n, atunci
k=1
* n +
X n
X
hei; fii = ik fk ; fj = ik hfk ; fj i = ij :
k=1 k=1
Apoi
n
X n
X
'iei = hx; eiiei =
i=1 i=1
n * n + n
X X X
= x; hei; fj ifj hei; fk ifk =
i=1 j =1 k=1
n
X
= hei; fj ihx; fj ihei; fk ifk =
i;j;k=1
!
n
X n
X
= hx; fj i hfj ; eiihei; fk ifk =
j;k=1 i=1
n
X n
X
= hx; fj ifj = j fj
j =1 j =1
tinând cont ca
* +
n
X n
X
hfj ; eiihei; fk i = fj ; hfk ; eiiei = hfj ; fk i = jk
i=1 i=1

unde jk = 01 ;; jj = k
6= k este simbolul lui Kronecker.
8. Fie (ei)i2= un sistem ortonormal ^n spatiul Hilbert X . Sa se arate ca urmatoarele
armatii sunt echivalente:
(i) (ei)i2=
Xeste o baz a ortonormala ^n X ;
(ii) x = < x; ei > ei (x 2 X );
i2=
X
(iii) kxk2 = j < x; ei > j2 (x 2 X );
i2=X
(iv) < x; y >= < x; ei > < y; ei > (x; y 2 X ).
i2=
(vezi teorema 5.6)
Indicatie. (iii) =) (iv) Se foloseste exprimarea produsului scalar cu ajutorul
normei din demonstratia teoremei 5.2.
CAPITOLUL 6
Operatori liniari pe spatii normate

1. Denitii. Proprietati
Fie E; F doua spatii vectoriale peste acelasi corp K .
Definitia 6.1. Spunem ca aplicatia T : E ! F este un operator liniar daca
verica
T (x + y) = T (x) + T (y);
pentru orice x; y 2 E si ; 2 K . Multimea tuturor operatorilor liniari se noteaza prin
L(E; F ). Daca E = F , vom nota L(E ) = L(E; E ). Un operator liniar din L(E ) se
numeste endomorsm. De asemenea, pentru simplicarea scrierii, vom nota, uneori,
Tx ^n loc de T (x).
Observatia 6.1. Avem egalitatea T (0E ) = 0F .
Observatia 6.2. L(E; F ) este un spatiu vectorial peste K fata de operatiile T1 +T2 ,
T denite prin
(T1 + T2 ) (x) = T1 (x) + T2 (x)
(T )(x) = T (x):
pentru orice x 2 E , 2 K .
Presupunem ca E; F sunt doua spatii vectorial topologice peste corpul K .
Definitia 6.2. Numim spatiul operatorilor liniari si continui si ^l notam
B(E; F ), multimea
B(E; F ) = fT : E ! F = T liniar si continuug:
Vom nota B(E ) daca E = F .
Propozitia 6.1. B(E; F ) este un subspatiu vectorial al spatiului L(E; F ).
Propozitia 6.2. Un operator liniar T 2 L(E; F ) este continuu daca si numai
daca este continuu ^n 0E .
Demonstratie. Daca T este continuu, atunci T este continuu ^n 0E .
Reciproc, sa presupunem ca T este continuu ^n 0E . Fie x0 2 E arbitrar si
W 2#(T (x0)). F ind un spatiu vectorial topologic , exista W 0 2#(0F ) cu
W = T (x0 )+ W 0. Pentru W 0 exista V 0 2#(0E ) asa ^ncât, pentru orice x 2 V 0, sa avem
T (x) 2 W 0. Notam V = x0 + V 0 2#(x0 ). Daca x 2 V = x0 + V 0, atunci x x0 2 V 0,
deci T (x x0 ) 2 W 0, echivalent cu T (x) T (x0 ) 2 W 0 sau T (x) 2 T (x0 ) + W 0. Asadar
T (x) 2 W , deci T este continuu ^n x0.
85
86 6. OPERATORI LINIARI PE SPATII NORMATE
Consecinta 6.1. T 2 L(E; F ) este continuu daca exista x0 2 E astfel ^ncât T
este continuu ^n x0. Asadar T 2 L(E; F ) este sau continuu sau discontinuu peste tot.
Definitia 6.3. Un operator liniar bijectiv si bicontinuu se numeste homeomor-
sm.
Teorema 6.1. (caracterizarea continuitatii unui operator liniar pe spatii local con-
vexe) Fie (E; fpg2A ), (F; fq g2B ) doua spatii local convexe si T 2 L(E; F ). Ope-
ratorul T este continuu daca si numai daca, pentru orice 2 B, exista 2 A si o
constanta M > 0 asa ^ncât
q (Tx) Mp (x)
oricare ar x 2 E .
Demonstratie. Presupunem ca operatorul T este continuu. Fie 2 B arbitrar.
Notam S = S (0F ; 1) = fy 2 F / q (y) < 1g. Evident S 2#(0F ). T ind continuu,
exista 2 A, " > 0 asa ^ncât
x 2 S(0E ; ") =) T (x) 2 S :
0
1. Fie x 2 E cu p(x) 6= 0. Luam un "0 > 0 cu "0 < " si x0 = p "(x) . Deci

p (x0) = "0 < " ) x0 2 S(0E ; ") ) T (x0) 2 S )

) q (T (x0)) < 1 ) q (T "0 x ) < 1 ) q (T (x)) < 1 p (x)

jxj "0
unde "10 > 0 nu depinde de x.
2. Fie x 2 E cu p(x) = 0. Atunci, pentru orice n; p (nx) = 0, deci nx 2 S (0E ; ")
fapt ce implica T (nx) 2 S sau, ^nca,
q (T (nx)) < 1 , nq (T (x)) < 1 , q (T (x)) < n1 (8) n
deci q (T (x)) = 0. Asadar, pentru orice M > 0, putem scrie
q (T (x)) M p(x)
si ^n acest caz.
Reciproc, sa presupunem ca, pentru orice 2 B, exista 2 A si M > 0 asa ^ncât
q (Tx) M p(x)
oricare ar x 2 E . Sa aratam ca T este continuu ^n 0E .
Fie W = S (0F ; ") 2 #(0F ), unde " > 0. Din cele de mai sus, exista 2 A si
M > 0 asa ^ncât q (Tx) Mp (x) pentru orice x 2 E
Fie V = S 0E ; " 2 #(0E ). Daca x0 2 V; avem
M
q (T (x0 )) Mp (x0) M M" = "
deci T (x0) 2 W , adica T este continuu ^n 0E .
1. DEFINITII. PROPRIETA TI 87
Corolar 6.1. Fie E; F doua spatii normate. Un operator liniar T : E ! F este
continuu daca si numai daca exista M > 0 asa ^ncât
kT (x)k M kxk
oricare ar x 2 E .
Exemplul 6.1. Consideram o matrice innita de numere reale (nm )n;m2N si pre-
supunem ca exista M > 0 astfel ^ncât
1
X
2 M; (8) m 2 N :
nm
n=1
Daca (IR2 ) reprezinta spatiul sirurilor de numere reale x = (1n)n cu proprietatea ca
!
1
X 1
X 2
seria n2 este convergenta dotat cu norma kxk = 2
n iar (IR1) desemneaza
n=1 n=1
spatiul normat al sirurilor marginite, atunci operatorul T : (IR1) ! (IR1) denit prin
X1
T (x) = (m )m , m = nmn, m 1, este liniar si continuu.
n=1
Într-adevar, utilizând ipoteza si inegalitatea lui Schwartz, avem

X1 k
X
(7) j j
m = nmm

klim
!1
jnmnj
n=1 n=1
! 21 ! 12 !1 !1
k
X k
X 1
X 2 1
X 2
klim 2
nm n2 = 2
nm n2
!1 n=1 n=1 n=1 n=1
p
M kxk ; (8) m 2 N :
De aici rezulta ca T este corect denit.
Apoi, daca x = (n)n, y = (n0 )n 2 (IR2 ) iar 2 R , atunci
! ! !
1
X 1
X 1
X
T (x + y) = nm (n + n0 ) = nmn + nmn0 =
n=1 m n=1 m n=1 m
= T (x) + T (y)
! !
1
X 1
X
T (x) = nm(n) = nmn = T (x)
n=1 m n=1 m
de unde rezulta liniaritatea lui T .
În ne, din (7) deducem
p
kT (x)k = sup jm j M kxk; (8) x 2 (IR2 )
m
si deci T este un operator liniar si continuu.
Exemplul 6.2. Notam CRp ([a; b]) unde [a; b]
iar p 2 N , spatiul functiilor
R
reale denite pe [a; b] de p ori derivabile si cu derivata de ordin p continua dotat cu
normele
p
X
kxk = max jx(k) (t)j si kxk0 = tmax jx(t)j :
k=0 t2[a;b] 2[a;b]
Fie '0; '1; : : : ; 'p:[a; b] ! R functii continue.
Denim T : CRp ([a; b]) ! CR([a; b]) prin
p
X
T (x)(t) = 'k (t)x(k) (t)
k=0
numit operator diferential. Atunci T este liniar. În plus T este continuu daca se
considera pe CRp ([a; b]) norma k k. Continuitatea lui T nu mai este vericata daca
spatiul CRp ([a; b]) este dotat cu norma k k0.
Liniaritatea se arata imediat utilizând liniaritatea derivatei. Presupunem ca CRp ([a; b])
este dotat cu k k. Avem, pentru x 2 CRp ([a; b]),
p
p
X X
kT (x)k = max
' k ( t ) x( k) (t) tmax j'k (t)j jx(k) (t)j
t2[a;b] k=0
2[a;b] k=0
p
X p
max j ' k ( t) j max j x(k) (t)j X max jx(k) (t)j = kxk
t2[a;b] t2[a;b] t2[a;b]
k=0 k=0

p
unde = max max j' (t)j . Asadar, ^n acest caz, T este continuu.
k=0 t2[a;b] k
Pentru armatia urmatoare, vom considera un contraexemplu pentru p = 1, [a; b] =
[0; 1], T : CR1 ([0; 1]) ! CR([0; 1]), T (x) = x0 . Fie xn(t) = sin nt, n 2 N , t 2 [0; 1].
Avem, evident, kxnk = 1, (8) n 2 N . Apoi,
x0n (t) = n cos nt =) kT (xn)k = 0max
t1
jn cos ntj = n:
Deci sirul (kT (xn)k)n nu este marginit desi kxnk = 1 (8) n 2 N . Ca urmare T nu este
continuu.
Exemplul 6.3. Consideram spatiul normat CR ([a; b]) al functiilor reale continue
denite pe [a; b] si o functie continua ' : [a; b] [a; b] ! R . Luând U : CR([a; b]) !
CR([a; b]) denit prin
Zb
U (x)(s) = '(s; t)x(t)dt
a
obtinem un operator liniar si continuu numit operatorul integral de nucleu '.
Propozitia 6.3. Fie E; F spatii normate. Aplicatia kk : B(E; F ) ! R data prin
kT k = sup kT (x)k deneste o norma pe B(E; F ).
x2E
kxk1
1. DEFINITII. PROPRIETA TI 89
Demonstratie. Observam, mai ^ntâi, ca multimea T (S (0E ; 1)) este marginita (T
ind continuu) deci k k este bine denita. Fie T 2 B(E; F ) cu kT k = 0. Atunci
sup kT (x)k = 0, adica Tx = 0F pentru orice x cu kxk 1. Daca x0 2 E arbitrar
x2E
kxk1
6= 0 atunci kx10k x0 = 1 deci T kx10 k x0 = 0F adica T (x0) = 0F . În plus

cu kx0 k

T (0E ) = 0F . Deci T = O (operatorul nul). Evident kOk = 0 si kT k 0 (8) T .
kT k = sup k(T )(x)k = sup jj kT (x)k = jj sup kT (x)k = jj kT k:
x2E x2E x2E
kxk1 kxk1 kxk1
kT1 + T2k = sup k(T1 + T2 )(x)k = sup kT1(x) + T2 (x)k

kxk1 kxk1
sup (kT1 (x)k + kT2(x)k) sup kT1(x)k + sup kT2(x)k = kT1k + kT2k:
kxk1 kxk1 kxk1
Propozitia urmatoare ofera unele exprimari echivalente ale normei unui operator utile
pentru cele ce urmeaza.
Propozitia 6.4. Norma unui operator liniar si continuu T mai poate exprimata
prin una din expresiile
kT k = sup kT (x)k = sup kTk(xxk)k =
kxk=1 x6=0E
= inf fM > 0 = kT (x)k M kxk; (8) x 2 E g:

Corolar 6.2. Daca T este un operator liniar si continuu, atunci
kT (x)k kT k kxk
oricare ar x 2 E .
Exemplul 6.4. Operatorii T; S : (IR2 ) ! (IR2 ) dati prin
T ((xn)n) = (yn)n cu yn = xn+1 ; (8) n 1;
si, respectiv,
S ((xn)n) = (zn)n cu z1 = 0; zn = xn 1 ; (8) n 2;
sunt liniari, continui si de norma 1.
Liniaritatea este evidenta, iar, daca x = (xn)n 2 (IR2 ), cu kxk 1, avem
v v
u 1 u1
uX uX
kT (x)k = t x2 n t x2 n = kxk 1
n=2 n=1
kS (x)k = kxk;
si deci T; S sunt continui si kT k 1, kS k = 1. Acum, luând x = (xn)n cu xn = 1
pentru n = 2 si xn = 0 daca n 6= 2, avem kT (x)k = kxk = 1. Asadar kT k = 1.
Exemplul 6.5. Operatorul integral U : CR ([0; 1]) ! CR([0; 1]) dat prin
Z1
U (x)(s) = '(t; s)x(t)dt
0
unde ' : [0; 1] [0; 1] ! R este continua, are norma
Z1
kU k = smax
2[0;1]
j'(t; s)jdt:
0
Fie x 2 CR([0; 1]), kxk = tmax
2[0;1]
jx(t)j 1. Atunci

Z1 Z1

kU (x)k = smax '(t; s)x(t)dt
2[0;1] tmax
2[0;1]
jx(t)j smax
2[0;1]
j'(t; s)jdt

0 0
Z1
smax
2[0;1]
j'(t; s)jdt:
0
Pentru inegalitatea inversa, consideram functia continua
Z1
h(s) = j'(t; s)jdt:
0
Exista, atunci, utilizând teorema lui Weierstrass, s0 2 [0; 1] astfel ca
Z1 Z1
j'(t; s0)jdt = smax
2[0;1]
j'(t; s)jdt :
0 0
Notam g(t) = sign '(t; s0). Atunci j'(t; s0)j = g(t)'(t; s0). Conform teoremei lui
Luzin ([5] teorema 3.3.4), exista un sir (xn)n CR([0; 1]) cu proprietatile:
a) jxn(t)j 1, (8) t 2 [0; 1], n 2 N ;
b) xn(t) = g(t), (8) t 2 [0; 1] n An, unde (An) < 2n 1 iar este masura Lebesgue
pe R si = t;smax
2[0;1]
j'(t; s)j.
Avem
jxn(t) g(t)j jxn(t)j + jg(t)j 2;

Z1 Z1 Z1

'(s; t)g (t)dt
'(s; t)xn(t)dt j'(s; t)j jg(t) xn(t)jdt =

0 0 0
Z
= j'(s; t)j jg(t) xn (t)jdt 2 t;smax j ' (t; s ) j 1 =1
2[0;1] 2n n
An
2. SIRURI DE OPERATORI. CONVERGENTA 91
si deci

Z1 Z1
n1 n1 + kU k:

'(t; s)g (t)dt + '(s; t)xn(t)dt

0 0
Asadar
Z1 Z1
max j'(t; s)jdt =
s2[0;1]
'(t; s0)g(t)dt n1 + kU k; (8) n 2 N ;
0 0
de unde deducem inegalitatea necesara.
2. Siruri de operatori. Convergenta
Fie E; F spatii vectorial normate peste K , (Tn)n un sir de operatori din B(E; F ) si
T : E ! F.
Definitia 6.4. 1. Spunem ca (Tn)n converge ^n norma la T si notam
kk
Tn ! T daca, pentru orice " > 0, exista n" 2 N asa ^ncât
n > n" =) kTn T k < ":
2. Spunem ca (Tn)n converge punctual la T si notam Tn !p T daca, pentru orice
x 2 E , sirul (Tn(x))n de elemente din F converge la T (x).
u
3. Spunem ca (Tn)n converge uniform la T si notam Tn ! T daca, pentru orice
" > 0 exista n" 2 N asa ^ncât
n > n" =) kTn(x) T (x)k < "; (8) x 2 E:
Propozitia 6.5. 1. Daca Tn !p T atunci T este liniar.
2. Daca (Tn )n converge punctual la T si sirul numeric (kTnk)n este marginit, atunci
T este continuu.
3. Convergenta ^n norma implica convergenta punctuala.
kk
4. Daca Tn ! T atunci T este continuu.
Demonstratie.
1. Fie (Tn)n un sir de operatori liniari continui cu Tn !p T . Atunci, pentru x; y 2 E
si ; 2 K , avem
T (x + y) = lim T (x + y) = lim
n n n
(Tn(x) + Tn(y)) =
= limT (x) + lim
n n
T (y) = T (x) + T (y)
n n
deci T este liniar.p
2. Fie (Tn)n cu Tn ! T si M > 0 astfel ca kTnk M pentru orice n. Avem ca Tn
este continuu, deci
kTn(x)k kTnk kxk M kxk; (8) n 2 N
Din continuitatea normei si corolarul 6.3, rezulta
kT (x)k = k lim Tn(x)k = lim kTn(x)k lim kTnk kxk M kxk:
Deci T este continuu. Urmatoarele armatii din propozitie sunt evidente.
Exemplul 6.6. Fie spatiul normat (IR2 ) si, pentru orice k 2 N , operatorul
Tk : (IR2 ) ! (IR2 ) denit prin Tk ((xn)n) = ("nk xn)n, unde "nk = 0 pentru n < k
si "nk = 1 daca n k. Atunci (Tk )k converge punctual la O si nu converge ^n norma.
Într-adevar, daca x = (xn)n 2 (IR2 ), atunci
v
u 1
uX
kTk (x)k = t x2 n !0
n=k
(ca rest al unei serii convergente). Însa, pentru k 2 N , luând sirul x = (xn )n 2 (IR2 ) cu
xn 6= 0, (8) n 1, rezulta ("nk xn )n 2 (IR2 ), ("nk xn)n 6= 0 si Tk (("nk xn)n) = ("nk xn)n.
De aici deducem ca
kTk k = sup kTkkx(xk)k 1; (8) k 2 N :
x6=0
Ca urmare, daca Tk k! :k p
T , ^ntrucât Tk ! O, rezulta T = O dar kTk k 6 ! 0.
Teorema 6.2. Daca F este un spatiu Banach, atunci si B(E; F ) este un spatiu
Banach.
Demonstratie. Fie (Tn)n un sir de operatori liniari continui, astfel ^ncât, pentru orice
" > 0, exista n" cu [n; m n" =) kTn Tm k < "], adica (Tn)n este un sir Cauchy.
Vom determina un operator T cu Tn kk!T .
Denirea operatorului T :
Fie " > 0 si x 2 E xat cu x 6= 0 . (T (x)) este un sir de elemente din F . Pentru
" > 0 exista un n > 0 asa ^ncât E n n
kxk "
n; m n" =) kTn Tm k < kx" k ;

deci
kTn(x) Tm(x)k = k(Tn Tm )(x)k kTn Tmk kxk kx"k kxk = "
Asadar (Tn(x))n este un sir Cauchy ^n spatiul Banach F . Atunci exista y 2 F cu
Tn(x) ! y.
Luam prin denitie T : E ! F; T (x) = y, unde y este elementul determinat
anterior.
Aratam ca T este liniar si continuu:
Liniaritatea rezulta din propozitia 6.5 iar continuitatea rezulta din acceasi propozitie,
sirul (kTmk)m ind un sir numeric Cauchy.
kk
Aratam ca Tn ! T:
Din propozitia 6.4, avem
kTn T k = sup k(Tn kxTk )(x)k :
x=
6 0E
2. SIRURI DE OPERATORI. CONVERGENTA 93
Pentru " > 0 am aratat ca exista n" 2 N asa ^ncât k(Tn T )(x)k " kxk pentru orice
n n". Deci, daca x 6= 0E ,
k(Tn T )(x)k "
kxk
si, trecând la supremum dupa x, rezulta
kTn T k = sup k(Tn kxTk )(x)k ";
x6=0E
kk
asadar Tn ! T.
kk
Teorema 6.3. Conditia necesara si sucienta ca Tn ! T , unde (Tn)n este un
sir de operatori liniari si continui, este ca (Tn)n sa convearga uniform la T pe orice
submultime marginita a lui E .
kk
Demonstratie. Presupunem ca T"n ! T si A E este marginita si nevida. Deci
exista r > 0 cu A S (0E ; r). Pentru r , exista un n" asa ^ncât
n n" =) kTn T k < "r :
Fie x 2 A arbitrar. Atunci
kTn(x) T (x)k = k(Tn T )(x)k kTn T k kxk < ";
u
deci Tn ! T pe A.
Reciproc, presupunem ca Tn ! u
T pe orice A marginita. În particular putem
considera A = S (0E ; 1). Pentru orice " > 0, exista n" 2 N asa ^ncât
n n" =) kTn(x) T (x)k < 2" ; (8) x 2 S (0E ; 1):
Deci
sup kTn(x) T (x)k = sup k (Tn T ) (x)k 2"
kxk1 kxk1
sau
kTn T k 2" < "
kk
adica Tn ! T.
Definitia 6.5. Daca E este un spatiu normat pe care s-a denit un produs asa
^ncât E sa e o algebra, atunci spunem ca E este o algebra normata daca norma
verica
kx yk kxk kyk
pentru orice x; y 2 E .
Propozitia 6.6. Daca E este o algebra normata, atunci aplicatia (x; y ) 7! xy este
continua pe E E .
Demonstratie. Fie (xn )n E cu xn ! x0; (yn)n E cu yn ! y0. Atunci
kxnyn x0 y0k = kxn yn xny0 + xn y0 x0y0k
kxn (yn y0)k + ky0(xn x0 )k kxnk kyn y0k + ky0k kxn x0 k ! 0
deoarece (kxnk)n este marginit.
Observatia 6.3. 1. Daca E este o algebra normata cu element unitate e, nu
rezulta ^n general kek = 1.
2. Daca E este ^n plus spatiu Banach, atunci E se numeste algebra Banach.
3. B(E ) este o algebra normata ^n raport cu compunerea operatorilor.
Într-adevar,
k(T1 T2 )(x)k = kT1(T2 (x))k kT1k kT2(x)k kT1 k kT2 k kxk
pentru orice x 2 E . Trecând la supremum pentru x 2 E cu kxk 1, rezulta
kT1 T2k = sup (T1 T2 )(x) kT1 k kT2k sup kxk kT1 k kT2k:
kxk1 kxk1
3. Principiul marginirii uniforme. Teorema Banach-Steinhauss
Demonstram mai ^ntâi urmatorul rezultat:
Lema 6.1. Daca un spatiu Banach E poate reprezentat ca o reuniune numarabila
1
[
de multimi ^nchise, E = Fi , atunci, pentru cel putin un i, Fi nu este rara.
i=1
Demonstratie. Presupunem ca, pentru orice i, Fi este rara, adica interiorul
multimii Fi (Int(Fi)) este multimea vida.
Denm un sir (xn)n : Avem F1 = 6 E (F1 = E ar implica Int(F1 ) = E 6= ;). Deci
CF1 =6 ; si CF1 2 . Exista x1 2 CF1 si r1 > 0, r1 < 21 astfel ca S (x1; r1) CF1 . Avem
ca S x1 ; r21 6 F2 (altfel Int(F2 ) = 6 ;) deci S x1 ; r21 \ CF2 =6 ; si S x1; r21 \ CF2 2

. Asadar exista x2 2 S x1 ; r21 \ CF2 si r2 < 212 cu

S (x2 ; r2) S x1 ; r21 \ CF2 :

Continuând ^n acest mod, vom determina un sir de sfere (S (xn; rn))n cu proprietatile:
{ rn < 21n ;
{ S (xn+1; rn+1) S xn; 2 (deci kxn+1 xn k < r2n );
r

n
{ S (xn; rn) \ Fn = ;, pentru orice n 2 N .
Aratam ca sirul (xn)n astfel obtinut este Cauchy: Pentru m; n 2 N ,
kxn xm k kxn xn+1k + kxn+1 xn+2k + + kxm 1 xm k
2n1+1 + 2n1+2 + + 21m < 21n ! 0:
Deci xn ! x0 2 E .
3. PRINCIPIUL MA RGINIRII UNIFORME. TEOREMA BANACH-STEINHAUSS 95
Aratam ca x0 2 S (xn; rn) pentru orice n: Fie n 2 N xat. Avem , pentru orice
m 2 N,
kxn x0 k kxn xm k + kxm x0 k:
Daca m > n, atunci
r
S (xm; rm ) S xn ; 2 n

deci kxm xn k < rn . Asadar

2
kxn x0k < r2n + kxm x0 k:
Din xm ! x0 , pentru " = r2n , exista m" 2 N asa ^ncât [m > m" =) kxn x0 k < r2n ].
Deci kxn x0 k < r2n + r2n = rn sau x0 2 S (xn; rn).
[
Dar, pentru orice n, S (xn; rn) \ Fn = ;, asadar x0 62 Fn, deci x0 62 Fn = E ,
n
absurd.
Teorema 6.4. (Teorema lui Baire) Orice spatiu Banach este de categoria a doua.
Demonstratie. Presupunem ca E este un spatiu Banach si ca este de prima cate-
gorie, 1deci se poate scrie ca o reuniune numarabila de multimi rare, adica
[ [
E = Ai, cu Int(Ai ) = ;. De aici, evident, E = Ai cu Ai, de asemenea, rare
i=1 i
[Int(Ai ) = Int(Ai ) = ;], fapt ce ar contrazice lema precedenta.
Fie E si F doua spatii normate.
Definitia 6.6. 1. O multime H = fTi; i 2 =g B(E; F ) se numeste punc-
tual marginita daca, pentru orice x 2 E , multimea
H (x) = fTi(x); i 2 =g
este marginita ^n F .
2. O multime H = fTi; i 2 =g B(E; F ) se numeste uniform marginita daca
exista M > 0 asa ^ncât
kTi(x)k M kxk
oricare ar i 2 = si x 2 E , adica daca multimea fkTik; i 2 =g este marginita
^n R .
Teorema 6.5. Multimea H este uniform marginita daca si numai daca
lim T (x) = 0F
x!0E i
uniform ^n raport cu i.
Demonstratie. Presupunem ca H = fTi; i 2 =g este uniform marginita. Deci
exista M > 0 asa ^ncât kTi(x)k M kxk oricare ar i 2 = si x 2 E . Fie " > 0 si
= 2M " . Daca kxk < , atunci
kTi(x)k M 2M" = " < "; (8) i 2 =:

2
Deci Ti(x) ! 0F uniform ^n raport cu i 2 =.
Reciproc, presupunem ca Ti(x) ! 0F uniform ^n raport cu i. Fie " = 1. Exista >
0 asa ^ncât, daca kxk < , atunci kTi (x)k < 1 pentru orice i 2 =. Fie x 2 E arbitrar,
x 6= 0E . Luam x0 = 2kxk x. Evident kx0 k = 2 < , deci kTi(x0)k = 2kxk kTi(x)k < 1
sau kTi(x)k 2 kxk. Întrucât inegalitatea este adevarata si pentru x = 0E , luând

2
M = , rezulta ca H = fTi; i 2 =g este uniform marginita.
Teorema 6.6. (Principiul marginirii uniforme) Daca E este un spatiu Banach si
F un spatiu normat, atunci H B(E; F ) este uniform marginita daca si numai daca
este punctual marginita.
Demonstratie. Sa presupunem ca multimea H este punctual marginita, unde
H = fTi; i 2 =g B(E; F ). Notam, pentru ecare n 2 N ,
En = fx = kTi(x)k n (8) i 2 =g:
Avem ca:
{ En 6= ; (0E 2 En ) (8) n 2 N ;
{ En suntS ^nchise (deoarece Ti este continuu);
{ E = En ( (8) x 2 E exista n cu kTi (x)k < n din marginirea punctuala).
S
Asadar E = En, En ^nchise. E ind un spatiu Banach, exista En0 care nu este rara,
adica exista x0 2 En0 si > 0 astfel ca S (x0; ) En0 . Pentru x0 , multimea
H (x0) = fTi(x0 ); i 2 I g
este marginita (H este punctual marginita).
Fie L(x0 ) = supkTi (x0)k. Daca x 2 E cu kxk < , atunci
i2=
kx + x0 x0 k = kxk < , x + x0 2 S (x0 ; ) En0
asadar x + x0 2 En0 si
kTi(x)k = kTi (x + x0 ) Ti(x0 )k kTi (x + x0 )k + kTi(x0 )k n0 + L(x0 ):
Fie x 2 E , x 6= 0E . Notam
x0 = 2kx0 k x:
Rezulta kx0 k = 0 < 0 deci kTi(x0 )k n0 + L(x0 ) pentru orice i 2 =, adica

2

Ti x n + L(x ) , kT (x)k 2(n0 + L(x0 )) kxk:
2kxk 0 0 i
0
Asadar H este uniform marginita.
Teorema 6.7. (Teorema Banach-Steinhauss) Fie un spatiu Banach E si (Tn )n un
p
sir din B(E; F ). Daca T 2 B(E; F ) si Tn ! T , atunci sirul (kTnk)n este marginit si
avem kT k supkTnk.
n
4. INVERSAREA OPERATORILOR LINIARI 97
Demonstratie. Notam H = fTn; n 2 N g. Pentru un x 2 E xat, consideram
multimea H (x) = fTn(x); n 2 N g. Sirul (Tn(x))n este convergent ^n F la T (x), deci
H (x) este marginita, adica H este punctual marginita.
Din principiul marginirii uniforme (teorema 6.6), H este uniform marginita, adica
exista M > 0 asa ^ncât
kTn(x)k M kxk (8) n 2 N si x 2 E:
Deci, daca x 6= 0E , atunci kTn(x)k M adica kTnk M (8) n 2 N . Sa notam
kxk
A = supkTnk. Atunci
n
kTn(x)k kTnk kxk Akxk:
Trecând la limita dupa n si utilizând continuitatea normei, avem ca kT (x)k Akxk,
echivalent cu kT k A = supkTnk.
n
4. Inversarea operatorilor liniari
Teorema 6.8. Fie E; F spatii normate si U 2 B(E; F ). Atunci U 1 exista si este
continuu daca si numai daca exista > 0 asa ^ncât kU (x)k kxk, oricare ar
x 2 E.
Demonstratie. Presupunem ca U 1 exista si este continuu. Exista atunci > 0
asa ^ncât kU 1yk kyk, (8) y 2 F . Daca y 2 F si x = U 1 (y), rezulta
kxk kU (x)k ) kU (x)k 1 kxk:
Reciproc, presupunem ca exista > 0 cu kU (x)k kxk pentru orice x 2 E . Fie x cu
U (x) = 0F . Rezulta ca 0 kxk 1 kU (x)k = 0, deci x = 0E , adica U este inversabil.
Notam U (x) = y si avem:
kU 1(y)k = kxk 1 kyk
deci U 1 este continuu.
Teorema 6.9. Fie U 2 B(E ) si I : E ! E , I (x) = x operatorul identitate, E
ind un spatiu normat. Daca exista 2 R astfel ca kU k < 1, atunci operatorul
I U admite un invers continuu si
k(I U ) 1 k 1 1 :
Demonstratie. Avem kU (x)k kU k kxk kxk kxk deci kxk kU k 0.
Asadar
k(I U )xk = kx U (x)k j kxk kU (x)k j = kxk kU k:
Deci
k(I U )xk kxk kU (x)k kxk kxk = (1 )kxk:
Din teorema precedenta rezulta ca (I U ) 1 exista si este continuu.
Fie y 2 F si x = (I U ) 1 (y). Atunci, din cele de mai sus,
k(I U ) 1 (y)k 1 1 kyk
deci k(I U ) 1 k 1 1 .
5. Ecuatii operatoriale
Lema 6.2. (Teorema punctului x) Fie E un spatiu Banach si un operator V :
E ! E . Daca exista 2 (0; 1) astfel ^ncât
kV (x0) V (x00 )k kx0 x00k
pentru orice x0; x00 2 E , atunci exista x 2 E , unic, astfel ca
V (x ) = x :
Demonstratie. Fie x0 2 E arbitrar. Denim sirul (xn )n prin relatia de recurenta
xn+1 = V (xn); n 0. Avem
kxn+1 xn k = kV (xn ) V (xn 1)k kxn xn 1k
sau, inductiv,
kxn+1 xn k nkx1 x0 k; (8) n 2 N :
Daca m; n 2 N si m > n, atunci se va scrie
kxm xn k kxm xm 1 k + kxm 1 xm 2 k + + kxn+1 xn k

m 1 + m 2 + + n kx1 x0 k =
= n 1 + + 2 + + m n 1 kx x0 k
1
n 1 + + 2 + + m n + kx1 x0 k =
= n 1 kx1 x0 k:
1
Daca n ! 1, atunci m ! 1 si kxm xnk ! 0.
Deci (xn )n este un sir Cauchy ^n spatiul Banach E , asadar este convergent. Sa
notam x = lim xn.
V este continuu, deci putem scrie
V (x ) = V (lim xn ) = lim V (xn) = lim xn+1 = x :
Sa aratam ca x este unic cu aceasta proprietate. Fie x 2 E cu V (x ) = x . Deci
kx x k = kV (x ) V (x )k kx x k;
kx x k (1 ) 0 , kx x k = 0;
adica x = x .
6. FUNCTIONALE LINIARE. EXISTENTA FUNCTIONALELOR LINIARE 99
Definitia 6.7. Presupunem ca E este un spatiu normat si ca U 2 B(E ). Fie
y 2 E dat. Egalitatea
x = U (x) + y
se numeste ecuatie operatoriala. Aceasta mai poate scrisa sub forma
(I U )x = y:
Teorema 6.10. Daca E este un spatiu Banach, y 2 E iar U 2 B(E ) verica
kU k < 1, atunci ecuatia x = U (x) + y are solutie unica ^n E .
Demonstratie. Denim operatorul V : E ! E prin V (x) = U (x) + y. Aratam ca
V verica conditia din lema precedenta. Fie x0 ; x00 2 E arbitrari. Atunci
kV (x0) V (x00)k = kU (x0 ) + y U (x00) yk = kU (x0 ) U (x00)k =
= kU (x0 x00)k kU k kx0 x00k:
Deoarece kU k < 1, conditia este vericata.
Conform lemei, exista ^n mod unic x 2 E cu V (x ) = x sau
U (x ) + y = x
deci x este solutia unica a ecuatiei operatoriale.
6. Functionale liniare. Existenta functionalelor liniare
Teorema 6.11. (Hahn-Banach) Fie E un spatiu normat si E1 E un subspatiu
vectorial al lui E . Daca f : E1 ! R este o functionala liniara si continua pe E1 , atunci
exista o functionala liniara continua F : E ! K asa ^ncât
FjE1 = f si kF k = kf k:
Demonstratie. Fie p : E ! R data prin p(x) = kf k kxk pentru orice x 2 E .
Avem, pe E1 ,
jf (x)j kf k kxk = p(x)
deci exista o functionala liniara F ce prelungeste pe f si jF (x)j p(x) pentru orice
x 2 E . Asadar F este continua si kF k kf k. Avem
kf k = sup jf (x)j = sup jF (x)j sup jF (x)j = kF k:
kxk1 kxk1 kxk1
x2E1 x2E1 x2E
Deci are loc egalitatea kF k = kf k.
Teorema 6.12. Daca p este o seminorma pe spatiul vectorial real E , atunci, pen-
tru orice x0 2 E; x0 6= 0E , exista o functionala liniara continua pe E , asa ^ncât
f (x0) = p(x0 )
f (x) p(x) (8) x 2 E:
Demonstratie. Fie E1 = fx0 = 2 R g, subspatiul vectorial generat de x0 .
Denim f0 : E1 ! R prin
f0(x) = f0( x0 ) = p(x0 ):
Aplicatia f0 are proprietatile:
f0 este liniara:
Fie x; y 2 E1. Exista 1; 2 cu x = 1x0 , y = 2 x0. Atunci f0(x) = 1p(x0 );
f0 (y) = 2p(x0 ). Avem
x + y = 1x0 + 2x0 = (1 + 2) x0 ;
deci,
f0(x + y) = (1 + 2)p(x0 ) =
= (1p(x0 )) + (2 p(x0)) = f0 (x) + f0(y);
f0 (x0) = p(x0) :
f0(x0 ) = f0 (1 x0 ) = 1 p(x0 ) = p(x0 );
f0 (x) p(x):
Avem [x 2 E1 ) x = x0 ; (8) 2 R]. Asadar :
{ daca > 0, atunci f0 (x) = p(x0 ) = p(x0 ) = p(x);
{ daca < 0, atunci f0 (x) = p(x0 ) < p(x0 ) = jjp(x0) = p(x0) = p(x).
Din teorema Hahn-Banach deducem ca f0 poate prelungita la o functionala
liniara continua f pe E si, ^ntrucât fjE1 = f0, rezulta
f (x0 ) = f0(x0 ) = p(x0 ):
În plus avem f (x) p(x):
Teorema 6.13. Pentru orice x0 2 E; E ind un spatiu normat real, exista o
functionala liniara si continua f pe E asa ^ncât
f (x0) = kx0 k; kf k = 1:
Demonstratie. Pentru x0 2 E , conform teoremei precedente, exista f : E ! R astfel
^ncât f (x0 ) = kx0k si jf (x)j kxk oricare ar x 2 E .
În plus,
kf k = sup jf (x)j sup kxk = 1:
x2E x2E
kxk=1 kxk=1
Daca x0 6= 0E , e x = kx1 k x0 . Avem

0

f (x) = f kx1 k x0 = kx1 k f (x0 ) = kx1 k kx0k = 1:
0 0 0
Întrucât kxk = 1, avem
kf k = sup kf (x)k 1:
kxk=1
Exemplul 6.7. Daca (IR1 ) desemneaza spatiul sirurilor de numere reale (n)n cu
1 X
proprietatea ca seria jnj este convergenta, atunci o functionala f este liniara si
n=1
continua pe (IR1 ) daca si numai daca exista un sir marginit de numere reale (n )n astfel
X 1
^ncât f (x) = nn, unde x = (n)n 2 (IR1 ). În plus, kf k = supjnj.
n=1 n
7. CONJUGATUL UNUI SPATIU NORMAT 101
1
X
Daca (n)n este un sir marginit de numere reale iar f (x) = nn pentru orice
n=1
x = (n)n 2 (IR1 ), atunci este evident ca f este liniara. Apoi
1
X 1
X
j nnj sup
n
jnj jnj = sup jnjkxk:
n=1 n=1
Deci f este continua si avem kf k sup jnj.
Reciproc, e f : (IR1 ) ! R liniara si continua. Consideram sirul (xn )n cu
xn = (ni )i; n 2 N , (ni ind simbolul lui Kronecker). Daca x = (n)n 2 (IR1 ), atunci
n
X 1
X n
X 1
X
kx l xl k = jk l kl j = jk j ! 0:
l=1 k=1 l=1 k=n+1
1
X 1
X
Asadar,^n spatiul (I 1 ) dotat cu norma k(n)nk =
R jnj, pentru x = nxn, utilizând
n=1 i=1
continuitatea si liniaritatea lui f , rezulta
1
X 1
X
f (x) = nf (xn) = nn;
n=1 n=1
unde s-a notat n = f (xn) si (n)n este marginit.
Fie yn = (nk )k 2 (IR1 ), unde nk =signn daca n = k si nk = 0 ^n caz contrar.
Atunci
1
X
kynk = jnk j = jnnj = 1; (8) n 2 N :
k=1
Deducem ^n continuare ca
1
X
jnj = nnn = nnk = f (yn) kf k
k=1
pentru orice n 2 N . Deci kf k = sup jnj.
n
7. Conjugatul unui spatiu normat
Definitia 6.8. 1. Fie E un spatiu normat. Numim conjugatul lui E si ^l
notam E , spatiul functionalelor liniare si continue pe E , adica E = B(E; R ):
E este un spatiu normat prin
kf k = sup jf (x)j:
kxk1
2.
Fie E un spatiu normat si E conjugatul sau. Spatiul conjugat al spatiului nor-
mat E se numeste al doilea conjugat si se noteaza prin E . Asadar
E = fF = F 2 B(E ; R )g:
Teorema 6.14. Fie E un spatiu normat si x 2 E xat. Aplicatia Fx : E ! R
denita prin Fx (f ) = f (x) pentru orice f 2 E este o functionala liniara continua si
kFxk = kxk:
Demonstratie. Fie x 2 E xat. E 6= ; (deoarece, de exemplu, f 0 2 E ).
Avem
Fx(f + g) = (f + g)(x) = f (x) + g(x) = Fx(f ) + Fx(g);
deci Fx este liniara.
Fx este continua:
jFx(f )j = jf (x)j kf k kxk = kxk kf k
deci jFx(f )j kxk kf k (8) f 2 E , asadar Fx este continua.
kFxk = kxk.
Din jFx(f )j kxk kf k rezulta kFxk kxk.
Din teorema 6.13, exista, pentru x xat, o functionala f0 2 E cu f0 (x) = kxk si
kf0 k = 1. În consecinta
kFxk = sup jFx(f )j jFx(f0)j = f0(x) = kxk:
kf k=1
Consecinta 6.2. În conditiile teoremei precedente, multimea E0 = fFx : E !
R = x 2 E g formeaza un subspatiu vectorial al lui E .

Demonstratie. Fie ; 2 R , x; y 2 E si Fx; Fy cu Fx(f ) = f (x), respectiv
Fy (f ) = f (y) (8) f 2 E . Avem
Fx(f ) + Fy (f ) = f (x) + f (y) = f (x + y) = Fx+y (f ):
Deci Fx + Fy = Fx+y 2 E0 deoarece x + y 2 E .
Teorema 6.15. În contextul de mai sus, aplicatia ' : E ! E0 , '(x) = Fx este
un izomorsm.
Demonstratie.
' este liniara:
'(x + y) = Fx+y = Fx + Fy = '(x) + '(y):
' este bijectiva:
Fie x; y 2 E cu x 6= y. Daca '(x) = '(y) ) Fx = Fy , deci
Fx(f ) = Fy (f ) (8) f 2 E
sau
f (x) = f (y) (8) f 2 E , f (x) f (y) = 0 (8) f 2 E
, f (x y) = 0:
Dar, ^n particular, exista f0 2 E cu f0(x y) = kx yk deci x = y.
În plus j'(x)j = kFxk = kxk, deci ' este un izomorsm de spatii normate.
Definitia 6.9. 1. Daca, cu notatiile de mai sus, E0 = E , atunci spatiul E
se numeste re exiv.
2. Daca E este izomorf cu E , atunci E se numeste autoconjugat.
Observatia 6.4. Daca E este autoconjugat, atunci E este re exiv.
Într-adevar, E =iz E , deci E =iz (E ) =iz E =iz E (relatia de izomorsm este
tranzitiva).
8. CONVERGENTA SLABA ÎN SPATII NORMATE SI ÎN SPATIUL CONJUGAT 103
8. Convergenta slaba ^n spatii normate si ^n spatiul conjugat
Definitia 6.10. Fie E un spatiu normat si E dualul sau. Spunem ca un sir (fn )n
sl
din E converge slab la f 2 E si notam fn ! f , daca fn(x) ! f (x) oricare ar
x 2 E.
Observatia 6.5. Convergenta slaba din E coincide cu convergenta punctuala.
Teorema 6.16. (caracterizarea convergentei slabe ^n spatiul conjugat) Daca E este
un spatiu Banach, atunci un sir (fn)n din E converge slab la f 2 E daca si numai
daca sunt vericate conditiile:
(i) sirul (kfnk)n este marginit;
(ii) fn(x) ! f (x) pentru orice x 2 A unde A are acoperirea liniara densa ^n
E hAi = E .
Demonstratie. Daca (fn)n !sl f atunci, din teorema Banach-Steinhauss (teorema
6.7), sirul (kfnk)n este marginit si, evident, (fn(x))n converge pentru orice x 2 E .
X Fie x 2 hAi.
Reciproc, presupunem conditiile (i) si (ii) ^ndeplinite.
Exista (xi )i2I A, (i )i2I K , I nita, cu x = ixi si avem
i2I
! !
X X X X
fn(x) = fn ixi = ifn(xi ) ! if (xi) = f i xi = f (x)
i2I i2I i2I i2I
deci fn ! f si pe hAi. Din f 2 E rezulta f continua, deci marginita. Întrucât f este
continua si (kfnk)n este marginit, exista > 0 asa ^ncât
kfnk si kf k (8) n 2 N :
Fie, ^n continuare, x 2 E = hAi. Pentru un " > 0, exista x0 2 hAi si n" 2 N asa ^ncât
kx x0 k < 4" . Deci, pentru n n" si, respectiv, kfn(x0 ) f (x0)k < 2" (8) n n",
avem
kfn(x) f (x)k = kfn(x) fn(x0) + fn (x0) f (x0 ) + f (x0) f (x)k
kfn(x) fn(x0 )k + kfn(x0) f (x0 )k + kf (x0) f (x)k
kfnk kx x0 k + kf k kx x0 k + kfn(x0) f (x0 )k
(kfnk + kf k) kx x0 k + kfn(x0 ) f (x0 )k < 2 4" + 2" = ":
Definitia 6.11. Fie E un spatiu normat si (xn )n un sir din E . Spunem ca (xn )n
converge slab la x, notam xn !sl x, daca f (xn) ! f (x) pentru orice f 2 E .
Convergenta ^n norma se mai numeste convergenta tare.
Propozitia 6.7. În contextul denitiei precedente, au loc urmatoarele proprietati:
sl sl 0
1. Daca xn ! x si xn ! x , atunci x = x0;
sl sl
2. Daca xn ! x si (xnk )k este un subsir al lui (xn)n, atunci xnk ! x;
sl
3. Daca xn ! x ^n norma (tare), atunci xn ! x;
4. Daca E este un spatiu nit dimensional, atunci convergenta tare si cea slaba
coincid.
Demonstratie.
sl sl 0
1. xn ! x, xn ! x ) f (xn) ! f (x) si f (xn) ! f (x0 ) (8) f 2 E , deci
f (x) = f (x0 ) (8) f 2 E , jf (x) f (x0)j = 0 (8) f 2 E ,
, jf (x x0 )j = 0 (8) f 2 E :
Dar, exista f0 2 E asa ^ncât
kx x0 k = jf0(x x0)j = 0;
deci x = xsl0 .
2. Daca xn ! x ) f (xn) ! f (x) (8) f 2 E . Dar, ^n R , (f (xnk ))k este un subsir
al lui (f (xn))n deci este convergent la f (x).
3. Daca xn ! x ^n norma iar f 2 E atunci,
jf (xn) f (x)j = jf (xn x)j kf k kxn xk ! 0
sl
daca n ! 1. Asadar xn ! x.
4. Fie E un spatiu normat nit dimensional si (xn)n un sir din E convergent slab
la x. Exista o baza nita a lui E , notata fe1; e2; ; emg si scalarii (ik )i;k si,
respectiv (k )k , asa ^ncât
m
X
xn = nk ek ; (8) n 2 N ;
k=1
respectiv
m
X
x= k ek :
k=1
Din xn ! sl
x rezulta ca f (xn ) ! f (x) pentru orice f 2 E . În particular, putem
considera fi : E ! K liniare cu proprietatea ca
fi(ek ) = ik ; i = 1; 2; ; m; k = 1; 2; ; m:
ik ind simbolul lui Kronecker. Pentru i = 1; ; m; avem
!
m
X m
X
fi (xn) = fi nk ek = nk fi(ek ) = ni (8) n 2 N ;
k=1 k=1
!
m
X m
X
fi(x) = fi k ek = k fi(ek ) = i
k=1 k=1
si, ^ntrucât fi(xn) ! fi(x), rezulta ni ! i , pentru orice i.
Dar
m
X m
X m
X
kxn xk = k nk ek k ek k = k nk k ek k
k=1 k=1 k=1
9. OPERATORI COMPLET CONTINUI PE UN SPATIU BANACH 105
m
X m
X
jnk k j kek k = M jnk k j m M 1max
km
j k j ! 0;
n k
k=1 k=1
când n ! 1, unde M = 1max je j.
km k
Teorema 6.17. Daca E; F sunt doua spatii normate, T 2 B(E; F ) si (xn )n este
sl
un sir din E cu xn ! x, atunci sirul (T (xn))n converge slab la T (x) ^n F .
Demonstratie. Daca f 2 F , atunci f T 2 E , deci, din ipoteza
sl
(f T )(xn) ! (f T )(x) , f (T (xn)) ! f (T (x)). Asadar T (xn) ! T (x).
Teorema 6.18. (caracterizarea convergentei slabe ^ntr-un spatiu normat) Sirul
(xn )n din spatiul normat E converge slab la x 2 E , daca si numai daca
(i) sirul (kxnk)n este marginit;
(ii) f (xn) ! f (x) pentru orice f 2 F unde acoperirea liniara a lui F este densa ^n
E (hFi = E ).
Demonstratie. Daca xn !sl x, atunci f (xn) ! f (x) (8) f 2 E . Pentru un
x arbitrar din E , e Fx 2 E denita prin Fx(f ) = f (x); f 2 E . Avem, ^n plus
kFx(f )k = kxk. Asadar
sl
xn ! x , f (xn ) ! f (x) (8) f 2 E ,
, Fxn (f ) ! Fx(f ) (8) f 2 E , Fxn !sl Fx ^n spatiul E
, (kFxn k)n = (kxnk)n marginit:
Deci )
Fxn (f ) ! Fx(f ) (8) f 2 F unde hFi = E :
f (xn) ! f (x)
Armatia din enunt se obtine acum aplicând teorema 6.16.
9. Operatori complet continui pe un spatiu Banach
În acest paragraf E si F sunt considerate spatii Banach.
Definitia 6.12. Un operator liniar T : E ! F se numeste complet continuu
daca, pentru orice multime marginita A E , multimea T (A) = fT (x); x 2 Ag este
relativ compacta ^n F .
Propozitia 6.8. Orice operator complet continuu este continuu.
Demonstratie. Fie T un operator complet continuu. Atunci multimea
A = fx = kxk 1g este marginita, deci T (A) este relativ compacta, adica T (A)
este compacta. Fie fS (y; 1)=y 2 T (A)g o acoperire cu deschise a lui T (A).
[p
Exista y1; y2; ; yp 2 T (A) cu T (A) T (A) S (yi; 1). Asadar, pentru orice
i=1
y 2 T (A), exista i 2 f1; :::; pg astfel ^ncât y 2 S (yi; 1). Rezulta
kTxk = kyk = ky yi + yik ky yik + kyik
1 + 1max ky k = M;
ip i
deci kTxk M pentru orice x 2 A.
Fie x 2 E arbitrar cu x =6 0E . Atunci, pentru x0 = kx1k x, avem kTx0 k =
1 kTxk M sau kTxk M kxk. Asadar T este continuu.
kxk
Teorema 6.19. Daca operatorii U si V sunt complet continui, atunci U +V este
complet continuu (familia operatorilor complet continui este un subspatiu vectorial),
pentru orice ; 2 K .
Demonstratie. Fie A marginita si (wn)n un sir din (U + V )(A). Exista xn 2 A
cu wn = U (xn) + V (xn), pentru orice n 2 N . Fie wn0 = U (xn ). U ind complet
continuu, exista wn0 k k (wn0 )n cu (wn0 k )k convergent. Notam (x0nk )k subsirul lui (xn)n
pentru care wn0 k = U x0nk , pentru orice k.
00 0 00
Fie, pentru orice k, wnk = V xnk . V ind complet continuu, exista wnkl un
l
subsir convergent al lui (wn00k )k . Fie x00nkl cu V x00nkl = wn00kl , pentru orice l. Avem,
l
pentru x00nkl , sirul wnkl denit prin wnkl = U x00nkl + V x00nkl care este un subsir
l
convergent al lui (wn)n, deci U + V este complet continuu.
Teorema 6.20. Daca (Un )n este un sir de operatori complet continui Un : E ! F
kk
astfel ^ncât Un ! U , atunci U este complet continuu.
Demonstratie. Fie (xk )k E un sir marginit. Pentru ecare n, fUn(xk ) = k 2 N g
este o multime relativ compacta, deci contine un subsir convergent, notat (Un(xki ))i.
Avem

kU (xki ) U xkj k = kU (xki ) Un (xki ) + Un (xki )

Un xkj + Un xkj U xkj k

kU (xki ) Un (xki ) k + kUn (xki ) Un xkj k + kUn xkj U xkj k

kU Unk kxki k + kUn (xki ) Un xkj k + kUn U k kxkj k:
Sirul (xk )k ind marginit, exista > 0 cu kxk k , pentru orice k. Fie " > 0. Din
kk
Un ! U deducem ca exista n" asa ^ncât
n > n" =) kUn U k < 4" :
Fixam n cu n > n".
Sirul (Un (xki ))i ind convergent, rezulta ca (Un (xki ))i este un sir Cauchy, deci
exista i" 2 N asa ^ncât
i; j i" ) kUn (xki ) Un xkj k < 2" :

În nal, pentru i; j i", obtinem

kU (xki ) U xkj k < 4" + 2" + 4" = "
10. CONJUGATUL UNUI SPATIU VECTORIAL TOPOLOGIC 107
asadar (U (xki ))i este un sir Cauchy ^ntr-un spatiu Banach, deci este convergent si
putem spune ca U este un operator complet continuu.
sl
Teorema 6.21. Fie U : E ! F un operator complet continuu. Daca xn ! x ^n
kk
E , atunci Uxn ! U (x) ^n F .
Demonstratie. Presupunem ca xn !sl x. Rezulta ca sirul (kxnk)n este marginit,
kk
deci (xn)n este marginit. Sa presupunem ca U (xn ) 6! U (x). Exista atunci un "0 > 0
asa ^ncât, oricare ar n, exista kn > n cu
(8) kU (xkn ) U (x)k "0:
Dar, (xn)n ind un sir marginit si U un operator complet continuu, rezulta ca
multimea fU (xn ), n 2 N g este relativ compacta,deci sirul (U (xkn ))n cont ine un
subsir convergent. Sa notam acest sir prin U xkni i. Fie y = lim 0 U xkni . Evident
sl sl
i
xkni i ! x, deci U xkni ! U (x) = y.
k:k 0 sl
Pe de alta parte, din U xkni ! y ; U xkni ! y si din unicitatea limitei ^n
0
convergenta slaba, rezulta y = y.
Deci am determinat un sir Uxkni i convergent la y fapt ce contrazice armatia (8).
Teorema 6.22. Daca U : E ! E este un operator complet continuu iar
V : E ! E este un operator continuu, atunci U V si V U sunt operatori com-
plet continui.
Demonstratie. Fie (xn )n un sir marginit din E . V este un operator continuu
deci kV (xn)k kV k kxnk pentru orice n 2 N , asadar (V (xn))n este, de asemenea,
un sir marginit. Apoi, U ind complet continuu, deducem ca sirul ((U V )(xn))n =
(U (V (xn )))n contine un subsir convergent, deci U V este complet continuu.
Fie acum (xn)n un sir marginit. U ind un operator complet continuu, (U (xn ))n
contine un subsir convergent, notat (U (xnk ))k . Din continuitatea operatorului V
rezulta ca sirul ((V U )(xnk ))k = (V (U (xnk )))k este, de asemenea, convergent, asadar
((V U )(xn ))n contine un subsir convergent. Deci V U este operator complet continuu.
10. Conjugatul unui spatiu vectorial topologic
Fie X un spatiu vectorial topologic si X conjugatul sau. Vom considera ^n X
topologia slaba, respectiv topologia tare, date de urmatoarele familii de seminorme
fpF = F X; F nita g;
respectiv
fpB = B X; B marginitag;
denite prin
pF (x0 ) = max
x2F
jx0 (x)j;
respectiv
pB (x0) = sup jx0(x)j:
x2B
Este evident ca familiile F = fF X = F nitag si B = fB X = B marginitag
pot considerate ltrante (dirijate) prin relatia de ordine partiala data de incluziunea
inversa
F1 F2 daca F2 F1 respectiv B1 B2 daca B2 B1 :
În acest caz pF1 (x0 ) pF2 (x0), 8 x0 2 X si, la fel, pB1 (x0 ) pB2 (x0).
Convergenta la zero^n topologia slaba a unui sir generalizat (x0)2 este echivalenta
cu faptul ca (x0 (x))2 converge la zero pentru orice x 2 X . Deasemenea convergenta
la zero ^n topologia tare a sirului (x0(x))2 ^nseamna ca (x0 (x))2 converge uniform
la zero pe orice multime marginita din X .
Propozitia 6.9. (1) X este un spatiu vectorial topologic separat daca se con-
sidera topologia slaba.
(2) Daca B acopera pe X , atunci X este un spatiu vectorial topologic separat si fata
de topologia tare.
Demonstratie. Într-adevar, daca x0 6= 0, exista x0 2 X cu x0 (x0 ) 6= 0 de unde
rezulta ca pfx0 g(x0 ) = jx0(x0 )j > 0. Utilizam apoi propozitia 3.9.
Relativ la armatia (2), daca x0 este astfel^ncât x0 (x0) 6= 0 si B 2 B este astfel^ncât
x0 2 B , atunci, evident, pB (x0 ) = supjx0(x)j jx0(x0 )j > 0.
x2B
Observatia 6.6. Întrucât, oricare ar x 2 X , fxg este marginita ^n X rezulta
ca B acopera ^ntotdeauna pe X si deci conditia din enunt este ^ntotdeauna satisfacuta.
Cu alte cuvinte X este un spatiu vectorial topologic separat atât ^n topologia slaba cât
si ^n topologia tare.
Definitia 6.13. Fie X; Y doua spatii vectorial topologice, f o aplicatie liniara
continua din X ^n Y . Functia t f : Y ! X denita prin
t f (y 0)(x) = y 0(f (x)) (t f (y 0) = y 0 f )
se numeste transpusa aplicatiei f .
Teorema 6.23. Pentru elementele spatiului B(X; Y ) au loc urmatoarele proprietati
:
1) t f este aplicatie liniara din Y ^n X
2) transpusa sumei f + g este t f +t g
3) daca f 2 B(X; Y ), g 2 B(Y; Z ) atunci t (g f ) =t f t g
4) daca f este bijectiva atunci t f este bijectiva si (t f ) 1 =t (f 1)
5) t f este continua din Y ^n X atât pentru topologiile duale slabe cât si pentru
topologiile duale tari.
Demonstratie.
1) Avem, pentru orice y0; y10 ; y20 2 Y si 2 K ,
t f (y 0 + y 0 ) = (y 0 + y 0 ) f = y 0 f + y 0 f =t f (y 0 ) +t f (y 0 )
1 2 1 2 1 2 1 2
si
t f (y 0) = (y 0 ) f = (y 0 f ) = t f (y 0):
2) t (f + g)(y0) = y0 (f + g) = y0 f + y0 g =t f (y0) +t g(y0) = (t f +t g)(y0),
8 y0 2 Y .
10. CONJUGATUL UNUI SPATIU VECTORIAL TOPOLOGIC 109
3) t (g f )(z0 ) = z0 (g f ) = (z0 g) f =t f (tg(z0 )) = (tf t g)(z0), 8 z0 2 Z .
4) daca y10 ; y20 2 Y cu y10 6= y20 , exista y 2 Y astfel ^ncât y10 (y) 6= y20 (y) si, daca
x 2 X este astfel ^ncât y = f (x), vom avea
t f (y 0 )(x) = y 0 (f (x)) = y 0 (y ) 6= y 0 (y ) = y 0 (f (x)) = t f (y 0 )(x)
1 1 1 2 2 2
de unde f (y1) 6= f (y2) adica aplicatia f este injectiva. Daca x0 2 X , putem
t 0 t 0 t
considera y0 2 Y denita prin y0(y) = x0 (f 1(x)) si, evident, avem
t f (y 0)(x) = y 0(f (x)) = x0 (f 1 (f (x))) = x0 (x) (8) x 2 X
de unde tf (y0) = x0 adica t f este surjectiva.
În ne, din demonstratia surjectivitatii, rezulta ca putem lua (t f ) 1(x0 ) = y0
cu y0 = x0 f 1(x0) iar de aici rezulta egalitatea din enunt.
5) Presupunem ca X ; Y sunt ^nzestrate cu topologia slaba si ca (y0 )2 este un
sir generalizat convergent la zero ^n Y . Avem tf (y0 )(x) = y0 (f (x)) pentru orice
2 de unde rezulta ca (t f (y0 ))2 converge la zero ^n topologia slaba a lui
X .
Daca B este marginita ^n X , atunci B1 = f (B ) este marginita ^n Y si avem
pB (t f (y0 )) = sup jtf (y0 )(x)j = sup jy0 (f (x))j = sup jy0 (y)j = pB (y0 ):
x2B x2B y2B1
Deci, daca (y)2 converge la zero ^n Y
0 cu topologia tare atunci (t f (y0 ))2
converge la zero ^n X cu topologia tare.
Din aceasta teorema se deduce imediat :
Consecinta 6.3. Daca f este un izomorsm topologic ^ntre X si Y , atunci t f
este un izomorsm topologic ^ntre Y si X .
Presupunem ca X1 ; X2 sunt doua spatii vectoriale topologice.
Definitia 6.14. Spunem ca X1 este continuu scufundat ^n X2 daca X1 X2
si aplicatia de scufundare din X1 ^n X2 este continua (topologia initiala a lui X1 este
mai na decât topologia indusa de X2 ). Vom scrie X1 ,! X2 .
Teorema 6.24. Fie X; Y doua spatii vectorial topologice astfel ^ncât X ,! Y si
X = Y . Atunci Y ,! X si y0 2 Y este prelungibila la un element din X daca si
numai daca y0 este continua pe X ^n topologia indusa de Y .
Demonstratie. Fie y0 2 Y . Daca (x )2 converge la zero ^n X , (x)2 va
converge la zero ^n Y deci (y0(x )) converge la zero ceea ce dovedeste continuitatea
lui y0 pe X si deci faptul ca y0 2 X .
Daca y0 este prelungibila la un element din X (si identicam y0 cu prelungirea sa),
atunci, pentru orice " > 0, exista V" 2 #(0Y ) astfel ^ncât jy0(y)j < " pentru orice y 2 V"
si, cu atât mai mult, vom avea jy0(x)j < " pentru orice x 2 V" \ X care este vecinatate a
originii ^n X pentru topologia indusa de Y , adica y0 este continua pe X cu topologia in-
dusa de Y.
Pentru armatia reciproca este sucient sa aplicam principiul de prelungire prin
continuitate.
11. Exercitii
1. Notam (lR1) spatiul normat al sirurilor marginite de numere reale si
T : (IR1) ! (IR1) operatorul denit prin T (x) = ( xnn )n. Sa se arate ca T
este corect denit, liniar si continuu. Sa se calculeze kT k. Este T injectiv ?
Dar surjectiv ?
2. Fie E un spatiu Banach, F un spatiu normat iar T 2 B(E; F ) cu proprietatea
ca exista m > 0 astfel ^ncât kTxk mkxk pentru orice x 2 E . Atunci T (E )
este un subspatiu liniar ^nchis ^n F .
3. Fie E; F doua spatii normate si U : E ! F un operator liniar. Sa se arate ca
urmatoarele armatii sunt echivalente:
(i) U este un operator complet continuu;
(ii) Exista un numar astfel ca kU (x)k kxk pentru orice x 2 E ;
(iii) Daca A E este marginita, atunci U (A) este marginita.
4. Daca T este un spatiu local compact, iar E un spatiu Banach, notam KE (T )
spatiul vectorial al functiilor f : T ! E cu suport compact (suportul functiei
f este aderenta multimii ft 2 T=f (t) 6= 0g). Pentru K T compacta nevida
aplicatia pK (f ) = sup jf (t)j este o seminorma pe KE (T ). Astfel KE (T ) devine
t2K
un spatiu local convex dotat cu topologia generata de familia de seminorme
fpK = ; 6= K T; K compactag (numita topologia convergentei compacte).
5. Fie e1 ; e2; :::; en; ::: baza canonica a spatiului (IR2 ). Denim, pentru orice n, ope-
ratorul Tn : (IR2 ) ! (IR2 ) prin formula Tn(ek ) = e1 pentru k = n si 0 pentru
k 6= n. Aratati ca, pentru orice n, Tn este liniar si continuu. Sa se calculeze
kTnk si sa se arate ca Tn ! 0 ^n norma.
6. Aratati ca produsul (compunerea) operatorilor liniari si continui ^ntre doua spatii
normate este continuu ^n topologia convergentei ^n norma.
7. Fie E; F doua spatii Banach. Aratati ca, daca sirul (An)n din B(E; F ) are
proprietatea ca (An(x))n converge slab ^n F la A(x), x 2 E si A 2 B(E; F ),
atunci sirul normelor, (kAnk)n este marginit.
8. a) Aratati ca o functionala liniara pe un spatiu normat este continua daca si
numai daca este marginita pe sfera unitate a spatiului.
O functionala liniara este continua pe un spatiu vectorial topologic daca este
marginita pe toate submultimile marginite. Daca spatiul admite o baza numarabila
de vecinatati ale unui punct, conditia este si sucienta.
9. Calculati R normele urmatoarelor functionale denite pe CR([a; b]):
a) I (x) = Rab x(t)dt;
b) Iy (x) = ab x(t)y(t)dt;
n
X
c) F (x) = ix(ti )
i=1
unde y este xat, t1 ; :::; tn sunt puncte disticte din [a; b], iar 1 2; :::; n sunt
numere reale.
CAPITOLUL 7
Operatori liniari pe spatii Hilbert

În tot cuprinsul capitolului vom desemna prin H un spatiu Hilbert.
1. Continuitatea unui operator liniar pe un spatiu Hilbert
Teorema 7.1. (caracterizarea continuitatii unui operator liniar) Fie U 2 L(H ).
U este un operator continuu daca si numai daca exista > 0 asa ^ncât
jhU (x); yij kxk kyk
oricare ar x; y 2 H .
Demonstratie. Fie U un operator liniar si continuu. Atunci exista > 0 cu
kU (x)k kxk pentru orice x 2 H . Deci
jhU (x); yij kU (x)k kyk kxk kyk; (8) x; y 2 H:
Reciproc, presupunem conditia ^ndeplinita, adica exista > 0 asa ^ncât
jhU (x); yij kxk kyk
oricare ar x; y 2 H . În particular, putem considera y = U (x); x 6= 0H , si obtinem
kU (x)k2 = khU (x); U (x)ik kxk kU (x)k
sau ^nca
kU (x)k kxk
oricare ar x 2 H (x = 0H verica inegalitatea de mai sus), deci U este un operator
continuu.
2. Forma functionalelor liniare si continue (Teorema lui Riesz)
Teorema 7.2. (Teorema lui Riesz) Daca f : H ! K este o functionala liniara si
continua, atunci exista yf 2 H unic asa ^ncât
f (x) = hx; yf i
oricare ar x 2 H . I^n plus avem kf k = kyf k.
Reciproc, pentru un y 2 H xat, aplicatia x 7! fy (x) = hx; y i este o functionala
liniara si continua pe H .
Demonstratie. Constructia lui yf .
Fie A = fx 2 H / f (x) = 0g. A este un subspatiu vectorial al lui H . Daca A = H ,
luam yf = 0H si avem
f (x) = hx; 0H i (8) x 2 H; kf k = 0 = k0H k:
111
112 7. OPERATORI LINIARI PE SPATII HILBERT
Presupunem acum ca A 6= H . Fie z 2 A?, z 6= 0. Evident z 62 A, deci f (z) 6= 0.
Pentru x 2 H arbitrar, denim vx 2 H prin
vx = x ff ((xz)) z:
Avem f (vx) = f (x) ff ((xz)) f (z) = 0, deci vx 2 A. Asadar hvx; zi = 0 sau

f ( x)
x f (z) z; z = 0
sau, ^nca,
hx; zi ff ((xz)) hz; zi = 0:
De aici,
* +
f (x) = kfz(zk)2 hx; zi = x; kfz(zk)2 z
deci elementul cautat este
yf = kfz(zk)2 z:
Unicitatea lui yf .
Fie y0 2 H cu f (x) = hx; y0i pentru orice x 2 H . Avem
hx; yf i = hx; y0i (8) x 2 H , hx; yf y0i = 0 (8) x 2 H:
În particular, daca luam x = yf y0, obtinem
kyf y0k2 = hyf y0; yf y0i = 0
asadar y0 = yf .
Egalitatea kf k = kyf k.
Din f (x) = hx; yf i (8) x 2 H , rezulta
jf (x)j = jhx; yf ij = kyf k kxk (8) x 2 H:
Asadar kf k kyf k.
Pe de alta parte, luând x = yf , obtinem f (yf ) = hyf ; yf i = kyf k2 deci

y
f ky k = ky1 k f (yf ) = ky1 k kyf k2 = kyf k
f
f f f

asadar kf k = sup jf (x)j f yf = kyf k, adica egalitatea.
kxk=1 kyf k
Reciproc, pentru un y xat, functionala x 7! fy (x) = hx; yi este liniara si continua.
Liniaritatea este imediata iar, pentru continuitate, avem
jfy (x)j = jhx; yij = kyk kxk (8) x 2 H:
Corolar 7.1. Orice spatiu Hilbert este izomorf cu spatiul sau conjugat.
Demonstratie. Functia ' : H ! H denita prin '(f ) = yf realizeaza izomors-
mul dintre cele doua spatii.
3. ADJUNCTUL UNUI OPERATOR 113
Corolar 7.2. Un spatiu Hilbert este autoconjugat, deci re exiv.
Propozitia 7.1. Daca U este un operator liniar si continuu, atunci
kU k = inf f > 0 = jhU (x); yij kxk kyk (8) x; y 2 H g:
Demonstratie. Daca U este continuu, exista 1 > 0 asa ^ncât
jhU (x); yij 1kxk kyk (8) x; y 2 H:
Daca y = U (x), avem
jhU (x); U (x)ij 1kxk kU (x)k (8) x 2 H ,
, kU (x)k2 1kxk kU (x)k (8) x 2 H , kU (x)k 1kxk:
Deci
kU k = inf f > 0=kU (x)k kxkg 1
sau
kU k inf f > 0=jhU (x); yij kxk kyk (8) x; y 2 H g:
Pe de alta parte,
jhU (x); yij kU (x)k kyk kU k kxk kyk
deci kU k 2 f > 0=jhU (x); yij kxk kyk (8) x; y 2 H g si, de aici,
inf f > 0=jhU (x); yij kxk kykg kU k:
Asadar
kU k = inf f > 0=jhU (x); yij kxk kykg:
3. Adjunctul unui operator
Propozitia 7.2. Pentru orice operator liniar si continuu pe un spatiu Hilbert H
si pentru orice y 2 H exista y 2 H unic asa ^ncât
hU (x); yi = hx; yi (8) x 2 H:
Demonstratie. Fie y 2 H xat. Denim F : H ! K prin F (x) = hU (x); yi.
F este liniara si continua. Conform teoremei lui Riesz exista y 2 H unic asa ^ncât
F (x) = hx; yi (8) x 2 H
deci hU (x); yi = hx; yi pentru orice x 2 H .
Definitia 7.1. Numim adjunctul operatorului U 2 B(H ), operatorul
U : H ! H denit prin U (y) = y unde y a fost introdus ^n propozitia anterioara.
Avem
hU (x); yi = hx; U (y)i (8) x 2 H:
Exemplul 7.1. Fie operatorul T : K n ! K n denit de matricea A = (i;j )1i;j n.
Adjunctul acestuia este operatorul T caracterizat de matricea ale carei elemente sunt
i;j = i;j .
Într-adevar, avem
n
X n X
X n n
X n
X
hT (x); yi = j yj = ( ij xi)yj = xi ( ij yj ) =
j =1 j =1 i=1 i=1 j =1
Xn X n
= xi( ij yj ) = hx; T (y)i:
i=1 j =1
Exemplul 7.2. Fie ' : [0; 1] [0; 1] ! R continua si RU : L2R ([0; 1]) ! L2R ([0; 1])
operatorul Rintegral de nucleu ', adica U (x)(s) = 01 '(s; t)x(t)dt. Atunci
U (x)(s) = 01 '(t; s)x(t)dt.
Consideram functiile reale continue x; y 2 C ([0; 1]). Avem
Z 1 Z 1 Z 1
hU (x); yi = U (x)(s)y(s)ds = ( '(s; t)x(t)dt)y(s)ds =
0 0 0
Z 1 Z 1
= x(t)( '(s; t)y(s)ds)dt = hx; U (y)i:
0 0
Pentru functiile x; y 2 L ([0; 1]) exista doua siruri de functii continue pe [0; 1], notate
2
R
(xn )n; (yn)n, convergente la x, respectiv y. Atunci
hU (x); yi = nlim
!1
hU (xn ); yni = nlim hx ; U (yn)i = hx; U (y)i:
!1 n
Propozitia 7.3. Operatorul U ete liniar si continuu. În plus
kU k = kU k:
Demonstratie. Pentru orice x; y; z 2 H si ; 2 K , avem
hx; U (y + z)i = hU (x); y + zi = hU (x); yi + hU (x); zi =
= hx; U yi + hx; U zi = hx; U yi + hx; U zi = hx; U y + U zi:
Asadar
U (y + z) = U (y) + U (z):
Apoi
U continuu , (9) > 0 cu jhU (x); yij kxk kyk (8) x; y 2 H ,
, jhx; U (y)ij kxk kyk , jhU (y); xij kxk kyk (8) x; y 2 H , U continuu:
Pentru egalitatea normelor, avem
f > 0 / jhU (x); yij kxk kyk (8) x; y 2 H g =
= f > 0 / jhx; U (y)ij kxk kyk (8) x; y 2 H g:
Deci kU k = kU k.
Propozitia 7.4. (proprietatile adjunctului unui operator) Daca U si V sunt doi
operatori liniari si continui pe H , atunci :
(1) (U + V ) = U + V ;
3. ADJUNCTUL UNUI OPERATOR 115
(2) (U ) = U ;
(3) (U ) = U ;
(4) (UV ) = V U ;
(5) daca exista U 1 , atunci exista (U ) 1 si avem (U 1) = (U ) 1;
(6) kU U k = kU k2.
Demonstratie. Avem relatiile
hx; (U + V )(y)i = h(U + V )(x); yi =
= hU (x); yi + hV (x); yi = hx; U yi + hx; V (y)i =
= hx; U (y) + V (y)i (8) x; y:
Asadar
(U + V ) (y) = U (y) + V (y)
pentru (1), respectiv
hx; (U )(y)i = h(U )(x); yi = hU (x); yi = hx; U (y)i = hx; U (y)i; (8) x; y
pentru (2). Egalitatile (3) si (4) rezulta din
hx; (U )(y)i = hU (x); yi = hy; U (x)i = hU (y); xi = hx; U (y)i
respectiv,
hx; (UV ) (y)i = h(UV )(x); yi = hU (V (x)); yi = hV (x); U (y)i =
= hx; V (U (y))i = hx; (V U )(y)i; (8) x; y:
Daca exista U 1 , atunci, pentru orice x; y 2 H , avem:
hx; (U 1 )(U (y))i = hU 1 (x); U (y)i = hU (U 1 (x)); yi = hx; yi
deci (U 1 ) U = I .
Pe de alta parte, analog se arata si ca U (U 1 ) = I , deci exista (U ) 1 si avem
(U ) 1 = (U 1 ):
Pentru (6), e x 2 H . Avem
kU (x)k2 = jhU (x); U (x)ij = jhx; U (U (x))ij = jhx; (U U )(x)ij =
= jh(U U )(x); xij kU U k kxk2 :
În plus
kU k2 = sup kU (x)k2 sup kU U k kxk2 = kU U k:
kxk1 kxk1
Asadar kU k2 kU U k. Pe de alta parte, kU U k kU k kU k = kU k2 deoarece
kU k = kU k.
4. Operatori autoadjuncti
Fie B(H ) spatiul vectorial al operatorilor liniari si continui pe spatiul Hilbert H .
Definitia 7.2. Operatorul U 2 B(H ) se numeste operator autoadjunct daca
U = U.
Observatia 7.1. 1. U este autoadjunct daca si numai daca verica
hU (x); yi = hx; U (y)i (8) x; y 2 H:
2. Daca operatorul U este autoadjunct atunci hU (x); xi 2 R pentru orice x 2 H .
Exemplul 7.3. I^n spatiul L2R ([0; 1]) al functiilor reale de patrat integrabil, ope-
ratorul U denit prin U (x)(t) = tx(t), pentru orice x 2 L2R ([0; 1]); t 2 [0; 1] este
autoadjunct.
Avem
Z 1 Z 1 Z 1
jU (x)(t)j dt = t jx(t)j dt jx(t)j2 dt
2 2 2
0 0 0
deci U este bine denit. Apoi
Z 1 Z 1
hU (x); yi = U (x)(t)y(t)dt = tx(t)y(t)dt = hx; U (y)i:
0 0
Exemplul 7.4. Operatorul denit ^n exemplul 7:1 este autoadjunct daca elementele
matricei A verica ij = ji , pentru orice i; j iar operatorul denit ^n exemplul 7:2
este autoadjunct daca nucleul sau este o functie simetrica.
Teorema 7.3. Daca H este un spatiu Hilbert real, atunci multimea operatorilor
autoadjuncti, notata A(H ), este un subspatiu vectorial ^nchis al lui B(H ).
Demonstratie. Fie U; V 2 A(H ). Atunci
(U + V ) = U + V = U + V 2 A(H )
si
(U ) = U = U 2 A(H ):
n
Fie U 2 A(H ), (Un)n un sir de operatori autoadjuncti cu Un ! U . Avem
hU (x); yi = hlim Un(x); yi = limhUn(x); yi = limhx; Un (y)i =
= hx; lim Un yi = hx; lim Un(y)i = hx; U (y)i
deoarece Un = Un, pentru orice n. Asadar U = U .
Propozitia 7.5. Daca U 2 B(H ) este autoadjunct, atunci
kU k = sup jhU (x); xij:
kxk=1
Demonstratie. Avem
jhU (x); xij kU (x)k kxk kU k kxk2
si, trecând la supremum, rezulta sup jhU (x); xij kU k:
kxk=1
4. OPERATORI AUTOADJUNCTI 117
Reciproc, sa notam = sup jhU (x); xij. Aratam ca, pentru orice z 2 H , avem
kxk=1
(9) jhU (z); zij kzk2 :
Într-adevar, daca z 6= 0,

U z ; z
kzk kzk
deci relatia ceruta. Apoi, pentru x; y 2 H ,
(10) hU (x + y); x + yi = hU (x) + U (y); x + yi =
= hU (x); xi + hU (x); yi + hU (y); xi + hU (y); yi;
hU (x y); x yi = hU (x) U (y); x yi =
= hU (x); xi hU (x); yi hU (y); xi + hU (y); yi:
Prin scadere rezulta
hU (x + y); x + yi hU (x y); x yi = 2hU (x); yi + 2hU (y); xi =
= 2hU (x); yi + 2hy; U (x)i = 2hU (x); yi + 2hU (x); yi = 4 RehU (x); yi:
Din relatia (9), aplicata pentru z = x + y, si z = x y, avem
4 RehU (x); yi jhU (x + y); x + yi hU (x y); x yij
jhU (x + y); x + yij + jhU (x y); x yij

kx + yk2 + kx yk2 = kx + yk2 + kx yk2 :
Dar, ^ntr-un spatiu Hilbert, norma verica egalitatea

kx + yk2 + kx yk2 = 2 kxk2 + kyk2
deci
RehU (x); yi 2 kxk2 + kyk2 :

Pentru orice numar complex z, exista complex cu jj = 1 si astfel ca z = jzj. Deci
exista cu jj = 1 si hU (x); yi = jhU (x); yij. Fie x0 = 1 x.

1
R 3 jhU (x); y ij = hU (x); y i = U
1x ;y =

= hU (x0 ); yi = RehU (x0 ); yi 2 kxk2 + kyk2 :

Deci

2 2 1
jhU (x); yij 2 kxk + kyk kx k = jj kxk = kxk :
0
Daca U (x) 6= 0H , luam y = kUkx(xk)k U (x) si obtinem

U (x); kxk U (x) kxk2 + kxk2 kU (x)k2 ,
kU (x)k 2 kU (x)k2
, kxk kkUU((xx))kk 2 2 kxk2 , kU (x)k2 kxk
2
deci kU k .
Observatia 7.2. 1. hU (x); xi = 0 8 x , kU k = 0 , U = 0.
2. U = V , hU (x); xi = hV x; xi 8 x 2 H .
3. Fie !U = kxinf
k=1
hU (x); xi si
U = sup hU (x); xi.
kxk=1
Avem
!U kxk2 hU (x); xi
U kxk2 (8) x 2 H
si
kU k = maxfj!U j; j
U jg:
6 0H , si y = kxxk , atunci, evident
Într-adevar, daca luam x 2 H; x =
!U hU (y); yi
U
de unde
!U kxk2 hU (x); xi
U kxk2 (8) x 2 H:
Pe de alta parte, deoarece kU k = sup jhU (x); xij, rezulta kU k = maxfj!U j; j
U jg.
kxk=1
5. Functionale hermitice
Definitia 7.3. 1. O functie F : H H ! K se numeste functionala her-
mitica daca verica:
(i) F (x1 + x2 ; y) = F (x1; y) + F (x2; y) 8 x1 ; x2; y 2 H si ; 2 K .
(ii) F (x; y) = F (y; x) 8 x; y 2 H .
2. Functionala hermitica F se numeste marginita daca exista M > 0 asa ^ncât
jF (x; y)j M kxk kyk 8 x; y 2 H:
Propozitia 7.6. Daca U 2 A(H ), atunci F : H H ! K data prin
F (x; y) = hU (x); yi este o functionala hermitica marginita.
Demonstratie. Daca x1 ; x2; y 2 H si ; 2 K , atunci
F (x1 + x2 ; y) = hU (x1 + x2); yi =
= hU (x1 ); yi + hU (x2 ); yi = F (x1; y) + F (x2; y):
Apoi pentru x; y 2 H , avem
F (x; y) = hU (x); yi = hx; U (y)i = hU (y); xi = F (y; x);
jF (x; y)j = jhU (x); yij kU k kxk kyk:
7. PROIECTORI 119
Reciproca propozitiei precedente este formulata ^n :
Propozitia 7.7. Daca F : H H ! K este o functionala hermitica marginita,
atunci exista un operator autoadjunct U pe H cu F (x; y) = hU (x); yi.
Demonstratie. Fie y 2 H xat. F (; y) : H ! K este o functionala liniara si con-
tinua deci, cu teorema lui Riesz, exista ^n mod unic y 2 H cu
F (x; y) = hx; yi (8) x 2 H . Luam U : H ! H , denita prin U (y) = y.
Deci F (x; y) = hx; U (y)i si U este un operator autoadjunct deoarece
hU (x); yi = hy; U (x)i = F (y; x) = F (x; y) = hx; U (y)i:
6. Operatori autoadjuncti pozitivi
Definitia 7.4. Un operator autoadjunct U se numeste pozitiv daca hU (x); xi 0
pentru orice x 2 H .
Propozitia 7.8. Daca U este un operator liniar si continuu, atunci V = UU
este un operator autoadjunct pozitiv.
Demonstratie. V = (UU ) = U U = UU = V deci V este autoadjunct.
hV (x); xi = hUU (x); xi = hU (x); U (x)i = kU (x)k2 0:
Observatia 7.3. U este autoadjunct si pozitiv daca si numai daca !U 0.
7. Proiectori
Consideram un subspatiu vectorial ^nchis E al spatiului Hilbert H . Orice x 2 H
poate scris ^n mod unic sub forma
x = u + v; u 2 E; v 2 E ?:
Definitia 7.5. În conditiile de mai sus, numim operator de proiectie (proiec-
tor) asociat lui E , aplicatia pE : H ! H denita prin pE (x) = u.
Propozitia 7.9. Operatorul pE este autoadjunct, pozitiv si verica p2E = pE .
Demonstratie. Fie x = u1 + v1 ; y = u2 + v2 cu u1; u2 2 E; v1 ; v2 2 E ?.
Avem
hpE (x); yi = hu1; u2 + v2 i = hu1; u2i + hu1; v2i = hu1; u2i
hx; pE (y)i = hu1 + v1; u2i = hu1; u2i + hv1; u2i = hu1; u2i
deci
hpE (x); yi = hx; pE (y)i (8) x; y 2 H;
adica pE = pE .
Pentru pozitivitate, avem
hpE (x); xi = hu1; u1 + v1 i = hu1; u1i = ku1k2 0:
În sfârsit,
p2E (x) = pE (pE (x)) = pE (u1) = u1 = pE (x) (8) x 2 H:
Propozitia 7.10. Pentru orice operator autoadjunct si pozitiv P cu P 2 = P , ex-
ista un subspatiu vectorial ^nchis E al lui H asa ^ncât P = pE .
Demonstratie. Notam E = P (H ).
Din liniaritatea lui P rezulta ca E este un subspatiu vectorial al lui H .
E este ^nchis.
Fie (xn)n un sir de elemente din E cu xn ! x. Exista x0 n 2 H cu xn = P (x0n),
deci
P (xn) = P (P (x0n)) = P 2(x0 n) = P (x0n) = xn; 8 n 2 N :
Asadar
P (x) = P (lim xn) = lim P (xn) = lim xn = x
deci x 2 E .
P = pE .
Daca x 2 H ) x = u + v, u 2 E , v 2 E ?si pE (x) = u. Putem scrie
x = P (x) + (I P )(x). Evident P (x) 2 E . Pe de alta parte, pentru y0 2 E ,
exista x0 2 H cu P (x0) = y0, deci avem
h(I P )(x); y0i = h(I P )(x); P (x0)i = hx P (x); P (x0)i =
= hx; P (x0)i hx; P (P (x0))i =
hx; P (x0)i hx; P 2(x0 )i = hx; P (x0)i hx; P (x0)i = 0
deci (I P )(x) 2 E ?. Întrucât descompunerea lui x este unica, avem
pE (x) = u = P (x)
deci pE = P .
8. Operatori normali, unitari si izometrici
Definitia 7.6. Un operator U 2 B(H ) se numeste normal daca UU = U U:
Observatia 7.4. Un operator autoadjunct este normal.
Într-adevar, din U = U rezulta UU = U 2 = U U .
Propozitia 7.11. Un operator U 2 B(H ) este normal daca si numai daca
kU (x)k = kU (x)k (8) x 2 H:
Demonstratie. Fie U un operator normal. Atunci UU = U U si
kU (x)k2 = hU (x); U (x)i = hx; U U (x)i =
= hx; U (U (x))i = hU (x); U (x)i = kU (x)k2 :
Reciproc, daca kU (x)k = kU (x)k, atunci
hU (x); U (x)i = hU (x); U (x)i , hx; U U (x)i = hx; UU (x)i (8) x 2 H;
deci U U = UU , asadar U este normal.
Definitia 7.7. Un operator U pe spatiul H se numeste unitar daca verica
(i) U (H ) = H
8. OPERATORI NORMALI, UNITARI SI IZOMETRICI 121
(ii) hU (x); U (y)i = hx; yi (8) x; y 2 H.
Exemplul 7.5. Pe spatiul sirurilor reale (IR2 ) de patrat sumabil consideram ope-
ratorul T denit prin T ((xn )n1) = (xn)n2 . Acesta are proprietatea ca TT = 1, dar
nu este unitar deoarece T T = I P1 unde P1 este proiectorul pe subspatiul generat de
primul vector al bazei canonice.
Propozitia 7.12. Orice operator unitar este liniar si continuu de norma unitate.
Demonstratie. Fie U un operator unitar. Atunci, pentru y 2 H , exista x 2 H cu
y = U (x) si, pentru x1; x2 2 H si ; 2 K , avem
hU (x1 + x2 ) U (x1 ) U (x2 ); yi = hU (x1 + x2 ) U (x1 ) U (x2 ); U (x)i =
= hU (x1 + x2 ); U (x)i hU (x1 ); U (x)i hU (x2 ); U (x)i =
= hx1 + x2; xi hx1; xi hx2; xi = 0:
Deci
U (x1 + x2) = U (x1 ) + U (x2 ):
Din hU (x); U (y)i = hx; yi (8) x; y 2 H , rezulta, luând y = x, ca hU (x); U (x)i =
hx; xi = kxk2 adica kU (x)k2 = kxk2 , deci U este continuu si kU k = 1.
Propozitia 7.13. Daca U este un operator unitar, atunci U este inversabil si U 1
este, de asemenea, unitar.
Demonstratie. Daca U (x) = 0H ) kU (x)k = kxk = 0, adica x = 0H , deci U este
inversabil.
Definitia 7.8. Un operator U se numeste izometric daca
kU (x)k = kxk (8) x 2 H:
Observatia 7.5. Un operator izometric este un operator continuu cu norma 1.
Propozitia 7.14. Orice operator unitar este izometric si reciproc.
Demonstratie. Evident, daca U este unitar, atunci
kU (x)k = kxk (8) x 2 H;
deci U este izometric.
Reciproc, daca U este izometric, atunci
hU (x); U (y)i = 41 kU (x) + U (y)k2 kU (x) U (y)k2 =

= 14 kU (x + y)k2 kU (x y)k2 = 14 kx + yk2 kx yk2 = hx; yi

deci U este unitar.

9. Elemente de teorie spectrala. Valori proprii si vectori proprii
Definitia 7.9. Un subspatiu E al spatiului Hilbert H se numeste invariant pentru
un operator U daca U (E ) E .
Propozitia 7.15. Daca E este invariant pentru un operator U autoadjunct, atunci
E ? este, deasemenea, invariant pentru U .
Demonstratie. Fie x 2 E ? si y 2 E arbitrare. Avem
hU (x); yi = hx; U (y)i = 0
deoarece x 2 E si U (y) 2 E (U (E ) E ). Asadar U (x)?y, (8) y 2 E , deci
?
U (x) 2 E ? adica U (E ?) E ?.
Definitia 7.10. Un scalar 2 K se numeste valoare proprie pentru un operator
U daca exista x 6= 0H asa ^ncât U (x) = x. În acest caz x se numeste element
propriu sau vector propriu corespunzator valorii proprii .
Exemplul 7.6. Consideram operatorul T : (IR2 ) ! (IR2 ) denit prin
T ((x1 ; x2; : : : )) = (x2 ; x3; : : : ):
Atunci multimea valorilor proprii ale lui T este intervalul ( 1; 1). Astfel, daca este
o valoare proprie a lui T , atunci exista x 6= 0 asa ^ncât Tx = x, adica xn+1 =
xn ; (8) n 2 N . Urmeaza xn+1 = nx1 cu x1 arbitrar. Punând conditia ca x 2 (IR2 )
deducem ca jj < 1. Reciproc, daca 2 ( 1; 1), avem x = (1; ; 2 ; : : : ; n 1 ) 2 (IR2 )
iar Tx = x.
Definitia 7.11. Daca este valoare proprie pentru un operator liniar si continuu
U , atunci multimea vectorilor proprii corespunzatori valorii proprii , ^mpreuna cu 0H ,
se numeste subspatiu propriu al lui U corespunzator lui si ^l notam prin E.
Teorema 7.4. Un subspatiu propriu E al unui operator liniar si continuu U este
un subspatiu liniar si ^nchis, invariant pentru U .
Demonstratie. Fie x; y 2 E si ; scalari. Atunci
U (x + y) = U (x) + U (y) = x + y = (x + y)
deci x + y 2 E.
Fie (xn )n un sir de elemente din E cu xn ! x. Avem
U (x) = U (lim xn) = lim U (xn ) = lim xn = lim xn = x
deci x 2 E.
Fie x 2 E, atunci U (x) = x 2 E deoarece am vazut ca E este un subspatiu
liniar. Asadar U (E) E.
Observatia 7.6. Daca U este un operator autoadjunct si o valoare proprie a sa,
atunci este numar real.
Într-adevar, U (x) = x, deci are loc relatia hU (x); xi = hx; xi = kxk2 si, ^ntrucât
hU (x); xi 2 R , kxk2 2 R , rezulta ca 2 R .
Teorema 7.5. Fie U un operator autoadjunct pe H si ; doua valori proprii
distincte. Atunci E?E .
10. SPECTRUL UNUI OPERATOR AUTOADJUNCT 123
Demonstratie. Din x 2 E si y 2 E, avem U (x) = x; U (y) = y si
hx; yi = hx; yi = hU (x); yi = hx; U (y)i = hx; yi = hx; yi:
Asadar ( )hx; yi = 0 si, ^ntrucât =
6 , rezulta hx; yi = 0.
Teorema 7.6. Daca este o valoare proprie a unui operator autoadjunct U , atunci
2 [!U ;
U ];
unde !U = inf hU (x); xi si
U = sup hU (x); xi.
kxk=1 kxk=1
Demonstrat
x
ie. Fie x un vector propriu corespunzator lui . Daca kxk 6= 0, luam
x0 = kxk . Avem kx0 k = 1 si
hU (x0 ); x0 i = hx0; x0 i = hx0; x0 i = kx0k2 =
deci
!U = kxinf
k=1
hU (x); xi sup hU (x); xi =
U :
kxk=1
10. Spectrul unui operator autoadjunct
Fie U un operator autoadjunct. Consideram ecuatia
U (x) x = (U I )(x) = 0H
unde 2 K este dat, iar I este operatorul identitate pe H . Daca singura solutie
a ecuatiei este 0H , atunci, evident, nu este o valoare proprie a operatorului U si
reciproc. În acest caz operatorul (U I ) admite invers si ecuatia
(U I )x = y
are o solutie unica pentru orice y 2 (U I )(H ).
Teorema 7.7. Fie U un operator autoadjunct pe H . Un scalar nu este o valoare
proprie pentru U , daca si numai daca multimea (U I )(H ) este densa ^n H .
Demonstratie. Notam H = (U I )(H ). Daca H 6= H , atunci exista x0 2 H
cu x0 ?H . Pentru orice x 2 H , avem, tinând cont ca U I este si el autoadjunct,
hx; (U I )(x0 )i = h(U I )(x); x0i = 0:
Deci x?(U I )(x0) pentru orice x 2 H fapt ce implica (U I )(x0) = 0H sau
U (x0 ) = x0 adica ar valoare proprie pentru U , absurd. Asadar H este densa ^n
H.
Vom arata ^n continuare ca, daca este valoare proprie pentru U , atunci H 6= H .
Fie E subspatiul propriu al lui U pentru . Avem
(U I )(x) = U (x) x = 0H
pentru orice x 2 E. Deci (U I )(E) = f0H g E, asadar E este invariant pentru
U I . Atunci E? este invariant pentru U I .
Daca x 2 H , atunci x se descompune ^n mod unic sub forma
x = y + z; y 2 E; z 2 E?:
Deci
(U I )(x) = (U I )(y) + (U I )(z) = 0H + (U I )(z) =
(U I )(z) 2 E?:
Adica H = (U I )(H ) E? 6= H deoarece H = E E? si E 6= f0H g:
Definitia 7.12. Fie U un operator autoadjunct pe spatiul Hilbert H .
1. Un scalar ce nu este valoare proprie pentru U se numeste valoare regulata
pentru U , daca:
(U I )(H1 ) = H
(U I ) este un operator continuu.
2. Multimea tuturor scalarilor ce nu sunt valori regulate se numeste spectrul lui
U si o notam prin S (U ).
Observatia 7.7. Daca (U ) este multimea valorilor proprii, atunci (U ) S (U ).
Teorema 7.8. Pentru ca sa e valoare regulata pentru U autoadjunct, este nece-
sar si sucient sa existe > 0 asa ^ncât
k(U I )xk kxk (8) x 2 H:
Demonstratie. Într-adevar, daca este valoare regulata, atunci, conform denitiei,
(U I )(H ) = H ,
(U I ) 1 este liniar continuu, dar, conform conditiilor de existenta a inversului
unui operator, exista > 0 asa ^ncât
kU I )(x)k kxk (8) x 2 H:
Reciproc, presupunem conditia ^ndeplinita. În consecinta (U I ) 1 exista si este
continuu pe H = (U I )(H ), deci nu este valoare proprie ( valoare proprie
, U I nu are invers). Din teorema 7.7
H = (U I )(H ) = H:
Fie y 2 H . Exista (yn)n H asa ^ncât yn ! y. Pentru yn exista xn din H cu
yn = (U I )(xn). Din k(U I )(xn)k kxk rezulta
kxn xm k 1 k(U I )(xn xm )k = 1 kyn ym k, (8) m; n 2 N :
Deci (xn)n este un sir Cauchy, asadar, exista x 2 H cu x = lim xn . Evident,
y = lim yn = lim(U I )(xn) = (U I )(lim xn) = (U I )(x)
asadar y 2 H. Deci H = H , adica este o valoare regulata.
Teorema 7.9. Fie U un operator autoadjunct. Un numar apartine spectrului
lui U daca si numai daca exista un sir (xn )n de elemente din H cu kxnk = 1 si
U (xn ) xn ! 0.
Demonstratie. 2 S (U ) daca si numai daca nu este regulat, adica nu este
vericata conditia din enunt. Deci, pentru orice n, exista xn cu
k(U I )(xn)k < n1 kxnk:
Putem considera cu x0n = kxxn k si obtinem
n
k(U I )(x0n)k < n1 kx0 nk = n1 ! 0:
Observatia 7.8. Daca H este un spatiu Hilbert complex iar U un operator au-
toadjunct pe H , atunci orice numar + i; 6= 0, este o valoare regulata.
Într-adevar, avem, pentru y = (U I )(x),
hy; xi = h(U I )x; xi = hU (x); xi kxk2
hx; yi = hx; (U I )xi = hx; U (x)i kxk2:
Deci
hx; yi hy; xi = ( )kxk2 = 2 kxk2 i
sau
2j j kxk2 = jhx; yi hy; xij jhx; yij + jhy; xij =
= 2jhx; yij 2kxk kyk
adica,
k(U I )xk kxk j jkxk2 (8) x:
Asadar k(U I )xk j jkxk2 pentru orice x, deci este o valoare regulata.
Observatia 7.9. În particular, spectrul unui operator autoadjunct se a a pe axa
reala.
Teorema 7.10. Pentru orice operator autoadjunct U , numerele !U ;
U apartin
spectrului operatorului U si S (U ) [!U ;
U ].
Demonstratie. Din denitie avem ca kU k = max (j!U j; j
U j).
I. Presupunem ca kU k = j
U j. Din
U = sup hU (x); xi, rezulta ca exista un sir
kxk=1
de elemente din H; (xn)n cu kxnk = 1 si
U = lim n
hU (xn ); xni. Avem
kU (xn )
U xn k2 = hU (xn )
U xn; U (xn )
U xn i =
= kU (xn)k2 2
U hU (xn ); xni +
2U
2U 2
U hU (xn ); xni +
2U =
= 2
2U 2
U hU (xn); xn i ! 2
2U 2
2U = 0
deoarece (kU (xn)k2 kU k2 kxnk2 =
2U ).
Asadar kU (xn )
U xnk ! 0, unde (xn )n este cu kxnk = 1. Deci
U apartine
spectrului lui U .
II. Presupunem ca kU k = 6
U .
Luam operatorul V = U !U I . Avem, pentru x cu kxk = 1,
hV (x); xi = h(U !U I )(x); xi = hU (x); xi !U
deci

V = sup hV (x); xi = sup hU (x); xi !U =
U !U
kxk=1 kxk=1
iar
!V = inf hV (x); xi = inf hU (x); xi !U = 0;
asadar kV k =
V deci
V 2 S (V ).
Exista atunci un sir (xn)n de norma unitate asa ^ncât
V (xn )
V xn ! 0
adica
U (xn ) !U xn (
U !U )xn ! 0
sau
U (xn )
U xn ! 0
deci
U 2 S (U ) si ^n acest caz. Analog se arata ca !U 2 S (U ).
Aratam ^n continuare ca, daca 2 R cu 62 [!U ;
U ], atunci este o valoare
regulata. Presupunem ca < !U . Pentru x 2 H cu kxk = 1, avem hU (x); xi !U si
deci
h(U I )x; xi !U :
Din inegalitatea lui Cauchy-Buniakovski, avem
jh(U I )x; xij k(U I )xk kxk
deci
k(U I )(x)k kxk !U :
0
Daca x0 6= 0H , atunci x = x0 verica inegalitatea anterioara si
kx k
k(U I )(x0)k (!U )kx0 k (8) x0 2 H;
asadar este valoare regulata.
Teorema 7.11. Daca U este un operator autoadjunct complet continuu pe H ,
atunci el are cel putin o valoare proprie si orice numar din spectrul sau este o val-
oare proprie ((U ) = S (U )).
Demonstratie. Presupunem ca U este un operator complet continuu nenul.
Aratam ca 2 S (U ) implica 2 (U ). Avem,
2 S (U ) ) 9 (xn)n cu kxnk = 1 si (I U )(xn) ! 0:
Dar fU (xn ); n 2 N g este o multime relativ compacta, deoarece U transforma o multime
marginita ^ntr-o multime relativ compacta (denitia operatorului complet continuu).
Deci (U (xn ))n contine un subsir convergent (U (xnk ))k . Fie y = klim U (x ). Avem
!1 nk
xnk = 1 xnk = 1 [U (xnk ) U (xnk ) (xnk )] ! 1 y:
Asadar
y = klim U ( x ) = 1 U ( 1 y) = 1 U (y)
n
!1
k
deci U (y) = y, adica 2 (U ). Evident kyk 6= 0 deci y 6= 0H .
În continuare, U ind nenul, !U sau
U este diferit de zero si, ^ntrucât !U ;
U
apartin multimii S (U ), rezulta ca U are cel putin o valoare proprie.
Observatia 7.10. Pentru un operator autoadjunct complet continuu, un numar
este sau valoare regulata sau valoare proprie.
Teorema 7.12. Daca U este un operator autoadjunct complet continuu pe H , iar
este o valoare proprie a lui U , atunci subspatiul E este nit dimensional.
Demonstratie. Presupunem ca E este innit dimensional. Fie (xn)n un sir de vec-
tori proprii. Se poate construi un sir ortonormal (x0n)n de vectori proprii corespunzatori
lui . Dar, pentru n 6= m,
kU (x0 n) U (x0 m )k2 = kx0 n x0m k2 = jj2hx0n x0 m; x0 n x0m i =

jj2 [hx0n; x0 ni + hx0 m ; x0m i] = jj2 kx0 nk2 + kx0 m k2 = 2jj2
deci
p
(11) kU (x0 n) U (x0 m)k = jj 2;
fapt ce contrazice faptul ca (U (xn ))n contine un subsir convergent (U ind complet
continuu).
atunci, pentru orice > 0, exista cel mult un numar nit de valori proprii cu
jj .
Demonstratie. Fie > 0 xat. Presupunem ca exista o innitate de valori
proprii n, diferite ^ntre ele, cu jnj , pentru orice n 1. Elementele proprii
xn corespunzatoare sunt ortogonale doua câte doua. Putem presupune kxn k = 1 si,
pentru n 6= m, utilizând (11), avem
p
kU (xn ) U (xm )k = jj 2; 8 m; n 2 N ; n 6= m;
deci din (U (xn ))n nu se poate extrage un subsir convergent.
Observatia 7.11. Multimea (U ) este cel mult numarabila. Daca ^n ecare subspatiu
E consideram baze ortonormale formate din vectorii proprii, atunci reuniunea aces-
tora formeaza o familie ortonormala de vectori proprii numita sistem fundamental
de vectori proprii.
atunci, pentru orice x 2 H , elementul U (x) admite o dezvoltare Fourier ^n raport
cu elementele unui sistem fundamental de vectori proprii (en)n.
Demonstratie. E este invariant pentru U , deci si E ? este invariant pentru U . Pe
E ? operatorul U este, de asemenea, autoadjunct si complet continuu. Vom arata ca
U este nul pe E ?.
Daca U este nenul pe E ?, atunci, pentru U , ar exista cel putin o valoare proprie
. Daca x 2 E ? este vectorul propriu corespunzator lui , atunci am avea x?E , deci
x?en pentru orice n, imposibil conform observatiei 7.8.
Fie acum x 2 H arbitrar. Avem x = y + z; y 2 E; z 2 E ? si
U (x) = U (y) + U (z) = U (y) 2 E
deci U (x) admite o dezvoltare Fourier ^n raport cu sistemul fundamental de vectori
proprii ce genereaza subspatiul E .
Consideram ^n continuare ecuatia
(U I )(x) = z
unde U este un operator autoadjunct complet continuu pe spatiul Hilbert H , 6= 0 si
z 2 H date. Ecuatia omogena corespunzatoare este
(12) (U I )(x) = 0H :
Teorema 7.15. Ecuatia (U I )(x) = z admite o solutie unica, daca si numai
daca ecuatia omogena (12) are numai solutia nula.
Demonstratie. Pentru 6= 0, avem ca este sau valoare proprie sau valoare regu-
lata.
Daca este valoare regulata, atunci (U I )(H ) = H si (U I ) 1 exista si este
continuu. În acest caz, daca (U I )x = z are solutie unica, atunci (U I )(x) = 0H
are numai solutia nula.
Daca este o valoare proprie, atunci E; E? sunt invariante pentru U . Daca
consideram UjE? , este valoare regulata pentru acest operator, deci
(U I )(x) = z
are solutie unica pentru orice z 2 E?.
Fie x 2 H arbitrar. x = x1 + x2 cu x1 2 E, x2 2 E?. Asadar
(U I )(x) = (U I )(x1) + (U I )(x2) = U (x1 ) x1 = 0:
Deci ecuatia
(U I )(x) = z
are solutie unica numai pentru z 2 E?.
Corolar 7.3. Daca 6= 0 este o valoare proprie pentru U iar E este subspatiul
propriu corespunzator, atunci ecuatia
(U I )(x) = z
are solutie daca si numai daca z 2 E?.
Observatia 7.12. Daca nu este valoare proprie, atunci solutia ecuatiei
(U I )(x) = z
are forma
!
1
1 X n hz; en i
x= en z
n=1 n
unde n este numarul propriu corespunzatr lui en pentruecare n 2 N .
X
Fie n = hU (x); eni; 8 n 2 N . Atunci U (x) = nen si
n
n = hU (x); en i = hx; Uen i = hx; neni = nhx; eni
deci X
U (x) = nhx; enien:
n
Din U (x) x = z, rezulta
x = 1 (U (x) z)
adica !
1
x = 1
X
nhx; enien z :
n=1
Dar
1
hx; em i = h nhx; enien z; em i = 1 (mhx; em i hz; em i)
1 X
n=1
sau
hx; emi 1 m = 1 hz; em i
deci
hx; em i = hz; emi :
m
Asadar
" #
x = 1
X n hz; en i e z :
n
n n
11. Exercitii
1. Fie functia complexa ' denita si continua pe [0; 1] [0; 1] si operatorul integral
U pe L2K ([0; 1]) de nucleu '. Determinati adjunctul lui U si gasiti conditia ca U
sa e autoadjunct.
2. Pe spatiul A(H ) al operatorilor autoadjuncti introducem relatia binara T1 T2
daca hT1(x); xi hT2 (x); xi pentru orice x. Sa se verice ca s-a denit o relatie
de ordine compatibila cu structura de spatiu vectorial a spatiului operatorilor
autoadjuncti.
3. Fie S; T 2 B(H ). Sa se arate ca
S S = T T , hS (x); S (y)i = hT (x); T (y)i
pentru orice x; y 2 H .
4. Fie P1; P2 proiectori pe spatiul Hilbert H . Urmatoarele armatii sunt echivalente
a) P1P2 = P2P1;
b) P1P2 este proiector;
c) P1 + P2 P1P2 este proiector;
d) Daca P1P2 este proiector, atunci P1 P2 (H ) = P1 (H ) \ P2(H ).
5. Fie T 2 B(H ). Sa se arate ca
a) KerT = KerT T
b) T T este proiector daca si numai daca TT este proiector.
6. a) Aratati ca orice operator A pe un spatiu Hilbert complex se reprezinta ^n mod
unic sub forma A = B + iC , unde B; C sunt operatori autoadjuncti, notati de
obicei prin ReA, ImA;
b) Vericati ca A este normal daca si numai daca ReA si ImA comuta;
c) Aratati ca operatorul A este unitar daca si numai daca este normal si
(ReA)2 + (ImA)2 = 1:
7. Fie T 2 B(H ) si P 2 C [X ]. Daca P (X ) = a0 + a1 X + ::: + an X n, notam
P (T ) = a0 I + a1 T + ::: + anT n.
a) Daca T este autoadjunct, gasiti o conditie asupra coecientilor a0 ; :::; an astfel
ca P (T ) sa e autoadjunct.
b) Aratati ca, daca T este normal, atunci P (T ) este normal.
8 Sa se verice ca, pentru orice T 2 B(H ), avem kT T k = kT k2.
12. BIBLIOGRAFIE 131
12. Bibliograe
1. R.A.Adams - Sobolev spaces - Ac. Press. London (1975)
2. V.Barbu, Th.Precupanu - Convexitate si optimizare ^n spatii Banach -Editura
Academiei, Bucuresti, (1975)
3. C.Bernardi, Y.Madai - Approximations spectrales de problemes aux limites
elliptiques - Springer Verlag France, Paris (1992)
4. N.Bourbaki - Espaces vectoriels topologiques fasc. XV,XVIII. - Hermanu, Paris,
(1966)
5. N.Bourbaki - Integration fasc. XIII. - Hermanu, Paris(1965);
6. N.Bourbaki - Intgration, fasc.XIII - Hermann, Paris, (1965)
7. I.Chitescu, N.A.Secelean - Elemente de teoria masurii si integralei- Editura
Fundatiei "România de mâine", Bucuresti, (1999)
8. I.Colojoara - Elemente de teorie spectrala - Editura Academiei, Bucuresti, (1968)
9. I.Colojoara - Analiza matematica - Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
(1983)
10. P.Craciunas - Su alcuni risultati concernenti le denizioni attuali delle dis-
tribuzioni - Rend.Accad.Naz.dei Lincei, XL, (2),1966.
11. P.Craciunas - On the Fourier transform of distribution I,II - Bul.I.P. Iasi, ser
I,vol. XVI,XVII, f 3-4,(1970),(1971)
12. P.Craciunas - On the convolution of distributions I,II - Bul.I.P.Iasi, ser I,vol.
XVII,XVIII, f 3-4,(1972), (1973)
13. P.Craciunas - Unele contributii la problematica actuala din teoria distributiilor
cu aplicatii ^n mecanica. - Teza de doctorat. Univ. "Al. I.Cuza",Iasi -(1973)
14. P.Craciunas - On the Sobolev spaces - General mathematics, vol.4, Sibiu, (1996)
15. P.Craciunas - On some trace theorems in Sobolev spaces (I) - Bul.I.P. Iasi, ser.
I, vol. XXXIII,f 1-4 ,(1987)
16. S.Craciunas, N.Secelean, P.Craciunas- Elemente de topologie - Editura ULB,
Sibiu, (1993)
17. R.Cristescu - Analiza functionala- Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
(1965)
18. J.Dieudonne - La dualite dans les espaces vectoriels topologiques - Annales.
E cole. Norm. Sup. 59 (1942)
19. J.Dieudonne, L.Schwartz - La dualite dans les espaces F et LF -Annales de
l0Inst. Fourier, vol 1.(1949)
20. P.Dirac - The phisical interpretation of the quantum dynamics -Proc. of the
Royal Soc. London s. A 113 (1926-27)
21. D.Gaspar - Analiza functionala - Editura Facla Timisoara (1981)
22. I.M.Gelfand, G.E.Silov - Les distributions - vol 1,2,3, - Editura Dunod, Paris
(1962, 1964,1965)
23. A.Ghica - Analiza functionala - Editura Academiei, Bucuresti, (1967)
24. Hadamard - Le probleme de Cauchy et les equations aux derivees partielles
lineares hyperboliqnes - Hermann Paris,(1932)
25. L.Hormander - Linear partial dierential operators -Springer Verlog, Berlin
(1963)
26. L.Hormander - On the codomain of the convolution operators - Annales of
math. vol. 76, (1962)
27. A.Kirilov, A.Gvikhiani - Theoreme et probleme d0Analyse Fonnctionelle - Edi-
tion Mir, Moscou, (1982)
28. I.Korevaar - Distributions dened by fundamental sequences -Ned. Akad.
Wetenskap. Proc. vol. 58,(1955)
29. J.L.Lions - Problemes aux limites en theorie des distrbutions - Acta Math. vol.
94 (1955)
30. J.L.Lions - Problemes aux limites nonhomogenes - Dunod, Paris (1968)
31. G.Marinescu - Tratat de analiza functinala - vol. 1,2 - Editura Academiei,
Bucuresti, (1970)
32. I.M.Mikusinski, R.Sikorski - Theories elementaire des distribution - Gauthier-
Villars, Paris (1964)
33. M.Nicolescu - Functii reale si elemente de topologie - Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti,(1978)
34. R.E.Paley, N.Wiener - Fourier transform in the complex domains -Amer. Math.
Soc. Colloquium.New York (1934)
35. H.H.Schaefer -Topological vector spaces -The MacMillan Company London
(1966);
36. L.Schwartz - Theorie des distributions-Hermann,Paris (1966)
37. L.Schwartz - Methodes mathematiques pour les sciences phisiques - Hermann,
Paris (1961)
38. N.A.Secelean - Probleme de topologie - Editura ULB Sibiu, (1995)
39. P.P.Teodorescu, W.Kecs - Aplicatii ale teoriei distributiilor ^n mecanica - Edi-
tura Academiei, Bucuresti, (1970)
40. F.Treves - Topological vector spaces, distributions and kernels - Acad. Press.
New York, (1967)
41. V.S.Vladimirov - Ecuatiile zicii matematice - Editura Stiintica si enciclope-
dica, Bucuresti, (1980)
42. Vo Khac Khoan - Distributions, Analyse de Fourier, operateurs aux derivees
partielles, vol. I,II - Vuipert, Paris, (1972)
43. S.T.Zavalishchin, A.N.Sesekin -Dynamic Impulse Systems.Theory and applica-
tions - Kluiver Acad. Publishers, Dordrecht, (1997)
44. C.Zuily - Problemes de distributions avec de solutions detaillees - Hermann,
Paris, (1978).

Analiza Functionala

Загружено:

Сведения о документе

Оригинальное название

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Analiza Functionala

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

Cuprins

Capitolul 1. Notiuni fundamentale de topologie 3

Notiuni fundamentale de topologie

Definitia 1.8. Consideram o multime A  X . Multimea FrA = A \ CA se

Evident 1 este, de asemenea, dirijata prin relatia "  ".

Vom nota x = lim F .

(8) x0 2 D \ S (x; ";x), (f (x0 ); f (x)) < ":

Spatii vectorial topologice

3. A  E se numeste convexa daca:

i=1 i=1 i=1

Spatii local convexe

= inf  > 0 ; x 2  U = pU (x) = j jpU (x):

Daca 2 C ; 6= 0, atunci exista 2 C cu j j = 1 si = j j . Avem

i=1 i=1 i=1

pa(x) < " ) p i (x) < " pentru i = 1; 2; :::; n

fpA / pA(x) = max p (x); A  A; A nitag

q (x)   p (x) (8) x 2 E:

Corolar 3.2. Daca E este un spatiu vectorial complex si p o seminorma pe E ,

(ii) Fie x 2 2k1+2 Bk+1. Avem

 r(1 r+ ") = 1 +1 " = 1 1 +" " > 1 ":

Notam Ee = E1 = , spatiul c^at al lui E1 , prin relatia de nita anterior.

Evident Ee este un spatiu vectorial. Luam, prin de nitie, kxek = lim kx k.

Fie, pentru n 2 N , "n = 21n si I1=2n 2 F (=).

< 21n + 2" < "

Demonstratie. Fie  2 K arbitrar. Avem, pentru x 6= 0E ; y 6= 0E

= i jij2 kx iyk2 jij2 kx + i yk2 = i kx iyk2 kx + iyk2 :

1 k(x y) + zk2 + k(x y) zk2 =

= 2 Rehx; yi = Rehx + z; yi + Rehx z; yi;

care, pentru n ! 1, converge la

= 14 4 kxk2 + ij1 + ij2 kxk2 ij1 ij2 kxk2 = kxk2  0:

^In sf^arsit, proprietatea (S 1) din de nitia (5.1), rezulta din

= 1 kx + yk2 kx yk2 + ikx + iyk2 ikx iyk2 = hx; yi:

Daca y 6= 0H , luam  = hhv; yi si obtinem

, kvk2 hy; kvyihkv;2 yi  2:

Demonstratie. (a) , (b) Fie x cu x?ei pentru orice i 2 =. Daca x 6= 0H luam

lu^and  = khxy;k2xi pentru x 6= 0 (cazul x = 0 este trivial). De nim produsul

Operatori liniari pe spatii normate

kT1 + T2k = sup k(T1 + T2 )(x)k = sup kT1(x) + T2 (x)k 

= inf fM > 0 = kT (x)k  M kxk; (8) x 2 E g:

n; m  n" =) kTn Tm k < kx" k ;

 . Asadar exista x2 2 S x1 ; r21 \ CF2 si r2 < 212 cu

S (x2 ; r2)  S x1 ; r21 \ CF2 :

deci kxm xn k < rn . Asadar

kTi(x)k  M 2M" = " < "; (8) i 2 =:

Rezulta kx0 k = 0 < 0 deci kTi(x0 )k  n0 + L(x0 ) pentru orice i 2 =, adica

Daca x0 6= 0E , e x = kx1 k x0 . Avem

^In nal, pentru i; j  i", obtinem

Operatori liniari pe spatii Hilbert

Avem f (vx) = f (x) ff ((xz)) f (z) = 0, deci vx 2 A. Asadar hvx; zi = 0 sau

Daca U (x) 6= 0H , luam y = kUkx(xk)k U (x) si obtinem

= 14 kU (x + y)k2 kU (x y)k2 = 14 kx + yk2 kx yk2 = hx; yi

deci U este unitar.

Вам также может понравиться

Capitolul 1. Notiuni fundamentale de topologie 3

Notiuni fundamentale de topologie

Definitia 1.8. Consideram o multime A X . Multimea FrA = A \ CA se

Evident 1 este, de asemenea, dirijata prin relatia " ".

(8) x0 2 D \ S (x; ";x), (f (x0 ); f (x)) < ":

Spatii vectorial topologice

3. A E se numeste convexa daca:

Spatii local convexe

= inf > 0 ; x 2 U = pU (x) = jjpU (x):

Daca 2 C ; 6= 0, atunci exista 2 C cu j j = 1 si = jj . Avem

pa(x) < " ) pi (x) < " pentru i = 1; 2; :::; n

fpA / pA(x) = max p (x); A A; A nitag

q (x) p (x) (8) x 2 E:

Corolar 3.2. Daca E este un spatiu vectorial complex si p o seminorma pe E ,

r(1 r+ ") = 1 +1 " = 1 1 +" " > 1 ":

Notam Ee = E1 = , spatiul c^at al lui E1 , prin relatia denita anterior.

Evident Ee este un spatiu vectorial. Luam, prin denitie, kxek = lim kx k.

Fie, pentru n 2 N , "n = 21n si I1=2n 2 F (=).

Demonstratie. Fie 2 K arbitrar. Avem, pentru x 6= 0E ; y 6= 0E

= 14 4 kxk2 + ij1 + ij2 kxk2 ij1 ij2 kxk2 = kxk2 0:

^In sf^arsit, proprietatea (S 1) din denitia (5.1), rezulta din

Daca y 6= 0H , luam = hhv; yi si obtinem

, kvk2 hy; kvyihkv;2 yi 2:

Demonstratie. (a) , (b) Fie x cu x?ei pentru orice i 2 =. Daca x 6= 0H luam

lu^and = khxy;k2xi pentru x 6= 0 (cazul x = 0 este trivial). Denim produsul

Operatori liniari pe spatii normate

kT1 + T2k = sup k(T1 + T2 )(x)k = sup kT1(x) + T2 (x)k

= inf fM > 0 = kT (x)k M kxk; (8) x 2 E g:

n; m n" =) kTn Tm k < kx" k ;

. Asadar exista x2 2 S x1 ; r21 \ CF2 si r2 < 212 cu

S (x2 ; r2) S x1 ; r21 \ CF2 :

deci kxm xn k < rn . Asadar

kTi(x)k M 2M" = " < "; (8) i 2 =:

Rezulta kx0 k = 0 < 0 deci kTi(x0 )k n0 + L(x0 ) pentru orice i 2 =, adica

Daca x0 6= 0E , e x = kx1 k x0 . Avem

^In nal, pentru i; j i", obtinem

Operatori liniari pe spatii Hilbert

Avem f (vx) = f (x) ff ((xz)) f (z) = 0, deci vx 2 A. Asadar hvx; zi = 0 sau

Daca U (x) 6= 0H , luam y = kUkx(xk)k U (x) si obtinem