Curtea de Apel TIMISOARA, Contencios administrativ.

Neindicarea numelui, prenumelui şi domiciliului părţii în

cererea de chemare în judecată
Revistă: Pandectele Romane 1 din 2017
Curtea de Apel TIMISOARA, Contencios
administrativ. Neindicarea numelui,
prenumelui şi domiciliului părţii în cererea
de chemare în judecată
Contencios administrativ. Neindicarea numelui, prenumelui şi domiciliului
părţii în cererea de chemare în judecată
Legea nr. 554/2004, art. 161, art. 24 şi urm.
C. pr. civ., art. 22
Instanţa de fond a dispus anularea cererii de aplicare a amenzii pentru
neexecutarea unei hotărâri, reţinând că într-o acţiune întemeiată pe
dispoziţiile art. 24 şi urm. din Legea nr. 554/2004, partea reclamantă avea
obligaţia să indice numele, prenumele şi domiciliul părţii, adică persoana
conducătorului autorităţii publice.
Curtea reţine că reclamanta a arătat în cuprinsul acţiunii că solicită
aplicarea unei amenzi Preşedintelui ANRP.
În aceste condiţii, în cauză se impunea ca instanţa, în baza art. 22 C. pr.
civ. şi a art. 161 din Legea nr. 554/2004, să pună în discuţia părţilor
introducerea în cauză a conducătorului autorităţii obligate prin sentinţa
civilă nr. 323 din data de 27 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul T. în
dosarul nr. XX.
Cu alte cuvinte, instanţa de fond trebuia ca, în raport de obiectul pricinii,
să stabilească şi calitatea procesuală pasivă a părţilor, să pună în discuţie
completarea cadrului procesual prin introducerea în cauză a
conducătorului autorităţii publice.
(C. Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă
nr. 2504 din 21 iulie 2016)
Prin încheierea civilă nr. 53 din 6 aprilie 2016 pronunţată în dosarul nr. XX,
Tribunalul T. a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta
B.E.A. împotriva pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Restituirea
Proprietăţilor solicitând ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa, aceasta să
constate că A.N.R.P. nu a executat sentinţa civilă nr. 323 din data de 27 februarie
2015 pronunţată de Tribunalul T. în dosarul nr. XX - definitivă - în sensul că nu a
emis titlul de plată aferent tranşei a doua de despăgubiri băneşti, deşi termenul de
executare a expirat la data de 31 decembrie 2015, şi în consecinţă: să aplice
măsurile prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, respectiv amendarea
preşedintelui A.N.R.P. cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de
întârziere, şi acordarea de penalităţi în condiţiile art. 906 C. pr. civ.
Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 196 alin. (1) lit. e) noul C. pr. civ., cererea de
chemare în judecată va cuprinde, între altele, numele şi prenumele, domiciliul sau
reşedinţa părţilor, ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor. Totodată,
art. 196 alin. (1) prima teză noul C. pr. civ. prevede "cererea de chemare în judecată
care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre
părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a
reprezentantului acesteia este nulă (...)".
Astfel reclamanta nu nominalizează conducătorul vizat, nefiind indicat numele şi
prenumele acestuia sau domiciliul de corespondenţă.
Prin urmare, procedând astfel prin formulare generică a cererii în sensul că se judecă
cu pârâtul "preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor",
cererea de chemare în judecată nu îndeplineşte o cerinţă legală intrinsecă proprie a
actului de procedură menţionat.
Instanţa a reţinut că potrivit art. 196 alin. (1) prima teză noul C. pr. civ. raportat la
art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (2) noul C. pr. civ., "nulitatea este sancţiunea care
lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea
cerinţelor legale de fond sau de formă", respectiv "în cazul nulităţilor expres
prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada
contrară".
Tribunalul a reţinut că aplicarea în concret a art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
trebuie făcută prin prisma art. 28 din acelaşi act legislativ cu raportare la dispoziţiile
Codului de procedură civilă, care impune părţii reclamante să indice numele,
prenumele şi domiciliul părţii, potrivit art. 194 alin. (1) lit. a) noul C. pr. civ., în
raport de persoana care are calitate procesuală pasivă într-o acţiune întemeiată pe
dispoziţiile art. 24 şi urm. din Legea nr. 554/2004, adică persoana conducătorului
autorităţii publice. A proceda astfel presupune a asigura şi respectarea principiilor
fundamentale ale procesului civil, instituite la art. 5 şi urm. noul C. pr. civ., căci prin
înştiinţarea pârâtului nominalizat i se asigură îndeosebi posibilitatea de exercitare a
dreptului la apărare şi desfăşurarea procesului în condiţii de contradictorialitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B.E.A., considerând-o ca
netemeinică şi nelegală.
În motivarea recursului se arată că, în cererea sa de chemare în judecată a
nominalizat corect autoritatea publică cu care înţelege să se judece, respectiv a
indicat denumirea şi sediul acesteia. Se arată că art. 194 lit. a) noul C. pr. civ. nu
cere nominalizarea şi a conducătorului pârâtului (dacă pârâtul este persoană
juridică).
În aceste condiţii, este ilegală anularea acţiunii pe motiv că nu a nominalizat
conducătorul autorităţii pârâte, prin indicarea numelui, prenumelui şi domiciliului
acestuia.
Se mai arată că prin hotărârea ce nu a fost executată, au fost stabilite obligaţii de a
face în sarcina A.N.R.P. şi nu a preşedintelui A.N.R.P. Astfel, art. 24 din Legea nr.
554/2004 instituie obligaţia executării în sarcina autorităţii publice debitoare, şi nu a
conducătorului acesteia. Se mai arată că art. 906 noul C. pr. civ. prevede aplicarea
de penalităţi în sarcina debitorului şi nu a conducătorului debitorului (dacă debitorul
este persoană juridică).
În aceste condiţii, este eronat considerentul primei instanţe cum că într-o acţiune
întemeiată pe art. 24 din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă ar reveni
conducătorului autorităţii publice debitoare şi nu chiar autorităţii publice debitoare.
Recurenta mai arată că prima instanţă nu a respectat procedura de regularizare
prevăzută de art. 200 noul C. pr. civ., respectiv nu i-a cerut să nominalizeze
preşedintele A.N.R.P., prin indicarea numelui, prenumelui şi domiciliului acestuia,
privând-o astfel de posibilitatea, recunoscută de lege, de a complini lipsurile cererii
sale.
În aceste condiţii, hotărârea primei instanţe este lovită de nulitate conform art. 174-
179 noul C. pr. civ.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a
solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că soluţia instanţei de fond
este legală şi temeinică.
Pentru a se pronunţa în sensul anulării cererii de chemare în judecată, în mod corect
prin încheierea civilă nr. 53/CC din 6 aprilie 2016, Tribunalul T. a reţinut
următoarele:
Art. 196 alin. (1) prima teză noul C. pr. civ. raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175
alin. (2) noul C. pr. civ., texte potrivit cărora "nulitatea este sancţiunea care lipseşte
total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor
legale de fond sau de formă", respectiv în cazul nulităţilor expres prevăzute de lege,
vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară".
Aplicarea în concret a art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 trebuie făcută prin
prisma art. 28 din acelaşi act legislativ cu raportare la dispoziţiile Codului de
procedură civilă, care impune părţii reclamante să indice numele, prenumele şi
domiciliul părţii, potrivit art. 194 alin. (1) lit. a) noul C. pr. civ., în raport de persoana
care are calitate procesuală pasivă într-o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 24 şi
urm. din Legea nr. 554/2004, adică persoana conducătorului autorităţii publice. A
proceda astfel presupune a asigura şi respectarea principiilor fundamentale ale
procesului civil, instituite la art. 5 şi urm. noul C. pr. civ., căci prin înştiinţarea
pârâtului nominalizat i se asigură îndeosebi posibilitatea de exercitare a dreptului la
apărare şi desfăşurarea procesului în condiţii de contradictorialitate.
În completarea celor reţinute de instanţa de fond, se subliniază că, aşa cum s-a
precizat şi pe fondul cauzei, potrivit art. 196 alin. (1) lit. e) noul C. pr. civ., cererea
de chemare în judecată trebuie să cuprindă, între altele, numele şi prenumele,
domiciliul sau reşedinţa părţilor, ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul
lor. Totodată, art. 196 alin. (1) prima teză noul C. pr. civ. prevede "cererea de
chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz,
denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori
semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă (...)".
În speţa de faţă, partea reclamantă nu a nominalizat conducătorul vizat, nefiind
indicat numele şi prenumele acestuia sau domiciliul de corespondenţă, ci de o
manieră confuză solicită amendarea preşedintelui A.N.R.P.
Or, procedând astfel, sub aspectul capătului de cerere formulat generic de partea
reclamantă în contradictoriu cu pârâtul "preşedintele Autorităţii Naţionale pentru
Restituirea Proprietăţilor", cererea de chemare în judecată nu îndeplineşte o cerinţă
legală intrinsecă proprie a actului de procedură menţionat, astfel încât intervine
nulitatea parţială a petitului astfel formulat în acord cu dispoziţiile art. 196 alin. (1)
prima teză noul C. pr. civ. raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (2) noul C. pr.
civ., texte legale mai sus menţionate.
Menţiunea generică din art. 24 alin. (2) al Legii nr. 554/2004 în sensul (...) se aplică
conducătorului autorităţii publice (...) o amendă (...)" este firească în raport de
normele de tehnică legislativă rezultate din dispoziţiile Legii nr. 24/2000,
reglementarea sa fiind proprie unui act normativ general obligatoriu şi care se aplică
unui număr nedeterminat de subiecte de drept.
Printr-o astfel de dispoziţie legiuitorul a indicat persoana căreia îi incumbă să suporte
plata amenzii în caz de neexecutare a obligaţiei rezultate din hotărârea
judecătorească pronunţată în materia contenciosului administrativ.
Se solicită a se avea în vedere faptul că obiectul cererii de chemare în judecată îl
constituie numai aplicarea sancţiunilor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004,
iar sancţiunea amenzii îi incumbă numai conducătorului autorităţii publice.
Chiar dacă recurenta-reclamantă a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru
Restituirea Proprietăţilor, în cuprinsul cererii de chemare în judecată a arătat că
solicită şi aplicarea amenzii, acesta fiind un petit al cererii de chemare în judecată ce
trebuia raportat la dispoziţiile art. 194 alin. (1) lit. a) noul C. pr. civ., text potrivit
căruia, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă numele, prenumele,
domiciliul sau reşedinţa părţilor.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate de recurentă, cât şi în
conformitate cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 noul C. pr. civ., Curtea apreciază
că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Instanţa de fond a dispus anularea cererii de aplicare a amenzii pentru neexecutarea
unei hotărâri, reţinând că într-o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 24 şi urm. din
Legea nr. 554/2004, partea reclamantă avea obligaţia să indice numele, prenumele
şi domiciliul părţii, adică persoana conducătorului autorităţii publice.
Curtea reţine că reclamanta a arătat în cuprinsul acţiunii că solicită aplicarea unei
amenzi Preşedintelui ANRP.
În aceste condiţii, în cauză se impunea ca instanţa, în baza art. 22 C. pr. civ. şi a art.
161 din Legea nr. 554/2004, să pună în discuţia părţilor introducerea în cauză a
conducătorului autorităţii obligate prin sentinţa civilă nr. 323 din data de 27 februarie
2015 pronunţată de Tribunalul T. în dosarul nr. XX.
Cu alte cuvinte, instanţa de fond trebuia ca, în raport de obiectul pricinii, să
stabilească şi calitatea procesuală pasivă a părţilor, să pună în discuţie completarea
cadrului procesual prin introducerea în cauză a conducătorului autorităţii publice.
Soluţia decurge atât din prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004, cât şi pentru
asigurarea respectării principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare în
vederea garantării unui proces echitabil.
Neprocedând în modul enunţat mai sus, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre
lovită de nulitate, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare reglementat de art.
488 pct. 5 C. pr. civ.
În rejudecare, se va pune în discuţie introducerea în cauză a conducătorului
autorităţii, iar la analiza acţiunii se va avea în vedere dacă s-a executat dispozitivul
sentinţei civile nr. 323 din data de 27 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul T. în
dosarul nr. XX.
Pentru aceste considerente, în baza art. 488 pct. 5 C. pr. civ. şi art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 554/2004, recursul va fi admis, sentinţa primei instanţe casată, cu
trimitere pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Publicat în "REVISTA PANDECTELE ROMÂNE" cu numărul 1 din data de 31 ianuarie
2017