Carte Etica Si Deontologie Academica - CV - 2018 PDF

Ciprian VLAD
Etică și deontologie academică

Coordonator Ciprian VLAD
Etică și deontologie academică
GUP
2018
CUPRINS
Prefață 9
Capitolul I CADRUL LEGISLATIV ȘI STANDARDE ETICE 11
APLICABILE DEONTOLOGIEI
PROFESIONALE SPECIFICE MEDIULUI
ACADEMIC ȘI BUNEI CONDUITE ÎN
CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ
I.1 Aspecte generale privind morala, etica și 11
deontologia profesională
I.2 Reglementări internaționale referitoare la 14
proprietatea intelectuală şi deontologia valorificării
rezultatelor cercetării științifice
I.3 Cadrul intern (din dreptul românesc) de 23
reglementare a standardelor și normelor specifice
deontologiei academice
I.4 Reglementarea standardelor și normelor specifice 41
deontologiei academice în cadrul Universității
„Dunărea de Jos” din Galați
Capitolul II PLAGIATUL, AUTOPLAGIATUL ȘI ALTE 55
ABATERI DE LA NORMELE DE BUNĂ
CONDUITĂ ÎN CERCETARE ȘTIINTIFICĂ,
DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ ȘI INOVARE
II.1 Buna conduită în cercetarea științifică 55
II.2 Plagiatul și autoplagiatul 62
II.2.1 Cadrul legal și definiții 62
II.2.2 Aspecte specifice autoplagiatului 70
II.2.3 Autorii faptelor de plagiat și autoplagiat 74
II.2.4 Procedura de cercetare disciplinară și 76
sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea plagiatului,
autoplagiatului și a celorlalte abateri de la buna
conduită în cercetarea științifică, dezvoltare
tehnologică și inovare
II.2.5 Sancțiunile aplicabile pentru încălcarea 88
normelor de bună conduită în cercetarea științifică,
dezvoltare tehnologică și inovare
II.3 Alte abateri de la buna conduită în cercetarea 99
științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare
II.4 Concluzii 107
5
Capitolul III BUNE PRACTICI ÎN ACTIVITATEA DE 113
BREVETARE
III.1 Introducere 113
III.2 Obținerea brevetului de invenție 119
III.3 Date statistice privitoare la activitatea de brevetare 136
din România
III.4 Brevetarea internațională 139
Capitolul IV PRINCIPII GENERALE DE EVALUARE. 147
ETAPELE EVALUĂRII
IV.1 Introducere 147
IV.2 Principii generale de evaluare a calităţii 154
IV.3 Etapele evaluării externe a calităţii instituţiilor de 158
învăţământ superior
Capitolul V BAZELE DE DATE ȘTIINȚIFICE. ACCESUL 161
MOBIL LA BAZELE DE DATE ABONATE
V.1 Introducere 161
V.2 Căutarea informațiilor în bazele de date științifice 168
V.2.1 Căutarea de referințe bibliografice pentru 169
tema de cercetare
V.2.2 Căutarea unei reviste indexate ISI 171
V.2.3 Căutarea unei reviste cotate ISI 173
V.2.4 Căutarea revistelor cotate ISI dintr-un anumit 175
domeniu de interes
V.2.5 Căutarea revistelor indexate BDI 176
V.2.6 Căutarea revistelor clasificate de UEFISCDI 177
pe zone de culoare
V.3 Impactul rezultatelor cercetării. Numărul de citări, 178
indicele Hirsch
V.3.1 Analiza bibliometrică în Web of Science 178
V.3.2 Analiza bibliometrică în Scopus 182
V.3.3 Analiza bibliometrică în Google Scholar 184
(Google Academic)
V.4 Managementul referințelor bibliografice 191
V.4.1 Cazul salvării referințelor din Web of 191
Science în Endnote
V.4.2 Cazul salvării referințelor din Scopus în 194
Mendeley
V.4.3 Cazul salvării referințelor din Google Scholar 195
în Zotero
6
Capitolul VI PROTECȚIA DATELOR CU CARACTER 201
PERSONAL – ELEMENTE DE NOUTATE ÎN
CONTEXTUL ADOPTĂRII
REGULAMENTULUI (UE) 2016/679
VI.1 Noțiuni generale. Reglementări internaționale în 201
domeniul protecției datelor personale
VI.2 Protecția datelor personale în România 220
VI.3 O nouă calificare la nivel național și european - 224
Responsabil cu protecția datelor
Capitolul VII GHID DE BUNE PRACTICI ÎN 233
CERCETARE/INOVARE ȘI ÎN
REDACTAREA/PUBLICAREA LUCRĂRILOR
ȘTIINȚIFICE
VII.1 Introducere 233
VII.2 Bune practici în redactarea lucrărilor ştiinţifice 235
VII.2.1 Citarea unei lucrări din care am preluat text 236
ad literam
VII.2.2 Parafrazarea 239
VII.2.3 Menţionarea sursei unor idei (soluţii, 241
metode, teorii...) publicate anterior
VII.2.4 Menţionarea sursei pentru idei 242
nerevendicate sau din patrimoniul public
VII.2.5 Dreptul de proprietate, preluarea de 244
fotografii, grafice, tabele etc. din alte lucrări
VII.2.6 Colectivul de autori al unei lucrări propuse 244
VII.2.7 Lista lucrărilor citate (referinţe bibliografice 245
sau „references”)
VII.2.8 Obligaţiile evaluatorului unei lucrări 246
(reviewer)
VII.2.9 Utilizarea corectă a datelor reale, obţinute 247
în experimente
VII.2.10 Utilizarea datelor care privesc subiecţi 248
umani
VII.2.11 Evitarea pericolelor unui experiment 249
VII.2.12 Acţiuni corective, în cazul încălcării 250
involuntare a regulilor de comportare corectă
7
8
PREFAȚĂ
După publicarea Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în
cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare și a Legii Educației
Naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare au apărut
neplăceri în aplicarea acestora. Nu de multe ori, cercetători cu renume
internațional au întâmpinat deficultăți în valorificarea rezultatelor cercetării
datorită cadrului legislativ diferit de la o țară la alta.
Lucrarea de față prezintă în cele șapte capitole materiale și idei ale
coordonatorului adunate încă din anul 2012, an în care am fost ales
președinte al Comisiei de Etică Universitară din cadrul Universității
„Dunărea de Jos” din Galați. Totodată, unpas important a constat și în
apariția Ordinului nr. 3131/2018 privind includerea în planurile de
învățământ, pentru toate programele de studii universitare organizate în
instituțiile de învățământ superior din sistemul național de învățământ, a
cursurilor de etică și integritate academică.
De multe ori s-a constatat că este mai bine să previi o abatere de la
normele de etică și deontologie profesională universitară. Acesta este și unul
dintre scopurile acestui material, acela de a preveni prin cunoaștere și
exemplificare.
La realizarea prezentei lucrări au participat cadre didactice de valoare
cât și personal didactic auxiliar cu atribuții specifice în domeniu.
Fiecare capitol este bine structurat și conține bibliografie.
În primul capitol se evidențiază Cadrul legislativ și standardele etice
aplicabile deontologiei profesionale specifice mediului academic și bunei
conduite în cercetarea științifică. S-au abordat subiecte privind proprietatea
intelectuală şi deontologia valorificării rezultatelor cercetării științifice
văzute la nivel internațional, național și intern, în cadrul Universității
„Dunărea de Jos” din Galați.
Cel de-al doilea capitol, intitulat Plagiatul, autoplagiatul și alte
abateri de la normele de bună conduită în cercetare știintifică, dezvoltare
tehnologică și inovare prezintă clarificări legate de plagiat, autoplagiat și
sancțiunile aplicabile.
9
În capitolul trei, intitulat Bune practici în activitatea de brevetare, se
prezintă pașii necesari protejării cercetării prin brevetare dar și aspecte
adiacente acestei teme.
Capitolul 4 - Principii generale de evaluare. Etapele evaluării
evidențiază aspecte privind evaluarea calității educaționale și instituționale.
Sunt prezentate aspecte din punctul de vedere al Agenţiei Române de
Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) pentru a arăta
studenților elementele definitorii pentru finalizarea unor studii de licență,
masterat și doctorat de calitatea, în cadrul unei universități cu grad de
încredere ridicat.
În capitolul 5, intitulat Bazele de date științifice. Accesul mobil la
bazele de date abonate, se aduce lămuriri privind căutarea informațiilor în
baza de date științifice, clasificarea revistelor și bazelor de date, indicele
Hirsch și managementul referințelor bibliografice.
Capitolul 6 ne oferă informații privind Protecția datelor cu caracter
personal – elemente de noutate în contextul adoptării regulamentului
(UE) 2016/679.
Ultimul capitol aduce completări suplimentare și se constituie într-un
Ghid de bune practici în cercetare/inovare și în redactarea/publicarea
lucrărilor științifice.
Prezenta carte se dorește a fi un material care să vină în ajutorul
cadrelor didactice, cercetătorilor, studenților și tuturor celor interesați de
temele abordate.
Doresc să mulțumesc pe această cale colaboratorilor care m-au
sprijinit în realizarea acestui demers, celor care au crezut că voi putea aduce
licăriri pe teritoriul eticii universitare, cât și colegilor din Comisia de Etică
Universitară.
Decembrie 2018
Conf. dr. ing. Ciprian Vlad
10
CAPITOLUL I.
CADRUL LEGISLATIV ȘI STANDARDE ETICE
APLICABILE DEONTOLOGIEI PROFESIONALE
SPECIFICE MEDIULUI ACADEMIC ȘI BUNEI
CONDUITE ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ
Autor Conf.univ.dr. Andreea Elena Matic (Universitatea „Dunărea de
Jos” din Galați, Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice)
I.1 Aspecte generale privind morala, etica și

deontologia profesională
În ultimii ani, deontologia profesională a căpătat o amploare
deosebită, atât în plan intern cât și în plan internațional, fiind reglementată
în detaliu și constituind obiectul unei analize profunde și atenții speciale.
Inevitabil, acest lucru se reflectă și în mediul universitar unde, „etica
cercetării științifice și deontologia academică constituie veritabile obiecte de
studiu și reglementare”1.
Deși nu ne putem închipui viața în societate în absența normelor
morale și „orice activitate umană (inclusiv sfera afacerilor și viața publică)
solicită un element de moralitate”2, de multe ori există diferențe și
dezacorduri în legătură cu conținutul efectiv al acestora.
În limbajul cotidian termenii de etică și morală sunt adesea
considerați sinonimi, fiind folosiți pentru a desemna unul și același lucru. În
realitate, etica este o ramură a filosofiei și are are drept obiect de studiu
1
Avram, Andrei; Berlic, Cătălin; Murgescu, Bogdan; Murgescu, Mirela-Luminița;
Popescu, Marian; Rughiniș, Cosima; Sandu, Dumitru; Socaciu, Emanuel; Șercan, Emilia;
Ștefănescu, Bogdan; Tănăsescu, Simina Elen; Voinea, Sanda - Deontologie academică.
Curriculum cadru, Curs Universitar, Coordonator: Liviu Papadima, prof. univ. dr. Simina
Tănăsescu, cap. Standarde și reglementări, p. 38.
2
Morar,Vasile - Etica în afaceri și în politică, Editura Universității din București,
București, 2006, p. 7.
11
știința despre morală, iar morala este constituită din „ansamblul normelor
care reglementează comportamentul oamenilor în societate”3.
Normele morale care reglementează comportamentul social și
interacțiunile dintre persoane sunt extrem de variate și complexe putând
diferi de la o comunitate la alta (totuși, rareori în mod esențial cu privire la
aspectele fundamentale). Atunci când comunitățile umane își desfășoară
activitatea și existența relativ izolat, normele morale ale grupului sunt bine
cunoscute (și, în general, respectate) de membrii acelui grup. Prin urmare nu
există necesitatea unei reglementări scrise în care normele și sancțiunile
aferente pentru încălcarea lor să fie expres prevăzute.
La momentul actual, interacțiunile dintre grupuri și indivizi au
devenit extrem de complexe, iar diferențele dintre normele grupurilor
sociale pot crea neînțelegeri sau facilita încălcări care atrag consecințe
negative, fiind afectate colaborările viitoare, încrederea reciprocă, prestigiul
profesional al indivizilor, imaginea instituțiilor etc. De aici apare nevoia de
reglementare expresă a acestor norme, numai în acest mod fiind posibilă
cunoașterea și respectarea valorilor morale/etice/deontologice protejate și
acceptate de comunitățile academice.
O altă dificultate care apare în momentul în care se încearcă
standardizarea și uniformizarea normelor de deontologie profesională (în
afară de numărul mare de comunități și diferențele morale, etnice, culturale
dintre acestea) se referă la particularitățile fiecărui domeniu de activitate
profesională și cercetare științifică. Din acest motiv, există norme
deontologice specifice fiecărei profesii (cadre didactice, funcționari publici,
avocați, medici, contabili etc.) și există coduri deontologice pentru fiecare
dintre acestea atât la nivel de stat cât și la nivel internațional, european etc..
3
Coman Kund, Liviu - Deontologia și statutul funcționarilor publici, Curs Universitar,
2013, p. 2.
12
În mediul academic varietatea și complexitatea interacțiunilor dintre
persoane și grupuri este mare. Studiul și cercetarea pot fi strict disciplinare
(vizând teorii/ obiecte/ noțiuni/ instituții specifice unei singure discipline sau
unui domeniu unic) dar cel mai adesea sunt interdisciplinare sau
transdisciplinare. Astfel, reglementarea standardizată a comportamentelor
aferente acestor activități este dificilă deoarece trebuie respectat specificul
fiecărui domeniu. Normele care reglementează aceste comportamente
trebuie să aibă un anumit grad de generalitate și caracter impersonal, iar
aspectele specifice ale domeniilor (științele naturii, științe sociale, științe
umane, medicină etc.) sunt dificil de încorporat pentru a se ajunge la o
reglementare generică comună. Pe cale de consecință, s-a formulat ideea că
„în materie de etică și deontologie academică standardele ori bunele practici
și cutumele sunt preferate normelor scrise și/sau juridice”4.
Așa cum am menționat anterior, există diferențe între normele
morale și deontologice general acceptate ale diferitelor comunități, dar
aspectele esențiale trebuie totuși să fie comune, și este preferabil să fie
reglementate expres pentru a putea fi cunoscute, a se menține ordinea
ordinea socială și a fi armonizate activitățile profesionale. O atare
reglementare expresă a normelor de comportament, a drepturilor și
obligațiilor celor implicați în acele activități profesionale și a sancțiunilor
aplicabile în caz de încălcare face posibilă buna desfășurare a activității
profesionale și a interacțiunilor dintre profesioniști (între ei sau în relațiile
cu terții).
Deontologia profesională aferentă domeniului academic și cercetării
științifice este reglementată atât în plan internațional și european cât și în
plan național.
4
Deontologie academică. Curriculum cadru, Curs Universitar, prof. univ. dr. Simina
13
De asemenea, instituțiile de învățământ superior din România, care
funcționează în baza principiului autonomiei universitare, au propriile lor
reglementări sub formă de coduri, regulamente etc. În perioada scursă de la
intrarea în vigoare a acestor norme, prin aplicarea lor s-a creat, atât la nivel
național cât și instituțional, un set de bune practici sau jurisprudențe care au
rolul de a îmbunătăți înțelegerea conținutului lor și aplicarea corectă și
unitară a acestora.
În cele ce urmează ne vom referi la dispozițiile internaționale,
interne și celelalte reglementări care vizează deontologia profesională
specifică mediului academic.
I.2 Reglementări internaționale referitoare la

proprietatea intelectuală şi deontologia valorificării
rezultatelor cercetării științifice
În ceea ce privește normele internaționale, trebuie să începem prin a
menționa faptul că principalele tratate internaționale care consacră și
protejează drepturile fundamentale ale omului, cuprind dispoziții referitoare
la dreptul de proprietate intelectuală, conferind titularilor acestor drepturi
prerogativele aferente utilizării și recunoașterii lor.
Proprietatea intelectuală reprezintă „o formă de titlu legal care

permite posesorului să controleze utilizarea anumitor intangibile, cum ar fi
idei sau expresii.”5 Protecția juridică a proprietății intelectuale include
dreptul de autor, dreptul la marcă, brevetele de invenții etc. și considerăm că
este absolut necesară atât în plan internațional cât și intern. Dreptul de
proprietate intelectuală este definit în literatura de specialitate astfel:
„ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile privind
5
https://ro.wikipedia.org/wiki/Proprietate_intelectual%C4%83
14
protecția creației intelectuale în domeniile industrial, științific, literar și
artistic, precum și semnele distinctive ale activității de comerț”.6
Dreptul de proprietate intelectuală îi conferă titularului său atât

beneficii de ordin material cât și moral, beneficii care pot fi protejate, la
nevoie, prin forța de constrângere a statului.
În primul rând se impune să menționăm faptul că Declarația

Universală a Drepturilor Omului7 (1948) prevede, în cadrul art. 27 alin
(2), faptul că „orice persoană are dreptul la protecţia intereselor sale morale
şi materiale decurgând din orice creaţie ştiinţifică, literară sau artistică al
cărei autor este.”
Un alt tratat internațional care face referire directă la drepturile
persoanelor asupra creațiilor proprii este Pactul internaţional referitor la
drepturile economice, sociale şi culturale8 (1966). Acesta, în cuprinsul art.
15-1 lit. c) prevede că „statele părţi la prezentul Pact recunosc fiecărei
persoane dreptul de a beneficia de protecţia intereselor morale şi materiale
decurgând din orice creaţie ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor
este.”
La nivelul Uniunii Europene, au fost adoptate mai multe acte
normative care au fost ulterior transpuse în legislațiile statelor membre.
Dintre acestea amintim:
6
Macovei, Ioan – Dreptul proprietății intelectuale, Editura Universității „Al. I. Cuza”Iași,
Iași, 2002,p.9.
7
https://lege5.ro/Gratuit/g42doobx/declaratia-universala-a-drepturilor-omului-din-
10121948, accesat la data de 20.08.2018.
8
http://www.hotararicedo.ro, accesat la data de 20.08.2018.
15
 Directiva 93/83/CEE privind coordonarea anumitor reglementări
privind dreptul de autor şi drepturile conexe aplicabile radiodifuzării
prin satelit şi retransmiterii prin cablu9.
 Directiva 93/98/CEE a Consiliului din 29 octombrie 1993 privind
armonizarea duratei de protecţie a dreptului de autor şi a anumitor
drepturi conexe10.
 Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și Consiliului din 11
martie 1996 privind protecţia juridică a bazelor de date11.
 Directiva 98/71/CE a Parlamentului European și Consiliului din 13
octombrie 1998 privind protecţia juridică a desenelor și modelelor
industriale12.
 Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de
autor și a drepturilor conexe în societatea informațională13.
În conținutul acestei directive se regăsesc rațiunile instituirii acestui
act normativ. Astfel, în cadrul art. (2) teza ultimă se arată faptul că „dreptul
de autor și drepturile conexe joacă un rol important în acest context [al
elaborării unui cadru juridic general și flexibil care să sprijine dezvoltarea
societății informaționale în Europa] întrucât protejează și stimulează
dezvoltarea și comercializarea de noi produse și servicii, precum și crearea
și exploatarea conținutului lor creativ.” Mai departe, la punctul (9) se arată
9
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A31993L0083 , accesat
la data de 20.08.2018.
10
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX%3A31993L0098 , accesat
la data de 20.08.2018.
11
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=celex:31996L0009 , accesat la data
de 20.08.2018.
12
la data de 20.08.2018.
13
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A02001L0029-
20010622 , accesat la data de 20.08.2018.
16
că „orice armonizare a dreptului de autor și a drepturilor conexe trebuie să
aibă la bază un nivel ridicat de protecție, deoarece aceste drepturi sunt
esențiale pentru creația intelectuală. Protecția lor contribuie la menținerea și
dezvoltarea creativității în interesul autorilor, artiștilor interpreți sau
executanți, producătorilor, consumatorilor, culturii, industriei și publicului
larg. În consecință, proprietatea intelectuală a fost recunoscută ca parte
integrantă a proprietății.”
Art. 2 și 3 din Capitolul II – Drepturi și excepții al Directivei
2001/09 prevăd expres că dreptul de autorizare sau interzicere a reproducerii
unei opere aparține în mod exclusiv autorului acelei opere iar statele
membre trebuie să asigure respectarea acestui drept. Conținutul acestei
Directive a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu
ocazia soluționării unor spețe.
Spre exemplu, în speța CJUE. C-161/17 având ca obiect
„interpretarea articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind
armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în
societatea informațională, [...] invocată în cadrul unui litigiu între landul
Renania de Nord-Westfalia din Republica Federală Germania și dl. Dirk
Renckhoff, fotograf, relativ la utilizarea fără autorizație, de către un elev al
unei școli situată în circumscripția acestui land, a unei fotografii realizate de
dl. Renckhoff disponibilă pe internet, pentru a ilustra o expunere ce ulterior
a fost publicată de către respectiva instituție de învățământ pe o altă pagină
de internet. În interpretarea noțiunii de «comunicare publică», prevăzută la
articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE, CJUE a statuat că
această noțiune include publicarea pe un site internet a unei fotografii
publicate în prealabil, fără vreo măsură de restricționare care să împiedice
17
descărcarea sa și cu autorizația titularului dreptului de autor, pe un alt site
internet.”14
În speța CJUE C-5/08, Infopaq International A/S c./ Danske
Dagblades Forening) Curtea a statuat că „un act efectuat în cursul unui
procedeu de captare de date, care constă în stocarea informatică a unui
extras compus din 11 cuvinte dintr-o operă protejată, precum și în
imprimarea acestui extras se poate încadra în sfera noțiunii de reproducere
în parte în sensul articolului 2 din Directiva 2001/29 privind armonizarea
anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea
informațională, dacă – aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere –
elementele preluate astfel sunt expresia creației intelectuale proprii a
autorului lor. În schimb, același act nu îndeplinește condiția referitoare la
caracterul tranzitoriu prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din Directiva
2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și
drepturilor conexe în societatea informațională și, prin urmare, acest
procedeu nu poate fi realizat fără consimțământul titularilor drepturilor de
autor vizați.”15
Astfel, „jurisprudența în materie, fără a fi abundentă, sprijină mai
buna înțelegere a conceptelor utilizate”16.
27 septembrie 2001, privind dreptul de suită în beneficiul autorului
unei opere de artă originale17;
14
https://www.juridice.ro/596396/cjue-c-161-17-renckhoff-drept-de-autor-si-drepturi-
conexe-in-societatea-informationala-prof-dr-camelia-toader-membru-al-completului.html
15
CJUE C-5/08, Infopaq International A/S c./ Danske Dagblades Forening, Deontologie
academică. Curriculum cadru, Curs Universitar, prof. univ. dr. Simina Tănăsescu, cap.
Standarde și reglementări, p. . –
16
Deontologie academică. Curriculum cadru, Curs Universitar, prof. univ. dr. Simina
18
29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate
intelectuală18;
 Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și împrumut și
anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății
intelectuale19
 Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 12 decembrie 2006 privind durata de protecția a dreptului de
autor și a anumitor drepturi conexe20;
22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu
privire la mărci21;
 Directiva 2009/24/ CE a Parlamentului European și a Consiliului din
23 aprilie 2009 privind protecția juridică a programelor pentru
calculator22.
Totodată, dreptul de proprietate intelectuală precum și modalitatea
de exercitare legală a acestuia au fost transpuse şi într-o serie de
Regulamente ale Uniunii Europene dintre care amintim Regulamentul
17
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32001L0084, accesat la
data de 20.08.2018.
18
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32004L0048 , accessat la
data de 20.08.2018.
19
la data de 20.08.2018.
20
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32006L0116 , accesat la
data de 20.08.2018.
21
https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32008L0095&from=RO accesat la data de 17.08.2018.
22
http://www.orda.ro/fisiere/directive/Directiva%2024_2009%20progr%20de%20calcu%20
codific%20a%20Direct%20250_91.pdf accesat la data de 17.08.2018.
19
Consiliului (CE) nr. 40/1994 din 20 decembrie 1993 privind marca
comunitară23.
***
Un alt aspect supus reglementării în plan internațional se referă la

activitatea academică, comportamentul deontologic corect al membrilor
acestei comunități atât în ceea ce privește relațiile dintre ei cât și (în mod
special) referitor la buna conduită în cercetare. Atât în plan intern cât și
internațional, universitățile funcționează în baza principiului autonomiei
universitare ceea ce le permite să își stabilească (desigur cu respectarea
legilor) propriile norme și standarde deontologice. Un document important
în acest context este Declarația de la Bologna (1999)24 care și-a propus
realizarea unei Europe a Cunoașterii „ca o componentă indispensabilă
pentru consolidarea și îmbogățirea calității de cetățean al Europei”.25
De asemenea, comunitățile științifice internaționale au adoptat
coduri și au instituit reguli de bune practici în cercetarea științifică și inovare
urmărind prin acestea dezvoltarea cunoașterii, domeniilor științifice, buna
colaborare în cadrul echipelor de cercetători, recunoașterea meritelor și
contribuțiilor fiecăruia etc.
În acest sens amintim: The European Code of Conduct for Research
Integrity. Revisited Edition26. În Preambul, la alineatul 2 se arată că
23
http://www.osim.ro/relatii/regulamente/31994R0040.pdf, accesat la data de
20.08.2018.
24
http://www.upt.ro/pdf/calitate/Proces_Bologna_Conventii_Declaratii_Comunicate.pdf
accesat la data de 15 august 2018.
25
http://www.upt.ro/pdf/calitate/Proces_Bologna_Conventii_Declaratii_Comunicate.pdf, p.
23.
26
http://www.allea.org/wp-content/uploads/2017/04/ALLEA-European-Code-of-Conduct-
for-Research-Integrity-2017.pdf, accesat la data de 20.07.2018.
20
„cercetarea științifică este o acțiune comună care se desfășoară în mediul
academic, industrie și în alte domenii de activitate. Cercetarea științifică
implică colaborarea directă sau indirectă care, de multe situații transcende
limitele sociale, culturale și politice”).
În primul capitol al Codului, intitulat Principii sunt enumerate și
definite principiile care trebuie să guverneze bunele practici în cercetarea
științifică: reliability (siguranță și autenticitatea rezultatelor obținute,
metodelor folosite etc.), honesty (transparența și corectitudinea comunicării
rezultatelor cercetării), respect („respect față de colegi, participanții la
studiile științifice, societate, ecosisteme, moștenirea culturală și mediul
înconjurător”27) și accountability (responsabilitate pentru rezultatele
publicate, modul de organizare al cercetării etc.)
În Capitolul 2 sunt descrise bunele practici în cercetare, făcându-se
referire la mediul în care se realizează cercetarea, instruirea necesară pentru
cercetare, supervizarea cercetării, metodele de cercetare, asigurarea
cunoașterii normelor care reglementează bunele practici în cercetare
aferente domeniului științific vizat, modul ce obținere și prelucrare a datelor
în cadrul cercetării, colaborarea între cercetători, publicarea și diseminarea
rezultatelor, precum și analiza și controlul articolelor anterior publicării.
Capitolul 3 al Codului cuprinde enumerare și definițile încălcărilor
aduse bunelor practici în cercetarea științifică subliniidu-se caracterul
esențial al cunoașterii și încălcării normelor care reglementează bunele
practici în cercetarea științifică. Dintre încălcări ale bunelor practici în
cercetarea științifică prevăzute de Cod amintim: fabricarea și falsificarea
rezultatelor cercetării, plagiatul, autoplagiatul etc.
27
http://www.allea.org/wp-content/uploads/2017/04/ALLEA-European-Code-of-Conduct-
for-Research-Integrity-2017.pdf, accesat la data de 20.08.2018.
21
Alte Coduri adoptate în cadrul diferitelor univesități sau asociații
internaționale:
 Bunele maniere în Știință. Un set de principii și norme (Good
Manners in Science. A set of Principles and Guidelines) adoptat de
Academia de Științe a Poloniei;
 Codul de Bune Practici în Cercetarea Științifică. Promovarea bunelor
practici și prevenirea încălcărilor normelor de etică și deontologie în
cadrul cercetării științifice (Code of Good Practice for Research.
Promoting good practice and preventing misconduct) adoptat de UK
Research Integrity Office28 în 2009;
 Codul de Etică Științifică al Academiei de Științe a Ungariei
(Science Ethics Code of the Hungarian Academy of Sciences)29
adoptat în 2010;
 Codul Olandez de bună conduită în cercetarea științifică. Principiile
bunelor practice în predare și cercetare (The Netherlands Code of
Conduct for Scientific Practice. Principles of good scientific
teaching and research) adoptat de Asociația Universităților din
Olanda) Association of Universities in the Netherlands în 2004 și
modificat în 201230;
 Codul de etică - Code of Ethics31 adoptat de World Economic Forum
în anul 2018.
28
http://ukrio.org/wp-content/uploads/UKRIO-Code-of-Practice-for-Research.pdf, accesat
la data de 22.08.2018.
29
http://mta.hu/data/dokumentumok/english/background/Science_Ethics_Code_English.pdf,
accesat la data de 22.08.2018.
30
https://www.vsnu.nl/files/documenten/Domeinen/Onderzoek/The_Netherlands_Code_of_
Conduct_for_Scientific_Practice_2012.pdf , accesat la data de 22.08.2018
31
http://www3.weforum.org/docs/WEF_Code_of_Ethics.pdf , accesat la data de
22.08.2018.
22
Codurile menționate în paragraful anterior sunt exemplificative.
Numărul acestor coduri este de fapt mult mai mare. Cu mici diferențe de
nuanță toate au în comun faptul că cercetarea științifică trebuie să se
realizeze în mod responsabil și onest, cercetătorii trebuie să folosească
metode validate și să indice modul în care au fost obținute rezultatele, să
dea dovadă de respect față de colegi, de subiectul și obiectele cercetării (mai
ales atunci când vorbim de studii realizate pe ființe vii) etc. De asemenea,
un aspect important este constituit din operațiunea de prevenție a
eventualelor fraude prin recenzarea și verificarea atentă a lucrărilor anterior
publicării.
I.3 Cadrul intern (din dreptul românesc) de

reglementare a standardelor și normelor specifice
deontologiei academice
I. Constituția României reglementează în cuprinsul art. 32 dreptul
la învățătură care este asigurat prin învățământul de stat gratuit. Aceasta
înseamnă că învățământul universitar gratuit este accesibil tuturor
persoanelor o singură dată pentru fiecare ciclu de învățământ: licență,
master, doctorat. A doua sau a treia specializare în oricare din cele trei se
poate face la taxă. De asemenea, dacă studentul urmează cursurile unei
specializări la buget un an sau doi după care se răzgândește și alege o altă
specializare, va avea dreptul să o urmeze pe a doua parțial la buget (în limita
numărului de ani în care nu a beneficiat de învățământ gratuit). Desigur că
posibilitatea de a ocupa un loc la buget depinde și de alte aspecte sau
circumstanțe (cum ar fi performanțele individuale, numărul de locuri
bugetate scoase la concurs etc.).
23
În cuprinsul art. 32 alineatul (6) din Constituție este garantată
autonomia universitară, fără ca această prevedere să fie însoțită și de alte
precizări. În cursul anului 2013, o Comisie de revizuire a Constituției a
propus completarea acestui alineat cu următoarea definiție a autonomiei
universitare care ar consta din „capacitatea recunoscută prin lege instituţiilor
de învăţământ superior de a-şi gestiona direct şi nemijlocit patrimoniul, de
a-şi alege ori, după caz, desemna în mod liber organele de conducere, de a-şi
executa în mod neîngrădit un buget de venituri şi de cheltuieli, de a hotărî în
mod independent cu privire la politica de personal însuşită şi de a decide
fără nicio constrângere exterioară cu privire la misiunile educaţionale şi de
cercetare asumate"32. Totuși, aspectele menționate în definiția de mai sus se
regăsesc reglementate în diferite forme, și în Legea educației naționale nr.
1/2011, cartele universitare etc. astfel încât considerăm că este suficientă
garantarea constituțională a autonomiei universitare și reglementarea ei
detaliată prin lege organică.
Totodată, Constituția consfințește și dreptul persoanelor la libertatea
conștiinței. Art. 29 alin. (1) – (6) din Constituție garantează dreptul la
libertatea gândirii și a opiniilor (alin. 1), dreptul la libertatea conștiinței „în
spirit de toleranță și respect reciproc”33 (alin. 2), dreptul părinților și al
tutorilor de a asigura educația copiilor minori de care răspund „potrivit
propriilor convingeri”34 (alin. 6).
În cadrul art. 30 alin. (1) – (8) este garantată libertatea de exprimare
a persoanelor, adică „libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a
credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin
32
http://www.mediafax.ro/social/noua-constitutie-defineste-explicit-autonomia-
universitara-10963233, articol publicat la data de 13 iunie 2013, accesat la data de
29.07.2018
33
Constituția României, www.cdep.ro , accesat la data de 25 iulie 2018.
34
Ibidem.
24
imagini, prin sunete sau prin orice alte mijloace de comunicare” (alin 1)35.
Alineatul (2) interzice în mod expres cenzura, iar prevederile alineatelor (6)
(libertatea de exprimare nu se realizează în mod legal dacă prejudiciază
onoarea, demnitatea, dreptul la imagine și viața particulară a unei persoane),
(7)36 și (8)37 sunt incidente și în cadrul exprimării ideilor, concepțiilor și
opiniilor membrilor comunității academice.
Toate acestea sunt esențiale în mediul academic în cadrul căruia, atât
activitatea didactică cât și activitatea de cercetare științifică încurajează
libera exprimare a ideilor, discuțiile constructive, argumentarea propriilor
opinii, lucrul în echipe de cercetare etc.
Educația pe care o primește copilul din partea familiei și a școlii
(mediul preuniversitar) constituie fundamentul de cunoștințe morale, etice,
teoretice și practice cu care studentul intră în mediul academic. Cu cât
aceste prime etape ale educației sunt realizate mai temeinic prin cultivarea
respectului reciproc, toleranței, încurajarea originalității și a schimbului de
idei, cu atât mai ușor tânărul se va integra în mediul academic, va manifesta
interes către cercetare în domeniul ales, colaborări științifice și profesionale,
dezvoltare personală și a carierei, toate aceste constituind componente
esențiale ale unei integrări ulterioare eficiente și de succes pe piața muncii.
35
Constituția României, www.cdep.ro , accesat la data de 25 iulie 2018.
36
Conținutul art. 30 alin. (7) este următorul: „sunt interzise de lege defăimarea țării și a
națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă,
incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și
manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.” www.cdep.ro
37
Conținutul art. 30 alin (8) „răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă
la cunostința publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului
manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de
televiziune, în condițiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.” www.cdep.ro
25
II. Legea Educației Naționale nr. 1/2011 cu modificările și
completările ulterioare constituie cadrul normativ care reglementează
învățământul în România.
În cuprinsul art. 118 alin (1) din Legea nr. 1/2011 sunt enumerate
principiile care stau la baza învățământului superior din România:
„a) principiul autonomiei universitare;
b) principiul libertăţii academice;
c) principiul răspunderii publice;
d) principiul asigurării calităţii;
e) principiul echităţii;
f) principiul eficienţei manageriale şi financiare;
g) principiul transparenţei;
h) principiul respectării drepturilor şi libertăţilor studenţilor şi ale
personalului academic; i) principiul independenţei de ideologii,
religii şi doctrine politice;
j) principiul libertăţii de mobilitate naţională şi internaţională a
studenţilor, a cadrelor didactice şi a cercetătorilor;
k) principiul consultării partenerilor sociali în luarea deciziilor; l)
principiul centrării educaţiei pe student.”38
Alineatul (2) al aceluiași articol prevede în mod expres faptul că „în
învăţământul superior nu sunt admise discriminări pe criterii de vârstă,
etnie, sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală
sau alte tipuri de discriminare, cu excepţia măsurilor afirmative prevăzute de
lege”39, fiind astfel interzisă în mod expres orice formă de discriminare și
asigurându-se astfel respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
38
https://legeaz.net/legea-educatiei-nationale-1-2011, accesat la data de 22.08.2018.
39
Ibidem.
26
De asemenea, pentru a se asigura urmarea cursurilor univesitare și
desfășurarea tuturor activităților în condiții optime de către persoanele cu
dizabilități, se instituie în sarcina universităților obligația de a asigura pentru
aceste persoane „căi de acces adaptate [acestora] în totalitatea spaţiilor
universitare, precum şi condiţii pentru desfăşurarea normală a activităţilor
academice, sociale şi culturale în cadrul instituţiilor de învăţământ
superior”40 (art. 118 alin (3) din Legea nr. 1/2011).
Articolul 130 alineatul (1) prevede obligativitatea fiecărei instituții

de învățământ superior de a adopta un cod de etică și deontologie
profesională universitară care trebuie să cuprindă reglementări ale
următoarelor aspecte:
a) situaţiile de conflicte de interese şi incompatibilităţi;
b) faptul că „persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude
până la gradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel
încât unul sau una să se afle faţă de celălalt sau cealaltă într-o poziţie de
conducere, control, autoritate sau evaluare instituţională la orice nivel în
aceeaşi universitate şi nu pot fi numiţi în comisii de doctorat, comisii de
evaluare sau comisii de concurs ale căror decizii afectează soţii, rudele sau
afinii până la gradul al III-lea inclusiv”41 (art. 130 alin. 1 lit.b din Legea
1/2011);
c) „măsurile educaţionale, administrative şi tehnice care se iau
pentru garantarea originalităţii lucrărilor de licenţă, master, doctorat,
articolelor ştiinţifice sau a altor asemenea lucrări, precum şi sancţiunile
aferente”42 (art. 130 alin. 1 lit.c din Legea 1/2011).
40
Ibidem.
41
Ibidem.
42
Ibidem.
27
Legea educației naționale nr.1/2011 reglementează, în Capitolul II
Statutul personalului didactic şi de cercetare din învăţământul superior,
Secțiunea 5 Etica universitară principalele aspecte privind activitatea
Comisiilor de Etică universitară. Astfel, conform art. 306 din Legea nr.
1/2011 în cadrul fiecărei universități trebuie să existe o Comisie de etică
universitară.
În continuare sunt reglementate în linii generale structura,
componența și atribuțiile Comisiei. Conform legii, din Comisia de Etică
Universitară pot face parte numai „persoane cu prestigiu profesional şi
autoritate morală”43 (art. 306). De asemenea, legiuitorul a indicat expres
persoanele care nu pot face parte din Comisie și anume persoanele care
ocupă vreuna dintre următoarele funcţii: rector, prorector, decan, prodecan,
director administrativ, director de departament sau de unitate de cercetare -
dezvoltare, proiectare, microproducţie. Din punctul nostru de vedere
instituirea acestei are în vedere asigurarea obiectivității și imparțialității
membrilor Comisiei, evitarea unor posibile conflicte de interese și a cumului
de funcții.
Atribuțiile Comisiei de Etică Universitară, prevăzute de art. 306 alin.
(3) din Legea nr. 1/2011 sunt următoarele:
a) analizarea şi soluţionarea abaterilor de la etica universitară, aduse
la cunoștința Comisiei prin sesizare sau autosesizare, conform Codului de
etică şi deontologie universitară;
b) realizarea raportului anual referitor la situaţia respectării eticii
universitare şi a eticii activităţilor de cercetare în Universitate, care se
prezintă rectorului, senatului universitar şi constituie un document public;
43
Ibidem.
28
c) elaborarea Codului de etică şi deontologie universitară;
propunerile CEU sunt analizate și adoptate de Senat, iar Codul de Etică și
deontologie universitară este parte integrantă din Carta Universității;
d) exercitarea atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 206/2004, cu
modificările şi completările ulterioare (le vom analiza în secțiunea
următoare).
Este important să menționăm faptul că aceste atribuții nu sunt
prevăzute în mod limitativ, fiind posibilă extinderea lor prin lege sau prin
Carta Universității. În ceea ce privește Carta Universității „Dunărea de Jos”
din Galați vom analiza conținutul acesteia în cadrul secțiunilor următoare.
Așa cum am arătat anterior, Comisia de etică universitară are
competență specială, și anume, de a soluționa sesizările și autosesizările
privind abaterile de la etica universitară. În cadrul art. 308 alin (1) din Legea
nr. 1/2011 se specifică expres faptul că orice persoană (din universitate sau
din afara ei) poate sesiza Comisia de etică universitară cu privire la
eventuala săvârșire a unor abateri de la etica universitară (prevăzute de
Codul de etică și deontologie universitară sau de Legea nr. 206/2004). Cu
ocazia soluționării sesizării, Comisia de Etică are obligația de a păstra
confidențialitatea cu privire la autorul sesizării.
Sesizările sau autosesizările privind săvârșirea de abateri de la
normele de etică și deontologie profesională sunt soluționate de către
Comisia de Etică Universitară prin emiterea de hotărâri motivate care sunt
avizate de consilierul juridic al Universității, aspect prin care este atestată
legalitatea acestora. Rațiunea acestei prevederi este explicitată în cuprinsul
art. 307 teza 2 din Legea nr. 1/2011 care prevede că răspunderea juridică
referitoare la activitatea și hotărârile Comisiei de Etică revine universității.
Legea nr. 1/2011 instituie, în cadrul art. 310 o serie de abateri grave
de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea universitară:
29
plagiatul, confecționarea de rezultate, falsificarea datelor, introducerea de
informații false în solicitările de granturi sau de finanțare.
Secțiunea 7 - Sancţiuni disciplinare și Secțiunea 8 - Sancţiuni
referitoare la încălcarea eticii universitare şi a bunei conduite în cercetare
din Capitolul II - Statutul personalului didactic şi de cercetare din
învăţământul superior reglementează sancțiunile disciplinare aplicabile
persoanelor care au încălcat obligațiile instituite prin contractul individual
de muncă, normele de comportament care aduc atingere interesului
învățământului și prestigiului instituției, normele de etică și deontologie
profesională etc. și procedura disciplinară aplicabilă acestora.
În ceea ce privește sancțiunile aplicabile abaterilor de la etica și
deontologia profesională săvârșite de personalul didactic și de cercetare și
personalul didactic și de cercetare auxiliar acestea sunt prevăzute de art. 318
din Legea nr. 1/2011 și le vom enumera în ordinea gravității lor, începând
cu cea mai ușoară: avertismentul, diminuarea salariului, suspendarea
dreptului de a participa la concursuri de avansare sau de ocupare a unor
funcții de conducere (pe o perioadă limitată de timp), destituirea din funcție
și desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Acest regim sancționator se completează cu prevederile celorlalte
acte normative, coduri, reglementări interne etc. care trebuie să se
circumscrie cadrului legislativ general.
Din comunitatea academică fac parte și studenții de la toate
programele de studii (licență, master, doctorat) care au drepturi și obligații
specifice calității și activității lor. Normele deontologice – ansamblul
drepturilor și obligațiilor - care reglementează activitatea studenților sunt
prevăzute prin Legea nr. 1/2011, Codul de etică și deontologie profesională
universitară, regulamentul privind activitatea universitară a studenților
(RAUS) etc. Conținutul acestor norme va fi analizat în detaliu într-unul din
30
capitolele următoare, dedicat special acestui subiect. Vom menționa aici
doar faptul că sancțiunile aplicabile studenților care săvârșeșc abateri de la
normele deontologice sunt prevăzute de art. 319 din Legea nr. 1/2011 cu
modificările și completările ulterioare: avertisment scris, exmatriculare și
alte sancțiuni prevăzute de Codul de etică și deontologie universitară.
III. Un act normativ foarte important care reglementează
deontologia profesională în mediul academic în ceea ce privește activitatea
de cercetare științifică este Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în
cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare. În cuprinsul
acestei legi sunt reglementate următoarele aspecte:
1. Categoriile de norme de bună conduită în activitatea de cercetare-
dezvoltare (art. 2 lit. a– e):
a) normele privind buna conduită în activitatea științifică;
b) „norme de bună conduită în activitatea de comunicare,
publicare, diseminare și popularizare științifica, inclusiv în
cadrul cererilor de finanțare depuse în cadrul competițiilor de
proiecte organizate din fonduri publice;
c) norme de bună conduită în activitatea de evaluare și
monitorizare instituțională a cercetarii-dezvoltării, de
evaluare și monitorizare de proiecte de cercetare-dezvoltare
obținute prin acțiuni din cadrul Planului Național de
Cercetare, Dezvoltare și Inovare și de evaluare de persoane în
vederea acordării de grade, titluri, funcții, premii, distincții,
sporuri, atestate sau certificate în activitatea de cercetare-
dezvoltare;
d) norme de bună conduită în funcțiile de conducere în
activitatea de cercetare-dezvoltare;
31
e) normele de bună conduită privind respectarea ființei și
demnității umane, evitarea suferintei animalelor si ocrotirea
si refacerea mediului natural si a echilibrului ecologic.”44
Abaterile de la buna conduită pentru fiecare din categoriile de norme
prevăzute la art. 2 lit. a) – e) sunt expres incriminate în cuprinsul art.
21 din Legea nr. 206/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Acestea constituie abateri disciplinare și sunt sancționate ca atare în
măsura în care, datorită gravității lor, a pericolului mare și a
consecințelor produse nu constituie înfracțiuni.
Încălcarea normelor de conduită prevăzute la art. 2 litera a) din
Legea nr. 206/2004:
„a) confecționarea de rezultate sau date și prezentarea lor ca date
experimentale, ca date obținute prin calcule sau simulări numerice pe
calculator ori ca date sau rezultate obținute prin calcule analitice ori
raționamente deductive;
b) falsificarea de date experimentale, de date obținute prin calcule
sau simulări numerice pe calculator ori de date sau rezultate obținute prin
calcule analitice ori raționamente deductive;
c) îngreunarea deliberată, împiedicarea sau sabotarea activității de
cercetare-dezvoltare a altor persoane, inclusiv prin blocarea nejustificată a
accesului la spațiile de cercetare dezvoltare, prin avarierea, distrugerea ori
manipularea aparaturii experimentale, a echipamentului, a documentelor, a
programelor de calculator, a datelor în format electronic, a substanțelor
44
Art. 2 lit. b) – e) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare cu modificările și completările ulterioare, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 04.06.2004. Ultima modificare a Legii
s-a realizat prin OG nr. 2/2016.
32
organice sau anorganice ori a materiei vii necesare altor persoane pentru
derularea, realizarea sau finalizarea activităților de cercetare-dezvoltare.”45
Încălcarea normelor de conduită prevăzute la art. 2 litera b) din
Legea nr. 206/2004:
f) „plagiatul;
g) autoplagiatul;
c) includerea în lista de autori a unei publicații științifice a unuia
sau mai multor coautori care nu au contribuit semnificativ la publicație ori
excluderea unor coautori care au contribuit semnificativ la publicație;
d) includerea în lista de autori a unei publicații științifice a unei
persoane fără acordul acesteia;
e) publicarea sau diseminarea neautorizată de către autori a unor
rezultate, ipoteze, teorii ori metode științifice nepublicate;
f) introducerea de informații false în solicitările de granturi sau de
finanțare, în dosarele de candidatură pentru abilitare, pentru posturi
didactice universitare ori pentru posturi de cercetare-dezvoltare.”46
Încălcarea normelor de conduită prevăzute la art. 2 litera c) din
Legea nr. 206/2004:
„a) nedezvăluirea situațiilor de conflicte de interese în realizarea sau
participarea la evaluări;
b) nerespectarea confidențialității în evaluare;
45
Art. 21 alin. (1) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
46
33
c) discriminarea, în cadrul evaluărilor, pe criterii de vârstă, etnie,
sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală ori
alte tipuri de discriminare, cu excepția măsurilor afirmative prevăzute de
lege.”47
Încălcarea normelor de conduită prevăzute la art. 2 litera d) din
Legea nr. 206/2004:
„a) abuzul de autoritate pentru a obține calitatea de autor sau coautor
al publicațiilor persoanelor din subordine;
b) abuzul de autoritate pentru a obține salarizare, remunerare sau alte
beneficii materiale din proiectele de cercetare-dezvoltare conduse ori
coordonate de persoane din subordine;
c) abuzul de autoritate pentru a obține calitatea de autor sau coautor
al publicațiilor persoanelor din subordine ori pentru a obține salarizare,
remunerare sau alte beneficii materiale pentru soți, afini ori rude până la
gradul al III-lea inclusiv;
d) abuzul de autoritate pentru a impune nejustificat propriile teorii,
concepte sau rezultate asupra persoanelor din subordine;
e) obstrucționarea activității unei comisii de etică, a unei comisii de
analiză sau a Consiliului Național de Etică48, în cursul unei analize a unor
abateri de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare din
subordine;
f) nerespectarea prevederilor și procedurilor legale destinate
respectării normelor de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare
prevăzute în prezenta lege, în Legea nr. 1/2011, în Codul de etică, în
47
48
Actualmente Consiliul Național de Etică are denumirea de.....acordată prin ...
34
codurile de etică pe domenii, în regulamentele de organizare și funcționare a
instituțiilor de cercetare - dezvoltare, respectiv în cartele universitare, după
caz, inclusiv nepunerea în aplicare a sancțiunilor stabilite de către comisiile
de etică conform art. 11 alin. (6) din prezenta lege sau de către Consiliul
Național de Etică, conform art. 326 din Legea nr. 1/2011.”49
Încălcarea normelor de conduită prevăzute la art. 2 litera e) din
Legea nr. 206/2004 este reglementată în Codurile de etică ale
instituțiilor de învățământ superior.
Legea nr. 206/2004 cu modificările și completările ulterioare mai
prevede o serie de abateri de la normele deontologice aplicabile
activității de cercetare științifică în cuprinsul art. 21 alin. (6):
„a) participarea activă în abateri săvârșite de alții;
b) cunoașterea abaterilor săvârșite de alții și nesesizarea comisiei de
etică prevăzute la art. 9 sau a Consiliului Național de Etică;
c) coautoratul publicațiilor conținând date falsificate sau
confecționate;
d) neîndeplinirea obligațiilor legale și contractuale, inclusiv a celor
aferente contractului de mandat sau contractelor de finanțare, în exercitarea
funcțiilor de conducere ori de coordonare a activităților de cercetare-
dezvoltare.”50
În continuare, legiuitorul indică o serie de fapte care nu constituie
abateri de la buna conduită în cercetare și dezvoltare, precizări
49
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 04.06.2004.
50
Art. 21 pct. (6) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 04.06.2004.
35
terminologie51 (definirea termenilor utilizați în această lege pentru a facilita
aplicare corectă și uniformă a normei juridice), conflictele de interese,
competența de soluționare a sesizărilor privind încălcarea normelor de bună
conduită în cercetare și inovare, activitatea, componența și competența
Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării
Tehnologice și Inovării și a comisiilor de etică din cadrul instituțiilor de
învățământ superior și cercetare, sancțiunile care pot fi aplicate de cele două
foruri atunci când se constată săvârșirea unor abateri de la buna conduită în
cercetare și dezvoltare.
IV. Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de
cercetare-dezvoltare prevede, în cuprinsul art. 1 alin. (1), faptul că acest
act normativ „constituie cadrul prin care se promovează formarea continuă,
dezvoltarea și motivarea resurselor umane, pentru asigurarea competenței și
eticii profesionale în activitățile de cercetare-dezvoltare, a libertății
demersurilor științifice și pentru participarea personalului din domeniu la
promovarea și evaluarea activităților ce îi revin.”52
În ceea ce privește etica și deontologia profesională, Statutul
personalului de cercetare – dezvoltare instituie, în cadrul art. 24 următoarele
obligații:
51
De exemplu, art. 4 prevede: alin. „(1) În sensul prezentei legi, următorii termeni sunt
definiţi după cum urmează : […] d) plagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o
comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii,
date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în
format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la
sursele originale; e) autoplagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală,
inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii,
rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale
aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele
originale.”
52
Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, cu modificările
și completările ulterioare publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din
23 iulie 2003. Cea mai recentă modificare a acestei legi s-a realizat prin Legea nr. 69/2018.
36
„a) să respecte etica și deontologia activității de cercetare-dezvoltare;
„b) să respecte drepturile de proprietate intelectuală și
confidențialitatea convenită cu colaboratorii și cu finanțatorii cercetării;
„c) să nu creeze conflict de interese sau concurență neloială în cazul
cumulului de activități, efectuat în condițiile legii.”53
Încălcarea acestor obligații constituie abateri disciplinare și se
sancționează ca atare în măsura în care nu constituie înfracțiuni. Dacă
faptele săvârșite întrunesc conținutul legal al unor infracțiuni atunci, față de
persoana sau persoanele vinovate, este atrasă răspunderea penală. În cazul în
care prin săvârșirea faptelor incriminate se cauzează un prejudiciu material
sau moral/ de imagine unei persoane sau instituții este poate fi angajată și
răspunderea patrimonială a autorului / autorilor faptei respective.
V. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
cu modificările și completările ulterioare instituie o protecție specială cu
privire la dreptul de autor și celelalte drepturi conexe precizând subiectele
acestor drepturi, conținutul specific al fiecăruia, modalitățile de protecție
precum și sancțiunile aplicabile în caz de încălcare. În primul rând se
impune să menționăm faptul că „în România, dreptul de autor asupra unei
opere de creaţie intelectuală este recunoscut şi garantat în condiţiile
legislaţiei în vigoare. Acest drept este legat de persoana autorului şi nu
depinde de valoarea ştiinţifică, artistică sau culturală a operei pe care a
creat-o autorul respectiv. De asemenea, nu depinde nici de modalitatea de
creaţie, de modul sau forma de exprimare ori de destinaţia operei.” 54 De
asemenea, art. 1 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 6/1996 statuează „acest drept
53
Ibidem.
54
Dumitrache, Ioan; Iovu, Horia (coordonatori) – Manual de autorat științific,
http://www.ecs-
univ.ro/UserFiles/File/Manual%20de%20autorat%20stiintific%2026.09.2011.pdf , 2011,
accesat la data de 23.07.2018, p. 44.
37
este legat de persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și
patrimonial.”55
Pentru a fi respectat și garantat prin forța coercitivă a legii opera
unui autor nu trebuie să fie nici finalizată și nici publicată sau comunicată
vreunei audiențe în orice fel. Este suficient ca autorul să lucreze la o operă
care este proprie pentru ca dreptul său să fie recunoscut și protejat (art. 1
alin. (2) din Legea nr. 8/1996). De altfel, acesta este cazul cu diverse opere
(scrise sau de altă natură) publicate sau cunoscute postum.
În sensul Legii nr. 8/1996 cu modificările şi completările autorul este
persoana fizică ce a creat o anumită operă de unde se poate concluziona că
„dreptul de autor asupra operei respective decurge din simplul fapt al
realizării ei”56. De asemenea, legea prevede că autori ai unei opere pot fi
mai multe persoane fizice. În absenţa unei probe contrare, se prezumă că
autorul este persoana sub numele căreia a fost adusă opera la cunoştinţă
publică, pentru prima dată. Din punctul de vedere al teoretic „dreptul de
autor reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile
juridice privind crearea unei opere literare, artistice și științifice.”57
Sfera creațiilor care pot constitui obiectul dreptului de autor este
foarte vastă ea cuprizând opere științifice, literare, programe pentru
calculator, fotografii, artă plastică etc. Articolul 94 precizează care sunt
titularii drepturilor conexe dreptului de autor: „artiștii interpreți sau
executanți, pentru propriile interpretări ori execuții, producătorii de
55
Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996.
56
Dumitrache, Ioan; Iovu, Horia (coordonatori) – Manual de autorat științific,
http://www.ecs-
univ.ro/UserFiles/File/Manual%20de%20autorat%20stiintific%2026.09.2011.pdf , 2011,
accesat la data de 23.07.2018, p. 45.
57
Dominte, Nicoleta Rodica – Dreptul de autor. Mărci. Desene și modele. Brevete de
invenție. Jurisprudență comentată, Editura C. H. Beck. București, 2012, p. 15.
38
înregistrări sonore și producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru
propriile înregistrări, și organismele de radiodifuziune și de televiziune,
pentru propriile emisiuni și servicii de programe.”58
Conform art. 1387 din Legea nr. 8/1996 încălcarea drepturilor
instituite și protejate prin această lege (inclusiv a dreptului de autor) poate
„atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz, potrivit
legii.”59
Din punctul nostru de vedere, în anumite situații, plagiatul operei
altei persoane poate constitui, după caz (în funcție de gravitate și de
consecințele produse) abatere disciplinară sau infracțiune. Astfel, in cadrul
art. 141 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor care
reglementează infracțiunea de contrafacere, conform căruia „constituie
infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă
fapta persoanei care își însușește, fără drept, în întregime sau în parte, opera
unui alt autor și o prezintă ca o creație intelectuală proprie”60 , dacă este
săvârșită de una din persoanele prevăzute de art. 1 alin. (4) din Legea nr.
206/2004, include și plagiatul. Astfel, nu ne raliem la opinia doamnei
Florea61 conform careia, în nicio situație plagiatul nu poate fi o modalitate
de săvârșire a contrafacerii. Este adevărat că prin incriminarea acestei
infracțiuni legiuitorul protejează dreptul de autor și există situații în care
deși este citat autorul unei opere preluate, cel care a preluat nu avea dreptul
să folosească opera respectivă și a încălcat dreptul de autor. Dar, din punctul
nostru de vedere, uneori, prin plagierea operei altei persoane, faptă care în
mod evident se realizează fără drept, i se pot produce acesteia prejudicii atat
58
59
60
Ibidem.
61
Florea, Sonia - Plagiatul și încălcarea drepturilor de autor, juridice.ro, septembrie 2016.
39
de imagine cât și patrimoniale, respectivul fiind îndreptățit să formuleze și o
plângere penală și să obțină repararea prejudiciului moral și material suferit
și pe aceasta cale.
Mai mult decât atât, în Legea nr. 206/2004 sunt enumerate abaterile
de la buna conduită în cercetare specificându-se că acestea fapte sunt abateri
„în măsura în care nu constituie infracțiuni potrivit legii penale” 62. Din
punctul nostru de vedere această sintagmă include și infracțiunea de
contrafacere.
Definiția plagiatului o regăsim, detaliată, în cadrul art. 4 alin. (1) lit.
din Legea nr. 206/2004 conform căruia acesta este „expunerea într-o operă
scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte,
expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode
ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor
autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele
originale”.
Din punctul nostru de vedere. dacă fapta de plagiat a operei unei alte
persoane are o gravitate scăzută atunci aceasta constituie abatere
disciplinară și se aplică doar sancțiunea disciplinară proporțională cu
circumstanțele individuale și reale, consecințe, atitudinea persoanei vinovate
etc. Pe de altă parte, condamnarea penală pentru infractiunea de
contrafacere, poate atrage și răspunderea disciplinară cu aplicarea celei mai
grave sancțiuni disciplinare – desfacerea contractului de muncă sau
pierderea gradului didactic obținut ca urmare a folosirii lucrării plagiate la
concursul de ocupare a postului respectiv.
62
Art. 21 din Legea nr. 206/2004.
40
I.4 Reglementarea standardelor și normelor specifice
deontologiei academice în cadrul Universității
„Dunărea de Jos” din Galați
La nivelul Universității „Dunărea de Jos” din Galați a fost adoptată
în anul 2011 (și modificată în 2012) Carta Universității, iar în anul 2012 a
fost adoptat Codul de etică și deontologie profesională universitară al
Universității „Dunărea de Jos” din Galați, parte integrantă a Cartei.
Activitatea, drepturile și obligațiile studenților sunt reglementate, la
nivel instituțional, prin Regulamentul activității universitare a studenților,
dar și în Carta Universității și în Codul de etică.
Componența și atribuțiile Comisiei de Etică Universitară sunt
prevăzute prin lege, Carta Universității, Codul de Etică și deontologie
profesională universitară și Regulamentul privind organizarea și
funcționarea Comisiei de Etică Universitară
I. Carta Universității „Dunărea de Jos” din Galați este, conform

art. 2 alineatul (1) „documentul care stabileşte misiunea Universităţii,
principiile academice, obiectivele, structura şi organizarea acesteia. Ea
respectă principiile înscrise în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
exprimă aderarea la Magna Charta a Universităţilor Europene semnată la
Bologna, precum şi la principiile ce definesc Spaţiul European al Educaţiei
şi al Cercetării. Carta este elaborată în concordanţă cu Constituţia României
şi legislaţia în vigoare.”63
Articolul 5 din Carta Universității reglementează principiile în baza
cărora se desfășoară activitatea didactică și de cercetare științifică în cadrul
63
Carta Universității „Dunărea de Jos” din Galați,
http://www.ugal.ro/informatii/documente-publice/carta-universitatii , accesat la data de
26.07.2018.
41
Universității „Dunărea de Jos” din Galați. În continuare le vom enumera pe
cele care vizează direct etica și deontologia profesională: autonomia
universitară (lit.a), principiul libertății academice (lit. b), principiul
răspunderii publice (lit. d), principiul echității (lit. f), principiul transparenţei
(lit.h), principiul respectării drepturilor şi libertăţilor studenţilor şi ale
personalului academic (lit. i) și principiul independenţei de ideologii, religii
şi doctrine politice (lit. j).
Autonomia universitară este reglementată special în cadrul art. 6 din
Cartă. Conform definiției (art.6 alin. (1) teza întâi), autonomia universitară
constă din „dreptul comunităţii universitare de a se conduce, de a-şi exercita
libertăţile academice fără niciun fel de ingerinţe ideologice, politice sau
religioase, de a-şi asuma un ansamblu de competenţe şi obligaţii în
concordanţă cu opţiunile şi orientările naţionale ale dezvoltării
învăţământului superior stabilite prin lege”64. În continuare se specifică
faptul că „autonomia universitară este garantată prin Constituţie, iar
libertatea academică este garantată prin lege.”65
Articolul 11 alin. (1) lit. a) – d) – (2) explicitează conținutul noțiunii
de libertate academică, care constă din dreptul membrilor counității
academice de a produce, transmite preda, disemina cunoștințe prin cercetare,
fără îngrădiri de ordin politic, religios sau de orice altă natură (alin 1 lit a),
dreptul de a participa, în condițiile legii, la activitățile de învățământ și
cercetare și de a le conduce sau coordona (alin. 1 lit. b), dreptul de a alege
subiectele de cercetare (alin 1 lit.c) și „libertatea cercetării în ceea ce
64
26.07.2018.
65
26.07.2018.
42
priveşte stabilirea temelor, alegerea metodelor, procedeelor şi valorificarea
rezultatelor, conform legii”66 (alin. 2).
Întreaga Cartă reglementează și orientează activitățile specifice
mediului academic în așa fel încât acestea să se desfășoare în condițiile
respectării și promovării normelor de etică și deontologie profesională.
Carta acordă o atenție deosebită incompatibilităților și conflictelor de
interese (art. 33 și 34), relațiile cu studenții (art. 68), principiile care
guvernează activitatea studenților în mediul academic (art. 69, 70 și 71) etc.
II. Codul de etică și deontologie profesională universitară
reglementează normele deontologice aferente mediului academic, instituind
drepturi și obligații pentru toți membrii comunității academice (personal
didactic și de cercetare, personal didactic și de cercetare auxiliar și studenți).
De asemenea, în cuprinsul acestui cod sunt prevăzute și sancțiunile
aplicabile celor care încalcă aceste norme. Totodată, se regăsesc și normele
aplicabile tuturor tipurilor de cercetare științifică realizate în Universității.
Încă de la început se precizează faptul că „normele şi principiile de
etică şi deontologie universitară promovate prin actualul Cod sunt parte a
sistemului de valori universal-acceptate de comunităţile academice.”67
Prin specificul prevederilor sale, Codul promovează valori precum
„dreptatea, echitatea, egalitatea de şanse, demnitatea, libertatea individuală
şi academică, proprietatea intelectuală, integritatea profesională şi morală,
cinstea, onestitatea, corectitudinea, datoria, responsabilitatea publică ş.a.”68
66
Ibidem.
67
Art. 2 alin. (1) din Codul de etică și deontologie profesională universitară al Universității
„Dunărea de Jos” din Galați, http://www.ugal.ro/informatii/documente-publice/codul-de-
etica-si-deontologie-profesionala-universitara
68
Art. 3 alin. (1) din Codul de etică și deontologie profesională universitară al Universității
„Dunărea de Jos” din Galați, http://www.ugal.ro/informatii/documente-publice/codul-de-
etica-si-deontologie-profesionala-universitara
43
În cadrul Codului sunt instituite următoarele principii specifice eticii
universitare: libertatea academică (art. 4-8), autonomia personală (art. 9-12),
dreptatea, echitatea și onestitatea intelectuală în activitatea didactică (art.
13-22), activitatea de cercetare științifică (art. 23- 26), activitatea
administrativă (art. 27 – 28), meritul (art. 29 -34), onestitatea academică și
corectitudinea intelectuală (art. 35-36), transparența (art. 37 – 38),
responsabilitatea personală și profesională (art. 39 și 40), respectul și
toleranța (art. 41și 42), colegialitatea (art. 43 – 45), loialitatea (art. 46 și 47),
confidențialitatea (art. 48).
În continuare, Codul cuprinde în Capitolul III reglementarea
incompatibilităților și (art. 49 -54), în Capitolul IV este descrisă
componența și activitatea Comisiei de Etică Universitară (art. 55 – 58) iar în
Capitolul V sancțiunile aplicabile membrilor comunității academice care nu
respectă normele de etică și deontologie profesională (art. 59 – 65).
III. Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei
de Etică Universitară din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din
Galați 69
, stabilește modul de desfășurare al activității acestei comisii,
dispunând cu privire la: baza legală a înființării și funcționării, structura,
organizarea activității, atribuțiile, competențele și atribuțiile președintelui și
vicepreședintelui, analiza și soluționarea sesizărilor, modul de funcționare și
rapoartele comisiei de analiză, căile de atac care pot fi formulate împotriva
hotărârilor CEU, sancțiunile care pot fi aplicate pentru încălcarea normelor
de etică și deontologie profesională etc.
IV. Regulamentul activității universitare a studenților are drept
obiect explicitarea normelor specifice aplicabile persoanelor care au
calitatea de student în cadrul Universității. În cuprinsul art. 4 alin. (1) din
69
http://www.ugal.ro/files/site/comisie_etica/Regulament_etica_brosura_ianuarie_2014.pdf
44
Regulament „candidatul admis la unul din programele de studii în urma unui
concurs de admitere dobândeşte calitatea de student al Universităţii
“Dunărea de Jos” din Galaţi după parcurgerea procedurilor de
înmatriculare”70.
Pe lângă dispoziții privind frecvența la cursuri, promovabilitatea,
transferul de credite, continuarea studiilor, finalizarea studiilor, statutul
financiar, statutul academic etc. sunt reglementate, în cuprinsul Capitolului
3. Drepturi, obligații, sancțiuni anumite aspecte de ordin deontologic
specifice calității de student. Astfel, conform art. 8 pct. (11) studentul are
dreptul „să semnaleze aspectele pe care le consideră neadecvate în
activitatea universitară”. Acest drept include și formularea de sesizări cu
privire la eventuale încălcări ale normelor de etică și deontologie
profesională săvârșite de un cadru didactic, cadru didactic auxiliar sau coleg
student. Totodată, dispozițiile prevederilor de mai sus se completează cu
drepturile prevăzute la art. 8 pct. (30) conform căruia studentul are dreptul
„să ceară verificarea şi evaluarea abuzurilor şi neregulilor de către
organisme specializate prevăzute de legislaţia în vigoare, precum şi dreptul
la protecţia celor care sesizează, potrivit Legii nr. 571/2004 privind protecţia
personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi
care semnalează încălcări ale legii” și pct. (31) care stipulează expres faptul
că studentului trebuie „să-i fie înregistrate toate cererile scrise şi semnate
sau transmise la adresele oficiale de e-mail ale universităţii şi să primească
răspuns scris, respectiv prin mijloace electronice la aceste cereri, în
condiţiile stabilite de lege şi de regulamentele universitare. Această ultimă
prevedere garantează faptul că toate sesizările formulate de către studenți
sunt înregistrate și analizate corespunzător.
70
Art. 4 alin. (1) din Regulamentul Activității Universitare a Studenților.
45
***
În altă ordine de idei, conform art. 8 pct. (12) studentul are dreptul
„să participe la activitatea ştiinţifică, la activitatea formaţiilor artistice din
facultate sau universitate, a cenaclurilor literare, a cluburilor sau a Casei de
Cultură a Studenţilor, precum şi la activitatea sportivă universitară – de
masă şi de performanţă – din cadrul universităţii”. Desigur că această
activitate trebuie să se desfășoare cu respectarea normelor privind buna
conduită în cercetarea științifică, în caz contrar autorul abaterilor urmând a
fi sancționat corespunzător.
Art. 8 pct. (21) prevede că studentul are dreptul „să i se recunoască
drepturile de autor şi de proprietate intelectuală pentru rezultatele obţinute prin
activităţile de cercetare, dezvoltare, creaţie artistică şi inovare, conform legislaţiei
în vigoare, Cartei universitare şi eventualelor contracte între părţi”. Astfel,
activitatea de cercetare științifică a studenților trebuie să fie încurajată și
promovată conform legii, dreptul de autor sau brevetul pentru descoperirile
sau invențiile creatorului să fie acordate și recunoscute în condițiile legii.
Însușirea meritelor de către alte persoane decât autorul sau autorii operei
trebuie sancționată și descurajată.
De asemenea conform pct. (26) al art. 8 din Regulament, studentul
trebuie „să aibă parte de o evaluare obiectivă şi nediscriminatorie a
competenţelor dobândite după parcurgerea unui curs, cu respectarea
programei şi dreptul de a cunoaşte baremul după care a fost evaluat”.
Acestui drept al studentului îi corespunde obligația deontologică corelativă a
cadrului didactic de a realiza evaluarea în mod corect, echitabil,
nediscriminator și transparent.
Tot pentru a se acorda egalitate de șanse și a nu se proceda
discriminator, studentul are dreptul „să fie examinat printr-o metodă
alternativă atunci când suferă de o dizabilitate temporară sau permanentă,
46
certificată medical, care face imposibilă prezentarea cunoştinţelor învăţate
în maniera prestabilită de către titularul de curs, astfel încât metoda
alternativă indicată să nu limiteze atingerea standardelor examinării” (art. 8
pct. 27).
V. Regulamentul instituțional privind organizarea şi
funcţionarea studiilor universitare de doctorat în şcolile doctorale din
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi71 „constituie cadrul normativ
privind organizarea şi desfăşurarea programelor de studii universitare de
doctorat în şcolile doctorale din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” din
Galaţi, numită în continuare UDJG, fiind elaborat în conformitate cu
prevederile Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, dispoziţiile HG
681/3.08.2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat,
precum şi Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4843/01.08.2006
privind domeniile pentru studii universitare de doctorat” (art. 1.1).
În articolul 3.9 sunt enumerate principalele atribuții ale CSUD –
UDJG. Dintre acestea amintim aici atribuția înstituită la litera l) conform
căreia Consiliul pentru Studiile Universitare de Doctorat trebuie să medieze
şi să soluţioneze „conflictele care îi sunt aduse la cunoştinţă: dintre
doctorand şi şcoala doctorală, dintre doctorand şi conducătorul de doctorat,
dintre conducătorul de doctorat şi şcoala doctorală. Înaintea unei eventuale
analize din partea Comisiei de etică a UDJG, medierea se face în ordinea:
coordonator de domeniu de doctorat, Consiliul şcolii doctorale (CSD),
Consiliul pentru Studiile Universitare de Doctorat (CSUD-UDJG)”. De
asemenea, Consiliul Școlii doctorale are, conform art. 3.17 litera m)
atribuția de a media și soluționa „conflictele dintre doctorand şi
conducătorul de doctorat”. Aceste conflicte pot viza diferite aspecte:
71
http://www.ugal.ro/studii/doctorat/regulamentul-privind-organizarea-studiilor-
universitare-de-doctorat
47
diferențe de opinii cu privire la obiectul de cercetare sau metodele abordate,
termenele de realizare a diferitelor obiective fixate, aspecte de ordin
deontologic, încălcări ale bunei conduite în cercetarea științifică etc.
Conform art. 3.20 punctul (1) „IOSUD-UDJG garantează
transparenţa organizării şi desfăşurării programelor de studii universitare de
doctorat la nivelul şcolilor doctorale ale UDJG.” Îndeplinirea acestei
obligații de desfășurare a activității în mod transparent constituie o
componentă a deontologiei academice. La punctul (2) al aceluiași articol
sunt detaliate informațiile care sunt făcute publice pe site-ul instituției, în
așa fel încât să poată fi cunoscute de către toți cei interesați.
Articolul 3.21 este dedicat integral asigurării bunei conduite în
cercetarea științifică. Astfel, la alineatul (1) se prevede faptul că „școala
doctorală împreună cu conducătorul de doctorat au obligaţia de a informa
studentul-doctorand cu privire la etica ştiinţifică, profesională şi universitară
şi de a verifica respectarea acesteia” atât „pe parcursul realizării cercetării
de doctorat şi în redactarea tezei de doctorat”.
Următorul alineat prevede obligația Consiliilor școlilor doctorale și a
CSUD de a lua măsuri pentru „prevenirea şi sancţionarea abaterilor
de la normele eticii ştiinţifice, profesionale şi universitare, conform Codului
de etică şi deontologie profesională al UDJG.”
În situația în care sunt constatate încălcări ale bunei conduite în
cercetarea științifică sau ale eticii academice (inclusiv plagiat) „studentul-
doctorand şi/sau conducătorul de doctorat răspund/răspunde în condiţiile
legii.”
Referitor la conținutul tezei de doctorat, în cadrul art. 7.10 pct. (5) se
arată că „teza de doctorat este o lucrare originală, fiind obligatorie
menţionarea sursei pentru orice material preluat.” De asemenea la pct. (6) se
prevede că „studentul-doctorand este autorul tezei de doctorat şi îşi asumă,
48
printr-o declaraţie scrisă, corectitudinea datelor şi informaţiilor prezentate în
teză, precum şi a opiniilor şi demonstraţiilor exprimate în aceasta.” Nu în
ultimul rând, pct. (7) instituie obligația conducătorului de doctorat de a
„răspunde împreună cu autorul tezei de respectarea standardelor de calitate
sau de etică profesională, inclusiv de asigurarea originalităţii conţinutului.”
Conform articolului 7.12 anterior susținerii publice originalitatea tezei de
doctorat și veridicitatea datelor cuprinse în aceasta sunt verificate de către
comisia de susținere publică. Dacă în cadrul acestei verificări se constată că
teza cuprinde elemente de plagiat sau alte aspecte necorespunzătoare ea nu
va primi acceptul comisiei pentru susținerea publică. Într-un termen
rezonabil doctorandul va trebui să remedieze aspectele indicate în caz
contrar neputând finaliza cercetarea doctorală.
Dat fiind faptul că prin conținutul său, teza de doctorat aduce
elemente de noutate în domeniul studiat și este o operă originală, dreptul de
autor este protejat conform art 7.11.72
VI. Regulamentul de organizare și funcționare73 cuprinde
descrierea structurilor universității, a funcțiilor didactice, funcțiilor
academice de conducere, structura administrativă a universității și atribuțiile
specifice fiecăruia. În măsura în care, cu ocazia îndeplinirii
necorespunzătoarea sau neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, persoanele
prevăzute în acest regulament încalcă obligații de ordin deontologic
72
Art. 7.11. (1) Tezele de doctorat împreună cu anexele acestora sunt documente publice şi
se redactează şi în format digital.
(2) Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală asupra tezei de doctorat se
asigură în conformitate cu prevederile legii.
(3) Valorificarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor de proprietate industrială
asupra produsului sau creaţiei originale realizate în cadrul programului de studii
universitare de doctorat se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniu.
73
http://www.ugal.ro/informatii/documente-publice/regulamentul-de-organizare-si-
functionare , accesat la data de 26.07.2018.
49
urmează să fie cercetați disciplinar, civil, contravențional sau penal și
sancționați corespunzător.
Bibliografie
1. Avram, Andrei; Berlic, Cătălin; Murgescu, Bogdan; Murgescu,
Mirela-Luminița; Popescu, Marian; Rughiniș, Cosima; Sandu,
Dumitru; Socaciu, Emanuel; Șercan, Emilia; Ștefănescu, Bogdan;
Tănăsescu, Simina Elena; Voinea, Sanda - Deontologie academică.
Curriculum cadru, Curs Universitar, Coordonator: Liviu Papadima,
București, 2017.
2. Coman Kund, Liviu - Deontologia și statutul funcționarului public,
Curs Universitar, 2013.
3. Dominte, Nicoleta Rodica – Dreptul de autor. Mărci. Desene și
modele. Brevete de invenție. Juridsprudență comentată, Editura C.
H. Beck. București, 2012.
4. Dumitrache, Ioan; Iovu, Horia (coordonatori) – Manual de autorat
științific,
http://www.ecsuniv.ro/UserFiles/File/Manual%20de%20autorat%20
stiintific%2026.09.2011.pdf , 2011, accesat la data de 23.07.2018.
5. Florea, Sonia – Plagiatul si incalcarea drepturilor de autor,
juridice.ro, septembrie 2016.
6. Macovei, Ioan – Dreptul proprietății intelectuale, Editura
Universității „Al. I. Cuza” Iași, Iași, 2002.
7. Morar, Vasile - Etica în afaceri și în politică, Editura Universității
București, București. 2006.
Directive și Regulamente ale Uniunii Europene

1. Directiva 93/83/CEE privind coordonarea anumitor reglementări
privind dreptul de autor şi drepturile conexe aplicabile radiodifuzării
prin satelit şi retransmiterii prin cablu, https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A31993L0083
, accesat la data de 20.08.2018.
2. Directiva 93/98/CEE a Consiliului din 29 octombrie 1993 privind
armonizarea duratei de protecţie a dreptului de autor şi a anumitor
50
drepturi conexe, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/ALL/?uri=CELEX%3A31993L0098 , accesat la data de
20.08.2018.
3. Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și Consiliului din 11
martie 1996 privind protecţia juridică a bazelor de date, https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=celex:31996L0009 ,
4. Directiva 98/71/CE a Parlamentului European și Consiliului din 13
octombrie 1998 privind protecţia juridică a desenelor și modelelor
industriale, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A31998L0071 , accesat la data de
20.08.2018.
5. Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de
autor și a drepturilor conexe în societatea informațională, https://eur-
lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A02001L0029-20010622, accesat
la data de 20.08.2018.
27 septembrie 2001, privind dreptul de suită în beneficiul autorului
unei opere de artă originale, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32001L0084, accesat la data de
20.08.2018.
29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate
intelectuală, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=celex%3A32004L0048 , accessat la data de
20.08.2018.
8. Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și împrumut și
anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății
intelectuale, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32006L0115 , accesat la data de
20.08.2018.
9. Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 12 decembrie 2006 privind durata de protecția a dreptului de
51
autor și a anumitor drepturi conexe, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=celex%3A32006L0116 , accesat la data de
20.08.2018.
22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu
privire la mărci, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32008L0095&from=RO
11. Directiva 2009/24/ CE a Parlamentului European și a Consiliului din
23 aprilie 2009 privind protecția juridică a programelor pentru
calculator,
http://www.orda.ro/fisiere/directive/Directiva%2024_2009%20progr
%20de%20calcu%20codific%20a%20Direct%20250_91.pdf
12. Regulamentul Consiliului (CE) nr. 40/1994 din 20 decembrie 1993
privind marca comunitară,
http://www.osim.ro/relatii/regulamente/31994R0040.pdf, accesat la
data de 20.08.2018.
Legislație națională relevantă

1. Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, https://legeaz.net/legea-
educatiei-nationale-1-2011/, accesat la data de 20.08.2018.
2. Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare,
http://www.uav.ro/files/documente/legislatie/15.%20Legislatie%20a
ctivitate%20de%20cercetare/LEGE%20nr%20206%20din%202004
%20buna%20conduita%20in%20cercer%20st%20dezv%20tehn%20
si%20inovare.pdf, accesat la data de 20.08.2018.
3. Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-
dezvoltare, https://lege5.ro/Gratuit/gq3dcmrz/legea-nr-319-2003-
privind-statutul-personalului-de-cercetare-dezvoltare, accesat la data
de 20.08.2018.
4. Hotărârea de Guvern nr. 681/2011 cu privind aprobarea Codului
studiilor universitare de doctorat, modificată și completată prin H. G.
52
nr. 134/2016,
http://www.uav.ro/files/documente/legislatie/5.%20Legislatie%20stu
dii%20universitare%20de%20doctorat/HG%20nr%20681%20din%2
029%20iunie%202011.pdf , accesat la data de 30.10.2018.
5. Ordinul nr. 6085/2016 privind constituirea Consiliului de etică şi
management universitar şi aprobarea Regulamentului de organizare
şi funcţionare a Consiliului de etică şi management universitar,
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/184976, accesat la
data de 20.08.2018.
6. Ordinul nr. 211/2017 privind aprobarea Regulamentului de
organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării
Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, precum şi a
componenţei nominale a acestuia,
https://lege5.ro/Gratuit/ge2tqmrthe3a/ordinul-nr-211-2017-privind-
aprobarea-regulamentului-de-organizare-si-functionare-al-
consiliului-national-de-etica-a-cercetarii-stiintifice-dezvoltarii-
tehnologice-si-inovarii-precum-si-a-componentei, accesat la data de
20.08.2018.
Standarde instituționale ale Universității „Dunărea de Jos” din Galați

1. Carta Universității „Dunărea de Jos” din Galați,
http://www.ugal.ro/informatii/documente-publice/carta-universitatii ,
2. Codul de Etică și Deontologie profesională universitară a
Universității „Dunărea de Jos”
din Galați, http://www.ugal.ro/informatii/documente-publice/codul-
de-etica-si-deontologie-profesionala-universitara, accesat la data de
26.07.2018.
3. Regulamentul de organizare și funcționare,
http://www.ugal.ro/informatii/documente-publice/regulamentul-de-
organizare-si-functionare , accesat la data de 26.07.2018.
4. Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei de Etică
Universitară,
http://www.ugal.ro/files/site/comisie_etica/Regulament_etica_brosur
a_ianuarie_2014.pdf
5. Regulamentul activității universitare a studenților 2018, accesat la
data de 26.07.2018.
53
54
CAPITOLUL II.
PLAGIATUL, AUTOPLAGIATUL ȘI ALTE
ABATERI DE LA NORMELE DE BUNĂ
CONDUITĂ ÎN CERCETARE ȘTIINTIFICĂ,
DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ ȘI INOVARE
Autori: Conf.univ.dr. Andreea Elena Matic (Universitatea „Dunărea de
Jos” din Galați, Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice),
Conf.univ.dr.ing. Ciprian Vlad (Președinte al Comisiei de Etică
Universitară din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați)
II.1 Buna conduită în cercetarea științifică

Etica cercetării științifice este un domeniu care „se referă la o mare
varietate de valori, norme, reguli instituționale, […] ajută la crearea și
reglementarea activității științifice.”1 În cadrul eticii cercetării sunt
codificate normele morale care trebuie să guverneze activitatea științifică.2
Se impune să menționăm faptul că aceste norme nu instituie numai conduita
aferentă bunei desfășurări a cercetării științifice, ci cuprind și prevederi
referitoare la modul de predare, la conținutul și forma lucrărilor realizate de
studenți, responsabilitățile celor care supervizează activitatea studenților etc.
Din cele mai vechi timpuri și până astăzi cercetarea științifică a avut
și are ca scop principal descoperirea adevărului. În funcție de specificul
fiecărui domeniu în parte cercetătorii își pun întrebări și caută să obțină
răspunsuri legitime, testate și testabile cu privire la modul de funcționare al
universului, corpului uman, grupurilor sociale etc. Dacă avem în vedere
științele aplicate precum dreptul, cei care studiază ramurile dreptului,
1
Guidelines for Research Ethics in the Social Sciences, Humanities, Law and Theology,
https://www.etikkom.no/en/ethical-guidelines-for-research/guidelines-for-research-ethics-
in-the-social-sciences--humanities-law-and-theology , p. 5.
2
Ibidem.
55
legislația, jurisprudența etc. urmăresc să înțeleagă modul pragmatic de
menținere a ordinii în societate și exercitarea corectă a drepturilor fiecăruia
dintre noi. În numele acestui adevăr sau pentru căutarea lui necontenită s-au
făcut sacrificii, s-au născut rivalități și, uneori, pentru obținerea gloriei
proprii, s-a trișat.
Evoluția științelor nu a fost niciodată constantă sau liniară. Thomas
Kuhn, autorul unei celebre lucrări despre revoluțiile științifice3 analizând
istoria științelor a descoperit că perioadele de revoluție (de impunere a
noilor teorii) au alternat cu lungi perioade de dominanță a anumitor
paradigme (de exemplu teoria geocentristă, deși complet greșită, a dominat
în Europa mai mult de 12 secole) care apoi au fost înlocuite cu teorii noi,
uneori radical opuse (heliocentrismul). Schimbarea paradigmei științifice
este de multe ori un proces dificil, acceptat cu greu de către savanții
conservatori, dar după o vreme noua teorie reușește să se impună, devine la
rândul ei paradigma dominantă și așa mai departe, ciclul continuă la
nesfârșit (sau până la dispariția rasei noastre). Filosoful Karl Popper4 scria
că singurul lucru de care putem fi siguri în ceea ce privește o teorie
științifică este failiblitatea ei. Atunci când o teorie nouă este demonstrată și
acceptată în câmpul unei științe ea are caracter provizoriu. Oricând poate
apărea o altă teorie mai cuprinzătoare, mai generală, care să dovedească că
vechea teorie nu corespunde adevărului sau reprezintă doar un caz particular
al acesteia. Prin urmare, atunci când o teorie este eliminată, în principiu,
putem fi siguri de failiblitate ei.
Deși la modul ideal, cercetarea științifică se realizează de dragul
adevărului însuși, nu putem nega că, într-o anumită măsură, cercetătorii
urmăresc și recunoașterea meritelor proprii, avansări, câștigarea unor sume
3
Kuhn, Thomas – Structura revoluțiilor științifice, Editura Humanitas, București, 2008.
4
Popper, Karl – Logica cercetării, Editura Științifică și Pedagogică, București, 1981.
56
de bani etc. În acest context, pentru a evita impostura și frauda, este
necesară reglementarea activității științifice și a modului de diseminare a
rezultatelor obținute.
Astfel, în orice domeniu științific vom regăsi norme referitoare la
modul efectiv în care trebuie să se realizeze cercetarea, metodele științifice
recunoscute, la lucrul în echipă, revistele sau editurile unde este bine să fie
publicate lucrările, munca editorilor care corectează acele lucrări,
recunoașterea contribuțiilor tuturor celor care au participat la cercetare,
impactul lucrărilor publicate (numărul de citări) etc.
În acest moment se scrie și se publică mai mult decât oricând în
istoria științelor. „Presiunea de a publica este foarte mare datorită creșterii
competiției pentru resurse în cercetare și a premiilor acordate pentru
promovarea academică. În același timp, capacitatea de a căuta pe internet un
număr imens de date constituie un instrument puternic prin intermediul
căruia putem compara noile manuscrise cu articolele deja publicate”5. În
acest mod plagiatul a devenit mult mai dificil de realizat deoarece poate fi
depistat foarte ușor. Avantajele programelor care identifică plagiatul constă
din faptul că ajută de fapt la prevenirea acestuia dacă textul este verificat
anterior publicării. În același timp, accesul extrem de facil la infromații de
pe internet face ca preluarea textelor sau ideilor altor autori să fie fără
precedent de ușoară.
Majoritatea celor care desfășoară activități în lumea academică sunt
presați să scrie și să publice cât mai mult, iar revistele de specialitate
indexate în baze de date recunoscute sunt din ce în ce mai multe. De multe
ori, au observat Wallace și Siersema, cercetătorii reiau teme sau subiecte
5
Wallace, Michael; Siersema, Peter – Ethics in Publications, Gastrointestinal Endoscopy,
2015, numărul 5, volumul 82, pp. 439.
57
analizate anterior și este dificil să nu te repeți sau să nu publici același lucru
de mai multe ori.
Cercetarea științifică, pe lângă normele specifice domeniului în
cadrul căruia se realizează, trebuie să respecte și „standardele etice
recunoscute oficial”6.
Astfel, cercetarea științifică implică, alături de o bună cunoaștere a
domeniului cercetat, și o doză importantă de respect față de ceilalți
cercetători și rezultatele științifice obținute de aceștia și, indiferent de
domeniul în care se realizează, are la bază o serie de principii general
valabile care vizează conduita corectă a celui care cercetează și respectul
față de contribuțiile celorlalți cercetători: cinstea, onestitatea, rigoarea,
calitatea rezultatelor obținute, actualitatea acestora, capacitatea și spiritul de
a lucra în echipă, progresul adus domeniului cercetat etc. Considerăm că
respectarea și transmiterea principiului cinstei, studenţilor şi tinerilor
cercetători reprezintă una dintre misiunile principale ale universităţilor și
institutelor de cercetare.
În acest sens, autorii Ghidului practic privind cercetarea științifică7
au arătat că „primul dintre aceste principii îl constituie cinstea faţă de sine şi
faţă de ceilalţi. Cinstea este atât un principiu etic cât şi baza tuturor regulilor
6
in-the-social-sciences--humanities-law-and-theology ,, p.7.
7
Ghidul a fost realizat în cadrul Proiectului cofinanțat din Fondul Social European, prin
Programul Operațional ”Dezvoltarea capacității administrative”, în perioada 2007-2013,
http://datecdi.ro/sites/default/files//uploads/1.%20ghid%20privind%20etica%20%C3%AEn
%20cercetarea%20%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%83%20.pdf , accesat la data de
01.10.2018.
58
ale căror detalii diferă în funcţie de disciplină, de comportamentul
profesional în ştiinţă şi anume de buna practică ştiinţifică.”8
Conform Dicționarului explicativ al limbii române, prin cinste se
înțelege onestitate, probitate, corectitudine9, această calitate fiind
indispensabilă celui care cercetează serios, profund și cu bună credință. Deși
aceste calități au o puternică conotație morală, din motive practice, pentru a
se evita frauda, a apărut necesitatea de a reglementa și impune standarde ale
bunei conduite în cercetarea științifică sau bune practici în cercetarea
științifică și de a fi aplicate sancțiuni în caz de încălcare a acestora.
Este aproape imposibil de conceput o lucrare științifică complet
nouă, care să nu facă apel sau să nu se bazeze, într-un fel sau altul, pe ceea
ce a fost descoperit în trecut. Întreaga evoluție a științei, tehnicii și artei
omenești are la bază acumularea constantă și graduală de informații, de
teorii etc. Însă nimănui nu îi place ca propriile idei să îi fie „furate” și
atunci, în primul rând din punct de vedere moral și colegial se impune ca
ideile celorlalți să fie recunoscute ca atare. Isaac Newton însuși a recunoscut
faptul că descoperirile sale ar fi fost imposibil de realizat fără contribuțiile
valoroase ale predecesorilor săi: „dacă am fost capabil să văd mai departe,
aceasta s-a întâmplat pentru că m-am suit pe umerii unor giganți.”10
La modul cel mai general, „bunele practici [în cercetarea științifică]
reprezintă un set de reguli etice şi profesionale care trebuie aplicate în
scopul realizării unei acţiuni”11. Normele privind bunele practici în
cercetarea științifică și activitatea universitară au fost prezentate în capitolul
8
Ghid practic privind cercetarea științifică, p. 6-7, http://date-
cdi.ro/sites/default/files//uploads/1.%20ghid%20privind%20etica%20%C3%AEn%20cerce
tarea%20%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%83%20.pdf , accesat la data de 01.10.2018.
9
https://dexonline.ro/definitie/cinste, accesat la 15 octombrie 2018.
10
Newton, Isaac, op. cit. Arthur Koestler, Lunaticii, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995, p.
275.
11
Ibidem 1, p. 7.
59
I12. În cele ce urmează ne vom referi la principalele forme de încălcare ale
normelor privind bunele practici în cercetarea științifică și vom analiza
modalitățile de sancționare a abaterilor săvârșite de către cei care, cu rea
credință sau din neglijență, încalcă legile, regulamentele interioare, codurile de
etică etc.
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în
cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, cu modificările și
completările ulterioare, prevede că „buna conduită în activitățile de
cercetare știintifică, dezvoltare tehnologică și inovare, denumite în
continuare activități de cercetare-dezvoltare, se bazează pe un ansambu de
norme de bună conduită și de proceduri destinate respectării acestora.”13
Mai departe, din cuprinsul textului legal se desprinde concluzia că
aceste norme sunt adresate cercetătorilor și cadrelor didactice, adică
persoanelor care își desfășoară activitatea profesională în cadrul institutelor
de cercetare sau universităților, precum și altor categorii de personal, din
mediul public sau privat, ce beneficiază de fonduri publice de cercetare-
dezvoltare.14 Prin urmare, abaterile prevăzute de Legea nr. 206/2004 nu pot
fi săvârșite de orice persoane, ci doar de către cele specificate în mod expres
de textul legal. La aceste categorii deja menționate se mai adaugă și
studenții doctoranzi, conform H.G. nr. 681/2011 privind aprobarea Codului
studiilor universitare de doctorat, modificată și completată prin H.G. nr.
134/2016, după cum vom vedea în cele ce urmează.
Conform art. 2 din Legea nr. 206/2004 „normele de bună conduită în
activitatea de cercetare-dezvoltare includ:
12
Cadrul legislativ și standardele etice aplicabile deontologiei profesionale specifice
mediului academic și bunei conduite în cercetarea științifică, pp.
13
Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea
tehnologică și inovare, cu modificările și completările ulterioare, www.lege5.ro.
14
Art. 1 alin. (4) din Legea nr. 206/2004.
60
a) norme de bună conduită în activitatea ştiinţifică;
b) norme de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare,
diseminare şi popularizare ştiinţifică, inclusiv în cadrul cererilor de finanţare
depuse în cadrul competiţiilor de proiecte organizate din fonduri publice;
c) norme de bună conduită în activitatea de evaluare şi monitorizare
instituţională a cercetării-dezvoltării, de evaluare şi monitorizare de proiecte
de cercetare-dezvoltare obţinute prin acţiuni din cadrul Planului Naţional de
Cercetare, Dezvoltare şi Inovare şi de evaluare de persoane în vederea
acordării de grade, titluri, funcţii, premii, distincţii, sporuri, atestate sau
certificate în activitatea de cercetare-dezvoltare;
d) norme de bună conduită în funcţiile de conducere în activitatea de
cercetare-dezvoltare;
e) normele de bună conduită privind respectarea fiinţei şi demnităţii
umane, evitarea suferinţei animalelor şi ocrotirea şi refacerea mediului
natural şi a echilibrului ecologic.”
Încălcarea acestor norme de conduită se materializează prin acțiuni
sau inacțiuni reprobabile care, după caz (în funcție de gravitate) pot întruni
elementele constitutive ale unor infracțiuni sau abateri disciplinare. Legea
nr. 206/2004 privind buna conduită în ceretare, dezvoltare tehnologică și
inovare, enumeră, în cuprinsul art. 21 abaterile disciplinare. În măsura în
care, datorită gravității lor și prin prisma consecințelor produse faptele
constituie infracțiuni, față de persoanele vinovate se va antrena, alături de
răspunderea disciplinară și civilă (dacă au existat prejudicii morale și
materiale) și răspunderea penală.
Principalele abateri de la normele de bună conduită în cercetare sunt
plagiatul, autoplagiatul, falsificarea de date și diferite inadvertențe legate de
persoanele care colaborează la realizarea cercetărilor științifice și publicarea
rezultatelor (menționarea ca autori a celor care au avut o contribuție minoră
61
la elaborarea unei lucrări sau chiar nu au contribuit deloc și nemenționarea
celor care au contribuit etc.).
II.2 Plagiatul și autoplagiatul

II.2.1 Cadrul legal și definiții
Plagiatul constituie o încălcare gravă a normelor de etică a cercetării,
mai precis a bunei conduite în cercetarea științifică, iar gravitatea sa provine
din faptul că pune sub semnul întrebării atât rezultatul cercetării cât și pe
autorul acesteia.15 Mai mult, plagiatul afectează grav credibilitatea și
prestigiul instituției în cadrul căreia își desfăsoară activitatea cercetătorul
vinovat de o asemenea faptă.
Conform dicționarului explicativ al limbii române, plagiatul reprezintă
însușirea totală sau parțială a operei artistice sau științifice a altcuiva și
prezentată drept creație personală.16
Plagiatul și sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea acestei abateri sunt
prevăzute, în legislația românească, de următoarele acte normative: Legea
nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea
tehnologică şi inovare, Legea nr. 1/2011 privind educaţia naţională, Legea
nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare și
Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor
universitare de doctorat, modificată și completată prin H. G. nr. 134/2016.
Alături de celelalte abateri prevăzute de art. 21 alin. (2) și anume
autoplagiatul (lit. b), introducerea în lista autorilor a unor persoane care nu
au contribuit semnificativ la elaborarea unei lucrări științifice sau excluderea
15
in-the-social-sciences--humanities-law-and-theology , p. 29.
16
Dicționarul explicativ al limbii române, Ediția a II a revăzută și adăugită, Academia
Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009.
62
unor persoane care au contribuit semnificativ la descoperirea
rezultatelor/elaborarea lucrării etc. (lit. c), includerea unei persoane în lista
de autori ai unei lucrări științifice fără acordul acesteia (lit. d), publicarea
sau diseminarea neautorizată de către autori a unor rezultate, metode etc. noi
care nu au mai fost publicate anterior (lit. e) și introducerea de informații
false în solicitările de granturi sau dosare de habilitare, dosare de avansare
în funcții didactice sau de cercetare (lit. f), plagiatul constituie o încălcare
gravă a normelor privind „buna conduită în activitatea de comunicare,
publicare, diseminare şi popularizare ştiinţifică, inclusiv în cadrul cererilor
de finanţare depuse în cadrul competiţiilor de proiecte organizate din
fonduri publice” (art. 2 lit. b) din Legea nr. 206/2004).
Deși aspecte privind sanționarea plagiatului se regăsesc în mai multe
acte normative, definiția legală a plagiatului apare numai în cuprinsul art. 4
alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004. Conform acestui text de lege,
plagiatul reprezintă „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală,
inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date,
ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise,
inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi
fără a face trimitere la sursele originale (s.n.)”.
Conform altei definiții din literatura de specialitate „plagiatul este
înțeles în general ca o formă de furt intelectual prin care se obțin, printr-o
înșelăciune, calificative, grade și titluri, precum și avantaje financiare ori
sociale, adesea cu încălcarea drepturilor de autor ale altora.”17
Sau „a plagia în sens academic înseamnă să pretind că sunt autor de
un nivel mai complicat, care necesită mai multe competențe, când în realiate
17
Prof.dr. Popescu Marian, Prof. dr. Sandu Dumitru, Prof. dr. Bogdan Ștefănescu -
Plagiatul, în lucrarea Deontologie academică. Curriculum cadru, Curs Universitar, cap. 9,
Coordonator: Liviu Papadima, București, 2017, p. 43.
63
sunt un autor de nivel mai simplu, mai puțin pregătit să produc o cunoaștere
academică de nivel înalt.”18 Mai departe, același autor arată că „ plagiatorul
în sens academic nu este un hoț (pentru că nu există un păgubaș), ci un
impostor, sau în funcție de fapte, chiar un șarlatan, care are beneficii
materiale sau emoționale de pe urma imposturii”.19
Prin urmare, desi plagiatul așa cum este definit de legiuitorul român
apare ca o formă de încălcare a bunei conduite în cercetare, o atitudine
lipsită de etică și onestitate intelectuală, trebuie avut în vedere faptul că, prin
consecințele pe care le poate produce indirect, fapta de plagiat este mult mai
mult decât atât. De cele mai multe ori, plagiatul nu este pur și simplu fapta
de a prelua ideile altcuiva fără a indica sursa, scopul final urmărit constă din
utilizarea lucrărilor „originale” publicate pentru a obține foloase materiale,
funcții, grade profesionale etc.
La art. 4 alin. (1) lit. e) din aceeași lege, autoplagiatul este definit ca
„expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format
electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate
ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic,
ale aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face
trimitere la sursele originale (s.n.)”.
In toate celelalte acte normative, se face referire la plagiat și la
celelalte abateri grave de la buna conduită în cercetare, la modul de
sancționare a acestor abateri, sunt descrise procedurile de sancționare și
comisiile care au competența de a investiga sau sancționa abaterile, dar nu
apar și alte definiții.
18
Iordache, Virgil – Ce inseamnă a plagia, http://www.contributors.ro/cultura/ce-
inseamna-a-plagia, 2014.
19
Ibidem.
64
Din conținutul definițiilor legale se poate observa că atât definiția
plagiatului cât și a autoplagiatului au un caracter foarte general, incluzând
orice formă nelegitimă de preluare a ideilor altcuiva sau ideilor proprii fără a
menționa sursa. Din acest motiv unii autori consideră că „definiția din legea
206/2004 este mult prea generală pentru a fi eficientă în absența unor
specificări detaliate în regulamente universitare. Spre exemplu, se pot lua
zeci de pagini dintr-un autor și dacă a fost menționat o dată în text și este la
bibliografie prin prisma legii nu va fi considerat plagiat fapta celui care a
copiat acele zeci de pagini.”20
Într-adevăr atât timp cât legea prevede că fapta de plagiat sau
autoplagiat există numai în măsura în care nu este indicată în mod expres
sursa (prin citare corectă) se poate concluziona că prezența citărilor, chiar
într-un număr mare, deși afectează originalitatea cercetării, nu constituie
plagiat sau autoplagiat.
Fapta incriminată de legiuitor sub forma unei abateri disciplinare
vizează actul de a prelua „orice text, expresie, idee, demonstraţie, dată,
ipoteză, teorie, rezultat ori metodă ştiinţifică” din „opere scrise, inclusiv în
format electronic, ale altor autori”. Sintagma „autor” folosită în textul de
lege are sensul dat de legiuitorul român în cuprinsul art. 3 alin. (1) din Legea
nr. 8/1996 privind dreptul de autor21 și anume: „persoana fizică sau
persoanele fizice care au creat opera”.
Preluarea nelegitimă a operei altui autor poate viza o paleta diversă de
elemente, ea putându-se referi la: fragmente de text, expresii, idei,
demonstrații, date, teorii, rezultate, metode științifice etc. Practic legislația
romanească, aliniată la legislatiile celorlalte state nu interzice preluarea
20
Iordache, Virgil – Ce inseamnă a plagia, http://www.contributors.ro/cultura/ce-
inseamna-a-plagia, 2014.
21
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor, forma consolidată, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea 1, nr. 60 din 26.03.1996, www.lege5.ro .
65
acestor elemente din operele altor autori ci doar preluarea fără să fie
menționată și indicată sursa. Astfel, se recunoaste importanța cooperării în
materie de cercetare, folosirea studiilor altor autori fiind necesară, dar cu
respectarea firească și meritorie a contribuției acestora.
Pentru a se evita plagiatul este necesară îndeplinirea a două condiții:
menționarea sursei originale (autorul ideii, textului, demonstrației etc.) și
indicarea completă a sursei originale (autor, titlul lucrării, editura, anul și
locul apariției, pagina). Neîndeplinirea uneia din cele două condiții indică
faptul că ne aflăm în prezența unui plagiat sau autoplagiat.
Formularea alternativă a diverselor elemente ale operelor științifice
care pot fi obiect al plagiatului are menirea să includă toate formele în care
un autor își prezintă opera și orice fel de informații cuprinse în aceasta,
raportat la domeniul și activitatea sa specifică.
Definiția legală a plagiatului constituie obiectul unor critici
argumentate din partea autorului Florescu Marian22. Astfel, în opinia
acestuia, actuala definiție a plagiatului, care a modificat prin O.G. nr.
28/2011, definiția legală inițială, este mai puțin potrivită pentru descrierea
acestui fenomen și cuprinde anumite hibe analizate în cadrul articolului.
Definiția inițială a plagiatului din art. 4 lit. d) din Legea nr. 206/2004 avea
următorul conținut: „însușirea ideilor, metodelor, procedurilor,
tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin
care acestea au fost obținute, prezentându-le drept creație personală.”
Din cuprinsul actualei definiții legale rezultă că lipsa citării
elementelor indicate instituie prezumția de plagiat asupra operei. Din
punctul de vedere al domnului Florescu vechea formulare a legiuitorului
„indiferent de calea prin care acestea au fost obținute” era mai potrivită.
22
Florescu, Marian – Plagiatul. Scurte considerații,
file:///C:/Users/Florin/Desktop/Plagiatul._Scurte_consideratii.pdf
66
Astfel, de exemplu, într-o operă altminteri originală, dacă s-au strecurat
omisiuni ale unor citări se instituie prezumția de plagiat a întregii lucrări.
Din punctul de vedere al validității cercetării științifice, dacă lucrarea are
elemente importante de originalitate acestea trebuie recunoscute. Apoi,
unele citări pot fi greșite, ce se întâmplă atunci? Citarea greșită echivalează
cu lipsa citării? Citarea greșită poate fi sancționată ca plagiat? Prin citare
greșită este posibil să fie indicat un alt autor sau deși autorul ideii originale
sau a textului original este indicat corect, lucrarea este indicată greșit etc.
Regulile de citare sunt stabilite de cercetători, editori etc. și diferă de
la o publicație la alta sau de la un domeniu la altul (deși elementele de bază
sunt aceleași). Prin urmare, argumentarea domnului Florescu privind
reducerea identificării plagiatului la lipsa citărilor nu răspunde tuturor
aspectelor și situațiilor concrete care se pot ivi și naște controverse.
De altfel, în majoritatea domeniilor științifice de cercetare,
vizibilitatea și valoarea operelor autorilor se stabilește și raportat la numărul
de citări al respectivelor lucrări, iar plagiatul produce prejudicii și din acest
punct de vedere.
Un alt argument demn de luat în considerație este acela că, prin
actuala definiție plagiatul constituie preluarea fără citare a oricărui „text,
expresie, idee, demonstraţie, dată, ipoteză, teorie, rezultat ori metodă
ştiinţifică” și nu doar idei, metode, proceduri, tehnologii, rezultate sau texte
cum prevedea definiția inițială. Marian Florecu a observat că prin extinderea
elementelor care pot face obiectul plagiatului se încalcă dispozițiile art. 9 lit.
a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor, conform căruia nu pot
beneficia de protecția legală a drepului de autor „ideile, teoriile, conceptele,
descoperirile științifice, procedeele, metodele de funcționare sau conceptele
matematice ca atare și invențiile, conținute într-o operă, oricare ar fi modul
de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare.”
67
Astfel, chiar și în lipsa citării acestor elemente nu ne aflăm propriu-zis
în prezența unei preluări fără drept, a unei încălcări a dreptului de autor.
Deși acest punct de vedere este cât se poate de pertinent, totuși buna
conduită în cercetarea științifică impune citarea, menționarea sursei ori de
câte ori acest lucru este posibil. Sunt situații speciale, în care prezentarea
ideilor sau noțiunilor se referă la lucruri atât de bine cunoscute încât simpla
menționare a autorului și a teoriei (de exemplu teoria relativității restrânse a
lui Albert Einstein într-o lucrare de filosofia științei) este suficientă, nefiind
necesară și indicarea exactă a lucrării în care aceasta e fost publicată inițial.
În fine, deși nu se poate afirma că procedura de citare este perfectă,
totuși ea reprezintă cea mai elegantă metodă de recunoaștere a meritelor
autorilor și este oportun să fie utilizată ca dovadă împotriva actelor de
plagiat, dar cu analiza atentă a fiecărui caz în parte pentru a se evita
aplicarea greșită sau incorectă a sancțiunilor.
Pe de altă parte, vechea reglementare legală, includea în definiția
plagiatului elementul intențional adică, pentru a exista fapta de plagiat era
necesar ca însușirea elementelor originale din opera altei persoane să se facă
cu intenția de a prezenta lucrarea ca fiind o contribuție proprie. Conform
actualei reglementări plagiatul există indiferent dacă a fost săvârșit cu
intenție sau fără, iar lipsa citării, datorată oricărui concurs de împrejurări,
chiar total neintenționate, instituie prezumția de plagiat.
Un alt aspect foarte important sesizat de domnul Florescu se referă la
faptul că plagiatul trebuie să conste din preluarea fără drept și însușirea unei
opere originale. Cu alte cuvinte la nivel de jurisprudență, prin Decizia nr. 8
din 11 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția civilă și de
proprietate intelectuală, s-a statuat că „o lucrare care nu este predominant
originală, novatoare, fundamentală (s.n.), ci e doar la nivel de compilație nu
68
poate fi sursa unui plagiat”.23 În contiunare, în cuprinsul aceleiași Decizii,
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „originalitatea reprezintă un
criteriu ce trebuie luat în considerare atât la stabilirea caracterului de operă
protejabilă a unei lucrări scrise, cât și la analizarea caracterului licit al
reproducerii, ea fiind determinată de forma de exprimare a ideilor. Cu cât
ideea este mai tehnică, cu atât originalitatea este mai redusă și protecția
juridică acordată mai slabă.”
Mai mult chiar, tot în cadrul Deciziei nr, 8/2011, Înalta Curte a
concluzionat că în domenii foarte tehnice, acolo unde schimbarea formulării
poate altera sensul informațiilor transmise în procesul didactic (de predare)
„originalitatea este atenuată de forma de exprimare a ideilor sau de redare a
informațiilor, ce conțin un limbaj de specialitate, aproape standardizat.”
Acesta este cazul și pentru domeniul juridic care impune folosirea
termenilor de specialitate și a formulărilor standard pentru a se transmite
exact sensul informațiilor, în caz contrar, înțelesul însuși al celor afirmate
fiind serios afectat.
***
În cadrul cercetării științifice sunt obligatorii atât respectarea dreptului
de proprietate intelectuală, dreptului de autor și cât și a normelor de bună
conduită în cercetare. Această distincție constituie unul din motivele pentru
care, în opinia unor autori24, nu este posibil ca plagiatul să constituie una din
formele de săvârșire a infracțiunii de contrafacere prevăzută de art. 141 din
Legea nr.8/1996. Insituirea infracțiunii de contrafacere protejează dreptul de
autor, iar abaterile precum plagiatul și autoplagiatul vizează sancționarea
nerespectării bunei conduite în cercetare.
23
Decizia nr. 8 din 11 ianuarie 2011 a ÎCCJ secția civilă și de propietate intelectuală,
https://legeaz.net/spete-civil-iccj-2011/decizia-8-2011
24
De exemplu, Florea, Sonia – Plagiatul și încălcarea drepturilor de autor, juridice.ro,
septembrie 2016.
69
Din punctul nostru de vedere, plagiatul, ca și autoplagiatul, prin starea
de pericol și consecințele pe care le produc, afectează valori precum
onestitatea, creativitatea, integritatea și prestanța celui care preia texte, idei,
expresii, demonstrații, etc. fără a menționa sursa, validitatea rezultatului
cercetării, prestigiul instituției din care provine acel cercetător, încrederea în
colaborarea științifică dintre specialiști, dar și drepturile patrimoniale ale
autorului unei opere originale.
Astfel considerăm că protecția împotriva plagiatului se poate realiza
atât prin apelul la normele de bună conduită în cercetarea științifică cât și
prin aplicarea prevederilor Legii nr. 8/1996 care instituie norme de protecție
atât civilă cât și penală a dreptului de autor.
II.2.2 Aspecte specifice autoplagiatului

În ceea ce privește autoplagiatul, conform unei definiții din literatura
de specialitate, acesta „apare atunci când pretindem că o contribuție a
noastră este originală, dar de fapt ea nu este – deoarece tot noi am publicat-o
anterior, în altă lucrare. Deși autorul este același, în prima lucrare
contribuția era originală, iar în cea de-a doua, este auto-plagiată, redundantă,
repetitivă – deci nu mai este originală.”25
Aspectul cel mai reprobabil al autoplagiatului se referă la faptul că
autorul unei idei originale, folosește aceeași idee în repetate rânduri (cel
puțin de două ori), de fiecare dată ca și când ideea ar fi nouă și originală sau
publicată pentru prima dată. Interesul urmărit prin fapta de autoplagiat este
de a obține un punctaj cât mai mare la autoevaluări, recompense financiare
etc. Desigur că folosirea propriei opere și a propriilor idei este permisă atât
timp cât autorul menționează, de fiecare dată faptul că o anumită idee sau un
Rughiniș Cosima – Autoplagiatul, în lucrarea Deontologie academică. Curriculum cadru,

25
Curs Universitar, cap. 10, Coordonator: Liviu Papadima, București, 2017, p. 64.
70
studiu a fost publicat anterior într-o lucrare, cu toate detaliile (titlu, editura,
anul apariției etc.).
Modalitățile legitime în care un autor își poate folosi operele
anterioare sunt descrise de Nancy Lin în articolul Copying Yourself. How to
Avoid Self-Plagiarism26 unde subliniază că este necesară de fiecare dată
menționarea lucrării în care au fost publicate inițial tezele, ideile sau
metodele originale precum și respectarea dreptului de proprietate
intelectuală sau copyright în cazul în care acesta a fost cesionat sau vândut
anterior unei edituri.
Deci pentru a se evita autoplagiatul este necesară menționarea clară a
lucrării în care a fost publicată pentru prima dată ideea/teza originală. Prin
urmare, auto-plagiatul constituie „o re-utilizare nelegitimă a propriilor
contribuții științifice”27.
Așa cum am arătat în secțiunea anterioară, art. 4 lit. e) din Legea nr.
206/2004 prevede că autoplagiatul constă din „expunerea într-o operă scrisă
sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii,
demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din
opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiaşi sau aceloraşi autori,
fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale”.
Într-un articol publicat în 2012, autorul Bogdan Olaru realizează o
critică virulentă și justificată la adresa autoplagiatului identificând și
combătând toate argumentele folosite de cei care au preluat părți din lucrări
anterioare și le-au republicat fără să menționeze lucrările în care le-au
formulat inițial.
26
Lin, Nancy - Copying Yourself. How to Avoid Self-Plagiarism,2014, apud Rughiniș,
Cosima – Autoplagiatul, în lucrarea Deontologie academică. Curriculum cadru, Curs
Universitar, cap. 10, Coordonator: Liviu Papadima, București, 2017, p. 65.
27
Rughiniș, Cosima – Autoplagiatul, în lucrarea Deontologie academică. Curriculum
cadru, Curs Universitar, cap. 10, Coordonator: Liviu Papadima, București, 2017, p. 64.
71
Argumentele folosite de către autorii unor fapte de autoplagiat în
pentru a-și justifica conduita și criticate de autor se referă la28:
 argumentul perfecțiunii (adică modificarea unei exprimări
foarte potrivite afectează însuși sensul informațiilor) - acest
argument nu este valabil deoarece prin menționarea lucrării
unde a apărut pentru prima dată ideea respectivă nu este
afectat sensul inițial);
 tehnica îmbinării cărămizilor (utilizarea unui argument mai
vechi într-o argumentare nouă în scopul de a întări concluzia)
– această tehnică nu poate constitui o scuză pentru
autoplagiat;
 argumentul publish or perish (adică presiunea de a publica
mult, dublată de lipsa unui număr corespunzător de ide
originale) – totuși, un autor care se respectă nu ar trebui să
publice decât atunci când are ceva nou de adus la cunoștința
publicului;
 argumentul diseminării rezultatelor (publicarea în repetate
rânduri a acelorași idei, în diverse forme și reviste în scopul
de a le face cunoscute) - și acest argument este slab, cu
ocazia diferitelor comunicări se poate face trimitere la
revista/ cartea unde s-a publicat inițial respectiva idee, teorie
etc.;
 argumentul relaxării preferențiale a standardelor (care se
referă mai ales la manuale, acestea cuprinzând informații
specifice unor domenii, iar formulările standard sunt preluate
28
Olaru, Bogdan - Ideologia redundanței sau despre autoplagiat. Să ducem dezbaterea un
pas mai departe, 2012, http://www.contributors.ro/cultura/ideologia-redundan%c8%9bei/
72
fără a fi indicată sursa, de exemplu un manual mai vechi al
acelui autor);
 argumentul autorității (aducerea în discuție a unor autori
consacrați care au preluat în lucrări ulterioare fragmente
importante din lucrări mai vechi, fără a specifica expres că au
făcut acest lucru);
 argumentul cercetătorului distrat (preluarea unor idei mai
vechi în opere noi fără a menționa sursa inițială din eroare).
Toate aceste argumente menite să justifice autoplagiatul sunt
superficiale și nu pot conduce la ideea că autoplagiatul nu trebuie sancționat.
Singura metodă cinstită de a reda idei sau teze publicate anterior este
citarea, de fiecare dată, a operei în care ideea respectivă a fost formulată
pentru prima dată și explicarea noului context în care ea este folosită. Este
absolut normal să fie folosite ideile mai vechi, să fie completate și
actualizate, dar este incorect ca, de fiecare dată când sunt folosite să fie
prezentate ca noutăți, ca lucruri care nu s-au mai spus sau nu au mai fost
prezentate până atunci nicăieri în altă parte.
În cadrul articolului autorul B. Olaru arată că „orice contribuție
științifică trebuie să fie originală, altfel spus, să fie o creație proprie a
autorului, să respecte standardele curente în domeniu, să fie ușor de
identificat pe fondul contribuțiilor trecute, să fie astfel concepută încât să
permită o evaluare prin contrast cu contribuțiile existente, să declare toate
sursele utilizate și, pe cât posibil, să aducă un element de noutate.”29
În concluzie, autoplagiatul, deși nu este la fel de grav ca plagiatul
constituie totuși o abatere gravă deoarece induce în eroare publicul și
29
Ibidem.
73
comunitatea științifică cu privire la substanțialitatea și consistența operei
unui autor.
II.2.3 Autorii faptelor de plagiat și autoplagiat

Așa cum am menționat anterior, cadrul legal al abaterilor de la buna
conduită în cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare este stabilit prin:
 Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea
ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare:
 Legea Educatiei Naționale nr. 1/2011;
 Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de
cercetare-dezvoltare;
 Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea
Codului studiilor universitare de doctorat, modificată și
completată prin H. G. nr. 134/2016.
Din analiza acestor texte normative se poate deduce că subiectul
calificat al faptelor de plagiat și autoplagiat, adică persoanele care pot
săvârși aceste fapte sunt cele prevăzute expres de art. 1 alin. (4) din Legea
nr. 206/2004 menționate în subcapitolul introductiv și anume:
1. categoriile de personal ce desfășoară activități de cercetare-
dezvoltare prevăzute în Legea nr. 319/2003. Analizând
continutul dispozitiilor Legii nr. 319/200330 cu modificările și
completările ulterioare observăm că, în cuprinsul disp. art. 6 sunt
specificate următoarele categorii de personal care desfașoară
activități de cercetare-dezvoltare:
a) personalul de cercetare-dezvoltare;
30
Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare în vigoare de la
23 iulie 2003, Consolidarea din data de 20 iulie 2018 are la bază publicarea din Monitorul
Oficial, Partea I nr. 530 din 23 iulie 2003, www.lege5.ro, accesat la data de 15 august 2018.
74
b) cadrele didactice universitare;
c) personalul auxiliar din activitatea de cercetare-
dezvoltare;
d) personalul din aparatul funcţional.
2. alte categorii de personal din mediul public sau privat, ce
beneficiază de fonduri publice de cercetare-dezvoltare.
Alături de categoriile de persoane menționate mai sus, mai putem
adăuga și studenții doctoranzi care, conform art. 20 alin. (3) din H. G. nr.
681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat,
modificată și completată prin HG nr. 134/201631 răspund în condițiile legii
pentru „săvârșirea de fraude academice, încălcări ale eticii universitare sau a
unor abateri de la buna conduită în cercetarea științifică, inclusiv al
plagiatului”, singuri și/sau împreună cu conducătorul de doctorat.
De asemenea, în cuprinsul art. 17 alin. (5) din HG nr. 681/2011 sunt
enumerate aspectele care trebuie să se regăsească în cuprinsul
regulamentelor școlilor doctorale, iar la alineatul e) sunt menționate
„modalitățile de prevenire a fraudei în cercetarea științifică, inclusiv a
plagiatului”.
Din aceste prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că
studentul doctorand poate fi autorul abaterilor grave de plagiat sau
autoplagiat. Totuși, în opinia noastră, principalul scop al legiuitorului este
acela de a preveni săvârșirea eventualelor fraude, nu de a le sancționa
ulterior săvârșirii lor. Astfel, legea se completează cu regulamentele școlilor
doctorale, care prevăd o procedură obligatorie anterioară susținerii publice a
tezei de doctorat: verificarea conținutului acesteia printr-un soft de
31
www.lege5.ro , Anexa privind Codul studiilor universitare de doctorat din 29.06.2011,
consolidarea din 02.06.2016 are la baza publicarea HG nr. 681/2011 in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 551 , din 03.10.2011.
75
antiplagiat. Dacă în urma verificării se constată că teza este opera originală a
doctorandului, ea poate fi susținută public. In caz contrar, nu se poate
proceda la susținerea publică decât după remedierea aspectelor de plagiat
sau autoplagiat. In cazul în care prin aceasta procedura prealabilă, din
diferite motive, nu sunt sesizate aspectele de fraudă dintr-o teză de doctorat
dar, ulterior, cu ocazia susținerii publice a tezei sunt depistate și indicate de
membrii Comisiei de doctorat, doctorandul și/sau conducătorul de doctorat
vor răspunde pentru săvârșirea acestor abateri conform prevederilor legale.
Este evident că doctorandul nu poate obține titlul de doctor în aceste
condiții.
În concluzie, singurele categorii de membri ai comunității academice
care nu pot săvârși abaterea de plagiat sau autoplagiat sunt studenții la
programele de studii de licență și studenții masteranzi32, ceea ce din punctul
nostru de vedere este firesc deoarece în aceste etape ale pregătirii lor
academice, se învață propriu-zis regulile eticii cercetării, iar cei care le
coordonează activitatea cercetare științifică pot cenzura, corecta, impune
modificări și completăîri ale textelor care cuprind elemente de plagiat.
II.2.4 Procedura de cercetare disciplinară și sancțiunile aplicabile

pentru săvârșirea plagiatului, autoplagiatului și a celorlalte
abateri de la buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltare
tehnologică și inovare
Analiza sesizărilor care se referă la săvârșirea abaterilor prevăzute de
Legea nr. 206/2004 se realizează în două etape: la nivel de instituție,
32
Avram, Andrei; Berlic, Cătălin; Murgescu, Bogdan; Murgescu, Mirela-Luminița;
Popescu, Marian; Rughiniș, Cosima; Sandu, Dumitru; Socaciu, Emanuel; Șercan, Emilia;
Ștefănescu, Bogdan; Tănăsescu, Simina Elena; Voinea, Sanda - Deontologie academică.
Curriculum cadru, Curs Universitar, Coordonator: Liviu Papadima, București, 2017 -
Prof.dr. Popescu Marian, Prof. dr. Sandu Dumitru, Prof. dr. Bogdan Stefanescu - Plagiatul,
Deontologie academica, cap. 9, p. 43.
76
conform legii, codurilor de etică și deontologie prefesională și
regulamentelor de organizare și funcționare a Comisiilor de Etică și la nivel
național în condițiile prevăzute de disp. art. 42 alin. (2) - (7) din Legea nr.
206/2004 și a celorlalte acte normative care reglementează activitatea
Consiliului Național de Etică.
Sesizările pot fi formulate de orice persoană din cadrul instituției sau
din afara acesteia. Întreaga activitate a comisiilor de analiză și de etică
presupune un grad mare de discreție și asigurarea confidențialității cu privire
la autorul sesizării și faptele descrise în sesizare. Abia din momentul în care
raportul comisiei de analiză rămâne definitiv și se publică pe site-ul
instituției întreaga chestiune pierde caracterul secret și devine publică.
Prevederile Legii nr. 206/2004 fiind foarte generale, este necesară
completarea lor cu dispozițiile Codurilor de Etică Universitară și a
regulamentelor. Regulamentul Comisiei de Etică a Universității „Dunărea
de jos” din Galați prevede, în cadrul art. 10 alin, (1) ca sesizarea să fie
formulată în maxim 30 de zile de la data săvârșirii faptei incriminate sau de
la data când autorul sesizării a aflat despre săvârșirea acesteia.
Pentru ca analiza sesizării să se poată desfășura în mod eficient, se
recomandă ca sesizarea să cuprindă o descriere cât se poate de detaliată a
faptelor sesizate și atunci când este posibil să fie însoțită de materiale
probatorii relevante (înscrisuri, indicarea martorilor etc.).
În cursul procesului de analiză a sesizării comisia de analiză poate
solicita și administra orice alte probe utile și concludente care conduc la
soluționarea corectă a cauzei. De asemenea, este obligatorie citarea părților
implicate (autorul sesizării și persoana acuzată) aceștia nefiind obligați să se
prezinte dar pot depune înscrisuri doveditoare, memorii etc. care au drept
scop clarificarea celor cuprinse în sesizare și dovedirea
vinovăției/nevinovăției, după caz.
77
Comisiile de etică
Datorită specificului activităților desfășurate în cadrul universităților
și institutelor de cercetare, în cadrul fiecărei instituții de acest tip trebuie să
existe și să funcționeze o comisie de etică ale cărei principale atribuții
constă din monitorizarea respectării normelor de etică și deontologie
profesională și a bunei conduite în cercetarea științifică, dezvoltarea
tehnologică și inovare.
Obligativitatea existenței acestor comisii este prevăzută de art. 306
alin. (1) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 și art. 9 alin. (2) din
Legea nr. 206/2004.
În cadrul art. 306 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 se prevede că, în
cadrul universităților, „structura comisiilor de etică este propusă de consiliul
de administrație, avizată de senatul universitar și aprobată de rector.” În
cadrul institutelor de cercetare, comisiile de etică se înființează pe lângă
consiliile științifice, componența lor fiind propusă de acestea și aprobată
prin ordin al conducătorului instituției.
Pot fi membri ai comisiilor de etică universitară persoane cu prestigiu
profesional și autoritate morală care nu dețin alte funcții (director de
departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, microproducție, decan,
prodecan, rector, prorector sau director administrativ (art. 306 alin. (2) din
Legea nr. 1/2011.
Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 206/2004 atribuțiile comisiilor
de etică implică monitorizarea respectării codurilor de etică și deontologie
profesională și numirea comisiilor de analiză care examinează abaterile de la
buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare.
Comisiile de etică universitară, au conform art. 306 alin. (3) din Legea
nr. 1/2011 următoarele atribuții, pe lângă cele stabilite în Legea nr.
206/2004: analizează și soluționează sesizările privind abaterile prevăzute în
78
codurile de etică și deontologie universitară, realizează rapoarte anuale
privind activitatea proprie, „situația respectării eticii, universitare și a eticii
activităților de cercetare, care se prezintă rectorului și senatului universitar
și constituie document public” (art. 306 alin. (3) lit. b), contribuie la
elaborarea Codului de etică universitară, alte atribuții prevăzute de lege sau
de Carta Universttății, conform legii.
Principala activitate a comisiilor de etică universitară constă din
soluționarea sesizărilor referitoare la eventuale abateri de la normele de etică
și deontologie profesională și buna conduită în cercetare ținând cont de
următoarele aspecte: sesizările să se refere la persoane care își desfășoară
activitatea în cadrul universității respective (personal didactic, didactic
auxiliar, studenți la licență, master sau doctorat) și să vizeze încălcarea
normelor de deontologie profesională sau buna conduită în cercetare.
Art. 308 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 și art. 11 alin (2) din Legea nr.
206/2004 prevăd obligativitatea comisiilor de etică de a păstra
confidențialitatea cu privire la identitatea autorului sesizării dar, din pnctul
nostru de vedere, aceasta nu echivalează cu acceptarea sesizărilor anonime,
adică a acelor sesizări care nu respectă prevederile O.G. nr. 27/2002 privind
activitatea de soluționare a petițiilor cu modificările și completările
ulterioare33. Conform art. 7 din O.G. nr. 27/2002 „petițiile anonime sau cele
în care nu sunt trecute datele de identificare ale petiționarului nu se iau în
considerare și se clasează”. Cu alte cuvinte, sesizarea privind săvârșirea
unor abateri de la normele de etică și deontologie profesională sau de bună
conduită în cercetare științifică pot fi formulate de orice persoană (din
universitate sau din afara ei), persoanei respective i se asigură
33
O.G. nr. 27/2002 privind activitatea de soluționare a petițiilor cu modificările și
completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din
01.02.2002.
79
confidențialitatea, dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie să își decline datele
de identificare cu ocazia formulării sesizării.
De asemenea, comisiile de etică universitară pot analiza săvârșirea de
abateri de la normele de etică, deontologie profesională și buna conduită în
cercetare și pe baza autosesizării, dacă află, în orice mod, despre săvârșirea
vreuneia dintre abaterile de la normele respective. Implicit, acest lucru
înseamnă că, dacă se primește o sesizare în care nu apar datele de
identificare ale autorului, dar din cuprinsul acesteia rezultă elemente și
indicii clare că s-ar fi săvârșit astfel de abateri, comisia se poate autosesiza
(date fiind valorile etice și academice puse în pericol) și poate proceda la
examinarea presupusei abateri, dar nu ca urmare a petiției anonime, ci în
baza autosesizării.
În cazul în care abaterile cu privire la care s-a formulat sesizarea sau
s-a autosesizat comisia sunt cele prevăzute de Legea nr. 206/2004, comisia
de etică, procedează la înființarea unei comisii de analiză.
La fel ca și Comisia de etică universitară, comisia de analiză trebuie
să fie formată din persoane cu înalt prestigiu profesional și autoritate
morală. Această comisie, formată dintr-un număr impar de membri (de
obicei trei – un președinte și doi membri), specialiști în domeniul de
cercetare vizat prin sesizare, analizează întreaga documentație, audiază
părțile, administrează probe și întocmește un raport final care este prezentat
comisiei de etică universitară și aprobat de aceasta. Totodată, raportul final
este avizat de către unul dintre consilierii juridici ai universității.
Aspecte detaliate privind componența și activitatea comisiilor de
analiză sunt prevăzute de normele interne ale universităților. Astfel, în ceea
ce privește Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, în cadrul
Regulamentului de organizare și funcționare al Comisiei de Etică
Universitară în cadrul UDJG, în Capitolul III - Analiza sesizărilor
80
referitoare la abaterile de la buna conduită în activitatea de cercetare-
dezvoltare (art. 21- art. 35) este descrisă în detaliu activitatea comisiilor de
analiză.
În Regulamentul de organizare și funcționare al CEU din cadrul
UDJG se precizează următoarele:
 CEU numește membrii comisiei de analiză și pe președintele
acesteia (art. 22 și 26 alin. (1) din Regulament);
 mandatul de membru al comisiei de analiză încetează în
momentul avizării de către CEU a raportului final al acestei
comisii (art. 24 alin. (2));
 condițiile în care pot fi revocați de către CEU (adică,
conform art. 25 alin. (1) și (2) „în cazul exercitării
necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul
aplicării unei sancţiuni disciplinare ori a unei sancţiuni
referitoare la încălcarea bunei conduite în activitatea de
cercetare-dezvoltare”);
 procedura efectivă de lucru care impune citarea obligatorie a
părților în vederea audierii și depunerii de înscrisuri utile
soluționării cauzei, întocmirea unui proces verbal de constare
a faptului că părțile deși citate, nu s-au prezentat (art. 28 alin.
(1) - (3) din Regulament), solicitarea de relații de la orice
persoană fizică, instituție (inclusiv UDJG) care ar putea
deține informații în legătură cu obiectul sesizării (art. 28 alin.
(4), (6)), consultarea de experți (art. 28 alin. (5)):
 soluționarea sesizării în termenul specificat de CEU (art. 28
alin. (7));
81
 raportul comisiei de analiză trebuie să conțină următoarele
elemente: „a) o sinteză a conţinutului sesizării; b) o analiză a
informaţiilor, datelor, documentelor şi probelor din
conţinutul sesizării, precum şi a oricăror altor elemente
semnificative obţinute în cursul analizei, inclusiv în cursul
audierilor; c) constatarea argumentată a existenţei sau, după
caz, a absenţei uneia ori a unor abateri de la buna conduită,
etica şi deontologia în activitatea de cercetare-dezvoltare; d)
în cazul în care o abatere a fost constatată, identificarea
argumentată a persoanei/persoanelor vinovate, precum şi
sancţiunile care se aplică acestora; persoanele vinovate pot fi
diferite de cele vizate de sesizare” (art. 29 din Regulament);
 fiecare membru al comisiei de analiză întocmește un raport
individual, iar rapoartele individuale sunt apoi centralizate în
raportul final de către președintele comisiei;
 după finalizarea raportului, acesta este prezentat Comisiei de
Etică Universitară care îl aprobă prin hotărâre (în cazul în
care analiza s-a realizat corect și complet) comform art. 30
din Regulament;
 ulterior aprobării de către CEU, raportul comisiei de analiză
este avizat de consilierul juridic al instituției și se comunică
părților (autorului sesizării și persoanei/persoanelor vizate
prin sesizare) conform disp.art. 32 din Regulament.
Din analiza conținutului acestor prevederi putem desprinde o serie de
concluzii. Astfel, comisia de analiză, în situația în care constată că s-a
săvârșit o abatere de la normele de bună-conduită în cercetarea științifică,
trebuie să propună aplicarea unei sancțiuni, din cele prevăzute de Legea nr.
82
206/2004, Legea nr. 1/2011, Carta Universității și Codul de Etică, iar
sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei săvârșite,
împrejurările concrete în care a fost săvârșită și circumstanțele individuale
ale autorului. Aprobarea raportului comisiei de analiză de către CEU
implică și aprobarea aplicării sancțiunilor propuse de comisia ce analiză,
sancțiuni care vor fi aplicate ulterior de conducerea instituției.
Nici în regulament și nici în Legea nr. 206/2004 nu se specifică expres
ce se întâmplă dacă raportul comisiei de analiză nu este aprobat de către
CEU. Coroborând însă cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Regulament
conform căruia mandatul membrilor din comisia de analiză încetează de
drept după aprobarea raportului de către CEU, putem concluziona că, în caz
de neaprobare, acceași comisie va trebui să refacă sau să completeze
raportul ținând cont de neregulile sau lipsurile sesizate de membrii Comisiei
de Etică Universitară.
Prin urmare, per a contrario, dacă raportul nu este complet, dacă se
constată că pentru soluționarea sesizării nu s-a respectat procedura, nu s-a
avut în vedere întregul probatoriu, s-a propus vreo altă sancțiune decât cele
prevăzute în mod expres de normele legale sau orice alte nereguli, CEU nu
va aproba raportul și comisia de analiză va trebui să îl completeze sau
refacă, după caz.
În cazul indisponibilității sau revocării unui membru al comisiei de
analiză, acesta va fi înlocuit cu un membru supleant. Dacă întreaga comisie
este revocată, CEU va relua procedura și va numi o nouă comisie de analiză
în locul celei inițiale.
Dacă vreunul din membrii comisiei de analiză sau Comisiei de etică
universitară (CEU) constată că se află într-o poziție de conflict de interese,
trebuie să aducă acest fapt la cunoștința președintelui comisiei de etică
universitară (art. 37 alin. (1) din Regulament), iar președintele CEU dacă se
83
află într-o asemenea situație trebuie să informeze președintele Senatului
Universității.
De asemenea, membrii comisiilor de analiză sau ai comisiei de etică
au obligația de a păstra confidențialitatea cu privire la identitatea autorilor
sesizărilor și conținutul celor investigate, cu excepția sitațiilor în care
informațiile respective sunt publice (art. 38 din Regulament).
În ceea ce privește termenul de soluționare al sesizării, art. 11 alin. (3)
din Legea nr. 206/2004 și art. 32 din Regulament prevăd că soluția trebuie
comunicată părților în termen de 5 zile de la aprobarea și avizarea raportului
comisiei de analiză dar nu mai târziu de 45 de la data primiriii sesizării.
Astfel, ar fi un termen de 40 de zile de la data primirii sesizării, dar comisia
de analiză este numită în momentul primirii sesizării, iar procedura de
numire durează și ea minim 5 zile. Prin urmare, în medie, comisia de analiză
are la dispoziție 30 de zile calendaristice pentru a cerceta abaterea sesizată și
întocmi raportul. Considerăm totuși că acesta este un termen de
recomandare și nu de decădere, deoarece, pentru motive justificate
(așteptarea unor expertize sau documente necesare soluționării cauzei etc.)
acest termen poate fi prelungit în mod justificat, în caz contract fiind
încălcate dreptul la apărare și la o cercetare echitabilă a celui cercetat.
Din momentul comunicării raportului comisiei de analiză, partea
nemulțumită (fie cel care a formulat sesizare, fie cel sancționat) poate
depune contestație în termen de 15 zile. Contestația se depune la
secretariatul Universității34 (art. 11 alin. (5) din Legea nr. 206/2004 și art. 33
din Regulament). Contestația trebuie să fie însoțită de o copie a sesizării
inițiale și de o copie a raportului comisiei de analiză. Întregul dosar al
34
Deși, mai corect, din punctul nostru de vedere ar fi să se depună la registratura instituției,
nu la secretariat, mai ales că CEU are propria sa structură de secretariat în acest moment.
84
cauzei, va fi apoi expediat, prin intermediul instituției, la Consiliul Național
de Etică, forul competent să analizeze contestația.
Dacă nu se formulează contestație, raportul comisiei de analiză, care
este parte integrantă a hotărârii Comisiei de Etică Universitară se comunică
decanului din care face parte persoana cercetată și Rectorului Universității.
În termen de 45 de zile calendaristice de la data comunicării raportului care
nu a fost contestat la Consiliul Național de Etică, sancțiunea dispusă prin
raportul Comisiei de analiză este pusă în aplicare de către conducătorul
instituției sau consiliul de administrație (art. 11 alin. (6) din Legea nr.
206/2004). În cazul Universității „Dunărea de Jos” din Galați, sancțiunea
este pusă în aplicare de Decanul facultății în cadrul căreia își desfășoară
activitatea persoana sancționată sau de către Rector, prin intermediul
serviciului de resurse umane (art. 33 din Regulament).
Consiliul Național de Etică
Consiliul Național de Etică a Cercetări Științifice, Dezvoltării
Tehnologice și Inovării reprezintă, conform art. 5 alin.(1) din Legea nr.
206/2004 „un organism consultativ, fără personalitate juridică” care
funcționează pe lângă autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare, mai
precis, Ministerul Educației și Cercetării35. În alineatele următoare se
precizează că membrii Consiliului sunt persoane de prestigiu și cu activitate
recunoscută în domeniul cercetării-dezvoltării, ei fiind numiți de către
autoritatea pe lângă care își desfășoară activitatea.
Conform Legii nr. 206/2006 prevede că acest consiliu are
următoarele atribuții:
1. propune modificări ale Codului de Etică (art. 7 lit. a);
35
La nivelul anului 2004 fiind vorba despre Ministerul Educației și Cercetării.
85
2. elaborează coduri de etică aferente domeniilor de cercetare
științifică, coduri aprobate de către autoritatea de stat pentru
cercetare-dezvoltare (art. 7 lit. c);
3. urmărește aplicarea și respectarea normelor de bună conduită în
cadrul institutelor de cercetare (art. 7 lit. d);
4. formulează opinii și recomandări în legătură cu problemele de
natură etică ridicate de evoluția științei și a cunoașterii (art. 7 lit.
e);
5. analizează abaterile de la buna conduită în cercetarea științifică,
pe baza sesizărilor primite sau a autosesizării (art 7 lit f);
6. emite hotărâri prin care se constată săvârșirea unor abateri de la
buna conduită în cercetarea științifică și, dacă din cercetare
rezultă existența acelor abateri, indică autorii și stabilesc
sancțiunile aplicabile acestora (art. 7 lit.f1);
7. alte atribuții stabilite de autoritatea de stat pentru cercetare (art 7
lit. g).
Pentru îndeplinirea corectă și completă a sarcinilor sale, Consiliul

poate apela și la opiniile experților care nu sunt membri ai acestor structuri.
De-a lungul anilor, Consiliul a avut componențe și denumiri
diferite36. Activitatea sa poate fi urmărită accesând site-ul
36
Ordinul nr. 6085/2016 privind constituirea Consiliului de etică şi management
universitar şi aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului de etică
şi management universitar, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/184976, Ordinul
nr. 211/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului
Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, precum şi a
componenţei nominale a acestuia, https://lege5.ro/Gratuit/ge2tqmrthe3a/ordinul-nr-211-
2017-privind-aprobarea-regulamentului-de-organizare-si-functionare-al-consiliului-
national-de-etica-a-cercetarii-stiintifice-dezvoltarii-tehnologice-si-inovarii-precum-si-a-
componentei.
86
http://cnecsdti.research.gov.ro unde se regăsesc publicate toate hotărârile
sale, cadrul legal, date de contact etc.
Contestațiile formulate împotriva rapoartelor comisiilor de analiză
din cadrul institutelor de cercetare sau universități se analizează și
soluționează în maxim 90 de zile de la data primirii lor. Dacă se constată că
într-adevăr s-au săvârșit abaterile cu privire la care s-a formulat
sesizarea/contestația, trebuie să indice persoanele vinovate și sancțiunile
aplicabile acestora (cele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 206/2004, pe care
le vom analiza detaliat în cele ce urmează.
Activitatea, componența și competențele Consiliului sunt
reglementate detaliat în cuprinsul Ordinului privind aprobarea
Regulamentului de Organizare și Funcționare al Consiliului Național de
Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, precum și
a componenței nominale a acestuia nr. 211 din 19 aprilie 2017.
Totodată, prin Ordinul nr. 6085 din 14 decembrie 201637 s-a decis
înființarea Consiliului de Etică și Management Universitar și a fost aprobat
Regulamentul de organizare și funcționare al acestuia. Consiliul de Etică și
Management Universitar este un organism consultativ al Ministerului
Educației Naționale, fără personalitate juridică, întemeiat în baza art. 125 și
217 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
Conform art. 3 al Ordinului nr. 6085/2016, principala misiune a
acestui Consiliu este „de a determina și sprijini universitățile să realizeze și
să pună în practică, în mod organizat, transparent și eficient, politicile de
etică și de integritate universitară, în conformitate cu prevederile legislației
universitare și ale cadrului legislativ privind instituțiile publice de
învățământ superior din România”.
37
http://legisplus.ro
87
II.2.5 Sancțiunile aplicabile pentru încălcarea normelor de bună
conduită în cercetarea științifică, dezvoltare tehnologică și inovare
Sancțiunile aplicabile pentru abaterile de la buna conduită în
cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare sunt prevăzute de
Legea nr. 206/2004 (care distinge între abaterile care pot fi aplicate în cadrul
universităților și institutelor de cercetare ca urmare a cercetării disciplinare
și aprobării rapoartelor finale ale comisiilor de analiză și sancțiunile care pot
fi aplicate prin intermediul Consiliului Național de Etică), Legea nr. 1/2011,
cartele universităților și codurile de etică, regulamente etc.
În primul rând trebuie să remarcăm scindarea realizată de către
legiuitor, care a stabilit că la nivel instituțional se pot aplica anumite
sancțiuni, iar la nivelul Consiliului Național de Etică altele (cu mențiunea că
există și sancțiuni care se pot propune atât la nivel instituțional cât și la nivel
de for național).
Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute de Legea nr.
206/2004 enumerate în cadrul art. 21 constituie abateri disciplinare în
măsura în care, datorită modului de săvârșire și consecințelor produse nu
sunt infracțiuni. Astfel, din punctul nostru de vedere aceste abateri se
încadrează în spectrul mai larg al abaterilor disciplinare și, în măsura în care
norma specială nu prevede altceva, au regimul juridic al acestora38. Desigur
că, dacă faptele întrunesc și conținutul material al unei infracțiuni, față de
autorul sau autorii acestora urmează să fie antrenată și răspunderea penală,
în condițiile legii.
38
Am argumentat pe larg aceste aspecte în lucrarea Legal and Ethical aspects of the
consequences of imposing the disciplinary sanctions provided in Law No. 206/2004 on fair
practices in scientific research, technological development and innovation, with later
completions and amendments in the context of the provisions in art. 316 in the Law of
National Education NO. 1/2011, Andreea Elena Matic, Perspectives of Business Law
Journal, vol. 4, issue 1, 2015.
http://www.businesslawconference.ro/revista/anul4nr1.html
88
La modul cel mai general, răspunderea disciplinară „intervine în
cazurile în care un salariat săvârșește cu vinovăție o abatere disciplinară”.39
Din această definiție rezultă clar că numai celui care se află într-un raport de
muncă i se poate angaja răspunderea disciplinară. În cazul abaterilor de la
buna conduită, așa cum am analizat în subcapitolul 2.2 Autorii faptelor de
plagiat și autoplagiat, acestea pot fi săvârșite de către persoanele care
desfășoară activități de cercetare și predare în cadrul universităților și
institutelor de cercetare și de către studenții doctoranzi (care sunt vizați mai
ales în legătură cu plagiatul).
Al doilea element necesar pentru antrenarea răspunderii disciplinare
este săvârșirea unei fapte ilicite adică, conform art. 247 alin. (2) din Codul
muncii „încălcarea normelor legale, regulamentului intern, contractului
individual sau contractului colectiv de muncă aplicabil, ordinelor și
dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici”40. În ceea ce privește
conduita profesională care face obiectul prezentei analize, abaterile de la
normele de bună conduită sunt prevăzute expres în Legea nr. 206/2004,
Legea nr. 1/2011, carte, coduri de etică, regulamente etc.
Pentru a fi legitimă sancționarea, fapta ilicită trebuie să fie prevăzută
expres ca abatere disciplinară într-un act normativ sau o normă internă. De
asemenea, este necesar ca fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție (formele
vinovăției fiind aceleași din dreptul penal: intenția directă și indirectă și
culpa, cu sau fără prevedere) și să fi produs un rezultat vătămător sau o stare
de pericol pentru valorile protejate de legiuitor. În măsura în care prin
săvârșirea faptei interzise de lege s-au produs și prejudicii de natură
39
Țiclea, Alexandru – Tratat de dreptul muncii, Ediția a VII-a revizuită și adăugită, Editura
Universul Juridic, București 2013, p. 803.
40
Codul muncii, http://legisplus.ro
89
materială și/sau morală, autorul faptei va fi obligat, în baza răspunderii
civile (sau penale, pe latură civilă) la plata despăgubirilor aferente.
Sancțiuni care pot fi aplicate de conducerea instituției de

cercetare-dezvoltare
Conform art. 111 din Legea nr. 204/2006, sancțiunile care pot fi
aplicate pentru abateri de la buna conduită în cercetarea științifică,
dezvoltarea tehnologică și inovare de către conducătorii institutelor de
cercetare sau ai universităților, sunt (în ordinea gravității lor):
a) avertismentul scris;
b) retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin
încălcarea normelor de bună conduită;
c) diminuarea salariului de bază cumulat, când este cazul cu
indemnizația de conducere, de îndrumare și control;
d) suspendarea pe o perioadă determinată de timp între 1 și 10 ani, a
dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții
superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de
control sau ca membru al unei comisii de concurs;
e) Destituirea din funcția de conducere din instituția de cercetare-
dezvoltare;
f) Desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
I. Avertismentul scris
Prima sancțiune care este și cea mai ușoară, avertismentul scris
constituie „o sancțiune cu caracter precumpănitor moral”41.
În literatura de specialitate, avertismentul a fost definit astfel: „o
comunicare scrisă pe care angajatorul o adresează salariatului, prin care
41
Țiclea A., 2013, p. 818.
90
acesta din urmă este atenționat în legătură cu fapta săvârșită, arătându-i-se
totodată că săvârșirea pe viitor a unor fapte similare va atrage consecințe
mai grave”42.
De regulă, această sancțiune se aplică celor care nu au mai săvârșit
alte abateri, regretă cele întâmplate, pentru încălcări puțin grave care nu au
produs consecințe deosebite în cadrul instituției etc. Avertismentul are
caracter general și se poate aplica pentru aproape toate abaterile disciplinare,
inclusiv cele de la buna conduită în cercetare. Conform prevederilor exprese
din Codul muncii (art. 267) avertismentul este singura sancțiune care se
poate aplica fără realizarea unei cercetări disciplinare prealabile. Totuși, în
ceea ce privește abaterile de la etică, considerăm că este necesară efectuarea
cercetării disciplinare conform legii deoarece comisiile de analiză nu pot
propune sancțiuni fără să fi analizat, în prealabil, în mod corespunzător,
situația sesizată.
II. Retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin
încălcarea normelor de bună conduită
Sancțiunea prevăzută de art. 111 lit.b) și anume „retragerea și/sau
corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de bună
conduită” vizează mai ales faptele de plagiat și autoplagiat, dar și lucrările
prin intermediul cărora au fost diseminate rezultate obținute în cercetarea
științifică, dacă aceste rezultate au fost obținute pe baza unor date fabricate
sau preluate fără drept de la alți autori.
Astfel, dacă se constată de către comisia de analiză săvârșirea unei
fapte de plagiat sau autoplagiat, pentru a fi restabilită situația anterioară, se
impune și retragerea din circuitul public a lucrărilor incriminate. Aplicarea
42
https://www.codulmuncii.ro/titlul_11/capitolul_2/art_248_1.html
91
acestei sancțiuni constituie o măsură justă atât față de societate cât și față de
cel a cărui operă a fost plagiată.
Retragerea implică scoaterea cărților din librării sau din orice loc unde
pot fi achiziționate și din biblioteci, pentru a nu exista pericolul ca pe viitor,
aceste lucrări să fie consultate și citate, creându-se astfel o impresie falsă cu
privire la adevăratul autor.
In ceea ce privește articolele publicate on-line, acestea sunt retrase de
către editorii revistelor în care au apărut și, la o căutare ulterioară retragerii
ele vor apărea cu mențiunea ”retracted”. De asemenea, există site-uri pe
internet unde pot fi găsiți autori ale căror lucrări au fost retrase (de exemplu,
http://retractionwatch.com/the-retraction-watch-leaderboard/), pentru a se
evita citarea acestora pe viitor și, în general, a se lua la cunoștință publică
despre lipsa de onestitate și conduita incorectă a autorului/autorilor
respectiv/i.
În măsura în care acest lucru este posibil se poate dispune și
corectarea lucrărilor prin indicarea corectă a autorilor reali și citare corectă.
Desigur pentru a se realiza acest lucru ar trebui să ne aflăm în prezența unor
lucrări în care există erori de citare sau omisiuni neintenționate, iar prin
completare nu s-ar mai aduce niciun prejudiciu autorilor ideilor originale și
ar putea fi păstrată și lucrarea incriminată care, în ciuda omisiunilor la
citare, poate avea elemente proprii de originalitate.
În ambele forme, aplicare acestei sancțiuni are rolul de a înlătura din
mintea publicului ideea falsă că o anumită persoană (autorul plagiatului) a
prezentat idei, date, metode etc. originale în textul menționat sau că
cercetarea respectivului autor s-a bazat pe date culese și interpretate corect,
conform standardelor științifice.
92
De asemenea, autorii acestor lucrări nu le vor mai putea folosi pe
viitor pentru a avansa profesional, a obține fonduri pentru cercetare sau
orice alte avantaje morale sau materiale.
III. Diminuarea salariului de bază cumulat, când este cazul, cu
indemnizația de conducere, de îndrumare și control
Următoarea sancțiune, „diminuarea salariului de bază cumulat, când
este cazul cu indemnizația de conducere, de îndrumare și control” este o
sancțiune cu caracter general, fiind prevăzută și de art. 248 alin. (1) din
Codul muncii. Conform art. 248 alin. (1) lit. c) și d) din Codul muncii
această sancțiune pecuniară se poate realiza pe o durată de 1-3 luni, iar
diminuarea veniturilor poate fi între 5 și 10%.
Dat fiind faptul că legea specială (Legea nr. 206/2004) nu prevede
nici durata pentru care poate fi luată această măsură și nici cuantumul
diminuării, considerăm că, în ceea ce privește aceste aspecte devine
aplicabilă norma generală din Codul muncii. Astfel, diminuarea salariului
nu poate fi mai mare de 10% iar durata măsurii sancționatorii nu poate
depăși trei luni.
Această sancțiune pecuniară „se aplică pentru abateri de o anumită
gravitate prin urmările lor, săvârșite cu intenție, care produc un prejudiciu
material sau dăunează activității angajatorului ori pentru repetarea
sistematică a unor abateri mai ușoare dintre acelea care, atunci când sunt
săvârșite pentru prima dată se sancționează cu avertisment scris”43.
Reducerea indemnizației de conducere, de îndrumare și control
vizează, în mod exclusiv, săvârșirea de abateri de la normele de etică și bună
conduită în cercetare de către persoanele care dețin una din funcțiile
enumerate (conducere, îndrumare sau control). Este posibil ca, în funcție de
43
Țiclea, A. , 2013, p. 819.
93
gravitatea faptei săvârșite și de consecințele acesteia, persoanei sancționate
să i se reducă corespunzător atât salariului de bază cât și indemnizația
aferentă funcției de conducere, îndrumare sau control, dar este posibilă și
aplicarea sancțiunii de reducere fie a salariului de bază, fie a indemnizației
de conducere, îndrumare sau control.
IV. Suspendarea pe o perioadă determinată de timp între 1 și 10
ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea
unei funcții superioare ori a unei funcții de conducere, de
îndrumare și de control sau ca membru al unei comisii de
concurs
Sancțiunea prevăzută de art. 111 lit. d) din Legea nr. 206/2004 constă
din „suspendarea pe o perioadă determinată de timp între 1 și 10 ani, a
dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții superioare
ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control sau ca membru al
unei comisii de concurs” și afectează dreptul la carieră a persoanei care a
săvârșit o abatere de la normele de bună conduită în cercetarea științifică,
dezvoltarea tehnologică și inovare.
Legiuitorul a prevăzut un interval mare de timp, între unu și zece ani,
pentru a se interzice înscrierea la concurs pentru ocuparea unei funcții
superioare, de conducere, de îndrumare și de control sau de membru al unei
comisii de concurs. Prin instituirea acestui interval de zece ani legiuitorul a
urmărit să asigure aplicarea unor sancțiuni cât mai bine dozate și
individualizate în raport de faptele săvârșite de către autor și de consecințele
produse de acestea.
Din punctul nostru de vedere, considerăm că se impune aplicarea
acestei sancțiuni atunci când prin fapta de plagiat/autoplagiat săvârșită s-a
urmărit chiar avansarea într-o funcție superioară, de conducere etc.
Totodată, prin aplicarea unei astfel de sancțiuni (atunci când abaterile sunt
94
grave și dovedite) se asigură și menținerea integrității celorlalți membri ai
comunității academice și respectarea eforturilor depuse de către cei care
muncesc cinstit pentru a obține respectivele funcții, titluri, calități etc.
V. Destituirea din funcția de conducere din instituția de
cercetare-dezvoltare
Această sancțiune disciplinară are drept consecință faptul că autorul
abaterii disciplinare își pierde funcția de conducere din cadrul instituției de
cercetare-dezvoltare în mod definitiv. Prin luarea acestei măsuri, instituțiile
de cercetare-dezvoltare se asigură că funcțiile de conducere nu sunt ocupate
de persoane a căror ținută morală și integritate profesională nu sunt pătate de
fapte reprobabile. Persoanele care săvârșeșc abateri grave de la buna
conduită în cercetarea științifică, dezvoltare tehnologică și inovare nu pot
ocupa funcții de conducere deoarece nu au autoritatea morală și profesională
necesare unei asemenea activități. Imaginea însăși a instituției este grav
afectată dacă permite ca persoanele ce săvârșesc asemenea abateri să ocupe
funcții de conducere în cadrul lor.
Efectul destituirii din funcția de conducere nu se referă la încetarea
raportului de muncă în cadrul instituției ci doar la pierderea funcției
respective. Urmarea aplicării acestei sancțiuni este întoarcerea celui destituit
la funcția sau postul său de bază din cadrul instituției de cercetare-
dezvoltare.
VI. Desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă este cea
mai gravă sancțiune care i se poate aplica unui salariat și reprezintă
încetarea raportului de muncă dintre angajator și angajat, în mod definitiv și
pentru viitor. Această sancțiune este prevăzută și de art. 61 lit. a) din Codul
muncii.
95
Aplicarea acestei sancțiuni disciplinare implică săvârșirea unei abateri
grave sau a unor abateri repetate care produc o perturbare gravă a instituției
de cercetare-dezvoltare și afectează grav imaginea sau prestigiul acesteia.
Sancțiuni care pot fi aplicate de către Consiliul Național de Etică
Aceste sancțiuni sunt prevăzute în cadrul art. 14 din Legea nr.
206/2004, după cum urmează:
„a) avertismentul scris;
b) retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin
încălcarea normelor de bună conduită;
c), d) abrogate
e) retragerea titlului universitar sau a gradului de cercetare ori
retrogradarea;
f) destituirea din funcția de conducere din instituția de cercetare–
dezvoltare;
g) desfacerea disciplinară a contractului de muncă;
h) interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la finanțare
din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării;
i) suspendarea pe o perioadă determinată de timp între 1 și 10 ani, a
dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții superioare
ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control sau ca membru al
unei comisii de concurs;
j) îndepărtarea persoanei/persoanelor respective din echipa de
realizare a proiectului;
k) oprirea finanțării proiectului;
l) oprirea finanțării proiectului, cu obligativitatea returnării
fondurilor.”
96
În cele ce urmează vom analiza doar acele sanțiuni care pot fi aplicate
numai de către Consiliul Național de Etică, celelalte fiind deja analizate în
secțiunea anterioară.
I. Retragerea titlului universitar sau a gradului de cercetare ori
retrogradarea
Această sancțiune de retargere a titlului universitar sau a gradului de
cercetare ori retrogradarea vizează, din punctul nostru de vedere săvârșirea
unor abateri de la buna conduită în cercetare-dezvoltare tocmai în vederea
îndeplinrii aparente a condițiilor impuse de lege pentru obținerea unui titlu
universitar sau grad de cercetare superior. Dacă, de exemplu se constată că o
anumită persoană a săvârșit fapte de plagiat în cadrul unor lucrări științifice
și fără publicarea acelor lucrări nu ar fi îndeplinit condițiile pentru obținerea
titlului sau gradului de cercetare este absolut firesc să i se retragă un titlu pe
care de altfel nici nu il merită.
Este evident că această sancțiune vizează și retragerea titlului de
doctor în științe față de persoana care a plagiat sau a săvârșit alte abateri
grave de la buna conduită în cercetarea științifică cu ocazia elaborării tezei
de doctorat.
Prin retrogradare se înțelege „a trece pe cineva într-un post inferior
celui avut înainte”44. Retrogradarea intervine atunci când, în urma retragerii
gradului sau titlului universitar, cel sancționat continuă să desfășoare
activități profesionale în cadrul instituției dar de pe un post inferior,
remunerat corespunzător.
Astfel, ca urmare a retragerii titlului universitar sau a gradului de
cercetare, este posibil ca persoana astfel sancționată să nu mai îndeplinească
condițiile necesare pentru desfășurarea activității în instituția de cercetare-
44
www.dexonline.ro
97
dezvoltare. De exemplu, activitățile didactice în cadrul instituțiilor de
învățământ superior pot fi desfășurate de către persoanele care au obținut
titlul de doctor în științe sau de către doctoranzi în condițiile legii. Prin
urmare, retragerea titlului de doctor are ca efect pierderea calității de cadrul
didactic în învățământul superior.
II. Interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la
finanțare din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării
Această sancțiune, ca și următoarele trei, urmărește să sancționeze
conduita reprobabilă a cercetătorilor cu ocazia aplicării pentru obținerea de
proiecte de cercetare (declarații false etc.) și modul incorect de îndeplinire a
obiectivelor asumate prin aceste proiecte.
Se impune să semnalăm faptul că, în ceea ce privește această
sancțiune nu este prevăzut expres un interval temporal pentru care să fie
aplicată, acesta fiind lăsat în totalitate la latitudinea membrilor Consiliului
Național de Etică, raportat la gravitatea faptei și la urmările produse de
acestea.
III. Îndepărtarea persoanei/persoanelor respective din echipa de
realizare a proiectului
Dacă anumite persoane din echipa de realizarea a proiectului au avut o
conduită reprobabilă și au săvârșit abateri de la buna conduită în cercetarea
științifică, dar faptele lor sunt izolate și le aparțin în totalitate nu este corect
ca întreaga activitate științifică din cadrul proiectului să fie oprită, iar munca
celorlalți cercetători să fie sabotată sau întreruptă, împiedicând astfel
realizarea proiectului.
Astfel, pentru continuarea activității de cercetare și pentru buna
îndeplinire a obiectivelor asumate prin proiect se impune ca persoanele
vinovate de săvârșirea unor abateri de la normele de bună conduită în
98
cercetare-dezvoltare, se impune îndepărtarea acestora din echipa de realizare
a proiectului.
IV. Oprirea finanțării proiectului
Această sancțiune este aplicată în cazul în care se descoperă că
fondurile primite pentru realizarea proiectului au fost folosite în scopuri
nelegale. Genul de abateri care pot atrage asemenea sancțiuni sunt:
introducerea de informații false în cererile de accesare a granturilor sau
proiectelor de cercetare, abuzul de autoritate pentru a obține salarizare,
remunerare sau alte beneficii în cadrul proiectelor de cercetare (art. 21 alin.
(4) lit. b), neîndeplinirea obligațiilor legale și contractuale în cadrul
proiectelor, falsificarea datelor etc.
V. Oprirea finanțării proiectului, cu obligativitatea returnării
fondurilor.
În cazul în care natura abaterilor săvârșite o impune, iar nerespectarea
obligațiilor asumate prin proiect este gravă și prejudiciază cercetarea
științifică, pe lângă oprirea finanțării proiectului, cei care conduc activitatea
în proiect și răspund de aceasta pot fi obligați la returnarea fondurilor
folosite în mod nelegal.
II.3 Alte abateri de la buna conduită în cercetarea

științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare
În funcție de normele de conduită încălcate legiuitorul român a
prevăzut și alte abateri disciplinare care pot fi săvârșite în cadrul activității
de cercetare științifică. Procedura de analiză și sancționare a acestor abateri
este aceeași ca și în cazul plagiatului și autoplagiatului așa că nu le vom mai
relua, cei interesați urmând să revină de informațiile din secțiunile
anterioare pentru detalii.
99
I. Abaterile de la normele de bună conduită în cercetarea științifică
sunt incriminate în conținutul art. 21 alineatul (1) literele a)-c) din Legea nr.
206/2004:
a) „Confecționarea de rezultate sau date și prezentare lor ca date
experimentale, date obținute din calcule sau simulări numerice pe
calculator ori ca date sau rezultate obținute prin calcule analitice sau
raționamente deductive” constituie o primă abatere. Astfel, legiuitorul
sancționează prezentarea, în cadrul unor lucrări științifice (sau prelegeri de
orice tip deoarece în definiția abaterii nu specifică dacă datele sunt publicate
sau prezentate oral), a unor date sau rezultate false. Cercetarea științifică
impune folosirea unor metode și tehnici testate și testabile prin intermediul
cărora s-au obținut anumite date sau rezultate care ulterior au fost
interpretate științific. Dacă acele date sau rezultate nu au fost prelevate sau
obținute corect întreaga cercetare este compromisă. Termenul de
confecționare a datelor sau rezultatelor semnifică că aceste date nu au fost
obținute științific ci au fost fabricate sau inventate pentru a susține în mod
nefondat anumite concluzii prezentate ca originale. Abaterea există și dacă
este vorba despre date obținute experimental în laborator sau calcule sau
simulări numerice efectuate pe calculator.
Gravitatea acestei abateri rezidă din faptul că rezultatele prezentate nu
au nicio bază științifică și nu corespund unei cercetări autentice, fiind cel
mai probabil lipsite de orice consistență sau valoare.
b) „Falsificarea de date experimentale, de date obținute prin calcule
sau simulări numerice pe calculator ori de date sau rezultate obținute prin
calcule analitice sau raționamente deductive”.
Falsificarea înseamnă că prin experimente sau calcule s-au obținut
anumite date sau rezultate, dar din datele astfel obținute nu pot fi derivate
sau argumentate concluziile dorite de cercetător. Conform Dicționarului
100
explicativ al limbii române a falsifica înseamnă „a confecționa un lucru
asemănător cu altul în scopul de a înșela”45. În atare situații, cercetătorul
procedează la modificarea frauduloasă a acestor rezultate sau calcule,
falsificându-le în așa fel încât să susțină sau să confirme în mod aparent o
anumită ipoteză. Și în acest caz, teza finală este lipsită de fundament
științific sau valoare și se impune, în primul rând retragerea lucrărilor care
conțin asemenea date.
c) „Îngreunarea deliberată, împiedicarea sau sabotarea activității de
cercetare-dezvoltare a altor persoane, inclusiv prin blocarea nejustificată a
accesului la spațiile de cercetare-dezvoltare, prin avarierea, distrugerea ori
manipularea aparaturii experimentale, a echipamentului, a documentelor, a
programelor de calculator, a datelor în format electronic, a substanțelor
organice sau anormganice ori a materiei vii necesare altor persoane pentru
derularea, realizarea sau finalizarea activităților de cercetare-dezvoltare”.
Prin intermediul acestei abateri, legiuitorul sancționează actele de
discriminare, lipsa de colegialitate și sabotarea muncii și a rezultatelor
obținute de alți cercetători. Abaterea există indiferent în ce fază a cercetării
este săvârșită: la început sau în timpul cercetării prin împiedicarea accesului
în laboratoare, distrugerea aparaturii, a datelor, a substanțelor etc. prin
această formulare laborioasă s-a încercat acoperirea tuturor formelor prin
care s-ar putea împiedica, perturba sau întârzia cercetarea științifică realizată
de colegi, deși dacă avem în vedere distrugerea programelor de calculator,
aceasta poate fi realizată și de la distanță, nu neapărat de către o persoană
din aceeași instituție cu cel sabotat.
II. Pe lângă plagiat și autoplagiat, normele privind buna conduită în
activitatea de comunicare, diseminare și popularizare științifică, inclusiv în
45
http://dexonline.ro
101
cadrul proiectelor de cercetare din fonduri publice, mai pot fi încălcate prin
săvârșirea următoarelor abateri pe care le vom grupa în două categorii:
1. Abateri care privesc nerespectarea calității de autor a unei
lucrări științifice (art. 21 alin. (2) literele c), d) și e):
 indicarea ca autori a unor persoane care au avut
contribuții nesemnificative sau nu au contribuit
deloc la realizarea cercetării sau interpretarea
rezultatelor obținute,
 nemenționarea ca autori a unor persoane care au
contribuit la cercetare,
 introducerea unei persoane ca autor al unei lucrări
fără acordul acesteia, publicarea unor rezultate noi
(nepublicate anterior) fără acordul
autorului/autorilor.
2. Abateri săvârșite cu ocazia solicitării de granturi, depunerii
dosarelor de candidatură pentru habilitare, posturi didactice
universitare sau posturi de cercetători prin introducerea în
cuprinsul acestor documente de date și informații false (art. 21
alin. (2) lit. f). Așa cum am menționat la începutul acestui capitol
cinstea și onestitatea sunt valori fundamentale în comunitatea
academică, acestea constituind fundamentul unei cariere
onorabile. Pentru obținerea de finanțări în cercetare și pentru
promovare în carieră, legiuitorul a instituit anumite condiții
minimale care trebuie îndeplinite de candidații din fiecare
domeniu al cercetării științifice. Neîndeplinirea acestor criterii
minimale atrage după sine nepromovarea sau neobținerea
postului respectiv sau a finanțării. Pe de altă parte, atunci când
există mai mulți candidați nu este vorba doar de îndeplinirea
102
criteriilor minimale ci de a fi mai bun, de a avea un punctaj mai
mare decât toți ceilalți. Legiuitorul nu leagă totuși săvârșirea
acestei abateri de obținerea grantului sau a postului dorit, astfel
că fapta există și se sancționează chiar dacă scopul urmărit prin
falsificare nu a fost atins, această conduită constituind o stare de
pericol pentru valorile promovate de comunitatea academică.
III. Abaterile de la normele „de bună conduită în activitatea de
evaluare şi monitorizare instituţională a cercetării-dezvoltării, de evaluare şi
monitorizare de proiecte de cercetare-dezvoltare obţinute prin acţiuni din
cadrul Planului Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare şi de evaluare
de persoane în vederea acordării de grade, titluri, funcţii, premii, distincţii,
sporuri, atestate sau certificate în activitatea de cercetare-dezvoltare” sunt
prevăzute de art. 21 alin. (3) literele a)-c):
a) „nedezvăluirea situaţiilor de conflicte de interese în realizarea sau
participarea la evaluări”. Săvârșirea acestei abateri presupune cunoașterea
că există un conflict de interese la realizarea sau participarea la o evaluare și
neaducerea la cunoștință a acestui aspect autorității în cadrul căreia se
realizează respectiva evaluare.
Prin conflict de interese se înțelege „un set de circumstanțe unde există
riscul ca raționamentul profesional sau acțiunile legate de un interes
principal vor fi în mod nejustificat influențate de un interes secundar"46 sau
„o situație în care o persoană sau organizație este implicată în mai
multe interese, de exemplu interese financiare sau de altă natură, ce pot
corupe sau afecta major luarea deciziilor corecte și imparțiale de către acea
persoană sau organizație.”47
46
Law and Field 2009, https://ro.wikipedia.org/wiki/Conflict_de_interese
47
https://ro.wikipedia.org/wiki/Conflict_de_interese
103
Se consideră că se află în conflict de interese persoana care are un
grad de rudenie apropiat (de regulă I, II sau III, dar se poate merge, în
anumite situații și până la gradul IV) cu o persoană pe care o evaluează (de
exemplu cu ocazia unui concurs) sau a cărei propunere de proiect o
evaluează. Cel care știe că se află într-o atare situație trebuie să aducă acest
lucru la conoștința superiorului ierarhic și să nu participe la activitatea sau
concursul respectiv (să nu facă parte din comisie). Dacă dintr-un motiv sau
altul acea persoană nu poate fi înlocuită în cadrul comisiei, se va proceda la
retragerea candidatului.
Fapta de a nu aduce la cunoștință situația de conflict de interese cu
privire la propria persoană sau a celorlalți din comisie constituie abatere
disciplinară și se sancționează ca atare.
b) „nerespectarea confidenţialităţii în evaluare” – prin această faptă
se încalcă dreptul la egalitate de tratament a candidaților și există riscul de a
fi favorizați în mod injust unii dintre candidați și defavorizați ceilalți.
c) „discriminarea, în cadrul evaluărilor, pe criterii de vârstă, etnie,
sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală ori
alte tipuri de discriminare, cu excepţia măsurilor afirmative prevăzute de
lege” – este o abatere care asigură sancționarea oricărei forme de tratament
discriminatoriu, principiul nediscriminării fiind fundamental în orice
societate democratică.
IV. Abaterile de la norme de bună conduită în funcţiile de conducere
în activitatea de cercetare-dezvoltare (art. 2 lit. d din Legea 204/2006) sunt
prevăzute de art. 21 alin. (4) și vizează
1. Mai multe forme de abuz:
„a) abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau
coautor al publicaţiilor persoanelor din subordine” – care constă în
obligarea subordonaților de a-l trece pe superiorul ierarhic ca și autor al unei
104
lucrări științifice deși nu a avut nicio contribuție personală la elaborarea
acesteia;
b) „abuzul de autoritate pentru a obţine salarizare, remunerare sau
alte beneficii materiale din proiectele de cercetare-dezvoltare conduse ori
coordonate de persoane din subordine” – pe această cale se condiționează
obținerea diferitelor autorizări sau semnături de plata unor sume de bani sub
formă de salariu sau remunerație în prioect deși nu este efectuată activitatea
aferentă acelei remunerări;
c) „abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau
coautor al publicaţiilor persoanelor din subordine ori pentru a obţine
salarizare, remunerare sau alte beneficii materiale pentru soţi, afini ori
rude până la gradul al III-lea inclusiv” – aceleași situații ca la alineatele
precedente cu diferența că avantajul fraudulos nu este obținut pentru sine ci
pentru soț, afini sau anumite rude;
d) „abuzul de autoritate pentru a impune nejustificat propriile teorii,
concepte sau rezultate asupra persoanelor din subordine” – aceasta
constituie o formă mai subtilă de abuz, dar prin impunerea celor precizate
există pericolul de a fi întârziate sau de a nu fi realizate cercetări mai
valoroase sau de actualitate, în detrimentul unora vădit depășite sau false.
2. Alte tipuri de abateri care crează o stare de pericol pentru valorile
etice în cercetare și aduc prejudicii de imagine instituției:
e) „obstrucţionarea activităţii unei comisii de etică, a unei comisii
de analiză sau a Consiliului Naţional de Etică, în cursul unei analize a unor
abateri de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare din
subordine” – adică împiedicarea sau întârzierea nejustificată (culpabilă) a
desfășurării unei cercetări disciplinare care ține de competența comisiilor
menționate, faptă ce atrage perturbarea activității instituției în carl căreia își
desfășoară activitatea profesională persoana împotriva căreia s-a formulat
105
sesizarea. Considerăm că obstrucționarea poate viza atât întârzierea în
aplicarea unei sancțiuni față de persoana a cărei vinovăție este dovedită cât
și menținerea într-o stare de nesiguranță și stres a unei persoane nevinovate
prin împiedicarea soluționării cu celeritate a unei sesizări neîntemeiate sau
șicanatoare;
f) „nerespectarea prevederilor şi procedurilor legale destinate
respectării normelor de bună conduită în activitatea de cercetare-
dezvoltare prevăzute în prezenta lege, în Legea nr. 1/2011, în Codul de
etică, în codurile de etică pe domenii, în regulamentele de organizare şi
funcţionare a instituţiilor de cercetare-dezvoltare, respectiv în cartele
universitare, după caz, inclusiv nepunerea în aplicare a sancţiunilor
stabilite de către comisiile de etică conform art. 11 alin. (6) din prezenta
lege sau de către Consiliul Naţional de Etică, conform art. 326 din Legea
nr. 1/2011” – reprezintă o serie de fapte grave care pun în pericol
respectarea normelor de bună conduită în cercetare-dezvoltare, afectează
prestigiul instituțiilor în cadrul cărora se desfășoară aceste activități și a
învățământului superior din România.
V. Abaterile de la normele de bună conduită privind respectarea
fiinţei şi demnităţii umane, evitarea suferinţei animalelor şi ocrotirea şi
refacerea mediului natural şi a echilibrului ecologic sunt prevăzute în
Codurile de etică specifice diferitelor domenii de cercetare.
VI. Ultimele abateri reglemntate de legiuitor în cadrul art. 21
alineatul (6) din Legea nr. 206/2004 sunt:
a) „participarea activă în abateri săvârşite de alţii” – aceasta
implică forme de complicitate (ajutor, acoperirea abaterilor etc.) la
săvârșirea abaterilor prevăzute în alineatele anterioare;
b) „cunoaşterea abaterilor săvârşite de alţii şi nesesizarea comisiei
de etică prevăzute la art. 9 sau a Consiliului Naţional de Etică” – datorită
106
gravității lor și prejudiciului adus cercetării prin săvârșirea unor abateri
grave, legiuitorul a instituit obligarea sesizării comisiilor de etică sau
Consiliului Național de Etică în cazul în care sunt descoperite asemenea
fapte reprobabile, nesesizarea lor constituind ea însăși o abatere datorită
perpetuării și protejării comportamentului antisocial.
c) „coautoratul publicaţiilor conţinând date falsificate sau
confecţionate” – implică sancționarea tuturor persoanelor care contribuie la
falsificarea sau confecționarea de date;
d) „neîndeplinirea obligaţiilor legale şi contractuale, inclusiv a
celor aferente contractului de mandat sau contractelor de finanţare, în
exercitarea funcţiilor de conducere ori de coordonare a activităţilor de
cercetare-dezvoltare” – este o abatere care vizează o gamă largă de activități
ilicite în cadrul conducerii sau coordonării activității de cercetare-
dezvoltare.
II.4 Concluzii
Cercetarea științifică este o activitate intelectuală complicată care se
realizează pe durată îndelungată și presupune activități din cele mai diverse.
În domeniul științelor naturii sau al științelor aplicate cercetătorul trebuie să
dea dovadă de inventivitate, să sesizeze aspecte care nu au fost cercetate
anterior, să caute cele mai bune metode de investigare ale problemei pe care
urmărește să o elucideze (materiale necesare, metode etc.), să obțină
finanțare pentru achiziționarea materialelor, întreținerea laboratoarelor etc.
și, în final, să ajungă să identifice răspunsul corect prin interpretarea datelor
culese.
În acest proces, procurarea de fonduri pentru cercetare depinde foarte
mult de realizările anterioare, de lucrările publicate, de prestigiul câștigat de
107
cercetătorul respectiv, motiv pentru care obținerea unor rezultate importante
este absolut necesar. În atare context, presiunea poate deveni foarte mare, iar
tentația de a inventa date sau de a le falsifica pe cele obținute este pe
măsură.
Cercetarea este un proces laborios, în cadrul căruia, omul de știință
adaugă propria sa contribuție la dezvoltarea științei pe parcursul zeci de ani
de carieră. Fiecare mică descoperire constituie un pas ce va fi de folos unui
alt cercetător în viitor. De regulă, totul se construiește din piese mici, de-a
lungul unor intervale uriașe de timp. Din când în când, printre aceste mici
descoperiri se strecoară, câte o idee sau teză extraordinară care
revoluționează întregul domeniu și modifică perspectiva de ansamblu asupra
științei.
În alte domenii, precum literele, filosofia sau chiar dreptul, cercetarea
științifică se axează foarte mult pe literatura de specialitate, studiul
documentelor, al legislației, studii de caz, fiind inevitabilă reluarea unor
informații/definiții/explicații furnizate prin lucrările științifice ale acestor
domenii (cu citare corectă, desigur). Acest fapt este absolut inevitabil. Dar
aceasta nu poate constitui o scuză valabilă pentru a prelua, fără citare
corespunzătoare, munca și efortul celorlalți autori din domeniu.
Din studiile efectuate pentru a explica apariția fraudelor științifice a
rezultat că persoanele narcisiste, care au o nevoie mai mare de a fi în centrul
atenției și de a primi aprecieri sunt mai tentate să recurgă la plagiat sau al
alte forme de fraudă pentru a obține fonduri, titluri științifice, grade de
cercetare etc.48 Principala explicație pentru acest fenomen constă din faptul
că aceste persoane au o moralitate mai scăzută, respectul față de munca
48
Brunell, Amy B; Staats, Sara; Barden, Jamie; Hupp, Julie M. – Narcissim and Academic
Dishonesty: The Exhibitionism Dimension and the Lack of Guilt, Personality and Individual
Differences 50 (2011), pp. 323-328.
108
celorlalți fiindu-le străină. Totuși, nu putem generaliza și nu putem exclude
persoane din comunitatea academică pe motiv că tendințele lor narcisite îi
fac mai vulnerabili la fraudă în domeniul științelor.
Cele mai bune măsuri de prevenire a fraudelor și abaterilor în
cercetare constă din instruirea studenților (viitorii cercetători) și obișnuirea
acestora cu respectul față de colegi, profesori și întreaga comunitate
academică. Însușirea valorilor etice și aplicarea acestora în activitatea
științifică constituie elementele cele mai importante ale creării unei
atmosfere în care cinstea și respectul reciproc predomină și asigură un
mediu sănătos pentru cercetarea științifică.
Bibliografie
1. Avram, Andrei; Berlic, Cătălin; Murgescu, Bogdan; Murgescu, Mirela-
Luminița; Popescu, Marian; Rughiniș, Cosima; Sandu, Dumitru;
Socaciu, Emanuel; Șercan, Emilia; Ștefănescu, Bogdan; Tănăsescu,
Simina Elena; Voinea, Sanda - Deontologie academică. Curriculum
cadru, Curs Universitar, Coordonator: Liviu Papadima, București,
2017.
2. Brunell, Amy B; Staats, Sara; Barden, Jamie; Hupp, Julie M. –
Narcissim and Academic Dishonesty: The Exhibitionism Dimension and
the Lack of Guilt, Personality and Individual Differences 50 (2011), pp.
323-328.
3. Compton, Josh; Pfau, Michael, Inoculating against Pro-Plagiarism
Justifications: Rational and Affective Strategies, Journal of Applied
Communication Research, vol. 36, No. 1, February 2008, pp. 98-119.
4. Florea, Bujorel – Dicționar de dreptul proprietății intelectuale, Editura
Universul Juridic, București, 2012.
109
5. Florea, Sonia – Plagiatul și încălcarea drepturilor de autor, juridice.ro,
septembrie 2016.
6. Florescu, Marian – Plagiatul. Scurte considerații,
file:///C:/Users/Florin/Desktop/Plagiatul._Scurte_consideratii.pdf , accesat
la data de 15 octombrie 2018.
7. Iordache, Virgil – Ce inseamnă a plagia,
http://www.contributors.ro/cultura/ce-inseamna-a-plagia, 2014.
8. Larkham, Peter J.; Manns, Susans – Plagiarism and its Treatment in
Higher Education, Journal of Further and Higher Education, vol. 26,
No. 4, 2002, Carfax Publishing, ISSN 1469-9486, pp. 339-349.
9. Matic, Andreea Elena - Legal and Ethical aspects of the consequences
of imposing the disciplinary sanctions provided in Law No. 206/2004
on fair practices in scientific research, technological development and
innovation, with later completions and amendments in the context of the
provisions in art. 316 in the Law of National Education NO. 1/2011,
Perspectives of Business Law Journal, vol. 4, issue 1, 2015.
http://www.businesslawconference.ro/revista/anul4nr1.html
10. Olaru, Bogdan - Ideologia redundanței sau despre autoplagiat. Să
ducem dezbaterea un pas mai departe. Contributors.ro, disponibil
online la http://www.contributors.ro/cultura/ideologia-
redundan%C8%9Bei/
11. Rughiniș, Cosima - Plagiatul: metafore, confuzii și drame.
Contributors.ro, disponibil online la
http://www.contributors.ro/editorial/plagiatul-metafore-confuzii-
%C8%99i-drame/ , 2015.
12. Țiclea, Alexandru – Tratat de dreptul muncii, Ediția a VII-a revizuită și
adăugită, Editura Universul Juridic, București 2013.
110
13. Wallace, Michael; Sierserma, Peter – Ethics in Publications,
Gastrointestinal Endoscopy, 2015, numărul 5, volumul 82, pp. 439-442.
Coduri
Guidelines for Research Ethics in Social Sciences, Humanities, Law and
Theology, https://www.etikkom.no/globalassets/documents/english-
publications/60127_fek_guidelines_nesh_digital_corr.pdf
Acte normative
1. Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, https://legeaz.net/legea-educatiei-
nationale-1-2011/, accesat la data de 20.08.2018.
2. Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare,
http://www.uav.ro/files/documente/legislatie/15.%20Legislatie%20acti
vitate%20de%20cercetare/LEGE%20nr%20206%20din%202004%20b
una%20conduita%20in%20cercer%20st%20dezv%20tehn%20si%20in
ovare.pdf, accesat la data de 20.08.2018.
3. Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare,
https://lege5.ro/Gratuit/gq3dcmrz/legea-nr-319-2003-privind-statutul-
personalului-de-cercetare-dezvoltare, accesat la data de 20.08.2018.
4. Codul muncii, www.codulmuncii.ro , accesat la data de 15.11.2018.
4. O.G. nr. 27/2002 privind activitatea de soluționare a petițiilor cu
modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 84 din 01.02.2002.
5. Hotărârea de Guvern nr. 681/2011 cu privind aprobarea Codului studiilor
universitare de doctorat, modificată și completată prin H. G. nr.
134/2016,
http://www.uav.ro/files/documente/legislatie/5.%20Legislatie%20studii
111
%20universitare%20de%20doctorat/HG%20nr%20681%20din%2029%
20iunie%202011.pdf , accesat la data de 30.10.2018.
6. Ordinul nr. 6085/2016 privind constituirea Consiliului de etică şi
management universitar şi aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Consiliului de etică şi management universitar,
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/184976, accesat la data
de 20.08.2018.
7. Ordinul nr. 211/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice,
Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, precum şi a componenţei nominale
a acestuia, https://lege5.ro/Gratuit/ge2tqmrthe3a/ordinul-nr-211-2017-
privind-aprobarea-regulamentului-de-organizare-si-functionare-al-
consiliului-national-de-etica-a-cercetarii-stiintifice-dezvoltarii-
tehnologice-si-inovarii-precum-si-a-componentei, accesat la data de
20.08.2018.
Norme interne ale Universității „Dunărea de Jos” din Galați

1. Carta Universității „Dunărea de Jos” din Galați,
http://www.ugal.ro/informatii/documente-publice/carta-universitatii ,
2. Codul de Etică și Deontologie profesională universitară a Universității
„Dunărea de Jos” din Galați, http://www.ugal.ro/informatii/documente-
publice/codul-de-etica-si-deontologie-profesionala-universitara, accesat
la data de 26.07.2018.
3. Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei de Etică
Universitară,
http://www.ugal.ro/files/site/comisie_etica/Regulament_etica_brosura_i
anuarie_2014.pdf.
112
CAPITOLUL III.
BUNE PRACTICI ÎN ACTIVITATEA DE
BREVETARE
Autori: Prof.univ.dr.habil.ing.ec. Silvius Stanciu (Director al
Departamentului de Formare Continuă și Transfer Tehnologic din
cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați), Prof.univ.dr.habil.
Claudiu Mereuță (Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați,
Facultatea de Educație Fizică și Sport), Jurist Bogdan Bratoveanu
(Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați)
III.1 Introducere
Inovarea poate reprezenta pentru societatea modernă principala
modalitate de realizare a creșterii economice și de rezolvare a unor
probleme locale și globale legate de amenințarea sănătății populației, a
securității alimentare sau a problemelor de mediu. Strategiile naționale și
europene în domeniul cercetării - dezvoltării- inovării vizează creșterea
rolului și a importanței brevetării și încurajarea protejării și aplicării
descoperirilor științifice.
Statele europene, prin Germania și Franța fac parte din topul
mondial al deținătorilor de brevete. România a înregistrat în ultima perioadă
unele progrese în domeniul înregistrării patentelor, dar înregistrează cote
scăzute la nivel internațional, în special datorită costurilor prohibitive ale
înregistrării brevetelor. Universitățile românești ocupă poziții modeste în
domeniul brevetării, înregistrând în medie 1,4 brevete/an (Bichescu, Chivu
și Stanciu, 2017). Susținerea și încurajarea inovării naționale și depunerii
cererilor de brevetare trebuie susținută la nivel guvernamental, prin
reducerea formalităților, a duratei de obținere a brevetului și a costurilor
brevetării.
113
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române (1998), citat de
DexOnline (2018), brevetul de invenție este actul pe care organismul
național competent îl acordă autorului invenției sau persoanei către care a
fost transmise drepturile sale act care certifică dreptul subiectiv civil prin
care aceste persoane au dreptul de exploatare exclusiv și absolut asupra
obiectului sau metodei inventate, pentru un timp determinat. Brevetul
creează exclusivitate la valorificarea invenției, asigurând o durată de
exploatare îndelungată a rezultatelor obținute din creația novatoare.
Invenția constituie o rezolvare/realizare tehnică într-un sector al
cunoașterii, cu aspecte care prezintă elemente noi și evoluție prin raportare
la nivelul preexistent. Titlul unic de protecție a invențiilor este brevetul de
invenție. Brevetul de invenție național este înregistrat la oficiul național în
țara în care se solicita înregistrarea, beneficiind de protecție doar la nivelul
țării respective. În România brevetul național are durată de valabilitate 20 de
ani. Termenul începe să curgă de la momentul constituirii depozitului
național reglementat.
Brevetul de invenție cu protecție la nivel european se obține prin
înregistrarea invenției la nivel european, respectiv în urma formulării și
aprobării unei cereri de acordare a brevetului de către forul competent,
respectiv Oficiului European de Brevete (EPO).
Recunoașterea internațională a unui brevet se realizează prin
înregistrarea acestuia la Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale
(WIPO/OMPI).
Autoritatea unică pe teritoriul României competentă în domeniul
protecției proprietății industriale, stabilită în acord cu normativele naționale
și reglementările specifice (în acord cu tratatele și convențiile internaționale
din care România face parte) este Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci
OSIM (OSIM, 2018b).
114
Funcționarea OSIM se desfășoară în principal pe baza Hotărârii
Guvernului nr. 573/1998 (Guvernul României, 1998), modificată și
actualizată prin Hotărârea de Guvern nr. 63 din 23 februarie 2017 (Guvernul
României, 2017). Potrivit normativelor și reglementărilor în vigoare, în
prezent, OSIM este o structură de sine stătătoare, cu atribuții specifice, ce
face parte din aparatul administrației publice centrale și cu personalitate
juridică. OSIM este subordonat funcțional Ministerului Economiei.
Prevederea legislativă emisă de Guvernul României în 2017 trece OSIM din
subordinea Guvernului în cea a Ministerului Economiei.
OSIM elaborează și prezintă Guvernului României strategii în
direcția creșterii nivelului de protecție în domeniul proprietății industriale în
România, punând în aplicare politica națională în domeniu. OSIM este
abilitat să înregistreze și să examineze solicitările de acordare a brevetelor
din sfera proprietății industriale, eliberând titlurile de protecție ce asigură
persoanelor care le dețin drepturi absolute (în domeniul de interes) pe
teritoriul României, fiind și instituția care are în sfera de atribuții păstrarea
tuturor registrelor interne (la nivelul național) ale solicitărilor de acordare de
brevet depuse. OSIM păstrează totodată și registrele naționale ale brevetelor
sau altor forme de protecție acordate pentru invenții, mărci, indicații
geografice, desene și modele industriale, topografii ale circuitelor integrate,
noi soiuri de plante, răspunzând de colecția națională și de corelarea acesteia
cu bazele de date la nivel extern. Dacă este necesar, OSIM efectuează, la
cerere, servicii de specialitate în domeniul proprietății industriale,
organizează programe de instruire în domeniu și asigură realizarea tuturor
celorlalte funcții specifice domeniului proprietății industriale rezultante din
normativele și prevederile în vigoare dar și din convențiile internaționale la
care România a aderat.
115
Buletinul Oficial de Proprietate Industrială al României (BOPI) este
un periodic, o publicație OSIM în care sunt făcute publice invențiile și alte
categorii de proprietate industrială brevetate. BOPI cuprinde 6 secțiuni
distincte : Invenții, Cereri de Certificat Suplimentar de Protecție, Mărci,
Desene și Modele, Protecția Noilor Soiuri de Plante, Cereri de Brevete de
Invenții Europene (OSIM, 2018d).
OSIM editează și publică fasciculele de asemeni brevetelor de
invenție, Revista Română de Proprietate Industrială, BOPI Design on-line,
Registrul on-line pentru desene şi modele, Revista Română de Proprietate
Industrială, Raportul anual al OSIM, precum și alte materiale de specialitate
sub egida Editurii OSIM, destinate dezvoltării și promovării obiectului
propriu de activitate.
Brevetarea implica parcurgerea unui ansamblu formalizat și laborios
de etape, care poate avea în România o durată de până la 30 de luni. Prin
brevetare se obține recunoaștere invenției (cu acordarea brevetului/patentei),
iar titularul deține dovada de autenticitate a unei invenții și beneficiază de
drepturile de proprietate intelectuală. Costurile înregistrării și validării
brevetelor în România este destul de ridicat, deși în prezent există o tendință
de reducere a acestora, corelată cu orientarea manifestată la nivel european.
În această direcție, Guvernul României a vizat reducerea formalităților și a
cheltuielilor cu brevetarea, noua grilă de taxe fiind prezentată în Anexa 1 a
Legii privind taxele în domeniul proprietății intelectuale (Parlamentul
României, 2015).
Reglementarea activității de brevetare la nivel național este realizată în
principal pe baza Legii 64/1991 (OSIM, 2018b). Punerea în aplicare a
dispozițiilor legii este asigurată prin următoarele prevederi legislative:
 Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de
invenție din 21.05.2008
116
 Ordonanța de Guvern nr. 41din 1998 care reglementează taxele în
materia proprietății industriale (M.Of. nr. 959/2006)
 Instrucțiunea privind înregistrarea cererilor de brevet prin mijloace
electronice din 21.11.2008
 Instrucțiunile privind sprijinirea brevetării în străinătate a
invențiilor românești din 26.07.2017.
Normativele naționale sunt completate cu dispozițiile tratatelor,
convențiilor și acordurilor asumate.
România face parte dintr-o serie de acorduri și tratate multilaterale în
domeniul brevetelor de invenție, cele mai importante fiind prezentate în
tabelul III.1.
Tabelul III.1. Acorduri și tratate internaționale din care face parte România
Nr. Denumire tratat Ratificare România
crt.
1 Convenția de la Paris (1883). Decretul nr. 1177/
Revizuita la Bruxelles (decembrie 1900), 28.XII.1968
Washington (iunie 1911), Haga (6 noiembrie Buletinul Oficial
1925), Londra (2 iunie 1934), Stockholm (14 numărul 1/06.01.1969
iulie 1967). *Modificata la 2 octombrie 1979
2. Convenția pentru înființarea Organizației Decretul
Mondiale pentru Proprietate Intelectuală nr.1175/28.XII.1968 -
(Stockholm, 1967) B. Of. numărul 1 din
06.01.1969
3. Aranjamentul de la Strasbourg privind Legea 3/1998 –
clasificarea internațională a brevetelor de Monitorul Oficial
invenție (1971), *Modificată la 28 septembrie numărul
1979. 10/14.01.1998
4. Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor, Decretul nr. 81 din 2
adoptat la Conferința diplomatică de la martie 1979 - B.Of. nr.
Washington (1970), 22/08.03.1979
5. Tratatul de la Budapesta privind recunoașterea Legea nr. 75/1999 -
internațională a depozitului de microorganisme M.Of. nr.
in scopul procedurii de brevetare (1977). 210/13.05.1999
*Modificat la 26 septembrie 1980
6. Convenția privind eliberarea brevetului Legea nr. 611/2002 -
117
european (Munchen, 1973) și Actul de M. Of. nr.
revizuire a acesteia (Munchen, 2000). 844/13.11.2002
7. Acordul european de asociere între România, Legea nr. 20/1993 -
pe de o parte şi Comunitățile Europene și M.Of.nr.73/12.04.1993
statele membre ale acestora (Bruxelles, 1993)
8. Acordul de la Marrakech privind constituirea Legea nr. 133/1994 -
Organizației Mondiale de Comerț. Anexa 1C- M.Of. nr.
Acordul privind aspectele drepturilor de 360/27.12.1994
proprietate intelectuală legate de comerț
(Marrakech 1994)
Sursa: Preluat din Bichescu, Chivu și Stanciu (2017)
Din anul 2012, mărcile românești înregistrate sunt disponibile pe

instrumentul de căutare TMview. Platforma oferă gratuit accesul la
informații privind 48.839.023 cereri de înregistrare a mărcilor/mărci
înregistrate la 61 oficii de naționale și internaționale reprezentative
(TMview, 2018). Platforma este actualizată zilnic, criteriile de căutare ce
pot fi utilizate pe platformă fiind numele mărcii, numărul cererii sau
numărul de înregistrare. Înregistrarea pe platformă permite informarea, prin
intermediul notificărilor legate de subiectele de interes (evenimente
specifice legate de mărcile selectate).
Începând cu anul 2014 România a aderat prin OSIM la Design View,
fiind al 16-lea oficiu partener din Europa. Site-ul permite accesul online la
peste 41000 desene și modele românești, completând colecția disponibilă de
13.787.868 articole (DesignView, 2018). DesignView vine în ajutorul
utilizatorilor sistemului oferind posibilitatea efectuării unor cercetări
documentare în domeniul desenelor și al modelelor. Criteriile de căutare
utilizate pe interfața platformei sunt complexe, fiind posibilă obținerea unor
informații simple sau avansate, legate de proiectant, număr proiect, nume
proprietar, indicație produs, data realizării depozitului legal, starea cererii,
biroul de proiectare, teritoriul desemnat sau clasa (figura III.1).
(DesignView, 2018).
118
Figura III.1. Identificarea informațiilor relevante pe platforma
DesignView - Sursa Preluat DesignView (2018).
III.2 Obținerea brevetului de invenție

Pașii de urmat în vederea obținerii brevetului de invenție implică
parcurgerea mai multor etape, reprezentate grafic în figura III.2.
Hotărârea OSIM
Înregistrarea
- Publicarea
Depunerea cererii de Publicarea Examinarea de
hotărârii şi
cererii de brevet și cererii de fond a cererii
eliberarea
invenție examinarea brevet de brevet
brevetului de
preliminară
invenţie
Figura III.2. Etape în obținere a brevetului de invenție

Sursa Autorii, pe baza OSIM (2018b)
119
Înainte de a se efectua un demers în vederea brevetării unei idei
trebuie efectuată în mod temeinic o cercetare documentară, care să reflecte
în mod clar nivelul tehnologic în domeniul de interes și dacă nu există riscul
depunerii unei cereri de brevetare lipsită de elemente de noutate sau
originalitate.
Documentarea de specialitate
Documentarea presupune atât studiul „de bibliotecă” cât mai ales
studiul bazelor de date naționale și internaționale în materie de brevete de
invenție din domeniul de interes. Accesul la aceste baze de date este realizat
de cele mai multe ori contra cost, cheltuiala fiind justificată prin evitarea
cheltuielilor inutile cu o cerere de brevet fără șansă de admitere.
Este util ca înaintea depunerii unei cerere de brevet să fie realizată o
cercetare documentară din baza de date cu brevete existente, pentru a fi
formată o imagine clară privind nivelul de cunoaștere al tehnologiei din
domeniul de interes. Astfel pot fi utilizate ultimele realizări din domeniu și,
în același timp, poate fi redus riscul respingerii cererii de brevet, datorită
lipsei de noutate.
Conform Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci OSIM (2018),
principalele surse de informații utile pentru cercetarea bibliografică pot fi
bazele de date interne sau internaționale din domeniul proprietății
intelectuale. Site-ul OSIM (https://screenshotscdn.firefox
usercontent.com/images/16781edf-b8ac-444c-83e3-d29221155f44.png)
informează publicul despre posibilitatea documentării cu titlu gratuit în
bazele proprii de date, sau contra cost în unele baze de date internațional
(figura III.3).
Principalele surse de date interne propuse pe site-ul OSIM sunt:
Catalogul intern-cărți; Catalogul intern-periodice; Periodicele asociate
120
literaturii de brevet (JOPAL); Traditional Knowledge; Baza de date WIPO
DEMO; Baza de date invenții România (ROPatenTSearch).
JOPAL cuprinde o bază de date considerate relevante de către
Organizația Mondială de Proprietate Intelectuală (OMPI), utile pentru
documentarea în domeniul proprietății intelectuale. În JOPAL sunt incluse o
publicații științifice si tehnice, recomandate în Tratatul de Cooperare în
materie de Brevete (semnat de România la Conferința diplomatică de la
Washington/19.07. 1970, ratificat prin Decretul nr. 81/1979), recunoscute de
către Autoritatea Internațională de Documentare, necesare pentru stabilirea
stadiului actual al tehnicii la nivel mondial (OSIM, 2018a). Publicațiile
prezintă noutăți în domeniile proceselor și metodelor industriale, a
dispozitivelor, echipamentelor/reglărilor de echipamente, materiale
inovative sau aplicații ale acestora. Soluțiile tehnice prezentate în JOPAL
sunt nebrevetate, fiind realizate si utilizate de către marile companii, care le
publică în jurnalele proprii. Baza de date invenții România este accesibilă
online prin ROPatenTSearch (figura III.4).
Figura III.3. Surse de documentare OSIM

Sursa Preluare OSIM (20180
121
Figura III.4. Căutarea în baza de date RoPatenTSearch
Sursa OSIM (2018)
În baza de date RoPatenTSearch sunt incluse datele bibliografice și

descrierile brevetelor de invenție acordate in Romania începând din anul
1906, actualizarea fiind realizată lunar. Sursa online, accesibilă pe internet,
acoperă brevetele emise de la numărul 105544/1989 (Compoziție erbicidă
lichidă, titular Imperial Chemical Industries PLC, Londra, GB) până în
prezent. Căutarea se face în baza de date prin intermediul interfeței
disponibile pe pagina de internet a OSIM, pe baza cuvintelor cheie, la
dispoziția publicului fiind disponibilă Colecția Națională de Brevete. Pentru
domeniul mărcilor, secțiunea OSIM denumită Registre și publicare
electronică oferă informații despre mărcile înregistrate la nivel național sau
internațional (figura III.5).
La nivel internațional OSIM recomandă pentru documentare baze
internaționale de date, în limbi de circulație internațională, cu sau fără taxă
de acces (tabel III.2).
122
Figura III.5. Documentare în domeniul mărcilor
Sursa OSIM (2018)
Tabelul III.2. Baze internaționale de date recomandate de OSIM pentru

documentare
Nr. Denumire Proprietar Interfața Observații
crt. baza de date
1. Espacenet European Engleză, Acces gratuit la 100
https:// www.epo.org Patent Franceză milioane documentații
Office Germană brevete internaționale ,
(EPO) disponibilă și în limba
română pe site OSIM
2. DEPATISnet German Engleză, Acces gratuit la
https:// Patent and Germană informații brevete
depatisnet.dpma.de Trade Mark internaționale și din
Office sistemul german de
(DPMA) brevetare
(DEPATISNET)
3 USPTO U.S. Engleză Text integral pentru
https://www.uspto.gov Department brevete americane
123
of eliberate din anul 1976
Commerce. și imagini PDF pentru
brevete eliberate de la
1790 până în prezent,
Acces gratuit
4. UK Patent Office UK Engleză Ipsum-Online Patent
Database Governmen Information and
https://www.gov.uk/ t Document Inspection
government/ Service,
organisations/ informații brevete
intellectual-property- britanice; corelată cu
office Espacenet, Acces
gratuit
5. PCT Gazette WIPO Engleză, Revista periodică 1998-
http://www.wipo.int/ Franceză 2018
pct/en/ Brevete internaționale
official_notices/ din 152 state membre,
index.html peste 1150000
documentații
Acces gratuit
6. Japan patent office General Engleză Brevete japoneze, acces
intellectual property Affairs Japoneza gratuit la baza de date
digital library Department J-PlatPat cu informații
https://www.jpo.go.jp/ despre brevetare din
index.htm anii 1940
7. Canadian Intellectual Governmen Engleză Documentații pentru
Property Office - t of Canada Franceză 2,330,000 patente
Patent Data Bases depuse în ultimii 149
https://www. ani.
canada.ca/en/intellectu Acces gratuit
al-property-office.html
8. Canadian Trade Marks Governmen Engleză Mărci înregistrate în
Data Base t of Canada Franceză Canada
https://www. Acces gratuit
ic.gc.ca/app/opic-cipo/
trdmrks/srch/home
9. Austrian Patent Data Austrian Engleză Brevete înregistrate în
Base Governmne Germană Austria, informații
https://www.patentamt nt corelate cu Espacenet și
.at. DEPATISNET, Acces
gratuit
124
10. WIPO International World Engleză, Platformă complexă,
Patent Classification Intelectual Franceză conexiune cu
http://www.wipo.int/ Property Spaniolă International Patent
classifications/ipc/en/ Organisatio Rusă System, International
n WIPO Arabă Trademark System
Chineză (Madrid); International
Design System
(Hague), International
System of Appellations
of Origin (Lisbon) și
International
Microorganism Deposit
System (Budapest).
Acces gratuit
11 Orange Book Privat Engleză Acces pe bază de
https://www.accessdat *alte abonament la brevete/
a.fda.gov/scripts/cder/ limbi, în mărci/desene
ob. funcție de industriale/articole de
AUREKA proprietar specialitate etc.
http://ips.clarivate.com Platforme specializate
DELPHION pe anumite domenii
https://clarivate.com/pr industriale sau
oduct-category/patent- comerciale
research-intelligence-
and-services.
BRIVIT DATABASE
https://www.proquest.c
om
IFI Claims Patent
Services
https://www.ificlaims.
com
125
Ce poate face obiectul brevetării?
Conform legislației din România (Parlamentul României, 1991) o
invenție este conformă în vederea acordării de brevet, dacă vizează
obținerea unui bun material sau a unei metode (procedeu), în diferite arii
tehnologice, condiționat de existența elementului de noutate, de existența
activității inventive și de posibilitatea reală de aplicare în industrie. În
domeniul biologiei invențiile din aria biotehnologiei sunt susceptibile de
acordare de brevet dacă interesează la un material biologic (extras din
mediul natural ori produs prin varii metode tehnice), chiar dacă anterior
acesta se producea natural; plante ori animale; procedee microbiologice;
elemente izolate al corpului uman. Există restricții legale privind brevetarea
invențiilor a căror valorificare economică contravine ordinii publice și/sau
bunelor moravuri, dăunează sănătății și vieții oamenilor, animalelor ori
plantelor, sau pot afecta major mediul. Aplicabilitatea brevetelor este de
asemeni limitată, în principal în domeniul biologiei genetice sau a corpului
uman.
Legislația europeană precizează că brevetul reprezintă un titlu legal,
ce poate fi acordat pentru orice invenție cu caracter tehnic, cu condiția ca
aceasta să fie nouă, să implice un "pas inventiv" și să fie susceptibilă la
aplicarea industrială (European Commission, 2018). Un brevet se poate
referi la o modalitate de funcționare, la ceea ce face, cum și din ce sunt
făcute obiecte/lucruri.
Legislația americană precizează că oricine inventează sau descoperă
orice proces nou, util, mașină, modalitate de fabricare sau o compoziție a
materiei/orice nouă îmbunătățire utilă a acestora, poate obține un brevet
(United States Patent and Trademark Office USPTO, 2018).
126
Depunerea cererii de brevet de invenție
Cererea de brevet reprezintă transpunerea ideii cu element de noutate
într-un formular predefinit de normative, cu conținut și prescripții de formă
standardizate. Cererea de brevet creează premisele obținerii efective a
brevetului de invenție. Formularele completate se depun direct de solicitant
sau de un mandatar, în format fizic sau electronic. Site-ul OSIM prezintă o
secțiune alocată înregistrării online a cererilor de brevet sau înregistrare
marcă (figura III.6).
Figura III.6. Înregistrare online cerere de brevet

Sursa OSIM (2018)
Cererea de acordare a brevetului de invenție poate fi transmisă și prin

poștă (recomandat sau priori-post), în trei exemplare completate identic.
Formularele vor avea anexate obligatoriu și documentația tehnică
redactată în aceleași condiții precum cererea efectivă (dactilografiată sa
tehnoredactată la calculator, foaie albă A4). Pentru evitarea neclarităților se
impune tipărirea pe o singură parte a paginilor care conțin documentația
tehnică. Pentru validitate, documentația tehnică va conține fără excepție
următoarele elemente:
127
 descrierea completă a invenției;
 revendicările solicitate;
 desenele explicative (în condițiile în care aceste sunt necesare);
 rezumatul invenției.
Fiecare din elementele învederate va începe pe o pagină distinctă,
fiind considerat material de sine stătător.
Descrierea completă a invenției presupune, potrivit Regulamentului
din 18 aprilie 2003 de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de
invenție, următoarele elemente:
- titlul invenției – se recomandă ca titlul să conțină precizări
referitoare la majoritatea obiectelor grupului de invenții;
- sfera de aplicare a ideii brevetabile;
- analiza nivelului anterior al tehnicii de analiză;
- problema tehnică pe care o rezolvă invenția;
- toate obiectele prezentate individual cu specificațiile tehnice ale
invenției revendicate;
- beneficiile tehnice ale invenției;
- specificarea cuantumului exemplelor de realizare şi figurilor;
- o analiză completă și complexă a obiectului invenţiei;
- descrierea posibilității concrete de aplicare industrială.
Revendicările unei cereri de brevet
Cererea de brevet trebuie să conțină minim o revendicare (evident pot
fi mai multe) care să evidențieze gradul de noutate, un obiect sau o metodă
care necesită creativitate și cu aplicabilitate industrială. În marea majoritate
a țărilor nu pot fi brevetate programele informatice și metodele de afaceri,
singura excepție fiind reprezentată de SUA. Drepturile absolute obținute
prin intermediul brevetului de invenție în marea majoritate a țărilor, au drept
128
scop prevenția sau excluderea posibilității de fabricare, utilizare,
valorificare, comercializare a produsului sau metodei.
Conform legislației din România, revendicările unui brevet definesc
obiectul protecției solicitate; trebuie să se bazeze în întregime pe descrierea
invenției; cuprind specificații tehnice revendicate care îndeplinesc
cumulativ condițiile de brevetare; caracteristicile tehnice ale revendicărilor
trebuie să aibă aceeași denumire și aceleași semne de referință din descriere
și din figuri; dau întinderea protecției conferite titularului prin brevetul de
invenție; trebuie să fie clare și concise atât individual, cât și în ansamblul
lor.
Forma de prezentare a unei revendicări poate fi într-o singură parte,
sau în două părți despărțite prin sintagma “caracterizat prin aceea că”.
revendicări independente și fiecare dintre acestea poate fi însoțită de un
număr rezonabil de revendicări dependente, care cuprind sintagma “conform
revendicării nr....”
Revendicările nu pot cuprinde avantajele invenției/ invențiilor
grupului de invenții, desene sau grafice, subrutine sau programe de
calculator, respectiv tabele.
Desenele explicative sunt elemente suplimentare, necesare în măsura
în care contribuie la o mai bună înțelegerea invenției. Condițiile generale
impuse desenelor explicative se referă la:
- conținut - semne de referință (numere, litere) regăsite în modelul de
realizare din descriere. Desenele nu pot conține texte (în mod
excepțional este permis un cuvânt sau cuvinte izolate.
- forma de realizare – desenele vor fi prezentate în format A4 cu
contrastul necesar copierii, fără chenar sau alte semne care să le
delimiteze;
129
- categorii - schemele sau diagramele se consideră desene, în timp ce
tabelele nu se consideră desene;
- Semnele de referință pentru elemente similare trebuie să fie identice
în exemplele de realizare din descriere, revendicări și desene.
- Această prevedere este valabilă și în cazul formulării rezumatului.
Rezumatul brevetului va conține maxim150 de cuvinte și are doar
rolul de a fi mijloc de selecție a datelor și specificațiilor tehnice pentru
persoanele care au competență în materie.
Pe ultima filă a formularului se găsește ghidul complet de completare
a cererii de brevet. Formularul tip poate fi descărcat de pe site-ul Oficiului
de Stat pentru Invenții și Mărci, secțiunea „formulare”
http://www.osim.ro/formulare/Formulare-OSIM.php.
Solicitarea de brevet este supusă condiției de îndeplinire a mai multor
condiții legale. Completarea cererii reprezintă startul procedurii de
brevetare, procedură complexă care implică respectarea cu strictețe a
reglementărilor privitoare la proprietatea industrială.
Completarea „formularului tip” de cerere de brevet este obligatorie în
limba română, dactilografiat sau tehnoredactat la calculator.
Titular al cererii de brevet poate fi o persoană fizică, ce înregistrează
cererea de brevet la OSIM direct sau prin intermediul unui reprezentant
autorizat, sau o persoană juridică pentru care mandatarul autorizat
înregistrează cererea de acordare de brevet la OSIM.
Solicitantul cererii de brevet beneficiază de o prezumție de a avea
dreptul (relativ, supus condițiilor învederate) la acordarea brevetului pe toată
durata procedurilor.
Poate fi solicitant al cererii de brevet autorul/inventatorul, dacă acesta
înțelege să urmeze el însuși procedura de brevetare. În cazul pluralității de
130
autori/inventatori aceștia pot avea toți calitate de solicitanți sau pot desemna
doar o persoană.
Poate avea calitatea de solicitant al cererii de brevet și succesorul
desemnat de autorul invenției, în condițiile în care acesta i-a transmis acest
drept înainte de înregistrarea cererii la OSIM.
Formularele astfel completate constituie documentația completă care
se va depune la OSIM. Depunerea efectivă generează instituția „Datei de
depozit”.
Taxele aferente procedurilor de brevetare sunt reglementate de O.G.
41/1998 și pot fi achitate fie la momentul depunerii cererii de brevet, fie pe
parcursul procesului de brevetare, urmare notificărilor primite de la
examinatorul desemnat de OSIM (în faza de examinare preliminară).
Universitățile de stat având statut de instituții publice beneficiază de
reduceri consistente la plata anumitor taxe aferente brevetării plătind doar
20% din cuantumul total al acestora. Nu fac obiectul reducerilor taxele de
urgență.
Publicarea cererii de brevet
Data de depozit constituie fundamentul dreptului de prioritate și nu
protecția efectivă a ideii brevetabile. Protecția dreptului de proprietate
asupra ideii brevetabile devine efectivă numai după publicarea rezumatului
invenției în BOPI (Buletinul Oficial de Proprietate Industrială).
Dacă toate condițiile de formă și conținut nu sunt respectate
solicitantul este notificat pentru a completa sau reformula părțile
neconforme. Dacă cererea este conformă, OSIM transmite solicitantului
notificarea privind înregistrarea cererii de brevet și va indica taxele care
trebuiesc achitate.
Cererile de brevet care urmează procedura standard vor fi publicate
după trecerea termenului de 18 luni de la data de depozit. În condițiile plății
131
unei taxe speciale, asupra căreia nu se poate aplica reducerea de până la
20%, cererea de brevet poate fi publicată în BOPI și anterior termenului de
18 luni, cu condiția respectării tuturor celorlalte prescripții de formă și
conținut. Și în cazul procedurii de urgență discutăm însă de un termen
minim de 4 luni de la înregistrarea cererii de brevet.
Publicarea în BOPI a cererii de brevet generează instantaneu mai mult
efecte, respectiv:
- dreptul de protecție provizorie;
- aducerea la cunoștința persoanelor interesate despre preexistența
dreptului provizoriu (în viitor potențial drept exclusiv);
- integrarea cererii de brevet în nivelul de dezvoltare al domeniului de
interes;
- atragerea potențialilor susținători externi (în special financiari);
- conștientizarea mediului inovator în scopul evitării demarării unor
demersuri de cercetare identice, evitându-se astfel pierderi
financiare, de timp sau alte resurse.
Examinarea de fond a cererii de brevet
Pentru a fi admisibilă cererea de brevet de invenție trebuie să
îndeplinească anumite condiții de fond, condiții care pot fi sintetizate astfel:
- expunerea invenției cuprinsă cerere trebuie să fie clară;
- expunerea invenției cuprinsă în cerere trebuie să fie completă;
- invenția trebuie să poată fi pusă în practică în mod repetat fără
pierderea vreunei caracteristici definitorii;
- invenția prezintă elementul de noutate, nefiind prezentă în nivelul
tehnic aferent domeniului de interes;
- să fie demonstrată activitatea inventivă astfel încât specialistul din
domeniul de interes să nu o poată identifica în stadiul tehnicii în
momentul analizării;
132
Condițiile trebuie îndeplinite cumulativ, în așa fel încât un specialist
în domeniul de interes să poate pună în practică invenția descrisă în cererea
de brevet.
Publicarea hotărârii și eliberarea brevetului de invenție
Finalizarea procedurilor de brevetare în România are loc odată cu
publicarea hotărârii OSIM, etapă care urmează analizei de fond a solicitării
de acordare a brevetului.
Prin raportare la cercetarea fondului, OSIM poate emite următoarele:
- acordarea brevetului;
- respingerea cererii de brevet.
În prima ipoteză, după pronunțarea hotărârii și publicarea acesteia în
BOPI putem discuta de o dată certă a acordării brevetului (respectiv data
publicării în BOPI) dată de la care dreptul de protecție provizorie se
transformă în drept absolut și exclusiv.
În situația respingerii cererii de acordare a brevetului, hotărârea
pronunțată poate fi contestată. Termenul de depunere a contestației este de 3
luni, calculat din momentul comunicării hotărârii. Contestația se
soluționează în primă instanță de Comisia de reexaminare invenții din cadrul
OSIM. La rândul ei hotărârea pronunțată de Comisia de reexaminare poate
fi contestată la Tribunalul București în 30 de zile de la comunicare.
Orice persoană care justifică un interes legitim și protejat poate
solicita în scris, cu precizarea motivelor de fapt și de drept, revocarea
brevetului de invenție. Termenul de formulare a cererii de revocare este de 6
luni și curge de la data publicării mențiunii de acordare a acestuia.
Protecția intelectuală în domeniul producției vegetale în România
Soiurile de plante noi rezultate în urma activității de cercetare sunt
protejate în România prin Legea nr. 255 din 1998. Institutul de Stat pentru
Testarea și Înregistrarea Soiurilor ISTIS reprezintă autoritatea națională
133
oficială desemnată ce are competențe în acordarea brevetelor care
garantează protecția juridică a noilor soiuri plante. Această protecție rezultă
doar după efectuarea anumitor teste specifice care vizează distinctivitatea,
uniformitatea și stabilitatea soiului (Testul DUS), teste care constau în
examinarea științifică a soiurilor de plante în condiții naturale efectuate în
centrele de testare ale ISTIS, respectiv evaluării valoare agronomica si de
utilizare(Testul VAU) (ISTIS, 2018).
Testul DUS se realizează conform ghidurilor Uniunii Internaționale
pentru Protecția Soiurilor (UPOV), protocoalele Oficiului Comunitar al
Soiurilor de Plante (CPVO) sau pe baza Ghidurilor naționale ISTIS
(Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale MADR, 2017).
Valoarea agronomică și de folosire a unui soi poate fi apreciată ca
fiind satisfăcătoare dacă, prin comparare cu alte soiuri preexistente în
Catalogul oficial, particularitățile acestuia oferă, cel puțin în privința
producției, în orice zonă luată în considerare, o creștere valorică evidentă,
fie pentru cultivare, fie pentru modul de folosință a recoltei sau a produselor
derivate din aceasta.
Noile soiuri de plante sunt înregistrate în Catalogul oficial român și
sunt transmise Comisiei Europene (DG SANCO) pentru înscriere în
Cataloagele Comune ale Uniunii Europene. În urma înregistrării europene se
permite comercializarea acestora pe teritoriul european. La nivel
internațional noile soiuri înregistrate în România sunt transmise către
Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), pentru
înregistrare în Lista Soiurilor Eligibile pentru Certificarea Semințelor.
Procedura privind înregistrarea noilor soiuri de plante la ISTIS
presupune 21 etape, finalizate cu eliberarea unui certificat de înregistrare
(tabel III.3).
134
Tabel III.3. Etape în brevetarea unui soi de plante
Etapa Denumire etapă
1. Cererea amelioratorului pentru înscrierea soiului la testare (descriere
morfologică )
2. Comanda de testare a soiului
3. Recepția probei unice de sămânță la ISTIS
4. Codificarea soiurilor (după specie, tip de soi, precocitate etc.)
5. Sortarea soiurilor apropiate (colecția de referință) – martori de
referință
6. Întocmirea planurilor tematice pentru Centrele de testare
7. Transmiterea probelor de sămânță și a planurilor în rețeaua de
testare
8. Încheierea contractelor de testare cu aplicanții
9. Transmiterea fișelor de observații la CTs-uri
10. Observații în câmpul experimental (funcție de test DUS sau VAU)
11. Returnarea la ISTIS a fișelor de observații completate
12. Prelucrarea automată a datelor la Oficiul de calcul al ISTIS
13. Transmiterea rezultatelor aplicantului
14. Pre-notificarea denumirilor propuse pentru soiurile care îndeplinesc
condițiile de
înregistrare către Comisia Europeană și țările membre
15 Întocmirea documentației în vederea înregistrării descrierea
morfologică însușiri fiziologice însușiri de calitate rezistente la boli
producții
16. Ședința de înregistrare – Comisia aprobată de MAPDR
17. Înregistrarea în Registrul soiurilor
18. Notificarea soiurilor înregistrate către Comisia Europeană pentru
135
înscrierea în Catalogul Comun
19. Editarea Catalogului oficial naţional
20 Transmiterea soiurilor înregistrate la Organizația pentru Cooperare
și Dezvoltare Economică
21. Eliberarea Certificatului de înregistrare
Sursa Prelucrare date ISTIS (2018)
Cererea de admitere la testare in vederea înregistrării se transmite la
ISTIS într-un exemplar, și poate fi depusă direct de către ameliorator sau de
către un împuternicit al acestuia, cu respectarea legislației în vigoare. Site-ul
ISTIS pune la dispoziția aplicanților Secțiunea Formulare Catalog Oficial,
în care sunt disponibile formularele specifice pentru înregistrarea culturilor
de câmp, pentru legume, plante ornamentale, pomi și vita de vie.
Suplimentar sunt prezente formulare pentru testarea plantelor privind
rezistenta la erbicide, atacul la boli si dăunători, respectiv cererea pentru
autorizarea plasării pe piață a noilor semințe.
ISTIS publică Buletinul Oficial de Protecție a Soiurilor (BOPS),
catalog cu apariție o dată la 3 luni, în care sunt înregistrate noile soiuri de
plante protejate. Platforma ISTIS oferă acces gratuit la colecția BOPS, fiind
prezentate publicațiile editate începând cu anul 2011.
Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România (Catalogul
ISTIS) este aprobat anual de către MADR prin ordin de ministru. Site-ul
ISTIS prezintă colecția de cataloage începând cu anul 2014.
III.3 Date statistice privitoare la activitatea de brevetare

din România
Evoluția brevetelor validate în România în perioada 2007-2017 este
prezentată în figura III.7.
136
4000
Brevete europene validate/EP validated in RO
3500 Brevete naţionale/National patents
3000
2500
2000
1500
1000
646
500 461 489 430 430 451
384 320 305 355 416
0
Figura III.7. Brevete înregistrate în România în perioada 2007-2017

Sursa Autorii, folosind baza de date a OSIM (2018)
Numărul de cereri de brevete înregistrate de universități a înregistrat

un maxim în anul 2010, cu 346 unități, după care a înregistrat o scădere
importantă, ajungând la 92 unități în 2015. Anul trecut a fost înregistrată o
ușoară creștere a cererilor, fiind depuse la OSIM 138 unități. Companiile au
înregistrat între 150 și 200 brevete validate, cu un minim înregistrat în anul
2007 cu 122 unități, și un maxim în 2015, cu 197 cereri brevetate. Unitățile
de cercetare specializate au depus 2366 cereri de brevete.
Date statistice privitoare la activitatea de brevetare din
universități
Situația prezentată de OSIM, privind cererile de brevete înregistrate în
perioada 2007-2017 de cele 37 universități din România cu contribuții în
acest domeniu este prezentată în tabelul III.4.
137
Tabelul III.4. Cereri de brevet de invenție înregistrate de universități la
OSIM (2010-2017)
Nr.
Universitatea
Total
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
crt.
1 „Ștefan cel Mare" din Suceava 88 46 35 42 5 19 23 538

2 „Transilvania" din Brașov 31 23 37 19 7 10 24 215
3 „Gheorghe Asachi'' din Iași 26 21 11 7 12 15 37 215
4 Politehnica din București 28 9 19 14 7 34 26 200
5 UT Cluj-Napoca 29 18 14 12 10 10 12 152
6 „Dunărea de Jos" din Galați 13 2 2 5 6 5 12 83
7 „Babeș Bolyai" din Cluj-Napoca 9 7 4 4 1 6 6 59
8 „Politehnica", Timișoara 3 7 8 2 8 8 6 58
9 „Petru Maior'', Târgu Mureș 1 35 12 2 2 0 0 57
10 „Lucian Blaga" din SIBIU 2 3 19 x 5 1 3 42
11 "Vasile Alecsandri" Bacău 5 8 3 2 x 2 2 37
12 UMF "Carol Davila" din 5 3 4 1 1 3 5 36
București
13 "Alexandru Ioan Cuza" din Iași 3 2 6 2 1 3 7 35
14 USAMV București 6 4 1 x 4 5 9 33
15 Universitatea din Craiova 1 2 1 1 2 3 4 27
16 Petrol – Gaze, Ploiești 3 1 9 5 1 1 1 27
17 Universitatea din București 3 3 4 x 1 6 3 26
18 Universitatea din Pitești 5 2 5 3 1 1 2 24
19 USAMV Cluj-Napoca 1 5 x 2 2 4 5 24
20 UMF „Iuliu Hațieganu" din 1 2 3 3 4 3 2 23
Cluj-Napoca
21 USAMVBT Timișoara 3 0 0 1 2 4 1 20
22 „Vasile Goldiș" din Arad 4 4 5 3 x 0 0 16
138
23 Universitatea din Oradea 2 3 x 1 1 0 0 15
24 „Ovidius", Constanța 5 1 1 x 1 0 0 14
25 UMF „Victor Babeș" Timișoara 0 1 0 0 3 0 2 12
26 Fundația Sapienția/
1 5 0 1 1 0 0 9
Universitatea Sapienția
27 USAMV „Ion Ionescu de la 1 5 0 0 1 1 1 9
Brad" Iași
28 UTC București 1 0 1 0 0 2 2 8
29 „Constantin Brâncuși" Tg. Jiu 2 0 0 3 2 1 0 8
30 UMF „Grigore T. Popa" Iași 1 0 0 1 1 4 0 8
31 „Aurel Vlaicu", Arad 1 1 1 0 0 0 1 7
32 „Valahia", Târgoviște 0 1 0 4 1 0 1 7
33 Universitatea de Nord, Baia 2 0 0 0 0 0 0 5
Mare
34 Academia Tehnică Militară 0 1 2 0 3
35 UMF Craiova 1 0 0 0 0 1 0 2
36 UMF Târgu Mureș 0 0 0 0 0 0 1 2
37 Academia Forțelor Terestre 0 0 1 0 0 0 0 1
„Nicolae Bălcescu"
Total 199 178 171 98 89 135 175 1344
Sursa Date prelucrate din statistica OSIM (2018c).
III.4 Brevetarea internațională

Conform Legii nr.64 din 1991 privind brevetele de invenție (R 2007 și
2014) „brevetarea în străinătate a invențiilor create de persoane fizice
române pe teritoriul României se face numai după înregistrarea cererii de
brevet de invenție la OSIM”. Teoretic un solicitant de brevet internațional
poate realiza în nume propriu întreaga procedură, însă discutăm de o
procedură foarte complicată și îndelungată. Solicitarea unui brevet
internațional implică o cunoaștere foarte bună a unei limbi de circulație
139
internațională, parcurgerea cu mare atenție a termenelor, plata la timp și în
cuantumul corect al tuturor taxelor și încheierea de contracte cu mandatarii
din țările de interes, OSIM recomandând utilizarea serviciilor unui
consultant de specialitate (OSIM, 2018f).
Convenției de la Paris dispune principiul înregistrării cererilor de
brevet de invenție în unul sau mai multe state, poate fi făcută cu, sau fără
revendicarea priorității. Protecția se poate cere pe cale națională, regională
sau internațională.
Protecția pe cale regională poate fi făcută pe baza înregistrării cererii
de brevet la Oficiul unei Organizații Regionale ori la organismul național
(OSIM) ca oficiu ce acționează în numele respectivei organizații.
Organizațiile Regionale la care se poate apela pentru dobândirea protecției
la nivel regional a unei invenții sunt: Oficiul European de Brevete,
Organizația Eurasiatică de Brevete, Organizația Regională Africană de
Proprietate Industrială.
Protecția pe cale internațională, cu scopul brevetării invenției în țările
semnatare ale Convenției de la Paris poate fi făcută prin depunerea cererii de
brevet la OSIM, ca oficiu ce acționează în numele PCT ori direct la Biroul
Internațional al OMPI de la Geneva care funcționează ca oficiu receptor
pentru cererile internaționale PCT.
Tratatul de Cooperare în domeniul brevetului de invenție (PCT) din
1970 reprezintă voința internațională de uniformizare a procedurilor statelor
membre, concretizată printr-o procedură unică care să aibă drept rezultat,
protecția dreptului de proprietate industrială la nivelul tuturor statelor
semnatare. Noțiunea de brevet internațional se referă doar noțiunea de
protecție internațională a brevetului, fundamentată pe depunerea aplicației
PCT- The International Patent System.
140
Brevetarea la nivel european
La nivel european organismul responsabil cu înregistrarea și validarea
cererilor de brevete este European Patent Office (EPO), for al Organizației
Europene de Brevete, asociație interguvernamentală formată din 38 de state
(țări membre și 11 alte țări europene, inclusiv Turcia). Convenția Brevetului
European fundamentează activitate Organizației Europene de Brevete (EPO-
European Patent Organization).
O cerere de brevet european trebuie să conţină: cererea de eliberare a
unui brevet european; descrierea invenţiei; una sau mai multe revendicări;
desenele la care se fac referiri în descriere sau în revendicări; un rezumat și
să îndeplinească condițiile prevăzute de regulamentul de aplicare.
Potrivit art.2 alin.2 din Convenția Brevetului European „În fiecare
stat contractant, pentru care este eliberat, brevetul european are aceleași
efecte și este supus aceluiași regim ca și un brevet național eliberat în acel
stat, cu condiția ca prezenta convenție să nu prevadă altfel”.
Avantajele pe care le aduce brevetul european constau în simplificarea
obținerii protecției juridice a drepturilor de proprietate industrială la scară
mai largă prin:
- depunerea efectivă a unei singure cereri de brevet care poate
fundamenta protecție pentru unul sau mai multe state semnatare a
convenției(acest lucru nu implică și nedepunerea la OSIM a cererii de
brevet);
- solicitantul brevetului european redactează o singură cerere de brevet
pentru unul sau mai multe state semnatare a convenției făcând doar
mențiunea statelor unde dorește protecție;
- are loc o singură procedură de acordare a brevetului care poate
acoperi protecția dreptului de proprietate industrială la nivelul mai multor
state.
141
În Europa, OEB (European Patent Office) examinează cererile de
brevete, fiind responsabil de acordarea brevetelor înregistrate la oficiul
european, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare. Depozitul OEB, anterior
eliberării brevetului, analizează îndeplinirea de către cererea de brevet
european a condițiilor necesare acordării datei de depozit; verifică dacă au
fost plătite toate taxele momentului procedurii și dacă traducerea cererii de
brevet european în limba procedurilor a fost depusă la termen. În situația în
care nu sunt îndeplinite toate condițiile acordării date de depozit, secția de
depozit invită solicitantul să remedieze aspectele neconforme, potrivit
regulamentului de aplicare. Dacă neconformitățile nu sunt remediate în
termenul stabilit procedural, cererea nu va primi tratamentul cererilor de
brevet europene nefiind considerata cerere conformă.
Cererile de brevet europene au termene de calcul pentru validitatea
elementului de noutate, date de depozitul națională. Brevetul european
implică costuri mai mari prin raportare la valoarea medie a taxelor plătite
pentru brevetul național. Astfel, dacă pentru un brevet național cuantumul
acestor taxe se ridică la aproximativ 1.000 de euro pentru întreaga procedură
de brevetare și anuitățile aferente primilor 5 ani, pentru aceiași procedură și
perioadă de protecție un brevet european solicită un efort financiar de 5 ori
mai mare, respectiv 5000 de euro (fără serviciile de traducere specializată
sau alte eventuale costuri pentru consilierii specializați).
Validarea cererii de brevet european la nivelul fiecărui stat membru se
face în urma solicitării exprese a titularului. Procesul presupune costuri
administrative și de traducere de până la 32.000 euro când se urmărește
protecția brevetelor în UE-28, sumă din care 23.000 euro reprezintă tarifele
de traducere. Prin comparație, obținerea unui brevet în USA costă în medie
1.850 euro. Pentru păstrarea valabilității brevetelor este necesară plata
anuală a taxelor de prelungire în fiecare țară, iar transferul brevetului sau un
142
acord de licență pentru folosirea invenției brevetate trebuie înregistrate în
același mod (Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea
Europeană, 2017).
Propunerea privind realizarea unui brevet european cu efect unitar
reprezintă încercarea de realizare a unui brevet unic, acordat de către OEB
în baza regulilor și procedurilor Convenției Brevetului European pentru
care, titularul poate cere efect unitar al protecției pe teritoriul a 25 de state
membre ale Uniunii Europene, în condițiile unor taxe avantajoase. Sistemul
de protecție legislativă este bazat pe trei reglementări europene:
 Regulamentul Parlamentului European și Consiliului nr.
1257/2012 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în
domeniul creării unei protecții unitare prin brevet;
 Regulamentul Consiliului nr. 1260/2012 de punere în aplicare a
cooperării consolidate în domeniul creării unei protecții unitare
prin brevet în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în materie
de traducere (Regulamentul 1260/2012);
 Acordul privind Curtea Unificată în Materie de Brevete (ACUB),
care stabilește o Curte comună pentru mai multe țări membre
UE, cu competență în soluționarea litigiilor civile privind
Brevetul Unitar, brevetul european și certificatele suplimentare
de protecție ale produselor ce fac obiectul acestor brevete
Preconizat a se implementa în 2017, această încercarea de realizare a
unui brevet european cu efect unitar a fost considerată de unii specialiști
drept un proiect nefinalizat până în prezent și un eșec temporar al Uniunii
Europene. Construcția unui brevet de invenție care să aibă un regim uniform
și să producă efecte identice în toate statele membre ale Uniunii Europene
143
reprezintă o acțiune dificilă, bariera decisivă în finalizarea inițiativei fiind de
ordin lingvistic (Roș și Livădaru, 2018).
Bibliografie
Bichescu, CI, Chivu, M, Stanciu, S, (2017), Patent Applications in
Romania: Romanian Innovation in the European Context, Proceedings of
the 30th International-Business-Information-Management-Association
Conference Vision 2020: Sustainable Economic Development, Innovation
Management, and Global Growth, (Madrid, SPAIN, Nov. 08-09), Vols I-IV,
Ed. Soliman, K.S., pp. 3041-3051.
DesignView, (2018), Welcome to Designview, [online], disponibil pe
https://www.tmdn.org/tmdsview-web/welcome, [accesat 23.06.2018].
Dexonline, (2018), 15 definiții pentru brevet, [online], disponibil pe
https://dexonline.ro/definitie/brevet, [accesat 21.06.2018].
European Commission, (2018), Patent protection in the EU, [online],
disponibil pe http://ec.europa.eu/growth/industry/intellectual-
property/patents, [accesat 26.06.2018].
Guvernul României, (1998), Hotărâre Guvernului nr. 573 din 7
septembrie 1998 privind organizarea și funcționarea Oficiului de Stat pentru
Invenții şi Mărci, [online], disponibil pe
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/15658. [accesat
11.06.2018].
Guvernul României, (2017), Hotărârea Guvernului nr. 63 din 23
februarie 2017 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.
573/1998 privind organizarea și funcționarea Oficiului de Stat pentru
Invenții și Mărci, [online], disponibil pe
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/186932, [accesat
11.06.2018].
144
Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor ISTIS, (2018),
Metodologia pentru punerea in aplicare a legii 255/1998 privind protecția
noilor soiuri de plante, [online], disponibil pe http://istis.ro/soiuri-protejate,
[accesat 02.07.2018].
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, (2017), Ordinul
Ministrului nr. 99/2017, [online], disponibil pe
http://istis.ro/image/data/download/legislatie/ordinul%20nr%2099 %20din-
2017.pdf, [accesat 02.07.2018].
Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci OSIM, (2018a), Baze de date,
[online], disponibil pe http://www.osim.ro/bazedate/bazedate.php, [accesat
01.07.2018],
Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci OSIM, (2018b), Legislație
specifică, [online], disponibil pe
http://www.osim.ro/legislatie/LegilatiaInDomeniulBreveteInventii.php#Aco
rduri SiConventii, [accesat 11.06.2018].
Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci OSIM, (2018c), Brevete de
invenții 2006-2017, [online], disponibil pe
http://www.osim.ro/despre_noi/capitolul_statistici.php, [accesat
11.06.2018].
Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci OSIM, (2018d), Buletinele
Oficiale de Proprietate Industrială BOPI, [online], disponibil pe
http://www.osim.ro/publicatii/publicont.htm, [accesat 23.06.2018].
Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci OSIM, (2018e), Depunere
electronică cereri de înregistrare, [online], disponibil pe
http://www.osim.ro/bazedate/capitolul_depunere _electronica.php, [accesat
22.06.2018].
Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci OSIM, (2018f), BREVETE DE
INVENŢIE - Întrebări frecvente, [online], disponibil pe
145
http://www.osim.ro/brevete/Intrebari-frecvente-domeniu-PI-inventii.php,
[accesat 22.06.2018].
Parlamentul României, (1991), Legea nr. 64/1991 privind brevetele de
invenție, [online], disponibil pe https://lege5.ro/Gratuit/gezdinzqgq/legea-
nr-64-1991-privind-brevetele-de-inventie, [accesat 25.06.2018].
Parlamentul României, (2015), Lege pentru suspendarea aplicării
prevederilor OG 41/1998 privind taxele în domeniul proprietății
intelectuale, Anexa nr. 1. Cuantumul și termenele privind plata taxelor
pentru cererile de brevet de invenție și brevetele de invenție, [online],
disponibil pe http://www.osim.ro/legislatie/Taxe-proprietate-industriala-
inventii-Anexa-1.pdf, [accesat 23.06.2018].
Roș, V., Livădaru, A., (2018), Brevetul european cu efect unitar. O
„naștere” dificilă și problemele ei, Revista Română de Dreptul Proprietății
Intelectuale, 4/2017, [online], disponibilă pe
https://asdpi.ro/index.php/ro/anul-2017/59-ro-rrdpi-2017-4/288-brevetul-
european -cu-efect-unitar-o-nastere-dificila-si-problemele-ei, [accesat
23.06.2018].
TMview (2018), Home, [online], disponibil pe
https://www.tmdn.org/tmview/welcome, [accesat 23.06.2018].
United States Patent and Trademark Office USPTO, (2015), General
information concerning patents, [online], disponibil pe
https://www.uspto.gov/patents-getting-started/general-information-
concerning-patents#heading-1, [accesat 20.06.2018].
Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană,
(2017), Actualitatea europeană. Pentru a impulsiona cercetarea şi inovarea,
Comisia propune protecția unitară a brevetelor, [online], disponibil pe
https://ue.mae.ro/node/719#null, [accesat 20.06.2018].
146
CAPITOLUL IV.
PRINCIPII GENERALE DE EVALUARE.
ETAPELE EVALUĂRII
Autori: Prof.univ.dr.ing. Elena Mereuță (Prorector al Universității

„Dunărea de Jos” din Galați), Ș.l.univ.dr.ing. Mădălina Rus
(Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, Facultatea de Inginerie),
Conf.univ.dr.ing. Ciprian Vlad (Președinte al Comisiei de Etică
Universitară din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați)
IV.1. Introducere
Asigurarea internă și externă a calității în învățământul superior
reprezintă o prioritate a universităților, prin dezvoltarea de proceduri și
mecanisme menite să asigure furnizarea serviciilor educaţionale de calitate
tuturor părţilor interesate.
Ca urmare a trasformărilor majore din sistemul educaţional, precum:
diversificarea ofertelor educaţionale, apariţia filialelor şi a extensiunilor
universitare, dezvoltarea învăţământului la distanţă şi a celui cu frecvenţă
redusă, cerinţe noi privind performanțele în cercetare, internaționalizarea şi
atragerea studenților străini, mobilitatea studenţilor şi a cadrelor didactice
prin programe internaţionale, de educație sau de cercetare, etc. asigurarea
calității în învăţământul superior a devenit, în egală măsură, un obiectiv al
managementului, dar şi o obligaţie a oricărei instituţii de învăţământ
superior. Se evidenţiază astfel două ipostaze ale asigurării calităţii educaţiei:
asigurarea internă şi externă a calităţii.
Asigurarea internă a calității academice este un proces adaptat fiecărei
instituţii de învăţământ superior şi vizează îmbunătăţirea continuă a
sistemului de management al calităţii şi, implicit a tuturor proceselor care au
loc într-o instituţie de învăţământ superior pentru atingerea obiectivelor şi
147
îndeplinirea misiunii asumate. Acest proces este coordonat de o Comisie
special constituită la nivelul fiecărei instituţii care elaborează, proiectează,
monitorizează, analizează şi actualizează politica de asigurare a calităţii
proprie fiecărei instituţii de învăţământ superior.
Asigurarea externă a calității academice este un proces circumscris
unor reguli şi norme stabilite la nivel national şi european, potrivit cărora
orice furnizor de educaţie din Romania trebuie să asigure corespondenţa cu
nivelurile de calitate ale învăţământului superior european. Prin asigurarea
externă a calităţii se demonstrează conformitatea şi corespondența
informaţiilor din raportul de autoevaluare cu datele concrete din teren, dar şi
cu standardele şi indicatorii de performanţă stabiliţi de către agenţia
naţională de acreditare în învăţământul superior. Asigurarea calităţii
educaţiei presupune asumarea responsabilităţii fiecărui furnizor de educaţie
pentru asigurarea calităţii şi pentru realizarea misiunilor şi obiectivelor.
Sistemul de management al calităţii, pe lângă procesul de îmbunătăţire
continuă a calităţii, presupune şi orientarea către rezultate, atât către cele din
învăţare, cât şi către cele din activitatea de cercetare, ştiut fiind faptul că
astfel se conturează identitatea şi unicitatea unei universităţi în mediul
academic naţional..
Instituţiile de învăţământ superior din România parcurg două etape în
vederea acreditării: autorizarea provizorie de funcţionare, care le conferă
dreptul de a derula programe de studii și de a organiza admitere, urmată de
acreditarea propriu-zisă, prin care se dobândeşte dreptul de a organiza
examene de finalizare studii şi de a emite diplome, certificate și alte acte de
studii recunoscute. Menţinerea acreditării se face prin evaluarea periodică, o
dată la 5 ani. Aceleaşi etape sunt valabile şi în cazul programelor şi
domeniilor de studii, respectiv după autorizarea provizorie de funcţionare,
148
urmată de acreditare şi apoi evaluare periodică în vederea menţinerii
acreditării.
Un program de studii constă în “totalitatea activităților de proiectare,
organizare, conducere și realizare efectivă a predării, învățării, evaluării și
cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări
universitare”
(http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/Proceduri/2018/Metodologi
e_Mof_25_2018.pdf).
După nivelul calificării sau ciclul de studii, programele pot fi: de
licență (ciclul I), de masterat (ciclul II), de doctorat (ciclul III), iar după
forma de învăţământ pot fi: cu frecvență, cu frecvență redusă, sau la distanță
(figura IV. 1).
Ciclul II
• Licenta • Doctorat
• Masterat
Ciclul I Ciclul III
Figura IV.1 Tipuri de programe de studii
Programele de studii se individualizează şi prin domeniul de studii de

licenţă/masterat/doctorat, prin durata studiilor, prin numărul de credite
transferabile, prin limba de predare, prin locul de desfăşurare.
Fiecărui program de studii îi sunt asociate următoarele elemente:
a) obiectivele generale şi specifice ale programului exprimate sub
forma rezultatelor aşteptate ale procesului didactic şi sub forma
competențelor absolvenţilor ;
149
b) planul de învățământ cu disciplinele grupate după criteriul categoriei
formative şi al opţionalităţii, ordonate într-o succesiune logică;
c) fişele disciplinelor cu detalii despre obiectivele generale şi specifice
ale disciplinei raportate la competenţele profesionale specifice şi la
cele transversale, despre distribuţia fondului de timp pe activităţi
(ore de curs, de seminar, de laborator), cu conţinutul cursurilor şi al
activităţilor practice, cu resursele bibliografice recomandate, cu
metodele şi criteriile de evaluare, precum şi cu indicarea
standardului minim de performanţă.
d) resursa umană şi materială implicată în derularea programului de
studii;
e) sistemul de asigurare a calităţii.
Prin acreditarea unei instituţii de învăţământ superior sau a unui
program de studii se certifică respectarea standardelor de calitate în
următoarele domenii:
A. capacitatea instituţională - vizează modul de conducere și
administrație, precum și resursele materiale care pot asigura
îndeplinirea misiunii și a obiectivelor asumate de instituţia de
învăţământ superior;
B. eficacitatea educaţională se referă la calitatea şi eficienţa tuturor
activităţilor în care sunt implicaţi studenţii, începând cu admiterea şi
terminând cu finalizarea studiilor.
C. managementul calității vizează existenţa politicilor, strategiilor și
procedeelor concrete pentru managementul și asigurarea calității
tuturor activităţilor şi pentru formarea unei culturi a calităţii care să
valorizeze experienţele şi bunele practici adaptate nevoilor concrete
ale unui furnizor de educaţie.
150
Evaluarea şi asigurarea calităţii în aceste trei domenii se face prin
implicarea studenţilor, consideraţi a fi parteneri fundamentali în realizarea
acestor procese.
Implementarea proceselor de asigurare a calității și îmbunătățirea
continuă a calității constituie preocupări permanente ale conducerilor
instituțiilor de învățământ superior.
Un sistem de asigurare a calității oferă informații atât instituției de
învățământ superior, cât și mediului socio-economic, despre calitatea
activităților sale, precum și recomandări pentru îmbunătățirea continuă. Prin
sistemul de asigurare a calităţii se dezvoltă o cultură a calității asumată de
toți cei implicați: studenți, cadre didactice şi managementul instituției.
Standardele de calitate urmăresc definirea unui referenţial pentru
aprecierea modului în care se realizează învățarea la nivel european şi
național, permiţând îmbunătățirea continuă a calității serviciilor
educaţionale oferite de instituţiile de învăţământ superior, fiind în acelaşi
timp şi un motor pentru mobilitatea naţională şi internaţională a studenţilor.
Standardele de calitate au la bază următoarele principii privind
asigurarea calității:
1. calitatea activităților și asigurarea calității revin instituțiilor de
învățământ superior care îşi asumă îndeplinirea criteriilor şi
standardelor de calitate, conform reglementărilor în vigoare;
2. asigurarea calității este flexibilă şi adaptată fiecărui tip de instituţie
de învăţământ superior, fiecărui program de studii, precum şi
studenţilor;
3. în fiecare instituţie de învăţământ superior care are implementat un
sistem de management al calităţii se dezvoltă o cultură a calităţii
bazată pe o acceptare a tuturor schimbărilor care au loc într-o
instituţie;
151
4. asigurarea calității pleacă de la nevoile și așteptările studenților, dar
şi de la cele ale mediului socio-economic.
Instituțiile de învăţământ superior mizează pe formarea unei culturi a
calităţii, prin următoarele abordări (figura IV.2):
Calitatea ca excelenţă, privită în raport cu îndeplinirea

standardelor existente
Calitatea ca perfecţionare, concept ce implică reorientare de la

standardele de rezultate către standardele de proces;
Calitatea ca aspect potrivit pentru scop, în raport cu misiunea

instituţiei de învăţământ
Calitatea ca valoare pentru bani, apreciată din punctul de vedere

al beneficiarilor săi în termenii recuperării investiţiilor făcute
Calitatea ca transformare a beneficiarilor, privită ca întărire a

răspunderii studenţilor faţă de procesul de învăţare;
Figura IV. 2 Abordări instituţionale pentru formarea unei culturi a calităţii
Implementarea unui sistem de management al calităţii în instituțiile de

învăţământ superior presupune abordarea calităţii totale a serviciilor
educaţionale, abordarea sistemică şi procesuală a acestora, care presupune o
implicarea a tuturor angajaţilor, în scopul satisfacerea nevoilor părtilor
interesate, interne şi externe, asigurându-se astfel rezultate şi performanţe
menite să conducă spre succes pe termen lung prin, contribuind astfel la
obţinerea de beneficii pentru universitate şi pentru societate.
Factorii care justifică necesitatea implementării unui sistem de
management al calităţii în instituțiile de învăţământ superior sunt (figura
IV.3):
152
Figura IV. 3 Necesitatea implementării unui sistem de management al
calităţii - factori
Managementul instituțiilor de învăţământ superior promovează

adoptarea unei abordări bazate pe proces în dezvoltarea, implementarea şi
îmbunătăţirea eficacităţii sistemului de management al calităţii, în scopul
creşterii satisfacţiei clientului prin îndeplinirea cerinţelor acestuia.
Elementul definitoriu al un sistem de management al calităţii este
legat în principal de asumarea responsabilităţii de către conducerea
instituţiei de învăţământ superior, prin formularea strategiei privind politica
de calitate, prin stabilirea obiectivelor şi definirea politicii de calitate, prin
gestionarea şi alocarea resurselor necesare pentru atingerea obiectivelor,
prin centrarea activităţii către satisfacerea nevoilor şi asteptărilor părţilor
interesate, printr-o politică internă de susţinere a performanţei, prin
monitorizarea tuturor proceselor care au loc într-o universitate, prin
îmbunătăţirea continuă a proceslor şi prin adoptarea unor măsuri de
prevenire a riscurilor şi de valorificare a oportunităţilor.
Componentele sistemului de management al calităţii sunt prezentate în
figura IV.4.
153
Figura IV. 4 Componentele sistemului de management al calităţii
IV.2. Principii generale de evaluare a calităţii

Principiile generale de valuare a calităţii în instituţiile de învăţământ
superior sunt următoarele:
1. Referinţă europeană. La nivel european există un cadru reglementat
pentru asigurarea calităţii în învăţământul superior. Acest cadru cuprinde
stadarde de calitate generale şi linii directoare menite să asigure nivele
calitative superioare ale procesului educaţional şi implementarea corectă
sistemului de management al calităţii. Orice ofertă educaţională trebuie
să facă dovada îndeplinirii acestor standarde, cel puţin la nivel minimal.
Pe lângă standarde şi linii directoare, la nivel european se stabileşte şi un
sistem de bune practici, rezultat din experienţele universităţilor mari, de
tradiţie care ar trebui să fie punctul de plecare în implementarea
sistemului de management al calităţii, cu aplicare diferenţiată, în funcţie
de context.
2. Responsabilitate instituţională. Fiecare universitate îşi asumă
responsabilitatea pentru asigurarea calităţii serviciilor educaţionale, în
154
conformitate cu autonomia universitară. Asigurarea internă a calității
cuprinde politicile și practicile prin care instituțiile de învăţământ
superior își monitorizează și îşi îmbunătățesc calitatea serviciilor
educaționale, iar asigurarea externă a calității se referă la politicile și
practicile prin care este asigurată calitatea furnizorilor de educaţie și a
programelor de studii.
3. Adecvarea la scop. Pentru ca activitatea unui furnizor de educaţie să fie
adecvată scopului şi misiunii asumate, insituţiile de învăţământ superior
realizează periodic un audit intern care îşi propune să analizeze modul în
care standardele specifice şi indicatorii asociaţi acestora sunt îndeplinite.
Evaluarea internă este supusă unei evaluări externe, furnizată de un
organism independent, care auditează capacitatea instituţională, eficienţa
educaţională şi managementul calităţii, în concordanţă cu misiunea
asumată a instituţiei de învăţământ.
4. Autonomia și diversitatea instituţională. Nu există modele general
valabile pentru sistemele de management al calităţii în instituţiile de
învăţământ superior. Fiecare instituţie are un specific aparte şi, de aceea,
bunele practici sunt doar un reper pentru implementarea sistemului de
management al calităţii, impunându-se adaptarea acestora la
particularităţile instituţiilor de învăţământ superior. Asigurarea externă a
calității trebuie să fie adecvată atingerii scopurilor și obiectivelor sale,
ținând cont de reglementările existente. Studenţii, cadrele didactice,
mediul socio-economic, precum şi toate părţile interesate trebuie să fie
factorii dinamizatori ai asigurării calităţii şi îmbunztăţirii continue a
acesteia. Orice evaluare externă este precedată de o autoevaluare, urmată
de un raport care trebuie să conţină în mod obligatoriu un set de
recomandări, dar şi o monitorizare a modului în care acestea au fost
implementate. Instituțiile de învăţământ superior pun la dispoziția
155
evaluatorilor externi informațiile de bază pentru asigurarea calității
cuprinse în raportul de autoevaluare, informaţii dovedite cu documente
justificative.
5. Centrare pe rezultate. Managementul calităţii în instituţiile de
învăţământ superior urmăreşte procesul complex al serviciilor
educaţionale oferite de universităţi, de la admiterea studenţilor şi până la
absolvire. În egală măsură sunt importante şi rezultatele în cercetare, dat
fiind faptul că aceasta reprezintă o altă dimensiune a procesului de
învăţământ. Studenţii, în calitate de părţi interesate, participă la formarea
profesională care le asigură asimilarea acelor cunoştinţe şi deprinderi
prin care se dezvoltă competenţele profesionale şi transversale.
6. Identitate instituţională. Pentru a obţine rezultate semnificative şi
peerformanţe comparabile cu alte altor universităţi, o instituţie de
învăţământ superior aplică acele metode şi practici pe care le consideră
oportune şi conforme cu misiunea asumată. Măsura în care cerinţele
părţilor interesate sunt realizate este analizată periodic, prin evaluarea
internă a proceselor. Pentru atingerea performanţelor în cercetarea
ştiinţifică se încurajează participarea cadrelor didactice şi a cercetătorilor
la programe naţionale şi internaţionale de cercetare, la manifestări
ştiinţifice, la târguri şi expoziţii cu produse inovative.
7. Cooperare cu toate componentele sistemului educaţional. Acest
principiu se referă la faptul că evaluarea externă, abordarea calităţii,
practicile aplicate şi asistenţa tehnică se bazează pe cooperare între
instituţiile de învăţământ superior şi organismele de auditare externă şi
certificare implicate în asigurarea calităţii.
8. Îmbunătăţirea calităţii. Instituţiile de învăţământ superior se află într-
un proces continuu de realizarea a rezultatelor şi performanţelor şi, de
aceea, îşi programează activităţi periodice de monitorizare, de măsurare,
156
de analiză şi îmbunătăţire, scopul fiind acela de a demonstra
conformitatea cu reglementările autorităţilor în domeniu şi de a
îmbunătăţi continuu eficienţa sistemului de management al calităţii.
Pentru a realiza îmbunătăţirea continuă a competenţelor profesionale şi
transversale ale absolvenţilor lor, instituţiile de învăţământ superior
adoptă strategii de îmbunătăţire continuă a tuturor activităţilor, începând
cu identificarea nevoilor părţilor interesate şi terminând cu satisfacerii
acestor nevoi. Un rol extrem de important în procesul de îmbunătăţire
continuă îl au toţi membrii comunităţii academice, a căror preocupare
constantă trebuie să fie legată de îmbunătăţirea tuturor activităţilor şi
proceselor în care sunt implicaţi. Îmbunătăţirea calităţii are la bază
strategiile prezentate în figura IV.5.
Figura IV.5 Strategii de îmbunăţăţire a calităţii
9. Independența agenției. Acest principiu se referă la independenţa şi

obiectivitatea organismelor de evaluare externă şi certificare. ARACIS,
în calitate de agenţie naţională pentru asigurarea calităţii în învăţământul
157
superior respectă acest principiu, fiind la rândul său monitorizată şi
acreditată de alte agenţii europene.
IV.3. Etapele evaluării externe a calităţii instituţiilor de

învăţământ superior
Evaluarea externă în vederea certificării sistemului de management al
calităţii academice se realizează în următoarele scopuri:
a) pentru autorizarea provizorie a unui program de studii;
b) pentru autorizarea provizorie a unei instituţii de învăţământ superior;
c) pentru acreditarea unui program de studii sau a unei instituţii de
învăţământ superior;
d) pentru evaluarea periodică a calităţii, la intervale de 5 ani.
Etapele evaluării calităţii academice sunt (figura IV.6):
1. Autoevaluarea calităţii de către instituţiile de învăţământ
superior, pe baza unui raport de autoevaluare, elaborat de
instituţia de învăţământ superior care solicită agenţiei autorizarea
provizorie/ acreditarea/ evaluarea periodică unui programde
studii sau a unei instituţii.
158
Figura IV.6 Etapele evaluării calităţii
Figura IV.7 Structura raportului de autoevaluare
Raportul de autoevaluare cuprinde două părţi (figura IV.7):

Partea analitică este de tip descriptiv şi este structurată pe capitole care
se referă la principalele domenii în care este evaluată calitatea, şi anume:
capacitatea instituţională, eficacitatea educaţională şi managementul
calităţii. De asemenea, cuprinde şi analiza SWOT cu privire la punctele tari,
159
punctele slabe, ameninţările şi oportunităţile identificate, prin raportare la
domeniile, criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă.
Partea justificativă include o colecţie de documente, grafice, tabele,
etc., care sunt considerate documente justificative pentru analiza din partea
narativă.
2. Evaluarea externă a calităţii;
Evaluarea externă include următoarele activităţi succesive:
(a) analiza raportului de autoevaluare prin raportare la domeniile,
criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă;
(b) evaluarea in-situ care presupune vizitarea programului de studii
sau a instituţiei de către o echipă de 3 evaluatori, pentru a verifica
dacă există corespondenţă între datele, informaţiile şi aprecierile din
raportul de autoevaluare şi realitate. Cu ocazia vizitei au loc şi
întâlniri ale echipei de evaluatori cu studenţii, cu angajatorii.
Rezultatele vizitei sunt consemnate în fişa vizitei şi într-un raport de
evaluare externă. Acest raport poate conţine şi recomandări,
formulate pe baza constatărilor comisiei de evaluare.
(c) discutarea şi aprobarea raportului de evaluare externă şi a
recomandărilor privind îmbunătăţirea calităţii, în Consiliul ARACIS.
Publicarea raportului de evaluare externă cu rezoluţia aprobată de
consiliu.
3. Follow-up - monitorizarea activităţilor ca urmare a
recomandărilor formulate de experţi.
160
CAPITOLUL V.
BAZELE DE DATE ȘTIINȚIFICE. ACCESUL MOBIL LA
BAZELE DE DATE ABONATE
Autor Lenuța Ursachi (Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați,
Serviciul Bibliotecă și Editura Universității)
V.1 Introducere
În conformitate cu legislația în vigoare, acordarea titlurilor didactice
sau a atestatelor de abilitare în învățământul superior este posibilă dacă sunt
îndeplinite o serie de „standarde minimale necesare și obligatorii”. Aceste
standarde se regăsesc în criteriile de autoevaluare disponibile pe pagina web
a Consiliului de calitate al UDJG.
Conform acestora, persoana evaluată trebuie să declare în fișa de
autoevaluare informații referitoare la lucrările pe care le-a publicat în anul
evaluat (1):
1. cărți publicate în edituri internaționale de prestigiu, edituri
recunoscute de Consiliul Național al Cercetării Științifice (CNCS);
2. articole publicate în: reviste cotate ISI, reviste indexate BDI, reviste
de specialitate din țară sau străinătate, reviste recunoscute CNCS
(domeniul științelor umaniste)
3. lucrări publicate în volume de conferință indexate în ISI Proceedings
sau în volume de conferință internațională.
Pentru a atinge criteriul legat de publicarea de carte, autorul poate consulta
(2, 3):
1. lista editurilor recunoscute în anul 2011 de Consiliul Național al
Cercetării Științifice din Învățământul Superior (CNCSIS), la adresa:
http://cncsis.gov.ro/userfiles/file/CENAPOSS/Edituri_partial_2011.p
df
161
2. lista editurilor cu prestigiu internațional din domeniilor științelor
sociale, artelor și știintelor umaniste, recunoscute de CNCS în anul
2012, la adresa: http://old.cncs-nrc.ro/evaluarea-publicatiilor-
stiintifice/
3. lista editurilor românești din domeniul artelor și știintelor umaniste,
recunoscute de CNCS în anul 2012, la adresa: http://old.cncs-
nrc.ro/evaluarea-publicatiilor-stiintifice/rezultate-evaluare-
revisteedituricolectii/clasificare-edituri/clasificare/
În ceea ce privește criteriul legat de publicarea de articole științifice,
ordinele 4478/27.06.2011, 4691/28.07.2011 și 4692/29.07.2011 furnizează
autorilor lista bazelor de date internaționale recunoscute, grupate în domenii
fundamentale, conform tabelului V.1 (4), (5), (6).
Tabelul V.1 Lista bazelor de date internaționale recunoscute

Domeniul Baza de date Adresa web
Matematică și Web of Science http://www.webofknowledge.com
științele naturii Scopus www.scopus.com
Științe SpringerLink http://www.springerlink.com
inginerești
Științe
biomedicale
Web of Science http://www.webofknowledge.com
Scopus http://www.scopus.com
Science Direct http://www.sciencedirect.com
SpringerLink http://www.springerlink.com
ProQuest http://www.proquest.com
CEEOL http://www.ceeol.com
Științe juridice Doctrinal http://www.doctrinal.fr
EBSCO http://www.ebscohost.com
Francis http://www.csa.com/factsheets/franci
s-set-c.php
Hein Online http://www.heinonline.org
JSTOR http://www.jstor.org
Lexis Nexis http://www.lexisnexis.com
162
Domeniul Baza de date Adresa web
Persee http://www.persee.fr
SSRN http://www.ssrn.com
West Law http://www.westlaw.com
Sociologie,
științe politice
și
administrative
CEEOL http://www.ceeol.com
Science Direct http://www.sciencedirect.com
SpringerLink http://www.springerlink.com
Științe EBSCO http://www.ebscohost.com
economice și Cabell’s http://www.cabells.com/index.aspx
administrarea EconLit http://www.aeaweb.org/econlit/journ
afacerilor al_list.php
DOAJ http://www.doaj.org
JSTOR http://www.jstor.org
RePEc (Research http://repec.org/
Papers in
Economics)
ERIC (Education http://www.eric.ed.gov/
Resources
Psihologie și Information
științe Center)
comportament ERIH (European https://dbh.nsd.uib.no/publiseringska
ale Reference Index naler/erihplus/
for the
Humanities)
PsychInfo http://www.apa.org/pubs/databases/p
sycinfo/index.aspx
PubMed/Medline http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubme
d
163
Bazele de date științifice pot fi clasificate după mai multe criterii.
Două dintre acestea fac referire la:
 tipul de conținut furnizat: baze de date bibliografice și bibliometrice
(ex. Web of Science, Scopus) și cu acces la textul integral al
articolelor (Science Direct, SpringerLink, ProQuest etc.);
 tipul de licență: pe bază de abonament sau în acces deschis.
În cazul universităților, accesul la bazele de date abonate se face, de
regulă, prin intermediul paginilor web ale bibliotecilor. Bazele de date pot fi
consultate fie din Intranet (din campusul universitar), fie prin acces mobil
(de la distanță - serviciul a debutat în anul 2012, în cadrul proiectului
Anelis).
La Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați (UDJG), accesul la
bazele de date abonate se face:
1. din Intranet, la adresa
http://www.lib.ugal.ro/Baze_de_date.html#_Baze_de_date_ABONA
TE
2. de la distanță, la adresa
http://www.lib.ugal.ro/acces_mobil_bd_anelis_plus.html
Pentru accesul mobil la bazele de date abonate este necesară
parcurgerea unei etape preliminare care constă în crearea și activarea unui
cont personal, de pe pagina web a furnizorului acestui serviciu
(enformation). Înregistrarea se face de la distanță (activarea se va face în
urma unei corespondențe cu furnizorul) sau din Intranet (activarea se face
instantaneu). Utilizatorul poate folosi pentru înregistrare orice adresă activă
de e-mail (yahoo, gmail, hotmail etc.).
Algoritmul de lucru privind crearea contului de acces mobil se referă
la următorii pași:
164
1. Se accesează pagina https://www.e-nformation.ro/profil-acces și se
apasă pe link-ul „Înscrie-te acum”.
2. Se completează câmpurile din prima parte a formularului electronic de

înscriere și se apasă pe butonul „Înregistrare”.
3. Sistemul va transmite un mesaj de verificare a adresei de e-mail.
4. Se consultă căsuța poștală, se deschide mesajul transmis de furnizorul

enformation. Apoi, se apasă pe link-ul din corpul mesajului.
165
5. Se completează câmpurile din partea a 2-a a formularului electronic:
parola (scrisă și rescrisă), afilierea (selectează din listă Universitatea
Dunărea de Jos Galați), profesia, domeniul de interes.
6. Se bifează „termeni și condiții” și se apasă pe butonul „Submit”.
7. Se consultă căsuța poștală și se citește mesajul care semnalează

finalizarea înscrierii. Acest mesaj conține și informații referitoare la
166
datele de autentificare pentru contul de acces mobil (username-adresa de
e-mail și parola).
Din acest moment, este activat contul privind accesul de la distanță la
bazele de date abonate ale UDJG. Pentru accesarea bazelor de date, vizitați
pagina web www.e-nformation.ro, apăsați pe „Login”, completați datele de
identificare și apăsați pe link-ul „Profil instituțional” (în partea de sus, în
dreapta ecranului).
Răsfoiți pagina care se deschide și în partea de jos a ecranului veți

vizualiza lista bazelor de date abonate.
Pentru a accesa oricare dintre bazele de date afișate, faceți clic pe baza
de date de interes și apoi pe butonul „Accesează”.
167
Pentru a ieși din contul de acces mobil, se face clic pe logo.
În continuare, se apasă pe „Logout”
V.2 Căutarea informațiilor în bazele de date științifice

Căutarea informațiilor în bazele de date științifice se face după mai
multe criterii, în funcție de nevoia de informare. Cele mai frecvente situații
în care utilizatorul (student, doctorand, cadru didactic sau cercetător)
folosește bazele de date sunt:
1. căutarea de referințe bibliografice (articole de revistă, lucrări ale
conferințelor etc.) pentru tema de cercetare;
2. căutarea unei reviste indexate ISI;
3. căutarea unei reviste cotate ISI;
4. căutarea revistelor cotate ISI dintr-un anumit domeniu de interes;
168
5. căutarea revistelor indexate BDI;
6. căutarea revistelor clasificate de UEFISCDI pe zone de culoare;
7. căutarea după autor;
8. aflarea indicatorilor bibliometrici (factor de impact, indice Hirsch,
numărul de citări).
În această secțiune vor fi analizate strategiile de căutare în bazele de
date folosind criteriile subiect și titlu publicație, pentru situațiile semnalate
la pct. 1-6.
V.2.1 Căutarea de referințe bibliografice pentru tema de cercetare

Utilizatorul interoghează bazele de date abonate care permit accesul la
textul integral al articolelor: Oxford Journals, Science Direct Freedom
Collection, SpringerLink.
Exemplu de căutare în Oxford Journals: căutarea după cuvânt cheie de tip

frază „text analysis”
După afișarea rezultatelor se pot aplica în continuare filtre, cum ar fi

tipul documentului și domeniul. Acest lucru va duce la un număr mai mic și
relevant de rezultate.
Urmează etapele de analiză a rezultatelor (selecția) și de salvare a
referințelor cu ajutorul unui instrument dedicat (ex.: Zotero, Mendeley,
EndNote online).
169
Salvarea referințelor
selectate (cazul Zotero
Aplicarea filtrelor
Exemplu de căutare în Science Direct Freedom Collection: căutarea

combinată după cuvinte cheie tip frază legate cu operatorul boolean OR:
„text analysis” OR „textual linguistics” OR „text theory”
Utilizatorul vizualizează rezultatele afișate, aplică opțional filtre (data

de publicare, titlurile publicațiilor de profil, limba etc.), selectează și
salvează referințele bibliografice.
170
Salvarea referințelor selectate
(cazul Mendeley)
V.2.2 Căutarea unei reviste indexate ISI

În conformitate cu Ordinul 4692/29.07.2001, o revistă indexată ISI
este considerată „revista indexată în Science Citation Index Expanded,
Social Sciences Citation Index sau Arts & Humanities Citation Index”(6).
Lista titlurilor de reviste indexate ISI poate fi consultată prin intermediul
Master Journals List, http://mjl.clarivate.com/.
Exemplu de căutare în Web of Science Core Collection
Utilizatorul scrie titlul revistei în caseta de căutare din stânga
ecranului și selectează criteriul „Publication name” în caseta din dreapta
ecranului.
171
Rezultatele afișate sunt interpretate ca fiind titlurile de articole
publicate în revista căutată, iar zona de text evidențiată indică titlul căutat și
faptul că revista a fost identificată în baza de date Web of Science. Prin
urmare, revista este indexată ISI.
Exemplu de căutare în Master Journals List

Utilizatorul accesează adresa Internet http://mjl.clarivate.com/, scrie
titlul revistei, selectează criteriul „Full name title” și apasă pe butonul
„Search”.
172
Regăsirea unei reviste în Master Journal List demonstrează faptul că aceasta
este indexată ISI.
V.2.3 Căutarea unei reviste cotate ISI

Potrivit Ordinului 4478/27.06. 2011, o revistă cotată ISI este
considerată „revista pentru care [...] se calculează și se publică factorul de
impact în Journal Citation Reports”(4).
Utilizatorul accesează Journal Citation Reports din pagina Web of
Science (partea de sus a ecranului)
173
În continuare, completează ISSN-ul/titlul revistei în caseta de căutare
și apasă pe butonul de căutare.
Obținerea de rezultate atestă faptul că revista căutată este cotată ISI.

Pagina de rezultate oferă informații importante referitoare la revista căutată:
loc de publicare, abreviere, categorii (domenii), limbă, frecvență, indicatori
bibliometrici (factor de impact etc.)
174
V.2.4 Căutarea revistelor cotate ISI dintr-un anumit domeniu de
interes
Din pagina JCR utilizatorul apasă pe „select

categories”, răsfoiește și bifează categoriile
de subiecte din listă, care se încadrează în
domeniul de interes.
Opțional, utilizatorul poate selecta ediția JCR,

țara de origine, plaja valorilor factorului de
impact etc.
Dacă obține mai multe rezultate poate selecta

și compara titlurile revistelor care se
încadrează în strategia de căutare folosită.
175
V.2.5 Căutarea revistelor indexate BDI
Utilizatorul accesează, în principal, bazele de date internaționale
recunoscute (Scopus, ProQuest, EBSCO etc.) și răsfoiește lista revistelor
indexate prin intermediul paginilor web ale acestora:
 revistele indexate în Scopus pot fi consultate la adresa Internet:
https://www.scopus.com/sources.uri?DGCID=Scopus_blog_post_ch
eck2015
 revistele indexate în bazele de date ProQuest pot fi consultate la
adresa Internet: http://www.proquest.com/customer-care/title-lists/tl-
menu.html
 revistele indexate în bazele de date EBSCO pot fi consultate la
adresa Internet: https://www.ebsco.com/title-lists etc.
Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior
(CNCSIS) a evaluat în perioada 2008-2011 revistele românești,
clasificându-le în trei categorii: A, B+ și B. Categoria A se referă la revistele
indexate sau cotate ISI.
În anul 2011, CNCSIS pune la dispoziția celor interesați lista
revistelor recunoscute de această autoritate după cum urmează (7):
 http://cncsis.gov.ro/userfiles/file/CENAPOSS/A_2011_AIS.pdf
(revistele cotate A)
 http://cncsis.gov.ro/userfiles/file/CENAPOSS/Bplus_2011.pdf
(revistele cotate B+)
 http://cncsis.gov.ro/userfiles/file/CENAPOSS/B_partial_2011.pdf
(revistele cotate B)
Un an mai târziu, Consiliul Național al Cercetării Științifice (CNCS)
se va ocupa de procesul de evaluare și monitorizare a revistelor și editurilor
românești cu profil umanist.
176
Astfel, listele cu revistele românești din domeniul artelor și științelor
umaniste, clasificate de CNCS în anul 2012, pot fi consultate la adresa (8):
http://old.cncs-nrc.ro/evaluarea-publicatiilor-stiintifice/rezultate-evaluare-
revisteedituricolectii/clasificare-reviste/clasificare-reviste/.
V.2.6 Căutarea revistelor clasificate de UEFISCDI pe zone de

culoare
Acest subiect este de interes pentru cercetătorul care dorește să
participe la competiția anuală care premiază articolele științifice publicate în
anul competițional (și cele nedeclarate din anul anterior).
Anual, în cursul lunii iunie, prin intermediul paginii Web of Science
este publicată ediția Journal Citation Reports (JCR) pe anul precedent.
Practic, lista revistelor cotate ISI este revizuită și actualizată cu o serie de
informații legate de factorul de impact și alți indicatori bibliometrici
specifici. Cei mai importanți indicatori bibliometrici ai JCR (factorul de
impact și scorul de influență) sunt în atenția Unității Executive pentru
Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării
(UEFISCDI) care clasifică pe zone de culoare revistele științifice:
1. zona roșie (primele 25% din subdomeniu)
2. zona galbenă (primele 50% din subdomeniu, dar nu primele 25%)
3. zona gri.
Lista revistelor pe zone de culoare este actualizată anual și poate fi
consultată pe site-ul UEFISCDI, la adresa: https://uefiscdi.ro/premierea-
rezultatelor-cercetarii-articole.
Pentru a se încadra criteriilor, autorul consultă pachetul de informații și
procesul de depunere a dosarului. În această secțiune se regăsesc și listele
revistelor indexate ISI care sunt încadrate pe subdomenii și ordonate după
factorul de impact sau scorul de influență. Un dosar este declarat câștigător
177
dacă autorul are responsabilitate principală, documentele publicate sunt
articole sau „review-uri” și sunt indexate în Web of Science (revistele în
care au fost publicate articolele trebuie să fie situate în zonele roșie sau
galbenă) (9).
Utilizatorul mai poate consulta pagina web a UEFISCDI pentru a urmări

actualizările aduse listei revistelor românești cotate/indexate ISI (10), la
adresa: https://uefiscdi.ro/scientometrie-reviste
V.3 Impactul rezultatelor cercetării. Numărul de citări,

indicele Hirsch
Bazele de date Google Scholar, Scopus și Web of Science sunt în
topul interogărilor atunci când se pune problema analizei impactului
rezultatelor cercetării științifice. Aceste baze de date furnizează principalele
date bibliometrice pe care profesorul, cercetătorul etc. trebuie să le raporteze
periodic: numărul de citări și indicele Hirsch.
V.3.1 Analiza bibliometrică în Web of Science

Strategia de căutare se referă la autor. Utilizatorul face clic pe link-ul
„More” din pagina principală a Web of Science:
178
În continuare, se face clic pe „Author search” și se completează
numele în caseta de căutare (după modelul sugerat: nume, inițiala
prenumelui).
Dacă autorul are mai mult de un prenume sau apare sub mai multe
forme ale numelui, utilizatorul va apăsa pe link-ul „Add author name
variant”.
179
În continuare, utilizatorul poate selecta domeniul de cercetare.
La pasul următor, se poate selecta afilierea pentru autorul căutat și se

apasă pe butonul „Finish search”.
În continuare, utilizatorul verifică fiecare din rezultatele afișate și le

selectează pe cele relevante.
180
Rezultatele verificate și selectate pot fi salvate sub forma unei liste, în
cadrul unei sesiuni de lucru, folosind opțiunea „Marked List”.
Utilizatorul face clic pe „Marked list” pentru a vizualiza lista de

rezultate selectate.
181
În partea de jos a ecranului se află lista de rezultate, iar în partea
dreapta se pot accesa datele bibliometrice prin intermediul „Create citation
report”.
Rezultatele afișate pot fi salvate într-un fișier în format Excel sau text.
V.3.2 Analiza bibliometrică în Scopus

Strategia de căutare folosită este aceeași cu cea din Web of Science,
după autor. Utilizatorul completează numele în caseta de căutare după autor
(după modelul sugerat: nume, inițială prenume) și afiliere (pentru o precizie
mai mare a rezultatelor).
182
Analizează lista de rezultate afișate. Selectează autorul care
corespunde criteriului căutat (face clic pe link-ul dat de numele autorului
căutat).
În prima parte a ecranului sunt informații legate de: afiliere, AuthorID,

indice Hirsch, număr documente indexate și număr total de citări. Primirea
de alerte informează autorul dacă apar modificări în zona citărilor.
În partea a 2-a a ecranului, utilizatorul poate vizualiza lista

documentelor indexate în Scopus. Informațiile afișate scot în evidență:
colaboratorii autorului căutat, titlurile publicațiilor și numărul de citări
pentru fiecare document indexat.
183
V.3.3 Analiza bibliometrică în Google Scholar (Google Academic)
Utilizatorul accesează pagina web https://scholar.google.ro și folosește
aceeași strategie de căutare cu cea din Web of Science sau Scopus: autor și
afiliere.
Lista de rezultate va reflecta contribuțiile științifice ale autorului care

sunt indexate în Google Scolar (GS): cărți, articole, lucrări conferințe etc.
Profilul autorului poate fi accesat făcând clic pe link-ul numelui.
184
Sub fiecare dintre referințele afișate, utilizatorul poate vizualiza
numărul de citări, inclusiv citările din baza de date Web of Science.
Indicele Hirsch din GS poate fi aflat din pagina de profil a autorului.
Pentru ca profilul GS al unui autor să fie vizibil utilizatorilor Internet

trebuie bifată această opțiune, din modulul de editare.
185
Dacă autorul nu are cont în GS, atunci are la dispoziție două
instrumente cu ajutorul cărora poate să extragă datele bibliometrice din
această bază de date:
 Scholarometer
 Publish or Perish
Scholarometer se poate instala cu ușurință pentru browser-ul Google
Chrome sub formă de extensie. Iconița se află poziționată în browser, în
dreptul casetei URL.
Interogarea se poate face după id-ul atribuit de GS sau numele autorului și

domeniul de interes.
186
Publish or Perish este o aplicație care se poate descărca gratuit de pe
Internet, în funcție de sistemul de operare, accesând pagina web
https://harzing.com/resources/publish-or-perish.
Acest instrument este de tipul „all-in-one” întrucât, pe lângă datele
bibliometrice din Google Scholar, pot fi analizate și cele din alte baze de
date importante precum Web of Science sau Scopus.
Utilizatorul apasă pe butonul „Google Scholar Profile”.
Apasă pe „Find a profile”, completează termenul căutat (autorul) și

apasă pe butonul „Lookup”. Ordonează lista de rezultate afișate după a treia
coloană, afiliere, identifică și selectează autorul căutat și apasă pe butonul
OK.
187
Automat, PoP va extrage datele legate de profilul GS al autorului
selectat: identificator, domenii de interes, indicatori bibliometrici și lista
publicațiilor indexate (așa cum apar și în baza de date GS).
Pentru a analiza indicatorii bibliometrici din Web of Science și Scopus

prin intermediul Publish or Perish este necesară operațiunea de export-
import a rezultatelor afișate în aceste baze de date, într-un format
compatibil.
Pentru exportul din WoS, referințele de interes sunt selectate și salvate
cu opțiunea Save to Other File Formats (11).
188
Utilizatorul selectează în continuare opțiunile „Full record” și „Other
Reference Software” și salvează fișierul în calculator.
Pentru importul în PoP, utilizatorul face clic dreapta în spațiul
„Query”, selectează „Import external data”, răsfoiește și deschide fișierul
salvat în computer.
Urmează operațiunea de import, în partea de jos fiind automat afișate

referințele și indicatorii bibliometrici.
189
În baza de date Scopus lucrul este similar. Din pagina de rezultate
(autorul căutat), utilizatorul selectează Export all pentru lista de referințe
afișată în partea de jos a ecranului. Alege RIS Format și Citation
information. Apasă pe Export pentru salvarea fișierului în calculator.
Importă fișierul în aceeași manieră ca și în cazul WoS: Query-Import

External Data-Open file.
În partea de sus a ecranului din PoP, utilizatorul are acces la o analiză

bibliometrică comparativă a rezultatelor extrase din cele trei baze de date
studiate: GS, WoS și Scopusi.
190
V.4 Managementul referințelor bibliografice
Rezultatele obținute în etapa de căutare și selectare a informațiilor pot
fi organizate cu ușurință cu ajutorul instrumentelor software dedicate
precum EndNote online, Mendeley sau Zotero.
EndNote online este disponibil doar pentru utilizatorii abonați la
bazele de date Web of Science, în timp ce Zotero și Mendeley se pot
descărca gratuit de pe paginile lor web, lucrul cu acestea fiind foarte
asemănător.
V.4.1 Cazul salvării referințelor din Web of Science în Endnote

Versiunea online a EndNote este disponibilă gratuit abonaților la
bazele de date Web of Science, condiția fiind aceea a creării unui cont
personal. Pagina web poate fi accesată prin intermediul Web of Science.
Din pagina cu rezultate, utilizatorul selectează pe cele de interes și
apasă pe „Save to EndNote online”
Alege forma în care referințele vor fi salvate (întreaga înregistrare,

autor, titlu și abstract etc.)
191
În dreptul rezultatului selectat și salvat în EndNote apare un semn
distinctiv care indică acest lucru.
În pagina EndNote online, referințele salvate se vor găsi în secțiunea

„Unfilled” din partea stângă a ecranului.
În continuare, utilizatorul selectează referințele din această secțiune

pentru a le grupa sub o denumire sugestivă, făcând clic pe „Add to group”.
192
Utilizatorul denumește „grupul” în care se vor găsi referințele salvate.
Ulterior, acesta va fi identificat în partea stângă a ecranului, în „My
Groups”.
Utilizatorul face clic pe oricare dintre „grupurile” din partea stângă a

ecranului și, în partea dreaptă, are acces la lista de referințe salvate în acel
grup.
193
111
V.4.2 Cazul salvării referințelor din Scopus în Mendeley

După operațiunea de instalare a versiunii Mendeley Desktop,
utilizatorul instalează plug-inul pentru web, în funcție de browser-ul folosit.
Din pagina de rezultate, utilizatorul face clic pe iconița din dreptul casetei
URL care permite importul referințelor online, selectează referințele și
dosarul creat într-o etapă inițială (în care urmează să fie incluse referințele)
și apasă pe butonul „Save all”.
Referințele sunt salvate în versiunea web a bibliotecii Mendeley. După

sincronizarea dintre versiunile web și Desktop a bibliotecii Mendeley,
referințele sunt importate automat și local, în computerul utilizatorului.
194
V.4.3 Cazul salvării referințelor din Google Scholar în Zotero
După instalarea Zotero, utilizatorul instalează în browser plug-inul
pentru referințele online (ex., extensia Zotero pentru browser-ul Google
Chrome). Creează un dosar, denumit sugestiv, pentru referințele care
urmează a fi salvate. În continuare, face clic pe iconița din dreptul casetei
URL și selectează rezultatele de pe pagină.
195
După încheierea operațiunii de import a referințelor, acestea se vor
găsi în biblioteca Zotero, în dosarul creat pentru această strategie de căutare.
Utilitatea salvării și organizării referințelor bibliografice cu astfel de

instrumente constă în faptul că:
 datele gestionate cu aceste softuri, prin operațiuni de export-import,
pot „popula” profiluri științifice, cum ar fi ORCiD;
 lista de publicații poate fi atașată la CV, într-un format profesionist,
bibliografic, direct din Zotero sau Mendeley;
 referințele salvate pot fi folosite la elaborarea unei lucrări științifice,
în etapele de inserare a citărilor și de creare automată a bibliografiei.
Elaborarea listei de publicații din EndNote

Pasul 1: selectarea dosarului, a stilului bibliografic și a formatului fișierului
(html, txt sau rtf).
196
Pasul 2: salvarea sau vizualizarea/tipărirea în browser a listei de referințe.
Elaborarea listei de publicații din Mendeley

Pasul 1: utilizatorul selectează referințele din dosarul creat pentru
organizarea acestora. Face clic dreapta și selectează Copy as-Formatted
citation (conform stilului de citare ales în prealabil).
197
Pasul 2: utilizatorul apasă simultan pe tastele CTRL+V („paste”) pentru a
insera în document lista bibliografică „copiată” din Mendeley.
Elaborarea bibliografiei în Zotero se realizează la fel ca în Mendeley.
Bibliografie
1. UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI.
Asigurarea calității - Evaluare [online]. [accesat 19 martie 2018].
Disponibil: http://www.qa.ugal.ro/index.php?page=evaluarecriterii de
evaluare
2. CONSILIUL NAȚIONAL AL CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE DIN
198
ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR. Lista editurilor recunoscute
CNCSIS 2011 [online]. [no date]. [accesat 14 mai 2018]. Disponibil:
http://cncsis.gov.ro/userfiles/file/CENAPOSS/Edituri_partial_2011.p
df
3. CONSILIUL NAȚIONAL AL CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE.
Evaluarea publicațiilor științifice [online]. [accesat 14 mai 2018].
Disponibil: http://old.cncs-nrc.ro/evaluarea-publicatiilor-stiintifice/
4. Ordin 4478 din 27 iunie 2011. Monitorul Oficial Al României, Partea
I: Legi, Decrete, Hotărâri Și Alte Acte. 2011. Vol. 179 (XXIII,
no. 448, p. 6–16.
5. Ordin 4691 din 28 iulie 2011. Monitorul Oficial al României, Partea
I: Legi, decrete, hotărâri și alte acte. 2011. Vol. 179 (XXIII, no. 535,
p. 18–29.
6. Ordinul nr. 4692 din 29 iulie 2011. Monitorul Oficial al României,
Partea I: Legi, decrete, hotărâri și alte acte. 2011. Vol. 179 (XXIII,
no. 551, p. 2–15.
7. CONSILIUL NAȚIONAL AL CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE DIN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR. Evaluare reviste [online]. [accesat
14 mai 2018]. Disponibil: http://cncsis.gov.ro/articole/1991/Situatia-
curenta-a-revistelor-recunoscute-CNCSIS-2011.html
8. CNCS. Clasificare reviste : domeniile arte și științe umaniste [online].
2013. [accesat 19 martie 2018]. Disponibil: http://old.cncs-
nrc.ro/evaluarea-publicatiilor-stiintifice/rezultate-evaluare-
revisteedituricolectii/clasificare-reviste/clasificare-reviste/
9. UEFISCDI. Lista revistelor incadrate pe subdomenii, ordonate
descrescator in functie de factorul de impact al acestora (IF) Indexate
in Science Citation Index Expanded sau Social Sciences Citation
Index [online]. 2017. [accesat 19 martie 2018]. Disponibil:
199
https://goo.gl/nZ1q3Y
10. UEFISCDI. Scientometrie - Reviste [online].
[accesat 19 martie 2018]. Disponibil:
https://uefiscdi.ro/scientometrie-reviste
11. URSACHI, Lenuța. The Reference Librarian Face-to-Face with
Reference Management. Revista Română De Biblioteconomie și
Știința Informării = Romanian Journal of Library and Information
Science [online]. 2018. Vol. 14, no. 2, p. 46–55. [accesat 20
septembrie 2018]. Disponibil:
http://www.rrbsi.ro/index.php/rrbsi/article/view/62
i
Listele de rezultate din bazele de date Google Scholar, Web of Science și Scopus folosite
cu scopul de a ilustra analiza bibliometrică în Publish or Perish se regăsesc și în: Lenuța
Ursachi. The Reference Librarian Face-to-Face with Reference Management. Revista
Română De Biblioteconomie și Știința Informării = Romanian Journal of Library and
Information Science [online]. 2018. Vol. 14, nr. 2, p. 52-53.
200
CAPITOLUL VI.
PROTECȚIA DATELOR CU CARACTER
PERSONAL – ELEMENTE DE NOUTATE ÎN
CONTEXTUL ADOPTĂRII REGULAMENTULUI (UE)
2016/679
Autori: Prof.univ.dr.habil.ing.ec. Silvius Stanciu (Director al
Departamentului de Formare Continuă și Transfer Tehnologic din
cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați), Jurist Bogdan
Bratoveanu (Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați)
VI.1. Noțiuni generale. Reglementări internaționale în

domeniul protecției datelor personale
Importanța procesării datelor cu caracter personal pentru organizațiile
internaționale demonstrează necesitatea implementării protecției datelor în
activitatea lor (Kuner, 2018). În prezent, internetul și noile tehnologii
informatice sunt într-un moment de răscruce, dat pe de o parte de
dezvoltarea noilor tehnologii, iar pe de altă parte necesitatea reglementării
sectorului. Legislația privind protecția datelor personale a evoluat în ultima
perioadă, fiind înregistrate progrese privind neutralitatea internetului,
protecția datelor, internetul lucrurilor (Șandru și Alexe, 2018).
Aplicarea reglementărilor europene privind protecția datelor va avea
efecte în întreaga lume, inclusiv în Statele Unite și în China, în condițiile în
care orice companie care utilizează date personale ale cetățenilor europeni
este obligată să o aplice. Facebook, Twitter, AirBnb, marile platforme
americane, au început să-și notifice utilizatorii europeni asupra condițiilor
de utilizare, pentru a se conforma legislației europene (Matei, 2018). Studiul
efectuat de News.ro (2018), arăta că 20% dintre companiile din România nu
aveau informații privind aplicarea legislației privind protecția datelor
personale, chiar înainte de implementare. În plus, 21% dintre companiile din
201
România anticipau că implementarea normelor GDPR va afecta
comportamentul de plată al consumatorului român.
Deși în general publicațiile media au pus în evidență o serie de
neajunsuri provocate companiilor de aplicarea legislației specifice, Comisia
Europeană CE precizează existența unor avantaje aferente noilor
reglementări: facilitatea derulării afacerilor în condițiile existenței unui
singur regulament aplicat la nivel european, o autoritate comună, egalitatea
aplicării legislației pentru companiile europene și non EU (Comisia
Europeană, 2018).
Pentru cetățeni siguranța vieții private constituie prioritatea absolută.
Starea de siguranța generează confortul necesar dezvoltării personale,
reușitei individuale și inserției cu succes în societate. Progresul tehnologic și
multitudinea de facilități oferite de mediul online generează însă
vulnerabilitate în privința siguranței datelor oferite de cele mai multe ori, cu
mare ușurință, fără a face nici cea mai mică analiză preliminară a riscurilor
la care ne expunem. De cele mai multe ori sunt acceptate anumite condiții
prestabilite de ofertant fără a cunoaște de fapt ca ceea ce reprezintă gestul în
sine este de fapt o semnătură pe un contract predefinit. Actul de voință
manifestat prin acceptarea condițiilor impuse se traduce în termeni juridici
prin așa numitul contract de adeziune, reglementat prin dispozițiile art. 1175
Cod civil. Textul de lege menționează următoarele „contractul este de
adeziune atunci când clauzele sale esențiale sunt impuse ori sunt redactate
de una dintre părți, pentru aceasta sau ca urmare a instrucțiunilor sale,
cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare” (Indaco
System_Lege5, 2018). Acest aspect nu înlătură însă consensualitatea
raportului certificat, prezumându-se cunoștința în detaliu a tuturor clauzelor
predefinite de autor. Acest lucru nu poate fi decât un deziderat, o speranță
de realizare, practica demonstrând de cele mai multe ori contrariul.
202
Cumpărăturile, socializarea, căutarea de informații și divertismentul
oferă furnizorilor baze de date reale, cu informații care sunt folosite de cele
mai multe ori în tranzacții mai mult sau mai puțin cunoscute de către titulari.
Bazele de date reprezintă în prezent un factor de succes pentru multe
companii din mediul de afaceri, o monedă de schimb, de tranzacționare și de
poziționare în ierarhiile din diferite sectoare de activitate.
În multe cazuri ușurința cu care consumatorul obține anumite facilități
este prioritară precauției, creând premisele oferirii liberului acces la multe
aspecte ce țin de viața privată, inclusiv la datele cu caracter personal.
Evident, amploarea luată de viața online a solicitat și solicită în continuare o
monitorizare constată din partea autorităților, monitorizare concretizată în
reglementări și proceduri privind modurile de acces, colectarea, păstrarea
și/sau valorificarea sub orice formă a acestor date.
Cu toate acestea, normarea și legiferarea cadrului de lucru în domeniul
datelor cu caracter personal nu poate avea nici un efect fără existența unei
instituții abilitate cu competențe delegate la nivel de autoritate de stat.
La nivel internațional, au fost înființate organisme naționale sau
regionale cu atribuții de monitorizare și protecție a datelor cu caracter
personal. Metodele de reglementare divergente în domeniul datelor cu
caracter personal pot conduce la niveluri naționale inegale de protecție.
Conform informațiilor United Nations Conference on Trade and
Development UNCTAD (2016), aceste aspecte impun necesitatea unor
controale juridice complexe asupra fluxurilor transfrontaliere de date cu
caracter personal, pentru a împiedica eludarea legilor regimului de protecție
și pentru protejarea drepturilor de confidențialitate ale persoanelor fizice.
Activitatea unor organizații internaționale sau semnarea unor acorduri la
nivel global în domeniu poate facilita corelarea informațiilor cu caracter
personal, favorizând schimburile comerciale și de persoane.
203
Organizația Națiunilor Unite ONU are o tradiție îndelungată în
promovarea dreptului la viața privată, promovate prin tratatele specifice
privind drepturile omului. Articolul 12 din Declarația Universală a
Drepturilor Omului și Articolul 17 din Pactul Internațional privind
Drepturile Civile și Politice sunt documente reprezentative privind activitate
ONU. În perioada 2013-2015, Organizația Națiunilor Unite și-a consolidat
rolul internațional în domeniul protecției vieții private, prin publicarea
Declarației privind drepturile digitale (2013) si desemnarea unui raportor
special pentru dreptul la intimitate (2015). Distribuția acestor structuri este
prezentată în figura VI.1.
Figura VI.1. Monitorizarea și protecția datelor cu caracter personal la nivel

internațional Sursa Libertes (2018)
Datele prezentate arată o concentrare masivă a structurilor specializate

la nivel european și un număr redus de instituții naționale cu atribuții în
domeniu în celelalte zone ale lumii.
La nivel european, este în vigoare Regulamentul (UE) 2016/679
privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu
204
caracter personal și libera circulație a acestor date. Reglementarea
europeană constituie un document esențial pentru consolidarea drepturilor
fundamentale ale cetățenilor în era digitală și simplificarea normelor pentru
companii pe piața unică digitală. Regulamentul a intrat în vigoare la 24 mai
2016 și se va aplica de la 25 mai 2018.
Țările europene au înființat organisme naționale responsabile de
protecția datelor cu caracter personal, în conformitate cu articolul 8 alineatul
(3) din Carta drepturilor fundamentale a UE. Conform Comisiei Europene
EC (2016), structurile naționale cu rol de protecție a datelor cu caracter
personal sunt prezente în majoritatea statelor din Europa (tabel VI.1).
Autoritățile naționale de supraveghere din UE colaborează în cadrul
Grupului de lucru regional, constituit conform Articolului 29.
Unele state europene, cum ar fi Germania, organizate după principiul
federal, au și instituții localizate la nivelul regional. Spania prezintă o
instituție specializată la nivel național și autorități regionale la nivelul Țării
Bascilor, Catalonia sau Andaluzia.
Tabelul VI1. Structuri specializate în protecția datelor în statele europene

Nr.
Țara Instituție națională Website
crt.
State membre Uniunea Europeană
Österreichische
1. Austria http://www.dsb.gv.at/
Datenschutzbehörde
Autorité de la protection https://www.autoriteprotec
2. Belgium
des données (APD-GBA) tiondonnees.be/
Commission for Personal
3. Bulgaria https://www.cpdp.bg/
Data Protection
Croatian Personal Data
4. Croatia http://www.azop.hr/
Protection Agency
Commissioner for Personal http://www.dataprotection
5. Cipru
Data Protection .gov.cy/
Office for Personal Data
6. Cehia http://www.uoou.cz/
Protection
205
http://www.datatilsynet.dk
7. Danemarca Datatilsynet
/
Estonian Data Protection
8. Estonia Inspectorate (Andmekaitse http://www.aki.ee/
Inspektsioon)
Office of the Data http://www.tietosuoja.fi/e
9. Finlanda
Protection Ombudsman n/
Commission Nationale de
10. Franța l'Informatique et des http://www.cnil.fr/
Libertés - CNIL
Die Bundesbeauftragte für
11. Germania den Datenschutz und die http://www.bfdi.bund.de/
Informationsfreiheit
Hellenic Data Protection
12. Grecia http://www.dpa.gr/
Authority
Hungarian National
Authority for Data
13. Ungaria http://www.naih.hu/
Protection and Freedom of
Information
Data Protection http://www.dataprotection
14. Irlanda
Commissioner .ie/
Garante per la protezione http://www.garanteprivacy
15. Italia
dei dati personali .it/
16. Letonia Data State Inspectorate http://www.dvi.gov.lv/
State Data
17. Lituania http://www.ada.lt/
Protection Inspectorate
Commission Nationale
18. Luxembourg pour la Protection des http://www.cnpd.lu/
Données
Office of the Information
19. Malta and Data Protection http://www.idpc.org.mt/
Commissioner
Autoriteit https://autoriteitpersoonsg
20. Olanda
Persoonsgegevens egevens.nl/nl
Urząd Ochrony Danych
21. Polonia Osobowych (Personal Data https://uodo.gov.pl/
Protection Office)
Comissão Nacional de
22. Portugalia Protecção de Dados - http://www.cnpd.pt/
CNPD
206
Autoritatea Națională de
Supraveghere a Prelucrării http://www.dataprotection
23. Romania
Datelor cu Caracter .ro/
Personal
Office for Personal Data
http://www.dataprotection
24. Slovacia Protection of the Slovak
.gov.sk/
Republic
Information Commissioner
25. Slovenia https://www.ip-rs.si/
of the Republic of Slovenia
Agencia Española de
26. Spania Protección de Datos https://www.agpd.es/
(AEPD)
http://www.datainspektion
27. Sweden Datainspektionen
en.se/
United The Information
28. https://ico.org.uk/
Kingdom Commissioner’s Office
State non UE
Information and Data http://www.ceecprivacy.or
29. Albania
Protection Commissioner g
Data Protection Agency of
30. Andorra www.apda.ad
Andorra
31. Guernsey Data Protection Office https://dataci.org
Directorate for Personal https://www.dzlp.mk/en/n
32. Macedonia
Data Protection ode/46
Office of the Data
33. Isle of Man DPO-DfE@gov.im
Protection Supervisor
Commission de contrôle
34. Monaco des informations https://www.ccin.mc/fr
nominatives
Federal Service for
Supervision in the Sphere
http://government.ru/en/de
35. Russia of Telecom, Information
partment/58
Technologies and Mass
Communications
Commissioner for
Information of Public www.poverenik.rs/en/o-
36. Serbia
Importance and Personal nama/authority.html
Data Protection
Federal Data Protection
www.edoeb.admin.ch/edo
37. Elveția and Information
eb/en/home.html
Commissioner
Sursa EC (2016)
207
Materializarea acestui trend s-a realizat la nivelul Uniunii Europene
prin Regulamentul General Data Protection Regulation (GDPR).
Regulamentul general privind protecția datelor a fost realizat în vederea
stabilirii unui cadru normativ unic, valabil pentru toate țările membre ale
Uniunii Europene.
Trebuie remarcat faptul că Regulamentul (UE) 2016/679 păstrează
principiile și obiectivele reglementate de predecesoarea Directivă 95/46 CE
(abrogată), acestea fiind transpuse la situația actuală, cotidiană privitoare la
evoluția tehnologică și a transferului de informații, în special în mediul
economic. Este lipsit de echivoc faptul că deținerea de informații care conțin
date cu caracter personal creează un real avantaj operatorului, fie că vorbim
de societatea economică, de afaceri sau chiar de instituții ale statului, motiv
pentru care a fost impusă rigidizarea accesului și utilizării datelor cu
caracter personal, scopul final fiind acela de respectare a dispozițiilor
fundamentale instituite de art.16 din Tratatul Uniunii Europene și art. 8 al
Cartei Fundamentale a Uniunii Europene.
Specific este și domeniul de aplicare al Regulamentului (UE)
2016/679. Astfel acesta se aplică în mod direct:
- tuturor statelor care au sunt membre ale UE;
- asupra tuturor subiectelor de drept, persoane fizice
identificate sau identificabile, aflate pe teritoriul vreunui stat membru al UE;
- operatorilor de date cu caracter personal stabiliți în afara UE
dacă scopul vizat de activitățile desfășurate afectează cetățeni ai UE. Cu alte
cuvinte acești operatori vor trebui să respecte (doar în privința cetățenilor
UE) prevederile Regulamentului (UE) 2016/679.
Sintetic, Regulamentul (UE) 2016/679 impune măsuri suplimentare
de protecție care vizează:
208
- asigurarea unei transparențe sporite pentru titularul datelor cu
caracter personal și creșterea răspunderii și atenției operatorului de date în
raport cu modul de lucru privind informațiile care conțin date cu caracter
personal;
- creșterea gradul de protecție al minorilor în vederea asigurării
drepturilor specifice vârstei acestora cu accent pe siguranța și protecția în
mediul on-line;
- majorarea numerică și valorică a nivelului drepturilor
titularilor de date cu caracter personal prin asigurarea dreptului de „a fi
uitat”, dreptul de transfer al datelor personale de la un operator la altul (așa
numita portare), dreptul la intervenție în scopul restricționării sau limitării
accesului și prelucrării datelor personale;
- creșterea nivelului sancționator în domeniul prelucrării
datelor cu caracter personal, până la un cuantum al amenzilor care se
încadrează între 10 și 20 de milioane de euro de euro sau procentual, între
2% - 4% din cifra de afaceri la nivel internațional pentru operatorii de date
din sectorul privat.
Având în vedere faptul că prevederile Regulamentului (UE)
2016/679 sunt ample și extrem de stufoase, pentru ca punerea în aplicare a
acestuia să se realizeze uniform și în încercarea de a elimina interpretările
conflictuale, Comisia Europeană a adoptat ghiduri procedurale pentru
articolele de importanță majoră. Cele mai importante documente de referință
sunt „Ghidul privind dreptul la portabilitatea datelor”, raportat la art. 20 și
„Ghidul privind responsabilul pentru protecția datelor”, raportat la art. 37-39
din GDPR, structurându-se mult mai clar fiecare alineat referitor la
elementele de noutate.
Noutățile aduse la nivel european de noul regulament privind
protecția datelor sunt sintetizate de NTT Security (2018) (tabel VI.2).
209
Tabelul VI.2. Sinteza aspectelor noi din reglementarea europeană
Reglementarea se Operatorii de date pot fi trași direct la răspundere în
aplică operatorilor cazul în care compania este responsabilă pentru o
de date, nu doar încălcare a legii. Înaintea directivei erau trași la
pentru controlori răspundere doar controlorii de date.
de date
Evidența Controlorii de date trebuie să țină evidența activităților
activităților de de prelucrare
prelucrare date
Responsabilitatea Organizațiile trebuie să demonstreze modul în care
respectă GDPR și să justifice datele personale deținute
și scopul acestora.
Evaluarea Acesta trebuie efectuat pentru a considera viața privată
impactului asupra a unei persoane atunci când o organizație
protecției datelor creează/actualizează un produs/ serviciu ce include
procesarea datelor și care poate avea un risc ridicat
asupra drepturile și libertățile persoanelor vizate
Standarde mai Consimțământul unei persoane privind utilizarea
ridicate privind datelor personale trebuie să fie dat în mod liber și să se
obținerea bazeze pe informații clare și ușor accesibile cu privire
consimțământului la acordul dat. Retragerea consimțământului trebuie să
de prelucrare date fie la fel de facilă ca acordarea acestuia.
Drepturi Persoanele fizice au dreptul de a fi informate privind de
consolidate pentru obiectul prelucrării datelor, precum și drepturi privind
persoanele fizice acces, rectificare, restricții privind prelucrarea,
(persoane rezidente portabilitatea datelor și luarea automată a deciziilor.
și/ sau cetățeni UE)
Responsabilul cu Nu există obligativitatea angajării unui responsabil cu
protecția datelor protecția datelor în toate organizațiile, dar
managementul de vârf al organizației trebuie să fie
responsabil de respectarea reglementării.
Înștiințarea privind Organizațiile au obligația de a raporta o încălcare a
încălcarea legii datelor cu caracter personal în decurs de 72 de ore, iar
nerespectarea acestei prevederi este sancționată cu
amendă..
Nivelul amenzilor Regulamentul ia în considerare creșterea semnificativă
a amenzilor, ce pot ajunge până la 4% din cifra de
afaceri anuală.
Sursa Prelucrare NTT Security (2018)
210
Derogări naționale
Articolul 23 permite statelor membre să introducă derogări în cadrul
GDPR în anumite situații (Information Commissioner”s Office, 2017).
Astfel, statele membre pot introduce derogări de la obligațiile de
transparență și drepturile individuale ale GDPR, dar numai în cazul în care
restricția respectă esența drepturilor și libertăților fundamentale ale
individului și reprezintă o măsură strict necesară într-o societate
democratică, pentru a proteja:
 securitatea naționala;
 apărarea națională;
 securitate publică;
 prevenirea, investigarea, descoperirea sau urmărirea penală a
infracțiunilor;
 alte interese publice importante, în special interese
economice sau financiare, inclusiv cele bugetare și
 impozitarea, sănătatea și securitatea publică;
 protecția independenței și a procedurilor judiciare;
 încălcări ale eticii în profesiile reglementate;
 monitorizarea, inspecția sau funcțiile de reglementare legate
de exercitarea autorității publice în ceea ce privește
 securitatea, apărarea, alte interese publice importante sau
prevenirea criminalității / eticii;
 protecția individului sau drepturile și libertățile celorlalți; sau
 punerea în aplicare a problemelor de drept civil.
Capitolul IX prevede deasemeni că statele membre pot acorda scutiri,

derogări, condiții sau reguli suplimentare în ceea ce privește activitățile
211
specifice de prelucrare a datelor. Acestea pot include aspecte legate de
procesarea datelor ce se referă la: libertatea de exprimare și de informare;
accesul public la documente oficiale; numere naționale de identificare;
prelucrarea datelor angajatului; prelucrarea în scopuri de arhivare și pentru
cercetări științifice sau istorice și în scopuri statistice; obligații de
confidențialitate; locașuri de cult și asociațiile religioase.
Instituția centrală de monitorizare la nivel european este European
Data Protection Supervisor EDPS, cu sediul la Bruxelles
(http://www.edps.europa.eu/EDPSWEB/). Organismul european specializat
este organizat structural pe mai multe departamente având domenii de
competență diferite. Cele mai importante structuri ale EDPS și atribuțiile
acestora sunt:
- The Supervision and Enforcement Unit - monitorizează și asigură
protecția datelor cu caracter personal și a vieții private atunci când
instituțiile și organismele UE prelucrează date cu caracter personal și oferă
consultanță atunci când sunt consultate de către acestea cu privire la toate
aspectele legate de procesarea acestora;
- The Policy and Consultation Unit - analizează propunerile legislative
și consiliază UE cu privire la acestea precum și cu privire la noile evoluții
ale politicilor ce ar putea afecta viața privată a cetățenilor europeni;
- The IT Policy Sector –departament specializat care urmărește ca
activitatea EDPS să analizeze implicațiile progresului tehnologic în
domeniu, cu referire la protecția datelor cu caracter personal;
- The Information and Communication Sector – structură cu rol de
comunicare a diseminare a activității EDPS;
- The Human Resources, Budget and Administration unit – structura
de administrare financiară și de resurse umane.
212
Australia
Guvernul australian recunoaște existența unor aspecte comune între
GDPR și Australian Privacy Act (1988). Ambele seturi de reglementări se
axează pe încurajarea practicilor transparente de manipulare a informațiilor
și a responsabilității întreprinderilor, pentru a oferi cetățenilor încrederea în
protecția vieții private. Ambele regulamente privind protecția datelor
solicită companiilor să pună în aplicare măsuri suplimentare pentru a
asigura conformitatea cu un set de principii de confidențialitate și să adopte
o abordare a respectării vieții private din proiectare. În plus, în circumstanțe
similare în Australia, sunt așteptate evaluări ale impactului notificării
privind încălcarea legislației în materie de date și a confidențialității,
mandatate în anumite circumstanțe în cadrul GDPR. Conform oficialităților
australiene, corelarea cu GDPR necesita unele măsuri suplimentare,
sugerând că respectarea reglementărilor europene ar putea îmbunătăți
încrederea consumatorilor prin practici sporite de confidențialitate,
permițând proceduri și sisteme de confidențialitate interne mai coerente în
cadrul mediului de afaceri (NNT Security, 2017).
Africa de Sud
Reglementarea națională din Africa de Sud privind protecție a
informațiilor cu caracter personal PoPI (2013) are multe asemănări cu
GDPR. Conform NNT Security (2017), companiile sud-africane care au
adoptat PoPI vor asimila ușor respectarea GDPR. diferența dintre legislația
europeană și cea sud-africană în domeniu este dată de nivelul sancțiuni
aplicate pentru nerespectarea legislației, mult mai mici mai mici în cazul
PoPI comparativ cu GDPR. Firmele sud-africane care nu au aplicat PoPI,
dar care vizează derularea afacerilor în spațiul european și prelucrarea
213
datelor cu caracter personal au avut o perioadă de grație în adoptarea GDPR
până în luna mai 2018.
Statele Unite ale Americii

Negocierile dintre Comisia Europeană și Guvernul Statelor Unite, au
condus la acordul cadru Privacy Shield Framework privind protecția privată,
adoptat în iulie 2016. Acest nou acord privind schimburile transatlantice de
date cu caracter personal în scopuri comerciale a fost necesar după ce
vechiul cadru de reglementare Safe Harbor a fost declarat invalid de către
Curtea Europeană de Justiție. Statele Unite reglementează strict protecția
datelor printr-un ansamblu de legi și printr-o aplicare riguroasă, dar unii
specialiști anticipează existența unor lacune în legislația americană,
identificabile de către instanțele europene. Procesele anuale comune de
revizuire a acordului cadru pot lămuri unele aspecte neclare (Privacy Shield
Framework, 2016).
Într-un sondaj efectuat în 2017 de PwC, 92 % din companiile
americane considerau conformitatea cu GDPR drept o prioritate de top în
politica propriilor organizații privind securitatea și confidențialitatea datelor
(PwC, 2017). Unele organizații americane au început procesul de
armonizare cu legislația europeană, deși multe companii sunt încă în faza
de evaluare a impactului.
Studiul PwC a vizat peste 200 de persoane din managementul de top
al unor companii americane multinaționale cu peste 500 de angajați. Potrivit
respondenților sondajului, 77% din companii intenționează să aloce peste un
milion de dolari pentru adaptarea activităților proprii la legislația europeană
și refacerea unor contract în concordanță cu normele europene GDPR.
Rezultatele sondajului au constatat, de asemenea, că îmbunătățirea
214
securității informațiilor este un aspect prioritar pentru marile companii
americane.
Japonia
Japonia a înregistrat în ultimii ani îmbunătățiri semnificative ale Legii
naționale privind protecția informațiilor personale (APPI), fiind înființată o
nouă Comisie pentru Protecția Datelor cu caracter personal (PPC). Ca și în
cazul GDPR, APPI prezintă o definiție amplă a informațiilor personale sau a
"informațiilor necesare cu caracter personal”. Autoritățile japoneze cu
atribuții în reglementarea domeniului oferă consultanță organizațiilor
interesate în identificarea unor modalități de trecere a informațiilor/bazelor
de date personale în anonimat sau pseudo anonimat, astfel încât acestea să
poată fi folosite în mod eficient pentru analize de date de mari dimensiuni,
fără o exista o legătură directă cu cetățenii.
Principiul responsabilității organizațiilor, promovat în Europa de
GDPR, este aplicat și în forma îmbunătățită a APPI, care impune ca o
afacere/companie să țină evidența cum, sau de la cine a obținut informațiile
personale și către cine a transferat aceste date. Japonia este una dintre țările
care au prioritate în negocierile de armonizare a legislației de profil cu
Comisia Europeană , deoarece sistemul japonez se apropie suficient de mult
de cel european (NTT Security, 2017).
China
Reglementările europene, reprezentate de GDPR și legislația chineză
în domeniul protecției datelor personale Personal Information Security
Specifications au multe caracteristici și cerințe comune. Reglementările
chineze preintă astfel obiective similare, definiții, cerințe și chiar un
calendar al implementării apropiat de cel european, termenul prevăzut în
215
China fiind mai 2018.. Aplicarea și respectarea deplină a fiecărui set de
reguli va acoperi multe dintre obligațiile cheie din ambele jurisdicții, deși în
prezent există lacune notabile și unele diferențe importante.
Nelson și Yuhang (2018), arată că, deși sunt multe aspecte diferite,
există un potențial semnificativ al adaptării pentru societățile transnaționale
din China afectate de GDPR. Marile companii chinezești au capacitatea de
a-și armoniza politicile proprii cu ambele sisteme, ceea ce poate conduce
rapid la îndeplinirea simultană unor criterii specifice celor mai stricte cadre
legislative de protecție a datelor din lume.
O comparație a celor două sisteme legislative scoate în evidență 10 categorii
de diferențe semnificative (tabel VI.3).
Tabelul VI.3. Comparația primelor zece articole GDPR și legislația chineză

Item GDPR Legislația chineză
Principalele Controlor de date Operatorul rețelei
categorii de Operator de date Producător de rețea /
entități Destinatar de date furnizor de servicii
Operatorul infrastructurii
critice de informații
Controlor de informații
personale
Procesator de informații
personale
Vârsta minimă 16 ani 14 ani
pentru protecția
copiilor
Date sensibile În principiu, nu se Este necesar
efectuează o prelucrare consimțământul explicit
decât dacă pentru colectarea,
circumstanțele se procesarea, utilizarea sau
încadrează în excepțiile transferul.
enumerate de lege
Dreptul de a fi Persoanele vizate au Persoanele vizate au dreptul
uitat și dreptul de dreptul să obțină de la să obțină de la operator o
ștergere operator ștergerea ștergere a informațiilor
216
informațiilor personale în personale în mai multe
mai multe circumstanțe, circumstanțe, inclusiv în
inclusiv în cazul în care: cazul în care: (a) controlorii
(a) datele cu caracter încalcă prevederile legilor și
personal nu mai sunt reglementărilor în colectarea
necesare în raport cu sau utilizarea informațiilor
scopurile pentru care au personale; sau (b)
fost colectate/ prelucrate controlorii încalcă
în alt mod; sau (b) acordurile cu persoana
persoana vizată își vizată în colectarea sau
retrage consimțământul utilizarea informațiilor
acordat și nu există alt personale.
motiv de prelucrare.
Dreptul la Persoana vizată are În urma unei solicitări a
portabilitatea dreptul de a obține datele persoanei vizate, operatorul
datelor personale pe care le-a furnizează persoanei vizate
furnizat unui controlor o metodă de obținere a
într-un format structurat, următoarelor tipuri de copii
utilizat în mod obișnuit cu caracter personal/
și care poate fi citit de transmite în mod direct o
computer și să le copie a informațiilor cu
transmită sau să le caracter personal părții terțe
transmită altui operator. pe baza premiselor de
fezabilitate tehnică:
informații de bază,
informații de identificare
personală, informații privind
sănătatea personală,
educație sau informații de
muncă.
Retragerea Persoana vizată are Controlorii de informații cu
consimțământului dreptul să-și retragă caracter personal ar trebui să
consimțământul în orice furnizeze metoda de
moment. Retragerea retragere a
consimțământului nu consimțământului,
afectează legalitatea informațiile personale
prelucrării datelor pe corespunzătoare nu vor fi
baza consimțământului prelucrate după retragere;
înainte de retragerea iar persoanele vizate au
acestuia. Înainte de a-și dreptul de a refuza să
da consimțământul, primească informații
217
persoana vizată trebuie personale pentru a împinge
informată cu privire la anunțuri comerciale și de a
aceasta. Este la fel de împărtăși, transfera și
facil retragerea dezvălui informații
consimțământului ca și personale, furnizorii trebuie
acordarea acestuia . să furnizeze o metodă de
retragere a
consimțământului
Prelucrarea Cu excepția situațiilor cu Dacă deciziile se iau
automată a excepții, persoana vizată exclusiv pe baza prelucrării
datelor are dreptul de a nu face automate a datelor de către
obiectul unei decizii sistemelor informatice, ce
bazate exclusiv pe influențează în mod clar
prelucrarea automată, drepturile și interesele
inclusiv descrierea, care persoanelor vizate ( de ex.
produce efecte juridice decizii privind nivelul de
care îi privesc sau o credit individual și valoarea
afectează în mod împrumutului pe baza
semnificativ în mod profilului lor de utilizator
similar. sau utilizarea profilurilor în
interviurile de angajare)
sunt necesare modalități de
rezolvare a contestațiilor sau
reclamațiilor.
Ofițer de Entitățile au nevoie de un Organizațiile ce îndeplinesc
protecție / responsabil a cărui oricare din următoarele
persoană activități principale cerințe ar trebui să
responsabilă cu constau în: operațiuni de desemneze o persoană cu
securitatea rețelei prelucrare care, datorită normă întreagă responsabilă
naturii, scopului și/sau cu protecția informațiilor
obiectivelor necesită personale și un organism de
periodic și sistematic protecție a informațiilor
monitorizarea pe scară personale responsabil cu
largă a persoanelor vizate; activitatea de securitate a
sau există o prelucrare pe informațiilor personale:
scară largă a unor date 1) operațiunile primare
sau informații sensibile în implică manipularea
legătură cu condamnările informațiilor personale, iar
și infracțiunile penale. numărul personalului de
operațiune este mai mare de
200;
218
2) gestionează în prezent
informațiile personale a
peste 500000 de persoane/se
așteaptă să se ocupe de
informațiile personale
pentru mai mult de 500000
de persoane în următoarele
12 luni.
Încălcări de date Notificarea trebuie Cazurile care sunt deosebit
comunicată autorității de de semnificative vor fi
supraveghere fără raportate imediat la biroul
întârzieri nejustificate și, de urgență.
dacă este posibil, nu mai Entitățile trebuie să notifice
târziu de 72 de ore după cu promptitudine subiecții
ce operatorul a luat la datelor vizate prin e-mail,
cunoștință de încălcarea scrisoare, telefon, notificare
datelor. Dacă notificarea prin împingere sau prin alte
adresată autorității de mijloace. În cazul în care
supraveghere nu se face este dificil să se notifice
decât după 72 de ore, fiecare persoană, entitatea
trebuie însoțită de o va emite avertizări către
explicație a motivelor public.
întârzierii. În cazul în care
încălcarea datelor cu
caracter personal este
susceptibilă să genereze
un risc ridicat pentru
drepturile și libertățile
persoanelor fizice,
operatorul va comunica
fără întârziere persoanei
vizate încălcarea datelor
cu caracter personal.
Transferurile Transferurile Aspect nerezolvat în prezent
transfrontaliere transfrontaliere de date pentru majoritatea
de date pot avea loc numai dacă companiilor care operează
transferul este efectuat în China. Restricțiile actuale
într-o jurisdicție adecvată se aplică operatorilor de
sau dacă exportatorul de infrastructură de informații
date a implementat un critice și le solicită să
mecanism legal de stocheze informații
219
transfer de date cu personale și date importante
aprobările, controalele în China, precum și să
contractuale sau transmită o evaluare a
angajamentele necesare. securității înainte de a
transfera datele din China.
Sunt în așteptare norme
suplimentare care să
clarifice cerințele pentru alte
tipuri de entități.
Sursa Nelson și Yuhang (2018)
VI.2. Protecția datelor personale în România

În România urmărirea respectării aplicării normelor și regulilor
privind protecția datelor cu caracter personal a fost instituită prin Legea nr.
102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității
Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal
(modificată și completată prin Legea 129/2018).
Analiza detaliată a problematicii datelor cu caracter personal trebuie
inițiată prin definirea și explicarea noțiunii de „date cu caracter personal”,
fiind necesară o prezentare a subiectului de drept (a cărui date fac obiectul
protecției) și înțelegerea corectă a noțiunii de date cu caracter personal.
Evaluarea reglementărilor legale impune explicarea definiției legale
dată de Art. 4 din Regulamentul (UE) 2016/679. Astfel, conform
regulamentului, noțiunea de"date cu caracter personal" cuprinde orice
informații privind o persoană fizică identificată sau identificabilă
("persoana vizată"). O persoană fizică identificabilă este o persoană care
poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un
element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date
de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente
specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice,
economice, culturale sau sociale; (www.dataprotection.ro, 2018)
220
Definiția legală instituită de Regulamentul (UE) 2016/679 reprezintă
transpunerea mai detaliată a precedentei reglementări, respectiv cea
prevăzută de Art. 2 lit. a) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European
și a Consiliului din 24 octombrie 1995 (JOUE, 1995).
Aceiași definiție a fost preluată și de cadrul normativ național prin
art.3 alin.1 lit. a) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu
privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a
acestor date. Pentru evidențierea similitudinii aproape perfecte dintre
definiția europeană și cea națională cităm prevederea internă: „date cu
caracter personal - orice informații referitoare la o persoană fizică
identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este acea persoană
care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire
la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulți factori specifici
identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale”
(Indaco System_Lege5, 2018). Legea nr. 677/2001 a fost abrogată în Legea
nr. 129/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 102/2005 privind
înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de
Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
Se observă faptul definițiile legale au încercat să acopere întreg
ansamblul de termeni care vizează persoana. Prin „persoană” – în contextul
dat de textele de lege citate, se înțelege persoana fizică, subiect de drept
titular al datelor cu caracter personal reglementate prin norme legale.
Termenul de „persoană” în sensul de interes al studiului reprezintă
subiectul de drept care are o identitate certă, titular de drepturi și obligații
fundamentate pe libertatea de a dispune cu privire la propria persoană și pe
liberul arbitru.
Un aspect deosebit de important de menționat este acela conform
căruia nu pot face obiectul protecției instituite de Regulamentul (UE)
221
2016/679 datele și elementele de identificare aparținând persoanelor
juridice, deși sunt opinii potrivit cărora „actualizarea definiției legale în
sensul includerii în sfera beneficiarilor și a persoanei juridice, întrucât
caracteristicile „datelor cu caracter personal” sunt de natură a interesa și
a afecta persoanele juridice, care sunt apte de a-și asuma aceste drepturi”
(PETRE, 2018). Aspectul necesită studiu amănunțit având în vedere faptul
că prin raportare la prevederile art.206 din Codul Civil persoana juridică
poate fi titulară a oricăror drepturi și obligații civile cu condiția
reglementării acestora prin lege specială. Totodată, în condițiile în care în
virtutea reglementărilor de natură penală poate fi atrasă răspunderea
persoanei juridice apreciem că și în materie de protecție a datelor cu caracter
personal Regulamentul (UE) 2016/679 poate suporta modificări și
completări, în sensul stabilirii și de drepturi nu numai de obligații (situația
actuală).
Din însăși definiția legală se remarcă necesitatea explicațiilor
suplimentare cu privire la sintagma „date cu caracter personal” și analiza
acesteia prin raportare la sintagma „date personale”. Datele personale sunt
considerate ca fiind cadrul mai strict, identificabil foarte ușor (spre exemplu
din actele de stare civilă). Pot fi considerate date personale: numele și
prenumele, domiciliul, naționalitatea etc. Cel mai bun exemplu de dată
personală, în sensul diferențierii față de datele cu caracter personal este
Codul Numeric Personal sau CNP-ul. Justificarea afirmației vine din faptul
că CNP-ul nu este un cod numeric care are caracter personal el fiind stricto
sensu un cod numeric personal deci o dată personală.
Datele cu caracter personal vin să completeze aria de protecție,
incluzând în sfera de reglementare particularități aparținând unui spectru
mai larg, menite să realizeze identificarea unui anumit subiect de drept,
respectiv persoana fizică identificabilă. Concluzia este că, raportul dintre
222
cele doua sintagme este de tipul parte – întreg, cu specificația faptului că
datele cu caracter personal nu cunosc o cuantificare numerică exactă,
acestea putând fi dezvoltate și amplificate în condițiile progresului
tehnologic.
Sintagma „orice informații” relevă încercarea legiuitorului de a
acoperi în totalitate sfera de protecție a surselor care pot conduce la
expunerea la riscuri a subiectului de drept, titular al datelor cu caracter
personal. Mai mult, se constată o suprapunere a noțiunii de dată cu caracter
personal cu termenul de informație. Însă nu orice informație poate fi dată cu
caracter personal, condiția fiind ca acea informație să poată conduce la
identificarea directă sau indirectă a unei persoane fizice și să aparțină
acesteia. Cu alte cuvinte se cere preexistența dreptului de proprietate asupra
informației, privită acum ca un bun mobil necorporal.
Așa cum rezultă din definiția legală datele cu caracter personal pot
aparține unei persoane fizice identificate sau identificabile. Dacă în cazul
persoanei fizice identificate nu sunt necesare discuții suplimentare, în cazul
persoanei fizice identificabile algoritmii utilizați pot porni de la cei generici
până la crearea de scheme complexe care să utilizeze concomitent mai multe
elemente de identificare (naționalitate, sex, vârstă, apartenență politică,
apartenență la un cult religios, profesie etc.).
România s-a aliniat marii majorități a statelor care au transpus în
legislația internă reglementările internaționale în materie de siguranță a
datelor cu caracter personal. Reglementarea generică, a protecției datelor cu
caracter personal nu își poate găsi locul decât în garanțiile constituționale
instituite de art.1 alin.3. Astfel textul constituțional prevede faptul că
„drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității
umane…sunt garantate”. În sfera drepturilor garantate constituțional intră și
dreptul de protecție a datelor cu caracter personal.
223
Articolul 77 din Codul Civil instituie regula potrivit căreia „Orice
prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau
neautomate, se poate face numai în cazurile și condițiile prevăzute
de legea specială.” (just.ro, 2018).
Aspectele enunțate pe scurt în paragraful anterior reprezintă un trend
la nivel internațional fapt care a generat necesitatea creării ansamblului
normativ care să conducă la rigidizarea și securizarea datelor cu caracter
personal.
VI.3 O nouă calificare la nivel național și european -

Responsabil cu protecția datelor
Unul dintre cele mai importante elemente de noutate aduse de
Regulamentul (UE) 2016/679 este crearea instituției DPO - data protection
officer, responsabilul cu protecția datelor (RPD).
Regulamentul european definește responsabilul cu protecția datelor ca
fiind „persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenția sau alt
organism care prelucrează datele cu caracter personal în numele
operatorului” (art.8 alin.4 din Regulamentul (UE) 2016/679).
Obligativitatea desemnării unui responsabil cu protecția datelor nu
este una general valabilă, aceasta existând doar în cazurile limitativ
prevăzute în regulament (art.37 alin.1). În acest sens, obligativitatea
desemnării unui responsabil cu protecția datelor cu caracter personal
subzistă în următoarele situații:
„a) atunci când prelucrarea este efectuată de o autoritate publică sau
un organism public;
b) atunci când activitățile principale ale operatorului sau ale
persoanei împuternicite de operator constau în operațiuni de prelucrarea
224
care necesită o monitorizare periodică și sistematică a persoanelor vizate
pe scară largă;
c) atunci când activitățile principale ale operatorului sau ale
persoanei împuternicite de operator constau în prelucrarea pe scară largă
a unor categorii speciale de date sau a unor categorii de date cu caracter
personal privind condamnări penale și infracțiuni”.
(www.dataprotection.ro, 2018) Chiar în condițiile neîncadrării în situațiile
de obligativitate se consideră util ca operatorii să desemneze un responsabil
DPO.
Un alt aspect care trebuie remarcat este faptul că dispozițiile art.37 se
aplică în mod unitar atât operatorilor cât și persoanelor împuternicite de
acesta să efectueze prelucrările de date cu caracter personal în numele și pe
seama lui.
Alineatul 2 al articolului 37 din Regulamentul (UE) 2016/679 permite
existența unui DPO pentru un grup de întreprinderi, situație condiționată de
faptul ca acesta „ușor accesibil din fiecare întreprindere”.
(www.dataprotection.ro, 2018). De asemenea alineatul 3 al aceluiași articol
permite ca mai multe autorități sau instituții publice să poată desemna un
DPO unic, în condițiile în care dimensiune și structura organizatorică a
acestora permite acest lucru.
România s-a adaptat rapid solicitărilor impuse de Regulamentul (UE)
2016/679 în privința reglementării ocupației de responsabil cu protecția
datelor cu caracter personal.
În acest sens prin Ordinul 1786/2017 al ministrului muncii și justiției
sociale și al președintelui Institutului Național de Statistică ocupația de
responsabil cu protecția datelor cu caracter personal a fost introdusă în
Clasificarea Ocupațiilor din România (COR) - nivel de ocupație (șase
caractere), fiind aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei și
225
protecției sociale și al președintelui Institutului National de Statistică nr.
1.832/856/2011.
Ocupației de responsabil cu protecția datelor cu caracter personal i-a
fost atribuit codul COR 242231. Totodată la inițiativa
PRICEWATERHOUSE COOPERS AUDIT SRL a fost inițiat standardul
ocupațional, standard aprobat prin Decizia Autorității Naționale pentru
Calificări nr. 74 din 19.03.2018.
Câteva aspecte cu privire la nivelul de calificare atribuit ocupației în
forma aprobată a standardului ocupațional trebuie prezentate și analizate.
Astfel ocupația de responsabil cu protecția datelor cu caracter personal are,
potrivit standardului în forma aprobată, nivelul 6 de calificare. Potrivit
Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului național al
calificărilor (modificată și completată prin HG 567/2015 și HG 132/2018)
nivelului 6 de calificare îi corespund studiile universitare de licență,
programele postuniversitare de formare și dezvoltare profesională continuă
și programele postuniversitare de perfecționare.
Într-o traducere simplificată, se poate aprecia că nu pot fi formați
specialiști care să poată fi încadrați contractual cu funcția aferentă COR
242231 decât prin intermediul instituțiilor de învățământ superior,
organizatoare de programe programele postuniversitare de formare și
dezvoltare profesională continuă sau programe postuniversitare de
perfecționare cu durata minimă a pregătirii teoretice și practice de 180 de
ore și cu respectarea integrala a programei de pregătire impusă de standardul
ocupațional.
Într-o altă ordine de idei apreciem că este oportun temporal și material
crearea de organizații profesionale și reglementarea profesiei la nivel
național prin statut specific.
226
Se poate considera că autorii standardului ocupațional au luat în
considerare la redactarea acestuia rigorile impuse de art. 37 alin. 5 din
Regulamentul (UE) 2016/679 apreciind că doar că doar preexistența
studiilor universitare de licență urmate de cursuri postuniversitare pot
garanta atingerea nivelului de abilitate și expertiză necesar. Citând textul de
lege în cauză se poate observa modul direct de recomandare a unei pregătiri
temeinice a responsabilului. Astfel „Responsabilul cu protecția datelor este
desemnat pe baza calităților profesionale și, în special, a cunoștințelor de
specialitate în dreptul și practicile din domeniul protecției datelor, precum
și pe baza capacității de a îndeplini sarcinile prevăzute la articolul 39”
(www.dataprotection.ro, 2018).
Concluzionând, responsabilul cu protecția datelor cu caracter personal
trebuie analizat din perspectiva nivelului de expertiză și a calității
profesionale. Nivelul expertizei necesare nu este definit sau reglementat însă
acesta este recomandat să se ridice la nivelul de complexitate al datelor cu
caracter personal de administrat pentru operator. Nici în privința calității
profesionale care trebuie să fie luată în considerare la desemnarea sau
nominalizarea DPO articolul 37 alin.5 din Regulamentul (UE) 2016/679 nu
detaliază suplimentar. Trebuie însă avut în vedere faptul că atribuirea rolului
de responsabil cu protecția datelor cu caracter personal (cel puțin prin
prisma sancțiunilor substanțiale), implică cunoaștere în amănunt a persoanei
căreia i se încredințează această responsabilitate. Sunt necesare cunoștințe
temeinice de legislație specifică protecției datelor și stăpânirea solidă a
domeniului de activitate al operatorului.
Un alt aspect extrem de important este acela că rolul de responsabil cu
protecția datelor cu caracter personal nu generează în mod obligatoriu raport
de muncă fundamentat în clauze dintr-un contract individual de muncă sau
raport de serviciu. Poate fi responsabil al operatorului și o persoană fizică
227
sau juridică în baza unui contract de servicii (art.37 alin.6 din Regulamentul
(UE) 2016/679). Ceea ce trebuie reținut este însă că în cazul în care DPO
este desemnată a fi o organizație, atunci toți membrii acesteia trebuie să
îndeplinească condițiile impuse de Secțiunea 4 din regulament. Evident
preluarea directă a prevederilor impuse de Regulamentul (UE) 2016/679
generează și spețe complicate pentru practicieni. Spre exemplu vor fi
discuții de mare amploare cu privire la modalitatea în care o organizație de
stat, finanțată de la bugetul de stat, v-a putea încheia și plăti onorariul
aferent unei persoane fizice pentru atribuțiile de DPO. Apreciem însă că
aceasta problemă se va rezolva în timp, prin adoptarea unui statut
profesional.
Articolul 37 alin. 7 din Regulamentul (UE) 2016/679 prevede totodată
și obligativitatea operatorului publicare și comunicare a datelor de contact
ale DPO. Scopul urmărit prin reglementarea acestei măsuri este acela de a
induce persoanelor vizate o stare de siguranță cu privire la gestiunea corectă
și legală de către operator a datelor cu caracter personal încredințate spre
prelucrare. Un alt rol ar fi acela de a facilita contactul dintre autoritățile de
supraveghere cu competențe în materie și operatorul de date.
Un alt aspect demn de analizat este cel reglementat de articolul 38 din
regulament. Acesta instituia obligativitatea ca operatorul de date și persoana
împuternicită de acesta să se asigure că responsabilul de protecția datelor
cu caracter personal este „implicat în mod corespunzător și în timp util în
toate aspectele legate de protecția datelor cu caracter personal”
(www.dataprotection.ro, 2018). Pentru realizarea obligațiilor, DPO trebuie
sprijinit prin asigurarea tuturor resurselor specifice obiectului său de
activitate.
Regulamentul stabilește o serie de garanții care asigură DPO
activitatea independentă a acestuia. Sintetic aceste garanții sunt:
228
- operatorul sau persoana împuternicită de acesta nu transmite
instrucțiuni DPO cu privire la modul de îndeplinire al sarcinilor specifice;
- DPO nu poate fi demis ori sancționat de către operator, însă doar
pentru motive ce țin de îndeplinirea sarcinilor de responsabil cu protecția
datelor cu caracter personal. Poate fin însă sancționat disciplinar și poate fi
demis pentru orice alte motive ce țin de raportul juridic de muncă și de
îndeplinirea corespunzătoare a celorlalte sarcini stabilite consensual prin
contractul individual de muncă.
- nu poate fi conflict de interese între atribuțiile angajate ca
responsabil de date cu caracter personal și alte sarcini sau responsabilități
contractuale asumate.
Încă un aspect care trebuie subliniat este acela conform căruia „DPO
nu este personal responsabil în situația în care există un caz de
nerespectare a cerințelor de protecție a datelor. Operatorul sau persoana
împuternicită de operator are obligația de a pune în aplicare măsuri tehnice
și organizatorice adecvate pentru a garanta și a fi în măsură să
demonstreze că prelucrarea se efectuează în conformitate cu prezentul
Regulament. Respectarea normelor de protecției a datelor este o
responsabilitate a operatorului sau a persoanei împuternicite de operator.”
(Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter
Personal, 2018). Aceasta nu înseamnă însă că DPO, în cazul în care
nerespectarea îi este imputabilă nu este tras la răspundere. În caz de
prejudiciu, fie în condițiile răspunderii patrimoniale instituite de Codul
Muncii (în condițiile în care este angajat în baza unui contract individual de
muncă) fie în temeiul răspunderii civile contractuale (în cazul discutatului
contract de servicii), poate fi angajată răspunderea patrimonială a acestuia.
229
Bibliografie
Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu

Caracter Personal, 2018, Informații generale,
http://www.dataprotection.ro/?page=legislatie_comunitara&lang=ro.
Inadaco Lege 5.8ro, 2018, Protecția datelor cu caracter personal.
Căutare.
https://lege5.ro/Search?Search_SectionTypeId=1&Search_Term=Protec%C
8%9Bia%20datelor&Page=1&Rec=10.
Comisia Europeană, 2018, What every business needs to know about
the EU’s General Data Protection Regulation, (online), disponibil pe
https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/data-protection-
factsheet-sme-obligations_en.pdf.
Information Commissioner”s Office, 2017, Overview of the General
Data Protection Regulation (GDPR), disponibil pe
https://ico.org.uk/media/for-organisations/data-protection-reform/overview-
of-the-gdpr-1-13.pdf.
Kuner, C., 2018, International Organizations and the EU General Data
Protection Regulation, University of Cambridge Faculty of Law Research
Paper No. 20/2018/International Organisations Law Review. disponibil pe
SSRN: http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.3050675.
Lege AZ, 2018, Noul Cod Civil actualizat 2018 - Legea 287/2009,
https://legeaz.net/noul-cod-civil.
Matei, P. C., 2018, Mai este o zi. Sunt încă firme care n-au auzit de
regulamentul GDPR, (online), în Cotidianul.ro (24.05.2018), disponibil pe
https://www.cotidianul.ro/mai-este-o-zi-sunt-inca-firme-care-n-au-auzit-de-
regulamentul-gdpr.
230
Nelson, J., Yuhang, S., 2018, The GDPR’s Effects in China:
Comparison with Local Rules and Considerations for Implementation,
McDermott Will & Emery’s Of Digital Interest blog, disponibil pe
https://www.ofdigitalinterest.com/about-2.
News.ro. 2018, RAPORT: 20% dintre companiile din România nu au
auzit până în prezent de GDPR, deşi a mai rămas doar o zi până la
implementare, (online), disponibil pe https://www.news.ro/economic/raport-
20-dintre-companiile-din-romania-nu-au-auzit-pana-in-prezent-de-gdpr-
desi-a-mai-ramas-doar-o-zi-pana-la-implementare-
1922404224002018051118127739.
NTT Security, 2018, The international impact and opportunity of the
General Data Protection Regulation (GDPR), disponibil pe
https://www.nttsecurity.com/docs/librariesprovider3/
resources/global_thought_leadership_gdpr_uea_v4.
Privacy Shield Framework, 2016, Privacy Shield Program Overview,
disponibil pe https://www.privacyshield.gov/Program-Overview.
PwC, 2017, GDPR Compliance Top Data Protection Priority for 92%
of US Organizations in 2017, According to PwC Survey, disponibil
https://www.pwc.com/us/en/press-releases/2017/pwc-gdpr-compliance-
press-release.html.
Șandru, D.M, Alexe, I., (ed.), 2018, Legislația Uniunii Europene
privind protecția datelor personale, Editura Universitară, Bucureşti.
United Nations Conference on Trade and Development UNCTAD,
2016, Data protection regulations and international data flows: Implications
for trade and development.
https://unctad.org/en/PublicationsLibrary/dtlstict2016d1_en.pdf.
231
232
CAPITOL VII.
GHID DE BUNE PRACTICI ÎN CERCETARE/INOVARE
ȘI ÎN REDACTAREA/PUBLICAREA LUCRĂRILOR
ȘTIINȚIFICE
Autori: Prof.univ.dr.ing. Laurențiu Frangu (Universitatea „Dunărea de
Jos” din Galați, Facultatea de Automatică, Calculatoare, Inginerie
Electrică și Electronică), Prof.univ.dr.ing. Elisabeta Vasilescu
(Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, Facultatea de Inginerie)
VII.1 Introducere
Cercetarea ştiinţifică şi inovarea din România să se desfăşoare în
conformitate cu exigenţele Spaţiului European al Cunoaşterii şi cu
principiile etice acceptate de comunitatea ştiinţifică internaţională.
Codul General de Etică în Cercetarea Știinţifică reglementează buna
conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare din
unităţile şi instituţiile care fac parte din sistemul naţional de cercetare –
dezvoltare, din unităţile şi instituţiile care conduc programe de cercetare –
dezvoltare, precum şi din unităţile care asigură valorificarea rezultatelor
cercetării ştiinţifice.
Termenul etică provine din cuvântul grec ethos care se traduce prin
„felul sau maniera de a fi”. Dicţionarul Webster defineşte etica astfel
(Webster’s New Collegiate Dictionary, Springfield, Mass. G&C Merriam
Company, 1975) astfel:
- disciplina care ne pune faţă în faţă cu ceea ce este bun
şi rău, cu datoria şi obligaţia morală;
- un set de principii şi valori morale;
- teorie sau un sistem de valori morale;
- principiile care guvernează comportarea unui individ
sau a unui grup;
233
Sistemul de principii morale în cercetarea științifică definește două
noţiuni antonime: buna conduită” (bunele practici în ştiinţă) şi “conduita
incorectă” (relele practici) în care se include şi frauda. Cinstea este atât un
principiu etic cât şi baza tuturor regulilor ale căror detalii diferă în funcţie de
disciplină, de comportamentul profesional în ştiinţă şi anume de buna
practică ştiinţifică (Pisoschi, A., Vintilă, V., Popescu, Ioana (2006), Etica în
Cercetare. Analiza diagnostic a sistemului CDI, Bucuresti).
În general, bunele practici reprezintă un set de reguli etice şi
profesionale care trebuie aplicate în scopul realizării unei acţiuni.
Scopul prezentului capitol este acela de a disemina informații din
legislația actuala cu privire la abaterile grave de la buna conduită în
cercetarea stiinţifică si activitatea universitară, de prevenire a necinstei și
fraudei, de a instrui viitorii cercetători privind bunele practici în cercetarea
ştiinţifică și valorificarea rezultatelor obținute. Exemplificând și subliniind
rolul unor concepte precum cooperarea şi asigurarea transparentei în
grupurile de cercetare ştiinţifică se prezintă soluții de protecţie faţă de
erorile ştiinţifice şi faţă de fraudă. Cooperarea trebuie să permită schimbul
de idei, criticile reciproce, verificarea reciprocă a rezultatelor etc, iar
originalitatea şi calitatea produselor ştiinţifice trebuie să primeze asupra
cantităţii la evaluarea rezultatelor cercetării ştiinţifice.
“Necinstea poate submina încrederea publicului în ştiinţă, şi poate
distruge încrederea cercetătorilor unii în alţii fără de care succesul
activităţii ştiinţifice este imposibil” (Deutsche Forschungsgemeinschaft
(DFG) Empfehlungen der Kommission „Selbstkontrolle in de Wissenschaft”
Vorschläge zur Sicherung guter wissenschaftlicher Praxis, 1998).
Cercetătorii trebuie să adere la practicile etice recunoscute şi
principiile fundamentale ale eticii, corespunzătoare disciplinei lor
234
(disciplinelor lor), precum şi la standardele de etică, existente în diferitele
Coduri de Etică naţionale, sectoriale sau instituţionale.
Pentru ca cercetarea ştiinţifică să fie etic acceptabilă, comportarea în
cercetare trebuie să fie conformă unei bune practici ştiinţifice. Bunele
practici reprezintă un set de reguli etice şi profesionale care trebuie aplicate
în scopul realizării unei acţiuni.
VII.2 Bune practici în redactarea lucrărilor ştiinţifice

În practica academică apar deseori acţiuni incorecte, în legătură cu
recunoaşterea întâietăţii altor cercetători (sursei originale), cu utilizarea
datelor experimentale sau cu drepturile de proprietate intelectuală. Aceasta,
în pofida faptului că legea sancţionează respectivele acţiuni. În lucrarea
[Iorga, 2011] este citat rezultatul unui studiu publicat anterior (2002), de
către cercetătorul Robert Hauptmann, potrivit căruia: „Cele mai importante
abateri, în ordinea frecvenţei apariţiei în practica academică, sunt: copiatul,
fabricarea, plagiatul, peer review, documentarea, utilizarea subiecţilor
umani” ([Iorga, 2011], p. 44). Enumerarea este, pe alocuri, eliptică, dar
cuprinde cele mai răspîndite cazuri în care acţiunea cercetătorului nu
respectă standardele academice. Mai mult decât atât, opinia autoarei este că
aceste abateri de la comportarea corectă îşi au originea în comportamentul
din timpul educaţiei universitare, rămas nedescoperit sau nesancţionat (op.
citată, subcapitolul 2.6).
În scopul eliminării abaterilor menţionate, în contextul redactării
lucrărilor ştiinţifice, se prezintă câteva exemple de bună practică şi cîteva
contraexemple, care pot lămuri limitele a ceea ce este permis. Deși departe
de a epuiza toate cazurile în care o atitudine incorectă (sau neinspirată, dacă
235
ea a fost neintenţionată) este sancţionabilă, considerăm că am pus în discuție
le-am cuprins pe cele mai frecvente şi mai grave.
Pentru a evita o neînţelegere frecventă, precizăm că obligaţia de a cita
sursa nu depinde de identitatea autorilor lucrării sursă. Indiferent dacă
preluăm text sau idei din lucrarea anterioară a altor lucrări sau din lucrare
proprie, sursa trebuie menţionată.
O altă neînţelegere frecventă se referă la abuzul de citări: este posibil
ca un autor să includă în lucrarea sa fracţiuni foarte mari din alte lucrări, cu
citarea corectă a surselor. În astfel de cazuri, revista poate respinge lucrarea
propusă, din motive de lipsă de originalitate, dar nu există acuzaţia de
plagiat sau autoplagiat, întrucît sursele au fost citate. Rezultatul pe care îl dă
un program antiplagiat („software antiplagiat”), în astfel de situaţii, este
relevant abia după ce un expert verifică dacă sursele au fost citate corect sau
nu.
În fine, o chestiune tehnică: unele programe editoare de text cuprind
funcţii pentru citare şi editarea listei de referinţe bibliografice. Utilizarea lor
neinspirată poate duce la omisiuni sau erori de citare. Întrucît
responsabilitatea citării revine autorilor lucrării (nu programului editor de
text), atunci când se finalizează redactarea lucrării, trebuie verificată
inclusiv prezenţa citărilor şi a referinţelor.
VII.2.1 Citarea unei lucrări din care am preluat text ad literam

Preluarea ad literam a unui text trebuie marcată în aşa fel, încît
cititorul să înţeleagă că respectivul text provine din altă lucrare şi că nu
reprezintă contribuţia autorilor lucrării care citează. Acţiunea este
obligatorie, indiferent dacă autorii lucrării citate (lucrarea sursă) sînt diferiţi
de autorii lucrării care citează sau nu. Ca exemplu, dacă un autor reia text
dintr-o lucrare a sa anterioară, trebuie să citeze acea lucrare. Absenţa citării
236
corecte constituie plagiat sau antiplagiat, amîndouă fiind sancţionate.
Trimiterea la sursă se aplică inclusiv dacă lucrările citate nu au fost încă
publicate (se specifică „în curs de publicare la ..”, „acceptată la ...”).
Stilul de citare depinde de uzanţele fiecărui domeniu (vezi [Vică,
2014], p. 14). Indiferent de stilul de citare, o listă a surselor folosite este
necesară, la sfîrşitul lucrării care citează (vezi secţiunea dedicată listei de
referinţe bibliografice, 2.7). Prezentăm aici cele mai frecvente stiluri, din
mediul ştiinţific şi din cel literar.
I. Includerea textului citat între ghilimele şi menţionarea sursei
imediat lîngă text. Aceasta este metoda preferată în textele ştiinţifice, în
particular în cele inginereşti (vezi [IEEE, 2017]). Precizarea sursei se poate
face înainte sau după textul preluat, ca în exemplele 1 şi 2. Precizarea
paginii poate fi omisă, dacă lucrarea sursă este de întindere mică, ca în
exemplul 3.
Exemplul 1: Autorul J. Fowler consideră că „Plagiarism is one of the
most serious forms of academic misconduct; disappointingly, it is also one
of the most common offenses found on university campuses.” ([Fowler,
1989], p. 1).
Exemplul 2: În lucrarea [Fowler, 1989] se afirmă că stilul de citare
trebuie aplicat în funcţie de domeniul academic al lucrării care citează: „It is
necessary that you follow the citation rules which are accepted in the
particular academic discipline that applies to your work.” (op. citată, p. 2).
Exemplul 3: „Drug-induced liver injury (DILI) may manifest as a
hepatitis, as a cholestatic process, or as a combination of the two.” ([Lewis,
2017]).
II. Includerea textului citat între ghilimele şi menţionarea sursei în
notă de subsol. Este preferată de multe reviste, inclusiv din mediul umanist,
îndeosebi atunci cînd citării i se asociază un comentariu.
237
Exemplul 4: „Nu agreăm însă folosirea ambiguă a două forme de
citare în acelaşi text: ghilimelele şi indentarea textului citat fără ghilimele.
Pe lângă ambiguitatea indusă, ea ne interzice să procedăm ca mai sus cu
sublinierea unui text propriu, important, prin indentare. Preferăm citarea la
subsolul paginii (ca şi notele), fiind mai uşor de citit decât notele şi
bibliografia finale. O listă finală cu bibliografia folosită este necesară, totuşi,
la sfârşitul lucrării.”1
III. Includerea textului citat într-un aliniat „indentat” şi menţionarea
sursei.
În mediul literar se acceptă citarea ad literam prin includerea unui
aliniat „indentat” (adică cu limitele restrînse, pe orizontală, faţă de restul
paragrafului). Dacă textul preluat este mai întins, stilul de citare este
acceptat şi în mediul ştiinţific.
Exemplul 5: Publicaţiile serioase refuză lucrările acelor autori care, în
trecut, au recurs la fraude academice. În acest scop, ele, care întocmesc
adevărate „liste negre”, aşa cum este specificat în [IEEE, 2002], p.108:
The Prohibited Authors List (PAL) provides
information about authors who have been found to
have plagiarized the works of other authors and have
been banned from publishing with IEEE. The PAL
includes the names of offending authors, their article
titles, email addresses, professional affiliations at the
time the misconduct was discovered, and the lengths
of their bans.
1
[Vică, 2014], p. 9. Acest stil de citare este preferabil, atunci cînd se introduc comentarii
frecvente la textul analizat. Nu trebuie confundat cu alte destinaţii ale notei de subsol,
impuse de revista care publică, spre exemplu de prezentare a autorilor, de indicare a sursei
de finanţare etc. După cum se observă, citarea nu exclude obligaţia de a întocmi lista
referinţelor, la sfîrşitul lucrării care citează.
238
VII.2.2 Parafrazarea
Într-o lucrare ştiinţifică, este posibil să preluăm o idee sau o soluţie,
prezentate anterior în altă lucrare. Chiar dacă nu folosim textul ad literam,
respectiva idee sau soluţie este proprietate intelectuală a altor autori, deci
sursa trebuie menţionată. Utilizarea acestei metode de preluare este
acceptabilă, dacă dorim să sintetizăm ideile, să rezumăm textul original, să
reformulăm textul, astfel încît să se încadreze în stilul lucrării pe care o
redactăm în prezent, aşa cum se vede în exemplul 6. Cerinţa se aplică
inclusiv preluării din lucrări anterioare proprii, ca în exemplul 7. În fine,
este incorect să omitem ghilimelele şi să sugerăm parafrazarea unei lucrări,
dacă am schimbat doar cîteva cuvinte, neesenţiale, sau ordinea enumerării,
sau ordinea cuvintelor în frază, ca în exemplul 8 (preluat din [Vică, 2014]).
Exemplul 6: Autorul lucrării citate identifică patru etape în evoluţia
tuturor formelor de boală cronică ale vezicii biliare, în cursul cărora se
observă inflamare, fibroză etc., şi care culmină cu apariţia cirozei ([Lewis,
2017]).
A se compara cu textul original: „All forms of chronic biliary disease
are staged on a four-tier system: stage 1 is confined to the portal tract, with
portal-based inflammation and expansion; stage 2 is characterized by
irregular periportal fibrosis and interface inflammation; stage 3 is defined by
the presence of portal-portal bridging fibrosis; and stage 4 is cirrhosis, with
bridging fibrosis and regenerative nodule formation.” ([Lewis, 2017])
Exemplul 7: Autorii N. Cernat şi D. Aiordăchioaie, în lucrarea.........
[Cernat, 2013], citează rezultate anterioare ale unuia dintre autori, după
cum se observă în textul de mai jos şi în lista de referinţe bibliografice a
articolului menţionat:
239
Text:
Referinţe:
Exemplul 8 (preluat din [Vică, 2014]):
240
VII.2.3 Menţionarea sursei unor idei (soluţii, metode, teorii ...)
publicate anterior
Presupunem că, în lucrarea elaborată acum, nu preluăm text şi nici nu
parafrazăm textul altei lucrări, dar folosim o idee (o soluţie, o metodă ...)
dintr-o lucrare publicată anterior. Sursa trebuie menţionată, la fel ca în
cazurile precedente. Spre exemplu: „Metoda aplicată aici este cea propusă în
lucrarea [Cernat, 2013]”. În acest fel, cititorul este avertizat că autorii nu
revendică furnizarea unei idei (soluţii, metode ...) noi şi indică pe autorii
originali. Din nou, citarea este obligatorie, indiferent dacă lucrarea sursă
este a aceloraşi autori sau a altora.
241
VII.2.4 Menţionarea sursei pentru idei nerevendicate sau din
patrimoniul public
I. Surse din Internet
În epoca noastră, informaţiile nerevendicate provin – cel mai adesea –
din Internet. În acest caz, chiar dacă autorul textului disponibil din Internet
nu revendică întîietatea, iar textul nu este publicat într-o carte sau revistă,
trebuie menţionată sursa, ca în exemplul 9. Data consultării paginii
menţionate este importantă, întrucît pot apărea mai multe variante, la
momente diferite, sau textul poate dispărea de pe pagină.
Exemplul 9: Alternativa la utilizarea oscilatoarelor de laborator este
construirea unui oscilator ieftin, cu mijloace modeste. La o căutare pe
Internet, cu cuvintele cheie „build”, „cheap”, „oscillator”, rezultă multe
soluţii propuse de amatori, cu performanţe suficiente pentru scopul propus.
Bugetul nu depăşeşte cîteva zeci de dolari, ca în soluţia recomandată pe
pagina [dnhushak, 2017].
II. Sursa este o persoană care nu doreşte să revendice paternitatea

Uneori, soluţia sau ideea utilizate în lucrare provin de la o persoană
care nu le revendică, şi este de acord ca ele să fie folosite. Sursa lor trebuie
menţionată. De obicei, este suficient să menţionăm numele persoanei, dar
poate fi util şi contextul în care a fost comunicată soluţia în discuţie. Dacă
preluăm idei din cursurile universitare, chiar dacă nu sînt publicate de o
editură, sursa trebuie menţionată, inclusiv în lista de referinţe bibliografice,
ca în exemplul 10. Aceeaşi regulă se aplică pentru lucrări consultate în
manuscris sau puse la dispoziţia studenţilor, pe pagina web a departmentului
sau prin alte mijloace. Mulţumirea către autorul ideii este o cale elegantă şi
corectă, ca în exemplul 11.
242
Exemplul 10:
Referinţe bibliografice:
--------------------------------------------------
E. Ceangă: Semnale şi sisteme, note de curs (curs predat la Universitatea
„Dunărea de Jos” din Galaţi, 2006), nepublicat
L. Frangu: Circuite electronice fundamentale, curs pentru studenţii în
domeniul Electronică şi Telecomunicaţii, 2008, download 07.12.2017, de la
adresa
http://www.etc.ugal.ro/lfrangu/circuite.htm
--------------------------------------------------
Exemplul 11: În etapa de validare a proiectului, măsurarea vibraţiilor
produse de automobil, la trecerea peste obstacole cunoscute, a fost folosită
ca metodă de caracterizare dinamică a automobilului. Mulţumim domnului
profesor E. Ceangă, pentru indicarea acestei soluţii rapide şi eficace.
III. Idei nerevendicate, origine necunoscută

Există uneori situaţia în care o soluţie tehnică, o idee, o proprietate
verificată etc. nu sînt revendicate de un autor. Ele fac parte din patrimoniul
colectiv al profesioniştilor, al grupului cultural sau al iniţiaţilor dintr-un
domeniu. Originea lor nu este cunoscută, au ajuns la noi fie prin tradiţie
orală, fie prin activitatea şcolară sau universitară. În astfel de cazuri, citarea
nu este posibilă, dar autorii lucrării trebuie să facă efortul de a nu confunda
absenţa revendicării cu faptul că au uitat sursa iniţială. Dacă publicul ţintă al
lucrării este format din neiniţiaţi, este util să introducem o frază prin care
cititorul este avertizat că ideea nu ne aparţine, cum ar fi:
„În acest scop, am folosit soluţia cunoscută de profesionişt, care
constă în ....”.
243
VII.2.5 Dreptul de proprietate, preluarea de fotografii, grafice,
tabele etc. din alte lucrări
Ca o regulă importantă, pentru ghidul de faţă: indiferent dacă o lucrare
este apărată sau nu de drepturi de autor, preluarea textului sau a oricărei
părţi dintr-o lucrare se face cu menţionarea sursei.
Furtul de proprietate intelectuală, legea dreptului de autor sînt subiecte
distincte de plagiat, dar au ceva în comun: comportamentul incorect faţă de
deţinătorii unui drept, comportament sancţionat de lege. De regulă,
publicaţiile (fie ele şi electronice) protejează prin dreptul de copyright toate
articolele publicate. Citările de întindere mică sînt acceptabile, dar
fotografiile, rezultatele perezentate grafic, cele sintetice (tabele) etc. pot fi
publicate numai cu acordul deţinătorului drepturilor. Uneori, publicaţia
specifică faptul că obligaţia de a respecta drepturile de proprietate revine
autorilor, deci aceştia trebuie să obţină toate acordurile legate de materialul
inclus în articolul trimis spre publicare. Există şi situaţia în care legea
limitează durata pe care se aplică drepturile de autor, cum ar fi cazul
operelor literare. Problema respectării acestor drepturi este vastă, trebuie
tratată într-un ghid separat.
VII.2.6 Colectivul de autori al unei lucrări propuse

În această privinţă, există trei reguli simple:
- fiecare persoană care apare ca autor al unei lucrări trebuie să fi fost
informată de către coautori şi să-şi fi dat acordul;
- pot fi autori numai pesoanele care au contribuit semnificativ la
obţinerea rezultatelor sau la progresul activităţii raportate în lucrare.
Cooptarea unui autor din complezenţă sau interes este neetică;
- autorul desemnat drept autor-corespondent trebuie să informeze pe
coautori, în legătură cu orice modificare în starea lucrării propuse.
244
Pentru lucrările inginereşti, asociaţia profesională IEEE stabileşte
următoarea regulă după care un contributor al lucrării este îndreptăţit să fie
autor ([IEEE, 2002], p.88):
Problemele stabilirii de către colectivul de coautori asupra

oportunităţii publicării rezultatelor, asupra revistei, asupra întinderii lucrării
etc., se rezolvă în interiorul colectivului şi nu fac obiectul acestui ghid.
VII.2.7 Lista lucrărilor citate (referinţe bibliografice sau

„references”)
Toate trimiterile la sursă, din textul unei lucrări, trebuie să corespundă
cu o linie din lista de referinţe, linie identificabilă fără echivoc(?).
Simetric, oricare din liniile listei trebuie să corespundă cu cel puţin o
trimitere din textul lucrării. Altfel spus, nu trebuie să existe lucrări
menţionate în listă, la care textul nu face referire, şi nu trebuie să existe
referiri la lucrări necuprinse în lista de referinţe.
În privinţa lucrărilor citate, se consideră ca neetică includerea în lista de
referinţe a lucrărilor anterioare ale autorilor, care nu sînt relevante pentru
245
subiectul tratat. Ghidul asociaţiei IEEE se referă la această chestiune, astfel
([IEEE, 2002], p. 90):
Se impune o observaţie, în privinţa lucrărilor de sinteză („review”,

„survey”). De obicei, autorii unui review citează din multe lucrări, unele din
ele mai vechi, care au apucat să fie analizate, anterior, şi de alţi autori. În
măsura posibilului, lucrarea review trebuie să facă trimitere la textul original
al articolelor analizate. Dacă, totuşi, lucrarea originală nu este accesibilă, iar
autorii au la dispoziţie o altă lucrare review, autorii pot să facă referire la
lucrarea originală, dar trebuie să menţioneze că ea le este cunoscută doar
prin intermediul acelei lucrări review, care trebuie citată şi cuprinsă în lista
de referinţe. Aceeaşi regulă se aplică dacă autorii vor să reflecte felul în care
alte lucrări review s-au raportat la lucrarea analizată. În mod corespunzător,
lista de referinţe va conţine fiecare lucrare la care se face trimitere (lucrarea
originală şi cele de tip review).
VII.2.8 Obligaţiile evaluatorului unei lucrări (reviewer)

Aici termenul de review (sau peer-review) se referă la evaluarea unei
lucrări propuse la conferinţă sa la revistă (alt sens decît cel din paragraful
precedent). Evaluatorul este numit reviewer, în literatura de limbă engleză.
Misiunea sa este de a stabili dacă lucrarea are valoarea necesară pentru a fi
admisă. În mod inerent, evaluatorul trebuie să fie un specialist din domeniul
lucrării evaluate şi, tot inerent, el ia cunoştinţă de ideile, soluţiile, analizele
originale, din lucrarea propusă. Restricţia etică care se aplică evaluatorului
246
este de a nu folosi nici o idee din lucrarea propusă, în scopul progresului
activităţii proprii, înainte ca lucrarea în cauză să fie publicată. Din
momentul publicării, lucrarea poate fi citată, respectînd regulile enunţate
mai suse. În acest sens, asociaţia IEEE impune evaluatorilor de la revistele
sale ([IEEE 2002], p. 91):
Restricţiile se referă şi la păstrarea în siguranţă a copiei lucrării

analizate, de către colectivul de redacţie şi de către evaluator, astfel încît ea
să nu devină accesibilă altor persoane, în afara evaluatorului.
VII.2.9 Utilizarea corectă a datelor reale, obţinute în experimente

În această chestiune, ar fi de prisos să încercăm epuizarea exemplor
negative, care au determinat acuzaţii de falsificare a datelor. Probabil că
imaginaţia noastră este prea săracă, faţă de multitudinea de metode, posibil
de folosit pentru a falsifica date. Cîteva reguli simple asigură conduita
corectă:
- pentru susţinerea unui rezultat, va fi prezentat setul de date
experimentale, fără a adăuga date false şi fără a elimina datele care nu
convin;
- condiţiile de desfăşurare a experimentului trebuie complet descrise
(astfel încît acesta să poată fi repetat, în aceleaşi condiţii);
- dacă autorii au cunoştinţă de apariţia unor date parţiale
neconvenabile, condiţiile de desfăşurare a experimentului (inclusiv
momentul de oprire a experimentului) nu trebuie alese sau modificate în aşa
fel, încît să evite apariţia acelor date.
247
Tentativele incorecte de manipulare a datelor includ: adăugarea
de date false, omiterea unei fracţiuni din setul de date măsurate,
omiterea unora dintre mărimile măsurate, falsificarea sau omiterea
condiţiilor în care au fost obţinute datele experimentale (mărimi fizice,
starea pacienţilor, momentul măsurării, aparatele folosite, erorile
estimate etc.), concatenarea unor serii de date, din experimente
desfăşurate în condiţii diferite.
VII.2.10 Utilizarea datelor care privesc subiecţi umani

În problema utilizării informaţiilor care privesc persoane,
reglementările diferă de la ţară la ţară şi de la domeniu la domeniu. Spre
exemplu, în cadrul unui proiect european, trebuiau prelucrate semnale audio
şi video, înregistrate într-un aeroport. Directorul proiectului a trebuit să se
asigure că prelucrarea acestor semnale nu încalcă legislaţiile din ţările
partenerilor. Au fost constatate restricţii foarte diverse, de la interzicerea
înregistrării video, în absenţa permisiunii explicite a persoanelor care
tranzitau zona vizată, pînă la permisiunea prelucrării, cu condiţia
anonimizării persoanelor. Restricţiile erau mai slabe dacă scopul
înregistrărilor era asigurarea securităţii pasagerilor, dar proiectul de
cercetare nu era încadrat în această categorie. O situaţie similară se întîlneşte
în cazul datelor de natură medicală, în sensul că restricţiile depind de
legislaţia naţională şi pot suferi schimbări. Aceeaşi problemă apare la
manipularea informaţiilor de stare civilă, a celor juridice, a preferinţelor
comerciale etc. Din motivul arătat, conducătorul experimentului sau analizei
datelor este obligat să cunoască şi să respecte legislaţia relevantă, înainte ca
datele să fie culese sau prelucrate. Ajutorul unui jurist, în acest caz, este
foarte util.
248
Iată cîteva exemple de bună practică, pentru astfel de situaţii, dar care
nu epuizează problema:
- persoanelor care participă la un experiment trebuie să li se explice în
ce constă acesta şi cine va avea acces la datele lor, de orice natură. Toate
informaţiile (condiţiile de desfăşurare şi de acces la date) trebuie să existe pe
un document, care nu va mai fi schimbat, odată cu începerea
experimentului;
- datele pot fi culese numai după obţinerea consimţămîntului;
- consimţămîntul trebuie să fie pus în legătură, în mod explicit, cu
documentul care precizează condiţiile de desfăşurare şi de acces la date;
- dacă rezultatul analizei datelor presupune precizarea unor amănunte
care pot duce la identificarea persoanelor, trebuie obţinut consimţămîntul. În
caz contrar, vor fi prezentate numai rezultatele care asigură anonimitatea. În
general, rezultatele statistice nu crează o astfel de problemă;
- păstrarea datelor, pentru durata convenită în documentul menţionat,
trebuie făcută în aşa fel, încît o persoană neautorizată să nu poată intra în
posesia lor, fie asta din întîmplare sau cu rea intenţie. Dacă baza de date este
accesată în mod neautorizat, răspunderea faţă de subiecţii umani aparţine
celui care a organizat experimentul (dacă nu este precizat altfel, în
documentul privitor la condiţiile de desfăşurare şi de acces la date).
VII.2.11 Evitarea pericolelor unui experiment

Această problemă se pune îndeosebi pentru cei care lucrează cu
material biologic (agenţi patogeni), explozivi, echipamente de puteri foarte
mari, amenajări care acumulează energie foarte mare (baraje, îndiguiri),
radiaţii. Spre exemplu, bacteriile vehiculate într-un experiment pot
îmbolnăvi pe experimentatori, dar pot produce şi o epidemie, dacă sînt
evacuate în reţeaua de canalizare. O recomandare simplu de urmat este ca,
249
înainte de începerea experimentului, cel care îl organizează să se informeze
cu privire la toate pericolele existente, la practica altor colective şi la
prevederile legale în materie. Ca şi în cazul problemei drepturilor de autor,
acest domeniu este foarte vast, trebuie tratat într-un ghid distinct, iar
recomandarea de mai sus este doar o primă orientare.
VII.2.12 Acţiuni corective, în cazul încălcării involuntare a

regulilor de comportare corectă
Dacă revista sau instituţia care publică o lucrare descoperă abateri de
la comportarea corectă, este îndreptăţită să ia măsuri de corecţie, printre care
retragerea lucrării şi publicarea unei note de avertizare asupra comportării
autorilor, aşa cum se vede în exemplul de mai jos, preluat din [IEEE, 2002].
În mod evident, nu ne dorim să constatăm o astfel de acţiune, aşa încît

ne vom referi la altă situaţie, care poate apărea mai devreme. În cazul cînd
autorii unei lucrări deja publicate constată că au încălcat, involuntar, vreuna
dintre regulile discutate în acest ghid, cea mai bună opţiune este să se
adreseze imediat revistei sau instituţiei care a publicat lucrarea. Spre
exemplu, dacă lipseşte o citare, dacă textul citat nu a fost evidenţiat
corespunzător, dacă lista de referinţe bibliografice este incorectă sau
incompletă, dacă tabelul cu date experimentale conţine inexactităţi etc.,
autorii anunţă editura, în scopul remedierii. Cel mai adesea, editura publică
o erată, din care rezultă corecţia dorită. Spre deosebire de alte erate (cum ar
fi cele privitoare la greşeli de redactare), în acest caz este menţionată
250
iniţiativa autorilor, în sensul corectării erorilor, ceea ce înlătură suspiciunea
de incorectitudine intenţionată.
Bibliografice
[Cernat, 2013] N. Cernat, D. Aiordachioaie: Artifacts Removing in
Ultrasonic Images by Fusion Processes, The Annals of „Dunărea de Jos”
University of Galaţi, Fascicle III, Electrotechnics, Electronics, Automatic
Control, Informatics, Vol 36, No 1, ISSN 1221-454X, download 09.12.2017
de la adresa:
http://www.ann.ugal.ro/eeai/archives/2013/1_2013_Anale_paper_Cernat_v9
.pdf
[dnhushak, 2017] „dnhushak” (membru al unui grup de discuţii, pe
teme de electronică): Build a Square Wave Oscillator, download 09.12.2017
de la adresa: http://www.instructables.com/id/Build-a-Square-Wave-
Oscillator-Part-1-of-DIY-Mod/
[Fowler, 1998] J. Fowler: Avoiding Plagiarism: A student survival
guide, Mississippi State University, 1998, download 09.12.2017 de la
adresa:
http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download;jsessionid=A952D24BFFF35
B6AEA4E446AAFB4C6DE?doi=10.1.1.586.1832&rep=rep1&type=pdf
[IEEE, 2002] ***: IEEE Publications Services and Products Board
Operations Manual, IEEE Publications, 2002 (amended 2017), download
07.12.2017, de la adresa https://www.ieee.org/documents/opsmanual.pdf
IEEE: ghidul „Cite Sources Appropriately”, download 07.12.2017, de
la adresa http://ieeeauthorcenter.ieee.org/publish-with-ieee/publishing-
ethics/cite-sources-appropriately/
251
IEEE: ghidul „Report Your Data Accurately”, download 07.12.2017,
de la adresa http://ieeeauthorcenter.ieee.org/publish-with-ieee/publishing-
ethics/report-your-data-accurately/
[IEEE, 2017] ***: Preparation of Papers in IEEE Trans. on Industrial
Electronics (Aug. 2017), download 07.12.2017, de la adresa
http://ieeeauthorcenter.ieee.org/create-your-ieee-article/use-authoring-tools-
and-ieee-article-templates/ieee-article-templates/templates-ieee-
transactions-industrial-electronics/
[Iorga, 2011] M. Iorga: Etica universitară. Perspectivă psiho-
sociologică, Ed. Timpul, Iaşi, 2011, ISBN 978-973-612-402-0
[Lewis, 2017] J. Lewis: Patological Patterns of Billiary Disease,
Clinical Liver Disease, vol. 10. no. 5, Nov. 2017, pp. 107-110, ISSN 2046-
2484, download 09.12.2017 de la adresa:
http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/cld.667/pdf
[Vică, 2014] C. Vică ş.a.: Ghid împotriva plagiatului, Centrul de
cercetare în etică aplicată, Univ. din Bucureşti, fără dată, download
07.12.2017 de la adresa
http://www.unibuc.ro/depts/limbi/literaturi_orientale/docs/2014/oct/16_09_
46_47Ghid_impotriva_plagiatului.pdf
252

Carte Etica Si Deontologie Academica - CV - 2018 PDF

Загружено:

Сведения о документе

Оригинальное название

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Carte Etica Si Deontologie Academica - CV - 2018 PDF

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

Ciprian VLAD

Etică și deontologie academică

Etică și deontologie academică

I.1 Aspecte generale privind morala, etica și

I.2 Reglementări internaționale referitoare la

Proprietatea intelectuală reprezintă „o formă de titlu legal care

Dreptul de proprietate intelectuală îi conferă titularului său atât

În primul rând se impune să menționăm faptul că Declarația

Un alt aspect supus reglementării în plan internațional se referă la

I.3 Cadrul intern (din dreptul românesc) de

Articolul 130 alineatul (1) prevede obligativitatea fiecărei instituții

I. Carta Universității „Dunărea de Jos” din Galați este, conform

Directive și Regulamente ale Uniunii Europene

Legislație națională relevantă

Standarde instituționale ale Universității „Dunărea de Jos” din Galați

II.1 Buna conduită în cercetarea științifică

II.2 Plagiatul și autoplagiatul

II.2.2 Aspecte specifice autoplagiatului

Rughiniș Cosima – Autoplagiatul, în lucrarea Deontologie academică. Curriculum cadru,

II.2.3 Autorii faptelor de plagiat și autoplagiat

II.2.4 Procedura de cercetare disciplinară și sancțiunile aplicabile

Pentru îndeplinirea corectă și completă a sarcinilor sale, Consiliul

Sancțiuni care pot fi aplicate de conducerea instituției de

II.3 Alte abateri de la buna conduită în cercetarea

Norme interne ale Universității „Dunărea de Jos” din Galați

Din anul 2012, mărcile românești înregistrate sunt disponibile pe

III.2 Obținerea brevetului de invenție

Figura III.2. Etape în obținere a brevetului de invenție

Figura III.3. Surse de documentare OSIM

În baza de date RoPatenTSearch sunt incluse datele bibliografice și

Tabelul III.2. Baze internaționale de date recomandate de OSIM pentru

Figura III.6. Înregistrare online cerere de brevet

Cererea de acordare a brevetului de invenție poate fi transmisă și prin

III.3 Date statistice privitoare la activitatea de brevetare

Figura III.7. Brevete înregistrate în România în perioada 2007-2017

Numărul de cereri de brevete înregistrate de universități a înregistrat

1 „Ștefan cel Mare" din Suceava 88 46 35 42 5 19 23 538

III.4 Brevetarea internațională

Autori: Prof.univ.dr.ing. Elena Mereuță (Prorector al Universității

Figura IV.1 Tipuri de programe de studii

Programele de studii se individualizează şi prin domeniul de studii de

Calitatea ca excelenţă, privită în raport cu îndeplinirea

Calitatea ca perfecţionare, concept ce implică reorientare de la

Calitatea ca aspect potrivit pentru scop, în raport cu misiunea

Calitatea ca valoare pentru bani, apreciată din punctul de vedere

Calitatea ca transformare a beneficiarilor, privită ca întărire a

Figura IV. 2 Abordări instituţionale pentru formarea unei culturi a calităţii

Implementarea unui sistem de management al calităţii în instituțiile de

Managementul instituțiilor de învăţământ superior promovează

IV.2. Principii generale de evaluare a calităţii

Figura IV.5 Strategii de îmbunăţăţire a calităţii

9. Independența agenției. Acest principiu se referă la independenţa şi

IV.3. Etapele evaluării externe a calităţii instituţiilor de

Figura IV.7 Structura raportului de autoevaluare

Raportul de autoevaluare cuprinde două părţi (figura IV.7):

Tabelul V.1 Lista bazelor de date internaționale recunoscute

2. Se completează câmpurile din prima parte a formularului electronic de

3. Sistemul va transmite un mesaj de verificare a adresei de e-mail.

4. Se consultă căsuța poștală, se deschide mesajul transmis de furnizorul

6. Se bifează „termeni și condiții” și se apasă pe butonul „Submit”.

7. Se consultă căsuța poștală și se citește mesajul care semnalează

Răsfoiți pagina care se deschide și în partea de jos a ecranului veți

În continuare, se apasă pe „Logout”