Etica Afacerilor PDF

ETICA AFACERILOR
Obiectivele cursului:
1. Cunoaştere (Coduri etice, principiile eticii, virtuţi şi vicii, etc.).
2. Înţelegerea aspectelor privitoare la practica eticii afacerilor.
3. Practica eticii în domeniul afacerilor (aplicarea principiilor etice în studii de caz reale,
utilizarea argumentelor în favoarea aplicării eticii în afaceri sau a contraargumentelor
etc).
Principalele teme abordate in cadrul cursului:
 Etică, morală, moralitate
 Ce este morala? Perspectiva filosofică
 Ce este morala? Perspectiva psihologică
 Ce acțiuni sunt considerate imorale/violări ale moralei?
 Întinderea și importanța moralei
 Cum studiem morala?
 Morala și companiile
De ce sa fii moral în afaceri?
 Un manager care doreşte o organizaţie morală poate prefera
 angajaţi oneşti şi loiali care să fie motivaţi de consideraţii morale,
 dar s-ar putea, să fie la fel de mulţumit, şi cu un comportament moral, care să

fie rezultatul unui imbold construit pentru a motiva egoismul.
 Deşi există diferite opinii legate de factorii determinanţi ai unui comportament etic în
organizaţii, totuşi, o constantă în această privinţă este faptul că managerul reprezintă
cel mai puternic actor al unei culturi organizaţionale etice.
Ce este moralitatea? Perspectiva filosofica

• Nu există o definiție unanim acceptată
 Stephen Stich arată că filosofii au opinii foarte diferite în ceea ce privește moralitatea.
 Definiții ale moralității – carte publicată în 1970.
 13 dintre cei mai mari filosofi au oferit definițiile lor asupra moralității
 Stich subliniază că aceste definiții aveau foarte puține lucruri în comun, opiniile erau
foarte diferite.
 psihologul Elliot Turiel – specialist în psihologia morală- definește morala într-un mod
foarte îngust, în termeni de dreptate, drepturi și vătămare (harm).
 Ex. imoral – doar daca este o victimă, cineva suferă.
 In contrast, Jonathan Haidt – o definiție foarte vastă a moralei: orice acțiune care
curmă propriul interes și face cooperarea posibilă este parte a moralității.
 Ex. pt Haidt un ritual religios ar putea fi parte a vieții morale,pentru Turiel nu
 Acțiuni care sunt asimilate moralității
 Legate de violări ale moralei referitoare la vătămare, ajutorare, durere,plăcere.
 Lucrurile bune sunt răsplătite, iar cele rele pedepsite, și sunt în conexiune cu emoțiile:
vinovăție, rușine, mânie, recunoștință
 Comportamentul ne marchează ca fiind greșit, și astfel anumite răspunsuri emoționale

sunt activate
 Nu e necesar să ai contact fizic cu cineva pentru a face ceva rău: majoritatea

considerăm că este greșit să strigăm o insultă rasială, sau să amenințăm că vom omorî
pe cineva, sau să spunem miciuni
 Poți vătăma pe cineva fără a-l atinge
 Ai putea fi imoral prin neglijență, de exemplu condusul și consumul băuturilor

alcoolice, nu pt că am rănit pe cineva, dar pt că,prin comportament irațional aș putea
răni pe cineva
 Imoral prin faptul că nu faci nimic: nu-mi hrănesc câinele, sau copiii – am obligația
morală să am grijă de aceste ființe
Legalitate –moralitate
 Ceea ce este imoral este diferit de ceea ce este ilegal
 Legea, de obicei, impune ceea ce nu trebuie să faci, rar există situații când legea te
obligă sa faci ceva, existând sancțiuni când nu faci ceea ce îți cere, fiind astfel diferită
de moralitate
 Ee. Jeremy Strohmeyer și David Cash Jr., intră într-un Casiono în Nevada
 Jeremy vede o fetiță,o face să intre cu el în toaleta femeilor, o molestează și o omoară
 Prietenul lui, a încercat să îl oprească, dar s-a plictisit și a mers să se plimbe – la

vremea respectivă nu a făcut nimic ilegal
 Într-un interviu, el a spus: Simplul fapt ce rămâne este că eu nu o știu pe această fată.
Nu cunosc oamenii din Panama sau Africa, care sunt uciși zilnic, așa că nu simt regret
pentru ei. De ce ar trebui să am remușcări pentru această fetiță? Nu am făcut nimic
rău.
 Chiar dacă nu a fost acuzat penal, oamenii au protestat, era student la Berkley,
Universitatea din California, iar prin proteste oamenii au cerut să fie exmatriculat
 Chiar și azi, oamenii îl urmăresc, vor să se asigure că toată lumea știe ce a făcut
 În felul acesta moralitatea poate avea un scop mai larg
Încalcari ale moralei – mancarea, familia, straini
 Mâncarea – majoritatea oamenilor au restricții morale în ceea ce privește mâncarea
 Acestea pot fi ancorate în religie sau grija pentru animale sau protecția ecosistemului
 Familia și prietenii – avem obligații morale față de familie și prieteni, sentimente de

recunoștință sau ne simțim trădați când nu sunt respectate aceste obligații
 Aceste obligații se extind asupra celorlalte rude, asupra celor care nu sunt rude, decât
prin căsătorie etc.
 Moralitatea se aplică și față de străini – mulți dintre noi ne implicăm in actiuni
caritabile, pentru a ajuta oameni pe care nu îi cunoaștem și care știm că nu ne vor ajuta
 Sau chiar dacă nu facem donații, sunt anumite obligații pe care la avem față de străini:
nu îi poți ucide, nu îi poți face să sufere
Politica si moralitatea
 Există diferențe politice care nu au nimic cu moralitatea, de ex. scăderea ratei

șomajului, rata dobânzii, sau cu codul fiscal
 Acestea nu sunt dileme morale
 Dar multe dintre întrebările legate de politică, care influențează cu cine votăm și ce
politici susținem sunt întrebări morale: avortul, pedeapsa capitală, căsătoriile între
persoane de același sex.
 Care ar fi un sistem corect de taxare?
 Chestiunile legate de politica externă: problema Ucrainei, ar fi corectă o intervenție a

statelor terțe
Intinderea si importanta moralitatii – Thorndike
 Studiu făcut în anii 1930 de către psihologul american Thorndike
 Thorndike a întrebat diverse persoane relativ la diferite activități: câți bani ar trebui să
îi plătesc pentru o anumită activitate neplăcută?
 Întrebări:
 Cât ar trebui să te plătesc ca să mănânci un vierme viu?
 Cât ar trebui să te plătesc pentru a-ți scoate unul dintre dinții frontali, fără
anestezie?
 Întrebări legate de violări ale moralei: Cât ar trebui să te plătesc ca să faci ceva
rău?
 Cât ar trebui să te plătesc ca să ucizi o pisică doar cu mâinile?
 Răspunsuri:
 Pentru un dinte, o medie de 74.000 dolari
 Pentru pisică, 164.000 dolari, aproape dublu
 Mesajul transmis asupra importanței moralității
 Contează foarte mult să fim oameni buni
 Nu dorim să face lucruri rele, preferăm să avem o experiență dureroasă foarte intensă
Cum studiem moralitatea?
 Adam Smith – reprezentant al Iluminismului scoțian
 1. Întrebare filosofică, normativă: cum ar trebui să trăim? Ce înseamnă să fiu o

persoană bună? Ce înseamnă să fiu o persoană virtuoasă?
“În ce constă virtutea? Care este temperamentul și sensul comportamentului care constituie
caracterul excelent și vrednic de laudă? Caracterul care este obiect natural al stimei, onoarei
și aprobării. ”
 2. Ce se întâmplă în creierul nostru și în mintea noastră care ne determină să

spunem că ceva este bun sau rău? Acesta este modul corect sau greșit de a trăi
 Ce putere sau facultate a minții face ca acest caracter, oricare ar fi să ne fie

recomandat? Sau, cu alte cuvinte, cum și prin ce mijloace o minte preferă o anumită
direcție comportamentală față de alta? Alege pe cea corectă față de cea greșită?
Consideră că una este obiect al aprobării și răsplății, iar cealată este blamată și
pedepsită?“
De ce sa fii etic?
 Ca angajați- majoritatea dintre noi ar prefera să lucreze într-o organizație etică ; vrem
să ne simțim bine și munca noastră
 Ca cetățeni responsabili – mediul înconjurător, alte milioane de oameni
 Comunitatea mondială – suntem toți conectați între noi și cu mediul
 Este ceea ce este corect
Indivizii – motivatia de a fi etic

 Economiștii clasici – susțin că comportamentul uman, inclusiv altruismul, este motivat
doar prin prisma propriului interes, iau decizii exclusiv pe analiza cost-beneficiu
 Economiștii comportamentali – oamenii sunt mai puțin raționali și mai mult morali
 Ex. persoanele vor trimite un portmoneu găsit, vor ajuta un străin aflat în nevoie, dona
sânge sau un rinichi
 Amitai Etzioni susține că acțiunea umană are 2 surse distincte:
1. Urmărirea interesului egoist

2. Angajamentele morale
 Oamenii sunt motivați atât de obiective economice,cât și morale
Jocurile economice – Jocul ultimatimului
 Imaginați-vă în următoarea situație:
 Intri într-un laborator, ești informat că vei juca un joc, care îți este explicat
 În joc sunt două persoane: A și B, selectate aleatoriu. În funcție de modul în care cade
moneda, una va fi A, cealaltă B
 Jocul este în felul următor: Persoana A primeste o sumă de bani, 10 lei, în bancnote de
câte un leu
 Poți să-i oferi orice sumă de bani lui B, care se află în camera alăturată, nu se afla unul
lângă celălalt, nu se vor întâlni niciodată, totul este anonim.
 Nu există posibilitatea ca, la o dată viitoare, B să îți fie recunoscător sau răzbunător, în
funcție de suma de bani oferită.
 B poate fie să accepte suma oferită sau să o respingă. Dacă acceptă suma, atunci
amândoi vor merge acasă cu suma de bani oferită, dar dacă B respinge ofertă, atunci
niciunul nu va primi nimic
 Dacă ați fi în această situație, ați fi persoana A, câți bani ați oferi?
 Există studii bazate pe imagini ale creierului care arată că partea din creier care se
activează atunci când oamenilor li se oferă sume mici de bani este consistentă cu
supărarea, dușmănia
 Există studii bazate pe expresiile faciale care arată că atunci când oamenilor li se oferă
sume mici de bani, fețele li se contorsionează în grimasă de dezgust și sfidare
 Într-un studiu, persoana B nu numai că putea accepta sau refuza oferta, dar putea
transmite și un mesaj celeilalte persoane:
 ″Nu ar fi trebuit să fii lacom, dar așa nu obții nimic!″
 ″Tipule, ești cam hrăpăreț. Ar fi trebuit să împărțim banii în mod egal. Mulțumesc
pentru nimic.″
 Sau ″Ești nașpa.″
 Acesta este un fapt interesant despre interacțiunea omenească, legat de

comportamentul irațional
Jocul dictatorului
 Un alt joc evită această problemă
 Persoana A poate oferi orice sumă lui B, de la 1 la 10, și atât.
 Este, de fapt, o singură alegere. Dacă persoana este lacomă, va lua toți cei 10 lei, și va
pleca
 Dar, interesant, oamenii nu acționează așa
 Chiar dacă nu există posibilitate de represalii, persoana B nu te va putea pedepsi sau

răsplăti, oamenii dau cam 20%, 30 %, cam 2, 3 lei
 Întrebarea este de ce?
 Mulți economiști, psihologi, antropologi, biologiști au interpretat aceste rezultate în

sensul că suntem, în mod natural, generoși, egalitariști
 Există numeroase studii care arată cum a evoluat această atitudine egalitariană? De ce
suntem binevoitori față de străini? Ce beneficii aduce acest comportament?
Criticile jocurilor economice
 Jocurile eonomice indică bunăvoința pe care o avem față de alții, motivele

egalitariene, din moment ce am fost ales la întâmplare ca fiind A și nu B, atunci ar
trebui să împart bunăstarea mea cu celălalt
 Totuși, anumite persoane sunt mai cinice în interpretarea datelor
 Dacă găsesc pe stradă 10, 20 de lei, nu mă uit imediat în jur , să împart suma găsită cu
prima persoană pe care o întâlnesc
 Deci, de ce au oamenii un comportament atât de generos în jocurile economice?
 Ar fi două alternative cinice:
1. Oamenii nu vor să facă bine, dar, mai degrabă, vor să arate bine
 În experimentele de acest tip, persoanele implicate acționează și apoi trebuie să noteze

ceea ce au trăit, făcut – ceea ce poate duce la concluzia că nu este esențială dorința de
a fi generos, ci să arate bine în fața experimentatorului
 Chiar și atunci când aceste experimente sunt anonime, totuși, persoanele

conștientizează că sunt monitorizate
 Studiile arată că oamenii sunt mai drăguți atunci când sunt observați
 Oamenii sunt mai tentați să copieze atunci când au în față un computer cu un desktop
neutru decât atunci când desktopul le dă impresia că sunt urmăriți, de exemplu o
imagine cu ochi.
 Ex. Studiul cu laptele zahărul și cafeaua
 Dacă ar fi să jucați jocul dictatorul , la televizor, cu siguranța suma cordată celuilalt va

fi mai consistentă
 Există studii care arată că reputația contează
 Participanților li se explică jocul dictatorului. Și apoi li se oferă o alternativă: fie

împarte cei 10 lei cu o persoană din camera alăturată, fie i se oferă doar 9 lei, și poate
pleca, fără a mai juca jocul dictatorului
 Ce au aflat este că majoritate vor accepta suma de 9 lei și vor pleca
 Încercați să vă gândiți la raționamentul pentru un asemenea comportament?
2. Și cea de-a doua critică se referă la faptul că, indiferent care este motivația de
a da o parte din bani celeilalte persoane, indiferent dacă este vorba despre
generozitate sau managementul reputației, aceasta s-ar putea să nu fie universal
valabil, ci să țină de cultura
WEIRD SOCIETIES
 într-un articol clasic a lui Joseph Henrich și colegii săi, prezintă cei mai ciudați oameni
de pe pământ ″WEIRDEST PEOPLE″ in the world
 Cuvântul WEIRD este un acronim pentru Western Educated Industrial Rich

Democracies.
 Majoritatea studiilor psihologice au fost realizate asupra acestor categorii de oameni
 96% dintre subiecții experimentelor fac parte din democrațiile vestice, educate,
indusctriale și bogate, de fapt, 68% dintre subiecți sunt din SUA
 Aproximativ 99% dintre autorii experimentelor psihologice sunt din societăți WEIRD,
și 3 pătrimi sunt din SUA
 Dar doar 12% din oamenii moderni provin din societăți WEIRD
 Aproape întregul edificiu psihologic , în ceea ce privește oamenii studiați, cât și cei
care fac studiile, sunt reprezentanți a unui subansamblu îngust de oameni
 Acești oameni se diferențiază în stilul lor de viață față de felul în care oamenii au trăit,
și față de condițiile în care ei au evoluat în întreaga istorie
 Majoritatea istoriei evoluţionare, oamenii au trăit în societăți de scală redusă, fără

școli, spitale, poliție, sistem complex de diviziune a muncii, armată, transport
mecanizat.
 Copii nu aveau cărți, TV sau internet, învățau prin imitare și observație, iar la vârsta de
10 ani puteau să își adune singuri hrana, ucigând animale în mod regulat
 Aceasta nu este viața trăită de oamenii din societăți WEIRD, sau cum sunt crescuți
copii acestora
 Astfel, datele colectate descrie intuiția morală, se referă la generozitate, dar

jocurile economice nu reflectă starea umană naturală
 În jocurile economice, realizate în Statele Unite, oamenii dau aproximativ 50% din
resursele lor, ceea ce este enorm, dar în alte societăți există un grad ridicat de
diversitate
 Cea mai mare parte a oamenilor trăiesc mai aproape de felul în care umanitatea a trăit
majoritatea istoriei evoluționiste, conform rapoartelor antropologilor și etnografilor
 Jared Diamond, de exemplu, vorbește despre stilul de viață a celor din Papua Noua
Guinee: a te aventura să cunoști alți oameni, chiar dacă ar trăi numai câțiva kilometri
mai departe, este echivalent cu suicidul
 Același lucru este susținut de Margaret Mead, care afirmă că majoritatea triburilor
primitive consideră că dacă întâlnești un membru dintr-un grup rival în pădure, cel
mai bine ar fi să îl lovești cu bâta până la moarte
 Cu siguranță noi suntem diferiți, oamenii din România și cei din societățile WEIRD,
ajută străinii, renunță la resursele lor în favoarea străinilor, interacționăm cu străinii
zilnic
 Dar ceea ce sugerează datele este că această bunăvoință față de străini nu este nici
viguroasă, nici universală.
 Este fragilă, și este o inovație culturală, puternic conectată cu grija față de reputație, și
nu ceva ce apare în mod natural.
Morala si companiile
Ca ființe umane și membrii ai unei societăți, suntem ghidați atât de o dimensiune

etică/morală, cât și de o dimensiune egoistă.
Angajatilor le pasa de etica
 Angajații sunt interesați de reputație

 Sunt atrași de organizațiile etice
 Studii recente confirmă această evidență: o mare majoritate nu ar munci pentru o

companie care are o istorie în accidentele de mediu, sau pentru o firmă de avocatură
care apără pungașii
 Comportament etic corporatist, comunicări oneste ale companiei și tratament

respectuos sunt cotate printre primele cinci obiective, înainte salariului, 11, și
securitatea locului de muncă 14
Managerilor le pasa de etica
Managerii pot fi ținuți responsabili pentru activitățile penale ale subordonaților
Comportamentul lipsit de etică al angajaților este o problema de management
Mulţi manageri înțeleg că beneficiile pe termen lung ale reputatiei etice aduc profit
organizației
Societatii ii pasa de responsabilitate de afaceri si sociala
 Etica în afaceri este importantă deoarece este importantă pentru societate. Dintr-o
perspectivă economică, afacerile sunt puternice
 Responsabilitatea se referă la interesul pe care îl are compania față de interesele

multiplilor stakeholders – persoane care sunt interesate de ceea ce face compania și
cum o face.
 Stakeholders: acționari, angajați, furnizori, guvernul, media, activiști și mulți alții, care
au puterea să intervină în activitatea firmei
 Numărul crescut de reglementări este rezultatul reacției la scandalurile de afaceri, iar

cu aceasta cresc costurile și puterea de business scade
 Companiile care nu acționează responsabil își riscă reputația, care poate fi dificil de
reconstruit; afacerile devin globale, iar practicile de afaceri mai transparente, astfel
încât este aproape imposibil să ascunzi comportamentul incorect.
 La nivel mondial este accentuată importanta responsabilității sociale corporatiste
Piramida responsabilitatilor companiilor – Archie Carrol

 La baza piramidei se află responsabilităţile economice ale organizaţiei. De la
început, o afacere trebuie să fie viabilă, să producă profit pentru acţionari şi
proprietari, care în schimb conduce la creşterea economiei. Afacerile care eşuează în a
respecta responsabilităţile economice îngreunează creşterea economiei şi reduc
probabilitatea ca organizaţiile străine să investească.
 Cel de-al doilea nivel al piramidei este constituit din responsabilităţi legale. Acestea
sunt legi care prevăd modul de operare al companiilor. Aceste companii sunt nevoite
să respecte legile sau pot să fie supuse unor sancţiuni aplicate de către guvern. Când o
societate are aşteptări pe care afacerile nu le împlinesc, sau când ea consideră că o
afacere are o conduită injustă, este posibil ca aceasta să se adreseze unei instanțe
judecătoreşti. În consecinţă, se pot da legi care reglementează activităţile respective.
Majoritatea legilor ce reglementează activitatea companiilor nu apar ca atare, fiind
iniţial probleme etice care atrag obiecţii serioase şi repetate.
 Al treilea nivel al piramidei implică responsabilităţi etice. Acestea merg dincolo de

responsabilităţile legale. Acestea sunt responsabilităţi pe care afacerea în sine şi
societatea le apreciază prin prisma noţiunilor de bine sau rău, corect sau incorect. Ele
sunt, de asemenea, ceea ce acţionarii, oficialii guvernamentali, clienţii şi angajaţii
consideră ca fiind bine sau rău. Comportamentul lipsit de etică poate avea implicaţii
serioase care influenţează negativ societatea.
 La vârful piramidei se află responsabilităţile filantropice, care sunt cele care

îmbunătăţesc viaţa comunităţii şi bunăstarea umanităţii. Ele sunt complet voluntare,
dar un număr crescând de persoane aşteaptă ca afacerile să consacre timp şi eforturi
cauzelor filantropice, iar multe companii îşi dau tot mai mult seama de valoarea
activităţilor non-profit.
Etica , morala, moralitate
• Este o diferență?
• Morala= un ansamblu de principii, valori şi norme de reglementare a

comportamentului, întemeiate pe valorile de bine /rău, moral /imoral, cinste,
corectitudine, sinceritate, responsabilitate, larg împărtăşite în cadrul unei comunităţi,
caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare şi impuse atât de către propria
conştiinţă (conştiinţa morală) cât şi de presiunea atitudinilor celorlalţi (opinia
publică)”
• Moralitatea= gradul în care normele morale sunt respectate de către o colectivitate,

grup sau persoană
• Etica = se referă la studiul moralității
Principalele teme abordate în cadrul cursului:
 Diversitatea morală
 Universalitatea morală
 Evoluția moralității
 Dezvoltarea moralității
 Diferențele morale
 Tipuri de societăți
 Religia și moralitatea
 Scepticism legat de sine
 pare că nu există nimic universal legat de moralitate; avem un sistem moral, dar
oamenii din alte țări ar putea avea un alt sistem, iar cei din alte timpuri la fel
 Această idee a diversității morale este foarte veche
 Un exemplu clasic vine de la Herodot, care a scris, acum 2400 de ani, povestea lui
Darius, regele Persiei
 Darius a adus o mulțime de greci, și îi întreabă: Cât ar trebui să vă plătesc pentru a
mânca cadavrele părinților voștri? – iar grecii sunt terifiați, nu ar face așa ceva în nicio
circumstanță
 Apoi, în prezanța grecilor, Darius a adus niște membrii ai unui trib indian, cu un obicei
foarte diferit, și i-a întrebat: Cât ar trebui să vă plătesc să ardeți cadavrele părinților
voștri? Iar indienii au fost terifiați, cum ar putea face așa ceva? Singurul lucru pe care
l-ar putea face pentru a-și respecta părinții decedați, ar fi să îi mănânce, nu să îi ardă.
 Iar ceea ce a dorit Darius să demonstreze audienței a fost faptul că ceea ce este natural
pentru unul, poate fi total nenatural pentru celălalt, ce e corect pentru unul, poate fi
greșit pentru celălalt.
 Herodot a scris, “ dacă oricăruia dintre noi i-ar fi dată posibilitatea de a alege dintre
toate națiunile din lume , care este setul de credințe pe care le consideră că sunt cele
mai bune, în mod inevitabil, după analiza cu grijă a meritelor acestora, irelevante, l-
ar alege pe cele ale țării sale. Toată lumea, fără nicio excepție, consideră că
obiceiurile native și credința în care a fost crescut ca fiind cele mai bune/corecte. “
Universalitatea morala
• Exemplele oferite de Herodot au, de fapt, lucruri în comun
• Deoarece, chiar dacă culturile au atitudini diferite despre modul în care îi tratezi pe
cei ce nu mai sunt printre noi, sau cum ar trebui să interacționeze părinții cu copii,
atitudini diferite față de dragoste, despre sexualitate, nu există nicio cultură căruia să
nu îi pese.
• Acestea sunt toate exemple de diferențe morale, dar sunt, în același timp și de
universalități morale, iar aceste domenii sunt cele încărcate de moralitate
• Poate că ceea ce este corect este să îți mănânci părinții decedați, sau poate să îi
incinerezi, sau să îi îngropi, dar nu există nici o cultură care să spună că nu îi pasă
• Oamenilor le pasă de cadavre, le pasă despre statutul moral al cadavrelor, a celor

iubiți, și ceea ce trebuie să facem cu ei
• Există societăți care prețuiesc dragostea, o privesc ca un ideal moral, altele care o
privesc ca pe ceva greșit și care deranjează
Categorii ale moralitatii
• Ofensa/vătămarea – este un aspect critic al sistemului nostru moral, și, în particular,

oriunde ai merge, există credința că lezarea intenționată a unei persoane este greșită
• Oriunde ai călători pe această planetă, dacă vei merge și îi vei da un pumn unei
persoane fără niciun motiv este greșit
• Reciprocitatea – oamenii sunt ființe sociale, trăiesc în relații în care împart,
cooperează, în care există norme sociale referitoare la cooperare și contribuție
comună, care prescriu ce tipuri de activități ar trebui realizate
• Există o noțiune universală care spune că este greșit să înșeli, este greșit să spuni că
vei face ceva, fără a-ți respecta promisiunea, să fii oportunist. A fi oportunist înseamnă
a profita de munca altora
• Nu există niciun loc în lume care să accepte acest comportament, astfel încât
oportunismul este dezaprobat la nivel universal
• Ierarhia- oriunde ai merge există respectul pentru autoritate, noțiuni referitoare la

onoare, demnitate și respect
• În societatea noastră trebuie să ne respectăm șeful, președintele, profesorul, sau, cel

puțin familia
• Puritatea - oricunde te-ai afla este important, din punct de vedere moral, să te
protejezi de contaminare, fizica sau spirituală.
• Oricunde am călători, vor exista restricții morale legate de mâncare, sexualitate,

moarte.
• Ex. Armin Meiwes, un tehnician IT german a postat un anunț ciudat pe Web : “Caut o
persoană între 21-30 ani pentru a fi sacrificat și apoi consumat.” – a răspuns Bernd
Brandes, 43, inginer IT
• Loialitatea – facem o distincție între cei care sunt membrii ai unui grup și cei care nu
sunt, între noi și ei. Această distincție are o semnificație morală, există o valoare
acordată loialității față de grup
• Cei care trădează sunt condamnați, ereticii sunt condamanți
• Se activează distincția morală critică între noi și ceilalți
Evolutia moralitatii
• Teoria selecției naturale – Darwin – Originea speciilor
• Sunt trei condiții care trebuie întrunite pentru ca selecția naturală să aibă loc:
1. Variația.
2. Reproducția diferențială, unele variabile trebuie să aibă capacitatea de a se

reporduce mai bună decât altele
3. Ereditate, copiii să semene cu părinții
• Combinarea acestor 3 condiții pot da naștere la cele mai complicate și extraordinare

sisteme din univers
• Exemplu: cărăbușul este negru, dar poate a fost verde, dar cel negru nu e văzut de
păsări
• Unul dintre organele care au evoluat prin selecția naturală este creierul, care este strâns
legat de psihologia umană
• Animalele sunt produsul evoluției biologice, dar oamenii sunt creaturi culturale
• Pe lângă inteligența pe care o avem, deținem și un amestec de instincte, legate de

limbaj, de selecția partenerului, de interacțiunea socială, care ar putea fi poziționate în
diferite părți ale creierului
• Aceste instincte sunt legate și de mâncare, deoarece ni se face foame, mâncăm pentru
a nu muri
• Dar de ce mâncăm unele produse și nu altele?
• Această teorie evoluționistă este perfectă atunci când ne referim, în special la așa
numitele dorințe egoiste
• Dar moralitatea nu este numai despre sine, moralitatea este despre binele celorlalți
• Și atunci cum ar fi putut un proces evoluționist condus de supraviețuire și reproducere

să ducă la a ne păsa de ceilalți?
• Dar supraviețuirea celui mai puternic? Care este o idee sălbatică, amorală poate chiar
imorală?
• Dacă analizăm din acest punct de vedere moralitatea, atunci nu este loc pentru așa
ceva
Altruismul reciproc
• Dar ce putem spune despre bunătatea față de persoanele cu care nu suntem rude?
• Ne putem referi la altruismul reciproc – teorie dezvoltată de Robert Trevors – tuturor

ne-ar putea fi mai bine dacă ne-am ajuta unul pe celălalt
• Problema: ar putea apărea oportuniștii
Dilema prizonierului
• Joc clasic, studiat de economiști, filosofi, biologi, psihologi
• Explorează natura umană și cum a putut evolua aceasta, de unde a apărut bunătatea
față de necunoscuți?
• Prizonier A și prizonier B
PRIZONIER 1
PRIZONIER 2
COOPEREAZĂ/TĂINUEȘTE TRĂDEAZĂ/MĂRTURISEȘTE
COOPEREAZĂ
Amândoi primesc 1 an în Trădător –este eliberat
închisoare Cooperator – închisoare pe viață

Ă
TRĂDEAZ
Trădător –este eliberat Amândoi primesc 20 de ani închisoare
Cooperator – închisoare pe viață
• Aceasta este o situație în care părțile se întâlnesc o singură dată.
• Dar ce se întâmplă când există întâlniri repetate? Ce s-ar schimba?
• În anii 1980 a fost o competiție faimoasă, au fost create programe de calculator care
joace dilema prizonierului. Cine va fi câștigătorul?
• Au concurat 63 de programe
• Câștigător a fost Anatol Rapoport – jocul numit Tit-for-Tat.
• 1. prima dată când întâlnești un program nou, cooperează/tăinuiește
• 2. apoi, la fiecare întâlnire cu același program, îi vei copia comportamentul din prima
întâlnire
PRIZONIER 1
PRIZONIER 2
COOPEREAZĂ/TĂINUEȘTE
TRĂDEAZĂ/MĂRTURISEȘTE
AZĂ
COOPERE
Recunoștință culpă/vină
Recunoștință mânie
TRĂDEAZĂ
culpă/vină
nemulțumire
mânie
Nemulțumire
Dezvoltarea moralitatii
• Universalitatea și diversitatea morală
• Ar putea fi culturală, sau ar putea fi învățată, transmisă de la unul la altul
• Dar, totodată, ar putea evolua, ar putea fi parte a selecției naturale
• Cu siguranță este puțin din ambele
• Cum am putea determina care a evoluat și care a fost culturală
• Prin analiza moralității la bebeluși și copii între 1-3 ani
• Dacă moralitatea este produsul culturii, atunci aceasta va apărea mai târziu, după ce
copilul merge la școală, la biserică, învață de la părinții săi și din societate
• Dacă este ceva ce a evoluat, atunci se va ivi foarte devreme în viața copilului
• Mulți filosofi susțin că, la naștere, mintea este o coală albă de hârtie, iar moralitate
vine din afară
• Dar există și gânditori care agreează ideea că suntem născuți cu o anumită capacitate
morală
• Thomas Jefferson , într-o scrisoare către un prieten, “ Simțul moral, sau conștiința
morală este o parte din om precum mâna sau piciorul acestuia. Este dată fiecărei
ființe omenești, într-un grad mai scăzut sau ridicat, așa cum și forța membrelor sale
poate fi mai mare sau mai scăzută. “
• Am văzut deja aceste aspecte când am discutat despre empatie și compasiune, și

dovezile legate de sentimentele bebelușilor
• Vedem foarte devreme un grad de altruism, de bunătatea, de dorința de a ajuta, nu pe

toată lumea, dar pe cei apropiați lor.
• Iar aceasta sugerează că, până la un anumit nivel, sentimentele noastre morale și
motivațiile morale sunt prezente foarte devreme, iar Jeffreson are dreptate
• O fațetă diferită a moralității este ceea ce Francis Hutchinson, consilierul lui Adam
Smith, a numit simț moral
• Atunci când ne referim la bebeluși și copii, discutăm despre sensibilități, tendințe,

empatie, altruism
• Simţul moral se referă la o abilitate de percepție. Nu capacitatea de a fi motivat să

faci bine și să eviți să faci rău, ci capacitatea de a sesiza diferența
• Originile simțului moral , capacitatea de a judeca răul și binele, pot fi regăsite la

copilași
Poate fi explicata moralitatea prin prisma evolutionista?
• Mecanismele utilizate pentru a explica evoluţia moralităţii, altruismul reciproc par să

nu fie utile în a explica de ce ne pasă cum îi îngropăm pe cei decedaţi sau de ce
mîncăm anumite produse
• Acestea sunt universale, şi, în acelaşi timp, misterioase
• A doua categorie de lucruri pe care nu le cunoaştem, implică sentimentele terţelor

persoane, judecata terţelor persoane.
• Ex. Dacă văd pe cineva lovind o altă persoană, eu, ca terţ, observ că ceva este greşit.
• Iar esenţial în crearea acestor sisteme morale este faptul că s-ar putea ca moralitatea să
fie obiectivă şi imparţială
• Fiecare societate creează legi care sunt aplicabile tuturor membrilor acelei societăţi
• Fiecare sistem moral are anumite aprecieri referitor la ceea ce ar trebui să mi se aplice
mie, sau ceea ce ar trebui să-ţi fie aplicabil ţie, dacă ai fi în locul meu.
• Este aşa numita Regulă de aur, sau faptul că principiile morale ar trebui să se aplice la
nivel universal
• Sau principiul utilitarist conform căruia trebuie să iei în calcul plăcerile şi durerile
cauzate, fără a ţine seama de recipienţii acestora.
• Toate aceste sisteme sunt, în mod evident , umane, aplicabile speciei umane
Tipuri de societati
• Individualiste versus colectiviste.
• Indivizii au diferite feluri de gândire şi raţionare asupra moralităţii
• Clifford Geertz, “ concepţia vestică asupra unei persoane ca limitată, unică, mai
mult sau mai puţin integrată motivaţional sau cognitiv, un centru dinamic de atenţie,
emoţie, judecată şi acţiune organizate într-un set contrastant antagonist între ele,
împotriva altor seturi şi împotriva cunoştinţelor dobândite, sociale şi naturale“
• Un vestic ar vedea acest mod de gândire ca perfect valabil
• viziune asupra individului, cu propriile scopuri şi motivaţii, care sunt distincte faţă de
cele ale colectivităţii
• O societate colectivistă accentuează importanţa colectivului, a grupurilor, a relaţiilor
Societatile individualiste
• Prototipul este Statele Unite ale Americii, Europa de Vest
• scopuri şi iniţiative individuale
• Indivizii sunt independenţi , au o identitate proprie
• Este relevant să fie creativi, poate chiar să fie diferiţi
• Valoarea autonomiei
• O nevoie mai puţin stringentă de a se conforma societăţii, şi o accentuare mai mare a

propriei persoane
Colectivism
• Diferite feluri de a gândi asupra oamenilor şi valori diferite
• Indivizii raţionează asupra scopurilor şi realizările grupului
• Ideea de interdependenţă, şi nu de independenţă, o identitate nu ca eu, ci ca noi
• Conformarea la grup este foarte importantă, iar valori, precum a fi creativ şi a fi diferit
contează mai puţin
• Focalizarea pe grup
• Există o distincţie între grupul tău şi celălalte grupuri, cei care nu aparţin propriului
grup
• Norme referitoare la cooperare şi munca împreună cu ceilalţi
• A refuza să cooperezi sau a dori să fii independent este văzut ca ceva negativ de către
membrii comunităţii
• Trebuie să te bazezi pe ceilalţi pentru susținere
• Morris and Peng, au efectuat o serie de studii, în China, societăţi colectiviste şi SUA,
societăţi individualiste
• Chinezii se vor concentra pe interacţiuni, cauze determinate de anumite situaţii, în

timp ce americanii se vor concentra pe cauze interne
• Ex.:
• Dacă citeşti într-un ziar chinezesc despre o crimă – se vor întreba unde a fost crescut
criminalul, cine a fost lângă el, ce forţe i-au modelat viaţa
• În SUA – se vor întreba ce cauze l-au determinat să comită un astfel de act, fiind vorba
în principal despre el, şi mai puţin informaţii legate de contextul în care a fost crescut
sau alţi factori
Societati stricte versus permisive
• Oamenii aparţinând 33 de naţiuni au fost întrebaţi chestiuni referitoare la societatea în

care trăiesc, dacă este strictă sau permisivă
• Ex. sunt multe norme ce trebuie respectate?
• Dacă sunt multe norme sociale ce trebuie respectate, atunci o societate este strictă,
dacă sunt puţine, atunci este permisivă
• O societate strictă – oamenii respectă normele, în societatea permisivă – fac ce vor
• Întrebările au fost corelate cu PIB-ul unei ţări, țările permisive au un PIB mai ridicat
decât cele stricte
• Societăţile stricte au mai multe reguli autocrate, o libertate a presei redusă, mai puţine
drepturi şi libertăţi, mai multă poliţie, mai puţine crime, şi un grad ridicat de
religiozitate
• Răspunsurile date de către cetăţeni cu privire la permisivitatea societăţii în care trăiesc

sunt în concordanţă cu datele referitoare la PIB si referitoare la drepturi şi libertăţi
• De ce sunt anumite societăţi stricte, iar altele permisive? Se pare ca societăţile sunt
stricte deoarece reacţionează la o posibilă ameninţare
• Dacă exsită o ameninţare internă sau externă, tările vor impune reguli mai stricte,
pentru a dirija comportamentul
• Societăţile stricte au un grad ridicat de populaţie, mai puține resurse naturale, mai
puţină mâncare, mai multe dezastre naturale, război, mai multe boli
• Prin aceste întrebări se încearcă să se răspunde de ce sunt oamenii aşa?
Shweder – 3 tipuri de etica

• 1. Etica comunităţii, - modul în care gândeşti despre tine în corelaţie cu ceilalţi
membrii ai societăţii. Noţiuni precum ierarhia, grupul tău versus grupul celorlalţi
• 2. Etica autonomiei, a drepturilor individului
• 3. Etica divinităţii – referitor la probleme legate de puritate şi sanctitate
• Shweder susţine că anumite ţări accentuează anumite virtuţi în detrimentul altora
• În SUA – drepturile individului, libertatea de exprimare, dreptate, dar nu sunt atât de

importante valorile precum comunitatea, divinitatea
• A efectuat un studiu in SUA şi un sat din India
• Şi pentru a ilustra aceste diferenţe, a oferit nişte scenarii morale: crezi că este corectă
sau greşită o anumită situaţie?
• A descoperit că există diferenţe semnificative în felul de a gândi a persoanelor

intervievate
Triada CAD
• Triada CAD - Shweder sugerează că fiecare dintre cele 3 fundaţii morale are o emoţie
corespondenţă
• Violări ale comunităţii provoacă sentimente de ofensă/dispreţ (Contempt). Dacă

cineva întoarce spatele ţării sale, îmi creează un sentiment de dispreţ
• Violări ale autonomiei provoacă sentimente de mânie (Anger). - cineva loveşte un

copil fără un motiv, înşală pe cineva
• Violării ale Divinităţii generează emoţii de dezgust (Disgust) – cineva mănâncă ceva
interzis
Religia si moralitatea
• Majoritatea nu ar vota un preşedinte ateu
• Oamenilor nu le plac ateiştii
• Argumentul ar fi că ateiştii nu pot fi de încredere – Dostoievski “Unde nu este

Dumnezeu, totul este permis”.
• Problema cu ateiştii este o problemă morală
• Cei care cred în Dumnezeu au un cod moral
• Dar nu numai asta ci şi faptul că au credinţa că cineva îi urmăreşte
• O compilaţia a atrocităţilor comise în cartea The Great Big Book of Horrible Things.
• Religia poate fi acuzată pentru 13 dintre cele mai mari 100 atrocităţi din umanitate –
care au dus la moartea a 47 de milioane de oameni, fiind precedată doar de comunism
– 67 milioane oameni (6/100)
• Pe de altă parte, religia poate fi responsabilă pentru multe lucruri pozitive
• Dinesh D'Souza susţine, de exemplu că ideea de caritate are originea în religie
• Efectele culturale şi istorice a religiei asupra moralităţii în lume
• Este greu să ne imaginăm o lume fără religie deoarece, de când ne știm, majoritatea
oamenilor au fost religioși și majoritatea societăților sunt religioase
• Întotdeauna au fost ateiști, dar, majoritatea planetei este religioasă
• Deci este dificil de delimitat societățile ateiste de cele religioase
• De exemplu, societățile care sunt acum ateiste, erau religioase
• Care sunt efectele psihologice ale religiei asupra moralității și indivizilor
• Ce este religia? La ce ne referim când discutăm despre religie?
• Are trei componente: credința religioasă, practica religioasă și experiența religioasă
1. Credința religioasă – definiția minimă a religiei, trebui să creadă în ființele

spirituale și evenimentele spirituale, în sufletele imateriale și agenții divini, miracole și
viața de după moarte. Este greu să spui că cineva este religios fără a crede în
Dumnezeu sau o zeitate și în viața de apoi
2. Practica religioasă – ritualuri, diferite rugăciuni, ritualuri inițiatice, înmormântarea

etc.
• Oamenii sunt ființe sociale, de aceea se întâlnesc în biserici, sinagogi

3. Experiența religioasă
• Este diferită de credință și practică
• =se referă la sentimentele, acțiunile și experiențele unui individ, care , în mod solitar,
să se afle în relație cu ceea ce consideră divin.
• Pentru a fi religios, poți avea una sau mai multe componente.
• S-ar putea să ai această experiență transcendentă ocazional și poate te consideri

spiritual și religios în acest sens
Efectul religiei asupra moralitatii
• Cum afectează religia moralitatea unui individ
• Există oameni religioși buni și răi, precum și ateiști
• Studii realizate pe scară largă – au analizat cine se implică în acțiuni caritabile, ce au

acești oameni în comun?
• Contează educația, vârsta, venitul, politica
• Dar oamenii religioși dau sume mai mari acțiunilor caritabile, religioase și
nonreligioase
• Se oferă voluntari, donează sânge, și sunt mai înclinați să ajute oamenii fără adăpost.
• Poate fi relaționat și cu faptul că a ajuta în mod altruist are legătură cu starea noastră și
cu fericirea
• Cei non-religioși sunt de două ori mai predispuși a se simți ca niște ratați, iar cei
religioși de două ori mai predispuși în a susține că sunt fericiți
• A fi religios este benefic pentru moralitate, cel puțin în ceea ce privește acțiunile
caritabile,
• Gregory Paul a analizat religiozitatea la 18 democrații: ce procent din populație este

religioasă, câți cred în Dumnezeu, câți merg la biserică, etc.
• Apoi a pus diferite întrebări, iar rezultatul a arătat că țările mai religioase nu stau prea
bine
• Cu cât o țară este mai religioasă, cu atât este mai ridicată rata criminalității, a
suicidului etc.
• Cum influențează religia moralitatea, având în vedere cele trei componente ale
religiei? Ce are un efect asupra moralității?
• Un răspuns – credința în Dumnezeu, pentru că cineva te supraveghează
• Oamenii sunt obsedați de reputație, de ceea ce cred alții despre ei, și ne comportăm
diferit atunci când cineva ne vede
• In realizarea unui test al generozității, bunăvoinței vei obține rezultate diferite în

funcție de faptul dacă e cineva prezent sau subiectul este singur în încăpere
• Chiar simplele simboluri că cineva ne urmărește ne face să fim mai drăguți
• Atunci când îți aduci aminte de Dumezeu și știi că el te privește de sus, te transformă
într-o persoană mai bună
• Studiu realizat de Azim Shariff and Ara Norenzayan- un grup de persoane trebuiau să
formeze o propoziție din anumite cuvinte: “DIVIN DESERT FURCULIȚĂ A FOST”
• Propoziția conține cuvântul DIVIN, care este un cuvânt religios, ceea ce îi face pe
oameni să se gândească la religie
• Apoi alt grup trebuie să formeze o propoziție din cuvinte fără conotație religioasă
• Apoi testezi cât sunt de drăguți, prin jocul dictatorului
• Atunci când oamenii se gândesc la Dumnezeu, aceștia sunt mai generoși, credința în
Dumnezeu te face să te gândești la un Dumnezeu care te observă
• Astfel, religia ne poate face să fim mai morali
• Un alt aspect al religiei este grupul, comunitatea, practica
• Toate religiile au ritualuri și comunități care adună credincioșii, care le conferă o

identitate comună, inter-relații
• Și acestea pot explica efectele pe care le are religia asupra moralității
Sceptici în legatura cu sinele

• Am discutat despre influența genetică, a cauzelor neurologice a moralității dar mulți
psihologi sunt foarte interesați de cauze exogene, de mediu înconjurător.
• Care e identitatea ta cu adevărat? Este atunci când ești beat, nervos sau epuizat?
Adevăratul tu, cel real, cu convingerile și crezurile tale, transcende în realitate, sau e
chiar opusul?
• mulți psihologiști sociali spun că, în fapt, nu există o asemenea noțiune ca adevăratul
sine.
• Alți cercetători declară că probabil nu există un sine chiar deloc.
• Sau ca să fie pus într-o manieră moderată, probabil că suntem cu mult mai puternic
influențați decât am crede noi.
• Nu de către ceea ce suntem, ci de situația în care ne găsim.
• Situația favorabilă sau cea greșită poate avea un efect profund asupra unei persoane.
• Probabil cel mai elocvent exemplu de studiu de psihologie socială ce susține acest
argumen este munca depusă de Stanley Milgram.
• Cercetarea acestui a implicat un adult de gen masculin căruia i s-a spus că participă la
un experiment.
• Indivizii au tendința de a se supune. Acest experiment este adesea interpretat greșit,

sugerând că oamenii sunt sadici. Că este în natura noastră să găsim plăcere din astfel
de lucruri. Dar și asta e gresit, fiindcă ai putea viziona filmările lui Milgram și poți
vedea că nu se simt bine, că nu le place ce li se întâmplă.
• Ce ne spune asta depre atrocitățile din lumea noastră cotidiană?
• Studiul său a servit ca model pentru tiparul comportamental al oamenilor răi, în sensul
că ei au să execute ordine
• Oldhagen et al. au adus argumente cum că această percepție e greșită. Oamenii care
participă la atrocități, genocide, în speță Holocaustul, nu sunt cu adevărat supuși. De
fapt, ei sunt dispuși, sunt etuziaști și fericiți să execute ordinele pe care nu le-ar face în
altă situație.
• Un al doilea aspect important de subliniat este că nu toți participanții studiului lui
Milgram s-au supus. În concluzie, studiul lui Milgram este o pildă a influenței situației
în care oamenii sunt puși
• Dar ar putea fi interpretată și ca o demonstrare a puterii individului.
• În fine, ar trebui spus și că studiul lui Milgram a fost extrem și a fost formulat în așa
fel încât să împingă subiecții la supunere. A avut autoritatea dată de Yale, valoarea
universității și a științei, faptul că aceștia arătau ca și oameni de știință.
• Cu cât este o mai mare depărtare de ceva sau cineva, cu atât este mai ușor să faci rău.
A lansa o bomba este cu mult mai facil în sens psihologic decât să omori pe cineva cu
baioneta.
• Situația a fost cu totul nouă și oamenii nu au avut un tipar comportamental de emulat.

Au fost luați pe sus de situație. Au fost puși într-o situație ciudată într-un laborator și
au fost aduși, într-un fel, în cea mai dificilă situație posibilă.
• Există un studiu în Israel cu privire la acordarea de eliberare condiționată deținuților.

Se poate observa că este o diferență semnificativă între procentele dintre intervalele
orare în care acești oameni au dat o decizie favorabilă eliberării condiționate.
• Există oare ceva special, care induce oamenii să fie mai raționali și mai binevoitori?
Nicidecum, este vorba de pauzele de masă.
• Studiul relevă faptul că după o pauză de masă, subiecții erau mult mai predispuși să
acorde eliberarea decât atunci când sunt flămânzi.
• Niciunul dintre ei nu ar răspunde, fiind întrebați de motivul acordării eliberării, că i-au

eliberat fiindcă de abia mâncaseră. Nu așa funcționează omul.
• Dar, e, în fapt, un tip de situație care pe noi ne afectează.

• Toate acestea sunt exemple de factori mărunți, subtili, subconștienți care te pot
influența într-un mod puternic.
• Există un alt factor situațional pe care-l consider de o imensă importanță și aceasta e

prezența sau absența altor oameni – a unui public.
• Exemplul clasic este cel al lui Kitty Genovese care trăia în New York și care a fost
omorâtă prin înjunghiere de către cineva pe când se întorcea la aprtamentul ei.
• Ea era în centrul unui complex rezidențial și oamenii se uitau la întâmplare. Dar ei

vedeau că nimeni nu intervine și cu toții asistau la ceea ce se întâmpla, așa că nici unul
nu a făcut nimic.
• Nu au făcut nimic pentru că responsabilitatea nu era atribuită cuiva specific, era

difuză.
TEORIILE NORMATIVE SI ETICA AFACERILOR - Curs 4
Principalele teme abordate în cadrul cursului:
 Etica normativă
 Etica aplicată
 Deontologia
 Dreptatea
 Utilitarismul
Etica normativa
 se ocupă cu studiul fenomenelor şi stărilor bune sau rele care s-au realizat sau urmează
să se realizeze, de studiul conţinutului normelor, principiilor şi valorilor specifice unor
sisteme morale, justificarea şi ierarhizarea acestora, de evaluarea acţiunilor şi
comportamentelor morale.
 Ea produce, de exemplu, argumente cu privire la caracterul bun sau rău inerent unor
acţiuni sau consecinţelor acestor acţiuni.
 Etica normativă cuprinde trei tipuri mari de teorii etice:
1. etica deontologică – ce vizează obligaţiile, datoriile etice,
2. etica consecvenţionalistă – ce vizează scopurile, consecinţele sau finalităţile

deciziilor şi acţiunilor morale, şi
3. etica virtuţilor.
 Răspunde la întrebarea:
 Cum ar trebui cineva să procedeze? Din ce considerente o acțiune este considerată

corectă sau greșită?
 Ce lucruri sunt considerate bune sau acceptabile?
Etica normativa – etica deontologica si finalista
 Deciziile şi judecăţile morale (respectiv formularea unei aprecieri sau a unui blam într-
o situaţie concretă) îşi au temeiurile într-un principiu moral.
 Nu există, însă, întotdeauna acord asupra principiilor morale acceptabile şi nici asupra
felului în care ele se aplică în cazul unor acţiuni particulare.
 Adepţii punctului de vedere deontologist vor considera că decizia morală trebuie să se

întemeieze pe datorie,
Adepţii eticii finaliste vor lua în considerare exclusiv consecinţele deciziei şi respectiv
consecinţele acţiunii morale.
Etica aplicata
 Etica aplicată, spre deosebire de etica generală (tradiţională) se ocupă de abordarea

unor probleme şi situaţii particulare prin raportarea lor la un anumit principiu sau
teorie morală.
 Ea atrage atenţia asupra necesităţii raportării principiilor morale la fapte şi situaţii

concrete.
 SCOP: utilizarea eticii formale în încercarea de a rezolva probleme şi dileme efective

ale activităţii curente; în acest sens se urmăreşte şi elucidarea unor potenţiale
contradicţii între posibilităţile de aplicare a teoriilor şi principiilor etice.
Etica aplicata – istoric
 Cercetările de etică ce se referă la probleme practice sau "aplicate " s-au amplificat cu
deosebire după anii '60 ai secolului XX.
 Aceste studii au reînviat o tradiţie ce vine din antichitate până în timpurile moderne,
dar care a fost neglijată în primele decenii ale secolului XX.
 Filosofii antici greci şi romani ne-au oferit, în termeni foarte concreţi, ample analize
cu privire la felul în care trebuie să trăim sau să murim.
 Gânditorii Evului Mediu, la rândul lor, erau preocupaţi de o serie de idei concrete, ca
de exemplu ideea avortului, ori dacă a omorî e întotdeauna greşit sau dacă şi când se
justifică pornirea unui război.
 D. Hume a scris un eseu în care apăra sinuciderea, iar I. Kant era preocupat de aflarea
unor mijloace care să ducă la pacea eternă.
 În secolul XIX, toţi filosofii utilitarişti au scris mult despre etica aplicată.
 Neglijarea acestei problematici la începutul secolului XX s-a datorat influenţei
pozitivismului logic, cu ideea sa conform căreia declaraţiile etice nu sunt altceva decât
dovada emoţiilor; rolul eticii era restrâns la aria metaeticii, cu sarcina de a analiza
semnificaţia termenilor morali.
 Această idee a fost abandonată la începutul anilor '60, când studenţii au cerut cursuri
care să fie în mare măsură racordate la problemele timpului, cum ar fi: justificarea
războiului ( mai ales în legătură cu războiul din Vietnam ), nesupunerea civică,
egalitatea rasială, egalitatea sexelor, poluarea mediului înconjurător, războiul atomic,
bacteriologic, reproducerea umană, etc.
 S-au dezvoltat diferite arii separate de etică aplicată, fiecare cu centre proprii de
cercetare, reviste specializate şi o literatură în rapidă expansiune.
 Iniţiativa de a dezvolta asemenea cercetări de etică aplicată s-a manifestat cu putere în

anii 60 ai secolului XX, a dus la dezbateri vii în care s-au pus noi întrebări cu privire
la limitele eticii, la necesitatea reformulării unor principii etice tradiţionale pentru a le
face aplicabile la situaţii noi de viaţă.
Principalele ramuri ale eticii aplicate:
1. Etica afacerilor
2. Bioetica
3. Etica mediului
4. Etica juridică
5. Etica medicală
6. Etica cercetării ştiinţifice
7. Etica profesiunii de ziarist
8. Etica inginerească
9. Etica războiului
Etica afacerilor
 Etica afacerilor analizează problemele şi dilemele ce apar în domeniul afacerilor:
limitele juste ale unei competiţii acceptabile, evaluarea obligaţiilor conflictuale faţă de
acţionari şi clienţi, sfera şi limitele loialităţii faţă de companie, etc.
 Importanţa eticii în afaceri a crescut exponenţial ca urmare a schimbărilor rapide

produse de structura, calificările şi aşteptările forţei de muncă, apariţiei noilor
tehnologii, a internaţionalizării, globalizării şi dispariţiei frontierelor în afaceri sau a
întrepătrunderii factorilor socio-culturali specifici unor societăţi diferite.
 Toate companiile, mai mici sau mai mari, din industrie, agricultură sau servicii, cu
capital autohton sau multinaţional, doresc să promoveze „examenul” de etică pe care îl
susţin în faţa opiniei publice, care reprezintă destinatarul final al produselor şi
serviciilor pe care le creează.
 etica afacerilor este o componentă a eticii aplicate (deci focalizată pe probleme

practice, concrete) care examinează regulile şi principiile de factură etică într-un
context bazat pe relaţii de natură comercială.
 Obiectul de studiu este reprezentat de diferitele probleme morale care se pot naşte în
relaţiile de afaceri, adică de ansamblul datoriilor şi obligaţiilor contractuale şi
extracontractuale care sunt impuse tuturor persoanelor angajate în activităţi
comerciale.
 etica afacerilor este o disciplină normativă, în care sunt definite şi susţinute ca

necesare standarde etice specifice.
 Definiţie „un studiu sistematic al aspectelor morale cu care se confruntă domeniul

afacerilor, incluzând aici activităţi, instituţii, organizaţii, sectoare economice, practici
şi credinţe “
Teoriile normative si etica afacerilor
• Sunt derivate din teorii etice filosofice și oferă instrumente pentru luarea deciziilor
etice
• Instrumente (moduri de a gândi în legătură cu alegerile etice) care te ajută în a decide

ce decizie ar trebui să iei ca ”agent moral conștient” care aprofundează alegerile etice
și care dorește să ia o decizie etică ”corectă”
• Premiza de la care pornim este că intențiile tale sunt bune, iar scopul tău este să faci
ceea ce este corect
Dilema etica
• Multe decizii etice sunt foarte clare, astfel încât este foarte ușor să le catalogăm că
”greșite” sau ”corecte”
• Este dificil să hotărâm daca delapidarea fondurilor companiei este o dilemă etică
dificilă? Nu chiar, delapidare înseamnă furt, astfel încât este greșit. Punct
• Dar lucrurile pot deveni neclare atunci când două sau mai multe valori, drepturi sau
responsabilități întră în conflict, și trebuie să decidem între două alternative la fel de
neplăcute
• Definiție: o dilemă etică – o situație în care două sau mai multe valori ”corecte”
intră în conflict
Studiu de caz – dilema etica
 Maria este managerul ABC s.r.l. Lucrează în această companie de 15 ani, pornind de
jos, până la nivelul superior, după terminarea facultăţii. Şeful ei i-a comunicat, sub
secretul confidenţialităţii, că 200 de muncitori vor fi concediaţi. Din fericire, locul ei
de muncă nu va fi afectat. Dar un zvon circulă în companie, şi unul dintre subalternii
săi (un vechi prieten) o întreabă: “Maria, cum stă treaba? Se închide fabrica? O să-mi
pierd slujba? Săptămâna viitoare vreau să închei contractul de împrumut pentru noua
casă. Trebuie să ştiu!”.
 Ce ar trebui ea să spună? Ce aţi face voi?
 Cele două valori care intră în conflict: adevărul și loialitatea
 A spune adevărul unui prieten ar însemna să fii neloial companiei în care lucrezi, și
care te-a tratat în mod corect
 Loialitatea poate fi în conflict cu ea însăși, atunci când cântărești loialitatea față de

prieten vs. Loialitatea față de companie/șef
 Instrumentele derivate din teoriile filosofice etice sunt concepute să te ajute să

analizezi aceste dileme etice dificile din perspective multiple
 Niciuna dintre abordări nu este perfectă, chiar te-ar putea conduce spre concluzii
diferite
 Scop: să ne facă să analizăm cu atenție și cuprinzător dilemele etice și să evităm să

ajungem la o anumită soluție din accident
 Dacă analizezi o anumită problemă din diferite unghiuri, le poți explica celorlalți
procesul de luare al decizie, în cazul în care ți se cere acest lucru.
 Filosofii au analizat modul de luare a deciziile etice timp de secole
 Nu vom face un curs de filozofie, dar vom reda cele mai importante și practice
principii care ne pot asista pentru a lua ce mai bună decizie etică
 Vom analiza abordările contemporane care ne pot oferi o asistență practică
 Ulterior, vom încorpora aceste principii într-o serie de pași pe care ar trebui să îi
utilizăm atunci când adoptăm o decizie etică, aplicând acesti pași la studiul de caz
prezentat
Deontologia
 Deontologic vine din cuvântul grecesc „deontos” care înseamnă ceea ce trebuie făcut,
iar uneori este tradus drept obligaţie sau datorie. Cel care a utilizat pentru prima dată
termenul de “deontologie” a fost Jeremy Bentham (1748-1832) în lucrarea
“Deontology or Science of Morality” (Deontologia sau ştiinţa moralei) apărută
postum, în 1834.
 Termenul de deontologie desemnează, în sens larg, acele teorii etice care se ocupă cu
studiul datoriei morale, al originii, naturii şi formelor acesteia, în calitate de
componentă a conştiinţei morale.
 În sens restrâns prin deontologie se înţelege un ansamblu de norme (datorii, reguli)

morale specifice unei anumite profesiuni (medicină, drept, ştiinţă, afaceri). Aceste
reguli pot fi cuprinse într-un cod scris sau transmis prin tradiţie, pe cale orală şi
acceptat de către toţi practicanţii unei profesii.
 O abordare deontologică a cazului nostru ar răspunde întrebării ”Care este datoria

etică a Mariei în condițiile în care cunoaște problema referitoare la concedieri? ”
 Deontologii își fundamenteaă deciziile în legătură cu ceea ce este corect pe principii
etice universale sau valori precum: onestitatea, respectarea promisiunilor, loialitate,
drepturi (la siguranță, confidențialitate etc.), echitate, responsabilitatea, compasiune,
respectul pentru ființele umane și proprietate
Exemple:
 Într-un magazin intră un cumpărător, iar vânzătorul e convins că îi poate da mai puţin
rest decât ar trebui, dar nu o face, deoarece se gândeşte că afacerea sa ar avea de
suferit, lumea ar afla ce a făcut el.
 Este morală acţiunea vânzătorului?
Immanuel Kant
 În concepţia lui, moralitatea acţiunilor şi a comportamentului subiectului nu depinde

nici de dorinţe, nici de sentimente şi nici de consecinţele actelor.
 Potrivit acestei concepţii, moralitatea de care dăm dovadă în acţiunile noastre, fie ele
şi de afaceri, depinde în totalitate de intenţia săvârşirii anumitor fapte conforme cu
comportamentul etic.
 Ex. o firmă care donează bani în scopuri caritabile având în vedere creşterea
popularităţii în rândul consumatorilor şi implicit a profitului pe termen mediu şi lung,
nu este morală şi nu prezintă un comportament sau o atitudine etică în afaceri,
deoarece nu are în primul rând intenţia de a ajuta pe cei mai nevoiaşi din societatea în
cauză.
 Sentimentele şi înclinaţiile nu pot fi temeiul unei acţiuni morale, pentru că acestea,

oricât de dezirabile şi de admirabile ar părea a fi, nu sunt supuse voinţei.
 morala implică a face binele din voinţa de a-l face, nu dintr-o înclinaţie sensibilă sau
din vreo “compasiune simpatetică”.
 Valoarea acţiunilor noastre nu o putem măsura nici în funcţie de rezultatele sau

consecinţele lor, fiindcă acestea s-ar putea să fie mult diferite de anticipările agentului,
din raţiuni ce nu depind de el.
 Unicul criteriu al moralităţii unei acţiuni este dacă a fost sau nu făcută în conformitate
cu datoria şi în vederea acesteia.
Imperativul categoric
 Imperativele sunt instrucțiuni: ne spun ce să facem
 Datoria “este necesitatea de a îndeplini o acţiune din respect pentru lege”. Iar legea
morală supremă ia forma “imperativului categoric”, definit de Kant în felul următor:
“acţionează ca şi când maxima acţiunii tale ar trebui să devină, prin voinţa ta, lege
universală a naturii “ şi
 “Acţionează astfel încât să tratezi omul niciodată ca mijloc, întotdeauna ca scop”.
 Imperativul categoric este, după Kant, o lege morală inerentă raţiunii umane.
 El este forma sub care se exprimă datoria, Kant opunând datoria intereselor şi
existenţei empirice a omului.
 Ex. Este nerespectarea promisiunii un principiu pe care toţi ar trebui să îl respecte? Un

doctor care include într-un studiu privind rata de supravieţuire la cancerul de sân, cu
condiţii foarte stricte, un pacient care nu respectă condiţiile impuse.
 Testul pe care îl poţi aplica, pentru a verifica dacă acest principiu funcţionează: ce s-ar
întâmpla dacă toată lumea şi-ar încălca promisiunile?
Imperativ ipotetic
 Imperativul ipotetic îți spune ce să faci pentru a atinge un scop particular “dacă vrei să
ai bani pentru a cumpăra un telefon, atunci trebuie să ai un loc de muncă”, ”dacă nu
vrei să ajungi în închisoare, atunci nu fura mașini”
 Imperativul ipotetic se aplică doar persoanelor care vor să atingă un anumit scop, la
care se referă acesta. Dacă nu doresc să-mi cumpăr un telefon nou, atunci imperativul
mai sus amintit nu mi se aplică
 Dacă nu mă interesează dacă merg la închisoare, atunci impertivul de mai sus nu mi se

aplică, nu există un motiv pentru a nu fura mașini
 Dar moralitatea, din perspectivă kantiană, nu este așa. Comportamentul moral nu se
referă la a sta departe de închisoare, ci se referă la imperativele categorice, care
prescriu ce să facem, indiferent de dorințele pe care le avem
 Kant opune imperativul categoric, imperativelor ipotetice, adică imperativele de care

trebuie să ţinem seama atunci când urmărim scopuri particulare.
 Datoria morală ca imperativ categoric e o poruncă necondiţionată pe care raţiunea şi-o

dă sieşi în virtutea propriei sale alcătuiri structurale. Ea trebuie respectată de către
orice subiect indiferent de circumstanţele empirice.
 De aceea – susţine Kant – nu e niciodată justificat să se spună o minciună: obligaţia de

a spune adevărul nu poate fi limitată de nici un fel de considerente lăturalnice. “Ar fi o
nelegiuire să spunem o minciună unui ucigaş care ne întreabă dacă nu cumva s-a
ascuns la noi în casă un prieten al nostru urmărit de el.”
 Aşadar, datoria poate fi independentă de drepturile subiectului care o îndeplineşte, nu

însă, independentă şi de binele care trebuie sa-l facem altora în situaţii care ne solicită.
 Suntem datori să acţionăm ca oameni, inclusiv în ceea ce priveşte modul de conducere

şi gestionare al unei afaceri, avem astfel datorii faţă de viitor, faţă de generaţiile
viitoare, aşa cum susţine etica kantiana, fără a aştepta drepturi în schimb, datoriile pe
care le avem devenind valori în sine, fără să aibă alt scop.
 Datoria coincide cu însăşi esenţa proprie moralităţii.
 Kant derivă imperativele morale din moralitatea bunului simţ comun astfel încât s-a
pretins că principiile conducătoare ale moralei lui Kant îşi au originea în regula de
aur „ce ţie nu îţi place, altuia nu-i face”.
 Regula de aur implică că fiecare este în mod fundamental egal şi ceea ce este bun
pentru unul trebuie să fie bun pentru toţi cei care sunt asemănători (pretenţia de
universalizare) şi, de asemenea, recunoaşte că toate fiinţele raţionale sunt persoane
autonome astfel încât ele trebuie să fie tratate cu egalitate şi demnitate (scopurile şi nu
mijloacele sunt cele mai importante)
 Regula de aur funcţionează doar dacă eşti o persoană foarte morală

 În situaţia noastră, conform deontologismului, Maria nu ar trebui să mintă, deoarece o
persoană foarte morală nu ar cere unui prieten să mintă.
Obiectii referitoare la kantianism
1. Prima dificultate constă în faptul că aplicarea imperativului categoric nu permite

excepţii. Spre exemplu, dacă sunt un criminal, ar trebui să fiu de acord că toţi
criminalii trebui pedepsiţi, dar nu aş fi de acord să fiu şi eu pedepsit. Care interpretare
e corectă?
2. A doua dificultate în legătură cu Kant ţine de faptul că acesta nu oferă o soluţie pentru
situaţia când există un conflict al intereselor; de ex. loialitatea față de companie intră
în conflict cu compasiunea și dreptatea
 Regula este, ultimul sosit, primul plecat: dar dacă ultimul sosit are un copil bolnav pe
care trebui să îl întrețină și este la fel de bun ca unul dintre colegii care este
necăsătorit, dar a venit înaintea lui?
3. O altă dificultate de aplicare a deontologiei este atunci când intră în conflict cu

raționamentul consencvențialist
• Ce se întâmplă atunci când respecți o regulă care are consecințe devastatoare?
• Ex. în al doilea război mondial, a spune adevărul trupelor naziste referitor la evreii
care sunt ascunși în podul casei tale ar fi avut consecințe devastatoare
• Ca răspuns, anumiți filosofi au susținut că unele dintre principiile deontologice nu ar

trebui privite ca fiind absolute (a spune adevărul, a-ți respecta promisiunea)
• De ex. ar putea fi încălcat un principiu, pentru un motiv bine întemeiat (în concordanță
cu Kant, un motiv pe care l-ai accepta ca valid pentru toți cei aflați în aceeași poziție)
• În scenariul nazist, imperativul categoric a lui Kant ar putea fi util deoarece

majoritatea dintre noi nu ar vrea să trăiască într-o lume în care a spune adevărul ar
însemna moartea a milioane de oameni nevinovați.
• Respectul pentru viață precedă onestitatea
• Acest conflict a fost evidenţiat de cercetători contemporani, atâta timp cât principala
cerinţă a unei teorii morale este capacitatea sa de a rezolva dilemele morale.
• Ori, tăcerea lui Kant în acest domeniu este deosebit de problematică.
• Există pretenţia că Aristotel ne-a oferit o a treia alternativă pentru etică numită etica
virtuţii.
• Dar etica virtuţii se ocupă mai puţin cu modul în care acţiunile umane trebuie
îndeplinite decât cu ce fel de caracter trebuie să aibă fiinţele umane.
Concluzii deontologie:
 nu ar permite, de exemplu, rănirea unor indivizi pentru a-i ajuta pe alţii.
 fiecare persoană nu ar trebui tratată ca mijloc ci întotdeauna ca un scop în sine.
 Principiile etice sunt permanente şi imuabile, iar aderenţa la aceste principii este
centrul comportamentului etic.
Sfat practic - deontologie
• A cunoaște care îți sunt valorile și cum le prioritizezi este un prim pas în înțelegererea
și aplicarea acestei abordări în viață
• Care valori sunt cele mai importante pentru tine? Cum le prioritizezi, atunci când
acestea intră în conflict?
• Încearcă să ai o listă a valorilor mai scurtă și să fie în concordanță cu cele în care crezi
cu adevărat
• Pentru a determina care sunt cele mai importante valori, încearcă să le determini prin
raportare la cele mai recente dileme etice pe care le-ai întâlnit. Care valori ți-au ghidat
comportamentul? Care au prevalat în fața unor valori conflictuale?
• De ex. studenții aleg respectarea promisiunii ca valoare. Dar ce vei face dacă această
valoarea ți-ar cere să încalci o altă valoare importantă ca dreptatea sau onestitatea?
• Ar trebui să-ți respecți promisiunea de a minți autoritățile pentru un prieten care a

încălcat legea și a vătămat alte persoane?
• Dacă alegi loialitatea ca valoare, determină loialitatea față de cine, deoarece acestea
pot fi conflictuale, precum în cazul concedierilor
Dreptatea – John Rawls
 Teoriile etice bazate pe dreptate se referă la modul în care este percepută echitatea
acţiunilor.
 O acţiune este dreaptă (etică) dacă tratează oamenii în mod corect şi consecvent, în
concordanţă cu standardele etice şi legale.
 Principiul dreptăţii obligă managerii şi toţi cei implicaţi în activitatea de afaceri să

trateze fiecare persoană sau acţiune fără a face vreo discriminare.
Raspunde la intrebarea: este actiunea corecta?
 Când eraţi copil, mama dvs v-a tratat cu o bucată de tort de nenumărate ori, dar
imaginaţi-vă un moment în care vă oferea o bucată dvs şi o bucată fratelui sau surorii
dvs.
 Dacă ar fi dat o bucată mai mare fratelui, nu credeaţi ca nu este corect/drept?
 În fiecare dintre noi există o credinţă că aceleaşi lucruri ar trebui tratate la fel. Astfel,
dacă nu există diferenţă relevantă între tine şi fraţii tăi, atunci consideri că trebuie să ai
parte de aceeaşi felie de tort.
 Totuşi, dacă ar fi ziua de naştere a fratelui tău, atunci nu ai mai avea aceeaşi poziţie
referitoare la toate aspecte importante: ziua de naştere este un motiv pentru ca fratele
tău să aibă o bucată mai mare de tort.
 Principiul dreptăţii, pe care toţi îl recunoaştem, susţine că persoanele egale ar trebui

tratate în acelaşi mod.
 Desigur , există de multe ori dezacord cu privire la cine și ce sunt egale, dar, cu
excepția cazului în care există o diferență relevantă , toate persoanele ar trebui să fie
tratate în mod egal
 Dreptatea ca echitate se bazează pe doua idei gemene: e vorba de poziţia originară şi

de vălul de ignoranţă.
 Dupa Rawls, cel mai potrivit mod de a ne gândi la felul în care ar arăta o societate
dreaptă sau echitabilă ar fi următorul: să ne imaginăm asupra căror principii ar cădea
de acord nişte persoane care nu ar cunoaşte anumite fapte particulare în ce le priveşte
(de pildă, nu îşi cunosc poziţia socială, averea, talentele particulare pe care le posedă
etc.).
 Acele persoane se afla în "poziţia originară". Acest concept ar trebui utilizat pentru a
negocia principiul dreptăţii.
 Poziţia originară, prezintă o situaţie ipotetică în care indivizii acţionează ca apărători

ai interesului tuturor indivizilor. Indivizii, cunoscuţi ca negociatori, au cunoştinţe în
domeniul social, al ştiinţelor politice şi economice.
 Rawls propune ca cei care iau decizii să utilizeze “vălul ignoranţei” pentru a ajunge la
principiile fundamentale ale dreptăţii, care ar trebui să îi ghideze în luarea deciziilor
morale
 Astfel, oameni imaginari se adună în spatele unui ipotetic “văl al ignoranţei”; aceste
persoane imaginare nu ştiu nimic despre identitatea lor sau statutul social, nu ştiu dacă
sunt bărbaţi sau femei, directori sau oameni de serviciu, inteligenţi sau proşti, bogaţi
sau săraci, bolnavi sau sănătoşi.
 Astfel, persoanele raţionale care utilizează acest văl al ignoranţei vor lua decizii etice,
care să nu favorizeze sau dezavantajeze un anumit grup, în mod nedrept.
 Aceste persoane neutre vor ajunge la principii juste, care acordă fiecărui individ
drepturi egale la libertăţile de bază şi egalitatea de oportunităţi, şi de care să
beneficieze şi cei mai puţini avantajaţi membrii ai societăţii
 Această teorie te forţează să te pui în locul celor mai puţin avantajaţi
 Vălul ignoranţei elimină informaţia privitoare la vârsta, genul, statusul socio-ecomonic

şi convingerile religioase din cadrul unei probleme. Odată ce această informaţie este
inaccesibilă negociatorilor, interesele materiale ale părţilor implicate dispar.
 Într-o societate corectă, drepturile protejate de către justiţie nu sunt probleme de

negociere politică sau subiect al calculelor bazate pe interese sociale.
 Simplu spus, fiecare are aceleaşi drepturi şi libertăţi.
 Deoarece oamenii încearcă să evite riscurile și sunt îngrijorați să nu se afle în poziția

cea mai dezavantajoasă, oamenii neutri, aflați în spatele vălului ignoranței vor aplica
principii corecte care să ofere tuturor indivizilor drepturi egale și oportunități egale
care ar aduce beneficii și celor care se află în poziția cea mai dezavantajoasă în
societate
 Această abordare poate fi utilizată în luarea oricărei decizii etice, dar este mai utilă
atunci când sunt în discuție elemente referitoare la dreptate
Raspunde la intrebarea: este actiunea corecta?
 Maria este managerul ABC s.r.l. Lucrează în această companie de 15 ani, pornind de
jos, până la nivelul superior, după terminarea facultăţii. Şeful ei i-a comunicat, sub
secretul confidenţialităţii, că 200 de muncitori vor fi concediaţi. Din fericire, locul ei
de muncă nu va fi afectat. Dar un zvon circulă în companie, şi unul dintre subalternii
săi (un vechi prieten) o întreabă: “Maria, cum stă treaba? Se închide fabrica? O să-mi
pierd slujba? Săptămâna viitoare vreau să închei contractul de împrumut pentru noua
casă. Trebuie să ştiu!”.
 Ce ar trebui ea să facă?
 Oamenii care ar trebui să ia decizia de concediere ar trebui să se întâlnească în spatele

“vălului ignoranţei” şi ar trebui să conceapă un plan prin care să se stabilească cine va
fi dat afară şi când ar trebui să li se comunice acest lucru
Utilitarismul/ Consencventialismul
• Teoriile consencvențialiste, teleologice (din grecescul telos - scop)
• Concentrare asupra rezultatelor, consecințelor acțiunii sau a deciziei
• Utilitarismul este cea mai cunoscută teorie consencvențialistă
• Principiul utilității- o decizie etică ar trebui să maximizeze beneficiile pentru societate

și să minimalizeze chestiunile vătămătoare
• Ceea ce contează este balanța consecințelor bune față de cele rele, pentru societate, în
general
Utilitarismul
 Utilitarismul este o doctrină etică ce priveşte moralitatea acţiunilor ca fiind total
dependentă de consecinţele sau rezultatele lor benefice (binele obţinut).
 Faptele oamenilor nu sunt corecte sau obligatorii datorită caracterului lor intrinsec
valoros, relaţiilor lor cu normele sociale sau divine (religioase), ci datorită binelui
general pe care-l produc.
 Utilitarismul îşi are originile în Anglia secolului XVII, dar şi-a primit formularea
clasică în operele lui J. Bentham (1748-1832), John Stuart Mill (1806-1873) şi George
Eduard Moore
 Teza de bază (fundamentală) a utilitarismului, formulată de Bentham este Principiul

Maximei Fericiri, potrivit căreia binele suprem îl reprezintă “Asigurarea celei mai
mari fericiri posibile pentru un număr cât mai mare de oameni”.
 Identificarea fericirii cu plăcerea a fost respinsă încă de pe vremea lui Socrate de către
filosofi şi teologi. Iar Epicur atrăgea atenţia că nu trebuie să ne lăsăm dominaţi de
plăceri, căci acestea se pot transforma în neplăceri mai mari, (de exemplu, consumul
de alcool sau tutun), ne pot duce în situaţia de a fi robi ai plăcerii.
 Ne domină ele pe noi şi nu invers. Mai mult, uneori e de preferat o durere mică unei
plăceri, pentru a ne procura mai târziu o plăcere mai mare.
 Susţinători ai diferitelor forme de utilitarism au încercat să distingă între acte despre

care credem că duc la fericire şi acte care duc în fapt la ea.
 Revenind la situaţia Mariei, care ar fi soluţia corectă în cazul dilemei acesteia?
 Care ar fi persoanele implicate şi ce efecte ar avea asupra acestora decizie ei?
 Cine va fi afectat dacă ea decide să spună adevărul prietenului? Dar dacă nu o va face?
 În luarea deciziei trebuie să ţineţi cont nu numai de persoanele apropiate afectate, ci de

societate, în general.
 Un utilitarist ar aborda o dilemă etică prin identificarea sistematică a tuturor

stakeholderilor implicați într-o anumită situație, precum și consecințele
(beneficii/costuri) pentru fiecare dintre ei. Cine sunt persoanele afectate în situația
concedierii?
 Cei mai importanți stakeholderi: prietenul Mariei, familia prietenului, șeful Mariei,
Maria, familia Mariei, alți angajați, compania. Care ar fi consecințele pentru fiecare
dintre ei?
 Efecte negative dacă îi va spune adevărul prietenei
 Aceasta ar putea să transmită informația colegilor ei, iar fabrica ar fi în haos
 Mai mulți oameni și-ar pierde locul de muncă, ca o consecință
 Maria și-ar pierde credibilitatea în fața șefului, care i-a oferit informația în mod
confidențial
 Maria și-ar putea pierde locul de muncă, care ar putea afecta familia ei
 Beneficii potențiale :
 Maria ar obține încrederea unui prieten apropiat
 Prietena ar putea utiliza informația în deizia de a cumpăra sau nu o casă
 După ce Maria face o analiză temeinică care estimează beneficiile și costurile , ce mai
bună decizie etică este cea care aduce cele mai multe beneficii nete pentru societate,
iar ce mai ”rea” decizie este cea care prevede cele mai multe rele societății
 Deci, dacă persoanele ar fi, mai mult rănite decât ajutate în situația în care Maria și-ar
informa prietena despre concediere, atunci, conform utilitarismului, Maria nu ar trebui
să spună nimic
 Este foarte important să analizăm consecințele față de societate, nu numai în ceea ce te

privește pe tine, așa cum suntem predispuși să facem
 Ai putea realiza un tabel, asemenea celui de mai jos
Analiza consencventialista
Stakeholder Spune— Spune— Nu spune— Nu spune—

costuri Beneficii Costuri Beneficii
1.
2.
3.
Etc.
• Concluzie: cele mai bune decizii sau acțiuni sunt cele care aduc cel mai mult bine,
societății, în general
Beneficiile consencventialismului
• În general, când analizăm dacă să întreprindem o acțiune sau nu, analizăm costurile și
beneficiile
• Atunci când statul decide construirea unei autostrăzi care să treacă peste proprietatea
ta, acesta utilizează argumente utilitariste când susțin beneficiile aduse comunității
(dezvoltarea și locurile de muncă, mai puține accidente, trafic redus etc.) sunt mai
importante decât costurile pe care le au câțiva proprietari
Provocari
• Este greu să obți toate informațiile pentru a evalua toate consecințele pentru fiecare
stakeholder care ar putea fi afectat în mpd direct sau indirect
• În afaceri (sau, în viață), când avem toate aceste date?
• Ar fi putut Mark felt să adune toate datele necesare?
• Și chiar și atunci când deții toate informațiile , poate fi foarte dificil să calculezi toate
costurile și beneficiile întrunite în fiecare dilemă etică
• Poți face o listă cu toate costurile și beneficiile întrunite în situația concedierilor?
• Este usor să treci doar consecințele pe care Maria le-ar putea resimți
• Dar poți să ai o viziune care să cuprindă toate costurile și beneficiile posibile asupra
tuturor celor implicați?
• Dacă nu deți un glob de cristal care să îți spună viitorul , este puțin probabil că vei
reuși să faci o analiză corectă și completă a tuturor consecințelor posibile
• Ai responsabilitatea de a aduna și utiliza cele mai bune și cele mai recente informații
• Provocare în vederea luării celei mai bune decizii etice este de a te detașa de propria
persoană și a te gândi la toate posibilele consecințe pentru toți cei afectați
Utilitarism –critici
1.Dificultatea practică de a-l aplica – căci în ce fel am putea determina cu acurateţe

fericirea pe care e probabil s-o producă o acţiune individuală ori o regulă generală sau
cum poţi obţine toate informaţiile necesare pentru a evalua toate consecinţele posibile?
2. Caracterul lui inechitabil: se poate întâmpla ca fericirea majorităţii să poată fi

obţinută cel mai eficace prin sacrificarea unei minorităţi inocente sau printr-o instituţie
evident nedreaptă, cum este sclavia; şi
3. Unilateralitatea sa, constând în faptul că moralitatea este analizată exclusiv prin

prisma acţiunilor şi a consecinţelor, niciodată prin cea a motivelor sau a intenţiilor.
Concluzii – utilitarism
 Teorie care prescrie omului de afaceri maximizarea cantitativă a consecinţelor

benefice pentru întreaga populaţie.
 Formă a consecvenţialismului, adică pune accent nu pe intenţiile sau scopurile

urmărite în afaceri, ci pe consecinţele acestora.
 Prin urmare, nu contează ceea ce urmăreşte în sine o afacere, ci faptul că ea produce

sau nu beneficii pentru umanitate.
 Printre aceste beneficii, utilitariştii consideră a fi cele mai importante: fericirea,
plăcerea, satisfacţia, deoarece acestea sunt considerate a avea cel mai mult legătură cu
starea generală de bine a omului.
 Utilitarismul este atractiv pentru oamenii de afaceri deoarece această filosofie afirmă
că multe acţiuni au consecinţe pozitive pentru unii, şi negative pentru alţii, ceea ce este
adevărat pentru multe decizii de afaceri.
TEORIILE NORMATIVE SI ETICA AFACERILOR - Curs 5
 Etica virtuţilor
 Aristotel
 G.E.M.Ascombe
 R. Solomon
 Jurământul hipocratic al managerilor
 Cei 8 pași în luarea unei decizii etice
Scurta recapitulare:
 MORALA/MORALITATEA: este percepţia unui individ despre ceea ce este corect

sau greşit, bine sau rău;
 Percepţia unei persoane despre ceea ce înseamnă moralitatea nu are un efect

direct asupra celorlalţi
 Totuşi, suma moralităţii fiecărui individ influenţează atitudinile din societatea

respectivă
 ETICA: se referă la o teorie sau un sistem al valorilor morale; descrie principiile a

ceea ce este considerat a fi un comportament corect
 Similar cu felul în care suma ideilor/gândurilor unei persoane creează

ideologia, etica reprezintă suma moralităţii persoanelor.
 VALORILE: reprezintă ideile şi trăsăturile caracteristicile pe care un individ le
preţuieşte şi le consideră importante
Etica virtutilor
 se preocupă de felul în care oamenii ar trebui să se comporte sau ce fel de persoane ar

trebui să fim pentru a face ceea ce este corect.
 O asemenea abordare, care se focalizează pe un anumit scop, pe individ,

responsabilităţile colective şi pe cultivarea caracterului este etica virtuţilor.
 fundaţia moralităţii constă în dezvoltarea trăsăturilor de caracter bune, cum sunt

virtuţile: o persoană este bună dacă are virtuţi.
Etica virtutilor – Aristotel
 Elementul esenţial în educaţia morală a lui Aristotel nu este studiul erudit, pur
intelectual, ci imitaţia modelelor exemplare, care arată prin faptele şi modul lor de a fi
ce înseamnă să fii un om virtuos. „[...] spusul poveştilor este mijlocul principal de a
face educaţie morală”.
 Virtutea nu este înnăscută, la naştere omul are doar dispoziţii, înclinaţii de a fi virtuos.
Ea se dobândeşte prin educaţie şi practică spirituală, devenind apoi habitus,
obişnuinţă, deprindere stabilă.
 Pe copil, părinţii îl învaţă să nu mintă – normă care se înscrie în caracterul său moral
de mai târziu. De aici importanţa educaţiei în a forma deprinderi virtuoase
 Nu trebuie neglijat faptul că Aristotel vede omul în contextul social, adică nevoia de a
se integra într-o societate şi de a excela ca parte a acestui grup social (sau, am putea
spune în context organizaţional).
 Calităţile necesare pentru a atinge starea de a eudaimonia duc la formarea unei

societăţi înfloritoare.
 Acest aspect este deosebit de important în etica afacerilor, deoarece virtuţile pot fi
aplicate în contextul organizaţional contemporan.
 Deci, putem susţine că motivaţia, înţelepciunea practică şi curajul sunt virtuţi esenţiale
pentru a transforma ideile etice în realitate organizaţională.
Etica virtutilor
 Mahatma Gandhi (1869-1948) arăta din perspectiva doctrinei nonviolenţei -

satyāgraha ( în sanskrită - adevăr şi fermitate) care sunt cele şapte păcate sociale ale
lumii de azi:
1. bogăţie fără muncă;
2. plăcere fără conştiinţă;
3. cunoaştere fără caracter;
4. câştig fără morală;
5. ştiinţă fără umanism;
6. religie fără sacrificiu;
7. politică fără principii.
 Etica virtuţilor a ieşit din nou la lumină în 1958 când Elizabeth Ascombe a publicat
articolul „Filosofia morală modernă”, articol prin care a schimbat modul de gândire
asupra teoriilor normative aplicabile în lumea afacerilor.
 Ea a criticat filosofia morală modernă preocupată de o concepţie legalistă asupra eticii

(accentuarea asupra obligaţiilor şi a datoriei).
 Critică utilitarismul şi deontologia, deoarece se bazează pe principii universal valabile

(adică principiul celei mai mari fericiri a lui Mill şi imperativul categoric a lui Kant),
putând da naştere unui cod moral rigid.
 Mai mult, aceste teorii se axează pe noţiunea de obligaţie, care, la rândul ei, este lipsită
de sens în societatea modernă, deoarece nu are rost fără existenţa unui legiuitor.
 Inspirându-se de la Aristotel, ea a susţinut revenirea la concepte cum ar fi caracterul,

virtutea şi înflorirea.
 în abordarea sa a subliniat importanţa emoţiilor şi înţelegerea psihologiei morale.
Etica virtutilor – organizatie virtuoasa

 Atunci care sunt virtuţile care ar putea fi luate în considerare pentru ca o instituţie de
afaceri să aibă un caracter virtuos?
 Fără îndoială, acestea sunt justiţia, curajul, loialitatea, împreună cu integritatea şi

consecvenţa, care se referă la aplicarea constantă a acestor virtuţi în diferite practici şi
în diferite perioade de timp.
 O organizaţie de afaceri cu caracter virtuos are nevoie de curaj pentru a face faţă
tentativelor de corupere din partea altor instituţii prezente în mediul în care aceasta îşi
desfăşoară activitatea şi să minimalizeze efectele dăunătoare ale mediului asupra
caracterului acesteia.
 Ar avea nevoie de justiţie pentru a distribui bunurile exterioare în mod adecvat pentru
a cântări avantajele proprii cu cele ale comunităţii, pentru a promova excelenţa
companiei prin distribuirea rolurilor astfel încât cei mai buni într-un domeniu să fie
distribuiţi în domeniul respectiv şi pentru a produce armonie internă prin acceptarea,
de către subordonaţi, a justiţiei la locul lor de muncă.
 Accentul pus pe încredere (prin care putem înţelege virtutea în ipostaza de a oferi
încredere altora şi de a fi demn de încredere tu însuţi) pune în lumină necesitatea
loialităţii pentru conducerea afacerilor.
Etica virtutilor
 Asemenea virtuţi îşi găsesc întruchiparea instituţională într-o seamă de trăsături ale
organizaţiei.
 Aceste trăsături sunt:
 dezvoltarea unei structuri bazată pe echilibrul puterii care garantează faptul că

punctele de vedere şi dorinţele unei entităţi specifice nu sunt privilegiate în
comparaţie cu ale altora,
 sisteme şi procese de luare a deciziilor care încurajează dialogul critic raţional

având ca efect contracararea părtinirilor şi
 examinarea unor aspecte anterior ignorate.

 Ceea ce trebui specificat este că toţi participăm la un număr de „practici” de-a lungul
vieţii şi toate acestea prevăd diferite provocări prin care putem stimula dezvoltarea
virtuţilor, inclusiv încrederea şi autocunoaşterea.
 Acest agregat de practici are scopul de a stimula dezvoltarea virtuţilor sau a

eudaimoniei; o căutare a unei vieţi mai bune precum şi a înţelegerii a ceea ce o viaţă
bună înseamnă.
Etica virtutilor – R. Solomon
 Robert Solomon este un susţinător fervent al aplicării eticii virtuţilor în domeniul

afacerilor, în special al organizaţilor. El se referă la cele şase dimensiuni ale eticii
virtuţilor într-un context corporatist:
1. Comunitatea: expunerea lui Aristotel cu privire la dezvoltarea şi acţiunea morală a fost

întotdeauna indisolubil legată de apartenenţa la o comunitate. Putem vedea o
organizaţie angajatoare ca o comunitate în care suntem membrii şi care oferă un
context în ceea ce priveşte comportamentul nostru moral.
2. Excelenţa (arete): ideea de a te strădui să obţii cele mai bune rezultate pentru sine şi
pentru comunitatea din care face parte acea persoană nu este una actuală. Dar ideea de
excelenţă în afaceri se potriveşte foarte bine cu etica virtuţilor. „În lumea afacerilor
excelenţa este cea care vinde, excelenţa este cheia spre succes”.
3. Identitatea de rol: aceasta se relaţionează cu ideea că a lucra într-o organizaţie

înseamnă a accepta rolul în totalitate, cu drepturile şi obligaţiile lui. Va fi uşor să
asociem acest aspect cu loialitatea faţă de o organizaţie. Bineînţeles că rolul va fi
diferit în funcţie de nivelul ierarhic, dar toate rolurile au o importanţă în ceea ce
priveşte obligaţiile şi conformitatea cu regulile şi standardele de comportament etic.
4. Integritatea: plenitudinea abordării noastre asupra ceea ce înseamnă să fii un membru

moral al organizaţiei şi consistenţa acţiunilor noastre în timp poate fi sintetizată prin
integritate. Poate, de asemenea, să însemne curaj şi încăpăţânare în contextul unei
situaţii stresante, putând chiar să genereze o percepţie de lipsă de loialitate.
5. Raţionamentul (înţelepciunea practică): aceasta se referă la percepţie, analiză şi

controversă, precum şi acţiune. Virtutea aristoteliană „pronesis” a fost considerată ca
fiind una dintre cele mai importante în aplicarea celorlalte virtuţi prin conexarea
dezvoltării intelectuale cu construirea caracterului. Nevoia de perfecţionare continuă
într-o viaţă este foarte diferită de aplicarea unui calcul moral.
6. Holismul: Solomon argumentează că angajaţii buni sunt oameni buni şi susţine

sincronizarea virtuţilor din domeniul afacerilor cu virtuţile pe care le aplicăm în toate
sferele existenţei noastre.
Etica virtutilor
 Este interesant de analizat cum toate elementele descrise de Solomon se întrepătrund.
 De exemplu, în contextul analizei loialităţii, dacă nu suntem de acord cu unele

propuneri ale organizaţiei din care facem parte, ne vom baza pe noţiunile de
integritate, raţionament sau holism.
 Solomon creează o legătură aparent unitară între individ, corporaţie şi societate, în

care scopurile fiecărei sunt convergente.
Etica virtutilor - aspecte practice
 Pentru a fi virtuos nu este suficient să fii dispus să acţionezi în sensul binelui moral ci
trebuie să ai şi dorinţa, motivaţia intrinsecă de a împlini ceea ce este bun.
 Conformistul la reguli se supune unor standarde externe de comportament datorate

sancţiunilor, dar motivaţia sa este lipsită de valoare morală.
 Persoana virtuoasă este aceea care are şi motive şi intenţii bune din punct de vedere
moral.
 Acest tip de teorie etică este aplicabilă în domeniul afacerilor în special în ceea ce
priveşte managerii şi codurile etice, fiind mai puţin atractivă decât teoria deontologică
sau utilitaristă.
 Etica virtuții pune accent pe actorul moral (persoana) și nu pe acțiunea morală (decizia
sau comportament)
 Scopul este să fii o persoană bună, deoarece o astfel de persoană îți dorești să fii
 Chiar dacă bazele eticii virtuții au fost puse de Aristotel, un număr ridicat de filosofi
contemporani s-au întors la același mod de gândire
Etica virtutii
 Ţine cont de caracterul agentului moral, motivaţiile şi intenţiile acestuia, aspecte

irelevante în celelalte teorii studiate
• Este important că individul intenționează să fie o persoană bună și depune eforturi

pentru a se dezvolta ca agent moral, să fie asociat cu alții care fac la fel și să contribuie
la realizarea unui context organizațional care susține comportamentul etic
• Principiile, regulile sau consecințele sunt importante, dar doar în contextul analizării
caracterul și integritatea actorului
• Caracterul poate fi analizat prin prisma principiilor, ca onestitatea, prin prisma

respectării regulilor ( de ex. dacă a respectat regulile codului profesional) sau prin
prisma consecințelor (de a nu face rău)
Exemplu:
• Motivația și intențiile sunt importante în luarea deciziilor etice, așa cum este și în
cazul legilor
• şi în răspunderea juridică, dacă cauzezi altuia un prejudiciu, pedeapsa este mai redusă
dacă fapta a fost săvârşită din culpă
• În afacerea Watergate, Mark Felt a oferit informaţii ziariştilor, iar în contextul eticii
virtuţilor ne întrebăm dacă a fost mânat de răzbunare, deoarece nu a fost numit Şef
FBI (doar secund), sau datorită unor scopuri mai largi, ca păstrarea integrităţii
sistemului de guvernare american?
 În etica virtuţilor caracterul unei persoane poate şi definit prin raportare la o

comunitatea morală relevantă.
 Este important a analiza care este comunitatea în care operează cel care trebuie să ia o
decizie
• Analizați propria persoană: în ce comunitatea cauți să îți găsești călăuzire dacă ai

acționat ca o persoană integră?
• Ești călăuzit de standarde profesionale, comunitatea religioasă, familia ta, ofițerul de

etică din cadrul companiei, publicul, în general?
• Dacă nu lucrezi într-o organizație profund etică, atunci comunitatea morală relevantă
nu este grupul tău de lucru, sau organizația
• Etica virtuții îți cere să analizezi comunitatea care deține cele mai înalte standarde
morale și te sprijină în a deveni o persoană virtuoasă
 De exemplu: managerul unei companii poate că a semnat o clauză de confidenţialitate,

iar dacă o încalcă, va fi linşat de către membrii companiei, dar poate realiza un bine
mult mai mare pentru comunitatea în care operează.
 Etica virtuţilor este utilă pentru indivizii aflaţi într-o comunitate profesională, care a
adoptat standarde înalte de comportament etic pentru membrii acelei comunităţi.
 De exemplu: contabilii, inginerii, avocaţii, psihologii, care au acceptat regulile şi

standardele profesie respective
 Este important să ai propriul raţionament moral, deoarece există profesii care nu au

asemenea standarde
 De exemplu – managementul nu e o “profesie” cu standarde etice explicite şi

responsabilităţi recunoscute faţă de societate, deşi sunt autori care consideră contrariul
REGULA DESTAINUIRII
 În situaţia în care comunitatea profesională nu are standarde etice sau acestea par să
fie greşite, poate fi util să ne întoarcem către comunitatea mai largă şi standardele de
călăuzire societale.
 O astfel de regulă poate fi “regula destăinuirii”, care răspunde la întrebarea: “Cum

te-ai simţi dacă comportamentul tău ar apărea la ______” (Ziar naţional, ziar local,
TVR 1 etc)
 Presupoziţia din spatele acestei reguli este faptul că există standarde în comunitatea
respectivă, şi la nivel intuitiv, majoritatea dintre noi ştiu care sunt acestea
 Dacă intuiţia ne spune că nu ar fi bine să apărem la televizor sau ziar cu un anumit
comportament, pur şi simplu nu ar trebui să facem aşa ceva, deoarece altfel nu am fi
considerate persoane de integritate morală
Care ar fi sfatul celui mai dur critic moral sau model etic al tau?
 cine are acest rol în viaţa ta? Este cineva din familie, un profesor, antrenor, mentor
spiritual?
 Identifică cel mai dur critic moral sau model etic şi gândeşte-te ce ar crede acestea
despre comportamentul pe care îl contempli?
 Majoritatea persoanelor au în viaţa lor persoane a căror integritate si raţionamente

morale le respectă
Identitatea ca actor moral e importanta pentru tine
 Eşti devotat în dezvoltarea acestui aspect despre tine
 Dacă ţi-ai asumat un astfel de angajament şti că viaţa şi cariera prezintă provocări
etice şi oportunităţi pentru a ne forma standardul etic
 Urmezi un program de “fitness etic” prin exersarea unui comportament corect şi prin
dezvoltarea de obiceiuri bune?
 Beneficii: te ajută să îți susţii valorile, te ajută să te vezi ca o persoană integră şi astfel
să îţi exersezi atitudinile etice
 Identificarea de modele etice, alegând să interacţionezi cu persoane integre şi într-o

companie etică sunt toate moduri de a susţine acest aspect al dezvoltării personale
Un juramant hipocratic al managerilor
• Managementul nu este o profesie cu standarde etice explicite și responsabilități

recunoscute pentru societate
• Totuși, anumiți autori cred și argumentează că ar trebui să fie o astfel de profesie
• În 2008, un articol din Harvard Business Review a oferit ‘‘Un jurămând hipocratic
pentru manageri’’ care solicită managerilor să-și asume următoarele :
1. În serviciul publicului și al societății. Recunoașterea responsabilității managerului de
a servi interesul public prin crearea valorii sustenabile pentru societate, pe termen lung
2. Balansarea intereselor multiplilor stakeholderi. Recunoașterea faptului că

managerii trebuie să balanseze nevoile contrastante ale stakeholderilor, pentru a crește
valoarea societății astfel încât să fie în concordanță cu binele societal. Autorii susțin
‘‘s-ar putea ca prin aceaste măsuri să nu crească valoarea întreprinderii și ar putea
include măsuri dure ca restructurarea, suspendarea sau vânzarea firmei, dacă astfel
este păstrată sau crește valoarea societală
3. A acționa cu integritate în interesul companiei. A pune interesele companiei

înaintea interesului personal, și, în același timp, a te comporta ca o persoană integră,
consecvent cu valorile personale, și încurajându-i și pe ceilalți să facă la fel. Se referă
la evitarea unui comportament care promovează ambițiile personale care vatămă atât
afacerea, cât și societatea, precum și raportarea oricărei violări legale sau morală de
către ceilalți
4. Aderare la prevederile legale. A-și asuma respectarea spiritului și literei legii și a

contractelor în acțiunile personale și ale companiei
5. Raportare corectă și transparentă. Raportare a activității companiei corectă și

transparentă pentru toți stakeholderii, astfel încât aceștia să poată lua decizii în
cunoștință de cauză, decizii informate
6. Adoptarea deciziilor cu respect și fără prejudecăți. A adopta decizii cu respect și

fără prejudecăți, fără a lua în considerare rasa, genul, orientarea sexuală, religia,
naționalitatea, apartenența politică sau statutul social. Scopul este de a proteja
intereselor celor mai puțin influenți și care sunt afectați de aceste decizii
7. Dezvoltarea profesională. Asumarea obligației de dezvoltarea profesională continuă,

pentru sine și pentru ceilalți cu scopul de a deține cele mai actuale informații pentru a
lua decizii corecte
8. Responsabilitatea de a proteja profesia. A recunoaște faptul că a fi considerat

profesionist presupune anumite privilegii care vin împreună cu responsabilitatea de a
confirma și proteja standardele, și a continua să le dezvolți astfel încât să contribui la
încrederea, respectul și onoarea asociate cu acestea și cu profesia.
Obiectiile legate de aplicarea eticii virtutilor- 1
 În primul rând, conform unor autori, moralitatea se referă la modul în care

interacţionăm şi cum îi tratăm pe ceilalţi, dar etica virtuţilor se referă la sine,
dezvoltarea caracterului personal şi dezvoltarea armonioasă.
 O astfel de abordare este considerată ca fiind egocentrică şi contrară moralităţii în

sine.
 Totuşi, această critică nu ţine cont de adevărata natură a virtuţilor.
 Virtuţile în sine se referă la respectul celorlalţi, adică sunt interesate de

comportamentul nostru faţă de semeni. Este lipsit de semnificaţie faptul de a gândi
întotdeauna în mod virtuos, mai important este să acţionăm virtuos faţă de ceilalţi.
Obiectiile legate de aplicarea eticii virtutilor -2
 În al doilea rând, unii critici pun sub semnul întrebării faptul dacă bunăstarea
(eudaimonia) poate fi considerată drept valoare absolută sau supremă.
 Valoare absolută este valoarea spre care ar trebui să fie orientate toate acţiunile.
 În etica virtuţii, a acţiona întotdeauna într-o manieră virtuoasă ne conduce la realizarea

sentimentului de bunăstare sau eudaimonie.
 Criticii sugerează, de multe ori, că bunăstarea personală este doar egoism şi nu o

valoare.
 În contrast, eticienii virtuţii susţin că binele agentului moral şi a celorlalţi sunt

combinate în etica virtuţii în aşa fel încât realizarea bunăstării agentului moral
presupune un comportament virtuos şi faţă de ceilalţi.
Obiectiile legate de aplicarea eticii virtutilor - 3
 În al treilea rând, s-a sugerat că etica virtuţii se bazează prea mult pe circumstanţe sau
situaţii concrete şi eşuează în a oferi orientări asupra modului în care oamenii ar trebui
să se comporte atunci când sunt confruntaţi cu probleme practice. Aceasta înseamnă că
etica virtuţii nu reuşeşte să ghideze acţiunea umană.
 Etica virtuţii se apără pe baza faptului că problemele practice sunt atât de variate încât
o teorie care este flexibilă şi sensibilă la situaţii concrete este superioară uneia care
oferă doar reguli rigide şi fără compromisuri.
 Etica virtuţii pune accentul pe dezvoltarea raţionamentului etic în cursul timpului,

astfel încât un agent individual nu trebuie să urmeze orbeşte o regulă, ci trebuie să
decidă singur asupra acţiunii corecte.
Obiectiile legate de aplicarea eticii virtutilor
 Teoriile sale oferă o concepţie etică autocentrată, deoarece „înflorirea” umană este
văzută ca un scop în sine şi nu ţine cont de felul în care acţiunile noastre afectează alte
persoane.
 nu oferă îndrumări cu privire la modul în care ar trebui să acţionăm, deoarece nu

există alte principii clare pentru călăuzirea acţiunii decât: ”acţionează aşa cum ar
acţiona o persoană virtuoasă în aceeaşi situaţie”.
 Abilitatea de a cultiva virtuţile drepte va fi influenţată de o serie de factori care se află

dincolo de controlul unei persoane, datorită educaţiei, societăţii, prietenilor şi familiei.
Etica virtutilor, etica deontologista, etica utilitarista
 Spre deosebire de utilitarism şi deontologie, care susţin importanţa datoriilor şi a

regulilor în funcţie de consecinţele acţiunilor, etica virtuţilor nu urmăreşte în primul
rând să identifice principiile universale care ar putea fi aplicate în orice ipoteză
morală, ci analizează virtuţile, sau caracterul moral.
 Nici deontologia şi nici utilitarismul nu analizează virtuţile caracterului moral, a

educaţiei morale sau răspunsul la întrebări mai ample, de genul: Ce fel de persoană ar
trebui să fiu şi cum ar trebui să trăiesc?
 În contradicţie cu utilitarismul şi deontologia, utilizarea eticii virtuţilor în cadrul

organizaţiilor de afaceri oferă nivelul necesar de minuţiozitate în aplicare şi, în acelaşi
timp, oferă un cadru conceptual în cadrul căruia se poate situa orice analiza legată de
problemele particulare ale eticii afacerilor.
 În plus şi foarte important, oferă o terminologie cu care se pot dezbate aceste
probleme, o terminologie care derivă din etica lui Aristotel, dar care este în acelaşi
timp aplicabilă modernităţii.
Opt pasi pentru a adopta o decizie etica in afaceri
 Pasul 1: Adună informaţiile relevante
 Abordările filosofice nu ne spun să facem acest pas, dar presupun că acesta a fost făcut
 De multe ori e uşor de spus, dar greu de făcut
 În situaţia noastră, Maria nu cunoaşte care sunt reglementările legale privitoare la

concedieri, sau de cât timp ar avea nevoie 200 de muncitori pentru găsi locuri de
muncă
Pasul doi: Defineste problemele etice
 De obicei, sărim cu o concluzie, fără a judeca care sunt dilemele etice şi motivele
răspunsurilor noastre
 În situaţia noastră: ah, e uşor, Maria trebuie să spună adevărul şefului sau prietenului
 Nu săriţi în a da soluţii, fără a analiza care sunt problemele etice sau valorile
conflictuale din acea dilemă
 Problemele etice din situaţia noastră: drepturile şefului şi ale muncitorilor, care ar fi
perioada de preaviz necesara, ce spune legea, dreptul companiei de a păstra informaţia
confidenţială, care sunt obligaţiile companiei faţă de muncitori
 La nivel mai personal: problemele etice legate de principiile onestităţii, loialităţii, al

respectării promisiunii, ce e mai important, să spui adevărul sau să respecţi
promisiunea faţă de şef, faţă de care trebuie să araţi loialitate?
 Din perspectiva dreptăţii, ce ar fi corect faţă de companie şi faţă de cei concediaţi?
 Avem înclinaţia de a ne opri la prima problemă etica care ne vine în minte, dar
discutaţi cu colegii, prietenii, cereţi-le să vă arate alte probleme
Pasul 3: Identifica persoanele afectate
 Persoane afectate: toţi indivizii şi grupurile care sunt afectate de decizia sau acţiunea
respectivă
 Deontologiştii (ce drepturi sunt in joc si cine are datoria de a acţiona) şi utilitariştii
(costuri şi beneficii) impun identificarea persoanelor afectate
 A vedea lumea prin ochii celorlalţi este un element esenţial al raţionamentului moral a
lui Kohlberg
 Vălul ignoranţei la Rawls cere acelaşi lucru
 Este de ajutor să începeţi cu cei direct afectaţi (Maria, şeful, muncitorul), şi apoi să
lărgiţi progresiv sfera, pentru a încorpora grupuri mai largi (ceilalţi muncitori, restul
companiei, comunitatea locală, societatea, în general)
 Cu cât ai mai multe persoane afectate, cu atât mai multe probleme vei descoperi
Pasul 4: Identifica consecintele
 Identifică posibilele consecinţe pentru fiecare parte interesată
 Trebuie identificate doar cele care au ce mai mare şansă de a se realiza, şi, în special,
cele care au consecinţe negative
 De exemplu, dacă Maria spune adevărul prietenului, îţi poate pierde slujba, ceea ce îi
va afecta familia, iar prietenul ei ar putea avea mai mult timp să îşi găsească un loc de
muncă şi astfel să îi salveze familia, şi posibil, şi a altora
 Care soluţie ar aduce cele mai multe beneficii şi cele mai puţine costuri?
 Consecinţe pe termen lung vs termen scurt
 În deciziile de afaceri acest aspect este f important, în situaţia noastră, e mai important
mersul companiei pe termen lung, sau consecinţele pentru cei 200 de muncitori?
 Consecinţele simbolice
 Fiecare decizie şi acţiune trimite un mesaj

 Dacă Maria minte, atunci mesajul transmis va fi că e mai important pentru ea să-şi
salveze propria piele.
 Dacă un manager acceptă bilete la un meci de sport de la un client, iar politica firmei e
de a nu accepta cadouri de la clienţi, care va fi mesajul
 Consecinţele secretului:
 Dacă decizia este luată în secret, pentru a evita reacţiile negative, care ar fi
consecinţele dacă decizia ar deveni publică?
 Utilizaţi regula destăinuirii
Pasul 5: Identifica obligatiile
 Identifică obligaţiile pe care le ai şi motivele pentru fiecare dintre ele
 Maria, de ex., are obligaţii către diferitele persoane afectate
 Trebuie să identifici motivele pentru care ai acele obligaţii, precum valori, principii,
caracter, rezultate
 De ex, obligaţia de respectare a promisiunii “Maria nu ar trebui să dezvăluie

informaţia deoarece acesta nu va mai avea încredere în ea, iar încrederea şi
respectarea promisiunii sunt valori esenţiale în relaţia de subordonare”.
 Obligaţiile pe care le ai depind de persoanele afectate
 De exemplu, ne bazăm pe auditorii financiari când analizăm o anumită companie, iar

încrederea noastră se bazează pe datele reale comunicate de aceştia
Pasul 6: Ia in considerare caracterul si integritatea ta
 Acţionează ca o persoană integră
 Întreabă-te ce ar face modelul tău moral în aceeaşi situaţie, sau ce ar spune

comunitatea morală relevantă referitor la acea situaţie
 Această modalitate poate fi utilizată, în special, în situaţiile de urgenţă
 Sau puneţi întrebarea “Cum voi fi amintit după ce nu voi mai fi?”
Pasul 7: Gandeste în mod pozitiv despre posibilele actiuni
 Înainte de a lua orice decizie, fii sigur că nu ai şi alte posibilităţi, adică nu doar A sau
B, ci poate şi C
 Maria, poate că ar putea discuta cu managementul referitor la alte soluţii, sau măcar să
îi înştiinţeze pe angajaţi să nu angajeze noi datorii
Pasul 8: Verifica-ti intuitia
 Până acum, toţi paşii s-au referit la procese de evaluare şi colectare de date raţionale,
dar nu-ţi ignora intuiţia
 Suntem toţi creaţi să fim empatici şi să dorim corectitudinea
 Empatia este o emoţie importantă care ne semnalează că cineva poate fi vătămat
 Nu putem spune mereu de ce nu suntem confortabili într-o anumită situaţie
 Dar anii de socializarea ne-au făcut sensibili faţă de situaţii în care “ceva nu pare
corect”
 Acesta ar putea fi primul semnal că eşti în faţa unei dileme etice
 Dar nu utiliza intuiţia pentru a găsi o soluţie, ci aplică raţionamentele studiate!
AFACERILE, ÎNTRE INTERES SI RESPONSABILITATE SOCIALA - Curs 6
 Afacerile, între interes şi responsabilitate socială
 Argumente în favoarea unui comportament etic în afaceri
 Argumente contra asumării comportamentului etic în afaceri
 Perspectiva psihologică a eticii afacerilor
Principiul responsabilitatii
 În literatura etică, responsabilitatea este tratată ca un principiu - principiul
responsabilităţii - dar este înţeleasă şi ca o structură de conştiinţă morală mai
complexă care include: judecata responsabilă, decizia responsabilă sau alegerea
responsabilă, sentimentul răspunderii etc.
 Sensul de principiu al responsabilităţii se poate divide în cel puţin două componente:
 a) când în actele noastre libere ştim că trebuie să ne conducem după rigorile

responsabilităţii;
 b) când responsabilitatea devine element fundamental într-un sistem moral sau într-
unul etic.
Elaine Sternberg si etica afacerilor
 o organizaţie care urmăreşte atingerea scopurilor morale doar pentru că acestea ar fi

bune, şi indiferent de consecinţele pe termen lung, nu poate fi considerată că
acţionează ca o afacere.
 scopul afacerilor este maximizarea valorii pe termen lung a proprietarilor, mijlocul

fiind satisfacerea nevoilor sociale.
 Astfel, după tăioasa afirmare a maximizării profitului ca scop definitoriu al afacerilor,

urmează retragerea pe poziţii mai blânde, în lumina argumentelor interesului raţional:
da, maximizarea profitului înainte de toate (dacă vrem să facem afaceri, nu opere
caritabile) însă chiar maximizarea profitului pe termen lung solicită considerarea
atentă a intereselor celor de care depinde bunul mers al afacerilor, drept pentru care se
recomandă, destul de sumar, „decenţa elementară” şi „dreptatea distributivă”.
 oamenii de afaceri trebuie să ţină seama şi de interesele altora doar în măsura în care
acest „altruism interesat” este de natură să conducă la maximizarea profiturilor.
Argumente in favoarea asumarii unui comportament etic in afaceri
 Institutul Internaţional de Etică în Afaceri (IBEI – International Business Ethics

Institute), cu sediul la Washington şi o filială la Londra, Marea Britanie, este o
organizaţie înfiinţată în anul 1994 pentru a promova etica afacerilor şi
responsabilitatea corporativă acţionând în două direcţii cheie.
1. Astfel, o primă direcţie o reprezintă activităţile de creştere a conştientizării publicului
şi a dialogului referitor la problematica eticii de afaceri pe plan internaţional prin
mijloace educaţionale, ca de exemplu seria de mese rotunde dedicate acestei
problematici sau publicaţia proprie denumită International Business Ethics Review.
2. O a doua direcţie o constituie eforturile de diseminare a informaţiei privind etica

afacerilor pentru a demonstra schimbările pozitive şi tangibile pe care le pot genera
firmele responsabile
 În România, putem menţiona câteva organizaţii de acest gen, cu precizarea că au fost

înfiinţate cu date mult mai recente decât cele din Statele Unite sau Marea Britanie.
 De exemplu, CSR Romania este un proiect al Forum for International

Communications 2010, şi doreşte să promoveze pe piaţa românească ideea de
management etic, în general, şi ideea de responsabilitate socială corporatistă, în
particular
 afacerile prin care se urmăreşte nu doar obţinerea unui profit, ci şi asumarea unei
responsabilităţi vis-a-vis de mediu sau spre cauzele sociale sunt dintre cele mai
prolifice.
 Totodată, companiile sunt responsabile pentru ajutorarea comunităţii în care operează

în aceeaşi măsură în care comunitatea ajută afacerea.
 Prin aceste operaţiuni, o companie îşi poate majora încrederea acordată de

comunitatea în care operează, realizând astfel o sinergie: comunitatea este deschisă în
a susţine o afacere, dar aceasta trebuie sa returneze încrederea acordată şi să arate, prin
implicare, că îi pasă, doar aşa putând fi realizat profitul pe termen lung.
 Orice activitate generată de o afacere nu trebuie să distrugă ci să contribuie şi să

protejeze interesele sociale ale comunităţii în care operează şi nu numai.
Argumente de natura economica
 atitudinea etică din partea firmei asigură, îndeosebi pe termen lung, avantaje, care pot
nu numai să compenseze integral costurile comportamentului etic, dar chiar să le
depăşească.
 Raportul termen lung - termen scurt apare de fapt ca un laitmotiv al argumentaţiei în
favoarea comportamentului etic, considerându-se că şi atunci când pe termen scurt
apar dezavantaje la capitolul cheltuieli datorită comportamentului etic, pe termen lung
acestea sunt complet anulate, iar firma înregistrează un câştig evident.
 Prin comportamentul etic în afaceri se consolidează o imagine publică deosebit de

pozitivă, care are efecte extrem de favorabile pe termen lung în raporturile atât de
importante ale firmei cu acţionarii, personalul angajat, sau cu potenţial de angajare,
consumatorii şi structurile guvernamentale de reglementare a afacerilor.
Argumente economice 2:
 piaţa bursieră acordă un bonus important pentru comportamentul etic al unei firme,
considerând că acesta este de natură să o facă deschisă aşteptărilor, dar şi evaluării
critice din partea publicului.
 acţiunile sale listate la bursele de valori tind să aibă un curs ascendent pe termen lung.
 Atitudinea etică întăreşte relaţia de durată dintre firmă şi personalul angajat, provenind
din comunitatea respectivă, dar determină şi o orientare sporită a segmentului de
talente din cadrul forţei de muncă potenţiale existente pe plan local, către o eventuală
angajare în firma respectivă.
 În schimb, dacă o firmă aduce daune mediului, acestea se pot repercuta şi asupra
membrilor de familie ai angajaţilor şi, implicit, asupra atitudinii angajate a
personalului.
 În ceea ce priveşte consumatorii, ultimele decenii au marcat o modificare dramatică de

atitudine a acestora, în sensul unor aşteptări mult amplificate pentru o implicare
socială şi un comportament etic cât mai pronunţat din partea firmelor de la care îşi
procură bunurile şi serviciile
Argumente economice 3:
 Un alt raţionament de natură economică, porneşte de la considerentul că un

comportament etic tot mai implicat pe plan social al firmelor are drept consecinţă
diminuarea trendului de suplimentare a reglementărilor guvernamentale în domeniul
economic.
 Consecinţa este o atenuare sau chiar o stopare a costurilor economice legate de
administrarea actelor normative şi o diminuare a presiunilor pe care aceste
reglementări le exercită asupra deciziilor de management în afaceri.
Argumente – provocari globale
 Astfel, companiile multinaţionale se confruntă cu provocarea de a comunica valorile şi

practicile etice către zeci sau chiar sute de mii de angajaţi, care lucrează în cadrul unor
sisteme culturale şi legale diferite în mai multe ţări.
 Concomitent, pe măsură ce economia mondială devine o reţea interconectată,

solicitările adresate companiilor de a adera la standarde etice mai înalte s-au mărit.
 pe măsură ce companiile îşi descentralizează funcţiile de afaceri, şi promovează

manageri locali în poziţiile principale, se constată că valorile împărtăşite în comun în
practicile etice consistente servesc ca un numitor comun pentru construirea unei
culturi corporative globale.
Argumente – institutii internationale
 Using the OECD Principles of Corporate Governance- A boardroom pespective în

care organismul internaţional OECD (Organisation for Economic Co-operation and
Development) emite un set de principii şi coduri de conduită corporatistă orientată
spre societate.
 Setul de principii regăsite în cadrul Naţiunilor Unite: The Global Compact, Global
Reporting Initiative (GRI) sau standardul ISO 26000. Sunt pachete de recomandări la
care companiile aderă voluntar
 Mai presus de orice, în aplicarea eticii în afaceri este însă constatarea companiilor
asupra faptului că programele care privesc aplicarea unei politici etice proprii, le pot
sprijini pe mai multe planuri:
1. evitarea falimentului, amenzilor, proceselor şi condamnărilor penale;

2. protejarea companiei, în special în perioadele de tensiune şi tranziţie pe plan intern sau
în evoluţia de ansamblu a economiei;
3. întărirea loialităţii şi angajamentelor salariaţilor;
4. evitarea reglementărilor guvernamentale;
5. evitarea pierderii unei afaceri;
6. limitarea vulnerabilităţii faţă de presiunea activiştilor pe plan social şi ecologic sau faţă
de eventualele boicoturi;
7. creşterea accesului la surse de finanţare
Argumente contra asumarii responsabilitatii sociale in afaceri
 În ceea ce priveşte susţinerile împotriva unei abordări etice în afaceri, un prim

argument este cel referitor la afirmaţia conform căreia obiectivul primordial care
justifică însăşi existenţa şi activitatea unei firme este acela de a obţine un profit cât
mai mare, astfel că activităţile de natură etică trebuie lăsate în responsabilitatea altor
instituţii şi structuri sociale.
 se consideră că activităţile de natură etică presupun de cele mai multe ori costuri
suplimentare, care nu se compensează prin rezultate, astfel că firma cu asemenea
activităţi trebuie să le preia fie în bilanţul propriu, ceea ce înseamnă o diminuare sau
anulare a profitului, fie să recurgă la reflectarea acestora în preţuri mai mari şi,
implicit, să procedeze la trecerea costurilor pe seama consumatorilor.
 reflectare a proverbului arhicunoscut că atunci „când alergi după doi iepuri nu prinzi
nici unul.”
 Pentru firmele care urmăresc nu numai obiectivele economice primordiale ale

maximizării profitului şi creşterii productivităţii, dar şi obiective de natură etică, există
riscul ca ambele să înregistreze un eşec, depăşind capacitatea internă de acţiune a
întreprinderii.
Milton Friedman si etica afacerilor
1. Numai fiinţele umane sunt moralmente responsabile de acţiunile lor. Corporaţiile

nu sunt fiinţe umane şi, prin urmare, nu pot să îşi asume cu adevărat răspunderea morală
pentru ceea ce fac. Întrucât organizaţiile sunt alcătuite din indivizi, numai aceştia sunt fiecare
în parte responsabili pentru acţiunile lor în cadrul corporaţiilor.
2. Unica responsabilitate a managerilor este aceea de a acţiona în interesul

acţionarilor. Atâta timp cât o corporaţie se supune cadrului legal pe care societatea l-a
instituit în domeniul afacerilor, singura responsabilitate a managerilor unei corporaţii este
aceea de a realiza un profit, deoarece acesta este scopul pentru care a fost creată organizaţia
comercială şi pentru care managerii au fost angajaţi. A acţiona în vederea oricărui alt scop
înseamnă abandonul răspunderii lor şi un adevărat „furt” din buzunarele acţionarilor.
3. Problemele sociale sunt de competenţa statului şi nu îi privesc pe managerii

corporaţiilor. În concepţia lui Friedman, managerii nu trebuie şi nici nu pot să decidă ce
anume serveşte cel mai bine interesele societăţii. Aceasta este treaba guvernului. Managerii
corporaţiilor nu sunt nici pregătiţi să fixeze şi să urmărească ţeluri sociale şi, spre deosebire
de politicieni, nici nu sunt aleşi în mod democratic să se ocupe de aşa ceva.
Concluzii
 afacerile au în conţinutul lor termenul de profit, dar trebuie analizat cum va fi utilizat
acest profit, prin satisfacerea exclusivă a intereselor egoiste ale acţionarilor şi
managerilor sau prin implicarea activă în cauzele sociale, altfel spus, prin restituirea
unei părţi din beneficiul obţinut comunităţii.
 Rolul business-ului determină drepturile civice şi responsabilităţile lui.
 Adesea oamenii de afaceri trebuie să ia decizii bazându-se doar pe bunul simţ şi

conştiinţa lor. Fără conştiinţă, principii morale şi valori care să îndrume o persoană de
afaceri, el sau ea va eşua personal, în acelaşi timp distrugând economia şi ruinând
bazele societăţii.
 Susţinem, asemenea lui Robert C. Solomon că „obiectivul unei afaceri este obţinerea
profitului, dar acest obiectiv trebuie atins numai prin furnizarea de bunuri şi servicii
de calitate, prin crearea de locuri de muncă şi prin integrarea în comunitate.
Sublinierea profitului, mai degrabă decât productivitatea sau serviciul public, ca
obiectiv central al afacerilor, nu este o descriere imparţială. Nu profiturile ca atare
sunt scopul afacerilor: profiturile sunt distribuite şi reinvestite. Profitul este un mijloc
de construire a afacerii şi de răsplătire a angajaţilor, a directorilor şi a investitorilor.
Pentru unii, profiturile sunt un indicator al competitivităţii, dar chiar şi în aceste
cazuri contează satisfacţia adusă de victorie şi nu profiturile ca atare”
Perspectiva psihologica a eticii afacerilor
 Pentru a lua o decizie etică, în primul rând trebuie identificată aceea situaţie ca fiind de
natură etică
 Acest prim pas este conştientizarea etică
 Conştientizare etică→Judecată etică→ Acţiune etică
1. Constientizarea etica
 O persoană recunoaşte că acea situaţie sau problemă este în legătură cu etica şi trebuie
analizată în termeni de etică
 Câteodată, nu conştientizăm problemele ca fiind de natură etică, astfel încât judecata

etică (ca cea studiată în cursul precedent) nu se activează
 Noi studii au arătat că partea din creier care are legătură cu identificarea naturii etice a
unei probleme este diferită de cea care are legătură cu alte tipuri de raţionamente
 În alt studiu, partea din creier corelată cu emoţiile s-a activat atunci când participanţii
au văzut imagini relevante moral, comparativ cu imagini neutre
 Deci, se întâmplă ceva în creierele noastre atunci când raţionăm asupra unei probleme
pe care o recunoaştem ca având tonalităţi etice
Exemplu legat de munca
 Ai un nou loc de muncă în industria financiară, iar managerul trebuie să plece mai
repede, pentru a participa la meciul fiului său şi te roagă să trimiţi şefului lui un
proiect important, doar semnând în locul lui şi forwardând mailul
 Pentru un angajat naiv, aceasta pare o cerere foarte uşoară, dar dacă ai fost informat de
companie cu privire la problema etică a situaţiei, o vei conştientiza
 Managerul tău ţi-a cerut să falsifici o semnătură, ceea ce este lipsit de etică
 Recunoaşterea naturii etice a problemei va face să ai un mod diferit de raţionament
legat de felul în care vei răspunde
Probabilitatea de a recunoaste problema etica a unei situaţii creste daca:
1. Cred că şi colegii vor considera că situaţia este problematică din punct de vedere
etic
2. Este utilizat un limbaj etic pentru a prezenta situaţia celui care ia decizia
3. Decizia este privită ca având potenţial de a produce rău altora
1. Cred ca si colegii vor considera ca situatia este problematica din punct de vedere etic
 Majoritatea se raportează la cei din mediul lor social pentru a se călăuzi într-o dilemă
etică
 Dacă ai mai întâlnit această situaţie, sau dacă ai participat la un training unde ţi-a fost
prezentată o situaţie similară, este mai uşor să identifici problema etică
2. Este utilizat un limbaj etic pentru a prezenta situatia celui care ia decizia
 Utilizarea limbajului etic (cuvinte pozitive ca integritate, onestitate, dreptate, sau

cuvinte negative ca minciuna, înşelăciunea, furtul) poate activa gândirea etică
deoarece aceste cuvinte sunt ataşate unor categorii cognitive care au conţinut etic
 Dacă managerul ar fi folosit cuvântul “falsifica”, ar fi fost mult mai uşor pentru noul
angajat să identifice problema etică
 Un exemplu elocvent poate reprezenta cuvântul genocid
 În 1994, în Rwanda, 800.000 de bărbaţi, femei şi copii au fost ucisi de extremişti fără
ca restul lumii să facă ceva
 Consilierul pe probleme de securitate de la Casa Albă a refuzat să folosească cuvântul

genocid, deoarece aceasta ar fi însemnat obligaţia de a acţiona.
 Utilizarea unui limbaj eufemistic poate avea aceste consecinţe
3. Daca decizia este privita ca avand potential de a produce rau altora
 O situaţie care ar putea crea rău altor persoane este mai probabil să fie văzută ca o
problemă etică
 În exemplul nostru, dacă angajatul ar fi considerat că falsul ar putea aduce daune

clienţilor, ar fi fost privită ca o problemă serioasă
 Natura etică a unei probleme poate fi identificată mai uşor dacă este intens morală,
adică dacă poate avea consecinţe pentru un număr mare de persoane, acele consecinţe
au o probabilitate ridicată de a se produce, şi potenţialele victime sunt apropiate fizic
sau psihic de cel care ia decizia
Exemple
 Dacă o companie deversează soluţii toxice în râu
 Decizie de a concedia 200 de angajaţi din altă ţară
 Care credeţi că este decizie intens morală?
Solutii:
 Managerii pot încuraja angajaţii să fie conştienţi din punct de vedere etic prin
participare acestora la traininguri, prin discuţii referitoare la ceea ce este etic şi care
sunt situaţiile dilematice pe care le pot întâlni.
 Angajaţii să aibă aceste discuţii între ei, să utilizeze limbaj etic, să se gândească la
consecinţele acţiunilor lor şi să-şi asume responsabilitatea deciziilor luate
Diferente individuale, rationament etic si comportament etic
 Din momentul în care persoanele sunt conştiente de dimensiunea etică a unei situaţii,
utilizează un proces de raţionament etic care poate conduce la un comportament
etic/lipsit de etică
 Raţionament etic = luarea unei decizii legată de ceea ce este corect de făcut
 La fel ca în cazul conştientizării eticii, studiile arată că anumite părţi ale creierului sunt
activate mai mult în cazul luării deciziilor etice decât atunci când aceeaşi indivizi iau
alte tipuri de decizii
 Aceste descoperiri sugerează că raţionamentul etic este, cu adevărat, o formă unică de

luare a deciziilor
 Oamenii reacţionează diferit în aceleaşi contexte
 Analizăm care sunt caracteristicile individuale care diferenţiază o persoană de alta,

făcând ca, în acelaşi context, o persoană să acţioneze moral şi alta nu
Diferente individuale
 1. Stilul de luare a deciziei etice
 2. Dezvoltarea cognitivă morală - Kohlberg
 3. Locus de control (intern sau extern)
 4. Machiavelismul
 5. Decuplare morală
1. Stilul de luare a deciziei etice
 În cursul precedent am discutat despre posibilele teorii normative aplicabile
 Indivizii au preferinţe atunci când aleg o anumită teorie normativă
 Forsyth susţine că preferinţele sunt influenţate de următorii factori:
1. Idealism – sau grija unei persoane pentru bunăstarea celorlalţi
2. Relativism – principiile etice sunt aplicabile doar anumitor situaţii, şi nu sunt

aplicabile oricărei situaţii
 Cei care au un relativism scăzut, cred că orice situaţie este supusă principiilor
universale, precum onestitatea
 Cei care au un relativism ridicat, consideră că indivizii trebuie să cântărească

circumstanţele particulare, deoarece nu există principii universale care să prescrie ceea
ce este corect în orice situaţie
 Cercetătorii susţin că cei care au un idealism ridicat, sunt mai predispuşi în a critica
comportamentul imoral, deoarece se preocupă să nu îi rănească pe ceilalţi
 În contrast, cei cu relativism ridicat, sunt asociaţi cu comportamentul lipsit de etică,

probabil deoarece cei care nu au principii etice clare, le este mai uşor să se angajeze
în comportament incorect
2. Dezvoltarea cognitiva morala – Kohlberg
 Nivelul preconvenţional, al comportamentului eteronom şi individualist: Subiecţii

aparţinând primului nivel reacţionează la stimulentele directe de recompensă şi
pedeapsă impuse de o singură persoană sau de un grup de persoane pentru a diferenţia
ceea ce este bine de rău. Orice acţiune este realizată calculând consecinţele acesteia
faţă de propria persoană.
 Nivelul convenţional: subiecţii reacţionează faţă de stimulentele de recompensă şi

pedeapsă impuse de aşteptările comportamentale ale societăţii, sau aceştia respectă
regulile sociale.
 Nivelul moralităţii postconvenţionale: indivizii respectă regulile morale deoarece

sunt convinşi de importanţa lor socială sau de validitatea universală a acestora.
 Primele două niveluri se referă la comportamentul moral extrinsec, pe când cel de-al
treilea nivel se referă la comportamentul moral intrinsec.
 După Kohlberg, decizia pe care o ia un individ nu este atât de importantă precum

raţionamentul moral pe care îl foloseşte
 Totuşi, susţine că, cu cât este mai ridicat nivelul raţionamentului moral, cu atât decizia
va fi mai etică, deoarece aceste nivele sunt congruente cu principiile etice legate de
dreptate şi corectitudine (asemenea celor studiate la cursurile precedente)
Diferenta intre barbati si femei
 În 1982, Carol Gillian a susţinut că femeile sunt predispuse la o “moralitate a grijii”,

care se bazează pe relaţii – referindu-se la grija pentru alţii, responsabilitatea faţă de
alţii, şi continuitatea de relaţii interdependente
 Dar cercetări subsecvente nu au găsit diferenţe între bărbaţi şi femei
 Într-un studiu, doar o femeie a utilizat un raţionament moral bazat pe grija pentru alţii,
restul utilizând raţionamentul bazat pe justiţie/drepturi, pentru a descrie un conflict
moral la muncă
Intreaba superiorii si pe cei de langa tine
 Majoritatea adulţilor se află în stadiul 2 al raţionamentului moral a lui Kohlberg, ceea

ce înseamnă că sunt foarte sensibili la influenţele exterioare asupra raţionamentului lor
legat de ceea ce e corect, adică ceea ce spun alţii despre comportamentul lor
 Aceştia respectă ceea ce spune şeful lor, astfel că majoritatea fac ceea ce trebuie,
datorită unui sistem de pedeapsă şi recompensă
 Astfel, majoritatea angajaţilor vor face ceea ce trebuie dacă vor avea parte de
traininguri etice , şi dacă vor fi susţinuţi de cei din management şi cei de lângă ei
Gandirea bazata pe principii si actiunea
 Persoanele care se află în nivelul moralităţii postconvenţionale vor avea acţiuni

consistente cu aceste principii, vor înşela mai puţin, vor rezista presiunii superiorilor,
vor ajuta pe cei aflaţi în nevoie, şi vor dezvălui practicile imorale ale companiei altora,
dacă este necesar.
 Trebui reţinut că acest tip de indivizi sunt în minoritate într-o organizaţie
 Majoritatea angajaţilor sunt influenţaţi de ceea ce spune şi face managerul, de aceea, el

este cel care trebuie să imprime organizaţiei un caracter moral.
3. Locus de control (intern sau extern)
 Se referă la percepţia unui individ în legătură cu gradul de control pe care îl are asupra
unei situaţii
 Un individ cu un locus de control intern ridicat va considera că acţiunile sale sunt, în

principal, rezultatul acţiunilor sale, în timp ce un individ cu un locus de control extern
ridicat va considera că evenimentele din viaţa sa sunt determinate de soartă, un zeu sau
alte persoane
 Acesta poate fi considerat asemenea unei trăsături de caracter, care nu se schimbă
foarte uşor
 Astfel, o persoană care are un grad ridicat de locus de control intern, se va simţi
incomod dacă un şef i-ar cere să facă ceva imoral, având şanse mai mari să caute o
oportunitate de a pleca şi a căuta un şef compatibil cu el şi cu locul de muncă
Legatura intre locus de control si actiunea etica
 A-ţi asuma responsabilitatea pentru un anumit comportament
 Cei cu locus de control intern, consideră că sunt răspunzători de propria soartă, astfel
încât nu vor răspunde la presiunile exterioare de a face ceea ce nu este în concordanţă
cu principiile lor
 În experimentul referitor la obedienţa faţă de autoritate, cei cu locus de control extern

au avut tendinţa să acorde şocuri mai mari
4. Machiavelismul
 Studiile au arătat că cei care au scoruri înalte în machiavelism, sunt mai predispuşi la
comportamente imorale, precum minciuna, înşelăciunea
 Astfel, s-ar putea susţine că ar fi indicat pentru manageri să aplice aceste teste la
angajare
5. Decuplare morala
 Dacă ne gândim să acţionam imoral, ne vom simţi vinovaţi
 Dar cercetătorii au descoperit 8 mecanisme de decuplare morală
 Acestea pot fi clasificate în trei categorii
1. Modalitate de gandire asupra felului in care comportamentul rau poate deveni acceptabil
 Limbajul eufemistic,
 justificare morală (comportamentul imoral este acceptabil deoarece are un rezultat

social pozitiv, ca de ex, acordarea de împrumuturi fără garanții)
 Comparare avantajoasă, prin care compari comportamentul tău imoral cu

comportamentul colegului, care este profund anetic, astfel comportamentul tău devine
acceptabil
2. Denaturarea consecintelor sau reducerea responsabilitatii pentru rezultatele negative
 Deplasarea responsabilității - De ex., şeful mi-a spus s-o fac
 Difuzia responsabilității – reducererea responsabilității personale prin compararea cu

ceilalți membrii ai grupului – Ex. nu e treaba mea, sau echipa a luat decizia
 Distorsionarea consecințelor – indivizii vor considera că efectele negative nu sunt atât
de grave- Ex. nu e mare lucru
3. Reduce identificare persoanei respective cu victima comportamentului anetic
 Dezumanizarea: cei ce vor fi atinşi de comportamentul anetic sunt consideraţi ca fiind

lipsiţi de importanţă datorită diferenţelor, sau pentru că sunt sub-umani
 Acelaşi este principiul şi în cazul genocidului
 Atribuirea de vină: asupra victimelor , este vina lor
 Atunci când te gândeşti la următoarele, opreşte-te şi întreabă-te dacă ceea ce faci este
corect:
 Nu e responsabilitatea mea - şeful mi-a spus să o fac
 Nu e responsabilitatea mea – echipa a hotărât
 Nu e mare lucru
 Nu e aşa de rău ca în cazul lui X
 Au meritat ceea ce au primit
 Şi-au atras singuri asupra lor aceste probleme
RASPUNDERE MORALA A COMPANIILOR

ADJUVANTII SI BARIERELE UNUI RATIONAMENR ETIC CORECT - Curs 7
 Argumente în favoarea răspunderii morale a corporaţiilor
 Răspunderea juridică a corporaţiilor
 Argumente contra răspunderii morale a corporaţiilor
 Raţionamentul asupra faptelor relevante
 Raţionamentul asupra consecinţelor
 Număr redus de consecinţe
 Raţionamentul asupra integrităţii
 Instinctul în luarea deciziilor etice
Raspunderea juridica a companiilor

 Dacă este să relaţionăm conceptul de justiţie cu cel de moralitate, putem susţine că
justiţia este o virtute de prim ordin al instituţiilor sociale, iar sistemele moral şi legal
sunt sisteme implicate deschis în mersul şi ordinea vieţii sociale.
 Amândouă presupun reglementarea interacţiunilor dintre oameni în calitate de fiinţe

sociale.
 În dreptul românesc, persoana juridică (denumită şi persoană morală, în contrast cu

persoana fizică sau naturală) este o entitate abstractă capabilă să aibă drepturi (ex.
proprietate, dreptul de a sta în justiţie etc.) şi să îşi asume obligaţii (ex. plata
prestaţiilor primite, plata impozitelor şi taxelor către stat, etc.) în mod distinct faţă de
membrii săi – la rândul lor, persoane fizice sau chiar juridice.
 Spre deosebire de persoanele fizice, pentru care principala distincţie este după
capacitatea de exerciţiu (lipsa capacităţii, capacitate restrânsă sau cea deplină),
persoanele juridice sunt mult mai variate: statul şi unităţile administrativ teritoriale,
companiile naţionale, regiile autonome, societăţile cooperative, societăţile comerciale,
etc.
 Din punct de vedere legal, o companie este o persoană juridică, de aici decurgând mai
multe trăsături definitorii ale acesteia:
 personalitatea juridică;
 o organizare de sine stătătoare, convenită de asociaţi prin actul constitutiv, cu

respectarea condiţiilor impuse de lege;
 un patrimoniu propriu, ca ansamblu de drepturi şi obligaţii cu conţinut economic,

distinct şi independent de patrimoniul oricărei alte persoane, inclusiv al asociaţilor;
 propriile elemente de identificare, decurgând din calitatea sa de subiect de drept

distinct;
 are propria sa voinţă, (voinţa socială), manifestată prin organele sale;
 naţionalitate proprie, distinctă de cea a asociaţilor şi care este naţionalitatea ţării pe

teritoriul căreia şi-a stabilit sediul social ;
 capacitate juridica (responsabilitate juridica) proprie, distinctă de cea a asociaţilor,

ceea ce îi permite să participe în nume propriu la raporturile juridice, corespunzătoare
realizării obiectivelor şi scopurilor sale, (capacitate de folosinţă specializată).
 Este cunoscut că fiinţa însăşi a persoanei juridice se exprimă prin organele sale, care,
spre deosebire de reprezentanţi, sunt părţi intrinseci ale acesteia. Când vorbim de
organele persoanei juridice, nu avem în vedere două entităţi juridice de sine stătătoare:
persoana juridică, pe de o parte, şi organele acesteia, pe de altă parte.
 Ne aflăm în faţa unei singure entităţi – persoana juridică – ce se exprimă prin organele
sale.
 Totuşi, trebuie făcută o precizare, în sensul că, fapta ilicită, chiar abuzivă săvârşită de
organele persoanei juridice, trebuie să fi fost îndreptată spre realizarea unor scopuri ori
interese proprii ale persoanei juridice; dacă însă fapta ilicită a organului nu se află într-
o astfel de conexiune, ci a fost săvârşită prin abuz de funcţie urmărind scopuri străine
persoanei juridice – de exemplu urmărind scopuri personale ale altcuiva – va fi
angajată răspunderea exclusivă a persoanei fizice care a săvârşit fapta, chiar dacă acea
persoană avea calitatea de organ al persoanei juridice.
 Ea nu are o inteligenţă, voinţă proprie, nu săvârşeşte fapte proprii, pentru a-i putea
caracteriza conduita drept bună sau rea, morală sau imorală.
 Or, răspunderea pentru fapta proprie presupune fapta proprie, conduita proprie, culpa
proprie, nu acelea ale altuia, fie acesta şi organul persoanei juridice
 În dreptul penal a fost introdusă, relativ recent (2006), răspunderea penală a persoanei
juridice. Astfel, în sfera dreptului român se recunosc efectele juridice ale manifestării
de voinţă a entităţii colective, recunoscându-se capacitatea sa de a contracta şi de a se
obliga.
 Implicaţiile acestei stări de fapt sunt deosebit de semnificative în înţelegerea

răspunderilor ce revin corporaţiilor, persoane juridice:
 În calitate de persoane juridice, corporaţiile au anumite drepturi şi obligaţii în

societate, la fel ca şi cetăţenii unui stat.
 Nominal, corporaţiile se află în proprietatea acţionarilor, dar există independent de

aceştia. Corporaţia posedă bunurile sale, iar acţionarii nu sunt responsabili pentru
datoriile sau daunele provocate de corporaţie (ei au răspundere limitată).
 Managerii şi directorii au răspunderea fiduciară de a proteja investiţiile acţionarilor.

Aceasta înseamnă că se aşteaptă din partea lor să păstreze investiţiile acţionarilor în
siguranţă şi să acţioneze spre a le satisface cât mai bine interesele.
 Toate aceste premise creează un cadru legal în care corporaţiile sunt vizate de
problema responsabilităţii, dar nu înseamnă că ele ar avea numaidecât nişte obligaţii
morale.
 O persoană se simte responsabilă pentru acţiunile sale şi încearcă sentimente morale,

de mândrie sau ruşine pentru faptele sale bune sau rele, ceea ce nu se poate spune
despre nişte entităţi artificiale, neînsufleţite, cum sunt companiile
 Chiar dacă din punct de vedere legal şi lingvistic, actele imorale sunt ale companiei,
totuşi nu putem nega realitatea morală din spatele acestor acţiuni: indivizii sunt cei
care au luat deciziile care au dus la naşterea actului corporatist.
 Şi, din moment ce indivizii sunt responsabili pentru acţiunile intenţionate şi conştiente,
atunci ei vor fi responsabili pentru acţiunile care duc la luarea unor decizii imorale în
companie, conform teoriei tradiţionale.
 Trebuie făcută o distincţie între organele de conducere si de execuţie în organizaţii.
Astfel, angajaţii nu pot fi traşi la răspundere, în general, aceştia sunt simpli executanţi
şi respectă regulile birocratice impuse de conducere. Dacă devin acţionar într-o
companie, atunci acţiunile mele ar putea ajuta conducerea companiei în realizarea unei
fraude.
 Este adevărat că adesea discutăm despre acţiunile unei companii, iar angajaţii sunt cei
care doar respectă strategia firmei.
 Corporaţiile sunt totodată subiecte de drept: pot fi date în judecată, au drepturi, pot fi
sancţionate juridic pentru că au anumite politici (ca angajări discriminatorii) sau
pentru că acţionează în anumite modalităţi restricţionate din punct de vedere legal
(cum ar fi concurenţa neloială).
 Totuşi, atunci când acţionează, companiile pot submina deciziile anumitor acţionari
minoritari, nerespectând astfel capacitatea acestora de a consimţi în mod liber o
anumită acţiune.
 Nu puţini sunt autorii care încearcă să explice existenţa responsabilităţii morale a

companiilor prin prisma responsabilităţii juridice , în special prin analiza moralităţii
din punct de vedere al acţiunilor şi nu al maximelor(Kant)/respectării
principiilor/scopurilor.
 Richard de George este consacrat pentru această abordare: „Ne putem ghida după
responsabilitatea juridică. Corporaţiile pot fi date în judecată, amendate, obligate să
repare prejudiciile cauzate, obligate să sisteze anumite activităţi şi aşa mai departe.
Acţiunile pot fi privite şi din punct de vedere moral...Pare perfect plauzibil să atribui
responsabilitate morală corporaţiilor chiar dacă acestea nu au sentimente morale.
Aceasta pentru că este oportun şi util să vorbeşti despre acţiunile corporaţiilor, şi din
moment ce afectează societatea şi membrii ei, să evaluezi acele acţiuni din punct de
vedere moral.”
 De George pare să abordeze teoria consecvenţialistă a moralităţii, care judecă acţiunea

(şi nu maximele), bazându-se pe efectele asupra altora. În plus, acesta face o distincţie
între legalitate şi moralitate, distincţie regăsită şi în filosofia lui Kant. Legalitatea
poate doar să limiteze acţiunile unei persoane, şi nu motivele acesteia.
Raspunderea morala a corporatiilor
 Într-o companie, răspunderea pentru acţiunile acesteia este, în mod uzual, împărţită
între mai mulţi participanţi. Acţiunile corporatiste sunt îndeplinite prin deciziile mai
multor persoane, toate cooperând pentru a produce actul corporatist.
 De exemplu, o echipă de manageri, poate concepe o maşină, o alta o poate testa, iar a
treia echipă o va construi. În aceste condiţii, cine va fi responsabil din punct de vedere
moral pentru acţiunile comune executate?
 În dezbaterile contemporane există două puncte de vedere opozante privind
responsabilitatea morală a corporaţiilor.
 Oponenţii personalităţii corporatiste susţin că o companie nu reprezintă nimic mai

mult decât un grup de indivizi care se reunesc pentru a atinge un anumit scop.
 Pe de altă parte, susţinătorii responsabilităţii corporatiste afirmă că acestea sunt

persoane cu o existenţă de sine stătătoare, mai presus de indivizii care o compun.
Aceştia discută despre existenţa unor structuri de luare a deciziilor (consilii de
administraţie, de exemplu) care transformă deciziile şi acţiunile individuale în
deciziile şi acţiunile companiilor.
Argumente în favoarea raspunderii morale a corporatiilor
 Principalii autori : Peter French, Keneth Goodpaster şi Joseph B. Matthews.
 Aceştia susţin că o corporaţie poate şi trebuie să aibă o conştiinţă, că agenţii

organizaţionali, cum sunt companiile, ar trebui să fie responsabile din punct de vedere
moral aşa cum sunt persoanele fizice, autorii făcând o analogie între indivizi şi
corporaţii, prin utilizarea principiului reflectării morale.
 Ei susţin că proiectarea responsabilităţii morale la nivelul corporaţiilor este o simplă

recunoaştere a faptului că este mai mult decât suma părţilor care o compun. În
argumentarea acestor aserţiuni, ei definesc şi aplică două concepte de bază ale
comportamentului corporatist: raţionalitatea şi respectul.
 Raţionalitatea: A fi moral presupune existenţa unor trăsături specifice luării deciziilor

raţionale, ca lipsa impulsivităţii, grija în schiţarea alternativelor şi consecinţelor,
claritate în ceea ce priveşte scopurile şi ţelurile şi atenţia faţă de detalii.
 Respectul: definit ca conştienţă şi interes pentru efectele care le au deciziile noastre

asupra altora.
 Mergând mai departe pe această linie de argumentare, Peter French susţine că, de fapt,
corporaţiile sunt persoane morale cu drepturi depline, având drepturi şi obligaţii, care
sunt în concordanţă cu cele pe care le are o persoană fizică morală.
 Responsabilităţile morale sunt create prin intermediul contractelor, promisiunilor şi

acordurilor.
 Baza pe care se realizează moralitatea în companii este structura internă de luare a

deciziilor din cadrul corporaţiilor, structură prin care se realizează intenţionalitatea.
 Corporaţiile au politici, reguli şi proceduri de luare a deciziilor, care, luate în

ansamblul lor, le justifică în calitate de agent moral.
 Atunci când un act corporatist este consistent cu implementarea politicii corporatiste

dominante, este potrivit să îl descriem ca fiind un act exercitat în virtutea unor raţiuni
corporatiste şi fiind cauzat de către dorinţa corporaţiei cuplată cu convingerile
acesteia, cu alte cuvinte ca fiind un act corporatist intenţionat.
 Pentru a putea vorbi despre un actor (agent) moral trebuie să avem în vedere cel puţin
trei aptitudini:
 să poată acţiona intenţionat,
 să poată lua decizii raţionale şi
 să poată analiza argumente raţionale privitor la intenţiile lor şi

capacitatea de a răspunde la evenimente şi critica etică prin modelarea
acelor intenţii şi modele de comportament care sunt dăunătoare (sau ofensive)
faţă de ceilalţi sau care ar fi în detrimentul propriilor interese ale companiei.
 Dacă aceste trei condiţii sunt îndeplinite, putem discuta despre existenţa unui agent
moral responsabil, acest agent putând fi şi o corporaţie.
 La acest argument, Donaldson adaugă condiţia explicită că o corporaţie trebuie să

aibă posibilitatea de a controla structura politicilor şi regulilor, cu alte cuvinte,
corporaţiile trebuie să aibă libertatea de a dezvolta politici şi reguli de operare, fără
îngrădirea internă sau constrângere externă.
 Aşadar, din moment ce putem susţine că o corporaţie realizează acţiuni, atunci

susţinem că aceasta există.
 Or, din acest moment, se poate trece mai departe în a utiliza dictonul kantian, care
interzice ca orice individ să fie tratat ca mijloc, pentru a dezvolta teoria modernă a
corporaţiilor privind persoanele interesate.
 Compania modernă trebuie să se asigure că deciziile luate nu vor duce la tratarea

celorlalţi indivizi ca simple mijloace pentru realizarea scopului.
 Acest lucru poate fi realizat prin implicarea celor care vor fi influenţaţi de acţiunile
companiei în procesual de luare a deciziilor.
 Este posibil ca aceştia să nu participe efectiv la luarea deciziilor, dar este important,
pentru a respecta dictonul kantian, să li se ofere această posibilitatea.
 În acest context, Freeman susţine democraţia participativă, caracterizată prin faptul că

fiecare corporaţie este condusă de un consiliu de administraţie, ce acordă fiecărei
categorii de persoane interesate posibilitatea să influenţeze şi să controleze deciziile
companiei.
 El mai propune şi ideea unui model sau a unui cod de guvernare corporatistă, care
codifică şi reglementează diferitele drepturi ale grupurilor de participanţi.
Argumente impotriva raspunderii morale a companiilor

 atunci când se atribuie responsabilitate entităţilor colective, se discută eliptic despre
anumiţi indivizi din cadrul organizaţiei, care sunt responsabili.
 Ceea ce numim scopurile companiei sunt consecinţele potenţiale ale

comportamentului organizaţional şi care pot fi considerate scopuri a cel puţin câtorva
indivizi participanţi. Când discutăm despre intenţii nu pare posibil să discutăm despre
intenţiile organizaţiei fără să apelăm la intenţiile participanţilor în luarea deciziilor.
 Conform acestor teorii, de multe ori corporaţia este comparată cu o maşină şi se

sugerează că dacă aceasta se strică şi produce daune unei comunităţi, ar fi pervers să
îţi direcţionezi revolta morală şi indignarea faţă de maşina respectivă.
 este mult mai greu să identifici care este intenţia corporatistă într-o acţiune. Totodată,
din moment ce o corporaţie poate întreprinde orice acţiune atâta timp cât respectă
legea, atunci ar fi tehnic imposibil ca orice acţiune să fie recalificată ca fiind a
corporaţiei însăşi.
 Un alt argument este cel referitor la faptul că nici organizaţiile formale şi nici
reprezentanţii lor, nu pot şi nu ar trebui să se aştepte din partea lor dovada
existenţei integrităţii morale. Datorită structurii sale, o corporaţie este obligată să îşi
atingă scopurile şi nu poate, prin definiţie, să se ocupe de moralitate.
Corporatia ca o comunitate
 Teoriile care accentuează doar importanţa indivizilor din cadrul corporaţiilor,

minimalizând rolul întregului, sau care scot în evidenţă doar grupul, ca o colectivitate,
reducând la minimum rolul individului nu sunt dintre cele mai utile.
 Dacă corporaţia este privită ca nimic mai mult decât indivizii care o compun, atunci
responsabilitatea corporatistă poate fi evitată.
 Pe de altă parte, dacă companie este văzută ca un întreg colectiv, care abrogă libertatea
indivizilor, atunci cea care va fi evitată va fi responsabilitatea individuală.
 Individul şi corporaţia se află într-o relaţie dinamică, dar ambii sunt importanţi în
analiza moralităţii. Acest fapt implică o regândire a corporaţiilor şi a indivizilor care
compun corporaţiile.
 Identităţile individuale se află mereu în cadrul unui proces social, fie că acesta se
petrece în societate sau într-o organizaţie.
 Managerii care îşi tratează angajaţii în sensul economic în calitate de înalt factor de
producţie, nu tratează pe aceşti oameni ca fiinţe morale, care sunt o parte esenţială a
comunităţii.
 Ceea ce animă o corporaţie este voinţa colectivă şi ambiţia angajaţilor săi, care fac tot
ceea ce trebuie pentru a fi o parte a comunităţii.
 Argumente:
1. Prima, din perspectiva companiei, ca dimensiune individuală în dinamica
comunităţii în general, în care ea este integrată - compania poate fi privită ca un agent creat de
către societate în vederea realizării unor scopuri special şi responsabilă faţă de societate
pentru deciziile sale. Ea a fost creată pentru a îndeplini mai multe roluri în societate şi îi este
permis să funcţioneze atâta timp cât aceste roluri sunt realizate în mod adecvat.
Însă dacă corporaţia nu îşi îndeplineşte responsabilităţile sale economice, spre exemplu,
piaţa o poate forţa să declare faliment. Dacă rolul său social nu este îndeplinit în mod adecvat,
guvernul poate reglementa anumite aspecte ale comportamentului său din perspectiva
interesului public.
2. a doua perspectivă, a corporaţiei însăşi, în calitate de comunitate, care integrează

cei doi poli ai creativităţii şi conformismului în procesul de continue ajustări sociale.
 Politicile sunt cu adevărat acte ale corporaţiei, şi corporaţia ca atare poate fi

considerată responsabilă pentru efectele acestora.
 Astfel, corporaţia aparţine într-un anumit sens, unei comunităţi morale căreia îi poate
fi atribuită responsabilitate morală pentru acţiunile sale. Chiar dacă indivizii adoptă
decizii politice ale corporaţiei, aceste decizii nu sunt personale ci sunt opţiuni făcute în
numele organizaţiei.
 Corporaţia poate fi văzută, într-un anumit sens, ca agent moral şi se poate considera că
politicile şi impactul acesteia au consecinţe morale.
 Dacă aceste afirmaţii sunt corecte, atunci corporaţia poate fi presată din punct de
vedere moral astfel încât acei indivizi implicaţi în procesul de luare al deciziilor să
analizeze deciziile şi politicile companiei şi din punct de vedere moral şi nu numai din
perspectiva profitului.
 Astfel, compania poate lua măsurile necesare pentru a crea o cultură

organizaţională în care etica să fie un element important ce trebuie luat în seamă în
toate activităţile desfăşurate în numele companiei.
 Pentru a forma o corporaţie morală, fiecare persoană din cadrul acesteia trebuie să fie
responsabilă moral pentru acţiunile sale.
 În acest fel, o cultură a responsabilităţii morale poate fi creată, o cultură în care

conduita morală este instituţionalizată în întreaga organizaţie.
 Atunci când se întâmplă acest lucru, există o mai mare probabilitate să existe
consistenţă între acţiunile morale ale indivizilor şi acţiunile morale care sunt rezultatul
acţiunilor colective ale organizaţiei.
 O atare companie ar putea avea o moralitate care să fie mai mult decât suma
integrităţii indivizilor care compun organizaţia.
 Organizaţia însăşi poate fi etichetată ca morală în măsura în care şi-a acceptat
responsabilitatea şi îşi recunoaşte dimensiunile morale ale politicilor şi acţiunilor sale.
ADJUVANTII SI BARIERELE UNUI RATIONAMENR ETIC CORECT
 În ultimii ani, cercetătorii au descoperit anumite slăbiciuni şi prejudecăți legate de

felul în care oamenii iau decizii
 Pentru a analiza comportamentul etic al unei persoane, sau chiar al propriei persoane,
trebuie să înţelegi cum gândeşte aceasta, în plus faţă de cum aceasta ar trebui să
gândească
 Slăbiciunile cognitive şi prejudecățile operează, în principal, datorită faptului că

oamenii încearcă să reducă incertitudinea şi să simplifice lumea în care trăiesc
 Chiar dacă incertitudinea este o caracteristică a vieţii organizaţionale, oamenii de

afaceri neagă această realitate
 Dar a încerca să ţii totul sub control şi iluzia că poţi controla totul este ceea ce le aduce
probleme managerilor
Rationamentul asupra faptelor relevante
 Colectarea datelor relevante este un pas important în luarea deciziei etice, dar poate fi
foarte dificil
 Cercetările arată că există tendinţa de a căuta pe cele greşite şi de a te opri din căutat
prea repede, deoarece crezi că ai toate informaţiile relevante
 Într-un studiu, respondenţii au fost întrebaţi despre un fapt, iar apoi au fost întrebaţi
care e probabilitatea ca răspunsul lor să fie corect
“Ce credeţi că este mai la nord, New York sau Roma?”
Care este probabilitatea ca raspunsul dvs sa fie corect?
 majoritatea au ales New York, considerând, cu o probabilitate de 90% că au dreptate
 Atunci când eşti superconfident, nu mai cauţi informaţii care să te ajute în susţinerea
imaginii formate
 Studiile în domeniul psihologiei au arătat că suntem predispuşi în a căuta informaţii

care ne susţin opiniile pe care le avem şi să neglijăm dovezile care ne arată că greşim
 Pentru a reuşi să treci de această “capcană”, trebuie, în permanenţă să cauţi informaţii

care ar putea să îţi demonstreze că greşeşti
 Ai putea răspunde la întrebarea: Oare greşesc? Ce informaţii nu am luat în
considerare? Ce informaţii există care ar putea să îmi demonstreze că greşesc?
Rationamentul asupra consecintelor
 Psihologii au găsit un număr ridicat de probleme legate de felul în care gândim

referitor la consecinţe
1. Număr redus de consecinţe
2. Consecinţele faţă de mine vs consecinţele pentru ceilalţi
3. Consecinţele ca risc
4. Consecinţele în timp
1. Numar redus de consecinte
 Este un mod de a simplifica deciziile, în special prin ignorarea acelor consecinţe care
au efect doar asupra unui număr redus de persoane
 Dar aceste consecinţe pot fi foarte grave, ca şi în cazul Ford Pinto, când mai multe
persoane au murit
 Soluţia: consultă un număr cât mai mare de persoane care au un interes în decizia pe
care o vei lua, în special pe cei care aduc contraargumente
 Întreabă ce consecinţe cred că ar putea avea asupra lor decizia respectivă
2. Consecintele fata de mine vs consecintele pentru ceilalti
 Teoriile consecvenţialiste ne cer să analizăm situaţia din perspectiva cost-beneficiu
 Dar cercetările psihologice susţin că oamenii au tendinţa de a lua decizii în mod egoist
 De exemplu, sunt înclinaţi să acorde o mai mare importanţă consecinţelor unei acţiuni
faţă de sine decât faţă de ceilalţi
 Când consecinţele referitoare la mai multe alternative sunt ambigue, oamenii au

tendinţa de a le alege pe cele care le preferă
 În plus, aceştia subestimează gradul ridicat de egoism şi felul în care raţionează asupra
propriului comportament
 Pur şi simplu nu sunt conştienţi de propriile preferinţe
 Soluţie: să îi iei în considerare pe cei de lângă tine, iar ca manager, să cer opiniile
scrise cu privire la consecinţe de la toate grupurile implicate
3. Consecintele ca risc
 Analiza consecinţelor se poate face ca analiză de risc

 Studiile arată că oamenii subestimează potenţialele riscuri, bazându-se pe o “iluzie de
optimism”
 Consideră că este mai probabil să se producă evenimente pozitive şi mai puţin

probabil cele rele
 De ex. Deşi un procent de aproape jumătate dintre căsătorii sunt sortite eşecului, noii
căsătoriţi sunt pozitivi şi consideră că acesta nu este cazul lor
 Totodată, oamenii consideră că sunt mai puţin predispuşi la risc, comparativ cu alte
persoane
 “iluzia de control” – credinţa generală că sunt în control asupra ceea ce se întâmplă
 Dacă avem această credinţă, atunci considerăm că nu se pot întâmpla lucruri rele
 În special managerii sunt predispuşi acestei situaţii
 Soluţie: e important să iei în calcul riscurile şi să le încorporezi în decizia etică
4. Consecintele in timp – staruire in angajament
 Scenariu: ai terminat facultate şi te-ai angajat la o companie. Ai investit majoritatea

economiile şi ţi-ai cumpărat maşina visurilor tale, un vechi BMW. Dar în scurt timp,
maşina începe să aibă probleme, o duci la mecanic, şi de fiecare dată îţi spune că nu
vei mai avea probleme. Ce ar trebui să faci? Să continui să o repari, sau să renunţi?
 Deoarece ai luat deja decizia de a cumpăra maşina şi ai investit o sumă considerabilă

în ea, tendinţa ta va fi să nu renunţi – adică vei “arunca banii pe fereastră”
 Persoana care va lua o decizie raţională în această ipoteză, va considera că timpul şi

banii deja investiţi sunt pierduţi
 Nu mai pot fi recuperate şi nu ar mai trebui luate în considerare în luarea unei decizii
 Ar trebui să se concentreze pe costurile şi beneficiile viitoare, dar poate fi dificil
 Normele societăţii în care trăim susţin perseverenţa într-o linie de acţiune
 Şi dacă sunt implicate şi alte persoane, decizie devine cu atât mai dificilă, deoarece
încercăm să justificăm decizia iniţială
Solutii
 Deci, când te afli într-o astfel de situaţie, ai grija!
 Primul pas ar fi să recunoşti că această tendinţa, de a persevera în greşeală, există şi să

încerci să o adaptezi
 Puneţi întrebări de genul: decizia de a persevera are legătură cu faptul că nu vrei să

recunoşti că decizia iniţială a fost greşit?
 Dacă ar fi să iau decizia astăzi, fără a fi vorba de banii mei, aş mai lua decizia?
 O altă soluţie ar fi să expui problema persoanelor străine de situaţie, sau, pur şi simplu
să le predai lor proiectul, eliminând astfel propriul ego din procesul de luare a deciziei
Rationamentul asupra integritatii
 Indivizii au tendinţa de a raţiona pozitiv asupra comportamentului lor- vor distorsiona

astfel informaţia încât să aibă o imagine pozitivă despre sine
 Psihologii ştiu că oamenii au iluzia superiorităţii sau iluzia moralităţii
 Cercetările arată că oamenii au tendinţa de a gândi despre ei că sunt mai etici, corecţi
şi oneşti decât alţi oameni – este clar vorba despre o iluzie, dacă majoritatea cred că
sunt mai corecţi decât restul
Solutii
 Ceea ce ai putea face, ar fi să fii onest cu tine însuţi
 Ar trebui descurajate relaţiile personale şi sociale cu cei auditaţi
 Aceştia ar trebui schimbaţi la intervale regulate de timp
 Conştientizarea lor cu privire la consecinţele negative pe care deciziile lor le pot avea
asupra publicului
 Sistemul de răsplată – ar trebui recompensaţi acei auditori care riscă să piardă un

client în favoarea întocmirii unui raport real
 Atunci când te gândeşti la următoarele, analizează dacă ai vreo prejudecată activată:
1. Informaţiile susţin decizia luată

2. Nu se va întâmpla nimic rău
3. Avem o gândire etică – nu am face nici un rău
4. Am investit deja prea mult – nu ne putem permite să ne oprim acum
Instinctul in luarea deciziilor etice
 Acesta poate fi folositor în alertarea că ceva nu este în regulă
 Dar odată luată decizie, trebuie să temperezi instinctul şi să iei o decizie bazată pe o
analiză temeinică, prin aplicarea teoriilor analizate în cursurile precedente
 Combinaţia dintre instinct şi un creier informat ar trebui să te ajute să iei decizia

corectă
Instinctul – sau luare deciziei etice în mod “automat”

 Am analizat care e modul sistematic de luare a deciziilor etice, dar cercetătorii din
domeniul psihologiei morale, susţinuţi de cei din domeniul neuroştiinţei, au descoperit
că raţionamentele etice sunt, mai degrabă, intuitive, impulsive şi automate
 John Haidt, susţine acest punct de vedere, testat printr-o ipoteză: o familie, loveşte cu
maşina un câine, apoi îl mănâncă.
 Majoritatea reacţionăm instant la această situaţie, este dezgustător şi greşit să mâncăm

câinele familiei, deşi majoritatea mâncăm carne, dar întrebaţi “de ce” majoritatea nu
putem da un răspuns – deoarece analizăm intuitiv şi emoţional situaţia
Prejudecati neintentionate
 Pentru a determina rolul (posibil negativ) al inconştientului în luarea deciziilor etice se

utilizează Testul pentru Asocierile Implicite (TAI) – Implicit Association Test
 De exemplu, majoritatea preferă tinerii, în locul bătrânilor, heterosexualii în

detrimentul celor gay, persoanele fără dizabilităţi, în detrimentul celor cu etc
 Utilizând acest test asupra rasei, s-a concluzionat că marea majoritate a oamenilor au
tendinţa inconştientă de a aprecia oamenii albi, în defavoare celor de culoare neagră,
chiar dacă, în mod conştient, negăm acest aspect şi considerăm că suntem fără
prejudicii de natură rasială
 Egalitatea de tratament este importantă în toate deciziile etice, şi, de aceea, este
important să înţelegem aceste prejudecăţi neintenţionate şi să le evităm
Emotiile in luarea deciziilor etice
 Prescripţiile filosofice, presupun decizii etice reci şi raţionale
 Dar, emoţiile sunt foarte importante în luare acestor decizii, şi, mai mult, acestea duc
la luarea deciziilor corecte
 De exemplu, atunci când ne gândim să ucidem pe cineva, creierul reacţionează cu o

emoţie viscerală, care ţine sub control violenţa
 În exemplele filosofice, legate de acţiunea ce ar trebui întreprinsă cu salvarea celor 5

persoane şi uciderea uneia singură, dacă schimbi macazul, persoanele au o îndoială în
legătură cu acţiunea ce trebuie întreprinsă
 Însă, în situaţia în care ar trebui să împingă o persoană pe linia ferată, reacţia

emoţională este cea care intervine
 Această retincenţă este atribuită sentimentelor puternice de repulsie care apar doar la
gândul de a ucide o persoană
 Deci emoţiile ne pot ajuta în luarea deciziilor corecte, ne determină să îi ajutăm pe cei
în nevoie, sau ne feresc de reacţii violente
 Sentimentul de trădare sau indignare morală pot cauza persoanele să acţioneze din
interes pentru corectitudine
 Cercetările arată că suntem înclinaţi să renunţăm la beneficiile financiare dacă am fost

trataţi incorect, în plus, persoanele sunt dispuse să pedepsească o persoană dacă a
acţionat imoral, chiar dacă nu au nimic de câştigat, şi vor face aceasta chiar dacă
persoana respectivă a fost ofensată
Concluzii
 Acţiunea etică este influenţată şi de conştinetizarea etică şi de procesul de raţionament

etic
 Persoanele care au un grad ridicat de conştientizare etică sunt mai predispuşi în a lua
decizii etice, deoarece se gândesc la răul pe care îl cauzează altora, utilizează limbajul
etic, sau recunosc faptul că alţii ar putea vedea situaţia ca fiind problematică din punct
de vedere etic
 Indivizii care au un nivel postconvenţional al dezvoltării morale, au locus de control

intern, au un stil deluare a deciziei idealist, şi cei care au un grad de Machiavelism mai
scăzut sunt mai puţini predispuşi în a utiliza mecanismele de dezangajare morală
 Fiinţele umane, sunt, totodată, supuse prejudecăților cognitive, care interferează cu

decizile etice
 În plus, este dificil uneori să faci ceea ce este corect , chiar dacă există cele mai bune
intenţii
 S-ar putea să avem un şef imoral, care ne cere să facem lucruri incorecte, sau poate ne
aflăm într-o cultură lipsită de etică, sau poate ne termen de repercursiunile cauzate de
dezvăluirea adevărului
CODUL ETIC - INSTRUMENT PENTRU DEZVOLTAREA CLIMATULUI

RESPONSABIL ÎN ORGANIZATII - Curs 8
 Avantajele şi dezavantajele utilizării codurilor etice
 Adoptarea codului etic
 Conţinutul codului etic
 Codurile etice în România
Consideratii generale
• Institutul de Etică de Afaceri din Marea Britanie consideră că un „cod de etică (cod de
comportament, declaraţie privind practica de afaceri, set de principii în afaceri) poate
fi un instrument de management pentru stabilirea şi clarificarea valorilor,
responsabilităţilor, obligaţiilor şi ambiţiilor etice ale unei firme şi pentru modul cum
aceasta funcţionează. Codul asigură angajaţilor un ghid privind modul de a trata
situaţiile care ridică o dilemă, în condiţiile existenţei mai multor alternative juste de
acţiune sau când aceştia se confruntă cu presiunea de a aprecia ceea ce este bine sau
rău”.
• Un cod etic este adoptat de către o companie în încercarea de a-i asista pe cei din
organizaţie care trebuie să ia o decizie (de cele mai multe ori toţi), să înţeleagă
diferenţa dintre „bine” şi „rău” şi pentru a aplica aceste concepte deciziilor lor.
• Codul etic expune principiile generale ale unei corporaţii privind misiunea, calitatea
sau mediul înconjurător.
• Acesta poate cuprinde anumite proceduri prin care se determină dacă a avut loc o
violare a prevederilor codului etic, şi dacă da, care ar fi măsurile care ar trebui luate.
• Eficacitatea unui cod etic depinde în mare măsură de sancţiunile, respectiv

recompensele oferite de conducere.
Definitie
• Valentin Mureşan: „Codul moral sau codul de etică al unei instituţii e un ansamblu
coerent de valori, principii şi norme morale, impuse sau nu prin sancţiuni punitive de
instituţie, pentru asigurarea unei vieţi sociale şi profesionale reuşite, integre, pentru
sporirea bunăstării membrilor ei, a instituţiei ca atare şi a societăţii în sens larg, pentru
diminuarea sau eliminarea oricăror vătămări ce ar putea fi aduse membrilor instituţiei,
pentru respectarea demnităţii, integrităţii şi autonomiei tuturor celor afectaţi de
activităţile instituţiei şi pentru asigurarea unei protecţii egale, imparţiale, a tuturor
membrilor instituţiei în raporturile reciproce şi în raporturile acestora cu societatea în
ansamblu.”
• Pe scurt, un cod etic este un document oficial al companiei prin care aceasta îşi declară
valorile şi principiile în problemele sociale
• Rațiunea adoptării codurilor etice:
• Sunt necesităţi pragmatice în managementul companiilor, în care conceptele morale

joacă un rol important.
• se diferenţiază de codurile morale care se aplică unei religii sau unei societăţi.
• se specifica regulile prin care organizaţia va transpune într-o manieră concretă,

comportamentală, valorile la care aspiră.
• Dar atunci când ai de a face cu o problemă complexă, în special în situaţiile de criză,
existenţa unui cod etic este crucială;Cazul Johnson and Johnson
• Criticile adoptării codurilor etice:
• nu au o valoare reală.
• nu influenţează felul în care este aplicată etica în muncă. Ceea ce este cu adevărat
important este dezvoltarea şi dialogul continuu legat de valorile statuate în codurile
etice.
• angajaţii reacţionează cu suspiciune la codurile etice considerând că valorile emise

sunt doar „de faţadă”.
Avantajele si dezavantajele utilizarii codurilor etice
• Datorită globalizării şi expansiunii comerţului la nivel internaţional şi datorită faptului

că la nivel naţional statele au renunţat la numeroase dintre reglementările legale, a
crescut presiunea exercitată asupra corporaţiilor de a răspunde pentru deciziile lor în
faţa persoanelor afectate.
• Cea mai cunoscută şi controversată metodă ar fi cea a utilizării codului etic, pe care
unii autori îl consideră un instrument eficient de călăuzire etică, dar alţii îl consideră
nimic mai mult decât „un instrument de relaţii publice”
• Codurile etice au apărut pentru prima dată în anii '70, au proliferat în America în anii
1990, şi de atunci au cunoscut o continuă creştere în Statele Unite şi în Europa.
• Acestea sunt prezente la majoritate firmelor mari din Statele Unite, şi la aproximativ
două treimi a firmelor mari din Marea Britanie (peste 250 de angajaţi), dar pentru
restul Europei numărul companiilor care deţin un cod etic este mult mai redus
• Codurile etice reflectă în mod necesar cultura organizaţională a companiilor în care

sunt utilizate.
• Natura şi conţinutul codurilor etice variază, în funcţie de modelul utilizat pentru

crearea codului şi sunt mai des întâlnite în anumite domenii decât în altele, dar, în
general toate conţin atât o declaraţie cu privire la principiile filosofice majore şi
valorile companiei precum şi parametrii etici clari pentru a ghida acţiunile angajaţilor.
• Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) a inventariat 246 de

coduri etice din 23 de ţări (membre ale OCDE). Majoritatea codurilor aveau ca şi
componentă principală standardele de muncă (148 de companii) şi gestionarea
problemelor de mediu (145 de companii)
Domenii reglementare coduri etice

Figura 1. Domeniile de reglementare a codurilor etice
160 148 145

140
117
120
100
80
56
60 50 45
40 26
20 1
0
consumatorului
Transparenţa
tehnologie
Taxe
problemelor de
Corupţie
Standard de
Competiţie
informaţiilor
Ştiinţă şi
Gestionarea
muncă
Protecţia
mediu
• În majoritatea ţărilor, adoptarea unui cod etic este un act voluntar al companiilor, dar,
în Statele Unite, prin Legea Sarbanes-Oxeley adoptată în 2002 - datorită scandalurilor
financiare care au implicat şi Enron şi Worldcom - codurile etice au devenit obligatorii
pentru companiile americane mari.
• Răspândirea acestor coduri în Statele Unite şi Europa semnifică faptul că devin o parte
importantă a culturii companiilor, aspect susţinut şi de studiile academice realizate.
• Interesul faţă de acest subiect de studiu a scos la lumina multe probleme fundamentale
legate de codurile etice
AVANTAJE
• asistă angajaţii în luarea deciziilor etice prin clarificarea a ceea ce se aşteaptă de la ei şi

prin oferirea de justificare etică pentru deciziile pe care aceştia le iau.
• asistă membrii organizaţiei să privească o anumită situaţie nu numai din punct de

vedere legal, ca etică juridică, sau sancţiune juridică, ci şi prin prisma filosofiei
morale, care ajută la obţinerea unui alt tip de înţelegere a obligaţiilor financiare ale
companiei, privite din perspectivă morală.
• teoriile etice cu privire la drepturi şi dreptate, bazate pe concepte precum cele

referitoare la faptul că “fiinţele umane au drepturi fundamentale care ar trebui
respectate în toate deciziile”.
• Codurile etice utilizează aceste principii, urmând o importantă tradiţie a declaraţiilor

privind drepturile omului, precum Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului
(1789) şi, mai recent, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de
Naţiunile Unite în 1948.
• Promulgarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, susţinută de organizaţii

neguvernamentale precum Amnesty International şi Human Rights Watch a dus la
acceptarea pe scară largă a drepturilor omului ca instrument de bază a evaluării morale
pentru indivizi cu credinţe politice şi religioase diferite.
NAȚIUNILE UNITE
• Naţiunile Unite a emis Proiectul de norme cu privire la responsabilităţilor

corporaţiilor şi a altor întreprinderi economice pentru respectarea drepturilor omului
(Draft Norms on the Responsibilities of Corporations and Other Business Enterprises
with Respect to Human Rights).
• Acest proiect expune clar o listă de obligaţii etice ce trebuie respectate de către
companiile multinaţionale.
• Naţiunile Unite verifică şi monitorizează modul în care corporaţiile respectă

prevederile proiectului.
• Printre drepturile prevăzute de acesta se numără şi drepturi recunoscute la nivel

universal şi regăsite în coduri şi convenţii internaţionale, precum dreptul la egalitate de
şanse, nediscriminare, mediu de munca sănătos şi sigur.
• Proiectul a întâmpinat rezistenţă din partea comunităţii de afaceri, deoarece instituie

un set de obligaţii imprecise şi vagi, fără a se face vreo deosebire între obligaţiile care
le incumbă corporaţiilor şi cele care le incumbă statelor, asemenea Declaraţiei
Drepturilor Omului şi Cetăţeanului.
• Andrew Crane, Dirk Matten, Jeremy Moon în cartea Corporations and

Citizenship - companiile ar trebui să implementeze politici bazate pe respectarea
drepturilor omului şi, astfel, să preia o parte din îndatoririle guvernelor.
• De exemplu, compania Shell, vede acest aspect ca o parte integrantă a activităţilor de

responsabilitate socială.
• Mai mult de 2500 companii au aderat la cele zece principii ale Naţiunilor Unite -
Global Compact şi corporaţiile care au acceptat codurile etice emise de alte entităţi,
precum Ghidul pentru companiile multinaţionale (Guidelines for Multinational
Enterprises) emis de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE)
şi Convenţiile emise de Organizaţia Internaţională a Muncii (International Labour
Organization), susţin aceeaşi abordare.
• corporaţiile adoptă o postură “guvernamentală” prin încercarea de a impune reguli

globale şi principii referitoare la drepturile omului şi standarde de muncă în ţările în
care guvernele neglijează aplicarea drepturilor omului.
• datorită eşecului statelor de a impune corporaţiilor anumite standarde economice,

sociale sau legate de protecţia mediului (cauzate de dorinţa acestora de a atrage
investiţii străine), organizaţiile non-guvernamentale s-au adresat corporaţiilor şi
instituţiilor internaţionale în încercarea de a remedia situaţia
Constitutie – stat Coduri etice – companii

• Prin intermediul constituţiei se reglementează care sunt valorile şi scopurile comune
ale naţiunii, un cadru pentru stabilitate, protecţia libertăţilor şi legitimitatea unui
regim.
• În zonele cu guvernare democratică, constituţiile sunt adoptate sau modificate printr-

un proces democratic.
• Sancţiuni prin forţa de coerciţie a statului
• Într-o lume ideală, includerea drepturilor omului în limbajul corporatist prin

intermediul codurilor etice ar putea ajuta la formarea unui “vocabular moral” care ar
putea ajuta la soluţionarea problemelor cauzate de globalizare
pentru a defini şi stabili scopurile operaţiunilor sale globale, pentru a se asigura că pot
fi combătute criticile legate de modul în care tratează diferitele probleme, precum
dreptul la muncă.
Deficitul crucial al codurilor etice este faptul că acestea sunt adoptate şi dezvoltate fără
a avea parte de opinia angajaţilor, adică a acelor persoane a căror drepturi le protejează şi
guvernează, ci de executiv
În plus, mecanismele de sancţionare a celor care nu îndeplinesc prevederile codului

etic sunt slabe -Cea mai puternică sancţiune rămâne oprobiul public.
acestea nu pot fi asemănate, din punctul de vedere al coerciţiei, cu forţa juridică a

legilor, cu atât mai mult cu cât majoritatea programelor de acest tip nu aplică nici un fel de
sancţiuni în cazul în care prevederile lor nu sunt respectate.
autoregularizare industrială sau regularizarea civică -o anumită industrie sau codurile

etice adoptate de terţe orgnizaţii, aşa cum este programul pentru industria chimică
Responsible Care adoptat de International Council of Chemical Associations (ICCA) sau
programul United Nations - The Global Compact.
Exemplu: dacă o companie, aşa cum este Nike în Tailanda, urmăreşte să protejeze
drepturile privitoare la muncă (de exemplu, prin limitarea programului de muncă,
prevenirea discriminării, încurajarea dreptului la asociere) aceasta este în mod clar
implicată în funcţia administrativă de guvernare.
• În absenţa unor reglementări guvernamentale (sau punerea în aplicare a acestora) un

astfel de rol ar putea fi preluat de corporaţii prin elaborarea unui cod etic care să
stabilească drepturile de bază şi care să verifice şi să asigure existenţa unor măsuri
coercitive pentru a preveni încălcarea prevederilor codului etic.
• companiile pot fi implicate în administrarea problemelor cetăţeneşti, în timp ce

definirea şi garantarea acestora rămâne încă, în mare măsură, în mâinile guvernului, în
special în ţările mai dezvoltate.
• Critică: Oricât de tentantă şi frumoasă ar fi această teorie, totuşi o companie, chiar
implicată social, cu un program etic puternic, nu va putea prelua îndatoririle
guvernamentale pentru simplul motiv că nu are aceste atribuţii în structura sa.
DEZAVANTAJE
• Cod etic - instrument util în clarificarea unor termeni etici într-o organizaţie, dar,
analiza comportamentului moral într-o afacere este prea complexă pentru a fi
soluţionată doar prin prisma acestora.
• nu sunt “suficient de puternice pentru a influenţa comportamentul decizional etic”, iar

dacă ar fi influente, ar fi prin intermediul metodelor utilizate pentru a fi comunicate
mai degrabă decât prin conţinutul efectiv al acestora.
• codurilor etice se focalizează pe un element central care afectează utilizarea acestuia:

conducerea etică – manageri etici.
• codurile etice sunt respectate atâta timp cât conducerea le respectă.
• Cazul Enron, companie care s-a prăbuşit în 2001 din cauza corupţiei şi a profiturilor
iluzorii, ilustrează pe deplin această ipoteză.
• Deşi compania deţinea un cod etic, conducerea a renunţat la acesta, şi prin acţiunile ei
a încurajat o cultură a lipsei onestităţii şi a încălcării legilor.
• dacă conducerea unei companii este bună, codurile etice nu sunt neapărat necesare
pentru ca comportamentul etic să înflorească într-o companie.
• Totuşi, din moment ce codurile etice vor fi utilizate este indicat să se obţină maximum
de avantaje din folosirea acestora.
“Plan în cinci trepte” pentru ca managerii sa utilizeze eficient codurile etice
1. crearea codului prin colaborare, cu obligaţia de a-l revizui periodic;
2. utilizarea lui şi dezbaterea asupra prevederilor codului în întreaga organizaţie;
3. comunicare în legătură cu modul şi momentul utilizării codului;
4. recompensarea celor care au utilizat codul în mod continuu.
5. Dacă liderii organizaţiei respectă aceste principii este mult mai probabil că şi angajaţii
vor face acelaşi lucru.
• pot genera “beneficii pozitive pentru acţionari”, oferind acestora posibilitatea de a

evidenţia practicile ilicite ale organizaţiei, în situaţia în care acestea se săvârşesc.
• se poate crea o creştere a conştientizării etice a conducerii şi a responsabilităţilor

sociale ale companiei.
• IMM-uri - aceste companii nu deţin coduri etice şi ar fi ineficiente ca instrumente de
reglementare a climatului etic.
Concluzii – avantaje – dezavantaje
• codurile etice pot fi considerate ca fiind unul dintre cele mai importante instrumente
pentru soluţionarea dilemelor etice în mediul de afaceri.
• prin folosirea lor în soluţionarea problemelor etice, acestea pot crea mai multă
confuzie şi dezbateri.
• adevăratul succes al codurilor etice nu este neapărat în modul în care reglementează

comportamentul moral, ci, mai degrabă, în asigurarea, prin intermediul unei conduceri
puternice, a unui plan pentru a crea indivizi morali într-un cadru organizatoric flexibil.
• Rămâne de văzut dacă codurile etice sunt instrumentele potrivite pentru a fi utilizate în
acest scop sau dacă acestea ar trebui utilizate împreună cu alte instrumente pentru
realizarea climatului etic într-o organizaţie.
Adoptarea codului etic
• “Chiar exerciţiul dezvoltării unui cod etic este benefic; prin acesta, un mare număr de
persoane sunt obligate să gândească care este misiunea lor şi obligaţiile importante
pe care le au ca şi grup şi ca indivizi în ceea ce priveşte societatea, luată ca un
întreg.”
• Lista responsabilităţilor corporaţiilor merge dincolo de poruncile negative de tipul: Să

nu fiţi corupţi; Să nu poluaţi; Să nu mistificaţi prezentarea produselor.
• Au fost incluse şi datorii afirmative: Să-i angajaţi pe cei mai buni dintre cei ce nu au
un loc de muncă; Să acordaţi o atenţie deosebită grupurilor dezavantajate(istoric, etnic,
rasial, fizic, religios etc.); Să vă implicaţi în acţiuni educative şi de învăţământ; Să
îmbunătăţiţi condiţiile de muncă.
• În dezvoltarea codurilor etice nu trebuie angrenate doar departamentele de resurse

umane sau cel juridic (cum se întâmplă deseori), ci o parte cât mai mari dintre
angajaţi.
• Crearea unor coduri etice prin care se asigură doar formal că sunt înregistrate
practicile etice şi legale este insuficientă.
• Majoritatea firmelor care au un astfel de cod îl consideră util dar insuficient.
• Fără suportul managementului de vârf şi aplicarea de sancţiuni pentru comportamente

neetice, eficienţa unor astfel de coduri este limitată.
• Conform unui studiu, angajaţii care au cunoştinţă de existenţa unui cod etic percep
compania în care lucrează ca având valori etice.
• organizaţiile care doresc crearea unui climat etic ar trebui să dezvolte, implementeze
şi, cel mai important, să comunice codul etic angajaţilor.
• conştientizarea existenţei unui cod etic de către personal, influenţează angajamentul

acestora faţă de companie.
• unul dintre cele mai importante aspecte în adoptarea unui cod etic este implicarea cât
mai multor persoane, atât de la nivelul conducerii cât şi la nivelul de execuţie, în
procedura de emitere a codului etic.
Continutul codului etic
• Codul etic exprimă principiile care definesc esenţa idealului moral al unei organizaţii.
• să aibă un limbaj simplu, fără termeni juridici sau jargon profesional, să fie uşor de
înţeles şi mobilizator.
• Acesta ar trebui să fie afirmativ, adică să prescrie felul în care oamenii ar trebui să
acţioneze în anumite situaţii.
• Şase valori morale universale exprimate în majoritatea codurilor etice:
1. Încredere
2. Respect
3. Responsabilitate
4. Corectitudine/Dreptate
5. Grijă
6. Virtute civică
Subiectele pe care codurile etice ar trebui sa le contina
În ceea ce priveşte, cele mai populare subiecte sunt următoarele:
1. Conflictul de interese;
2. Utilizarea informaţiilor confidenţiale;
3. Utilizarea bunurilor companiei;
4. Hărţuirea sexuală;
5. Angajarea, promovarea şi încetarea contractului de muncă;
6. Probleme legate de sănătate şi siguranţă;
7. Raportarea corectă a cheltuielilor suportate de companie, cadouri şi mită;
8. Practici clare privind raportările şi contabilitatea;
9. Probleme referitoare la respectarea legilor antitrust şi a altor acte normative;
10. Relaţii contractuale guvernamentale;
11. Responsabilitatea faţă de mediul înconjurător;
12. Proprietatea intelectuală;
13. Implicarea în campaniile politice.
“Metoda principiista” drept ghid in elaborarea unui cod etic

• Aceasta se bazează pe un nucleu de principii etice, care sunt standarde acţionale larg
recunoscute, ce întemeiază sisteme de reguli morale.
Avantaje:
1. principiile includ valorile morale şi sunt larg recunoscute în lume, peste graniţele
profesiilor;
2. principiile circumscriu sfera moralului (şi astfel evită confuzia cu valorile profesionale
şi cu „codurile de conduită” sau de „bune practici”);
3. odată cu principiile avem un ghid sigur pentru extinderea codului (motivul pentru care
majoritatea codurilor nu sunt dezvoltate e că nu există acest reper);
4. nu puţin lucru, prin principiile etice larg recunoscute avem sentimentul apartenenţei la
un etos comun (măcar „european”)
Global Business Standards Codex (GBS Codex):
Şi în literatura de specialitate străină sunt autori care oferă o privire generală asupra
lucrurilor care ar trebui conţinute de orice cod etic corporatist. În acest sens au fost emise opt
principii de guvernare etică, denumite Global Business Standards Codex (GBS Codex):
1. Principiul fiduciar (acţionează ca persoană de încredere pentru companie şi

investitorii săi, desfăşoară afacerile companiei într-o manieră diligentă şi loială, un
grad de sinceritate care se aşteaptă uzual de la o persoană de încredere);
2. Principiul proprietăţii (protecţia proprietăţii şi a drepturilor celor care o deţin,

evitarea furtului şi a activităţilor necinstite, evitarea risipei şi protejarea proprietăţii
încredinţate);
3. Principiul fidelităţii (respectarea contractelor, promisiunilor şi angajamentelor,

urmărirea realizării acordurilor şi a altor activităţi voluntare, fie că ele sunt sau nu
supuse unor contracte legale);
4. Principiul transparenţei (conducerea afacerilor într-o manieră onestă şi deschisă;

abţinerea de la acte şi practici de înşelăciune; păstrarea unor înregistrări corecte şi
oferirea de materiale informative în mod oportun, respectând în acelaşi timp obligaţiile
referitoare la confidenţialitate şi dreptul la intimitate);
5. Principiul demnităţii (respectul demnităţii tuturor oamenilor faţă de individ,

protejarea sănătăţii, siguranţei şi a drepturilor umane ale celorlalţi, evitarea coerciţiei
şi adoptarea unor practici care contribuie la ameliorarea dezvoltării umane la locul de
muncă, pe piaţă şi în comunitate.);
6. Principiul echităţii (desfăşurarea unei competiţii libere şi corecte; tratamentul tuturor

într-o manieră cinstită şi echitabilă şi practicarea nediscriminării în angajare şi în
contractare; afaceri cinstite; negociere corectă; tratament corect; competiţie corectă;
proceduri disciplinare corecte);
7. Principiul civic (respectul faţă de reglementări şi legi, protecţia bunurilor publice,
cooperarea cu autorităţile, contribuţia la bunăstarea comunităţii, neimplicare politică);
8. Principiul sensibilităţii (angajarea cu părţile care pot avea pretenţii legitime şi

preocupări privitoare la activităţile companiei, sensibilitatea faţă de nevoile publice,
împreună cu recunoaşterea guvernului şi a jurisdicţiei în protejarea interesului public).
1. Principiul fiduciar
• Primul principiu, cel fiduciar presupune relaţiile băneşti existente între conducătorii şi
directorii unei corporaţii şi aceasta şi acţionarii. Totuşi, toţi angajaţii se află în relaţie
fiduciară cu entitatea corporatistă, în sensul că ei au drept misiune să protejeze
resursele companiei şi să acţioneze în numele acesteia, îndeplinindu-şi
responsabilităţile legate de sarcinile de serviciu.
• În mod tradiţional, relaţia fiduciară include obligaţiile de diligenţă, cinste şi loialitate

faţă de beneficiar, mai presus decât interesele personale. Relaţia fiduciară dictează că
angajaţii nu pot beneficia personal pe seama entităţii pe care o servesc. În centrul
acestui principiu este noţiunea de diligenţă, prudenţă şi efort energic depuse în
serviciul angajatorului. Neglijenţa, lipsa de atenţie şi munca de mântuială sau fără
tragere de inimă sunt considerate violări ale acestui principiu.
2. Principiul proprietatii
• Cel de-al doilea principiu, cel al proprietăţii este justificat prin argumente produse din
perspectiva libertăţii şi demnităţii umane ori din punctul de vedere al maximizării
bogăţiei şi dezvoltării economice.
• În zilele noastre, acest principiu este considerat ca fiind central pentru bunăstarea
individuală şi socială, care este testul cel mai important pentru orice sistem etic.
• Furtul şi delapidarea proprietăţii sunt violări clasice ale acestui principiu şi pedepse
împotriva unor asemenea comportamente se regăsesc peste tot de-a lungul timpului.
• Respectul pentru proprietate continuă să semnifice apărarea proprietăţii just dobândită

evitând risipa şi respectarea dreptului de proprietatea al celorlalţi
3. Principiul fidelitatii
• În ceea ce priveşte principiul fidelităţii, acesta implică respectarea angajamentelor

asumate. Pentru a face faţă incertitudinilor, majoritatea societăţilor adoptă norme etice
privitoare la respectarea promisiunilor, îndeplinirea contractelor.
• Violări clasice ale principiului fidelităţii se referă la: nerespectarea unei promisiuni,
încălcarea prevederilor contractuale şi alte tipuri mai puţin formale de trădare sau
nerespectarea cuvântului dat.
• Mai general, principiul fidelităţii implică prudenţă în promisiuni – a nu promite mai
mult decât poţi realiza – şi în respectarea acordurilor şi altor obligaţii care sunt
asumate în mod voluntar.
4. Principiul transparentei
• Principiul transparenţei se referă la o seamă de directive care privesc acurateţea,

adevărul şi dezvăluirea informaţiei.
• Cu toate că „transparenţa” nu semnifică o deschidere totală, ideile sale centrale de

onestitate şi respectul adevărului au fost considerate ca imperative etice fundamentale
din timpuri imemoriale. Interdicţii împotriva fraudei şi înşelăciunii – violări clasice ale
acestui precept – se găsesc în numeroase tradiţii etice şi aproape în toate sistemele
juridice.
• Transparenţa implică de asemenea, precauţia de a prezenta informaţia în mod corect şi

de a nu înşela. Justificări pentru cerinţele principiului transparenţei se referă la
promovarea demnităţii şi libertăţii care permit luarea unor decizii înţelepte, progresul
cunoaşterii, favorizarea cooperării prin promovarea capacităţii societăţii de a funcţiona
în mod normal asigurând astfel eficienţa economică, prevenirea corupţiei şi, simplu
spus, susţinerea valorii intrinseci a adevărului.
5. Principiul demnitatii
• Principiul demnităţii presupune că, deşi conducătorii şi angajaţii corporaţiilor au

obligaţia fiduciară de a proteja şi promova interesele companiei, de la ei se aşteaptă,
totuşi, să acţioneze astfel încât să respecte şi pe ceilalţi, fie că este vorba de angajaţi,
clienţi, furnizori sau membrii ai publicului în general. Într-adevăr, respectul persoanei
este poate punctul de plecare pentru toată gândirea etică.
• El conduce direct la protecţia sănătăţii, siguranţei la locul de muncă, a libertăţii de

expresie şi a dreptului la intimitate, precum şi la interdicţii ale umilinţei, constrângerii
şi încălcări ale drepturilor umane fundamentale.
• Principiul demnităţii implică eforturi active pentru dezvoltarea potenţialului uman şi

deseori el semnifică grijă pentru cei cu dizabilităţi sau aflaţi într-o situaţie deosebit de
vulnerabilă.
6. Principiul echitatii
• un concept central al gândirii etice de-a lungul timpurilor.
• rolul în facilitarea cooperării, furnizarea de legitimitate şi asigurarea supravieţuirii

grupurilor umane.
• Patru tipuri de echitate s-au bucurat de o atenţie specială: echitatea reciprocă sau
echitatea ca schimb între oameni, echitatea distributivă sau echitatea în alocarea
beneficiilor şi sarcinilor între membrii unui grup, competiţia onestă care se referă la
conduita în relaţiile dintre rivali şi echitatea procedurală, care implică un proces
corect.
• Echitatea are mai multe interpretări, dar tratarea cazurilor asemănătoare într-un mod
similar este un aspect central al acesteia.
• Inechitatea presupune aproape întotdeauna un tratament diferenţiat – favorabil sau

nefavorabil - pentru părţile care au o poziţie asemănătoare. Cu toate că unele forme ale
tratamentului diferenţiat sunt aproape legitime, majoritatea codurilor de etică a
afacerilor interzic discriminarea între angajaţi pe baza unor caracteristici nelegate de
performanţa la locul de muncă şi plata egală pentru munca egală, care este o idee
permanentă a principiului. Multe dintre codurile de etica afacerilor pledează mai
general pentru tratamentul echitabil precum şi pentru competiţia onestă şi afacerile
rezonabile.
7. Principiul civic
• Principiul civic este deosebit de important în contextul actual al corporaţiilor. Anumite

coduri de etică a afacerilor diferă considerabil în privinţa măsurii în care companiile
trebuie să fie active în problemele publice şi sociale, dar, aceleaşi coduri, sunt de acord
asupra diverselor probleme fundamentale ale spiritului civic.
• Probabil, cea mai importantă datorie civică este respectul faţă de lege şi toate codurile
reclamă respectarea unor legi şi reglementări.
• Spiritul civic implică voinţa de a conlucra cu bună credinţă în relaţiile cu autorităţile

publice şi chiar presupune anumite contribuţii suplimentare prin intermediul
activităţilor caritabile, ajutor în rezolvarea problemelor sociale generale.
• Codurile etice cuprind diferite directive care se referă la datoriile civice şi violările lor
clasice, cum ar fi: nerespectarea legii, oportunism şi coruperea funcţionarilor publici.
În acelaşi timp, codurile etice precizează că firmele nu sunt cetăţeni obişnuiţi. Mai
mult decât faptul că sunt participanţi deplini în procesele de modelare a politicilor
publice, companiile sunt îndrumate de către codurile etice să evite implicarea
incorectă în activităţile politice şi să recunoască obligaţia guvernului şi jurisdicţia
asupra societăţii.
8. Principiul sensibilitatii
• îşi are originea în contextul corporatist modern în calitate de corectiv la indiferenţa

care deseori caracterizează sistemele birocratice. El implică predispoziţia de a te
angaja faţă de celelalte părţi implicate ce pot fi afectate de activităţile companiei sau
care pot avea o pretenţie justificată (chiar dacă nu este vorba despre un privilegiu) la
atenţie din partea companiei.
• Deşi codurile multisectoriale de etica afacerilor reclamă o mai mare sensibilitate decât
codurile propriu zisă de etica afacerilor, principiile Caux Round Table pentru un
mediu de afaceri responsabil adoptă o poziţie de mijloc, propunând precepte privitoare
la angajarea într-o activitate comună cu furnizorii şi răspunsul la reclamaţiile şi
sugestiile clienţilor, angajaţilor şi investitorilor.
• În concluzie, se poate observa că acest codex a fost gândit ca un punct de referinţă

pentru cei care doresc să adopte propriul cod etic.
• Totuşi, prevederile concrete ale codului trebuie să fie adaptate situaţiei şi specificităţii
companiei precum şi propriile elemente distinctive. Ceea ce se doreşte prin adoptarea
acestui codex este un punct de pornire pentru fundamentarea etică şi un consens global
emergent bazat pe standarde fundamentale de comportament corporatist.
• Un cod etic este eficient dacă stabileşte reguli bine determinate.
• Dar dacă aceste reguli sunt ambigue, subiective sau necuantificabile pot fi ignorate,
sau, în cea mai bună situaţie, considerate ca provocări.
• Regulile etice pot respecta aceste condiţii.
• EX. Multe companii impun limite stricte legate de valoarea cadourilor care pot fi
acceptate de angajaţi sau interzic acceptarea anumitor tipuri de cadouri.
• Dar etica nu este o ştiinţă exactă, astfel încât, în practică, tendinţa este ca aceste coduri
etice să fie vagi şi banale, sau, dacă sunt mai specifice, să fie contradictorii şi
prescriptive.
• Existenţa unui cod etic reprezintă un angajament al companiei faţă de angajaţi şi faţă
de terţele persoane precum şi declaraţia publică de responsabilitate a companiei.
• Dar managementul eficient al eticii în organizaţii nu se realizează doar prin utilizarea

codurilor etice, ci prin existenţa unei conduceri morale inspiraţionale şi cultivarea unei
culturi de conştientizare morală şi grijă pentru semeni.
• Crearea unui cod etic trebuie întotdeauna urmată de o implementare eficientă.
• Aceasta face ca angajaţii şi toate persoanele interesate să-şi însuşească performanţa

etică şi să crească angajamentul acestora faţă de companie.
• În cazul în care codurile etice sunt doar simple vorbe, ipocrizia se instalează, care
poate duce la dezastre financiare, aşa cum este şi cazul companiei americane Enron,
care deţinea un cod etic, dar acesta nu era respectat şi cunoscut.
• Unele companii nu acordă suficientă importanţă acestui aspect, codul etic fiind închis
într-un sertar şi astfel uitat.
• Dacă acest document nu este unul “viu”, atunci efectul asupra angajaţilor şi asupra
tuturor persoanelor interesate este unul mult diminuat.
• Noilor angajaţi ar trebui să le fie prezentat codul etic împreună cu o sesiune de training
referitor la ceea ce se aşteaptă din partea lor.
• Diseminarea codului etic ar trebui să aibă loc la intervale regulate de timp, cel puţin o
dată pe an, iar companiile care acţionează la nivel gobal ar trebui să aibă tradus codul
etic astfel încât angajaţii, furnizorii şi clienţii să aibă posibilitatea să cunoască
orientarea etică a companiei.
• O măsură utilă ar fi distribuirea codului etic către furnizori, investitori şi clienţi,

precum şi afişarea acestuia pe pagina web a companiei.
• Respectarea codurilor etice este, în principal, un act voluntar, acestea neavând forţa
juridică a legilor.
• Totuşi, în majoritatea codurilor corporatiste, există sancţiuni, în sensul în care dacă

prevederile acestuia nu sunt respectate de angajaţi, aceştia pot suporta sancţiuni
disciplinare(avertisment, mustrarea scrisă, suspendarea, transfer, sau, în cazurile mai
grave, încetarea contractului de muncă).
• este imperios necesar ca fiecare cod etic să conţină o secţiune referitoare la sancţiunile
aplicabile în cazul nerespectării prevederilor acestuia.
• Prin codurile etice se urmăreşte stabilirea unor proceduri de soluţionare a problemelor

de natură etică în mediul intern şi în cel extern al organizaţiei.
• Codurile etice nu reprezintă doar precepte teoretice, ci ele au semnificaţii practice,

utile pentru toţi membrii organizaţiei.
• Modalitatea de aplicare şi eficienţa lor sunt dependente de atitudinea managerilor şi a

celor care deţin poziţiile de putere şi de administraţie.
Codurile etice in Romania
• Iniţiativa reglementării problemelor de etica afacerilor prin coduri etice adoptate la

nivel de firma este una dintre metodele prin care se poate încerca asanarea climatului
economic din România.
• Dat fiind că majoritatea corporaţiilor internaţionale sunt preocupate de guvernanţa

corporatistă şi de imaginea lor, iar codurile etice se regăsesc la majoritatea
corporaţiilor, aşteptările cu privire la adoptarea acestor standarde şi de către filiale din
România sunt destul de mari.
• Peste 80% din corporaţiile de origine Nord-Americană şi aproximativ 50% din cele de
origine europeană aveau adoptate, încă din 1991, o formă sau alta de cod de principii
etice.
• Cele mai importante aspecte care se regăsesc în aceste coduri etice se referă la
principiile fundamentale de afaceri, la transparenţa politicilor de achiziţie, la siguranţa
condiţiilor de muncă ale angajaţilor şi la responsabilitatea faţă de protejarea mediului
înconjurător.
• La nivelul filialelor din România, însă aceste declaraţii de bune intenţii nu se mai
regăsesc. Spre exemplu, dacă grupul bancar ING, unul dintre cele mai importante din
Europa şi printre primele 30 din lume are publicat un cod de etica afacerilor disponibil
pe pagina sa de web, site-ul filialei din România nu menţionează nimic cu privire la
această chestiune.
• Acelaşi lucru se petrece şi în cazul filialei locale a grupului financiar Allianz sau al
producătorului auto Renault.
• Spre deosebire, firme precum Nokia România sau Orange România au adoptat aceleaşi
politici şi standarde etice cu cele anunţate la nivelul corporaţiilor internaţionale din
care fac parte.
• Respectarea nondiscriminatorie a propriilor angajaţi, a clienţilor, a partenerilor de

afaceri şi a mediului înconjurător sunt valorile pregnante afirmate de către cele două
companii, în linie principiile adoptate la nivelul corporaţiilor multinaţionale din care
fac parte.
• Codurile etice publicate pe site-urile româneşti ale celor două companii intră de
asemenea, în tiparul etic al valorilor corporatiste semnalat de International Labor
Organization.
• Totuşi, nu putem să nu menţionăm problemele create de compania Nokia în

Germania, şi, mai recent în România, prin practicarea acestui tip de capitalism călător,
prin mutarea fabricii în diferite colţuri ale lumii, fără a conta prea mult valorile etice
trecute în conţinutul codului etic.
• Avem, din nou, un exemplu de cod etic formalist, care este adoptat doar de faţadă şi
fără a avea o aplicabilitate concretă.
• Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România

(CNIPMMR) a lansat un „Cod etic al întreprinzătorului”, care conţine o suită de valori
morale după care firmele ar trebui să se ghideze în activităţile lor şi un glosar de
termeni de specialitate.
• Pentru respectarea acestor norme se intenţionează desfăşurarea de activităţi de lobby

pentru adoptarea unei legislaţii care să sancţioneze abaterile de la normele etice
adoptate de comunitatea de afaceri din România.
• O altă măsură de promovare a codurilor etice în România este cea deschisă de

Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri care
recomandă adoptarea de coduri etice de către companiile româneşti în vederea
„îmbunătăţirii mediului de afaceri şi a culturii antreprenoriale”.
• Considerăm că o astfel de iniţiativă este salutară, implicarea sectorului public în
promovarea responsabilităţii sociale a companiilor fiind importantă.
• Totodată, este prezentat Codul Principiilor de Etica În Afaceri - pentru membrii

Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi Municipiului Bucureşti – care ar putea
fi utilizat ca model pentru adoptarea codurilor etice.
• firmele româneşti se află la porţile managementului etic, acest concept nefiind

cunoscut sau suficient promovat.
• Astfel, există o timidă tendinţă de creare a unor coduri etice, deşi majoritatea firmelor
chestionate nu au cod (firmele care au elemente de management etic în organizarea lor
sunt mai ales cele transnaţionale sau străine cu sediul în România).
• Firmele româneşti resping, uneori foarte ferm, cu nuanţe de panică, existenţa unor
elemente de management etic.
• Nu există nici alte reglementări cu caracter moral.
• Totuşi, este de reţinut faptul că majoritatea consideră că problematica morală

e importantă pentru o firmă deoarece se apreciază că respectarea regulilor etice
sporeşte profitul şi că firma are şi obligaţii morale faţă de clienţi (deci sloganul „profit
cu orice mijloace” pierde teren).
• Marea majoritate cred chiar că există o cultură organizaţională favorabilă eticii şi

confirmă faptul că se folosesc spontan criterii etice la angajare (referinţe de la firma
unde solicitantul fusese angajat anterior).
• În România, pe lângă codurile etice adoptate de companii, o largă discuţie legate de

aceste instrumente de etică se leagă şi de domeniul sănătăţii şi cel universitar.
• În domeniul sănătăţii, adoptarea codurilor etice a fost mai mult rezultatul unor
constrângeri legale decât o iniţiativă benevolă, astfel încât aceste nu sunt funcţionale.
• Aşa cum am arătat, pe lângă adoptarea unui cod etic este obligatorie şi etapa de
implementare a acestora.
• Din păcate, în instituţiile medicale româneşti acestea nu sunt cunoscute de către

personalul medical, de către asistenţi, personalul auxiliar, dar nici de către pacienţi.
• Mai mult decât atât, aceste prevederi nu sunt considerate documente publice.
• Nu există nici un document suplimentar, nici o declaraţie prin care conducerea,

directorul spitalului sau managerul, să-şi afirme ataşamentul pentru valorile şi
principiile enunţate în cod.
• Dacă aceste coduri nu au nici o finalitate practică, ele nu pot construi un mediu care
să favorizeze deciziile corecte din punct de vedere moral.
• Din păcate, în acest sector, „eficienţa” codurilor etice este aproape inexistentă.
Concluzii
• Este dezirabil ca la nivelul companiilor să existe un cod etic, dar acesta ar trebui
completat cu dezvoltarea unor programe de training etic.
• Managerii de top ar trebui să fie un exemplu în respectarea prevederilor codului şi să

se implice în menţinerea „vie” a acestuia. Totuşi, deosebit de important este exemplul
de conduită morală ireproşabilă pe care îl dau managerii de top ai companiilor.
• Totuşi, menţionăm că emiterea unor coduri etice, de către companii, universităţii sau
orice alte tipuri de organizaţii, fără a crea cadrul propice pentru implementarea lor,
echivalează oarecum cu o teorie a formelor fără fond.
• Dacă organizaţiile economice nu reglementează ferm şi constant conduita angajaţilor,

inclusiv a celor de top, consecinţele nu pot fi decât catastrofale pentru companii şi
pentru societate în ansamblul său (vezi cazurile Enron, băncile cu practici imorale,
Italia sau Spania din zilele noastre), cunoaşte fenomene perverse cu grave şi dureroase
consecinţe pe termen lung.
ETICA AFACERILOR - Probleme etice individuale - Curs 10
 Probleme referitoare la oameni
 Conflictul de interese
 Probleme referitoare la încrederea clienților
 Utilizarea resurselor companiei
 Când orice altceva nu a funcționat: Blowing the Whistle
Introducere
• Cu siguranță, pe parcursul carierei vă veți întâlni cu o mulțime de probleme legate de

încrederea clienților, utilizarea resurselor companiei, sau legate de discriminare
• Deoarece problemele etice sunt predictibile, există o șansă mai mare să fie abordate
corect dacă le analizezi anterior ca acestea să se realizeze
• La locul de muncă, atât angajatorul, cât și angajatul au expectanțe, drepturi și

considerație unul față de celălalt – se află în relații contractuale
• Pe de altă parte, angajatul nu așteaptă doar un salariu, ci și corectitudine – majoritatea

angajaților se așteaptă să fie tratați corect
• Fiecare temă vă conține următoarele informații:
 Ce înseamnă (o definire a problemei)

 De ce este o problemă etică?
 Ce raționament am putea avea față de dilemă?
 Costul profesional și posibilele sancțiuni pentru evitarea comportamentului etic
sau legal
 Note speciale care ar putea include informații importante referitoare la temă
Probleme referitoare la oameni
• = problemele etice care apar atunci când oamenii lucrează împreună. Pot fi:
confidențialitate, discriminare, sau pur și simplu referitor la cum se înțeleg oamenii
• Cel mai important cuvânt în aceste probleme este corectitudinea/dreptatea =>

echitatea, reciprocitatea, și imparțialitatea.
1. o situație este echitabilă când ceva este împărțit între două sau mai multe
persoane conform eforturilor și valorii pe care o are fiecare individ
• De ex. dacă două persoane au avut responsabilitatea unui proiect : Am muncit la fel?
Am fost plătiți în mod egal?
2. o altă măsură a dreptății este reciprocitatea, sau corectitudinea schimburilor:

”ai făcut ceva pentru mine, fac și eu ceva pentru tine”
• Majoritatea oamenilor percep o situație ca fiind incorectă dacă o persoană nu își

respectă partea de angajament
3. Impartialitatea: ‘‘ Oare persoana care mă va asculta este afectată de vreun fel

de prejudecată?
• Majoritatea consideră că prejudecata nu este consistentă cu corectitudinea/dreptatea
• Majoritatea legislațiilor și politicilor de resurse umane încorporează aceste elemente.

Scopul este de a angaja, trata, promova și concedia angajații în funcție de calificările
lor și nu în funcție de sex, rasa sau vârstă
• Scopul este crearea unui mediu corect în care:
1. Performanța este unicul factor care contează (echitatea),

2. În care expectanțele angajat-angajator sunt înțelese și îndeplinite
(reciprocitate),
3. Unde prejudecățile și preferințele nu sunt luate în considerare (impartialitate).
• Important de reținut: corectitutinea nu este percepută de către angajați, doar prin

prisma a ceea ce dobândesc (salariu, promovări etc.)
• Pentru angajați este important să existe proceduri corecte de luare a deciziilor și
tratamentul interpersonal aplicat atunci când sunt comunicate rezultatele
• Oamenii acceptă mai ușor o veste rea, dacă consideră că decizia a fost corectă, iar
organizația explică decizia cu grijă și senzitivitate
Discriminarea
 Tu și cu Lisa v-ați întâlnit acum 5 ani, când ați fost angajate la programul de
management training, într-o fabrică mare. Deși acum sunteți în departamente diferite
ale organizației, ați rămas apropiate. Lisa a născut de curând și plănuiește să se
bucure de concediul de maternitate de doi ani. Ți-a spus că se va întoarce cu
siguranță la serviciu, iar departamentul ei i-a promis că îi va păstra postul. Între
timp, ai văzut că postul Lisei a fost scos la concurs, pe site ul companiei. Te întâlnești
cu unul din colegii Lisei pe hol și îl întrebi în legătură cu anunțul. El spune ”da, vor
ocupa acel post. Dar nu îi spune Lisei. Mai are 1 an și 11 luni să se bucure de copil.
În plus, vor găsi ceva pentru ea dacă se va hotărî să se întoarcă”
• Atunci când persoane cu diferite educație se întâlnesc, cu siguranță unii au prejudecăți

conștiente sau inconștiente față de diferite grupuri, iar alții pur și simplu vor fi
ignoranți
Discriminarea: Ce este?
• Discriminarea este acțiunea prin care unele persoane sunt tratate diferit sau lipsite de
anumite drepturi în mod nejustificat, pe baza unor considerente neîntemeiate: vârstă,
rasă, religie, sex
• Atitudinea față de vârstă va fi din ce în ce mai importantă, pe măsură ce populația

îmbătrânește
• Discriminarea rasială, etnică, religioasă sau bazată pe gen poate interveni în

comportamentul indivizilor, fără ca aceștia să conștientizeze acest aspect.
• Lisa: noua mama, concediu de maternitate ar putea duce la o discriminare; chiar dacă
femeile însărcinate sunt protejate de lege, este clar că situația acesteia este interpretată
ca o slăbiciune
• Problema în ceea ce o privește pe Lisa este faptul că nu sunt transparenți cu decizile

luate față de ea.
• Dacă Lisa ar fi știut ceea ce dorește să facă departamentul ei, poate că ar fi scurtat
concediul sau ar fi muncit part-time o perioadă.
• Discriminarea poate interveni și în ceea ce privește angajarea, promovarea sau

concedierea
• Cei care nu se încadrează în ”profilul corporatist”, ar putea fi dezavantajați deoarece
sunt femei, un membru al unei minorități, prea bătrân, sau pentru alte motive care nu
sunt prevăzute în legislație
• Unii angajați ar putea include în anunțul de angajare anumite cerințe care ar elimina
anumiți angajați, dar nu datorită calificărilor lor, ci din anumite circumstanțe personale
Cum putem analiza aceasta problema?
• Teoriile normative studiate ne-ar putea oferi anumite ”lentile” prin care să analizăm
situația
• Lentilele consencvențialiste: cine sunt stakeholderii, și care sunt costurile și beneficiile

pentru fiecare?
• Ce am putea face pentru a aduce beneficii pentru cei mai mulți? Atunci cel mai bine ar
fi să nu îi spunem nimic Lisei, deoarece mai multe persoane ar putea beneficia
• O perspectivă pe termen lung ne-ar obliga să ne întrebăm cum vor reacționa celelalte
femei față de tratamentul nedrept aplicat Lisei
• Nemulțumirea acestora ar putea afecta compania
• Atunci care ar fi cea mai bună soluție, în general?
• Lentilele deontologice: Avem o obligație/datorie față de Lisa, angajat sau față de

amândoi? Ce valori sau principii s-ar plica în această situație?
• Utilizând regula de aur, analizează cum ai vrea să reacționeze Lisa sau colega ei, dacă
situația ar fi inversă?
• Imperativul categoric a lui Kant: ce lume ar fi aceea în care angajatorii și-ar trata
angajații în felul acesta?
• Utilizând vălul ignoranței a lui Rawls, cum ai lua această decizie, dacă nu ai ști dacă
Lisa este bărbat sau femeie?
• Etica virtuții și propriul caracter: ar trebui să luăm în considerare intenția și

motivele. Ne-am putea întreba cum ar gândi asupra situației un manager profesionist
de resurse umane
• Ne-am putea întreba cum ar arăta decizia noastră dacă ar fi comunicată publicului? Ce
ar spune modelul nostru moral în legătură cu decizia luată? Dacă iei în considerare
propriul caracter și ceea ce este important pentru tine, ce decizie ai lua?
• Elementele psihologice care pot fi luate în considerare:
• Am analizat toate consecințele față de Lisa? Ce s-ar putea întâmplat dacă spui sau nu
spui? Această situație poate testa ce este important pentru tine, ca individ
De ce este o problema etica?
• Discriminarea este o problemă etică— mai mult decât legală — deoarece se află la
baza corectitudinii/dreptății la locul de mncă
• Concepte referitoare la dreptate sunt peste tot în lume
• Sistemul legal are la bază dreptatea și protecția drepturilor individuale
• Oamenii așteaptă ca organizațiile să se bazeze pe concepte precum dreptatea, și să fie

tratați corect de către angajatori
Costuri
• Legile și actele guvernamentale sunt diferite în întreaga lume
• Legislația interzice discriminarea bazată pe rasă, religie, sex, culoare sau origini
naturale
• În ceea ce privește costurile privind încălcările acestor reguli: Banca UBS , în 2005 a
plătit daune în cuantum de 29 milioane de dolari unui singur reclamant – o femeie care
s-a plâns pentru tratamentul inechitabil.
• În alte cazuri, 70 de milioane pentru discriminare bazată pe gen, 2800 de femei

angajate a Morgan Stanley, iar în cazul Merrill Lynch 100 de milioane de dolari au
fost plătiți pentru discriminarea femeilor
• Procesele bazate pe discriminare pot fi foarte costisitoare, și nu numai în cea ce

privește taxele legale, dar și imagine companiei în presă.
Hartuiala sexuala si morala
• Femeile au început să muncească in anii 1970 și 1980, iar hărțuirea sexuală a devenit
o problemă la locul de muncă. 40 de ani mai târziu, este încă o problemă, iar
companiile au plătit amenzi usturătoare în procesele intentate de către persoanele
supuse hărțuirii
• Una dintre colegele tale este Ioana, expertă în computere, cu un still neconformist și
cu un simț al umorului dezvoltat. Două dintre ”țintele” favorite ale acesteia ești tu și
Bogdan, un coleg distant și rece în ceea ce privește relațiile de serviciu. Ioana este
clown-ul biroului, și se ia mereu de tine și Bogdan: de tine pentru că ești o audiență
minunată și crede că este comică, iar Bogdan pentru că îi place să îl transforme într-o
persoană mai abordabilă. Ioana face adesea aluzie la subiecte sexuale,, numindu-vă
”armăsari”. Comportamentul Ioanei nu te deranjează, dar ești surprins când Bogdan
te abordează pentru a se plânge de comportamentul și tachinarea continuă a acesteia.
Ce este?
• Hărțuirea sexuală este definită ca un comportamentul nedorit, orientat sexual, care
face ca o persoană să se simtă inconfortabil la locul de muncă. De obicei este vorba
despre comportamentul unei persoane aflate în ierarhia superioară a firmei față de
cineva aflat la nivel inferior. Nu este aplicabilă doar în cazul femeilor
• Este posibil ca un comportament să constituie hărțuire sexuală pentru o persoană, dar

nu pentru alta; exp. a pune bratul în jurul gâtului unei persoane
• Deoarece hărțuiala sexuală este determinată de reacția victimei, trebuie să iei în

considerare nu ceea ce vrei să transmiți prin comentariile tale, dar cum acestea vor fi
interpretate de cealaltă persoană.
• În cazul Ioanei, aceasta nu aluat în considerare cum audiența și ceilalți colegi vor
reacționa la glumele ei
• Ar fi trebuit să ia în considerare cum reacționează Bogdan la glumele ei. Ioana încalcă

limita, sau Bogdan exagerează?
Hartuirea sexuala în Romania
Art. 223 Cod Penal ”Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul
unei relații de muncă sau al unei relații similare, dacă prin aceasta victima intimidată sau pusă
într-o situație umilitoare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.”
Legea 202/2002 privind egalitate de șanse și de tratament între bărbați și femei, art. 4,
alin.1 lit. d ” prin hartuire sexuala se întelege situatia în care se manifesta un comportament
nedorit cu conotatie sexuala, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect
lezarea demnitatii unei persoane si, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil,
degradant, umilitor sau jignitor.”
• Consencvențialism : Poți identifica toți stakeholderii și beneficiile și costurile pentru

fiecare? Ce opțiuni ai? Ce acțiuni, din perspectiva ta, ar ajuta cei mai mulți oameni și
ar dăuna celor mai puțini, contribuind astfel la binele societal, în general?
• Deontologie: trebuie să respecți datoriile și obligațiile etice în această situație? Care

ar fi acestea și față de cine? Ce principii etice sunt aplicabile în această situație și ce
reguli te-ar putea ajuta să decizi ce este corect ?
• Etica virtuții: ai putea analiza situație din prisma ”standardului persoanei rezonabile”
prin raportare la comunitatea etică relevantă. Cum ar analiza o persoană rezonabilă
situația pentru a determina cum să acționeze corect? Cum te-ai simți dacă Bogdan ar
discuta cu un ziarist, iar această situație ar apărea în ziar?
• Cultura organizațională: care sunt valorile organizației? Majoritatea companiilor

susțin că toți angajați trebuie să se simtă respectați. Prin raportare la valoarea
respectului, cum ar dori managerul sau cei aflați pe poziție de superioritate să
acționezi?
 Hărțuirea , în general, și sexuală, în special, este considerată o formă de discriminare
 Este o problemă etică deoarece, în mod inechitabil, conexează satisfacția la locul de

muncă, avansarea sau conservarea locului de muncă de alți factori decât capabilitățile
angajatului
 Majoritatea problemelor de hărțuire sexuală nu sunt legate de romantism, ci de putere

și dreptate
Costuri
 Victimele hărțuirii sexuale, pot deschide procese, iar angajatorul poate fi ținut
responsabil pentru activitățile de hărțuire sexuală ale angajaților, dacă acesta a avut
cunștință despre acestea și nu a acționat pentru a o stopa.
 Iar procesele de hărțuire sexuală pot fi foarte costisitoare pentru corporații.
 De exemplu: în iunie 1998, divizia Mitsubishi Motors’ North American a fost de

acord să plătească 34 milioane dolari pentru a închide un proces având ca obiect
hărțuirea sexuală. Acuzațiile era aduse de 350 de femei angajate într-o fabrică din
Illinois, care au susținut că managerii și colegii le sărutau și mângâiau, le spuneau
”curve”, au postat imagini de pornografie, solicitau acordarea de relații sexuale, iar
dacă refuzau se răzbunau. Managementul avea cunoștință de aceste practici, dar nu a
intervenit
 Pe lângă amenzile plătite, Mitsubishi a concediat 20 de muncitori, iar alții au fost

disciplinați. Compania s - a obligat să își revizuiască politicile în ceea ce privește
hărțuirea sexuală
Conflictul de interese
 Indivizii și corporațiile sunt implicate într-un amalgam de relații, personale și

profesionale
 Reputație personală și reputația companiei sunt legate indisolubil de felul în care

funcționează relațiile cu ceilalți angajați, clienți, consultanți, familie și prieteni
 Abilitatea de a acționa imparțial, este esențială pentru îndeplinirea contractului de

muncă
 Fiica ta se înscrie la o facultate prestigioasă. Deoarece admiterea este foarte dificilă,

fiica ta a planuit, cu grijă, tot procesul. A obținut note mari, a urmat cursuri
preparatorii în vederea promovării examenului de admitere, și a participat la diferite
activități extracurriculare. Când îi spui unuia dintre cei mai buni clienți despre
activitățile ei, se oferă să îi scrie o scrisoare de recomandare. Este absolvent al
respectivei universități și unul dintre cei mai activi donator. Deși este client, joci în
mod regulat cu el golf, iar familiile voastre au socializat împreună în anumite ocazii
Ce este?
 Conflictul de interese intervine când judecata sau obiectivitatea îți sunt compromise
 Aparența conflictului de interese—când o terță parte ar putea crede că judecata ți-a

fost compromisă – poate fi la fel de dăunătoare precum conflictul de interese
 În criza financiară agențiile de rating precum Standard & Poor’s le-a acordat ratingul
triplu A valorilor mobiliare bazate pe ipoteci, iar acest rating i-a făcut pe investitori să
se simtă în siguranță
 Dar, aceste valori mobiliare nu meritau acest rating, așa cum au aflat mai târziu
americanii, dar agențiile de rating sunt plătite de către companiile a căror valori
mobiliare sunt supuse rating-ului – ceea ce le face să fie subiective
 In 2007, Universitatea din Texas a concediat directorul financiarr, când s-a aflat că
acesta avea legături cu companiile care ofereau ajutor financiar studenilor. Aceștia nu
erau direcționați către companiile care ofereau cele mai bune împrumuturi, dar către
cele care ofereau cadouri directorului
 Dacă un client îți oferă ție sau unui membru a familiei un cadou, ar trebui să îți pui
următoarele întrebări; Oferta clientului va influența relația de business pe care o aveți?
Altcineva ar putea considera că judecata în ceea ce privește afacerea ți-a fost
compromisă prin acceptarea cadoului? Relația pe care o ai cu respectiva persoană este
mai mult decât doar de afaceri, astfel încât să fie considerată un gest de prietenie?
 Alte organizații, în special instituțiile publice, interzic acceptarea oricăror cadouri, în

orice circumstanță
 Lucrurile pe care ar trebui să le iei în considerare atunci când trebui să iei decizia: De
cât timp ești prieten cu clientul? Cât de cunoscută este această relație în comunitate?
Care sunt cunoștințele lui în legătură cu calificările fiicei tale? Clientul așteaptă ceva
în schimbul recomandării? Cum vor percepe ceilalți recomandarea?
Conflictul de interese –Romania
Art. 301 Cod Penal
Conflictul de interese
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit

un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos
patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II
inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în
ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcţie publică.
• Reglementările privitoare la conflictul de interese au fost incluse în forma

administrativă într-o serie de legi precum Legea 161/2003 privind unele masuri pentru
asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in
mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, Legea 215/2001 privind
administrația publică locală, Legea 188/1999 privind funcționarii publici, Legea
96/2006 privind statutul deputaților și a senatorilor, Legea 7/2004 privind Codul de
conduită a funcționarilor publici, Legea 393/2004 privind statutul aleșilor locali,
Legea 303/2004 privind statutul magistraților, 144/2007 privind înființarea,
organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate sau Legea 176/2010
privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice.
• Legea 161/2003 este actul normativ general, care definește în articolul 70 conflictul
de interese în materie administrativă – într-un mod mai restrâns decât cea penală –
astfel: situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică
are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu
obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.
Mita
 Orice poate fi privit ca luare de mită este, prin sine, in acelasi timp si un conflict de
interese
 Nu contează că ceea ce se oferă este sub forma de bani sau alte bunuri de valoare
substanțială, atunci când accepți aceste bunuri în schimbul accesului la anumite
produse, servicii sau în schimbul influenței.
‘‘Mita’’ subtila
 Mita poate fi și oferirea de cadouri sau divertisment. Anumite organizații au instituit

obligația de a nu primi cadouri, altele de a primi cadouri până la o anumită limită
 Reciprocitatea este utilizată pentru a determina dacă un cadou este sau nu acceptabil.
Dacă nu poți oferi același cadou sau divertisment, înseamnă că nu este indicat să îi
accepți
 Accentuarea reciprocității se datorează necesității de a menține coretitudinea față de

toți furnizorii, pentru ca cumpărătorul să nu aibă nici un fel de părtinire atunci când
alege furnizorul
 Atât reciprocitatea, cât și imparțialitatea sunt elemente ale dreptății/corectitudinii
 Formula care trebuie să o utilizezi atunci când ți se oferă un cadou este simplă: dacă
este un aranjament formal între organizația ta și furnizor, și este oferită tutror
angajaților, atunci este acceptabilă; dacă îți este oferită numai ție, probabil că nu ar
trebui acceptată
Influenta
 Relația pe care o ai cu o anumită persoană, poate fi, în sine, un conflict de interese
 Ex. Dacă ești persoana care se ocupă de cumpărarea reclamei pentru organizație, iar
verișorul tău, sau vecinul are o companie care are ca obiect de activitate producția
publicitară, vei fi în conflict de interese dacă vei angaja firma respectivă
 Dacă decizia care trebuie luată implică o persoană apropiată, ar trebui să te retragi din
această poziție, de decident
 Sau, ai putea organiza o competiție ”oarbă”, unde identitatea participanților să nu îți

fie cunoscută
 Totuși, ce mai bună soluție ar fi să incluzi alți angajați în luarea deciziei, pentru a te
asigura că nu te afli în conflict de interese
Informatii privilegiate
 Ca angajat, ești în mod natural confidențial față de informația care ar putea fi utilă
competitorilor
 De aceea poți fi în conflict de interese dacă ești angajat cu normă întreagă la companie
la SC ABC companie de asigurări SA și te hotărăști să oferi consultanță pentru SC
XYZ Companie de asigurări SA
 Pe de altă parte, dacă ești programator la Restaurantul Verde, nu ai fi în conflict de

interese dacă ai fi chelner la restaurantul Roșu
 Doi factori ar face această situație acceptabilă: dacă munca pe care o prestezi la al
doilea loc de muncă nu compromite munca pe care o faci la primul loc de muncă și
dacă ambii angajatori cunosc situația ta.
 Transparența este cea mia bună politică.
 Poți fi în conflict de interese dacă o rudă apropiată lucrează pentru concurenți, sau
dacă unul dintre voi lucrează pentru o organizație – de exemplu media- care ar putea
avea un interes particular în activitatea companiei în care lucrezi
 Consencvențialism: ce ar aduce cele mai mlte benefcii pentru cel mai mare număr de
oameni
 Dacă fratele tău are o agenție de publicitate, iar tu trebuie să faci reclama pentru
compania la care lucrezi. Dacă îl vei angaja pe fratele tău, aceasta ar aduce beneficii și
pentru alte persoane, în afară de acesta? Reputația organizației nu va fi afectată dacă
terțe persoane află despre această relație contractuală?
 Dentologia – trebuie să iei în considerare ceea ce este corect/drept. Ce ai putea face,
ca participarea la licitație să fie corectă și nepărtinitoare? Nu aceasta ar fi lumea în
care toți ar dori să trăiască?
 Vălul ignoranței - ar trebui să acționeză ca și cum nu ai cunoaște că persoana care

conduce agenția de publicitate este fratele tău. Dar dacă ai fi directorul unei agenții de
publicitate concurentă, nu ai vreau să ai o șansă corectă de a obține afacerea
respectivă?
 Etica virtuții: Ce ai putea face astfel încât, dacă ar apărea un articol în ziare despre
aceasta, sa nu te deranjeze?
 Companiile ar trebui să aibă politici foarte clare referitoare la conflictele de interese.

Ai putea să îi explici fratelui tău care sunt aceste politici, și să te desistezi în luarea
deciziei
 Baza pentru o relație personală sau corporatistă este încrederea, iar aceasta există doar
atunci când indivizii consideră că sunt tratați corect, deschis și în aceeași termeni ca
ceilalți
 Conflictele de interese erodează încrederea, deoarece creează aparența că persoanele

speciale vor fi tratate în mod special
Costuri
 legile acoperă problema conflictelor de interese.
 Anumite profesii, precum cele bancare, contabilitate, drept, religie, medicină au

obligații speciale – în special în codurile profesionale- numite responsabilități
fiduciare
 Aceste profesii sunt cunoscute ca profesii ale încrederii, adică aceste persoane au
acces la informații confidențiale ale clienților
 Responsabilitățile fiduciare se referă la obligațiile care rezultă din relații care își au
baza în încredere, fidelitate și confidențialitate
 Un studiu recent realizat în bănci private și companii de către PricewaterhouseCoopers

(PWC) a indicat că ‘‘criza economică i-a pus pe managerii în situația de a nu face față
provocărilor deoarece nu aveau experiența necesară și nici abilitățile necesare.’’
 În studiu, doar 7% dintre cei intervievați au considerat ca au suficient training pentru a

atinge cele mai înalte standarde
 Studiul a concluzionat că vechiul model al managerilor – bazat pe vânzări- a fost
înlocuit de un nou model, bazat pe responsabilități fiduciare
Probleme legate de increderea clientilor
 ”Clientul este regele”
 Dar serviciile excelente față de clienți reprezintă mai mult decât posibilitatea de a
returna un produs defect, sau a avea angajați la departamentul de servicii clienți veseli
 Servicii excelente înseamnă și a oferi produse de calitate la un pret corect, prezentarea

produsului în mod corect și protejarea intimității clientului
Ce este?
 Probleme legate de încrederea clienților : confidențialitatea, siguranța și eficiența

produselor, adevărul în publicitatea produselor, și responsabilități fiduciare speciale
 Lucrezi în consultanță la o companie din Cluj-Napoca. Echipa ta a finalizat o analiză

a Big SRL, inlusiv referitor la proiecțiile privind vânzările în următorii 5 ani. Lucrezi
seara târziu, când primești un telefon de la unul din managerii Big SRL, din Oradea,
care îți cere să îi trimiți, imediat, o copie a raportului întocmit. Când găsești raportul,
descoperi că leader-ul echipei a ștampilat dosarul ”doar pentru uz intern”. Leaderul
echipei este într-o excursie, și ești sigur că nu îl vei putea localiza. Big SRL are o
relație contractuală de lungă durată și a plătit taxe considerabile pentru serviciile
companiei la care lucrezi.
Confidentialitatea
 Confidențialitatea este un drept de bază al clientului.
 Confidențialitatea și obligația de a păstra secretul informațiilor referitoare la clienți,

trec de simpla protejare a proiecțiilor vânzărilor sau a informațiilor financiare
 Poate presupune păstrarea cu strictețe a confidențialității referitoare la achiziții,

fuziuni, relocări, concedieri, problemele de sănătate sau maritale ale unui director
 În anumite industrii, confidențialitatea este atât de importantă, încât este interzis

angajaților să facă publică o relație contractuală cu un client.
 Există situații când nu poti divulga că SC ABD SRL este un client, iar în situația
noastră, un director cere un raport secret.
 Soluții: ar trebui să găsești pe cineva cu o poziție de autoritate în companie, înainte de

a elibera informații confidențiale
 Nu este niciodată acceptabil să discuți anumite companii sau indivizi cu terțe persoane
sau să oferi orice informație care ar putea ajuta un terț în identificarea unui client
Responsabilitatea personala
 Un alt drept de bază al clientului se referă la asumarea responsabilității personale
pentru produsele și serviciile oferite
 Absența responsabilității va afecta cu siguranță reputația companiei
 Multe dezastre etice au avut la baza mici probleme care s-au înmulțit. În special în
domeniul serviciilor, unde ”produsele” sunt livrate de la individ la individ,
responsabilitatea personală este o chestiune critică
 Ex. eroarea tipografică de pe prospectul medicamentului cu privire la efectele

secundare ale acestuia – o problemă mare a departamentului de marketing
 Care va fi costul unui singur proces pentru omor? Sau a unui proces colectiv? Dar ce
spuneți despre publicitatea ce o va crea?
A spune adevarul
 Mulți vânzători exagerează beneficiile produsului lor
 Mașinile sport te vor transforma automat în James Bond? Dacă vei investi în anumite
valori mobiliare, vei avea siguranța financiară?
 Firma cu obiect de activitate financiar emite o nouă serie de obligațiuni, cu un profit

de 7-7,5 %. În anii trecuți, astfel de emisiuni au fost foarte profitabile, și ai vândut
aceste obligațiuni unui număr mare de clienți.
 Pleci într-o vacanță de două săptămâni, și mai ești doar câteva ore la birou, când
firma anunță că profitul pentru obligațiuni a scăzut; maximum de profit ar putea
ajunge până la 7%. Ultima zi a ofertei este săptămâna viitoare, când ești în concediu.
 Ce ar trebui să faci? Clienții tăi au fost induși în eroare (chiar dacă neintenționat), și tu
ai obligația de a spune adevărul
 De ce? Deoarece un drept de bază al clienților este de a li se comunica informații reale

despre produsele și serviciile cumpărate
Responsabilitati speciale fiduciare
 Anumite profesii, precum cele bancare, contabile, juridice, religioase, și în domeniul

medicinei au obligații speciale față de clienți – responsabilități fiduciare
 Legea și sistemul juridic au recunoscut aceste obligații, care au fost preluate în

codurile etice ale acestei profesii
 De exemplu, angajații Arthur Andersen’s Houston i-au dezamăgit pe acționarii

Enron, atunci când au permis continuarea practicilor riscante de contabilitate ale
Enron. Chiar dacă David Duncan, șeful echipei de audit Andersen la Enron, în 1999 a
avertizat Consiliul de administrație a Enron că practicile lor contabile sunt foarte
riscante, dar nu a făcut nimic pentru a stopa acest lucru.
 Deoarece angajații Arthur Andersen și-au încălcat responsabilitățile financiare în
2001, au contribuit la colapsul unei mari companii.
 În ultimii 12 ani ai fost consultantul financiar al unui om în vârstă de 70 de ani, care

este investitor activ al propriului portofoliu, precum și pentru portofoliul celor doi
copii. În ultimele luni, ai observat o schimbare subtilă a comportamentului acestuia în
ceea ce privește piața. A devenit tot mai uituc, mai certăreț, și pare să aibă dificultăți
în a înțelege unele aspecte de bază ale tranzacțiilor sale. Ți-a cerut să investești o
parte considerabilă din portofoliile sale în niște obligațiuni, pe care tu le consideri
foarte riscante. Ești sincer în ceea ce privește opinia ta. El te înjură și te amenință că
dacă nu realizezi investiția își va duce afacerea în altă parte.
 Dacă ești vânzător la un lanț de echipamente electronice, nu este obligația ta de a

verifica stare psihică a clientului, el cumpără, tu vinzi
 În ceea ce privește indivizii care au profesii fiduciare au responsabilitatea de a proteja

bunurile clienților ceea ce presupune că își cunosc clienții; în mod frecvent, aceasta
poate presupune că au obligația de a aprecia comportamentul clienților
 În această situație, dacă un client dorește să realizeze o investiție riscantă, împotriva

sfatului tău, nu poți face foarte multe. Cine știe, poate că greșești, iar clientul are
dreptate.
 Este greu de imaginat că vreunul din noi ar putea ignora siguranța produselor sau
responsabilitățile fiduciare, în oricare dintre teoriile normative studiate.
 Consecvențialism-Produsele sigure aduc cele mai multe beneficii pentru cel mai mare
număr de oameni
 Deontologia-Confidența clienților își are rădăcinile în încredere, care este clădită încet,
experiență cu experiență
 Etica virtuții- Ar fi indicat să discuți aceste aspecte înainte de a lua decizii, exersarea
luării deciziilor și vociferarea argumentelor ar putea fi un mod de a te pregăti pentru
viitoare provocări
 Utilizăm termenul probleme legate de încrederea clienților pentru a ne referi la o gamă

largă de teme care pot afecta relația cu clienții.
 Acestea sunt probleme etice deoarece graviteză în jurul corectitudinii, onestității,

adevărului și respectul pentru ceilalți
Costuri
 La nivel organizațional există amenzi ridicate pentru publicitate înșelătoare sau pentru
înșelarea publicului, în legătură cu eficacitatea sau siguranța unui produs
 Lipsa onestității poate distruge imaginea indivizilor
 În anumite industrii – precum bancar sau al biotehnologiilor – reputația este foarte

importantă și te va urma pretutindeni, precum o umbră
 Reputația este construită încet, într-o perioadă lungă de timp, dar poate fi distrusă într-
o secundă de o greșeală prostească
 Trebuie să ai mare grijă de reputație, în lumea afacerilor este cel mai valoros lucru
Utilizarea resurselor companiei
 angajatul și angajatorul are o relație specială și fiecare datorează celuilalt un grad de

loialitate modică bazată pe această relație
 În plus, din moment ce sunteți un reprezentant al corporației, sunteți considerat un

agent al companiei -acțiunile voastre pot fi considerate acțiuni ale corporației.
 În această secțiune vom discuta responsabilitățile față de angajator.
 Responsabilitățile angajatorului față de angajați au fost discutate în secțiunea

anterioară.
Ce inseamna?
 Folosirea resurselor companiei implică respectarea contractului angajat-angajator.
 Înseamnă să fii onest cu angajatorul și conducerea și să fii responsabil în uzul

resurselor corporației, incluzând resursele financiare și în cele ce privesc reputația.
 O femeie tânără ce lucrează pentru voi se mută cu soțul său în alt oraș, unde își va
căuta o slujbă nouă. Este un angajat excelent și când vă cere o recomandare, sunteți
bucuroși să o faceți. Ea cere în mod specific o scrisoare cu antetul de la conducerea
companiei.
Folosirea reputatiei companiei
 Oricând vă identificați ca un angajat al companiei, oamenii pot deduce că sunteți

reprezentatul ei, motiv pentru care trebuie să fiți atenți cum vă afiliați cu compania
voastră.
 Exemplu: dacă vă folosiți antetul pentru a scrie o scrisoare de recomandare sau pentru
a vă plânge companiei de telefoane, poate fi considerată ca o poziție oficială a
„companiei”
 Obiectivul este să diferențiezi între opiniile personele și orice poziție oficială a

organizației.
 Recomandările pot reprezenta o problemă deoarece majoritatea companiilor interzic
personalului să ofere recomandări fiindcă pot genera procese costisitoare.
 Pentru a se proteja, mulți angajatori oferă doar informații generale în ceea ce privește
denumirea, perioada și numele angajatorilor.
 Mulți angajatori cer acordul scris al foștilor angajați înainte de a oferi detalii legate de
salariul acestora către o terță parte.
 În mod similar, dacă sunteți rugați să țineți un discurs, să scrieți un articol, să

participați la un ONG, sau orice activitate care v-ar putea asocia cu compania voastră,
să vă asigurați că cereți permisiunea de la angajator, departamentul legal sau resurse
umane.
 S-ar putea în mod inadvertent să vă asociați cu o poziție sau organizație cu care

compania voastră să nu dorească să fie afiliată.
 Ex. deși pare a fi o idee bună să lucrați în conducerea locală a Societății pentru
Prevenția Cruzimii împotriva Animalelor, dacă lucrați pentru o companie farmaceutică
ce efectuează teste pe animale, ați putea să vă puneți angajatorul într-o poziție
stânjenitoare.
 Rețelele sociale, blogurile, Twitter, cu toate adaugă complexitate acestui tip de

probleme și din ce în ce mai multe organizații dezvoltă politici pentru a ghida angajații
în aceste noi areale.
Cum să vă descurcați cu presa
 Într-un caz precum cel de sus, unde poate considerați că amicul reporter poate are
numerele greșite, tăcere este cea mai bună politică. Numerele lui poate să fie corect și
numerele pe care voi le aveți să fie doar numărul de angajați care sunt considerați
pentru a fi consiliați în a-și găsi alte slujbe.
 În cea mai mare parte, ”neoficial” înseamnă că reporterul nu vă va cita pe voi sau să
atribuie orice fel de comentarii.
 E necesar să informați un reporter că declarați ceva neoficial înainte de a vă oferi

informația.
 Dacă sunteți contactat de presă, alertați imediat departamentul de relații publice al

companiei voastre. Nu ar trebui să comentați nimic presei decât dacă sunteți specific
antrenat să o faceți.
 Ați muncit un număr mare de ore la un proiect special pentru liderul companiei.
Politica organizației stipulează că angajații care muncesc mai mult de 12 ore într-o zi
pot să fie conduși acasă cu mașina companiei pe costurile companiei. De asemenea,
se stipulează că cei care muncesc mai mult cu două ore decât orarul reglementat pot
primi o masă pe seama companiei. Tu și colegii tăi care muncesc la acest proiect
ajungeți la birou la 8 și comandați cina la 19, mai apoi vă savurați cina pentru o oră
și sunteți conduși acasă de către mașinile companiei. Este corect ?
Resursele financiare ale companiei
 Întru-un joc intitulat „Unde tragi linia: un joc de etică”, produs de Simile II, jucătorii
explorează diferențele dintre a lua creioane în valoare de 10$ de la compania lor și a
le împărți copiilor săraci, a efectua convorbiri de lungă distanță de 10$ și de a lua
10$ din fondul pentru mărunțișuri al companiei. Considerați că aceste scenarii sunt
diferite sau în esență același lucru?
 Concluzia e că echipamentul și serviciile corporației ar trebui să fie folosite doar

pentru afacerile companiei.
 Într-un caz precum cel de deasupra, unde tu și colegii munciți multe ore pentru a
termina un proiect special, urmăriți politica organizației, așa că acțiunile voastre sunt
acceptabile pentru majoritatea corporațiilor. Însă, dacă voi și colegii voștri lungiți
ultima oră de cină pentru a lua și o mașină a companiei acasă, intrați în dileme
controversate de etică.
 Managerul vostru este transferat la o altă divizie a companiei la începutul lui

ianuarie. El invocă o întrunire la începutul lui noiembrie și vă cere ca fiecare șef de
departament să întârzie să proceseze toate facturile până după 1 ianuarie. El dorește
să țină cheltuielile jos și veniturile ridicate pentru ca ultimul lui trimestru să arate
venituri maxime.
Oferirea de informatii corecte
 a spune adevărul și asigurarea unor informații corecte pentru alții din compania
voastră
 „modificarea” numerelor poate avea consecințe serioase deoarece consiliile de

conducere iau decizii cruciale bazate pe date incorecte. (Corporațiile sunt amendate de
către fisc dacă trimit date incorecte financiare sau dacă sunt încorporate în declarații
financiare oficiale.)
 Dacă ești rugat să modifici orice fel de informații ale companiei, ar trebui să vă
consultați cu cineva din afara lanțului tău ierarhic – precum departamentele de audit,
resurse umane sau legal – și mai apoi să vă decideți dacă este momentul să continuați.
 În cazul managerului care dorește să întârzie cheltuielile până părăsește postul,

gândiți-vă din punctul de vedere al unui pragmatic. Contabilitate de acest tip afectează
negativ nu doar persoana care îi va lua locul în ianuarie, ci și pe furnizori care se
bazează pe plăți prompte ale facturilor lor.
 soluție ar fi cooperarea cu ceilalți șefi de departament și înțelegerea ad-hoc în a-i

refuza managerului cererea.
 Consencvențialism: o gândire amplă asupra potențialelor beneficii și probleme pentru

toți cei implicați vă va duce inevitabil la a fi onești în afacerile voastre
 Perspective deontologice: majoritatea dintre noi ar pune onestitatea și integritatea în

vârful piramidei valorilor noastre. În mod sigur am dori să fim tratați în același mod în
cazul în care s-ar inversa situația.
 Etica virtuților- să faci lucrul corect uneori necesită să aderăm și să ne susținem

valorile – în particular să îi confruntăm pe cei care sunt mai înalți într-o scară ierarhică
ce ne pot cere lucruri incorecte.
 În aceste cazuri, trebuie să vă adunați curajul să și vă mențineți integritatea. Aveți o

șansă să realizați asta dacă vă pregătiți ceea ce o să spuneți. Puteți fi surprinși ca după
ce vă hotărâți în ipostaza etică și o puteți enunța într-un mod clar și neacuzator, nu veți
mai primi o cerere similară în viitor.
 Folosirea resurselor companiei este o problemă etică pentru că reprezintă îndeplinirea

contractului angajator-angajat.
 Are rădăcinile în corectitudine și onestitate
Costuri
 Evident, dacă ați furat de la companie sau ați modificat rapoarte de cheltuieli, aproape
sigur veți fi concediați, posibil arestați.
 Dacă ați divulgat informații confidențiale către alte companii (ați furnizat o
recomandare pentru foști angajați), compania voastră poate fi expusă unui proces.
 Dacă ați postat afirmații peiorative despre șeful, colegii sau compania voastră pe un
site social, vă puteți scurta cariera și să induceți lipsa încrederii oamenilor în voi. Dacă
nu reușiți să vă respectați partea voastră a contractului angajat-angajator, cariera
voastră poate fi afectată.
 Culturile etice în corporație pun o imensă importanță asupra onestității, loialității și

lucrului în echipă.
 În general corporațiile de succes sunt comunități în care un sentiment de familiaritate

este încurajat.
 Așa cum membrii familiei încearcă să se protejeze unul pe celălalt și să țină

informațiile private, așa și compania încearcă să încurajeze același comportament.
Blowing the Whistle – a trage semnalul de alarma
 În aceste situații dificile, vociferarea valorilor voastre cere mult curaj datorită
riscurilor implicite. Kathleen Reardon ne încurajează să ne gândim despre curajul la
muncă precum un risc calculat. Ea recomandă să procedăm astfel:
1. Întreabă-te cât de mult te afectează dilema respectivă. Când oamenii sunt întrebați:
„unde tragi linia în ceea ce privește etica?” cele mai importante probleme sunt evident
după limită pentru că a te purta într-un anumit fel sau nu a reacționa deloc este
probabil să afecteze sau să ne penetreze valorile noastre cele mai prețuite. După
Reardon, acestea sunt „sulițe în nisip” care induc reactivitatea. Deci, întreabă-te ce fel
de dilemă ai.
2. Întreabă-te despre intențiile tale. Doar îți urmărești agenda proprie, sau idealurile
tale servesc binele general? Dacă vezi un coleg tratat incorect de către un superior
abuziv, ce ar trebui să faci? De exemplu, salvarea colegului tăi prin raportarea
superiorului abuziv va servi binelui general?
3. Ia în considerare puterea și influența. Dacă nu ești CEO, rareori te afli într-o

poziție în care să iei o decizie pentru organizație. Dacă ai puternice sentimente pentru
ceva, va trebui adesea să-i convingi pe ceilalți. Deci gândește-te cum ar putea rețeaua
ta socială să convingă pe managerul sau organizația ta să facă lucrul corect. Relații de
încredere sunt construite în timp.
4. Cântărește riscurile și beneficiile acțiunii. Asta nu este la fel precum analiza

pragmatică a binelui și răului la cei implicați. Acea analiză este mai amplă și se
concentrează asupra binelui societății. Aici, privești într-o scală mai mică, la oamenii
care sunt afectați. Poate poți reduce riscul și crește beneficiile găsind o modalitate
creativă. De exemplu, poți reporta un incident anonim în loc de a confrunta pe cineva
direct?
5. Gândește-te la momentul potrivit. Dacă problema nu este urgentă, și dacă nu este o

problemă tip suliță în nisip, întreabă-te dacă poți amâna acțiunea pentru a te pregăti și
a fi sigur că ai reflectat asupra riscurilor.
6. Caută alternative. În situații dificile, este foarte de ajutor să ai alternative în minte.

Ce vei face dacă nu vei primi ceea ce cauți? Ai o alternativă? Pentru situații majore,
ești pregătit să îți pierzi sau să demisionezi din postul tău?
 De obicei, CEO-ul este unul dintre ultimele voastre resurse, care trebuie folosit doar
după ce ați folosit toate celelalte resurse interne.
 Excepții: EX: PPG Industries, unde fostul CEO Vince Sarni a rugat angajații să îl
contacteze direct cu probleme. A avut o linie telefonică dedicată și a răspuns personal
la telefon.
 Warren Buffett, CEO la Berkshire Hathaway, a folosit și el abordarea directă când era
director la Salomon Brothers în 1991. De cum compania a fost învăluită într-un
scandal de falsuri, Buffett a fost numit CEO. A scris un email către manageri si i-a
rugat să-l sune dacă observă orice anetic. Managerii l-au sunat și au fost în stare să
dezvolte un plan care să salveze Salomon Brothers de la soarta lui Andersen.
Cand sa trageti semnalul de alarma/Blow the whistle?
 Reportarea materialelor toxice, de exemplu, este o problemă majoră, datorită

potențialului de daune serioase (intensitatea morală).
 Un coleg care manevrează un raport de cheltuieli nu e pe departe atât de grav. Odată

ce ai informat managerul, treaba ți-a fost îndeplinită.
 Totuși un coleg care face o greșeală, o dată, e diferit de un grup de colegi ce sistematic
modifică rapoartele de cheltuieli cu bunăștiința .
 Dacă suspectați ceva de această magnitudine, desigur că ar trebui să raportați cuiva

mai sus ierarhic, precum biroului de etică sau auditorul intern al organizației.
 Odată ce un manager este informat, este responsabilitatea lui/ei să se ocupe de aceste

probleme, exceptând circumstanțe extraordinare.
Cum sa trageti sistemul de alarma/Blow the whistle
 Să presupunem că avem de-a face cu o dilemă serioasă, ați adunat faptele, sunt
veridice atât cât știți, ați cerut ajutorul colegilor sau managerului și o lege sau o
politică organizațională este pe cale să fie încălcată.
 Ce faci mai departe?
1. Anunta cel mai apropiat sef ierarhic.
1. Dacă un manager vă spune să renunțați sau vă ceartă, abordați-l din nou
2. A doua oară când o faceți, e bine să aveți ceva scris pentru a putea dezbate ceea ce vă
îngrijorează pentru a-i fi mai greu managerului să vă respingă.
3. Un memo scris e de obicei destul pentru a convinge un manager că este ceva serios,
putând astfel să primiți un răspuns favorabil.
4. De asemenea, ar trebui să meditați pentru a fi siguri că decizia voastră este obiectivă și

nu bazată pe nici un fel de sentimente sau răzbunări pe care le-ați putea avea pentru
manager, colegi sau companie
5. Ar trebui să aflați și cum dorește compania să ridicați astfel de probleme și dacă există
un proces special pentru asta.
2. Discutati dilema cu familia dumneavoastra

1. Din moment ce orice astfel de acțiune vă poate afecta familia precum și pe voi înșivă,
este imperativ ca ei să știe ce se întâmplă
2. Este și timpul să vă documentați activitățile
3. Obțineți copii ale corespondenței legate de dilemă și orice memo pe care l-ați adresat
managementului.
4. Țineți un jurnal pentru activitățile legate de dilemă și descrieți orice conversație legată
de aceasta.
3. Mergeti la nivelul urmator
1. Dacă nu primiți un răspuns satisfăcător de la managerul vostru, este timpul să mergeți

mai sus.
2. Modul cel mai diplomatic de a face aceasta e să-i spuneți managerului vostru: „Sunt
atât de hotărât în această problemă încât aș dori să discut cu dumneavoastră și cu
managerul dumneavoastră.”
3. Aspectul pozitiv aici este că el nu se va simți trădat și veți fi percepuți ca un

coechipier.
4. Aspectul negativ este că el s-ar putea să vă interzică să vorbiți cu managerul lui.
5. Dacă aceasta se întâmplă, trebuie să aveți în vedere să mergeți și mai sus.
4. Contactati ofiterul de etica al companiei
1. Aflați dacă țara voastră are vreo legislație specială în ceea ce privește
dezvăluirea/whistle blowing
2. S-ar putea ca statul să aibă o legislație protectivă , dar cu condiția îndeplinirii unor
proceduri.
3. Ați putea să alegeți să mergeți la acești oficiali întâi, mai ales dacă managerul vostru e
parte din problemă.
5. Luati in considerare abordarea in afara nivelelor ierarhice
1. Dacă compania nu are un departament oficial pentru astfel de probleme, luați

în considerare alte persoane care ar putea fi receptive.
2. Dacă problema e legată de resurse umane – implică relații sau activități în

companie precum discriminare sau hărțuire sexuală – ar fi posibilă să discutați
cu ei
3. Dacă chestiunea e legată de afaceri, implică relații externe cu clienți, furnizori,

organe ale statului, puteți să mergeți tot la resurse umane, dar o șansă mai mare
ar fi la auditori.
4. Evident, dacă această chestiune implică legea, ar trebui să mergeți la
departamentul legal.
5. Din moment ce rolul resurselor umane, al departamentului legal sau audit este
să protejeze corporația, ar trebui ca ei să fie receptivi la problemele ce pun
compania la risc.
6. Mergeti in afara companiei
1. Dacă ați ridicat problema și în vârful companiei, încă aveți o slujbă și totuși sunteți
nesatisfăcuți, unica opțiune este să mergeți în afară.
2. Dacă organizația voastră face parte din industria reglementată legal, puteți contacta
autoritățile competente.
3. Sau puteți contacta mass-media. Însă, dacă ați vorbit cu multiple persoane din
companie, nu va fi nevoie de un geniu pentru a se afla de cine a vorbit presa.
4. Legislații recente au făcut mai ușor care angajații să poată aduce la cunoștința publică
atunci când companiile au săvârșit fapte ilicite.
5. În mod special în SUA, sub legea falselor reclamații, pârâtorii/whistleblowers ce

anunță fapte ilicite ale companiilor pot să le fie oferite între 15-30% din daunele
recuperate de către guvern.
 Prin Legea Sarbanes-Oxley Act, oferă, printre altele, protecție celor care dezvălui
autorităților competente, șefului ierarhic sau membrilor congresului informații cu
privire la activitatea ilicită a companiei
 Membrii de conducere care se răzbună pe aceste persoane, pot fi condamnați penal cu

închisoare de până la 10 ani
 Departamentul de muncă poate forța compania să reangajeze un ”whistleblower”, iar

cei care au fost concediați pot deschide un proces de daune
 Avocații companiilor sunt obligați să dezvăluie managementului de top orice activitate

ilicită, și chiar consiliului de administrație, dacă primii nu reacționează
7. Parasiti compania
• Unele situații sunt atât de deranjante încât nu aveți altceva de făcut decât să
demisionați
• Situația deșeurilor toxice poate fi una dintre acestea.
• Adesea, stresul indus de astfel de cazuri vă poate induce dorința de demisionare de la

etapa a treia sau a patra și veți avea nevoie de toate cadrele prescriptive de luare etică a
deciziilor pentru a vă ajuta în deciziile voastre sau dacă să demisionați e mai bine.
• Blowing the whistle e foarte stresant - într-un studiu, o treime din cei care au făcut-o
au sfătuit pe alții în aceeași situație să nu o facă.
• Mulți oameni găsesc extrem de dificil, poate imposibil să trăiască cu unele situații pe
conștiința proprie. Deșeurile toxice care pot otrăvi puțuri private este o situație cu care
puțini pot trăi fără să o raporteze.
• Când cunoașterea devine insuportabilă, blowing the whistle și demisia pot fi unicele
soluții (sau alternativa, demisia întâi și apoi pârârea/blowing the whistle)
Romania
Legea care apără avertizorii a fost adoptată in 2004 – legea 571/2004 privind
protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care
semnalează încălcări ale legii , "Prezenta lege reglementează unele măsuri privind protecția
persoanelor care au reclamat ori au sesizat încălcări ale legii în cadrul autorităților publice,
instituțiilor publice și al altor unități, săvârșite de către persoane cu funcții de conducere sau
de execuție din autoritățile, instituțiile publice și din celelalte unități bugetare prevăzute la art.
2."
Legea 365/2004 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei,

adoptată la New York la 31 octombrie 2003
CONCLUZII
• Unele dintre cele mai comune dileme etice pe care le-ați putea întâlni în cariera
voastră și vă indică unele modalități de a le placa
• Deși dilemele etice sunt dificil de evaluat, poate fi mai ușor să decideți ce să faceți
dacă ați petrecut timp pentru a le evalua, dinainte de a se întâmpla.
• Metode eficace de a identifica ce prețuiți, gândindu-vă la variate situații etice și

exersarea răspunsurilor voastre pot duce la o viață profesională etică
CULTURA ETICA ORGANIZATIONALA – Curs 10
 Etica organizațională ca cultură
 Cultura etică: un cadru multisistemic
 Leadership etic
 Alte sisteme culturale formale
 Sisteme culturale informale

 Climat organizațional: dreptate, binevoință, propriul interes principiile
 Dezvoltarea și schimbarea culturii etice
Introducere
• Etica afacerilor se referă, in principal, la modul în care angajatul individual gândește

și reacționează
• Dar angajatii sunt membrii unei culturi organizaționale care afectează modul în care ei
gândesc și se comportă
• Cultura etică a unei organizații este o „felie” dintr-o cultură organizațională mai mare
care reprezintă modul în care angajații gândesc și acționează în situații legate de etică
• Cultura etică are o influență organizațională marcantă asupra eticii individului, în ceea
ce privește judecata, acțiunea și conștiența, împreună cu diferențele individuale și alte
influențe deja discutate
• Majoritatea angajaților sunt la nivelul convențional al dezvoltării cognitive al

moralității, ceea ce înseamnă că ei caută asistență în afara persoanei lor pentru cum să
se comporte și cum să acționeze
Diferențe individuale
Conștientizare etică Judecată etică Acțiune etică
Cultură etică
Etica organizationala ca si cultura
Ce reprezintă cultura?
• Un cumul de credințe învățate, tradiții, valori și ghiduri pentru comportamentul

împărtășit cu membrii unui grup. Este un mod de a diferenția ”personalitatea ” unei
organizații de alta.
• Manifestată prin: reguli și politici formale, norme ale comportamentului zilnic,

configurări fizice, cod vestimentar, limbaj special, mituri, rituale, eroi și istorisiri.
• Pentru a evalua și a înțelege cultura unei organizații e nevoie de cunoașterea istoriei și

valorilor acesteia, precum și o analiză sistematică a multiple sisteme formale și
informale organizaționale.
IBM formalitate, exemplificată printr-un cod vestimentar care necesită costume de

culoare închisă, cămăși albe și pantofi lustruiți.
APPLE informalitate, în anii timpurii, tricouri, blugi și pantofi sport era „costumul”
APPLE .
Culturi puternice versus slabe
• Cultură puternică - standardele și ghidurile sunt împărtășite la nivel de organizație,

asigurând o direcție comună pentru comportamentul de zi cu zi.
• sistemele culturale, formale și informale, sunt aliniate pentru a oferi o direcție

consistentă și pentru a ghida în aceeași direcție comportamentul.
• În anii ’80, cultura Citicorp era atât de puternică încât atunci când Katherine Nelson,
vicepreședinte și șef al comunicațiilor resurselor umane la Citicorp, a călătorit la
birourile firmei din Orientul Îndepărtat pentru a preda etica, ea s-a simțit ca acasă (deși
existau diferențe imense între culturile naționale) „Puteai să îți dai seama că ești într-o
unitate Citicorp, fie că erai în Londra, Tokyo sau New York.”
• Într-o cultură organizațională slabă, există subculturi puternice care guvernează

comportamentul, care diferă una față de cealaltă.
• Multe universități pot fi considerate ca având culturi slabe. De exemplu, subculturile

departamentale sunt adesea mai puternice decât cea universitară; facultatea de litere e
diferită de cea de științe economice.
• Slab nu este neapărat rău. În unele situații, culturi inefabile sunt deziderabile. Ele
permit ca subculturile puternice să exprime diversitate în gândire și acțiune.
• Totuși, într-o cultură slabă, consistența comportamentală în întreaga organizație este

greu de obținut.
• Analizați organizației unde munciți. Ați caracteriza cultura acesteia ca fiind slabă sau
puternică?
Cum influenteaza cultura comportamentul: Socializarea si Internalizarea
• Angajații sunt integrați în cultura unei organizații printr-un proces numit socializare.
• Prin socializare, angajații învață cum să se descurce. Socializarea poate apărea prin
training și mentorat sau prin transmisiune informală ale normelor comportamentului
zilnic al colegilor și al superiorilor.
• Membrii noi învață prin a observa cum alții se comportă sau prin mesaje transmise
informal.
• Când sunt integrați eficient într-o cultură puternică, angajații se comportă în moduri
care sunt consistente cu așteptările culturii (sau subculturii).
• Ei știu cum să se îmbrace, ce să spună și ce să facă.
• Prin socializare, persoanele se comportă în moduri care sunt consistente cu cultura.

• Comportamentul lor poate să nu aibă nimic în comun cu credințele personale, dar ei se
comportă astfel pentru a se integra în context și pentru a fi bine văzuți de colegi și
superiori.
Internalizare
• Indivizii adoptă standardele culturale externe ca fiind propriile standarde
• Comportamentul, este în concordanță atât cu cultura, cât și cu credințele proprii. Ar

putea să intre în organizație împărtășind valorile și așteptările ei, făcând astfel o
tranziție lină. Sau, s-ar putea să internalizeze așteptările culturii în timp.
• Conceptele socializării și ale internalizării ajută la înțelegerea comportamentului etic

sau mai puțin etic într-o organizație.
• Majoritatea oamenilor preferă să se comporte etic. Când se alătură unei organizații cu

o puternică educație etică, mesajele despre onestitate și respect sunt în acord cu
credințele personale și sunt ușor internalizate. Se comportă etic fiindcă e natural pentru
ei să se comporte așa.
• Din nefericire, este posibil ca majoritatea angajaților să fie socializați să se comporte

imoral, mai ales dacă au puțină experiență în câmpul muncii care să contrasteze cu
cultura lipsită de etică.
Cultura etica
• Cultura etică poate fi conceptualizată ca reprezentând o porțiune din cultura

organizațională generală.
• Cultura organizațională este creată și menținută printr-un amalgam de sisteme

organizaționale formale și informale ce constau în reguli, politici și coduri, structuri
organizaționale, procese pentru menținerea unei culturi etice.
• Informal, prin eroi și modele, norme ale comportamentului cotidian, ritualuri, mituri,
povești și limbaj, care indică dacă politicile oficiale sunt o realitate sau doar o fațadă.
Aliniere?
Alinierea sistemelor de cultura etica
• Pentru a crea un mesaj de cultură etică, cele două sisteme trebuie să funcționeze
împreună pentru a susține comportamentul etic.
• Pentru a fi în concordanță cu valorile organizaționale, sistemul de selecție execută

verificări de rutină ale potențialilor angajați, încorporează întrebări legate de etică în
interviuri și subliniază valorile companiei recruților.
• Ei învață că sistemul managementului performanței evaluează și pe criterii legate de

valoare, incluzând onestitatea și că aceste evaluări vor fi importante în deciziile pentru
bonusuri și promovări. De asemenea, ei sunt încurajați să preia responsabilitatea și să
aducă în discuții dileme etice.
• Dinspre partea informală, ei învață că managerii cei mai mari le spun cu sinceritate
adevărul despre abilitatea companiei de a le întâlni nevoile și că organizația prețuiește
angajații cu o integritate exemplară.
Leadership-ul etic
Directorii executivi creează cultură
• Directorii pot afecta în mod oficial sau neoficial cultura, o pot crea, susține sau
schimba.
• Formal, comunicatele lor transmit un mesaj puternic despre ce e important într-o

organizație.
• Fondatorul unei noi organizații este socotit a juca un rol particular de creator de
cultură. Adesea, fondatorul are o viziune despre cum noua organizație ar trebui să fie.
• De exemplu, Thomas Jefferson a fondat Universitatea din Virginia. Deși e demult

decedat, se spune că și astăzi, când comitetul de directorat al universității are
dificultăți în privința unor decizii, se gândește la „ce ar face Jefferson”.
• Fondatorii unor afaceri mici joacă frecvent rolul acesta de creatori de cultură.
Cazul Kelleher
• Herb Kelleher este legendarul fondator al Southwest Airlines, adesea evaluată ca fiind
cea mai bine condusă companie aeriană americană. Când Kelleher era CEO, alte
companii au falimentat, au avut greve, sau pur și simplu au dispărut.
• Dar Southwest a reușit să treacă și peste atentatele de la 11 septembrie 2001.
• Secretul se pare că a fost cultura companiei și prezența de spirit a lui Kelleher – el

crede în a fi atent la nevoile angajaților și a servi cu mare importanță clienții. Cultura
combină eficiența, un sentiment de familiaritate și o predispoziție spre distracție.
Piloții uneori curățau avioanele sau încărcau bagajele. În timpul unei crize de
combustibil, Kelleher a cerut ajutor angajaților pentru soluții. Răspunsul a fost
imediat: după șase săptămâni, angajații au salvat 2 milioane de dolari. De asemenea, el
era recunoscut pentru glumele, farsele și poveștile comice. Încheia dispute financiare
prin skandenberg.
• Angajații erau încurajați să creeze un mediu amuzant și distractiv în timpul zborului,

să zâmbească, dar într-un mod spontan, venit din inimă. Southwest este văzută ca un
lider în industrie și apare în mod regulat în topul Fortune al celor mai admirate
companii.
Liderii mentin sau schimba culturi organizationale
• Directorii pot să influențeze cultura în mai multe moduri.
• Ei pot să mențină sau să schimbe prin a adăuga noi viziuni și valori.
• Uneori lideri noi schimbă în mod semnificativ culturi corporatiste înrădăcinate.
• Jack Welch, fost CEO al General Electric Company, a schimbat radical cultura
birocratică a GE într-o organizație robustă și competitivă pe durata activității lui.
Leadership-ul etic si cultura etica
• Evident, angajații îi iau ca model pe superiorii lor.
• Dar majoritatea angajaților nu-i cunosc personal pe directorii executivi ai organizației.
• Ei cunosc doar ce pot să discearnă de la depărtare.
• Deci, directorii executivi trebuie să dezvolte o reputație pentru un leadership etic fiind
vizibil în dileme etice și comunicând masaje etice puternice.
• Un studiu recent a găsit că o astfel de reputație se clădește pe două dimensiuni: o

dimensiune a persoanei morale și o dimensiune a managerului moral.
Leadership-ul etic se refera la reputatie, care are se bazeaza pe acesti doi stalpi
PERSOANĂ MORALĂ MANAGER MORAL
Spune cum se comportă leader-ul Spune cum ar trebui să se comporte

indivizii și îi
responsabilizează
Trăsături Formator de
modele
Onestitate Acționează în mod evident
moral
Integritate
Încredere
Comportamente
Premiază/Disciplinează
Deschidere Pune responsabilitate pentru conduita etică

a indivizilor
Grijă pentru oameni
Moralitate personală
Proces de luare a deciziilor Comunicare
Bazat pe valori Transmite un mesaj al

”eticii și valorii”
Corect/echitabil
• Dimensiunea persoanei morale reprezintă porțiunea etică a termenului leadership

etic și este vitală pentru a dezvolta o reputație a leadership-ului etic printre angajați.
• Ca o persoană morală, directorul este văzut ca deținând anumite trăsături individuale

(integritate, onestitate și inspirând încredere)
• Acestea înseamnă că trebuie să fie văzut tot timpul ca un model, ei „trăind în case de
sticlă”
• Ca să fii văzut ca o persoană morală trebuie să iei decizii într-un anumit mod, decizii
care sunt bazate explicit pe valori, corectitudine, grijă pentru societate și alte reguli de
decizie etică.
Manager moral
• Este necesar ca managerii să cuprindă în mesajul de leadership transmis etica și

valorile, precum și prin formarea culturii etice a firmei
• Ei transmit cultura etică prin sublinierea importanței conduitei etice într-un număr de
moduri, cum ar fi prin puterea exemplului, comunicare transparentă și regulată cu
angajații despre valori și etică și prin folosirea sistemului de recompense.
• Un motto util e: „Trăiește cu integritate, condu prin exemplu”.
• Se spune că integritatea construiește încredere în conducere, ceea ce este esențial

pentru o organizație performantă.
Leadership lipsit de etica/imoral
• Liderii imorali, din păcate, pot influența puternic dezvoltarea unei culturi imorale, au
reputație de slabe persoane morale și slabi manageri morali.
• În interviuri, directori executivi l-au indicat pe Al Dunlap ca director cu o reputație de

leadership anetic. John Byrne de la Business Week a scris o carte despre Dunlap
(Mean Business, 1997) și a publicat porțiuni în revistă. Dunlap a devenit faimos pentru
că aducea pe linia de plutire companii în dificultate. Când a fost angajat la Sunbeam,
acțiunile companiei au crescut cu 49% într-o singură zi. Dar în timp ce era la
Sunbeam, a devenit cunoscut pentru abuz emoțional al angajaților, privea oamenii de
sus, era beligerant și nerespectuos. În cele mai rele cazuri, era extrem de profan, chiar
violent. Arunca foi sau mobilier, urla atât de puternic încât părul unui subordonat era
dat pe spate de la curentul vocii lui. Cerea performanțele pe care le impunea cu orice
cost și recompensa pe cei care le îndeplineau. După doar câțiva ani, Dunlap nu a mai
reușit să mușamalizeze starea companie și a fost concediat, dar a lăsat compania în
derivă. În 2002, Dunlap a plătit 500 000 de dolari unei companii pentru un proces
intentat împotriva acestuia și a fost de acord să nu mai fie niciodată un ofițer sau un
director al vreunei companii publice. Investigatori au descoperit dovezi ale fraudei
realizate de Dunlap încă din 1970, la un număr de companii.
Leadeship ipocrit
• Probabil nimic nu ne face mai cinici decât un lider care turuiește constant despre
integritate și valori etice, dar se comportă imoral, încurajează pe alții să se comporte la
fel. Comunică mesajele etice, dar nu dovedește prin exemplu nimic.
• Ei pun accentul nu pe integritate, ci pe dilemele etice. În același timp, angajații

realizează că nu pot avea încredere în ceea ce liderul spune. Aceasta duce la cinism și
la nerespectarea conduitei etice.
• Jim Bakker a dus preoția Praise the Lord (PTL) într-una din cele mai mari imperii
religioase media. Avea 2000 de angajați și o distribuție de 10 milioane de case. El și
soția lui susțineau că efectuau „munca Domnului” în răstimpul în care aceștia adunau
milioane de dolari convingând enoriașii să investească în imobiliare care teoretic,
urmau să fie folosite pentru propovăduirea religiei.
• Au vândut prea multe locuri pentru hoteluri ale PTL, astfel încât nu mai era posibil să
ofere tuturor cazare în cele două hoteluri. În plus, nici nu a construit cel de-al doilea
hotel. Fondurile erau redirecționate către angajați și Bakker. După trei luni de la
demisia lui Baker, compania a intrat în faliment, iar mai apoi, acesta a fost condamnat
pentru fraudă și a petrecut opt ani în pușcărie.
• Un alt exemplu a fost lordul John Browne, de la BP (British Petroleum). Acesta a

lansat o campanie de 200 de milioane de dolari pentru a promova imaginea de
companie foarte responsabilă cu mediul. Când fabrica din Texas a explodat și două
mari deversări de petrol în Alaska au avut loc, investigatorii au descoperit tăieri de
fonduri pentru regulile de siguranță și neglijență în prevenția unor astfel de accidente.
Leadeship etic neutru/amoral
• Mulți manageri nu sunt nici etici nici anetici, nefiind activi în acest domeniu.
• În dimensiunea persoanei morale, liderul este perceput ca mai mult egocentrist, dar nu
neapărat imoral.
• În dimensiunea managerului moral, liderul se concentrează pe menținerea unui minim

al țelurilor etice, fără mesaje etice din partea directoriatului.
• Aceasta este văzută de angajați ca o nepăsare a conducerii în ceea ce privește etica,

atât timp cât țelurile sunt îndeplinite.
• Studiile indică destul de clar că leadership-ul etic al directorilor este esențial pentru
angajați.
• Angajații cu lideri puternici sunt mai corecți și mai onești față de cei cu lideri anetici.
• Leadership-ul etic trece de sus în jos către angajați, afectând comportamentul

supervizorilor și al angajaților.
• Mulți manageri cred că e de ajuns să ia decizii etice, fără alte acțiuni în plus, dar ei
trebuie să fie modele pentru a transmite acest comportament și la angajați.
• Un lider face cunoscut faptul că e important să se ajungă la scop, dar într-o manieră
etică. Este important ca reputația firmei să fie protejată de toți.
Alte sisteme formale de cultura
Sistemul de selecție – recrutare și angajare
• Sistemele de selecție sunt esențiale atunci când dorești să angajezi personal care se
integrează în cultura firmei
• De pildă, toți angajații Southwest Airlines sunt selecționați pe baza personalității

(optimist, starea de spirit, spiritul de echipă), pe lângă alte informații. De aceea,
angajații lor sunt văzuți ca entuziaști, săritori și distractivi.
• E posibil să se evite dileme etice recrutând oamenii potriviți, eliminând candidații cu

un grad înalt de machiavelism (dacă îți dorești să creezi o cultură a cooperări, în care
indivizii să se sprijine reciproc), sau introducând întrebări legate de etică în interviuri(
de ex, prin întrebări legate de felul în care au abordat dilemele etice în trecut).
E posibil sa ai un interviu legat de integritate? O serie de întrebari propuse de William

Byham:
1. Uneori trebuie să alegem între ceea ce credem noi că e corect și ceea ce e bine pentru
companie. Puteți da un exemplu și cum ați soluționat o astfel de problemă?
2. Puteți descrie etica angajatorului dumneavoastră curent? Are sunt lucrurile care vă
mulțumesc sau care vă nemulțumesc?
3. Vă rugăm să ne dați un exemplu de o decizie etică la locul de muncă și cum ați

abordat-o. Ce factori ați luat în considerare?
4. Puteți să ne dați un exemplu de decizie la locul de muncă pe care ați regretat-o? Ce

decizie ați lua astăzi?
5. Ați simțit vreodată nevoia de a exagera sau să modificați adevărul pentru a face o
vânzare?
6. Ați observat pe altcineva făcând asta la locul de muncă? Ați făcut ceva?
7. Oamenii sunt adesea tentați să facă ceva să pară mai bun decât e. dumneavoastră ați
fost vreodată în această situație?
8. A trebuit să încălcați politici ale companiei pentru a îndeplini ceva?
9. Ați fost managerul cuiva care a mințit un client? Cum v-ați descurcat în acea situație?
10. Care este filosofia dumneavoastră cu privire la ghiduri și politici la locul de muncă?
Sunt legi, ce trebuie urmate ad literam?
• Cei ce recrutează pot, de asemenea, să informeze posibilii angajați despre importanța

și sancțiunile celor ce nu au integritate.
• Companiile care își doresc o organizație integră, pot include declarații privind valorile
și expectanțele lor, în anunțurile de angajare, în scrisorile de ofertă către candidați și în
programele pentru noii angajați
• Antrenorul Joe Paterno folosea asta cu jucătorii de fotbal american, fiind direcți și la
obiect de la interviu cu privire la angajamentul în educație și respectarea regulilor
echipei. Considera că reputația echipei lui elimina multe probleme încă de dinainte să
se întâmple.
• O grijă mai mare trebuie acordată în cazul perspectivelor angajării unor manageri cu
mari puteri de luare a deciziei în firmă. Interviul trebuie să sublinieze puternic
accentul pe experiențe anterioare de acest fel și cum le-au abordat.
Declararea valorilor si a misiunii
• Este important ca angajații să fie ghidați prin un număr de reguli, ghiduri, politici,
coduri ale valorii și misiunii de ansamblu al companiei. Este important ca declararea
valorilor și a misiunii să fie aliniate cu celelalte dimensiuni ale culturii
• Respectarea acestora duce la o cultură etică puternică.

• Unul dintre cele mai renumite declarații ale valorilor și misiunilor este cel al
Johnson&Johnson.
• Ca exemple: „Responsabilitatea principală este către doctori, asistente, pacienți,

părinți și toți care ne folosesc produsele și serviciile noastre.” Mai apoi, angajați,
furnizori, comunități și la final, acționari, sub rațiunea că dacă celelalte decurg
eficient, acționarii vor avea doar de câștigat.
• În timpul crizei Tylenol din 1980, când s-a aflat că produsul conținea cianuri,
conducerea a luat decizii importante, precum retragerea la costuri imense a întregii
producții de Tylenol care au fost inspirate de credoul companiei.
Coduri si politici
• Sunt versiuni extinse ale declarațiilor valorilor și misiunilor; de ex. majoritatea

codurilor etice cuprind prevederi privind tratamentul corect al celorlalți, conflictele de
interese, a primi sau a oferi cadouri etc.
• Manualele/regulamentele sunt și mai lungi și includ liste de reguli mai detaliate, cu o

mulțime de scenarii specifice industriei, organizației.
• Majoritatea codurilor etice au fost introduse în ultimii 30 de ani. Prin anii `90, 98% din
firmele de top aveau versiuni oficiale ale conduitei etice, evidențiind tendința de
oferire a angajatorilor un ghid formal de conduită legală și etică. Acestea se schimbă și
se modelează odată cu trecerea timpului.
• Cercetările au reliefat faptul că angajații care cunosc ghidurile sunt mai puțin
susceptibili să ia decizii imorale sau să aibă un comportament lipsit de etică.
• Dar pentru a avea o adevărată influență asupra comportamentului, aceste coduri

trebuie impuse.
• Companiile preiau mai multe responsabilități și de la furnizori, precum Nike și Wal-

Mart, în privința articolelor de îmbrăcăminte și fabrici din Asia, cerându-le fabricilor
să se supună codurilor interne ale companiilor.
• Această idee s-a extins și la universități, unde se regăsesc coduri de onoare și care au
și efectul de a opri tendința de a copia a studenților în respectivele instituții.
• Majoritatea angajaților din scala ierarhică inferioară doresc să aibă un model de

decizie și referință în cazul dilemelor morale.
• Pentru a determina ce fel de politici se cer, organizația poate efectua studii despre
arealurile etice și percepția lor în comunitatea de muncă.
• Astfel de studii au atras atenția asupra cheltuielilor cu diurna, cadouri și mită,

informații referitoare la competiție.
Programe de orientare si trening
• Socializarea în culturile etice este adesea inițiată prin programe de orientare formală
pentru noii angajați, unde li se arată valorile și principiile de ghidare.
• Majoritatea firmelor Fortune Top 1000 au programe de inițiere, dar care sunt aliniate
cu celelalte standarde de cultură etică, fiindcă altfel pot deveni ceva luat în derîdere de
angajați.
• Este important ca programele de training etic să fie în concordanță cu alte sisteme de

cultură etică, deoarece un training care este dezaxat față de celelalte sisteme culturale,
ar putea fi, în cel mai bun caz, o zi plăcută departe de muncă
Sisteme de management al performantei
• Implică procesul formal de a indica țelurile companiei, metode de evaluare, sisteme de

recompensă, sisteme de disciplinare.
• Este o componentă cheie a unui management performant, fiindcă dacă angajații cu

integritate sunt avansați și cei imorali sunt disciplinați, se promovează o cultură etică
puternică.
• Stabilirea unui proces de management al performanței care susține o conduită etică

este esențială
• Sistemul joacă un rol important în alinierea culturii etice, deoarece indivizii acordă
atenție asupra ceea ce este măsurat, premiat și sancționat
• Dacă un angajat integru este cel care înaintează în carieră, iar comportamentul imoral
este sancționat, acel proces va promova o cultură etică
Crearea unui proces de management al performantei care sustine comportamentul etic
• Oamenii acționează în baza unui sistem de muncă și recompensă, cea mai bună cale de
a stabili un management eficient este evaluarea factorilor care împinge organizația
înspre țelurile dorite.
• De obicei rezultă o listă de factori, financiari și non-financiari, deși multe corporații

încă produc sisteme care iau în considerare doar rezultatele financiare, ceea ce duce
foarte ușor la dezaxarea de la crearea unei culturi etice
• Revista Fortune, atunci când analizează cele mai admirate companii, susține că cele
mai sofisticate companii înțeleg că reputație este foarte importantă pe termen lung
• American Express a legat sistemul de recompensă cu codurile sale, centrate pe țeluri

pe termen lung precum și pe dorința de a fi un angajat valoros. Procesul de
management al companiei este global și se centrează pe un număr de competențe de
lider, precum:
• Îi tratează pe ceilalți cu respect tot timpul, este corect și obiectiv
• Ascultă cu atenție și folosește ceea ce i se spune
• Acționează cu integritate
• Inspiră încredere echipei, este de nădejde și consistent
• Vorbește deschis și sincer
• Exemple de slabă performanță sunt: încălcare promisiunilor, inconsistența,

nerespectuos cu ceilalți.
• Pentru ca o cultură etică să fie funcțională, atât atitudinile bune trebuie să fie
răsplătite, precum și cele rele să fie rapid sancționate și corectate, prin sisteme de
disciplinare progresivă pe care angajații să le perceapă ca fiind corecte.
• EX. dacă managementul de vârf face vânzări prin inducerea în eroare a clienților, iar
compania are un cod de etică care conține prevederi referitoare la satisfacția clienților,
mesajul transmis este profund imoral. Iar dacă aceștia obțin și bonusuri mari, excursii
etc..
• Un sistem etic care este aliniat, va sancționa un comportament lipsit de onestitate,

printr-un sistem de disciplinare, c are este perceput ca fiind corect de către angajați
• Sancțiunile trebuie să fie egale, indiferent de nivelele de management
Structura autoritatii organizationale
• Este indicat ca angajații să fie ghidați înspre a-și asuma responsabilitatea, să nu

respecte ordine care le ordonă să se comporte imoral, și să raporteze comportamentele
ce încalcă reguli.
• Majoritatea structurilor organizaționale sunt birocratice, dar aceasta poate fi folosită

pentru a crea o structură care susține etica, precum birourile de etică și cele legale.
Care indică ca aceste aspecte sunt importante pentru organizație.
• Însă sunt și alte trăsături ale birocrației care pot crea probleme pentru o cultură etică,
precum compartimentarea muncii, scale ierarhice, specializarea.
Autoritate, responsabilitate si cultura etica
• Figurile de conducere din companii induc (un efect al birocrației), tendința angajaților
de a asculta pe directori și superiori, indiferent de ceea ce li se cere, pentru că multe
companii așteaptă loialitate.
• Dar aceasta poate încetini bunul mers al culturii etice

• Ideea de autoritate legitimă este legată de birocrație. Aceste figuri autoritare au
importante roluri birocratice. Direcționează munca, deleagă responsabilitatea, iau
decizii în legătură cu promovările sau măririle de salarii
• Oamenii au tendința generală de a se supune autorității , indiferent ce li se cere să

facă- aceasta poate fi o amenințare la încercarea organizației de a construi
responsabilitatea individuală în cultura etică
• În încercarea de a controla comportamentul, multe companii solicită loialitate din

partea angajaților, iar unele cer supunere totală a angajaților
• Loialitatea este în general un lucru bun, dar nu ar trebui ca un angajat să se supună

unui șef imoral, dar o cultură unde trebuie să faci ceea ce ți se spune creează probleme
serioase de etică.
• Cercetările au dezvăluit că în firmele care cer supunere absolută este o mai mare
probabilitate de conduită imorală și o scădere a raportărilor de încălcări ale regulilor.
• Unii manageri creează o structură menită și îi ajute să evite vina. Astfel, ei delegă
responsabilități pentru ca mai apoi să arate cu degetul în jos.
• Prin această delegare, nimeni nu se mai simte responsabil pentru consecințele globale
ale acțiunilor proprii.
Structuri organizationale noi
• Astăzi se încearcă îndepărtarea nivelelor birocratice, împingerea responsabilității în

jos și împuternicirea indivizilor pentru a lua decizii la fiecare nivel organizațional.
• Când indivizii iau decizii, au nevoie de coduri etice robuste pentru a-i ghida.
• De aceea, din ce în ce mai puțini angajați sunt supravegheați și îndrumați înspre a

raporta ei înșiși problemele de etică, prin sisteme de anonimat, pentru a fi protejați.
• Organizațiile care își pedepsesc angajații pentru raportări, deși au un cod etic bun, sunt
dovezi ale sistemelor organizaționale dezaxate.
Structuri care sustin raportarea problemelor
• Organizațiile mari au structuri formale pentru raportarea comportamentului incorect
• Aceste sisteme sunt: intranetul, sau sisteme de telefonie care preiau plângerile
angajaților în legătură cu practicile incorecte observate
• cei care se hotărăsc să raporteze problemele, pot suferi de marginalizarea celorlalți sau
alte consecințe nefaste
Procesul de adoptare al deciziilor
• Procesele de adoptare ale deciziilor sunt o parte importantă din cultura etică
• Trebuie adoptate cu atenție maximă pentru problemele etice, motiv pentru care aceasta
trebuie făcută adesea prin mesaje oficiale din partea conducerii.
• De pildă, impactul de mediu este adesea o parte de rutină a procesului de luare a

deciziei în multe firme, pe lângă instituirea unor comitete specializate pe etică de nivel
înalt.
• Există companii care susțin implementarea cercurilor morale, adică a grupurilor

constituite pentru analizarea moralității deciziilor de afaceri
Sprijinire excesiva pe analiza cantitativa
• Unele decizii luate doar prin analiza cantitativă, pe beneficiile financiare, ceea ce
poate duce la comportament imoral, precum în cazul retragerii modelului Ford Pinto,
cu consecințe dezastruoase deoarece decizia a fost luată doar cu analiza cantitativă a
eficienței.
• Este esențial să se supună deciziei și dilemele etice.
• Organizațiile vor lua decizii bazate pe analiza cantitativă, atunci când vor lua decizii
de afaceri, dar excluderea considerentelor morale este problematică și contribuie la o
cultură imorală
• Deciziile importante ar trebui analizate și din perspectivă etică, în special cu privire la

potențialul impact asupra persoanelor afectate
Sisteme de cultura informale
• Implică norme, modele, ritualuri, mituri și povești
• Angajații trăiesc „adevărata” organizație prin această metodă, află cum deciziile și
premiile sunt acordate factual, așa că pot să știe la ce să se aștepte, precum și dacă
cultura etică este dezaxată.
• Angajații sunt mai susceptibili să reacționeze la mesaje informale, decât cele formale.
• Studii recente arată că percepția asupra sistemului informal influențează

comportamentul etic mai mult decât cele formale
Modele si eroi
• Pot fi manageri seniori, superiori sau doar colegi mai experimentați.
• Mentoratul este un proces informal de socializare, unde mentorul preia sub aripa lui
un recrut și îi arată cum se desfășoară activitatea în organizație.
• Într-o cultură imorală, mentorul poate să îndoctrineze individul în culturi lipsite de

etică, obișnuindu-l pe acesta cu astfel de practici.
• Într-o cultură etică, modele ar trebui să întruchipeze valorile organizației, precum
fondatori, antrenori.
Norme sau „Cum se fac lucrurile aici”
• Normele sunt standarde ale comportamentului zilnic acceptate de membrii

organizației. Impun o influență puternică asupra indivizilor, fie că e etică sau lipsită de
etică.
• Acestea sunt în mod frecvent cele mai influente ghiduri de comportament, atunci când
coexistă cu mesajele oficiale, ducând la o cultură etică robustă.
• Dacă normele sunt aliniate cu sistemele formale etice , atunci organizația are o cultură
etică
Ritualuri
• Indică oamenilor în mod simbolic ceea ce organizația așteaptă de la ei și modul în care

trebuie să o facă.
• Sunt reprezentate de întâlniri, petreceri, picnicuri, banchete, ceremonii de acordare a

premiilor, zile speciale la locul de muncă.
• Unele companii au grădinițe în cadrul acestora, astfel încât, atunci când i se permite
angajatului să ia masa cu copilul acesta poate fi văzut ca un simbol al faptului că
organizația prețuiște viața de familie
• Este important să se identifice valorile ce sunt prețuite la astfel de ritualuri, deoarece

pot să susțină foarte ușor comportamente imorale, precum faptul că sumele obținute
sunt cele mai importante
Mituri si povesti
• O altă modalitate de a comunica o cultură organizațională este să se transmită prin

rețele de comunicări informale. Oamenii spun povești pentru a da sens vieții lor.
• Miturile si poveștile explică și dau sens culturii organizaționale
• La IBM, o poveste care a fost circulată este cea a unui angajat pe scara ierarhică
inferioară ce a refuzat lui Tom Watson, pe atunci președintele IBM, intrarea într-o
zonă restricționată a companiei, fiindcă Watson nu purta insigna de identificare.
Watson l-a ridicat în slăvi pe angajat, sugerând importanța respectării regulilor
companiei și aplicarea de către toți. Simbolizează ideea că regulile sunt susținute și
prețuite într-o cultură a integrității și responsabilității. Această poveste a devenit parte
a culturii organizaționale și reprezintă alinierea dintre culturile oficiale și cele
informale.
Limbajul
• Într-o cultură etică puternică, etica devine parte naturală a unei conversații în
organizație, unde angajații se simt confortabil vorbind despre etică între ei și cu
managerii lor.
• Valorile organizaționale sunt invocate în luarea de decizii, iar managerii discută

despre etică în raporturile lor. Uzul limbajului etic esteimportant și se află în strânsă
legătură cu luarea decizilor etice
• Într-un studiu, indivizii care au discutat deciziile folosind un limbaj etic au fost mai
înclinați să ia o decizie etică. Acești oameni au discutat despre etică, morale,
onestitate, integritate, valori și caracter bun. Cei care au luat decizia imorală au folosit
un limbaj mai tradițional mediului de afaceri, cel al costurilor și beneficiilor
• Managerii de afaceri sunt reticenți în a descrie acțiunile cu termeni etici chiar și când
acționează în scop moral. Această reticență, numită mutism moral, poate fi atribuit
dorinței de a fi eficient, iar discuțiile cu tematică etică sunt considerate ca
distrăgătoare a atenției.
• Managerii în general evită să discute despre etică cu angajații, le este greu să inițieze o
discuție, este considerat un tabu (a fost asociat cu discuția pe care o au părinții cu copii
despre sex)
• Cei care reușesc să devină confortabili în a discuta cu angajații vor deveni modele
importante de comportament etic.
• Pentru a depăși dificultățile inițiale, directorii pot să ceară ca subordonații să discute

despre problemele etice în mod curent.
• Managementul poate utiliza limbajul etic atunci când sunt adoptate decizii importante
• În culturile lipsite de etică limbajul etic este absent (de exemplu se referă la faptul că îi
vom ”fraieri” pe clienți)
• Limbajul organizațional poate fi folosit însă și pentru a evita implicațiile etice. De

exemplu, în Germania Nazistă, codurile de limbaj folosite pentru ucidere și genocid
erau soluția finală, evacuare și tratament special. Similar, companiile folosesc
eufemisme pentru concedieri, precum disponibilizări, restructurări.
• Utilizarea limbajului etic duce la creșterea conștientizării etice
Dezvoltarea si schimbarea culturii etice
• Sistemele formale și informale influențează în mod pozitiv sau negativ cultura etică.
• De pilda, ce fel de organizație este una în care codurile interzic primirea de cadouri,
dar un director executiv este cunoscut ca o persoană ce primește seturi de golf de la un
client.
• Aceasta duce la cinism și la pierderea credibilității codului și în organizație.
• Pe de altă parte, dacă organizația sancționează un astfel de comportament, atunci

transmite un mesaj către toți angajații
• Ex. Cazul Anderson , Enron
Realizarea unei culturi mai etice
• Dezvoltarea etică ar trebui să se concentreze pe alinierea tuturor sistemelor formale și

informale, pentru ca acestea să fie ațintite asupra eticii.
• Este mai ușor să se dezvolte o cultură organizațională decât să se schimbe una veche,
iar schimbarea trebuie să provină de la conducerea companiei și nu de la baza ei.
• Tendința umană de a conserva cultura existentă este denumită persistență culturală

sau inerție culturală.
• O cultură lipsită de etică are tendința de a crește pe seama ei înseși
• De ce ar vrea managerii de succes, dar imorali, să se schimbe?
• Ei vor dori să angajeze persoane precum ei și să perpetueze cultura care există.
• Cel mai des, presiunea pentru cultură etică provine din afară – acționari, guvern,
precum și neîncrederea generală a publicului ce îndeamnă liderii să fie mai atenți cu
cultura lor etică.
Auditul culturii etice
• Singurul mod de a determina dacă cultura este aliniată pentru a susține un

comportament etic este să se conducă în mod regulat, audituri de anvergură pentru
toate sistemele culturale relevante.
• Dacă aceste audituri indică semne de îngrijorare, atunci culturile trebuie schimbate,
printr-o abordare ce include planuri de lungă durată.
• De asemenea, schimbare trebuie privită din perspectiva oamenilor, care sunt buni și
capabili de dezvoltare și schimbare.
O privire a sistemelor culturale
• Abordarea culturală se bazează pe ideea că pentru a fi de succes, orice schimbare a

eticii organizației trebuie să ia în considerare întregul sistem cultural.
• Managementul conduitei etice trebuie să fie complex, să ia în considerare sistemele

formale și informale, fiecare la rândul lor complexe.
• Organizația care creează un cod etic ca răspuns al presiunii externe și nu face
schimbări în celelalte sisteme, precum cel al recompensei sau cel de luare a deciziilor,
cu siguranța va avea o declarație negativă cu privire la etica organizațională
O privire pe termen lung
• Dezvoltarea culturii organizaționale se face de-a lungul anilor, uneori chiar 6-15 ani
pentru a fi eficiente.
• Trebuie modificat sistemul formal și cel informal
• Noi reguli și valori trebuie să fie susținute de training-uri, rituri și ritualuri, precum și
de sisteme de recompensă.
• Intervenția în cultura organizațională ar trebui considerată un proiect pe termen lung
Presupuneri despre oameni
• Curentul economic actual se bazează pe presupunerea că oamenii sunt egoiști și

oportuniști, precum și faptul că încearcă să transfere responsabilitatea.
• Aceasta duce la eforturi centrate aproape exclusiv pe controlul comportamental.
• Totuși se consideră că oamenii sunt oameni sunt în esență buni și deschiși la

schimbare și creștere.
• Majoritatea angajaților preferă o organizație corectă ce susține comportamentul etic și

care disciplinează comportamentul anetic.
• Deciziile imorale trebuie sancționate, dar asta nu înseamnă că oamenii sunt „răi”, când
iau astfel de decizii.
• Prin cultura organizațională, o companie poate schimba definițiile a ceea ce este

adecvat și inadecvat și poate îndepărta presiuneac comportamentului lipsit de etică
• Comportamentul lipsit de etică al angajaților poate fi un semnal de alarmă pentru

organizația respectivă
Diagnostic: Auditul culturii etice
• Diagnosticul culturii necesită tehnici consumatoare de resurse, în special timp, pentru

interviuri, înregistrarea și codificarea datelor, analiza criteriilor formale și informale.
• Analiza sistemelor organizaționale formale, precum structura și criteriile pentru

acordarea recompenselor și a promovărilor
• Se poate face prin studii, interviuri, observații la întâlniri, training, analiza

documentelor organizaționale, percepția sistemelor organizaționale.
Intrebari pentru auditul sistemului formal

1. Transmit liderii organizației mesaje etice clare? Este etica o parte din agenda lor?
2. Încorporează organizația etica în procedurile de recrutare? Este integritatea subliniată

în orientarea noilor angajați?
3. Există un cod formal de etică? Este distribuit? La câte persoane? Este utilizat? Este
împuternicit de alte sisteme formale, precum de recompense sau sisteme de luare de
decizii?
4. Managementul de performanță susține conduita etica? Sunt promovați doar oameni de

integritate? Sunt mijloacele etice la fel de importante precum cele de performanță?
5. Greșelile sunt sancționate rapid și corect în organizație, indiferent de nivelul ierarhic?
Intrebari pentru auditarea sistemului informal
1. Identificați modelele organizației. Ce valori reprezintă ei? Ce sfaturi dau mentorii?
2. Ce procese de socializare informală există, și care sunt normele pentru comportament

etic/imoral pe care le promovează? Sunt acestea diferite pentru subgrupuri
organizaționale diferite?
3. Care sunt cele mai importante ritualuri ale organizației? Cum încurajează /
descurajează acestea comportamentul etic? Cine primește premiile? Oamenii de
integritate care sunt de succes, sau indivizii cu metode anetice pentru obținerea
succesului?
4. Care sunt mesajele transmise de poveștile și miturile organizaționale? Pun în lumină

indivizi care reprezintă ceea ce e corect în ciuda presiunii, sau este conformitatea o
valoare caracteristică? Sunt concediați sau promovați oamenii în aceste povești?
5. Există un limbaj acceptat pentru discutarea dilemelor etice? Este discuția legată de
etică parte cotidiană a organizației?
• Multe organizații mari au echipe dedicate pentru audituri de acest gen, fapt ce poate
transmite mesaje puternice despre dorința de acțiuni etice a acesteia.
• Alte organizații au nevoie de asistență și diagnostic din exterior
• În unele cazuri, angajații sunt mai receptivi în a discuta subiecte sensibile cu cineva
din exterior de încredere.
• Puteți pune întrebări relevante posibilului manager sau colegi pentru a vedea cum
răspund. Dacă primesc bine acest tip de întrebări, e un semn bun pentru organizație.
Interventia in schimbarea culturii etice
• Odată ce este efectuat un audit, trebuie formulat un plan pentru schimbare.
• Deși dificil, un sistem formal este mai ușor de schimbat decât unul informal.
• Structurile pot fi modificate pentru a încuraja persoanele să își asume
responsabilitatea, codurile etice pot fi schimbate cu participarea tuturor, distribuite și
aplicate prin sancțiuni
• Încurajarea raportării comportamentelor incorecte, prin oferirea de canale

comunicaționale și confidențialitate
• Programele de orientare pot fi planificate pentru a încorpora valorile organizaționale și

programele de training trebuie să pregătească individul pentru a aborda dileme etice
comune la locul de muncă.
• Schimbarea sistemului informal este mai dificilă, în special acelea care mențin un
climat anetic în organizație
• Sistemele informale pot fi schimbate prin puterea liderilor organizației și managerilor

care creează ritualuri, simboluri și povești care vor influența pe cei pe care îi au ca
subordonați.
• Acesta trebuie să se facă rar și cu atenție, deoarece oamenii, în general, știu ce se

întâmplă și e posibil ca, în ipoteza în care miturile nu sunt aliniate cu ceea ce se
întâmplă în organizație, cinismul oamenilor să crească.
• Organizația ar trebui să ”remitologizeze” poveștile și miturile care ar putea ghida

comportamentul în direcția dorită
Evaluarea schimbarii culturii etice
• Rezultatele trebuie să fie evaluate pe o perioadă lungă de timp, ghidate prin cadrul
plurisistemic.
• Interviuri și chestionare pot fi repetate în mod regulat pentru a determina dacă normele
s-au schimbat și pentru a identifica potențiale zone de probleme.
• Documentele pot fi analizate pentru a determina dacă există dileme etice, procesele
intentate împotriva companiei pot fi monitorizate.
• Această parte din construirea culturii este adesea cel mai neglijată. Majoritatea
organizațiilor nu sunt dispuse pentru a investi în evaluare, prin urmare nu pot să
calculeze eficacitatea eforturilor lor.
RESPONSABILITATE SOCIALA CORPORATISTA – Curs 11
• Motivele utilizării responabilității sociale corporatiste (RSC)
• Tipuri de RSC
• Triple bottom line/performanță triplă și sustenabilitatea de mediu
• Poate fi benefică RSC pentru afaceri?
Introducere
 Până acum:
Comportamentul etic ”în interiorul organizației”
de ce este important comportamentul etic la locul de muncă și cum indivizii care

doresc să fie etici pot lua astfel de decizii
Psihologia luării deciziilor etice, inclusiv de ce indivizii care au cele mai bune intenții
nu reușesc să facă ceea ce este corect
Ceea ce ar trebui să facă organizațiile pentru a crea și susține o cultură etică puternică
Pentru a lua decizii etice, trebuie să iei în considerare și pe cei din afara organizației,
care ar putea fi vătămați sau ar putea beneficia de pe urma activităților companiei –
precum clienții
 Responsabilitatea socială corporatistă/RSC - relația dintre organizație și

stakeholderii externi
 Corporațiile consideră că RSC este esențială pentru strategia de business fundamentală
 Este dificilă separarea etica organizațională ”internă” de responsabilitatea socială

corportatistă ”externă”
 Majoritatea companiilor mari au departamente separate care se ocupă de etica internă

și problemele legate de responsabilitatea socială, dar ambele depind de un set solid de
valori etice și o cultură organizațională care susține aceste valori
 valorile sunt cele care susțin etica și responsabilitatea socială
 Exemplu: luarea unei decizii de a investi în practici care susțin mediul înconjurător
poate fi o strategie care este consistentă cu valoarea organizației de respect pentru
comunitatea și mediul înconjurător și, în același timp, semnalând angajaților că
organizației îi pasă de oameni, comunitate și rezultatele pe termen lung
Definitii – RSC
• 1987 – Bundtland Commission a definit pentru prima oară dezvoltarea

sustenabilă și a fixat cei trei piloni ai sustenabilității – economic, social și mediu
(denumiți ulterior de Elkington Triple Bottom Line)
• ”Dezvoltarea care satisface nevoile generațiilor actuale, fără a compromite abilitatea

generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”
• 1998 - World Business Council for Sustainable Development
“Responsabilitatea Socială Corporativă reprezintă angajamentul continuu al afacerii de a

contribui la dezvoltarea economică, îmbunătăţind în acelaşi timp calitatea vieţii angajaţilor şi
a familiilor lor, ca şi a comunităţii şi societăţii în general”
• 2011 – ISO 26000
”Caracteristica esențială a responsabilității sociale este disponibilitatea organizației de a

încorpora preocupările legate de mediu și social în toate deciziile și de a pentru impactul pe
care activitățile sale le are asupra societății și mediului înconjurător. Acest lucru implică un
comportament etic și transparent ce contribuie la dezvoltare, respectă legislația în vigoare și
este în acord cu normele internaționale”
• 2011 – Comisia Europeană
”Responsabilitatea socială corporativă este responsabilitatea întreprinderilor pentru

impactul lor asupra societății”.
Respectarea legislației aplicabile și a contractelor colective între partenerii sociali sunt

condiții prealabile pentru îndeplinirea acestei responsabilități.
Motive pentru utilizarea RSC
 Literatura referitoare la performanța socială corporatistă sugerează trei motive pentru

care companiile ar trebui să folosească responsabilitatea socială
a. Pragmatic
b. Etic
c. Strategic.
Pragmatic
 organizația de afaceri trebuie să își utilizeze puterea responsabil, sau poate risca să o
piardă
 Corporațiile sunt persoane juridice care au anumite avantaje (precum responsabilitatea

limitată) deoarece societatea este cea care i le acordă, dar riscă pierderea acestor
drepturi și avantaje în situația în care sunt considerate ca fiind iresponsabile
 Percepția asupra unei corporații ca fiind un actor responsabil este dependentă de

multiplii stakeholderi
 Angajații pot face grevă, clienții nemulțumiți pot boicota produsele, grupurile de
interese pot crea publicitate negativă, iar gurvernul poate adopta acte normative care
să limiteze o afacere
 Organizațiile de afaceri trebuie să anticipeze nevoile stakeholderilor și să acționeze

defensiv pentru a-și proteja reputația și viabilitatea
Corporatia – centrul stakeholderilor
Guvern Competitori
Acționari/asociați
Furnizori ORGANIZAȚIA Clienți
Instituții Angajați Comunitate/
Financiare/Analiști Grupuri de interes/

Presa
 Puterea comunicațiilor electronice (rețele sociale, camera foto ncorporată în telefon,

youTube etc) fac ca și cel mai neînsemnat grup de stakeholderi să aibă un impact
deosebit asupra companiilor
 De ex. , când organizația People for the Ethical Treatment of Animals a emis un video
care arăta felul în care erau uciși puii de la o fermă din West Virginia, care era unul
din principalii furinizori ai KFC, aceasta a reacționat imediat, a trimis inspectori și le-a
cerut să remedieze problemele sau vor pierde contractul
 Un al exemplu este organizația privind protecția mediului Rainforest Action Network

(RAN; www.RAN.org), care a influențat companii foarte cunoscute, precum
Citigroup, Home Depot, Lowe’s, Staples, Office Depot și Boise Cascade.
 Pe termen scurt, poate fi dificil să influențezi companiile să aibă practici ”verzi”,

precum cele susținute de organizația RAN, dar atunci când companiile consideră că
reputația de ”buni cetățeni” este la risc, vor reacționa
 De ex., RAN a arătat că Home Depot utiliza lemn din păduri care erau în pericol.
 De fapt, compania nu cunoștea care este sursa lemnului folosit
 Acum compania cunoaște sursa lemnului utilizat, iar pe site susține că integrează
protejarea mediului în practica de business
RAGMATIC - CONCLUZII
 Managerii doresc să evite orice pierdere economică, să păstreze legitimitatea firmei și

să asigure o reputatie corporatistă bună
 Această abordare poate fi riscantă dacă se ține cont de interesele stakeholderilor doar
după ce acestea sunt vociferate.
 De ex., dacă se ia în considerare dorințele stakeholderilor doar după ce aceștia au

realizat o publicitate negativă, atunci este foarte dificil de răsturnat aceste efecte
 Implicarea constructivă a stakeholderilor poate fi o abordare pozitivă
 Managerii realizează că este necesară o abordare proactivă a stakeholderilor, prin

colaborarea cu aceștia și angajarea în dialog constructiv.
Motivul etic
• =afacerile, ca parte a societății, au responsabilitatea de a se comporta etic
• Executivii responsabili au datoria etică de a le păsa de multipilii stakeholderi deoarece

este lucrul corect
• Responsabilitatea socială trebuie integrată în afacere, precum performanța economică
• Având această perspectivă, luarea deciziilor în funcție de interesele stakeholderilor

este un proces de luare a deciziei etice
• Managerii analizează costurile și beneficiile față de multiplii stakeholderi și iau decizii

în funcție de obținerea celui mai mare bine pentru societate
• Prioritizează valorile etice ale organizației și aplică reguli morale
• Această perspectivă etică este mai mult decât reglementările legale, precum
dezvoltarea de produse de calitate care contribuie la binele societal (chiar dacă nu sunt
și cele mai profitabile), practici de resurse umane care tratează angajații în mod corect
și prin care sunt respectate drepturile omului, practici de afaceri care protejează
mediul, și contribuții filantropice care ajută comunitățile
• Honda oferă un excelent exemplu a unei companii cu valori etice puternice. Compania
este condusă de principiile vizionare a fondatorului ‘‘the Power of Dreams.’’
• ‘‘Filosofia Honda’’ spune: ‘‘Analizăm lucrurile dintr-o perspectivă globală,

întotdeauna încercăm să producem și să creăm de cea mai bună calitate la un preț
rezonabil, astfel încât să obținem satisfacția clienților din întreaga lume…Considerăm
că este responsabilitatea noastră protejarea mediului înconjurător și sporirea
securității…în orice inițiativă avem încercăm să fim o companie pe care oamenii din
întreaga lume o doresc.’
• In anul 2005,inginerul șef al Honda a spus, ‘‘toată lumea la Honda este condus de
visul de a crea produse extraordinare care să fie cele mai eficiente în ceea ce privește
consumul de combustibil din clasa lor.’’
• Deci, la Honda, protejarea mediului înconjurător este principiul director în luarea

deciziilor de business – care este costisitoare pe termen scurt, dar, pe termen lung
poate fi benefică
Motivul strategic
• De exemplu, în producția de bunuri : achiziția și transportul de materie primă,
operațiunile de producție, marketing, vânzare, suport post vânzare
• Funcțiile de suport, precum managementul resurselor umane și infrastructura firmei

susțin întregul lanț valoric și ar trebui luate în considerare
• Managerii trebuie să analizeze întregul lanț valoric și să ia în considerare atunci când

se produc daune în acest lanț
• De aceea, o companie care valorifică resursele naturale se va concentra mai mult

asupra aspectelor de mediu, în timp ce o companie care vinde jucării se va concentra
asupra chestiunilor legate de siguranța copiilor
• Acest tip de analiză reprezintă o oportunitate pentru a identifica unde societatea poate
produce un bine social datorită cunoștințelor sale unice și expertizei deținute
• Activitățile din lanțul valoric ar trebui să fie principalele candidate a inițiativelor de

responsabilitatea socială, deoarece aduc un beneficiu societății și, pot ajuta reducerea
costurilor sau prin imbunatattirea reputației
• Conform Porter și Kramer, firma ar trebui să analizeze cele mai bune practici pentru a
aborda aceste probleme, crea scopuri concrete și identifica criterii de evaluare, și
implementarea acestor inițiative
• Autorii numesc această abordare ‘‘RSC sensibil.’’ - companiile ar trebui utiliza

inițiativele de RSC pentru a susține în mediul concurențial
• Cele mai bune inițiative de RSC sunt cele care adaugă o dimensiune socială strategiei
generale competiționale
• De ex. autorii susțin că Toyota a utilizat această strategie prin utilizarea unui număr
semnificativ de resurse în dezvoltarea modelului hibrid Prius
• Abordarea strategică este mai proactivă și afirmativă decât cea pragmatică, deoarece
companiile trebuie să identifice și conștientizeze care sunt activitățile care pot aduce
daune/beneficii și încurajează companiile prin analiza practicilor utilizate prin
concentrarea asupra activităților din lanțul valoric
• Oferă asistență în luarea deciziilor privind utilizarea resurselor, astfel atingând

probleme de responsabilitate socială
• Companiile nu își vor limita eforturile de RSC la amplificarea performanței

întreprinderii, deoarece concentrarea pe lanțul valoric duce la analiza daunelor ce le
pot cauza
• cer afacerilor să fie inovative, să analizeze cum pot fi responsabile social, în feluri în
care pot ajuta, în mod simultan societatea și afacerea, și încurajează companiile să
măsoare impactul social al eforturilor lor
• Această abordare poate crea falsa impresie că responsabilitatea socială are
potențialul de a fi profitabilă
• Dar practicile de responsabilitate socială pot fi costisitoare; dar, din motive etice,
companiile trebuie să le realizeze
• Multe companii iau decizii, cel puțin pe termen scurt,care vor reduce performanțele
financiare - și totuși o fac, deoarece sunt consistente cu valorile lor și pentru că este
corect
• De ex., o companie s-ar putea să nu se aventureze în a investi într-o piață posibil

profitabilă peste mări (Rusia sau Nigeria) deoarece ar trebui să se implice în acte de
corupție, iar un asemenea comportament ar fi contrar valorilor companiei ca
onestitatea sau transparența
• Ex. sau o companie poate respecta standardele americane mai scumpe privind
managementul deșeurilor toxice în țări în curs de dezvoltare, deși nu există
reglementări locale privind aceste aspecte. Dar consideră că respectul pentru sănătatea
umană este o valoare fundamentală și nu are limite naționale
• Companiile trebuie să identifice valorile esențiale care le vor ghida în adoptarea de

decizii etice, și unde ar trebui să își concentreze resursele privind responsabilitatea
socială
• Avertisment legat de abordarea strategică:
• Eforturile de responsabilitate socială pot ricoșa dacă publicul are percepția că

întreprinderea se implică în programe de RSC doar când și dacă obține profit
din aceasta
• Cum ați privi dvs aceste eforturi? Ce influențează această percepție?
• Înțelegerea acestor percepții poate fi foarte importantă și utilă atunci când veți fi puși
în poziția de a lua astfel de decizii
TIPURI DE RESPONSABILITATE SOCIALA
• O altă abordare a responsabilității sociale corporatiste poate fi prin risma multiplelor

tipuri de responsabilitate
• RSC a fost concentualizat ca o piramidă, cu patru tipuri de responsabilități, care

trebuie luate în considerare în mod simultan: economic, legal, etic, filantropic.
Filantropice
Etice
Legale
Economice
Responsabilitati economice
• Este funcția de bază - producția de bunuri și servicii necesare consumatorilor, o dată

cu obținerea de profit
• Este temelia responsabilității sociale, deoarece fără viabilitate financiară, celelalte

responsabilități devin irealizabile
• Îndeplinirea acestei responsabilități are un scop etic, deoarece oferă locuri de muncă,
produse și servicii importante și contribuie la o economie vibrantă
• Economistul Milton Friedman este cel mai cunoscut oponent al responsabilității

sociale care susține că singura responsabilitate a managementului este maximizarea
profiturilor acționarilor
• Totuși, puțini sunt cei care observă că Friedman a spus că managementul ar trebuie
‘‘să facă cât mai mulți bani cu putință, în timp ce se conformează regulilor de bază ale
societății, regăsite atât în legi, cât și în obiceiurile etice.”
• Maximizarea profiturilor nu este, până la urmă, unica responsabilitate, nici măcare

pentru economistul Friedman
• Această aserțiune, în mod tacit, împărtășește două dintre celelalte componente ale
piramidei RSC : legală și etică
• De asemenea, susține că anumite afaceri nu ar trebui să existe, deoarece societatea le

consideră dăunătoare, indiferent de profiturile obținute (de ex, pornografia infantilă –
o astfel de activitate, indiferent de profitul obținut, nu ar trebui săi fie permis a exista)
Responsabilitati legale
• Activitatea economică ar trebui condusă cu respectarea legilor și a altor tipuri de acte

normative
• Practicile de afaceri conduse de rigorile legale pot fi percepute ca:
• un precept fundamental al sistemului întreprinderii libere care coexistă cu

responsabilitățile economice
• Reprezentând minimum de norme și standarde de comportament în afaceri

acceptat într-o societate
• Dar nu toate expectanțele societale au fost codificate în legi, iar legile variază de la
țară la țară
Responsabilitati etice
• Responsabilitățile etice trec de responsabilitățile legale și se referă la responsabilitatea

mai largă de a evita răul și a face ceea ce este corect, bazandu-se pe procesul de luare a
unei decizii etice
• Vânzarea de tutun minorilor este ilegală în România, dar o companie poate vinde
țigări minorilor în țările care nu au astfel de restricții
• Examplu: o companie care trece de responsabilitățile legale de a semnaliza cu etichete

de avertizare produsele din fibră de sticlă, doar în SUA (obligație legală), dar și pentru
produsele expediate în Japonia, unde reglementările legale chiar interzic o asemenea
atenționarea, datorită posibilității de a induce frica de cancer
• fostul director a spus că ”Nu este o diferență între o viață din japonia, față de o viață
din SUA. Avem o politică. Trebuie să le etichetăm.”
• Chiar dacă compania a pierdut 40% dintre clienții Japonezi, a reușit ulterior să-i
recâștige
• Astfel, categoria responsabilităților etice se intersectează cu cele legale, forțând

oamenii de afaceri să meargă peste limitele legale
Responsabilitati filantropice
• =participarea companiilor în activități care promovează bunăstarea umană sau

bunăvoința, în general, prin donații de timp și bani sau produse și servicii
• Un comportament de filantropie, nu este un comportament imoral; unii autori se

întreabă dacă este vorba de o ”responsabilitate”
• Andrew Carnegie, baronul de oțel al secolului al 19-lea, a dat milioane acțiunilor

caritabile (ar fi 7 miliarde dolari, azi) a spus ‘‘Cel care moare bogat, moare în
dizgrație.’’ Considera că cei bogați sunt obligați moral să ofere bogățiilr lor
comunității, și ar trebui să o facă în timpul vieții
• Bill Gates (cofondatorul Microsoft) și soția, Melinda, au creat cea mai mare fundație
(miliarde de dolari), donînd 95% din averea lor
• Activitățile de care se preocupă sunt legate, în special, de sănătate (SIDA, malarie,

tuberculoză), dezvoltarea agriculturii și educație
• Fundația a adus numeroase progrese în cercetarea malariei, una dintre bolile care
generează cel mai mare număr de decese la nivel mondial
• Fundația este susținută și de Warren Buffett ( www.gatesfoundation.org).
• Multe companii se angajează în activități filantropice, în general prin fundațiile create
• Este dificil de aflat care sunt sumele donate de companii, deoarece nu este obligatoriu
să ofere aceste informații publicului
• Există reviste de specialitate care publică liste cu firmele care se angajează în activități
caritabile, în special în SUA (Business Week și Fortune)
• Totodată, companiile implică angajații în acțiunile caritabile, sau oferă acestora zile în
care să se implice în activitățile comunității
• Filantropia corporatistă poate fi legată de strategia de afaceri a companiei
• Unele firme oferă consultanță de management către fundații și asociații
• Mai multe companii farmaceutice oferă medicamente la prețuri reduse, pentru cei care
nu au posibilitatea de a le achiziționa
• Abbott Laboratories (www.abbott.com), oferă teste SIDA fără nici un profit în 35 de

țări africane
• Studenți de la Berkeley Business School au sfătuit o companie să nu mai ofere anonim

donații unei fundații care se ocupa cu SIDA la copii
• Dar managerul companiei a respins acest sfat, deoarece înțelesul cuvântului

responsabilitate ar fi pierdut dacă responsabilitatea socială ar fi legată doar de
obținerea de profit
• Pe de altă parte, poate apărea cinismul celor care percep că o companie se implică în
activități filantropice, doar în speranța că vor compensa activitățile dăunătoare
• Deciziile privitoare la filantropia corporatistă ar trebui să fie separate de deciziile de

management
• Chiar dacă filantropia poate fi privită ca o responsabilitate a companiilor, o seamă de

numeroase întrebări rămân deschise, precum: cât de legate ar trebui să fie acestea de
activitatea firmei, cât ar trebui să investească în aceste activități, cum ar putea fi
monitorizate sau evaluate aceste activități, sau dacă ar trebui susținute de bugetul
firmei sau printr-o fundație atașată acesteia
• Din păcate, nu există cercetări care să răspundă acestor întrebări
• Tot mai multe afaceri sunt tot mai serioase în legătură cu responsabilitatea de a
restitui comunității prin intermediul activităților filantropice
TRIPLE BOTTOM LINE/PERFORMANTA TRIPLA SI SUSTENABILITATEA

MEDIULUI
• Triple Bottom Line – concept promovat de John Elkington în1995, în cadrul

organizației SustainAbility, prin care se dorește captarea valorilor și criteriilor ce
trebuie să stea la baza evaluării performanței unei întreprinderi.
• Cele trei elemente vizate sunt – oamenii, planeta şi profitul
• Triple bottom line – impactul economic, social și de mediu al firmei
• Dimensiunea socială se referă la impactul firmei asupra angajaților, clienților,

furnizorilor și comunitatea ca un tot
• Termenul sustenabilitate a fost uneori folosit pentru a reprezenta armonia dintre cele
trei dimensiuni și a fost asociată cu impactul de mediu – creștere pe termen lung ce nu
epuizează resursele naturale și scade emisiile de gaze cu efect de seră
• Dezvoltarea sustenabilă a fost definită ca întrunirea nevoilor prezentului fără a

compromite abilitatea viitoarelor generații pentru a-și îndeplini nevoile lor.
• Sustenabilitate – este folosit uneori ca un termen umbrelă, care cuprinde toate

eforturile de RSC, inclusiv eforturile de mediu
• Alții utilizează termenul de RSC ca un termen umbrela și sustenabilitatea pentru a

reprezenta eforturile de responsabilitate socială privitoare la protejarea mediului
natural
• În 2008, Fast Company a publicat o listă cu 50 de moduri în care companiile își

„înverzesc” afacerile – de la procedura Ford de aplicare a trei starturi de vopsea într-o
singură trecere până la modificarea a mii de produse ale Staples pentru a fii mai
ecologice.
• În septembrie 2009, Newsweek a publicat un articol ierarhizând 500 de companii

americane bazat pe performanța de mediu și reputație. Companiile de top reprezintă o
mare varietate de industrii, incluzând tehnologie de informație, produse de consum,
retail, servicii financiare și farmaceutice.
• Cele mai vechi eforturi de ecologizare datează din 1960 când au apărut griji cu privire
la poluarea apei și a efectului CFC (clorfluorocarboni).
• Cea mai recentă atenție a fost acordată schimbării globale a climei, datorită în special
vicepreședintelui la acea vreme, Al Gore și a filmului său „An Inconvenient Truth”,
precum și a consensului general în lumea științifică a existenței schimbării climei și a
influenței emisiilor gazelor cu efect de seră
• În 2007, o comisie interguvernamentală a Organizației Națiunilor Unite a prezentat un

raport care a documentat existența schimbărilor climatice, precum și că factorul uman
este cel care o influențează și amenințările pe care le posedă, precum penurii de apă,
scăderea eficienței recoltelor, creșterea nivelului mărilor.
• Multe companii, inclusiv General Electric, Wal-Mart și DuPont Chemical pun în

centrul strategiei de afaceri sustenabilitatea.
• Este, pe lângă altele, un răspuns al acționarilor ce se așteaptă ca aceste companii să

folosească resursele responsabil, să recicleze și să refolosească, să elimine toxinele și
să reducă gazele cu efect de seră.
• Uniunea Europeană impune reglementări care, de asemenea, impun reducerea emisiei

de carbon
• Mulți directori susțin creșterea reglementării în domeniul mediului ca un mod de a
reduce incertitudinea despre viitor și pentru a oferi un teren de competiție egal
• De exemplu, CEO importanți ai fabricanților de mașini din SUA au declarat public că

schimbarea climatului cere acțiuni din partea legislativului pentru a reduce emisiile de
gaze
• În ianuarie 2009, mai mulți directori executivi au făcut presiuni pentru a încuraja
congresul american pentru a adopta legislație în domeniul climatic și și-au oferit
expertiza în acest sens
• Ca și cu alte eforturi de responsabilitate socială, există adesea reacții cinice la

inițiativele de mediu ale companiilor
• Termeni precum „greenwashing” au fost folosiți pentru a descrie eforturile

corporatiste ce sunt văzute ca ipocrite în PR, mai degrabă decât să facă eforturi sincere
pentru a reduce daunele de mediu.
• Firmele trebuie să fie foarte atente la modul în care își prezintă public eforturile. Mulți
acționari se grăbesc la a promova încercări mincinoase pentru a-și urmări scopurile
corporatiste.
SUNT AFACERILE RESPONSABILE SI AFACERI PROFITABILE?
• Există companii care au avut avantaje fiindcă au acționat în mod iresponsabil, afaceri
care au fost prinse și pedepsite aspru, precum și companii care sunt de succes cu o
fundație în responsabilitatea socială.
Beneficiul unei reputatii bune
• Un argument pro responsabilitate socială este reputația companiei
• Norman Augustine, președinte pensionat al Lockheed Martin, unul dintre cei mai mari
contractori în domeniul militar, a dezvăluit o situație în care etica companiei și
responsabilitatea socială au fost puse la încercare. În timp ce licitau pentru un contract
guvernamental, au primit într-o pungă de hârtie suma pe care o licitau ceilalți
competitori. Aceștia au alertat imediat guvernul. Lockheed a pierdut contractul,
angajați și-au pierdut locuri de muncă, iar acționarii sume importante de bani – o mare
pierdere pe timp scurt
• Chiar contează reputația? Potrivit Business Week, afacerile au o mare miză în modul
în care restul societății privește standardele sale etice.
• În general, studiile au susținut idea de a avea o reputație bună, fiindcă acordă costuri
scăzute, vânzări mai mari și abilitatea de a cere prețuri mai mari decât firmele cu o
reputație dubioasă
• Angajații sunt mai atrași de către firme cu o reputație mai bună. Într-un studiu al
Universității Stanford pe 800 de absolvenți de masterat de la top 11 școli de business
din Europa și America de Nord, 94 dintre studenți au declarat că ar fi dispuși să
renunțe la beneficii materiale în favoarea unor organizații care au o mai bună
reputație.
Investitorii rasplatesc responsabilitatea sociala
• Sunt acei investitori care în mod clar sunt interesați de către partea financiară și
socială.
• De asemenea, pot fi interesați de practicile HR, precum avansarea femeilor și a

minorităților, concedii de maternitate sau redistribuirea profitului.
• Mai multe indexuri de bursă au apărut, ce iau în calcul și responsabilitatea socială,

precum KLD, FTSE4Good, Dow Jones Sustainability Group Index, Domini Social
Index 400, iar listarea companiilor are valoare în reputația companiei
• Creșterea în investițiile sociale responsabile a fost atribuită cererii pentru astfel de

produse și de la investitori instituționali cât și privați și creșterea grijii pentru mediu
• De exemplu, CalPERS (imensa companie California Public Employees` Retirement

System) pune presiune asupra companiilor în care investește pentru a se angaja în
bune practici de guvernare și responsabilitate socială în domenii precum drepturile
omului și responsabilitatea mediului.
• Ce înseamnă asta pentru responsabilitatea socială și etică? Cel puțin pentru astfel de
investitori, interesele acționarilor nu sunt distincte față de cele ale angajaților,
clienților și ale comunității.
Costul conduitei ilegale
• Eșuarea în îndeplinirea responsabilităților rezultă în conduite ilicite care sunt extrem

de costisitoare pentru indivizi și firmele condamnate.
• Unii care săvârșesc fapte ilegale în domeniul financiar își ispășesc pedeapsa în
închisori de înaltă securitate, lângă violatori, pedofili și traficanți de droguri.
• Majoritatea deținuților spun că mai rău decât închisoarea este rușinea și investigațiile
pe care le aduc asupra propriilor familii
• Cei acuzați își pierd adesea familiile ca urmare a corvoadei judiciare
• În final, mulți directori, chiar dacă nu sunt condamnați, își pierd averile personale ca
urmare a altor procese intentate.
• Din perspectiva firmei, acțiunile la bursă se prăbușesc și doar la presupuse acuzații de

acțiuni ilicite.
• Performanța financiară suferă semnificativ în decurs de cinci ani după o acuzare.

• În urma unor studii, s-a stabilit că până la 41% din valoarea de piață s-au pierdut ca
urmare a scăderii reputației.
• Pedepse pot surveni până și de la partenerii de afaceri.
Costul reglementarilor legale
• Un alt cost al afacerilor iresponsabile este creșterea reglementărilor guvernamentale
• Guvernul este responsabil în a preveni riscuri serioase ale sistemului și pentru a

responsabiliza companiile pentru probleme pe care le creează, precum costuri pentru
societate – injurii aduse mediului, ce sunt produse de companii dar nu se reflectă în
structura de costuri ale companiei
• Consumatorii se bazează pe guvern să aducă responsabilitatea pentru acțiunile lor.

Doresc să fie siguri pe calitatea aerului, a alimentelor și a apei.
• În scandaluri anterioare, Enron a profitat în mod evident de lipsa de reglementări în

domeniul tranzacționării energiei pentru a influența oficiali ai guvernului
• Ca urmare al acestor scandaluri, oamenii și-au pierdut încrederea în afacere și au cerut

mai multe reglementări
• Consiliile de directori ale companiilor listate public își iau responsabilitățile de

supraveghere mai serios datorită reglementărilor, precum și din grijă pentru
responsabilitatea personală pe care o au
• Au fost mai multe consilii care au concediat mai mulți CEO ca rezultat (Harry
Stonecipher de la Boeing, Hank Greenberg de la AIG)
• În iulie 2002, Pharmaceutical Research and Manufacturers of America (PhRMA) au

adoptat în mod voluntar ghiduri de marketing ale companiilor în relație cu medici.
Timp de decenii a fost loc de conflicte de interes, iar ghidurile PhRMA încep să facă
simțite efectul
• Codul interzice reprezentanților în a plăti pentru o serie de avantaje pe care le-au

folosit pentru a avea acces la medici și a-i influența
• Aceste avantaje variau între cine, vacanțe de schi, evenimente sportive, croaziere, până
la umplerea rezervorului mașinii la benzinărie, toate în speranță că vor avea mai multă
influență cu medicii.
• Până și guvernul, în septembrie 2002 a adoptat ghiduri similare
• Responsible Care, o inițiativă voluntară a industriei chimice a fost lansată în SUA în

1988 ca răspuns la dezastrul din 1984 de la o uzină a Union Carbide din Bhopal, India
• Scopul programului a fost să câștige încrederea publicului prin demonstrarea

cetățeniei corporatiste
• Membrii se pot înscrie la un cod voluntar de conduită ce este monitorizat și
împuternicit de Asociația Producătorilor de Chimicale
• Codurile acoperă următoarele arealuri: avertizarea și răspunsul de urgență, prevenția

poluării, sănătatea și securitatea angajaților, depozitarea și folosirea sigură a
chimicalelor
Ce spun cercetarile despre responsabilitatea sociala si performanta firmei
• Într-o încercare de a demonstra o legătură pozitivă dintre etica bună și performanța

financiară, James Burke, fost CEO la Johnson & Johnson a întocmit o listă cu marile
companii ce au o reputație pentru etică și responsabilitate socială.
• În listă au apărut: Johnson & Johnson, Coca-Cola, Gerber, IBM, Deere, 3M, Xerox,
J.C. Penney, Pitney Bowes. Ca urmare, au crescut cu o rată de 11.3% per an din 1950
până în 1990, dar indicele Dow Jones a crescut doar cu 6.2% în aceeași perioadă.
• În studii din 2001 – „100 Best Corporate Citizens” – măsurate de KLD, în 100 de
companii de top cu responsabilitate financiară, performanța financiară a fost
semnificativ mai bună (mai mult de 10%) decât celelalte din top 500 S&P.
• Cetățenia corporatistă a fost măsurată prin serviciile aduse către șapte grupuri:
acționari, comunitate, minorități și femei, angajați, mediu, acționari non-SUA și
clienți.
• O meta-analiză de 52 de studii a găsit o relație pozitivă între comportamentul

responsabil social și performanța financiară, în mod special cu măsurile legate de
reputație ale performanței sociale a corporației. În plus, cercetătorii au găsit că
reputația pentru o înaltă responsabilitate socială este asociată cu un risc financiar mai
scăzut.
• Gavin Anderson de la Governance Metrics International (o firmă ce evaluează

practicile corporatiste de guvernare) sugerează ca înainte de a investi într-o companie,
investitorii ar trebui să caute un model de litigii anterioare și probleme regulatorii
• Un astfel de șablon sugerează că firma are o cultură ce tolerează comportamente ilicite

și anetice
• Cercetările, de asemenea, sugerează o relație reciprocă, însemnând că

responsabilitatea duce la creșterea performanței financiare și vice-versa.
• Firmele cu performanțe puternice financiare au fost gradate mai înalt pe scala

performanței sociale corporatiste, sugerând că companiile care se descurcă atât de bine
financiar de asemenea alocă resurse dilemelor sociale – se descurcă bine făcând bine.
• Cele care nu au o sănătate financiară bună s-ar putea să nu aibă fondurile pentru a se
angaja în filantropie sau activități sociale.
• În mod clar, fiind responsabil social nu pune în pericol liniile de bază așa cum unii
economiști au sugerat în trecut. În fapt, analize recente au demonstrat contrariul.
• Directorii cred că filantropia contribuie la performanța întreprinderii, ajutând să atragă

cei mai buni angajați și să promoveze o imagine care va fi asociată cu grija pentru
ceilalți și generozitate.
• Un alt studiu recent a argumentat că există rezultate mixte, care apar datorită faptului
că relația nu este una liniară simplă.
• Autorii au găsit că firmele pot beneficia de filantropie până la un punct, pentru că

acționarii cheie vor fi mai cooperanți și mai suportivi în firmă precum sugerează teoria
• Termenul de „filantropie excesivă” explică faptul că, dincolo de un punct optim,

filantropia poate fi un cost și poate îngrijora acționarii
• Managerii trebuie să caute cu atenție punctul optim al filantropiei
• Un studiu recent a comparat relația dintre inițiativele „verzi” și performanța

financiară.
• În general a fost găsită o relație pozitivă, explicată prin utilizarea mai eficientă a
resurselor.
• De asemenea, a scăzut riscul litigiilor, permițând firmei să folosească resursele mai

strategic.
• Din contră, studiile au găsit că eșuarea în a fi responsabil social este costisitoare,

prețul acțiunilor scade, precum și averea acționarilor.
• Dar responsabilitatea socială excelentă nu poate compensa pentru strategii de afaceri

slabe.
• Levi Strauss este de mult cunoscut pentru inițiativele sale responsabile social, dar în
anii 90, compania a scăzut în venituri și i-a luat destul de mult timp pentru a-și reveni.
• Un nou CEO a fost angajat în 1999 care a reinventat strategiile privitoare la inovarea
produselor, sistemele de stiluri și mărimi.
• Pentru a fi de succes, companiile trebuie să fie responsabil social și să aibă strategii de

business excelente
Responsabilitatea sociala este ceea ce este corect
• Oamenii de afaceri pot avea un alt motiv pentru a avea etică bună, pentru că sunt
oameni întâi și întâi, prețuiesc reputația ce o au și opinia prietenilor și a comunității,
sunt ghidați de o busolă morală precum și de una financiară.
• Eticistul Michael Josephson a separat clar etica bună de afaceri bune când a spus:
• „Bunătatea nu garantează câștigul. Și dacă nu ne putem explica asta oamenilor, ei
întotdeauna vor căuta acel unghi … etica (este) o evaluare separată, independentă a
conduitei. Etica e precum pielea ta – merge cu tine peste tot. Etica este perspectiva
morală care îți cere să judeci conduita ta în termeni de ceea ce e bine și rău, ce e
decent, ce e bun, ce e onest și onorabil. Motivul pentru a fi etic este simplu -că este
lucrul corect de făcut.”
• Malden Mill, o companie de textile, a suferit în 1995 un incendiu catastrofic care a

distrus 3 fabrici din 4, iar ce-a de-a patra a fost salvata doar cu eforturi eroice de la
angajații uniunii. După incendiu, Aaron Feuerstein, CEO, a luat responsabilitatea
bunăstării angajaților și a clienților pe umerii săi, nu i-a concediat și i-a ținut în
concediu cu plată cât timp fabricile erau reconstruite.
• Ca răspuns, angajații au avut o productivitate mult sporită decât înainte de incendiu,

fiind dispuși să muncească „25 de ore pe zi”
• Mai târziu, Malden Mills a fost nevoită să apeleze la faliment după ce a fost nevoită să
suporte costurile incendiului.
• Totuși, după susținerea publicului și a clienților loiali, în 2003, a ieșit din faliment cu
un contract al guvernului SUA pentru textile militare. Compania s-a mutat în Asia, dar
dezvoltarea textilelor continuă în SUA.
• Feurestein a pierdut controlul companiei în 2004, dar a spus că nu așteaptă nimic

pentru comportamentul să din 1995. A făcut-o pentru că era corect, nu pentru că exista
un considerent financiar.
• „Sunt momente în afaceri când nu te gândești la consecințele financiare, ci la

consecințele umane.”
Ilieş Mia

Etica Afacerilor PDF

Загружено:

Сведения о документе

Оригинальное название

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Etica Afacerilor PDF

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

ETICA AFACERILOR

1. Cunoaştere (Coduri etice, principiile eticii, virtuţi şi vicii, etc.).

2. Înţelegerea aspectelor privitoare la practica eticii afacerilor.

Principalele teme abordate in cadrul cursului:

 Etică, morală, moralitate

 Ce este morala? Perspectiva filosofică

 Ce este morala? Perspectiva psihologică

 Ce acțiuni sunt considerate imorale/violări ale moralei?

 Întinderea și importanța moralei

 Cum studiem morala?

De ce sa fii moral în afaceri?

 Un manager care doreşte o organizaţie morală poate prefera

 angajaţi oneşti şi loiali care să fie motivaţi de consideraţii morale,

 dar s-ar putea, să fie la fel de mulţumit, şi cu un comportament moral, care să

Ce este moralitatea? Perspectiva filosofica

 Definiții ale moralității – carte publicată în 1970.

 Ex. imoral – doar daca este o victimă, cineva suferă.

 Ex. pt Haidt un ritual religios ar putea fi parte a vieții morale,pentru Turiel nu

 Acțiuni care sunt asimilate moralității

 Legate de violări ale moralei referitoare la vătămare, ajutorare, durere,plăcere.

 Comportamentul ne marchează ca fiind greșit, și astfel anumite răspunsuri emoționale

 Nu e necesar să ai contact fizic cu cineva pentru a face ceva rău: majoritatea

 Poți vătăma pe cineva fără a-l atinge

 Ai putea fi imoral prin neglijență, de exemplu condusul și consumul băuturilor

 Ceea ce este imoral este diferit de ceea ce este ilegal

 Jeremy vede o fetiță,o face să intre cu el în toaleta femeilor, o molestează și o omoară

 Prietenul lui, a încercat să îl oprească, dar s-a plictisit și a mers să se plimbe – la

 În felul acesta moralitatea poate avea un scop mai larg

Încalcari ale moralei – mancarea, familia, straini

 Mâncarea – majoritatea oamenilor au restricții morale în ceea ce privește mâncarea

 Familia și prietenii – avem obligații morale față de familie și prieteni, sentimente de

 Există diferențe politice care nu au nimic cu moralitatea, de ex. scăderea ratei

 Acestea nu sunt dileme morale

 Care ar fi un sistem corect de taxare?

 Chestiunile legate de politica externă: problema Ucrainei, ar fi corectă o intervenție a

Intinderea si importanta moralitatii – Thorndike

 Studiu făcut în anii 1930 de către psihologul american Thorndike

 Cât ar trebui să te plătesc ca să mănânci un vierme viu?

 Cât ar trebui să te plătesc ca să ucizi o pisică doar cu mâinile?

 Pentru pisică, 164.000 dolari, aproape dublu

 Mesajul transmis asupra importanței moralității

 Contează foarte mult să fim oameni buni

Cum studiem moralitatea?

 Adam Smith – reprezentant al Iluminismului scoțian

 1. Întrebare filosofică, normativă: cum ar trebui să trăim? Ce înseamnă să fiu o

 2. Ce se întâmplă în creierul nostru și în mintea noastră care ne determină să

 Ce putere sau facultate a minții face ca acest caracter, oricare ar fi să ne fie

 Ca cetățeni responsabili – mediul înconjurător, alte milioane de oameni

 Comunitatea mondială – suntem toți conectați între noi și cu mediul

 Este ceea ce este corect

Indivizii – motivatia de a fi etic

 Amitai Etzioni susține că acțiunea umană are 2 surse distincte:

1. Urmărirea interesului egoist

 Oamenii sunt motivați atât de obiective economice,cât și morale

Jocurile economice – Jocul ultimatimului

 Imaginați-vă în următoarea situație:

 ″Nu ar fi trebuit să fii lacom, dar așa nu obții nimic!″

 Sau ″Ești nașpa.″

 Acesta este un fapt interesant despre interacțiunea omenească, legat de

 Un alt joc evită această problemă

 Persoana A poate oferi orice sumă lui B, de la 1 la 10, și atât.

 Dar, interesant, oamenii nu acționează așa

 Chiar dacă nu există posibilitate de represalii, persoana B nu te va putea pedepsi sau