Organizarea celulară a materialului ereditar, © Oana Iftime

 
 
Paragrafele  marcate  astfel  conțin  definiții  sau  explicații  suplimentare  necesare  pentru 
înțelegerea noțiunilor obligatorii din curs. 
 
Paragrafele  marcate  astfel  conțin  definiții  sau  explicații  ale  noțiunilor  obligatorii  din 
curs. 
 
Au  fost  scrise  cu  roşu  explicațiile  care  esențializează  anumite  probleme  ştiințifice 
(uneori prin introducerea de metafore/comparații). 
 
Notația EXC indică existența unor excepții de la situația generală enunțată; excepțiile se 
vor discuta pe parcursul orelor sau în materialul de curs. 
 
Caracterele cursive indică noțiuni care vor fi definite/detaliate în cadrul materialului de 
curs. 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

1
 Organizarea celulară a materialului ereditar, © Oana Iftime

 
 
 
 
DIVIZIUNEA CELULARĂ 
 
 
 
Ciclul celular 
 
 
Celula  este unitatea structurală, funcțională şi genetică a organismelor vii. 
 
# structurală, deoarece organismele sunt alcătuite din celule; 
# funcțională,  deoarece  nivelul  de  bază  al  desfăşurării  proceselor 
vieții este celula;  
# genetică,  deoarece  fiecare  celulă  conține  material  ereditar,  în 
cantitatea  şi  configurația  tipică  pentru  specia  din  care  face  parte 
organismul. 
 
Materialul  este instrumentul informației coordonatoare a biologiei organismului, 
ereditar  conținând „instrucțiuni” asupra structurii şi funcțiilor acestuia.  
 
 
    Materialul  ereditar  constă  în  ADN  (la  majoritatea  organismelor) 
sau ARN (la unele virusuri 1 ). Forma lui funcțională este reprezentată 
de: 
 
# cromatină, la organismele eucariote (ale căror celule au nucleu) 
# pseudocromatină,  la  organismele  procariote  (ale  căror  celule  nu  au 
nucleu). 
    Cromatina  şi  pseudocromatina  conțin,  pe  lângă  ADN,  proteine 
(histone şi non‐histone), precum şi mici cantități de ARN şi de săruri.  
 
Cromatina este repartizată în structuri denumite cromozomi.  
 
    Cromozomii  rezultă  din  împachetarea  cromatinei,  care  se  comportă 
ca  o  „fibră”  care,  răsucindu‐se  în  jurul  ei  înseşi,  devine  din  ce  în  ce 
mai groasă.  
 
    Subunitățile  de  fibră  cromatinică  formate  din  ADN  şi  histone 

1
Trebuie menţionat că există o dispută în privinţa încadrării virusurilor printre organismele vii, dată fiind
organizarea lor acelulară şi înalta dependenţă de gazdă. Cert este că există un material ereditar viral, care conţine
instrucţiunile necesare pentru sinteza componentelor virale, aceste instrucţiuni putând fi, însă, puse în aplicare
numai cu ajutorul aparatului molecular al gazdei. Se consideră că virusurile nu se reproduc ci sunt reproduse de
către celulele gazdei. Pe de altă parte, identitatea lor este, totuşi, asigurată de instrucţiunile proprii. Disputa rămâne
deschisă.

2
 Organizarea celulară a materialului ereditar, © Oana Iftime

(organizate  sub  forma  unui  „miez”  care  cuprinde  opt  molecule 

histonice) se numesc nucleosomi. 
 

 
 
Împachetarea fibrei de cromatină‐ detaliu 
(prelucrarea după  http://www.valirx.com/__data/assets/image/0003/20982/HyperGenomics.jpg) 
 
 

 
 
 
Împachetarea fibrei de cromatină până la formarea cromozomilor 
(prelucrare după http://www.prism.gatech.edu/~gh19/b1510/3chroma.gif 
 
 
    Dacă,  în  ansamblul  său,  materialul  ereditar  al  unui  organism  ar  fi 
privit  ca  o  enciclopedie,  cromozomii  ar  fi  volumele  acestei 
enciclopedii, cromatina ar fi hârtia, iar genele frazele scrise. 
 
    Majoritatea celulelor organismului conțin câte două còpii ale acestei 
enciclopedii.  Celulele  reproducătoare  ale  organismelor  cu 
reproducere  sexuată  conțin,  însă,  câte  o  singură  copie  a 
„enciclopediei” EXC.  
 
    Aceasta se leagă de faptul că la fecundație (procesul în urma căruia 

3
 Organizarea celulară a materialului ereditar, © Oana Iftime

rezultă  celula‐ou,  din  care  se  va  forma  un  nou  individ)  participă  o 
celulă reproducătoare masculină şi o celulă reproducătoare feminină, 
fiecare aducând celulei ou un exemplar din enciclopedia ereditară.  
 
    Astfel,  celula  ou,  din  care  se  vor  forma,  prin  diviziuni  mitotice 
succesive, toate celulele embrionului va avea numărul de còpii (două) 
obişnuit pentru celulele organismelor. 
 
O  genă  conține  instrucțiunile  necesare  sintetizării  unei  polipeptide, 
unei molecule de ARN mesager, unei molecule de ARN de transport sau 
unei molecule de ARN ribozomal. 
 
    Polipeptidele, ARN mesager, ARN de transport şi ARN ribozomal 
sunt  cu  toatele  unelte  moleculare  cu  ajutorul  cărora  organismul  îşi 
organizează structura şi îşi îndeplineşte funcțiile. 
 
   
Ciclul celular  reprezintă o singură alternanță interfază‐ diviziune celulară. 
   
    Reprezintă, în fapt, parcursul vieții unei celule, de la apariția sa în 
urma  unui  proces  de  diviziune  (omnis  cellula  ex  cellula,  orice  celulă 
rezultă din altă celulă) şi până la diviziunea (sau moartea) ei. 
 
 

 
 
Ciclul celular = alternanța interfază‐diviziune celulară 
 
 
‐ interfaza  este  perioada  din  viața  unei  celule  în  care  aceasta  nu  se  găseşte  în 
diviziune. 
   
‐ diviziunea  este procesul în urma căruia dintr‐o celulă(‐mamă) rezultă mai multe 
celulară  celule(‐fiice). 
 
 
 
4
 Organizarea celulară a materialului ereditar, © Oana Iftime

 
 
Trăsăturile materiei vii şi rolul diviziunii celulare în exprimarea acestora 
 
 
Autoorganiza‐  capacitatea  de  organizare  a  structurilor  proprii  în  acord  cu 
rea  caracteristicile speciei din care face parte individul, astfel încât el poate 
  fi recunoscut ca atare, după: 
 
 
# aspect şi conformație (= morfologie) 
# arhitectura internă, a organelor (= anatomie) şi țesuturilor  
   (= histologie) 
# modul de funcționare al organismului (= fiziologie) 
# locul şi modul de viață (= ecologie) 
 
Autoreînnoirea  capacitatea  de  înlocuire  periodică  a  structurilor  proprii,  la  nivel 
  individual, de organism (se înlocuiesc celule → se regenerează ţesuturi) 
  şi de specie (mor unii indivizi, apar alții). 
   
Autoreproduce‐ capacitatea de a genera urmaşi similari. 
 
rea 
      Se manifestă la nivel celular (prin diviziunea celulară) şi de specie 
(indivizii  produc  descendență  similară  cu  părintele  său‐  în  cazul 
organismelor cu reproducere vegetativă‐ sau cu părinții lor – în cazul 
organismelor cu reproducere sexuată). 
   
Autoconserva‐ capacitatea de a păstra trăsăturile caracteristice ale structurilor supuse 
rea  autoreînnoirii  la  nivel  individual  (celule  →  țesuturi)  sau  de  specie 
(indivizi). 
   
Diviziunea  serveşte manifestării tuturor acestor trăsături.  
 
celulară 
Astfel: 
 
    În  urma  tipului  de  diviziune  numit  mitoză  rezultă  celule  noi,  care 
fie  înlocuiesc  alte  celule  (autoreînnoire  la  nivel  individual,  de 
organism), fie servesc, în cazul organismelor cu înmulțire vegetativă, 
la reproducere (autoreînnoire la nivel de specie). 
    În  urma  tipului  de  diviziune  numit  meioză  rezultă,  la  organismele 
cu  reproducere  sexuată,  celule  reproducătoare,  care  vor  participa  la 
procesul de înmulțire/reproducere. 
    Aceste procese decurg din capacitatea de autoorganizare şi respectă 
autoconservarea (celulele rezultate din diviziune sunt similare cu cele 
din  care  provin).  Autoconservarea  se  respectă  şi  la  nivel  de  specie 
(descendenții  sunt  asemănători  cu  părinți  şi  au  în  comun  trăsăturile 

5
 Organizarea celulară a materialului ereditar, © Oana Iftime

speciei),  biologia  speciei  exprimând,  totodată,  capacitatea  de 

autoorganizare. 
 
 

 
 
Diviziunea celulară şi proprietățile materiei vii 
 
 
    Evenimentul  esențial  al  diviziunii  celulare  este  repartizarea  
materialului  genetic  între  celulele‐  fiice.  Celulele  rezultate  din  mitoză 
sunt celule somatice  
 
    Aşadar,  o  celulă‐mamă  trebuie  să  distribuie  fiecăreia  dintre 
celulele‐ fiice material ereditar în cantitate şi configurație adecvată.  
 
    În acest scop, celula mamă trece, anterior diviziunii, printr‐o etapă 
pregătitoare,  pe  parcursul  căreia  sintetizează  material  ereditar 
suplimentar, astfel încât să poată înzestra corespunzător toate celulele 
fiice.  Se  multiplică  „enciclopedia  genetică”,  celula  mamă  deținând, 
temporar, mai multe còpii ale acesteia, care se vor distribui, ulterior, 
între celulele fiice. 
 
    Multiplicarea  materialului  ereditar  (dublarea  numărului  de 
cromozomi)  presupune  replicarea  (copierea)  ADN  şi  sinteza  unei 
cantități  adecvate  de  proteine  histonice,  în  vederea  structurării 
cromatinei,  din  ADN  şi  histone,  la  care  se  adaugă  componentele 
prezente în cantități minore. 
 
    Aceste procese au loc în faza S (de la “synthesis”) a ciclului celular.  
 
    Faza  S  este  precedată  de  aşa‐numita  pauză  presintetică  (G1,  “pre‐

6
 Organizarea celulară a materialului ereditar, © Oana Iftime

synthetic  gap”),  în  cursul  căreia  celula  trece  prin  preparativele 

necesare  multiplicării  materialului  ereditar  şi  este  urmată  de  aşa‐
numita  pauză  postsintetică (G2,  “post‐synthetic  gap”),  în  timpul  căreia 
celula  face  pregătirile  necesare  pentru  repartizarea  materialului 
ereditar către celulele fiice, în cursul diviziunii care va urma.  
 
    Înainte  de  replicarea  ADN,  cromozomii  se  prezintă  ca  structuri 
unice,  monopartite,  numite  cromozomi,  cromatide  sau  cromozomi 
monocromatidici.  După  replicare,  cromozomii  se  prezintă  ca  structuri 
bipartite, numite cromozomi sau cromozomi bicromatidici.  
 
    Cele  două  cromatide  ale  bicromatidicilor  sunt  unite  la  nivelul 
centromerului. 
 
 

 
 
 
Cromozom bicromatidic 
(după http://www.chromosome10.com/, desen de G. Stewart) 
 
 
    Revenind  la  comparația  cu  enciclopedia,  dacă  în  celulele  aflate  în 
interfază,  înainte  de  faza  S,  materialul  ereditar  s‐ar  prezenta, 
metaforic vorbind, astfel: 
 
 

 
 
 
adică,  precum  o  enciclopedie  în  două  ediții,  în  celulă  existând  câte 
două  volume  1,  două  volume  2,  ş.a.m.d.,  negrupate,  după  faza  S 
lucrurile s‐ar prezenta astfel: 
 

7
 Organizarea celulară a materialului ereditar, © Oana Iftime

 
 
fiecare cromozom („volum”) având ataşată copia sintetizată în faza S. 
De la cromozomi monocromatidici: 
 
 

 
 
(prelucrare după http://www.genomenewsnetwork.org/resources/whats_a_genome/Chp1_2_1.shtml) 
 
 
se trece, în urma proceselor fazei S, la cromozomi bicromatidici: 
 
 

 
 
(prelucrare după http://www.genomenewsnetwork.org/resources/whats_a_genome/Chp1_2_1.shtml) 
 

 
 
 
 

8
 Organizarea celulară a materialului ereditar, © Oana Iftime

 
 
Mitoza (diviziunea mitotică) 
 
 
Mitoza   este  tipul  de  diviziune  celulară  în  urma  căruia  dintr‐o  celulă‐mamă 
rezultă două celule fiice, identice din punct de vedere genetic atât cu 
celula mamă cât şi între ele. 
 
# are loc în celulele somatice (ale corpului< σώμα [sooma] =corp, lb.gr.); 
# serveşte  la  construcția  organismului,  în  timpul  dezvoltării 
embrionare, respectiv la reînnoire pe parcursul vieții individului; 
# la organismele cu înmulțire vegetativă serveşte şi la reproducere, în 
urma mitozei rezultând grupurile de celule din care se va forma un 
nou individ. 
 
    Mitoza cuprinde patru faze, caracterizate prin evenimente distincte, 
care  privesc  atât  materialul  ereditar  cât  şi  celelalte  componente  ale 
celulei:  
 
  Evenimentele profazei  
 
# se dezorganizează nucleolul; 
# cromatina atinge un grad de condensare observabil la microscopul 
optic; 
# are loc dezorganizarea membranei nucleare; 
# se formează fusul de diviziune; 
# cromozomii  (bicromatidici)  încep  să  se  ataşeze,  prin  intermediul 
kinetocorului  (structură  proteică  adiacentă  centromerilor)  la  fibrele 
fusului de diviziune. 
 
 

 
 
 
Profaza mitotică 
(stânga‐ imagine preluată după Ralph E. Taggart, http://taggart.glg.msu.edu/bs110/mitosis.htm; dreapta‐ 
fotografie preluată după Johann Wolfgang Goethe‐Univ. Frankfurt am Main) 
 

9
 Organizarea celulară a materialului ereditar, © Oana Iftime

NB: Condensarea cromatinei începe încă din faza S‐ pe măsură ce se 
replică  ADN  la  acesta  se  ataşează  proteine,  formându‐se  cromatină, 
care începe, totodată, să se condenseze (compacteze).  
 
    Scopul condensării este atingerea unui grad de compactare care să 
faciliteze  distribuția  cromozomilor  către  celulele  fiice,  o  formă 
compactă  fiind,  totodată,  mai  puțin  sensibilă  la  eventuale  accidente 
(rupturi ale macromoleculelor) decât una laxă. 
 
    Nucleolul  este  o  structură  care  rezultă  din  gruparea  anumitor 
cromozomi  (cromozomii  organizatori  nucleolari)  în  aceeaşi  regiune 
din  interiorul  nucleului  şi  procesarea  informației  de  la  nivelul 
anumitor  gene  (genele  pentru  ADN  ribozomal)  dispuse  pe  aceşti 
cromozomi.  
 
    Scopul  dezorganizării  nucleolului  este  participarea  cromozomilor 
organizatori nucleolari, alături de ceilalți cromozomi ai celulei mamă 
la  diviziune,  respectiv  la  repartizarea  materialului  ereditar  către 
celulele fiice. 
 
    Scopul  dezorganizării  membranei  nucleare  este  de  facilita 
distribuția  cromozomilor  (dar  şi  a  conținutului  nuclear,  în  general) 
către celulele fiice.  
 
    Fusul  de  diviziune  orientează  cromozomii  în  spațiu,  pentru  o 
distribuție  echitabilă (ca număr şi  identitate)  a  acestora între  celulele 
fiice.  Este  o  structură  de  natură  proteică,  formată  din  componente 
globulare, asamblate ca nişte mărgele pe ață. 
 
  Evenimentele metafazei 
 
# cromatina atinge gradul maxim de condensare; 
# se formează placa metafazică, prin gruparea tuturor cromozomilor în 
zona ecuatorială a celulei; 
 
 

 
 
 
Metafaza mitotică 
(stânga‐ imagine preluată după Ralph E. Taggart, http://taggart.glg.msu.edu/bs110/mitosis.htm; dreapta‐ 
fotografie preluată după Johann Wolfgang Goethe‐Univ. Frankfurt am Main) 

10
 Organizarea celulară a materialului ereditar, © Oana Iftime

 
Menținerea coeziunii (aderenței reciproce a) cromatidelor surori 
 
# se numesc cromatide surori cele două cromatide ale unui cromozom 
bicromatidic; 
# există  mecanisme  moleculare  diferite  de  menținere  a  coeziunii  la 
nivelul brațelor cromozomilor, respectiv al centromerilor; 
# coeziunea se menține şi în absența mecanismelor centromerice; 
# coeziunea  este  foarte  puternică,  până  la  ataşarea  ultimului 
kinetocor la fus; 
) kinetocorii  neataşați  inhibă  activitatea  CPA  (complexe 
promotoare ale anafazei); 
) kinetocorii  se  ataşează  la  fibre  radiate  de  la  polul  celular 
opus,  ceea  ce  induce  la  nivelul  centromerilor  o  tensiune 
adecvată,  în  vederea  distribuției  cromatidelor  surori 
(cromozomilor monocromatidici) între celulele fiice. 
# la  menținerea  coeziunii  contribuie  anumite  secvențe  ADN  (RAC  = 
regiuni de asociere cu coezinele), proteine numite coezine, precum şi 
alți factori proteici; 
) asocierea coezinelor la cromatină se produce încă din faza S;  
) se detaşează cu toatele în anafază, secvențial. 
 
  Evenimentele anafazei 
 
# centromerii  cromozomilor  bicromatidici  clivează  iar  cromatidele 
(cromozomii  monocromatidici)  care  rezultă  astfel  migrează  spre 
polii celulei; 
 
) clivajul  se  produce  sincron  pentru  toți  cromozomii,  la  scurt 
timp  după  ataşarea  ultimului  kinetocor  la  fibrele  fusului  de 
diviziune; 
) clivajul începe la nivelul centromerului; 
 
 

   
 
Anafaza mitotică 
(stânga‐ imagine preluată după Ralph E. Taggart, http://taggart.glg.msu.edu/bs110/mitosis.htm; dreapta‐ 
fotografie preluată după Johann Wolfgang Goethe‐Univ. Frankfurt am Main) 
 

11
 Organizarea celulară a materialului ereditar, © Oana Iftime

 
# migrația  cromozomilor  este  orientată  de  către  fibrele  fusului  de 
diviziune,  care  se  scurtează  (prin  detaşarea  succesivă  a  unităților 
globulare componente) tragând, astfel, cromozomii spre poli. Acest 
mecanism  pasiv  de  deplasare  a  cromozomilor  este  dublat  de  unul 
activ, la care participă anumite proteine din zona kinetocorului.  
 
  Evenimentele telofazei 
 
# cromozomii (monocromatidici) ajung la polii celulei; 
# cromatina decondensează, treptat, luând, în cele din urmă, aspectul 
cromatinei interfazice; 
# membrana  celulei‐mamă  se  extinde,  conturând  şi  separând  două 
celule‐fiice. 
 
    În  urma  diviziunii,  nu  doar  cromozomii,  ci  întreg  conținutul 
celulei‐mamă se repartizează echilibrat între cele două celule‐fiice. 
 
 

 
 
 
Telofaza mitotică 
(stânga‐ imagine preluată după Ralph E. Taggart, http://taggart.glg.msu.edu/bs110/mitosis.htm; dreapta‐ 
fotografie preluată după Johann Wolfgang Goethe‐Univ. Frankfurt am Main) 
 
 
      Revenind  la  reprezentarea  grafică  a  ciclului  celular  şi  integrând 
informațiile relative la fazele diviziunii, aceasta devine: 
 

12
Diviziunea celulară

Oana Iftime
 CICLUL CELULAR

Un ciclu celular este reprezentat de o singură alternanţă interfază-

diviziune celulară.
INTERFAZA include:
„ pauza presintetică, G1 (presynthetic
gap);
„ faza “de sinteză” S, pe parcursul căreia
are loc replicarea ADN = dublarea
cantităţii de material genetic;
„ pauza postsintetică, G2 (postsynthetic
gap).
DIVIZIUNEA CELULARĂ cuprinde
următoarele etape:
„ profaza;

„ metafaza;

„ anafaza;

„ telofaza.
 CARACTERISTICI ALE DIVIZIUNII
MITOTICE
„ Reprezintă calea de multiplicare a
celulelor somatice;
) Unealtă a autoreînnoirii organismului;
„ Conduce la formarea a două celule fiice;
„ Acestea vor avea acelaşi număr de
cromozomi ca şi celula mamă;
„ Cromozomii celulelor fiice vor fi identici,
ca şi conţinut informaţional, cu cei ai
celulei mamă, identitate care se observă
şi de la celulă fiică la celulă fiică.
MEIOTICE
„ Reprezintă calea de formare a gameţilor;
„ Conduce la formarea a patru celule fiice;
„ Acestea vor avea jumătate din numărul
de cromozomi al celulei mamă;
„ Cromozomii celulelor fiice sunt similari ca
şi conţinut cu cei ai celulei mamă şi nu
identici.
 EVENIMENTELE MITOZEI
În profază (şi prometafază):
„ Se dezorganizează nucleolul;
„ Începe condensarea cromatinei;
„ Se organizează fusul de diviziune;
„ Se dezorganizează membrana nucleară.

În metafază:
„ Cromatina atinge gradul maxim de condensare;
„ Cromozomii bicromatidici se aliniază cu centromerii în acelaşi plan, planul ecuatorial
al celulei, formând placa metafazică.

În anafază:
„ Centromerul clivează, cele două cromatide se separă;
„ Cromozomii monocromatidici astfel rezultaţi migrează spre polii celulei.

În telofază:
„ Cromozomii monocromatidici ajung la poli;
„ Se constituie membrane nucleare în jurul celor două seturi de cromozomi de la poli;
„ Cromatina se decondensează;
„ Celula îşi încheie diviziunea, rezultând două celule fiice.
Mitoza (Vicia sp.)
profaza metafaza

anafaza telofaza
© imagini: Johann Wolfgang Goethe-Univ. Frankfurt am Main
DIVIZIUNEA MITOTICĂ- REPREZENTARE
SCHEMATICĂ
 EVENIMENTELE MEIOZEI

MEIOZA I
„ PROFAZA I- cromozomii omologi, bicromatidici, se
recunosc, sinapsează şi realizează schimb de
informaţie genetică (crossing- over)
‰ LEPTOTEN
„ Cromozomii, bicromatidici sunt încă despiralizaţi.
‰ ZIGOTEN MEIOZA II
„ Cromozomii omologi intră în sinapsă; „ PROFAZA II- este
„ Se produce crossing- over-ul; similară profazei
„ Condensarea cromatinei avansează. mitotice.
‰ PACHITEN
„ Cromozomii omologi, încă aflaţi în sinapsă sunt
semnificativ mai scurţi şi mai groşi decât în
zigoten.
‰ DIPLOTEN
„ Sinapsele se reduc;
„ Cromozomii vor rămâne ataşaţi doar în punctele
în care s-a realizat crossing- over-ul = chiasmata
‰ DIAKINEZĂ
„ Chiasmata migrează terminal.
 EVENIMENTELE MEIOZEI- continuare
MEIOZA I
„ METAFAZA I
‰ Cromozomii omologi bicromatidici,
menţinuţi în perechi prin intermediul
chiasmata terminale se dispun în placa
metafazică, tot cu ajutorul chiasmata şi
nu al centromerului;
‰ Dispunerea cromozomului patern/
matern deasupra sau dedesubtul
planului ecuatorial se realizează aleator;
) Spre poli vor migra grupuri mixte de
cromozomi (atât paterni cât şi materni)
bicromatidici;
) Se produce recombinarea
intercromozomală.
„ ANAFAZA I
‰ Cromozomii bicromatidici migrează spre
polii celulei;
„ TELOFAZA I
‰ Grupurile de cromozomi ajung la poli.
‰ La unele specii, celula nu se divide,
încă.
MEIOZA II
„ METAFAZA II- similară
metafazei mitotice
‰ Cromozomii se dispun în placa
ecuatorială prin intermediul
centromerului.
„ ANAFAZA II- similară anafazei
mitotice
‰ spre poli migrează cromozomi
monocromatidici.
„ TELOFAZA II- similară telofazei
mitotice
‰ Grupurile de cromozomi
monocromatidici ajung la poli;
‰ Celula se divide, rezultând
patru celule fiice.
Meioza (Locusta migratoria)
Profaza I - leptoten Profaza I- zigoten Profaza I - pachiten

Profaza I - diploten Profaza I - diakineză Metafaza I

© imagini: Radboud Universiteit Nijmegen
Meioza (Locusta migratoria)
Anafaza I Telofaza I

Profaza II
Metafaza II Anafaza II

Telofaza II
© imagini: Radboud Universiteit Nijmegen
DIVIZIUNEA MEIOTICĂ- REPREZENTARE SCHEMATICĂ