A

TRer
PSl OlOGl
Mielu Zlate
EUL
Sl ~
•
PERSONALITATEA
edi!ia a treia, adaugita
A
TReI
Editori: MARIUS CHIVU SILVIU DRAGOMIR VASILE DEM. ZAMFIRESCU
CUPRINS
Coperta: DINU DUMBRAvICIAN
Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romaniei ZLATE, MIELU Enl ~i personalit
atea / Miel u Ziate. Bucure~ti : Editura Trei, 2002.
p.;
159.923
cm
ISBN 973-8291-30-5
Cuvant inainte 7 Abordarea ~i explicarea personalitiifii 11 1. Perspective de ab
ordare a personalitiilii. Implicalii teoretice ~i practice 13 2. Valenlele persp
ectivei sistemico-psihosociale in abordarea personalitiitii elevilor 24 3. Model
e explicativ-interpretative ale caracterului ~i relevanta lor educalionalii 35 M
odele teoretice ~i metode in investigarea personalitiifii 47 1. Un model sinteti
c-integrativ al personalitiilii 48 2. 0 metodologie pentru determinarea tipurilo
r de personalitate . 65 84 3. Patru etape in evolulia concepliilor despre EU 4.
Locul ~i rolul EU-Iuiin structura personalitiilii: probleme controversate 103 5.
C S E ("Cine sunt EU?") - 0 probii de cercetare ~i cunoa~tere a EUlui ~i person
alitiitii 121 6. Ipostaze ale unei probe de cercetare ~i cunoa~tere a personalit
iilii .. ~ ' .. 146 Nivelurile personalitiifii 1. Un procedeu de analizii a comp
ortamentului interpersonal 2. 0 nouii metodii de diagnosticare a comportamentulu
i interpersonal 3. Psihologia trans persona Iii: analizii criticii ., 157 160 17
8 206
© Editura Trei, 2004
c.P. 27-40, Bucure~ti Tel./Fax: +401 2245526 e-mail: otlice@edituratrei.ro www.e
dituratrei.ro
Tendinfe in cercetarea personalitiifii 221 1. De la topografia personalitiilii l
a personalitatea optimalii . 222 2. BIG-FIVE - 0 tendin1ii accentuat'i in cercet
area personalitiilii240 3. Psihologia pozitivii ~i conceptia ei despre personali
tate .... 256
ISBN 973-8291-30-5
5
CONTENTS
CUVANTINAINTE
Foreword The approching and the explanation of human personality ., 1. Several a
pproches to personality. Theoretical and practical implications 2. The systemati
c and psycho-social approach of the pupils' personality 3. Explicative-interpret
ative models of character and their llducntional relevance
7 11 13 24 35
11wllrt'rlcolllwdl'ls (/nd methods in the investigation of human 11l'1',mlllll/r
y, , , , , 47 I. All Il\t(j~rntlvll SYl\thcticnl Model of Personality 48 2. A Me
thodology for' the Idlmtil'lcntion of Personality Types .. 65 3. FoUl'stages in
the Evolution of the Conceptions about the Self 84 4. The Place and the Role of
the Sell' ill the Structure of Personality: controversial problems 103 5. WAI ("
Who Am I?") - An Instrument Applied in the Research of the Self and of Personali
ty 121 6. Faces of a sample for research and knowledge of human personality 146
Levels of human personality 1. A Technique for the Analysis of Interpersonal Beh
aviour 2. A New Method for Diagnosing Interpersonal Behaviour. 3. Transpersonal
Psyhology: A Critical Analysis Tendences in the research of human personality 1.
From the Topografy of the Personality to the Optimal Personality 2. BIG-FIVE -
A Dominant Tendance in the Personality Research 3. Positive psychology and it's
conception about personality 157 160 178 206 221 222 240 256
In anii '80 am scris ~i publicat mai multe articole ~i studii circumscrise probl
ematicii psihologiei personalWitii. De ce? fu primul rand, pentru di in acea per
ioada personalitatea nu numai ca era marginalizata ~i ignorata, dar chiar inabu~
ita, terfelitii ~i batjocoritii. Nici nu era voie sa se vorbeasca despre psiholo
gia personalitiiJii, ci, cel mult, despre psihologia persoanei. Am simtit atunci
nevoia de a readuce in circuitul eereetarii psihologiee personalitatea, de a 0
repune in drepturile-i fire~ti. tn al doilea rand, am scris mai mult despre pers
onalitate deoarece atunci, in anii '80, am descoperit psihologia umanista - orie
ntare aparutii ~i dezvoltata in psihologia americana - care plaseaza in centrulp
sihologiei, ca obiect de cercetare al ei, omul eoncret ~i problematic a sa propr
ie, viata sa personal a ~i relationala presarata cu nimicurile eotidiene dar ~i
cu marile ei drame, ipostazele devenirii ~i autoconstructiei omului ~i experient
ei sale, atitudinea actiVa a omului fata de propria'sa existenta. eu alte cuvint
e, Sinele individual §i unie at omului, dupa cum se exprima Rogers sau omul care t
rebuie sa devina ceea ce este capabil sa fie, dupa reu~ita expresie a lui Maslow
. Psihologia umanista eu fascinantele ei probleme, eu eentrarea pe "tavanele mai
inalte ale naturii umane" (creativitate, valorizare, autorealizare, responsabil
itate, demnitate, alegerea ~i crearea de sine, maturizarea psihiea ~i sociala, s
iinatatea psihica), eu acerbele ei controverse, eu marile ei desehideri, dar ~i
eu importantele ei limite nu ma putea liisa indiferent. tn al treilea rand, am s
eris 7
I
:
II
J
mai mult despre personalitate deoarece in toamna lui '82, imediat dupa desfiinta
rea Institutului de Psihologie, s-a pus cu mare acuitate problema "salvarii" Rev
istei de Psihologie. Atunci, un grup de psihologi din Bucure~ti, in frunte cu pr
of. dr. Ursula Schiopu, la care curand s-au raliat ~i psihologi din Cluj-Napoca
~i la~i, §i-a asumat greaua indatorire de a face tot ce este omene~te posibil pent
ru a asigura aparitia in continuare a Revistei de Psihologie. A fost extraordina
r de greu. Upsa fondurilor, a spatiului absolut necesar, a materialelor ce Ufimu
a ti publicate (multora dintre colegii no§tri retragandu-li-se dreptul de a publi
ca), lipsa informatiilor, a cartilor §i revistelor §i nu in ultimul rand lipsa exper
ientei redaqionale au constituit, la un moment dat, piedici aproape insurmontabi
le. Unui istoric al psihologiei nu-i va fi deloc greu sa faca observatii critice
cu privire la calitatea unor materiale, la proportia dintre studiile teoretice §i
cele aplicativ-experimentale, la frecventa aparitiei unor nume de autori etc. I
mportant insa este faptul ca revista a continuat sa apara, numar de numar, fara
nici 0 intrerupere, Acesta era contextul in care angajarea personala mai intensa
a unora dintre noi incepand eu asigurarea portofoliului, continuand eu redactar
ea Door studii l;iiterminand eu pregiitirea fiedirui numar pentru publicare em e
onditiu sine qua-non a supravictuirii revistei. Fiind unul dintre el..li ure f'i
iceuupurte din nucleul activ al revistei se intelec ge de la sine de ce implicur
ea mea personalU a fost mai accentuata, producliu l;iliinliliciiu aeelor ani fii
nd mai bogata, 1I11l Cum insii revislcle ill CIII'\'! puhlicut, Ia Revista de Ps
i/wlogie adaugandu-sc l;iiRevis(/1de Ped/l/(ogie, cruu limitate ca tiraj, ca adr
esabilitate (ele udt'esfllldu-s\'!lI11lli ublic strict delimip tat: speciali~ti
in psihologic I?ipl~dllgO!,lic, sludcnli, ccrcetatori §i cadre didactice), cum pro
cururea 101' l:I'U cxtl'cm de dificila, materialele publicate in ele n-au putut
Ii t'CCllptule mJucum soar fi cuvenit. lata de ce acum, peste lilli, 11I-UIlI gf
llldit eu reunirea §i publicarea lor intr-un volum de sine stlilUtm'111' Ii in mii
sura sa Ie repuna in circuit. Fara indoialii ell uslU:I,illultc dintrc aeeste I
materiale ar fi fast scrise cu totul altl'cl, ul' n f'oslllctuulizule utat in co
ntinut cat ~i in privinta bihliogl'llfid, A~lIcum sunt, ele 1'0prezinta 0 perioa
dii de aproape 10 ani din dllstinullllcli pl'Ofcsio8
nal-§tiintific pe care 0 consider protitabila ;;i benefica, cel putin pentru mine,
daea nu ~i pentru psihologia rpmaneasca. tn prezentul volum grupam studiile §1ttr
ticolele pe patru capitole. to primul capitol reunim 3 studii consacrate perspec
tivelor de abordare a personalitalii §i modelelor explieativ-interpretative ale ca
raeterului, acesta din urma reprezentand una dintre dimensiunile esentiale ale p
ersonalitatii. Capitolul al doilea reune§te 6 studii dedicate unor contribuJii teo
retieo-metodologice In studiul personalitaJii. to cel de al treilea capitol VOl'
fi grupate 4 studii centrate pe investigarea nivelelorfuneJionale ale personali
taJU (nivelul interpersonal ~i nivelul transpersonal). tn fine, capitolul al pat
rulea va cuprinde 3 studii referitoare la tendinJele actuale manifestate In psih
ologia personalitaIii, §i anume tendinta psihologiei personalitatii de a se deplas
a de la studiul "topografiei" personalitatii la studiul eficientei ei, tendinta a
cesteia de a practica un studiu sintetic al personalitatii, dintr-o perspectiva
factoriala, cunoscut sub denumirea de "Big-Five", precum ~i tendinta psihologiei
de a ahorda a~a-numita "personalitate pozitiva". Am pastrat studiile in forma i
nitial a a publicarii lor. Cele cateva retu~uri sunt mai ales de ordin redaction
al (sublinieri, corectari de erori tipografice etc.). Cum distributia studiilor
in volum nu s-a facut dupa criteriul cronologic al aparitiei lor, ci dupa cel pr
oblematic, cerem scuze cititorului pentru unele repetitii inevitabile. Speram ca
studiile noastre sa fie utile pentru informarea unui public cititor mai larg, c
at ~i pentru pregatirea tinerilor speciali~ti (studenti ~i cercetatori) din dome
niul §tiintelor socio-umane (psihologie, pedagogie, sociologie, asistenta soc~ala,
psihopedagogie speciala etc.). Bucure~ti, 26 ianuarie 1997
ABORDAREA ~I EXPLICAREA PERSONALITATn ~
I,
I
Psihologia personalitiitii, la fel ca orice alta §tiinta, inainte . de a prezenta §i
avansa in constructii complicate §i tehniciste, trebuie sa-§i descrie propriul sau
obiect, adica sa precizeze care §i cum este acesta, sa-i atribuie caracteristici §i
calitati. De§i un asemenea demers pare a fi relativ simplu, el se dovede§te in reali
tate extrem de dificil. lata de ce, psihologia personalitatii a recurs la folosi
rea unor unitaJi tematice descriptive a personalitatii. Ea a descris personalita
tea in diferitecategorii de termeni (triisaturi, factori, habitudini, motive, Eu
, roluri, atitudini, constructe). Fiecare dintre ace§ti termeni a generat 0 anumit
a teorie a personalitalii. De pilda, descrierea personalitatii in termeni de tra
saturi a condus la elaborarea teoriilor tipologice, descrierea ei in termeni de
factori, la aparitia teoriilor psihometrice etc. Teoriile personalitatii, in fun
ctie de gradullor de apropiere §i asemanare, s-au corrlat intre ele permiland cons
truirea unor modele explicativ-interpretative ale personalitalii 'care, la randu
l lor, au permis conturarea diverselor perspective mai genera Ie de abordare a p
ersonalitatii. In acest prim capitol ne propunem sa schilam cele patru perspecti
ve de abordare a personalitatii (atomista, structurala, sistemicii, psihosociali
i), concomitent cu relevarea implicatiilor lor teoretico-aplicative, mai intai i
ntr-un cadru general, apoi in altul particular, §i anume in cel al abordarii perso
nalitatii elevilor. Dat fiind faptul cii dimensiunea caracteriala, ca latura rel
ational-valoricii §i de autoreglaj, este esentiala pentru personalitate,
11
de asemenea dat fiind faptul di tocmai ea a fost subestimata in descriptiile ~i
cercetarile personologilor, yom prezenta cateva modele explicativ-interpretative
ale caracterului, staruind atilt asupra relevantei lor teoretice, cat ~i aplica
tive, mai ales in plan educational.
1. Perspective de abordare a personaliHitii. Implicatii teoretice ~i practice
In analiza ~i interpretarea concreta a unei realitati, oricare ar' fi ea (fizica
, umana, sociala etc.), 0 mare important a 0 are conceptia, teoria de la care se
pome~te, care este acceptata ~i transpusa in practica cercetarii sau actiunii s
ociale. Aceasta afirmatie este cu atat mai adevarata atunci dnd avem in vedere 0
realitate atat de complexa ~i dinanlica cum este personalitatea umana. lata de
ce ne propunem ca in acest studiu sa facem 0 trecere in revista a principalelor
perspective de abordare a personalitatii, staruind asupra implicatiilor lor teor
etice ~i practice. In evolutia ideilor, conceptiilor ~i teoriilor asupra persona
litatii, patru perspective sau modalitati de abordare ni se par a se fi conturat
mai pregnant pana in momentul de fata. Perspectiva at0mista bazata, pe de 0 par
t(1, pe descompunerea personalitatii in elementele sale componente in vederea st
udierii legitatilor lor de functionare iar, pe de alta parte, pe descoperirea el
ementului primar, ultim sau constituantului fundamental al acesteia. Conceptia b
ehaviorista asupra personalitalii umane, de~i tindea spre surprinderea omului in
tegral, in cele din urma recurgea la studierea unora dintre functiile particular
e ale acestuia (gesturi, vorbire, obiceiuri), ajungandu-se in felul acesta la pu
lverizarea unitatii ~i integralitatii personalitalii intr-o multitudine de eleme
nte sau parti constituante. La fel, unele "ti13
pologii", mai ales cele constitutionale, prin incercarea de a identifica doar un
singur element morfologic, considerat ca fiind esential, sarikeau §i goleau perso
nalitatea atat de bogatia §i varietatea componentelor sale, cat §i de diversitatea r
elatiilor dintre acestea. asemenea modalitate de abordare a personalitatii a fos
t practicata nu doar pe la inceputurile psihologiei §tiintifice, ci s-a continuat
pana in zile1e noastre. Daca yom deschide un manual oarecare de psihologie, la c
apitolul "Personalitate" yom intiUni cateva informatii introductive generale, ap
oi tratarea separata §i oarecum in sine a celor trei elemente componente ale perso
nalitatii (temperament, aptitudini, caracter). "Analiza functionala a diferite10
r elemente luate separat da rezultate pozitive numai atunci cand ni Ie reprezent
am (sau dind Ie consideram) ca verigi intermediare ale unui fntreg indivizibil"
[1]. Din pacate, tocmai acest lucru lipse§te interpretarii atomiste, ea ramanand t
ributara diviziunii excesive a elementelor §i separatismului acestora.
0
Perspectiva structuralii pome§te nu de la parte, ci de la intreg, nu de la element
ele componente, ci de la modullor de organizare, aranjare, ierarhizare in cadrul
sistemului sau structurii globale. Psihologia configurationista (gestaltista) s
au cea organismica, de exemplu, concepeau personalitatea ca fiind 0 structura gl
obala, unitara, ce dispune de subsisteme integrate, astfel incat ceea ce se petr
ece intr-o parte a structurii influenteaza ceea ce se va petrece intr-o alta par
te a ei. Personalitatea este interpretata in termeni de trasaturi sau de factori
. Intereseaza insa nu trasaturile sau factorii in sine, ci modullor de corelare.
Din perspectiva acestei modalitati interpretative, personalitatea devine "un an
samblu de trasaturi" sau 0 "configurafie de trasaturi". In acest sens este celeb
ra definitia data personalitatii de Guilford, sub influenta lui Prince (1924): "
Personalitatea unui individ este 0 conjiguralie specifica de trasaturi" [2]. Uni
citatea §i originalitatea personalitatii provin nu din natura, felul
1 Mihai Go11l, Aurel Dic1l, Introducere
sau numiirul trasaturilor, ci din modul concret de organizare, structurare §i inte
rrelationare a acestora. Perspectiva structurala asupra personalitiitii este sup
erioara cel.~i atomiste din eel putin doua puncte de vedere: in primul rand, ea
subliniaza caracterul unitar §i global al personalitatii apiirut ca urmare a inter
actiunii partilor sau elementelor sale componente; in al doilea rand, ea sugerea
za dinamica acestui intreg tocmai datorita modului concret §i diferit de structura
re §i evolutie in timp a elementelor componente. Kurt Lewin unul dintre promotorii
Acestei perspective, desprindea existenta a trei stadii in evolutia structurilo
r personalitatii: stadiul structurilor primare, globale, putin diferentiate §i sla
b saturate in conexiuni interne; stadiul structurilor caracterizate prin constit
uirea §i diferentierea semidezvoltate, unor sisteme de legaturi noi, prin diversif
icarea functional a in interiorul structurilor initiale, prin cre§terea coeficient
ului de interdependenta corelativa; stadiul structurilor dezvoltate, maturizate
in care apar clar delimitate §i individualizate diferite tipuri de structuri §i maxi
mal amplificate conexiunile de tip reglator dintre ele [3]. De§i pare paradoxal, p
erspectiva structurala de interpret are a personalitatii se intalne§te cu cea atom
ista §i chiar tinde sa se confunde la un moment dat cu ea. Faptul acesta apare de
indata ce cercetatorii sunt interesati nu atat de stabilirea corelatiilor dintre
trasaturile §i factorii de personalitate, ci de descoperirea §i inventarierea cat m
ai multora dintre ei. Pana in momentul de fata au fost descoperiti nu numai foar
te multi factori de personalitate, ci §i extrem de diver§i, de variati de la un auto
r la altul. French (1953), an~izand 109 lucrari publicate pe aceasta tema, a ide
ntificat 400 factori diferiti de personalitate, care ar putea fi redu§i la 200, da
ca i-am regrupa dupa denumirile lor sinonime. Guilford (1959) a enumerat 55 fact
ori principali, fara a-i mai socoti pe cei care se refera la aptitudini. Cattell
(1957) a mentionat 100 factori de personalitate, stabiliti cu certitudine [4].
3 Kurt Lewin, Principles of Topological psychology, New York, Mc. Graw-Hill, 193
6, p. 190. 4 Vezi: Richard Meili' La structure de la personnalite, in: Paul Frai
sse, Jean Piaget, Traite de psychologie experimentale, Paris, P.D.F. 1963, vol.
V, p. 185.
0
In psihologie, Bucure~ti, Editura ~tiinti-
fidiiI972, p. 14
235. J. P. Guilford, Personality, New York, Mc Graw-Hill, 1959.
15
i,1
111
..•.1.1
.11" r. 'I
1I1II1
"
asemenea multitudine ;;i diversitate de factori, insuficient corelati ;;i ierarh
izati, ar putea duce mai mult la subminarea unitatii personalitatii, dedit la co
nstituirea ;;i inchegarea ei. In sfar§it, nu putem trece peste faptul ca perspecti
va structural a se COllcentreaza aproape in exclusivitate pe studierea interiori
tii{ii personalitatii pe structurile §i conditiile sale psihologice interne, pierz
and din vedere sau neglijand factorii care concura la formarea ei. Chiar daca pr
intre "factorii de personalitate" unii autori introduc §i factorii de mediu, impor
tanta §i semnificatia acestora este mult diminuata: "experienta §i mediul cultural n
u imprumuta decat inveli§ul exterior" - scria Richard Meili [5]. De asemenea, valo
area factorilor de mediu este particularizata doar la anumite domenii ale vietii
psihice (Cattell - la sentimente; Guilford - la trebuinte). Se explica astfel s
tructura personalitatii, dar nu §i geneza ei. Perspectiva sistemidi, introdusa in
psihologie ca urmare a aparitiei §i dezvoltarii ciberneticii, porne§te de la interpr
etarea personalitatii ca un sistem, ca un ansamblu de elemente aflate intr-o int
eraqiune ordonata §i deci nomntamplatoare. De§i s-ar piirea, cel putin la prima vede
re, di noua perspectiva este aproape identica cu cea dinainte sau chiar cu cea a
tomista, lucrurile nu stau deloc a§a. Punctul de plecare sau principalul caclru de
referinta in analiza sistemidi trebuie sa-l constituie sistemul, cu toate relat
iile, interactiunile §i interconditionarile sale, deci cu particularitatile §i legit
atile sale ireductibile. Practic, nu putem vorbi de elemente in sine, deoarece c
eea ce intr-un context este element, in alt context devine sistem. ~i, mai depar
te: deoarece elementele se unesc intre ele formand subsisteme, adica ansambluri
ce displill de legaturi interne trainice. Elementul devine important pentru sist
em numai in relatia, in legatura sa cu alte elemente sau numai in masura in care
la randul lui este interpretat ca sistem, deci ca ansamblul altor interactiuni §i
interdependente. A§adar, elementul nu este eliminat din analiza §tiintifica, ci i s
e acorda un sens relativ, el fiind "ceva ce se afla in relatie de apartenenta sa
u incluziune fata de altceva, nemaide5
semnand ceva ultim, indivizibil, a§a cum se considera in caclrul metodologiei asoc
iationist-atomiste" [6]. Din perspectiva sistemicii, personalitatea apare ca fii
nd unitatea integrativa superioara care serve§te clrept cadru de referinta pentru
studiul §i interpretarea diferitelor dimensiuni ale sistemului psihic, ca fiind un
sistem supraordonat ce nu se poate reduce §i nici confunda cu diferitele procese §i
funqii psihice, ce nu poate fi alipita structurilor biologice sau psihocomporta
nlentale nrimare, in sfar§it, ca un sistem dinamic hipercomplex ce presupune organ
izare ierarhica plurinivelara, independenta relativa fata de elementele componen
te etc. [7]. Din moment ce orice sistem dispune de intrari-stari-ie.jiri, insean
ma ca acestea vor fi intalnite §i la nivelul personalitatii. De altfel, ele au ;;i
fost studiate de diferitele §coli psihologice. Introspeqia §i, intr-o oarecare masu
ra, psiha-' naliza s-au concentrat asupra investigiirii starilor personalitatii,
in timp ce behaviorismul a absolutizat in cercetarile sala intrariIe §i ie§irile, n
eglijand aproape total interioritatea psihica a omului, adica tocmai personalita
tea sa. Problema care se pune este insa nu aceea a studierii mai mult sau mai pu
tin izolate a acestora, ci tocmai in interaqiunea lor. "Ne apare evident ca un s
tudiu complet trebuie sa tina seama de toate cele trei marimi caracteristice" -
scriau C. Balaceanu §i Edmond Nicolau [8]. Un asemenea studiu este insa dificil de
realizat. Chiar cei doi autori citati, dupa ce fac aceasta declaratie de princi
piu recurg la un studiu atomist al diferitelor elemente component~. ale personal
itatii (perceptie, atentie, memorie, invatare, motivatie, limbaj etc.). Se creio
neaza, astfel, 0 viziune sistemica asupra elementelor personalitatii,lllu §i asupr
a personalitatii oa atare. Totu§i, prin accentul pus pe relatia dintre cele trei c
ategorii de marimi (de intrare, de stare, de ie§ire), perspectiva sistemica sublin
iaza §i mai mult caracterul sintetic, unitar §i integrator al personalitatii. Totoda
ta, ea realizeaza 0 mai mare deschidere spre influentele exterioare care, 0 data
preluate §i interiorizate, devin
Mihai Golu, Aurel Dicu, op. cit., p. 77. Idem, pp. 99, 235, 238. 8 C. Biiliicean
u, Ed. Nicolau, Personalitatea Ia§i, Junimea, 1972,p. 5.
6 7
umana - 0 interpretare cibernetica,
Richard Meili, op. cit., p. 195.
16
17
:11111
structuri interne de personalitate §i influenteaza direct comportamentul omului. P
erspecti va sistemicii are, pentru interpret area personalitatii, 0 mare senmifi
catie metodologicii, ea orientand §i ghidand directia §i sensul demersurilor investi
gative. Dat fiind insa faptul ca se realizeaza la niveluri de generalitate mult
prea inalte, pierde adeseori din vedere elementele §i contextele concrete, situati
onale ale existentei personalitatii, golind-o astfel de continut. Perspectiva ps
ihosociala este orientata spre surprinderea personalitatii concrete, a§a cum se ma
nifesta ea in situatiile §i conjuncturile sociale particulare, in sistemul interre
latiilor §i al psihologiei colective, in functie de atributele psihosociale ale om
ului, adica de statutele §i rolurile sale, de nivelurile sale de aspiratie §i a§teptar
e, de structura atitudinilor §i opiniilor sale. Ea se concentreaza asupra analizei
, interpretarii §i explicarii a doua aspecte: pc de 0 parte, asupra felului cum pe
rsonalitatea umana, a§a cum s-a constituit ea la un moment dat, se raporteaza §i se
relationeaza cu 0 alta personalitate; pe de alta parte, asupra modului cum, tocm
ai in urma unci asemenea interrelationari, personalitatea se formeaza pc sine in
sa§i. Omul, ca fiinta sociala prin excelenta, nu poate exista decat in cadrul rela
tiilor sociale, iar ansanlblul acestor relatii sociale a§a cum a fost preluat, int
eriorizat §i sedimentat de catre fiecare individ in parte, constituie insa§i "esenta
personalitatii". Evident, este yorba de toate tipurile de relatii in care este
implicat individul, adica atat de cele macrosociale (economice, politice, juridi
ce, morale, religioase etc.), cat §i de cele microsociale (familiale, §colare, profe
sionale, stradale etc.). Calitatea personalitatii depinde de calitatea relaliilo
r sociale; ca urnlare, dacii dorim sa formam personalitatea, mai intai trebuie s
a construim §i sa amenajam corespunzator relatiile sociale din mediul in care aces
ta i§i desfa§oara activitatea. Omul nu traie§te intr-un vacuum social, el se implica d
irect in multitudinea §i varietatea relatiilor sociale concrete pe care Ie gase§te s
au pe care Ie creeaza. A§a incat, daca intentionam sa studiem personalitatea concr
eta a omului, este necesar sa §tim cum se raporteaza ea la altii, ce anume preia s
au respinge, care
18
este influenta relatiilor sociale interiorizate asupra comportamentului actual a
l omului. A. Kardiner vorbea de existenta unei "personalitati de baza" inteleasa
ca 0 c<lufiguratie psihologica particulara, comuna tuturor membrilor unui grup
social, unei societati §i manifestata intr-un stil de viala [9]. Acest "nucleu de
baza" al personalitatii se formeaza insa tocmai prin asimilarea conditiilor exte
rioare de viata. Ideea apare §i mai clar conturata la R. Linton care sustinea exis
tenta unor "personalitati de statut", adica a acelor personalitati ce se formeaz
a ca unnare a detinerii unor statute, a asumarii unor roluri de catre indivizi,
statute §i roluri care, prin sistemul de indatoriri continute §i carora individul tr
ebuie sa Ie faca falii i§i pun anlprenta atat asupra structurii interne a personal
itatii, cat §i asupra manifestarilor sale exteribare [10]. Jean Stoetzel considera
ca in abordarea personalitatii putem utiliza doua puncte de vedere, unul substa
ntialist, care ne arata continutul personalitatii, osatura §i carnatia sa, din ce
anume se compune, §i altul situational, care indica modul de manifestare a persona
litatii, felul cum se implicii ea in relatiile §i situatiile sociale [11]. Intre a
ceste doua modalitati de abordare exista insa. 0 foarte stransa interactiune: ma
nifestarile personalitatii in relatiile interumane sunt in functie de substanta
sa, iar substanta personalitatii se creeaza treptat, tocmai prin preluarea §i sedi
mentarea efectelor unor asemenea manifestari. Intre structurile interpersonale §i
cele intrapersonale ale personalitatii exista 0 puternica corelatie. "Amploarea
relatiilor persoanei eu mediul social i§i pune pecetea asupra structurii intraindi
viduale a persoanei, iar combinatiile interne' ale insu§irilor I de personalitate
----'formate §i stabilizate in tiinp - regleaza volumul §i masura activismului conta
ctelor sociale ale persoanei, exercita 0 influenta asupra formarii propriului me
diu de dezvoltare a persoanei" [12].
9 A. Kardiner, The Individual and his Society, New York, Columbia University Pre
ss, 1939.
10 Ralph Linton, Fundamenml cultural al persollalitiitii, Bucure~ti, Editura ~ti
inlifica, 1968, p. 156. II Jean Stoetze1, La psychologie sociale, Paris, Flanuna
rion, 1963, p. 158. 12 Pantelimon Golu, Psihologie socialii, Bucure~ti, E.D.P.,
1974, p. 88.
19
Se desprinde din cele mai de sus ca perspectiva psihosociala presupune 0 tripla
interpretare a personalitalii: situalionala, relalionala, grupala. A interpreta
personalitatea situalional inseanma a 0 raporta permanent la situalia in care se
afla, pe care 0 produce, ale carei influenle Ie genereaza, dar Ie §i suporta, ins
eamna a considera personalitatea ca produs al imprejurarilor, al situaliilor soc
iale, dar §i ca stapfma a imprejurarilor, capabila de cunoa§tere, dirijare §i depa§ire a
lor. A interpreta personalitatea relalional inseanma a 0 "scoate" din granilele
§i limitele sale proprii §i a 0 pune in fala altei persoane pentru a vedea cum se a
comodeaza cu aceasta, cum coopereaza cu ea, inseanma a confrunta 0 persoana cu 0
alta persoana. In sfar§it, a interpreta personalitatea grupal inseanma a largi nu
marul persoanelor cu care aceasta vine in contact, a 0 raporta la psihologia de
grup, la scopurile §i activitalile comune ale grupului, a 0 face "parta§a" la viala
de grup, a considera grupul nu doar ca un simplu context in care individul exist
a §i activeaza, ci ca un veritabil instrument de formare a personalitalii. lata de
ci ca viziunea psihosociala, fara a fi lipsita de unele limite, concretizate ind
eosebi in tendinla de a dizolva uneori persoana in roluri, de a 0 "pierde" in mu
ltitudinea diferitelor situalii sociale, de a deveni un fel de "marioneta" a imp
rejurarilor, contribuie totu§i la inlelegerea mult mai nuanlata a constituirii tre
ptate a personalitalii, a selectarii, sedimenUirii §i cristalizarii in sine a infl
uenlelor mediului extern, indeosebi a celui social. Totodata, ea permite interpr
etarea mult mai concreta §i mai nuanlata a personalitalii, apropiind-o de modul in
care exista §i activeaza in diferite tipuri de medii sociale §i imprejurari particu
lare. * Nici una dintre cele patru perspective de abordare a personalitalii, lua
ta in sine, nu este capabila sa explice §i sa interpreteze adecvat realitatea pe c
are 0 avem in vedere. Daca ne este permisa 0 comparalie, am putea spune ca in pe
rspecti va atomista, din cauza copacilor nu se vede padurea, in cea structural a
, dimpotriva, din pricina padurii nu se vad copacii, in perspectiva psihosociala
, mul1imea frunzelor, asemauatoare mullimii roluri20
lor, nu ne permite sesizarea copacului cu ramurile sale viguroase, in sfar§it, in
perspectiva sistemica, personalitatea, vazuta mult prea de sus, apare ca 0 pata
neagra, cu contururile elar delimitate, cu posibilitatea sesizarii a ceea ce int
ra sau iese din ea, dar cu imposibilitatea cunoa§terii a ceea ce se intfunpla in i
nteriorul ei. Totu§i, posibilitalile interpretativ-explicative ale celor patru per
spective de abordare a personalitalii nu sunt egale. Din punctul nostru de veder
e, ultimele doua perspective analizate, cea sistemica §i cea psihosociala, corelate
intre ele, sunt mult mai apte pentru a conduce la interpretarea multilaterala §i
adecvata a personalitalii. Aceasta deoarece ele Ie integreaza pe primele doua, d
epii§indu-le astfellimitele. Prin accentul pus pe relalia dintre interior §i exterio
r, dintre interpersonal §i intrapersonal, dintre persoana §i situalie, dintre intrar
i, stari §i ie§iri, perspectiva sistemica §i cea psihosociala se interinfluenleaza rec
iproc, imbogalindu-se una pe alta. Astfel, prin luarea ca punct de plecare - in
cercetarea §i acliunea practica - a personalitalii interpretate ca fiinla vie, con
creta, empirica, insa tratata total, integral, perspectiva psihosociala coloreaz
a, amplifica valoarea perspectivei sistemice, iar aceasta din urma devine mai co
ncreta. A§adar, in masura in care perspectiva psihosociala face apel §ise patrunde d
e ca.§tigurile metodologice ale perspectivei sistemice, iar aceasta din urma adopt
a 0 mamera mai concreta de analiza a omului, neseparat, nerupt de contextele soc
iale, ci integrat in ele, atunci ne putem a§tepta ca personalitatea umana /, sa se
releve atat in structura, Gih §i in dinamica sa autentica, atat intrapersonal, ca
t §i interpersonal. Cele doua perspective, daca Ie-am reuni intr-una singura, numi
ta perspectiva sistemico-psihosocialii, ofera posibilitali explicativ-interpreta
tive mult mai ample, bogate §i pertinente ale problematicii procesului instructiv-
educativ, conducandu-ne spre inlelegerea multilaterala, complexa §i nuanlata a §coli
i, a clasei de elevi §i a personalitalii elevilor. Astfel, §coala nu mai apare ca 0
institulie oarecare, ci ca un adevarat organism social, ca un sistem social, ca
0 organizalie socialii de-sine-stiitatoare, anume creata pentru instruirea §i educ
area §colarilor. Caracteri21
zata, pe de 0 parte, printr-o structura formala, prescrisa, subordonata scopuril
or pentru care a fost creata iar, pe de aha parte, prin procesele funqional-actu
alizatoare ale structurii datorita intrarii in aqiune a indivizilor care 0 popul
eaza (profesori, elevi), ~coala ca organizatie se prezinta ca un sistem ce dispu
ne de subsisteme articulate intre ele (clasele de elevi), ce preiau influentele
sistemului dar Ie I]i produc, ee refleeta climatul psihosoeial al intregului, 11
reprodue I]i il prelungese in fiecare dintre ele, dar 11I]i genereaza I]i amplif
iea. La nlndul ei, clasa de elevi nu mai apare ca 0 simplaeoleetie de indivizi s
au doar ca 0 simpla "celula" restdmsa I]i autonoma de viata, ci ea un grup socia
l, eu interrelatii atat in interiorul sau - centrate pe realizarea scopurilor eo
mune -, cfit ~i in afara sa, cu celelalte clase de elevi I]i cu intreaga organiz
atie. Ea mediaza, filtreaza relatiile dintre organizatie I]i fiecare membru al s
au, regleaza activitatile personale I]i colective, incorporeaza in sine valorile
organizatiei ~i Ie transforma in modele actionale pentru membrii sai, facilitea
za achizitionarea atitudinilor ~i comportamentelor ce au primit aprobarea intreg
ii colectivitati, produce, creeaza modele actionale dezirabile care vor deveni u
n bun al intregii organizalii. Prin toate aceste functii, clasa de elevi constit
uie un fragment al organizatiei sociale, pastrand calitalile intregului ~i contr
ibuind la crearea lor [13]. Aceea~i modalitate complexa, dar ~i concreta de anal
iza 0 aduee perspectiva sistemico-psihosociala ~i asupra personalitalii elevilor
. Aceasta nu mai apare ca un tot nediferentiat, global, ci ca unul ce dispune de
subsisteme, structurate la diferite niveluri ~i funClionand intercorelat. A vem
in vedere nu numai personalitatea al]a cum se manifestii, ci ~i a~a cum este in
realitate sau cum I]i-o imagineaziijdorqte persoana respectiva. Apoi, ne intere
seaza I]i [elul cum personalitatea noastra este vazuta (perceputa, apreciata, va
lorizata) de alJii, comportamentul nostru fiind direct influentat de 0 asemenea
"proiectie". In sfar~it, ne
13 Vezi: M. Zlate, Psihologia sociala a grupurilor ~colare, Bucure~ti, Editura P
olitica, 1972; Adrian Neculau,Afi elev, Bllcure~ti, Editura Albatros, 1983, pp.
57-61: A. Neculau, M. Zlate, Clasa de elevi ca formatiune psiho- sociologica, m:
Sinteze de psihologie contemporanii. Psihologiq educafiei ~i dezvoltarii, Bucur
~ti, Editura Academiei, 1983. pp. 182-194.
intereseaza ~i parereajimaginea pe care 0 avem noi despre alJii - ca produs al p
ropriei noastre personalitati I]i deci ca element structural al ei - care inter
vine ca factor reglator in relatia cu ace~tia. Combinarea acestor fatete ale per
sonalitalii, interelatiile dintre ele vor conduce la structurarea diferitelor ti
puri de personalitiiJi sau la 0 anumitii juncJionalitate a relatiilor interperso
nale. Asupra acestor aspecte ne propunem sa insistiim intr-un studiu viitor.
22
2. Valentele perspectivei sistemico-psihosociale in abordarea personalitaJii ele
vilor
II Ii
I
In studiul anterior, pornind de la analiza a patru perspective de abordare a per
sonalitalii (atomista, structurala, sistemica, psihosociala), concluzionam ca ce
le doua din urma, reunite intr-una singura numita sistemico-psihosociala, dispun
de mari posibilitali interpretativ-explicative ale clasei de elevi §i personalita
tii elevilor. In prezentul studiu ne propunem sa demonstram aceasta prin interme
diul unor cercetiiri empirice efectuate asupra personalitalii elevilor, mai ales
din perspectiva manifestarii acesteia in relaliile interpersonale. Interpretiin
d personalitatea umana dintr-o perspectiva sistemico-psihosociala, avem in veder
e modul concret, particular in care se manifesta aceasta in contexte Ie §i situati
ile interpersonaIe §i de grup. Ne intereseaza in egala miisura: personalitatea rea
la, a§a cum este in strafundurile sale, in structurile, laturile §i aspectele sale l
atente, ascunse; personalitatea autoatribuita, cea pe care individul in cauza cr
ede, dore.'?tesau §i-o imagineaza ca 0 detine; personalitatea perceputa de allii,
deci personalitatea a§a cum este ea vazuta de ceilal1i sau cum credem noi ca este
interpretata; personalitatea altora perceputa de noi, care se instituie intr-un
veritabil mecanism reglator al conduitelor interpersona1e. Toate acestea i§i gases
c expresia deplina in personalitatea manifestata, obiectivata in comportanlentel
e individuale, interpersonale §i de grup. "Exteriorizarea" personalitatii intr-o
24
forma sau alta comportamentala este condilionatii atat de factori obiectivi-situ
alionali (particularitalile situaliei sociale concrete, statutele §i rolurile pers
oanelor cu care venim in contact, scopul interacliunii etc.), cat §i de factori su
biectivi, personali §i psihosociali (dorinle, a§teptari, motivalii, scopuri intime e
tc.). In procesul interacliunii concrete dintre indivizi, doua elemente au 0 imp
ortantii covar§itoare: pe de 0 parte, comportamentul in expresia sa nuda, deci a§a c
um se exteriorizeaza el; indiferent de motivatiile care ii stau la baza; pe de a
lta parte, sistemul de imagini pe care partenerii §i-l formeaza unii despre allii.
Suntem tentali sa consideram ca sistemele de imagini au 0 importanla chiar mai
mare decat comportamentul manifest in sine. eel mai adeseori 0 persoana se compo
rta fiU atat in functie, de trasaturile sale reale de personalitate, cat mai ale
s conform celor pe care crede ca Ie deline sau celor care sunt dorite §i a§teptate d
e al1ii. Un elev care considera despre sine ca este inteligent §i ca altii au acee
a§i parere despre el, va face eforturi deosebite pentru a se comporta ca atare, ch
iar daca nivelul sau de inteligenla real (masurat prin teste) este mediu. De ase
menea, o persoana este apreciata §i judecata nu atat dupa felul cum se manifesta c
omportamental cat indeosebi dupa intentiile atribuite comportamentului sau de ca
tre ceilalti, dupa imaginile pc care ace§tia Ie au despre persoana in cauza. Siste
mele de imagini ale partenerilor se diferentiaza intre ele dupa valoarea §i dupa s
tabilitatea lor. Astfel, exista imagini pozitive (bune, favorabi1e) sau negative
(proaste, nefavorabile) despre sine §i desprefultii. De asemenea, exista imagini
durabile, trainice, formate in timp, ca urmare a unor contacte indelungate, dar §i
imagini fluctuante, extrem de mobile §i dinamice, datorate indeosebi unor situali
i de moment §i care produc, de altfel, 0 "psihologie de moment". Acestea din urma
pot disparea dupa consumarea momentului sau, dimpotriva, se pot adanci §i transfor
ma in sisteme dominante, durabile. Funqionarea relatiilor interpersonale depinde
nu numai de punerea in disponibilitate a unuia sau altuia dintre aceste sisteme
de imagini existente, ci §i de natura combinaliilor dintre ele. 25
De exemplu, dadi se combina sistemul pozitiv de imagini al lui A in raport cu si
ne §i cu B, cu sistemul pozitiv de imagini allui B in raport cu sine §i cu A, atunci
intre cele doua persoane vor exista relatii de totala compatibilitate. Daca ins
a se combina sistemul de imagini pozitiv allui A in raport cu sine §i negativ in r
aport cu B, cu sistemul pozitiv allui B in raport cu sine §i negativ in raport cu
A, atunci intre cele doua persoane se vor stabili relatii de incompatibilitate.
Tocmai de aceea, Sullivan, care a studiat aceste tipuri de combinatii, era de pa
rere ca trebuie sa vorbim nu atat de "relatii interpersonale", cat de "situatii
interpersonale", impartite de el in trei categorii: integrate (cilnd capata sens
pentru cei doi parteneri); rezolvate (cilnd partenerii se satisfac reciproc §i in
teractiunea lor se opre§te, fie §i provizoriu); dezintegrate (cfmd se opresc inainte
de a-§i fi atins scopul) [1]. Data fiind importanta sistemelor de imagini in func
tionarea relatiilor interpersonale, ne-am propus sa aborcllimlocul §i rolul jucat
de trei tipuri de imagini care intra in interactiune unele cu altele, §i anume: im
aginea de sine a unui individ; imaginea fiedirui membru al grupului despre toti
ceilalti in parte; imaginea intregului grup despre fiecare membru al sau. Altfel
spus, am incercat sa surprindem ce relatii exista intre imaginea de sine a unui
elev §i imaginea celorlalti (luati individual sau ca grup) despre el. Este yorba
de 0 tripla perceptie sociala: pereeplia in raport eu sine, pereeplia altuia in
raport eu fieeare membru al grupului, pereeplia grupului referitoare la fieeare
membru al sau. Primul tip de perceptie este dependent de capacitatile de autocun
oa§tere ale individului, de exigentele in raport cu sine, putilnd fi 0 perceptie c
orecta saueronata (bazata pe supra sau subapreciere). Celelalte doua tipuri de p
erceptie sunt mult mai complexe, fiind dependente, pe de 0 parte, de capacitatea
persoanei cunoscute de a se exterioriza comportamental, de a se "lasa" cunoscut
a, pe de alta parte, de capacitatea celui care cuI Apud: Jean Stoetzel, pp. 222~
223.
26
La psychologie sociale, Paris, Flammarion, 1963,
nOa§te de a intelege, descifra, aprecia, intr-un cuvant, de a decodifica corect co
mportanlentele manifestate de individul in cauza. Cum insa capacitatile de exter
ioriiare comportamentala cat §i cele de perceptie §i apreciere a lor sunt diferite d
e la individ la individ, ne putem a§tepta ca unul §i acela§i comportament sa fie perce
put diferit, uneori chiar eronat, ceea ce acorda o anumita functionalitate relat
iilor interpersonale. Daca la aceasta adaugam §i faptul ca intr-un grup exista Jna
i multi indivizi, deci mai multe imagini - asemanatoare sa.u diferite yom intele
ge §i mai bine de ce in unele situatii se creeaza consensu I membrilor grupului as
upra unui individ, iarin altele apar mari divergente de aprecieri. Un asemenea f
apt poate constitui un factor facilitator sau perturbator al relatiilor interper
sonale §i al rezolvarii unor sarcini ale grupului. ' Una dintre problemele de ordi
n metodologic cu care ne-anl confruntat a fost aceea a gasirii unui instrument c
are sa ne furnizeze concomitent cele trei tipuri de imagini avute in vedere. In
acest scop am folosit: - chestionarul de evaluare interpersonala (forma A) propu
s de psihosociologul american R. F. Bales [2], care contine 26 intrebari menite
a surprinde §ase orientari (tendinte) opuse ale manifestarii personalitatii in gru
p (dominare-supunere; sociabilitate-izolare; conservatorism-radicalism), notate
cu urmatoareIe initiale: U - D; P - N; F - B; - 0 varianta diagnostica proprie,
inspirata de cea a lui Bales, care in locul intrebarilor presupune optarea direc
ta pentru una sau alta dintre cele trei perechi de orientari/tendinte comportame
ntale opuse [3]. ~i intr-o varianta §i in alta suqiectul raspundea atat in legatur
a cu sine, cat §i in legatura cu fiecare dintre ceilalti membri ai grupului. Prelu
crarea raspunsurilor la fiecare individ in parte (dupa 0 tehnica mai complex a §i
laborioasa la Bales §i dupa una
2 R. F. Bales, Personality and interpersonal behavior, New York, Rinehart and Wi
nston, 1970. 3 M. Zlate, noua metoda de diagnosticare a comportamentului interpe
rsonal, in: "Revista depsihologie", nr. 3,1984.
0
27
mai operativa in varianta proprie) [4], furniza imaginea despre sine a subiectul
ui concomitent cu imaginea sa despre ceilalti membri ai grupului. Prelucrarea ra
spunsurilor la nivelul intregului grup, prin aditionarea valorilor numerice §i sim
bolice obtinute, conducea la stabilirea unui tip final de personalitate, adicii
a imaginii grupului despre fiecare membru al sau. De exemplu, puteau aparea uncl
e tipuri ca: UPB - orientat spre sprijin emotional §i entuziasm; U - orientat spre
putere §i succes material; UF - orientat spre loialitate §i cooperare in grup; UNF
orientat spre autoritate autocrata; F - orientat spre convingerile conservatoare
ale grupului; PF - orientat spre iubire altruista etc. [5] Cele doua tehnici au
fost aplicate pe mai multe tipuri de grupuri sociale [6], dintre care §i pe un gr
up §colar (35 elevi din clasa a XI-a). Prelucrarea primara a datelor obtinute ridi
cii 0 serie de intrebiiri. Prima intrebare: in ce masura imaginea despre sine a
fiecarui membru al grupului corespunde cu imaginea pe care grupul §i-o formeaza de
spre individul in cauza? Fiira a intra in prea multe amanunte, notam prezenta a
trei situatii: cea de identitate intre imaginea de sine a individului §i imaginea
grupului despre el (de exemplu, elevul NT. apartine atat in autoapreciere,cat §i i
n aprecierea grupului tipului UP - orientat spre succes social); cea de opozitie
totala intre cele doua tipuri de imagini (elevul C.P. apare in propria sa imagi
ne ca apartinand tipului UfF orientat spre solidaritate §i progres social, in timp
ce in imaginea grupului ca apartinand tipului A VE - oscilant, pluridirectional
); situatia de concordanWneconcordanta partialii, in sensul ca une4 Amanunte teh
nice referitoare la metoda propllsa de !"lales vC7.iin lucrarea acestuia citata
mai sus, dar §i in: Mielu Zlate, Camelia Ziate, Cll1l0a~rerea§i acrivarea grllpllril
or sociale, Bucure§ti, Editura Politica, 19~2, pp. 56-67. 5 Vezi prezentarea §i desc
rierea analitica a acestor tipllri <I,: personalitatc in: Pavel Mure§an, inviifare
a sociaW, Bucure§ti, Editura Albatros, 1l)~O,pp. 10.1-116. 6 Vezi: M. Zlate, Un pr
ocedell de analiza (l comporramellr,llui imerpersonal, in: "Revista de psihologi
e", nr. 2, 1984.
Ie dimensiuni ce intra in componenta tipului final de personalitate se regasesc
partial in imaginea celorlalti membri ai grupului (elevul Z. C. apartine in auto
apreciere tipului UPF, iar in cea a grupului tipului PF, deci doua dimensiuni (P
§i F) reapar in imaginea grupului) [7]. Prima situatie este intftlnita la 10 elev
i, cea de-a doua la 7, cea de-a treia la 18. In primul caz, este posibil ca intr
e individ §i grup sa apara relatii de compatibilitate, de integrare facila a indiv
idului in grup, de acceptm,:e§i apreciere a acestuia de catre grup; in cel de al d
oilea caz, este foarte probabil ca intre individ §i grup sa apara relatii de incom
patibilitate, individul avilnd impresia ca nu este suficient de bine cunoscut §i c
orect apreciat de catre grup, iar grupul suspectand individul cii nu se dezvalui
e pentru a fi pe deplin descifrat; in cel de-al treilea caz, s-ar putea ca uneor
i relatiile sa se desfa§oare normal ' (mai ales cand intre tipurile de personalita
te exista corelatii pozitive), iar alteori mai greoi, cu dificultati (cand intre
tipurile de personalitate exista celelalte feluri de corelatii). Dintre cele tr
ei tipuri de situatii, cea de-a doua poate crea dificultati serioase in dinamica
concreta a grupului. Solutionarea ei grabnica devine imperioasa. In acest sens,
trebuie depistate cauzele care au dus la aparitia ei. Uneori ea se poate datora
individului care, ca urmare a unor trasaturi personale (timiditate, sociabilita
te redusa, dificultati de comumcare etc.), se manifesta mai putin in cadrul grup
ului, mai retinut sau mai cenzurat. Alteori, ea se poate datora grupului insu§i ca
re este insuficient abilitat in procesul cunoa§terii interpersonale, judecii dupa
aparente, superficial. Rezolvarea unor asemenea situatii pe baza analiziirii cau
zelor care ie-aUfgenerat are mare importanta in orice grup social, cu precadere
insa in grupurile educationale, deoarecein acestea personalitatea membrilor grup
ului este in plin proces de formare. Individul are un rol important in constitui
rea §i mai ales in valorizarea grupului, dar §i grupul contribuie la formarea fie a
unor trasaturi pozitive de personalitate a individului, fie a
7 Mentionam cii. intre tipurile finale de personalitate stabilite de Bales, exis
ta urmatoarele feluri de corelatii: identitate, opozitie, corelatie pozitiva, co
relatie negativa, corelatie pozitiva mica ce poate fi ignorata, corelatie negati
va mica ce poate fi ignorata.
28
29
unora negative. Or, daca intre individ ;;i grup apar relatii de incompatibilitat
e, astfel de influente reciproce benefice sunt greu de obtinut. A doua intrebare
reie;;ita in urma prelucriirii datelor obtinute: in ce masura imaginea grupului
asupra unui individ corespunde cu imaginile pe care fiecare dintre membrii grup
ului Ie are despre individul in cauza? Cu alte cuvinte, imaginea grupului este e
xpresia parerii fiecarui membru al grupului in parte sau ea apare datorita unor
artificii de calcul pe care. Ie implica (indeosebi) telmica lui Bales? In cercet
area noastta anl intalnit umlatoarele situatii: - situatia in care nici unul din
tre membrii grupului nu-l apreciaza pe un subiect a;;a cum apare el in apreciere
a grupului. De exemplu, subiectul C.V. este apreciat de grup ca apartinand tipul
ui UB - orientat spre relativism valoric, in timp ce 12 elevi cred ca el apartin
e tipului UP - orientat spre succes social; 9 tipului P - orientat spre egalitar
ism; 7 tipului N - orientat spre izolare individualista; 6 tipului UN - orientat
puternic spre afirmare; el insu;;i apreciaza ca apartine tipului UP; - situatia
in care foarte putini membri ai grupului (1 sau 2) il apreciaza pe un subiect i
n concordanta cu aprecierea grupului (doar 2 elevi considera ca D.N. apartine ti
pului UP stabilit de grup, ceilalti avand cu totul alte pareri); - situatia in c
are marea majoritate a membrilor grupului il apreciaza pe unul dintre membrii sa
i a;;a cum 11 apreciaza ;;i grupul (elevul M.P. este apreciat de 25 dintre coleg
ii sai ca apartinand tipului UPB stabilit ;;i de grup). Cele trei situatii tipic
e prezentate pun in evidenta inca un fapt interesant. Din punctul de vedere alnu
marului tipurilor de personalitate stabilite de ceilalti membri ai grupului comp
arativ cu tipul stabilit de grup, se contureaza cazul in care in "fommla" de per
sonalitate a unui elev intra aproape toate tipurile, fiecare dintre membrii grup
ului avand 0 cu totul alta piirere - ;;i cazul ciind in "formula" de personalita
te a unui elev se mai adauga doar 2-3 tipuri in plus fata de cel stabilit de gru
p. In sfiir;;it, din perspectiva coerenlei interne a tipurilor de personalitate
stabilite de grup ;;i de fiecare dintre membrii sai, apar elar conturate doua ca
zuri: cel de consonanta;;i concordanta valorica intre cele doua
30
categorii de tipuri, asemanatoare intre ele, bazate pe corelatii pozitive; cel d
e disonanta, de neconcordanta, caracterizat prin faptul ca unul ;;i acela;;i ind
ivid este vaput foarte diferit, adica atat prin tipuri asemanatoare intre ele, d
ar ;;i prin tipuri ce se afla in opozitie unele cu altele. Aceste constatiiri ne
conduc spre umlatoarele concluzii: 1. Este foarte probabil ca subiectul care es
te.perceput ;;i valorizat de catre ceilalti membri ai grupului identic sau foart
e asemaniitor cu felul in care este perceput de grup sau de cel in care se autop
ercepe sa intretina cu ceilalti relatii interpersonale fire;;ti, cu 0 functional
itate nomlala, cu 0 desfa;;urare ;;i "curgere" in timp fiira dificultati. Sistem
ele de imagini care sunt puse in disponibilitate fiind extrem de asemanatoare in
tre ele, creeaza conditiile unei bune interactiuni psihosociale, deoarece au cap
acitatea de a fi reciproc consonante ;;i gratificante. Elevul R. T., de exemplu,
s-ar putea intelege, asocia ;;i coopera cu u;;urinta cu toti ceilalti membri ai
grupului, care au aproximativ aceea;;i piirere despre el. Acela;;i lucru s-ar p
utea spune ;;i despre multi alti elevi din clasainvestigata. 2. Cand imaginile m
embrilor grupului cu privire la unul dintre componentii sai sunt divergente, atu
nci este de presupus ca persoana in cauza va intiirnpina unele dificultati de ad
aptare ;;i integrare in viata ;;i activitatea grupului respectiv. Subiectul P. P
., de exemplu, care apartine tipului UP - orientat spre succes social, va intret
ine relatii incordate, tensionale cu elevii C. V. ;;i R. 1. care 11 peroep ca ap
artinand tipului DF~ orientat spre subiectivism. Chiar daca relatiile acestui el
ev cu ceilalti membri ai clasei sunt compatibile, existenta in clasa respectiva
a doi elevi care au 0 parere total opusa, nu doar fata de cea reie;;ita din auto
apreciere, ci ;;i cu cea a tuturor celorlalti ar putea produce 0 serie de disfun
ctionalitati pe traseul relatiilor interpersonale. Discrepanta dintre imaginile
particulare ale fiecarui membru al grupului ;;i autoimaginea subiectului respect
iv se poate institui intr-o sursa potentiala de conflict intre grup ;;i individ,
de indepartare a individului de grup, de inchidere in sine, de
31
transformare a sa intr-un "neinteles", ca Uffilare, de marginalizare a individul
ui respectiv. 3. Cele doua tehnici de stabilire a tipurilor finale de personalit
ate (in tripla lor ipostaza) dispun de importante valente predictive, prin utili
zarea lor putfmd sa aducem nu numai 0 perspectiva mai concreta §i mult mai realist
a de analiza, dar sa §i anticipam comportamentul individului in grup, dinanlica vi
itoare a relatiilor sale interpersonale §i a grupului insu§i. Acest lucru are 0 mare
importanta din perspectiva educational a deoarece ne atentioneaza asupra necesi
tatii interventiilor educative pentru a asigura functionalitatea normal a a grup
ului. Cunosd'md, spre exemplu, faptul ca intre doi elevi conflictul existent lat
ent ar putea deveni manifest, educatorul sau conducatorul grupului ar putea inte
rveni la timp preintanlpinand un asemenea fenomen. Oferirea unor conditii de coo
perare §i de cunoa§tere autentica, chiar discutarea deschisa a unor cauze care concu
ra la formarea unei perceptii atat de diferite fata de cea a altor membri ai gru
pului, ar avea rolul de a contribui la corectarea perceptiei §i la crearea unei fu
nctionalitati nOffilale a relatiilor interpersonale. o problema ramane insa desc
hisa: de ce apar la unii dintre membrii grupului imagini atat de diferite fata d
e cele ale altor persoane §i chiar fata de cea a persoanei percepute? Noi am const
atat ca acest lucru se datoreaza, in principal, urmatoarelor doua categorii de c
auze. in primul rand, datorita capacitatilor reduse pe care Ie au unii membri di
n grup de a se manifesta in grup, de a actiona, de a se implica in rezolvarea sa
rcinilor colective, pe de 0 parte, dar §i capacitatilor minime ale celorlalti memb
ri ai grupului de a aprecia, valoriza §i judeca comportamentele colegilor lor, pe
de alta parte. Astfel, a reie§it cu pregnanta faptul di persoanele mai rezervate,
mai retinute, mai cenzurate §i mai putin expresive comportamental in grup sunt per
cepute mai putin bine decat cele deschise, extravertite, cu un grad crescut de s
ociabilitate §i comunicativitate. Deficitul de informatie in legatura cu 0 persoan
a impiedica cunoa§terea duecvata a acesteia. De asemenea, a reie§it §i faptul ca perso
anele cu 0 anumita complexitate cognitiva,
32
incordate, latent conflictuale, cu tendinte spre oscilatie comportamentala, spre
dramatizare etc. realizeaza perceptii mult diferite fata de cele ale altor memb
ri ai gn.j,pului. Se pare ca rezonanta pe care comportamentele exteriorizate in
grup de membrii sai este la aceste persoane cu totul alta dedit la cele care sun
t mai simple sub raport cognitiv §i afectiv. in al doilea rand, neconcordanta de c
are vorbeam se datoreaza comportanlentelor contradictorii manifestate de unele p
ersoane in cadrul grupului, fapt care favorizeaza seiectia unor elemente comport
anlentale diferite ce vor fi introduse in imaginea finala a tipului de personali
tate. Elevul C.V., de exemplu, se manifesta intr-un anume fel fata de colegul sa
u Z.C., fapt care il determina pe acesta sa-l considere ca apartinand tipului P
(orientat spre egalitarism), are un alt comportament fata de co-' legul G. I., c
are il face pe acesta sa-l considere ca apartinand tipului N (orientat spre izol
are individualista) etc. Mai mult, chiar fata de unul §i acela§i comportanlent se ma
nifesta atitudini diferite, deoarece comportamentul dat este filtrat prin sistem
ul propriu de imagini al evaluatorului, cu incarcatura sa personal a, specifica.
Unul §i acela§i comportament al elevului C. V., de pilda, este evaluat de un coleg
intr-un fel, de un altul in alt fel, de un al treilea §i mai diferit, a§a incM elevu
l respectiv apare extrem de diferit reflectat in ochii fiecaruia dintre colegii
sal. Se intelege de la sine ca 0 asemenea functionalitate a sistemelor de imagin
i s-ar putea solda cu nenumarate efecte negative. De aici se degaja necesitatea
formarii unor sisteme de imagini adecvate, corecte, in acord cu particularitatil
e comportamentului manifestat §i pe d'tt posibil §i cu intentiile care stau la baza
lui. Acest lucru se poate obtine numai daca in cadrul procesului instructiv-educ
ativ a fost educata capacitatea de cunoa§tere, autocunoa§tere §i mai ales de intercunoa§t
ere. In caz contrar yom asista la formarea unor imagini reciproc incorecte care
vor genera grave disfunctionalitati pe traseul relatiilor interpersonale. Antren
area elevilor in conceperea, organizarea §i desfa§urarea unor actiuni colective, ofe
rirea cat mai multor prilejuri de exteriorizare autentica, netrucata, nemascata,
neretinuta a trasaturilor de personalitate, a conceptiilor §i atitudinilor, largi
rea ca33
drului de manifestare a comportamentelor interpersonale §i de grup (nu numai la §coa
la, in clasa, ci §i in alte contexte §i imprejuriiri sociale), atribuirea de respons
abilitati sociale ce implica realizarea dh mai multor contacte interpersonale, a
mlOnizare §i acomodare interpersonala, formarea §i practicarea unor comportamente ac
tiv-participative, sensibilizarea elevilor fata de problematica umana, educarea
lor empatica etc. sunt tot atatea cai §i mijloace de constituire a unor imagini (d
e sine, interpersonale §i de grup) adecvate, menite a duce la realizarea in condit
ii optime a integriirii sociale a elevilor.
3. Modele explicativ-interpretative ale caracterului ~i relevanta lor educationa
la
De§i astazi se scrie mai putin despre componentele personalitatii §i mai mult despre
personalitate ca realitate psihosociala completa, integrala, unitara, cu alte c
uvinte, despre ceea ce s-a numit "omul total", nu trebuie sa pierdem din vedere
di taria §i valoarea personalitatii totale este data de tiiria §i valoarea fieciirei
a dintre componentele sale. Una dintre acestea, cu rol esential, fundamental in
asigurarea conduitelor sociale ale omului, este caracterul, insuficient analizat
, dupa parerea noastra, in literatura de specialitate. Dat fiind locul §i rolul ce
ntral al caracterului in structura integralii a personalitatii, regandirea §i rein
terpretarea lui se impune ca 0 necesitate. Ca laturii relationala a personalitii
tii, "responsabila" de felul in care oamenii interactioneaza unii cu altii in ca
drul societatii, caracterul a fost definit cel mai adeseori ca 0 pecete sau ampr
enta ce se imprima in comportament, ca un mod de a fi al omului, ca 0 structura
psihica complexa, prin intermediul ciireia se filtreaza cerintele externe §i in fu
nctie de care se elaboreaza reactiile de riispuns. Intrucat caracterul exprima v
aloarea morala personala a omului, a mai fost denumit §i profilul psihomoral al ac
estuia, evaluat, in principal, dupa criterii de unitate, consistentii §i stabilita
te. Caracterul reprezintii configuratia sau structura psihicii individuala, rela
tiv stabila §i definitorie pentru om, cu mare valoare adaptativa, deoarece pune in
contact individul 35
cu realitatea, facilitandu-i stabilirea relaliilor, orientarea ~i comportarea po
trivit specificului sau individual. EI determina ~i asigura totodata, din interi
or, concordanla ~i compatibilitatea conduitei cu exigenlele ~i normele existente
, promovate sau impuse la un anumit moment dat de societate. Din aceasta perspec
tiva, caracterul a fost inleles ca ,,0 modalitate stabila de autoreglaj la nivel
ul problemelor mari ale vielii sociale, al raporturilor cu oamenii" [1]. Indifer
ent daca interpretarea caracterului se face intr-o accepliune mai extinsa, ca sc
hema logica de organizare a profilului psihosocial general al persoanei, conside
rat din perspectiva normelor ~i criteriilor valorice, sau intr-una mai restrans
a, ca ansamblu inchegat de atitudini ~i trasaturi [2], ceea ce apare pe prim-pla
n este proprietatea sa de sistem valoric ~i autoreglabil, de ansamblu organizat
~istructurat de trasaturi. Nu este yorba insa de orice fel de trasaturi, ci, a~a
cum preciza inca de muM vreme N. D. Levitov, de "totalitatea trasaturilor esenf
ial-calitative [3] (subl. ns.) sau, cum arata mai recent Paul Popescu-Neveanu, d
e invarianfii ce intra in constitulia sa psihologica ~i care permit anticiparea
reacliilor viitoare ale individului [4]. Pe de alta parte, nu este yorba de tras
aturi izolate, juxtapuse, a~ezate unele langa altele, in neoranduiala, ci de 0 s
inteza, de 0 inchegare armonioasa de insu~iri, de 0 structura bine definita [5].
Tocmai in virtutea unei asemenea structuri oamenii se diferenliaza intre ei. Le
Gall vorbea in acest sens de "singularitatea esenliala a fiecarui caracter" [6]
, termenul de singularitate avand
1 Paul Popescu-Neveanu, Personalitatea ~i cunoa~terea ei, Bucuresti, Editura Mil
itarii, 1969,pp. 134-135 2 M. Golu, Caracterul, in: M. Golu, M. Zlate, P. Golu,
C. Manolescu, Psihologie. ~i ~tiintele natllrii, Bucure~ti, E.D.P., Manual pentr
u /icee de jilologie-istorie 1978, p. 226. 3 N. D. Levitov, Voprosi psihologhii
haraktera, Moskva;Izd APN, 1.952, p. 15. 4 Paul Popescu-Neveanu, Subsistemlll re
lational-valoric ~i de alltoreglare, in: Paul Popescu-Neveanu, Mielu Zlate, Tine
a Crelu (sub red.), Psihologie ~colarii, Bucure~ti, Tipografia Universitiilii, 1
987. 5 ~tefan Zisulescu, Caracterul, Bucure~ti, E.D.P., 1978, pp. 26-27. Vezi ~i
: A. Chircev, Caracterul, in: AI. Ro~ca (subl. red.), Psihologie generalii, Bucu
re~ti, E.D.P., 1976, p. 506. 6 A. Le Gall, Caracterologie des enfants et des ad~
lescents, Paris, P.U.F., 1969, p.447.
aici inlelesul de individualitate. Sistemul caracterial, de~i are la baza 0 seri
e de premise naturale, este prin excelenla 0formafiune psihica dobdndita in decu
rsul vielii,.in contactul individului cu multitudinea ~i varietatea situaliilor
~i imprejurarilor de viala; de aceea, el il ~i define~te pe om ca membru al soci
etalii. In caracter "se manifesta esenla sociala a omului ~i se obiectiveaza val
oarea lui morala" [7]. Datorita tuturor acestor proprieta}i, caracterul a fost c
onsiderat ca nucleu al personglitalii, care da valoare acesteia, prin subordonar
ea, controlarea ~i integrarea treptata a celorlalte componente, ca ~i prin valor
izarea ~i valorificarea maximala a acestora. Dupa cum se poate observa, acordul
psihologilor asupra diferitelor aspecte ale caracterului (natura, structura, fun
qii etc.) este atat de mare incat ele sunt tratate asemanator nu doar in lucrari
le ~tiinlifice sau in cursuriIe universitare, dar au patrons deja ~i in manualel
e ~colare. Totu~i, la 0 analiza mai atenta, nu este greu sa descoperim un oareca
re descriptivism, 0 in~iruire de informalii insuficient sudate intre ele. Acest
fapt se face mai acut resimlit in domeniul caracterologiei, care i~i propune, du
pa cum se ~tie, sa inveiltarieze atitudinile ~i trasaturile, sa Ie imbine intre
ele, sa clasifice caracterele, multe dintre lucrarile mai vechi ale unor caracte
rologi (Malapert, Fouillee, Paulhan - in Franla; Kerschensteiner, Klages, Dtitz
- in Germania; Shand, Roback - in Anglia) nuconlin, in cele din urma, decat 0 si
mpla coleclie de trasaturi sau de tipuri caracteriale, chiar daca acestea poarta
denumiri diferite. Pentru a explica iusa un caracter, trebuie indicat cum se fo
rf ,. meaza personalitatea cu toate aspecteIe ei: fizice, psihice ~i sociale [8]
. Noi nu ne propunem sa aratam cum se formeaza personalitatea, ci, pornind de la
literatura de specialitate, sa elaboram aiteva modele explicativ-interpretative
ale caracterului care, pe de. 0 parte, surprind mai exact articulaliile interio
are
7 Ursula Schiopu, M. Zlate, Rodica Demetrescu (coord.), DiCfionar enciclopedic d
e psihologie, Bucure~ti, Tipografia Universitiilii, vol. 1, p. 248. 8 M. Witrouw
, R. Remouchamps, Le comportament hllmain. L 'homme dans sa socieri, Bruxelles,
Editions Vie Ouvriere, 1970, p. 208.
36
37
dintre trasaturile caracteriale, relevanla lor educalionala.
iar, pe de alta parte, descifreaza
Modelnl balantei caracteriale ne-a fost sugerat de Paul Popescu-Neveanu, care co
nsidera ca "atitudinile exista doua cate doua, una opusa alteia ... niciodata nu
se poate face cu seriozitate afirmalia ca 0 persoana oarecare ar dispune numai
de una dintre trasaturile perechi, cea pozitiva sau cea negativa ... nu exista §i
nu pot exista reduclii absolute la termeni singulari" [9]. Sistematizarea trasat
urilor caracteriale doua cate doua in perechi cu poli opu§i este atat de larg inta
lnita incat nici nu mai trebuie staruit asupra ei. Mai pUlin plauzibila, eel pul
in la prima vedere, pare a fi afimlalia ca aceste trasaturi opuse (bun-rau, cins
titnecinstit, egoist-altruist etc.) se gasesc la una §i aceea§i persoana in proporji
i §i amestecuri diferite. Ca a§a stau lucrurile in realitate nu este insa greu de de
monstrat. Se §tie, de pilda, ca fricosul are §i el momente de curaj, ca lene§ul poate
savar§i acte de hiimicie, ca generosul poate fi egoist in anumite situalii. In sfa
r§it, la fel de adevarata este §i ultima afirmalie care precizeaza ca nu se pot face
reduqii absolute la unul sau altul dintre polii respectivi. Nu exista un om abs
olut bun, absolut generos, indiferent de condilii, de solicitari, de persoanele
cu care se stabilesc relaliile, pentru ca 0 asemenea buniitate sau generozitate
nelimitata ar echivala cu ... prostia. Luand in considerare cele de mai inainte
am putea afirma ca la na§tere trasaturile caracteriale se afla in pozilia zero, ev
olulia lor fUnd teoretic egal probabila. In realitate insa, individul va evolua
spre un pol sau spre altul dupa cum reacliile sale vor fi intarite sau respinse
social. Ne-am putea imagina 0 balanla cu doua axe san talere inclinandu-se cand
intr-o parte, cand in alta §i'in cele din urma "stabilizandu-se" la unul sau altul
dintre poli, in funqie de natura, tipul, numarul §i valoarea situaliilor de viala
parcurse de copil, de intarirea sau sanqionarea lor exterior-educativa, gratifi
carea sau condanmarea lor, de asimilarea sau respingerea lor prin invalare. Daca
un copil care daruie§te
9
altuia 0 jucarie este aprobat sau laudat de cei din jur, el are toate §ansele sa e
volueze spre generozitate. Daca, dimpotriva, acela§i copil, pentru acela§i gest este
admonestat, repro§andu-i-se gestul, el va evolua spre avarilie. Procesul este, ev
ident, mai complex, fUnd determinat atat de numarul situaliilor pozitive sau neg
ative cu care se intalne§te copilul, cih §i de intarirea sistematica a unora sau alt
ora dintre ele. Cand numarul situatiilor §i intaririlor este egal (sa spunem, una
pozitiva, alta negativa), copilul se afla intr-odispozilie tensional-conflictual
a, echivalenta starii de disonanla cognitiva, comportanlentul sau fiind fie de e
xpectativa, de a§teptare a ce va urma, a ce se va repeta, fie de cautare activa pe
ntru a depa§i sau cel pUlin reduce disonanla pe care 0 traie§te. In aceasta situalie
balanla este in echilibru sau tinde sa se dezechilibreze .. Daca insa numarul s
itualiilor §i intaririlor pozitive il intrece cu niult pe al celor negative (de ex
emplu, 10 din prima categorie §i doar 2 din cea de-a doua), atunci evolulia spre p
olul pozitiv este evidenta, balanla dezechilibrandu-se in favoarea trasiiturilor
caracteriale bune. tn ambele cazuri, 0 trasatura iese invingatoare §i devine prec
umpanitoare in conduita individului numai in urma luptei, a ciocnirii cu cea opu
sa ei. Trasiitura invinsa nu dispare insa, ci se pastreaza sub forma unor rezidu
uri, putand fi reactualizata in diferite alte situ alii. Trasatura caracteriala
este insa prima, care dispune de stabilitate, nu cea de-a doua, care are 0 manif
estare intampliitoare in comportament. De asemenea, nu trebuie sa uitiim ca in p
rovocarea luptei sau ciocnirii dintre trasaturi 0 mare s6mnificalie 0 au atat in
fluenlele educative exterioare, cat §i I3fopriile forle ale celui in cauza, care p
oate evita sau contracara influenlele negative ale mediulni §i cauta, apropria, as
imila pe cele pozitive; el se poate opune sau sustrage primelor, Ie poate provoc
a sau chiar crea pe celelalte. In acest proces caracterul se schimba, dupa cum c
onsiderau Kovalev §i Measi§cev, din "mod de reaqie, in mod de relalie" [10], reaqia
10 A. G. Kovalev, V. N. Measi§cev, Particularitii[ile psihice ale omului, voL L Ca
racterul, Bucure§ti, Editura de Stat Didacticii §i Pedagogicii, 1958, p. 110.
Paul Popescu Neveau\!, op. cit.
38
39
fUnd spontana, insuficient motivata §i controlata con§tient, pe cfind relatia, stabi
la, con§tientizata, adanc motivata §i sustinuta valoric. Modelul balanlei caracteria
le are, dupa opinia noastra, 0 intreita relevanta educationala: 1) arata §i explic
a mecanismul psihologic al formarii caracterului,for{a motrice a dezvoltarii ace
stuia care consta, in principal, in opozitia dintre contrarii, in ciocnirea §i lup
ta lor. Daca dorim sa obtinem caractere tari, puternice, unit are, frumoase este
necesar ca opozitia contrariilor sa fie dirijata, indrumata, chiar provocata de
liberat uneori §i nu lasata sa se desfa§oare la voia intamplarii. Educatia trebuie s
a creeze un mediu in care elevul sa fie ferit de a alege comportanlente care sa-
l indrepte spre polul negativ; 2) sugereaza interpretarea caracterului nu doar c
a formiindu-se (din afara), nu doar ca rezultat automat §i exclusiv al determinari
lor sociale, ci §i ca autoformdndu-se (din interior), cu participarea activa a ind
ividului. Daca un anumit mediu social incurajeaza fOffilareaunor trasaturi negat
ive, copilul sau adultul, prin mobilizarea resurselor psihice proprii (cuno§tintel
e acumulate, efortul voluntar, motivatia sociaia etc.), prin apropierea §i asimila
rea influentelor educative, Ie va contracara, reu§ind in felul acesta sa se automo
deleze; 3) cond.uce spre stabilirea unei tipologii caracteriale. Ciind pe unul d
intre talerele balantei se aduna mai multe trasaturi pozitive, putem vorbi de un
"om de caracter", in timp ce atunci cand precumpanitoare sunt cele negative, vo
rbim de un "om fara caracter", de fapt, cu un caracter negativ; cand balanta se
afla in echilibru, aviind acela§i numar de trasaturi §i pe un taler §i pe altul, avem
de-a face cu un caracter indecis, indefinit, contradictoriu. Modelul cercurilor
concentrice caracteriale i§i are originea in conceptia lui G. W. Allport cu privir
e la insu§irile (trasaturile) de personalitate clasificate in trasaturi comune (ca
re ii
40
aseamana pe oanleni §i in virtutea carora aCe§tia pot fi comparati unii cu altii) §i t
rasaturi individuale, care pentru a fi mai elar diferentiate de primele sunt den
umite dispozilii personale (ele diferentiindu~i pe oameni unii de altii). Aceste
a din urma sunt de trei tipuri: cardinale (dominante, penetrante, cu semnificati
e majora pentru viata oamenilor, cu influente directe asupra fiecarui act, oferi
nd mari posibilitati in cunoa§terea §i afirmarea individului §i constituind, in fapt,
"raqacina vietii"); centrale (un grup ceva mai numeros, evidente; generalizate,
constante, controland un mare numar de situatii obi§nuite, comune); secundare (per
iferice, mai putin active, exprimiind aspecte mai putin esentiale de manifestare
a individului §i aviind o existenta minora §i latenta) [11]. De§i informatiile cu pri
vire la aceste dispozitii sunt sumare, saracacioase, din chiar caracte- ' rizare
a lor rezulta ca sunt clasificate in functie de numarul §i rolullor (dispozitiile
cardinale soot putine la numar, una, doua, dar cu rol esential in comportament,
controlandu-le pe celelalte in situatii deosebite; dispozitiile centrale sunt ma
i numeroase, dar intervin in situatii obi§nuite de viata; in sfiir§it, cele secundar
e sunt §i mai numeroase, dar, aviind mai mult 0 existenta latenta, controleaza mai
putin comportamentul individului). Clasificarea lui Allport ne-a sugerat dispun
erea dispozitiilor personale (pentrll care noi yom pastra totu§i termenul de trasM
uri) in trei cercuri concentrice; in cercul de la mijloc sunt amplasate trasatur
ile cardinale, in urmatorul trasaturile centrale, iar la periferie, in cercul ce
l mai mare, trasaturile secundare. Trasaturi caracteriale sunt doar primele doua
, care dispun de constanta, nu §i ultimele, cu manifestare episodica §i cu ecouri sl
abe asupra comportamentului individului. Acestea din urma ar putea reprezenta fi
e "reziduuri" caracteriale, adica trasaturi care, a§a cum precizam in modelul ante
rior, au ie§it invinse din ciocnirile, conflictele §i contradictiile ce au avut loc,
rara a disparea insa cu totul, fie "potentialitati" caracteriale, adica tr~satu
ri aflate in germe~e, dar care la un moment dat ar putea deveni active.
11 Gordon W. Allport, Structura §i dezvoltarea personalitiifii, 1981, p. 366.
Bucure~ti, E.D.P.,
41
De aici trebuie sa intelegem ca trasaturile' aflate in cele trei cercuri concent
rice nu sunt fixe, imuabile, nu au un loc predestinat §i predeterminat, dimpotri v
a, ele au un caracter mobil, flexibil, putand trece, in functie de cerinte, situ
atii, imprejuriiri dintr-un cerc in altul. Daca la un copil frica constituie 0 t
rasiitura caracteriala centrala, prin masuri educative adecvate am putea face ca
ea sa-§i piarda din semnificatie §i sa devina 0 triisatura secundara. La fel cum, d
aca la un copil cinstea §i sinceritatea reprezintii triisaturi secundare, acestea
ar putea fi transformate, cu timppl, in triisaturi centrale. A§adar, nu este yorba
doar de faptul ca situatii diferite deelan§eaza intrarea in functiune a ooor trii
saturi diferite, ci chiar de transfoffilarea, convertirea trasaturilor caracteri
ale negative in pozitive sau invers. Evident ca in acest proces rolul esential r
evine educatiei,. care poate dispune de 0 serie de miisuri menite a contribui la
"deplasarea" unor trasaturi dintr-un cerc in altul. Prin educatie omul i§i dii se
ama de valoarea trasaturilor caracteriale, care sunt functie de inse§i situatiile,
imprejuriirile, normele cu care intra in contact. Ceea ce era acceptabil §i dezir
abilla un anumit moment dat (la 0 anumita varsta, de exemplu, in anumite tipuri
de grupuri sociale etc.) devine intolerabil sau indezirabilla un alt moment dat,
timp care poate fi personal, dar §i social, istoric. Trecerea trasaturilor dintr-
un cerc in altul nu reprezinta 0 dovada a instabilitatii caracterului, ci una in
favoarea plasticitatii §i flexibilitatii, a marii lui capacitati adaptative. Rele
vanla educalionala a modelului cercurilor concentrice se concretizeaza in uffila
toarele: 1) modelul permite intelegerea mai exacta a comportamentului concret al
omului datorat in esenta, pe de 0 parte, coexistenlei difetitelor triisaturi ca
racteriale (cu semnificatii, ponderi §i rolOOdiferite), iar pe de aIm parte manife
stiirii lor diferenfiate, in functie de particularitatile situatiilor intalnite.
Nu este totu§i exelus ca inferentele noastre asupra diferitelor trasiituri caract
eriale sa fie eronate (sa consideriim trasaturi asemanatoare ca fiind diferite §i
triisaturi contradictorii ca apartinand aceleia§i categorii), ajungand la ceea ce
Allport numea pseudotrasaturi
42
sau pseudodispozitii, care soot judecati gre§ite, diagnostice superficial puse, pr
ovenite din fixarea atentiei doar pe aparente. Acest fapt invita la prudenta §i ma
i ales)a corectitudine in cunoa§terea oamenilor, mai ales a copiilor §i elevilor. 2)
modelul ofera posibilitatea expliciirii atat a dinamicii structurii generale a
caracterului, cat §i afiecarei trasaturi caracteriale in parte, dinanlica ce se po
ate matiifesta in ambele sensuri (fie trecerea de la trasaturile cardinale la ce
le centrale §i in finalla cele secoodare, fie invers). Daca yom lua in considerare
§i valoarea triisaturilor care trec dintr-un cerc in altul, yom sesiza mai bine c
um uneori caracterul parcurge etape pozitive in modelarea sa (transformarea unor
trasaturi centrale negative in trasaturi secundare sau reactivarea §i convertirea
celor secun- ' dare pozitive in centrale), in timp ce alteori el parcurge etape
negative (0 trasatura secoodarii negativa poate deveni cu timpul centrala sau c
hiar cardinala). In acest caz, grija educatiei este de a "impinge" spre periferi
e trasaturile caracteriale negative §i spre centru pe cele pozitive; 3) modelul po
ate juca §i rolul unui instrument de valorizare a trasaturilor caracteriale, mai a
les atunci cand nu cunoa§tem sau nu suntem siguri de senmificatia detinuta de aces
tea. De exemplu: timiditatea este 0 calitate sau un defect? Daca ea este o trasa
tura cardinala, manifestata constant, pregnant §i puternic in conduita, influentan
du-Ie pe toate celelalte, va fi elar ca reprezinta un defect, §i inca gray. Daca i
nsa face parte din randul trasaturilor secunda're, avand 0 existentii latenta .§i
un rol minor (luand, practic, mai ales forma intimidiirii), chiar daca nu putem
afirma cu certitudine ca reprezinta 0 calitate, yom §ti ca, oricum, ea nu este un
defect evident. De aici deriva §i cerinta educativ-formativa de a determina mai pr
ecis locul ocupat de 0 trasatura in cele trei cercuri concentrice. . Modelul pir
amidei caracteriale are la baza parerile marii majoritati a acelor autori care c
onsidera ca esential pentru caracter este nu atat numiirul atitudinilor §i trasatu
rilor, ci modul
43
lor de orgarnzare, relalionare ~i structurare. H. Eysenck, de exemplu, era de pa
rere ca relaliile dintre atitudini §i trasaturi sunt cu mult mai importante decat
ins~i atitudinile §i trasaturile luate fiecare in parte [12]. La randul sau Paul P
opescu-Neveanu considera ca atitudinile se leaga, se inliinluie §i sunt condiliona
te unele de alte1e, formand un adevarat sistem (autocritica este condilionata de
simlul raspunderii, de exigenla falii de sine, de modestie, iar acestea de capa
citatea de autocontrol §i increderea in realitate) [13]. "Ceea ce riimfme specific
caracterului - scria Ana Tucicov-Bogdan -, care inglobeaza in fapt relaVi, atit
udini ~i trasaturi, este sinteza acestora intr-un sistem ierarhic" [14]. Ideea i
erarhizarii triisiiturilor caracteriale se impune de la sine. Noi anl considerat
ca aceasta ierarhizare ia forma unei piramide, care cuprinde in varf trasaturil
e esentiale, dominante, cu eel mai mare grad de generalitate §i pregnanla, iar spr
e baza triisaturi din ce in ce mai particulare. Am presupus ca ~a cum exista 0 "
pirarnida a conceptelor" (L. S. Vigotski), 0 "piramida a trebuinlelor" (A. H. Ma
slow), tot a§a ar putea exista §i 0 "piramida a caracterului". Apoi, a~a cum noliuni
le de specie se subordoneaza noliunilor de gen iar acestea sunt incluse in cele
integratoare, tot a§a yom intalni 0 subordonare ~i integrare treptata §i a trasaturi
lor caracteriale. In sfar~it, a~a cum in piramida conceptelor fiecare concept re
prezinta un nod de care se leaga toate celelalte (subordonate, supraordonate sau
aflate la acela~i myel de generalitate), tot a~a in piranlida caracterului fiec
are trasatura de caracter va constitui un nod aflat in relalie cu toate celelalt
e. Spre deosebire insa de sfera conceptelor, cum bine arata Paul Popescu-Neveanu
, unde relatiile dintre ele sunt log ice, deci aceea~i la toti indivizii, la niv
elul triisaturilor caracteriale relaliile sunt extrem de variabile de la un indi
vid la altul. Una poate fi trasatura dominanta a unui individ §i cu totul alta la
un al doilea; ceea ce la unul este subordonat, la altul poate fi supraordonat. T
ocmai de aici deriva specificul caracterial al fiecarui individ,
12
13 Paul Popescu-Neveanu,
P.I. Eysenck, Les dimensions de la personnaliti, op. dc, p. 165.
Paris, P .U.F., 1950, p. 36. sociaW, Bucure§ti,
14 Ana Tucicov-Bogdan, Psihologie generala §i psihologie E.D.P., 1973, vol. n.,p.
219.
arhitectonica diferita de la unul la altul. De§i la prima vedere noul model ar fi
identic cu cel al cercurilor concentrice, el putand fi asemuit cu "ridicarea in
spaliu" ~acestuia, in realitate lucrurile nu stau deloc a§a. In modelul anterior i
erarhizarea era sugerata doar de suprapunerea celor trei ~ercuri sau straturi ca
racteriale unele peste altele, dar nu expres explicitata, neexistand relalii, le
gaturi nid intre trasaturile aparlinand unor cercuri diferite, nici intre cele a
flate in interiorul fiecarui cerc, acestea din urma fiind dispuse la intamplare,
unele langa 'altele, in neoranduiala. In noul model avem in vedere: legaturile
dintre absolut toate trasaturile caracteriale, dispunerea tuturor intr-o anumita
ordine, fapt care duce, implicit, la valorizarea lor; toate tipurile de relalii
dintre trasaturi, §i anume relaliile de integrare succe. siva a unora in altele,
de coordonare valorica, de competitivitate . ~i excludere redprodi, de compensar
e; intensitatea acestor relalii, cunoscand faptul ca unele pot fi mai puternice
iar altele mai slabe; caracterul relaliilor, unele dintre ele putand fi directe,
altele indirecte, multiplu mijlocite de altele; gradullor de coerenla, unele fi
ind mai strans legate intre ele ~i formand adevarate "centre vitale" caracterial
e sau definind caracterul cuiva, altele fiind dezlanate, oarecum insulare. Consi
deriinl ca relevanla educalionala a modelului piranlidei caracteriale consta in:
1) ofera posibilitatea inlelegerii caracterului nu ca un simplu conglomerat de
triisaturi, ci ca un sistem organizat ~i bine structurat, ceea ce va permite ca
intervenlia educativa dintr-o anumita parte a sistemului sa se repercuteze direc
t (favorabil sau nefavorabil) asupra"intregului sistem caracterial' §i indirect as
upra personalitalii, deci ~i asupra celorlalte componente ale ei (temperament §i a
ptitudini); 2) conduce spre ideea diferenfierii mijloacelor aCfiunii educative,
data fiind marea diferenliere caracteriala dintre oameni; intr-un fel se va acli
ona asupra unui copil a carei piramidii caracteriala este in formare §i in cu totu
l alt fel asupra altuia ce dtspune de 0 asemenea piramida, insa incorect formata
, cu predominanla trasiiturilor negative de caracter sau asupra altuia a
45
44
dirui piramida se afla intr-un pronuntat proces de destramare, eroziune, demolar
e. Consideram ca cele trei modele explicativ-interpretative ale caracterului se
depa§esc unul pe altul, reu§ind astfel sa-§i sporeasca valoarea de cunoa§tere. Astfel, d
aca in primul este yorba doar despre 0 singura trasatura caracteriala, cu aspect
ele ei contradictorii, in eel de-al doilea apar mai multe asemenea trasaturi, in
sa dispuse intr-o oarecare neoranduiala, mai ales in interiorul fiecarui cere, p
entru ca in cel de-al treilea acestea sa se lege unele de altele, sa genereze st
ructuri §i sisteme caracteriale, specifice fiecarui individ in parte. Totodata, mo
delele propuse nu numai ca justifica, dar pretind cu necesitate interventia educ
ationala de evocare §i inwire cu perseverenta a acelor factori, conditii §i motive c
are conduc la formarea unui caracter unitar, echilibrat, dezirabil social, §i de a
luamasuri, cu aceea§i perseverenta, impotriva factorilor, conditiilor §i motivelor
care ar putea inclina balanta spre polul negativ, ar permite instalarea unei tra
saturi negative in calitate de trasatura cardinala sau ar negativa §i deci dezechi
libra piramida caracteriala.
MODELE TEORETICE ~I METODE IN INVESTIGAREA PERSONALITATII ~
In acest al doilea capitol reunim studiile publicate in trei ani . consecutivi (
'87, '88, '89) referitoare la problematica teoretico-metodologica a personalitat
ii. In esenta, este yorba despre doua categorii de contributii aduse in studiul
personalitatii: una dintre ele vizeaza concePlia asupra personalitatii §i Eu-lui,
cealalta se amplaseaza in planul instrumentelor de cunoa§tere §i determinare a perso
nalitatii §i Eu-lui. Avem in vedere, in primul rand, elaborarea unui model sinteti
c-integrativ al personalitalii care se axeaza pe prezentarea mai int1i a "fatete
lor" personalitatii §i apoi pe structurarea lor in "tipuri" de personalitati, mode
l care este Uffilat deo metodologie conceputa cu scopul determinarii tipurilor d
e personalitate stabilite. In al doilea rand, avem in vedere concentrarea pe pro
blematica Eu-lui considerat ca nucleu al personalitatii. Propunem doua tipuri de
abordari: una diacronica ce wmare§te evolutia istorica a 90nceptiilor referitoare
la Eu, alta sincronica orientata pe surprinderea problemelor nqdale ale Eu-lui,
cele mai multe dintre ele controversate: natura psmica a Eu-lui, relatia dintre
Eu §i con§tiinta, dintre Eu §i personalitate, tipurile de Euri. La fel ca §i in cazul a
nterior, insOlim comentariile teoretice cu 0 metoda de cunoa~tere a Eului ~i per
sonalitalii pe care conventional am denumit-o CSE ("Cine sunt EO?"). In final, s
ubliniem tripla utilitate a acestei metode (de autocunoa§tere §i autodezvaluire, de
cunoa§tere a personalitatii, de educare a intercunoa§terii).
47
1. Un model sintetic-integrativ al personalitatii
A. PREMISE $1 IPOTEZE De-a lungul timpului asupra personalitalii au fost elabora
te o multitudine de teorii. Fie ca se numesc pozitiviste, psihanalitice, persona
liste, existenlialiste, umaniste, dinanliste, factoriale, socioculturale, fie ca
interpteteaza omul ca fiinla re-activa sau pro-activa1, fie ca se concentreaza
asupra descoperirii §i inventarierii elementelor componente (uneori §iultime) ale pe
rsonalitatH (teoriile atomiste) sau asupra structurilor §i sistemelor acesteia (te
oriile structurale §i cele sistemice), in sffm;;it, fie ca au 0 deschidere mai mar
e spre social, spre ceilalli oameni, spre contactele interpersonale §i grupale (te
oriile psihosociale)2, toate, aproape fara excePlie, incearcii sa surprinda esen
la personalitalii, originalitatea §i unicitatea sa. De§i in vederea atingerii acestu
i leI se merge pe cai diferite, se folosesc conceplii §i metode diferite, ceea ce
atrage dupa sine 0 varietate §i diferenliere extrem de mare a teoriilor respective
, chiar neconcordanle §i
IC.S. Hall,G.Lindzey,Theories of Personality, NewYork,Wiley,1957(vezi~i ediliaa
2-aaparutain 1970); .David,H.Bracken, erspectives in Personality TheoH P R ry, N
ewYork,BasicBooks,1957;J. M. Wepman, .W. Heine,Concepts ofPersonality, Chicago,
Aldine publishing Co., 1963, pp. 113-330; Nathan Brody, Personality. Research an
d Theory, New York,London,AcademicPress, 1972, pp.7-152. 2 Analizadetaliataa ace
storteoriiam Iacut-ointr-oaltalucrare.VeziM. Zlate, Perspective de abordare a pe
rsonalita{ii - implica{ii teoretice §i practice. "Revista depedagogie", 986,nr.8.
1
48
contradictii, nu putem trece cu vederea ca fiecare teorie reprezinta un progres,
in raport cu precedenta. Este evident cii teoriile structurale Ie integreaza pe
cele atomiste,.depa§indu-Ie astfel, la fel cum cele psihosociale Ie concretizeaza
, Ie umplu de conlinut pe cele sistemice. De asemenea, nu se poate neglija faptu
l ca fiecare teorie completeaza 0 alta, temperandu-i excesele §i realizand, in cel
e din urma, un fel de echilibrare. Allport aprecia ca de§i pozitivismul "a adus la
lumina 0 mullime de data marunte in detrimentul unei conceplii coerente despre
petsoana umana ca totalitate", a luat 0 serit? de "precaulii sanatoase" impotriv
a "speculaliei nedisciplinate", pentru care trebuie sa-i fim recunoscatori3. Apo
i, dad pozitivismul inclina spre fragmentare §i impersonalitate, spre interpretare
a omului ca un "reactor dezme1l1brat", aceasta tendinla poate fi temperata de ac
centul pus de catre teoriile personaliste §i cele sistemice pe dispoziliile person
ale §i unitate, pe interpretarea omului ca reprezentand 0 "unitate creatoare"4. In
ciuda faptului ca teoriile asupra personalitalii se integreaza, completeaza §i ec
hilibreaza reciproc, nici una dintre acestea, luata in sine, nu este satisfadito
are. Astfel, teoriile pozitiviste interpreteaza omul in termenii binecunosculi d
e sti1l1ul §i reaclie ai behavioris1l1ului, neglijand interioritatea psihica a 01l
1ului, in ti1l1p ce psihanaliza, dimpotriva, se implica in structurile sale inco
n§tiente, accentuand excesiv determinismul intrapsihic. Prezenla unei asemenea sit
ualii creeaza deruta §i neincredere. $i totu§i, dificultatea in conceperea personali
talii provine nu din limitele fiecarei teorii in parte sau din aceea ca, de cele
mai multe ori, 0 abordare a fost utilizata in detrimentul celorlalte. Dupa pare
rea noastta, dificul1atea consta in insuficienta considerare, in analiza §i interp
retarea perspnalitalii, a fnse:jipersonalitiilii. Psihologii, in incercarea de a
inventaria cat mai multe ele1l1ente componente ale personalitatH (indiferent da
cii acestea se numesc insu§iri, trasaturi, factori), in striidania de a depista st
ructurile, sistemele §i subsiste1l1ele personalitiilii (subsistemul
3 GordonW. Allport, tructura §i dezvoltarea S dactica~iPedagogica, 981,p. 547. 1 4
GordonW. Allport, p. cit., p. 550. o
personalita{ii,
Bucure~ti, Edit.Di-
49
cognitiv, subsistemul dinamico-energetic, cel afectiv-motivational etc.), ca §i in
dorinta de a organiza personalitatea (In structuri, niveluri, dimensiuni), pier
d, cel mai adeseori din vedere tocmai personalitatea. Or, in personalitatea tota
la, integrala a omului - pe care 0 concepem din perspectiva filozofiei, pe de o
parte, ca personalitate concreta, iar, pe de aWi parte, ca ideal al realizarU -
semnificatie au nu atat insu§irile, "configuratiile de tdisaturi", structurile, si
stemele §i subsistemele personalWitii, ci modul particular de integrare §i utilizare
comportamentala a acestora. Astfel, 0 mare importanta are ce este omul in reali
tate, ce crede el ca este, ce dore§te sa fie, ce gande§te despre a/iii, ce considera
ca gandesc allii despre el, comportanlentul sau manifestat fiind in functie de
unul sau altul dintre aceste elemente sau de modul particular de integrare §i func
tionare a acestora. Se §tie din experienta cotidiana ca unii oanleni se comporta a§a
cum sunt, in timp ce altii, a§a cum i§i inchipuie ca sunt sau cum cred ca a§teapta ce
ilalti sa se comporte. Pe de alta parte, in relatiile interpersonale conteaza nu
atat cum este omul in realitate, ci cum se manifesta el in contactele cu ceilal
ti, deci nu atat insu§irile sau trasaturile sale ascunse, "tinute sub cheie", ci c
ele care se exteriorizeaza, care sunt Iacute "publice". Aceasta ne face sa crede
m cii in personalitatea totala a omului exista, de fapt, mai multe "fatete"5 ale
acesteia. Astfel, am putea identifica: 1. personalitatea reaW (PR), a§a cum este
ea in realitate; 2. personalitatea autoevaluata (PA), adica imaginea pe care ind
ividul 0 are despre sine; 3. personalitatea ideala (PI), adica cea imaginata, ce
a dorita, cea pe care indi vidul aspita sa §i-o formeze; 4. personalitatea percepu
ta (PP), imaginea individului despre altii; 5. personalitatea proiectatii (PPro)
, adicii ce crede individul ca gftndesc altii despre el; 6. personalitatea manif
estata (PM), cea exteriorizata, obiectivata in comportament. Toate aceste "fatet
e" ale personalitatii nu detin 0 valoare in sine, ci aceasta apare din interacti
unea lor. Relatiile de tip cooperator,
5 Termenul de "faleta" a personalitalii 11imprumutam de la R. F. Bales, eare vor
bea ehiar de "parti" ale personalitalii sau "subpersonalitali", ee eondue la in(
elegerea mai adeevatii a personalita(ii ~i a eonflietelor ei. Vezi R. F. Bales,
Person£llity and Interpersonal Behavior, New York, Holt, Rinehart and Winston, 197
0, pp. II, 15.
conflictual sau compensator dintre ele vor conduce la acea configuratie unica pe
care 0 denumim personalitatea integraIa, totala a omului. Modelul sintetic-inte
grativ al personalitatii pe care 11propunem implica doua tipuri de demersuri: un
ul analitic, vizftnd descrierea §i caracterizarea succinta a fiecarei fatete a per
sonaliHitii; altul sintetic, tintind spre surprinderea tipurilor de personalitat
e reie§ite din interactiunea §i configurarea specifica a componentelor desprinse. Ac
easta §i este ceea ce ne propunem sa realizam in continuare.
B. ABORDAREA ANALITICA A PERSONALITATII 1. Personalitatea reala (PR) este consti
tuita din ansamblul proceselor, functiilor, tendintelor, insu§irilor §i starilor psi
hice de care dispune omulla un moment dat §i pe care Ie poate pune oricand in disp
onibilitate, fapt care Ii asigura identitatea §i durabilitatea in timp. Mai concre
t, ea cuprinde: totalitatea elementelor biologice, psihologice §i sociale, relatio
nate §i integrate intre ele, ceea ce i-a §i determinat pe unii autori sa defineascii
omul (deci §i personalitatea sa) ca fiinta complexa biopsihosociala: structurile
de baza, fundamentale ale personalitatii, sintetizate de Kardiner in notiunea de
"personalitate de baza" , ca expresie a realitatii sodo-culturale concrete in ca
re traie§te individul, dar §i cele supraadaugate datorita multitudinii de statute §i r
oluri concrete detinute §i puse in functiune de individ, incluse de Linton in a§a-nu
mita "personalitate de statut"; componentele §i starile psihice profund con§tiente,
rationale, dar §i cele mai putin con§tlente (subcoll§tiente) sau pur §i simplu incon§tient
e6. Toate acestea se organizeaza in doua dimensiuni esentiale ale personalitatii
, §i anume: dimensiunea intrapersonala, PSillO6 Deserieri ample ale aeestora pot f
i gasite intr-o multitudine de lueriiri. Vezi M. Ralea, T. Herseni, Introducere
In psihologia socialii, Bucure~ti, Editura
~tiinlificii, 1969; A. Kardiner, The Individual and his Society, New York, Colum
bia University Press, 1939; Ralph Linton, Fundamentul cultural al personalitii]i
i, Bueure§ti, Editura ~tiinlifiea, 1968, p. 156; Sigmund Freud, Introducere In psi
hanaliza, Bueure~ti, Editura Didaeticii §i Pedagogicii, 1980.
50
51
individualii formata din totalitatea insu~irilor, predispozitiilor, atitudinilor
, gandurilor ~i montajelor psihice proprii, specifice unei persoane date, izvora
te din istoria ~i traseul destinului sau individual, din trasaturile ~i structur
ile sale cognitive, motivationale sau dinamico-energetice, distincte fata d~ cel
e ale altor persoane; dimensiunea interpersonalii, psihosocialii formata din ace
la~i ansamblu de insu~iri rezultate insa prin interiorizare, sedimentare ~i cris
talizare, din contactele interpersonale ~i grupale ale individului, din confrunt
area lui cu alte personalitati, cu alte stiluri comportamentale7. In personalita
tea particulara a omului aceste dimensiuni nu sunt izolate, separate, ca ni~te e
taje suprapuse, ci intr-o permanenta interactiune. Ele nu numai ca se influentea
za reciproc, ci se intrica, se "topesc" unele in altele, specificul personalitat
ii derivand tocmai din modalitatea concreta - ~i foarte diferita de la individ l
a individ - de realizare a unui asemenea proces. Experienta proprie, individuala
, se implet~te, se armonizeaza sau se diferentiaza, se deta~eaza de experienta a
ltuia sau altora; conceptiile, gandurile, atitudinile ~i opiniile intime se conf
runta cu cele ale altor persoane, corectandu-se sau adancindu-se; mentalitatile
~i prejudeca1ile originate psihoindividual sunt intarite sau schimbate ~i "daram
ate" psihosocial. De~i intre cele doua dimensiuni ale personalitalii reale exist
a 0 stransa interdependenta, nu este exclus ca una dintre ele sa dispuna de un f
undament mai solid, devenind precumpanitoare. La 0 persoana altruista, deschisa
spre altii, spre contactele sociale sincere, dezinteresate, va fi mai puternica
dimensiunea interpersonal a, in timp ce la una egoista, egocentrica, orientata ~
i centratii excesiv pe sine, pe propriile sale interese,
7 Cand un individ viziteaza singur 0 expozilie de pictura, i~i formeaza 0 parere
personala pornind de la cuno~tinlele de care dispune, de la experienla sa de vi
ala mai vasta sau mai limitata, de la propriile sale capacitiili de prelucrare i
ntelectuala a informaliilor sau de la starile sale afectiv-motivalionale momenta
ne. Cand acela~i individ viziteaza expozilia in compania unui specialist, care i
t invala sa Yam, sa distinga, ii sugereaza noi piste de interpretare, ii creeaza
stari afective putemice, it stimuleazii sa gandeasca, el i~i va forma 0 cu totu
l alta parere personalii. fn primul caz este yorba de o strllctura cognitiva dat
orata dimensiunii psihoindividuale a personalitalii, in cel de-al doilea caz de
0 structura cognitiva datoratii dimensiunii psillOsociale a personalitalii.
mai putemica este dimensiunea psihoindividuala. N-ar fi exclus ca intre cele dou
a dimensiuni ale personalitatii sa se instaleze (temporar sau permanent) ~i 0 re
lativa c9ntrarietate sau chiar 0 opozitie absoluta. Unele persoane sunt atat de
altruiste, incat "uita de sine" sau se "sacrifica pe sine", in timp ce altele su
nt atat de egoiste, incat in afara de ele ~i de propriile lor interese nu sunt p
reocupate de nimic. Diverse deformiiri sau destructurari ale personalitatii au l
a baza, probabil, tocmai asemenea opozitii grave intre cele doua dimensiuni ale
ei. A~aaar, personalitatea reala a individului - reprezentata de ansamblul atrib
utelor sale psihice existente obiectiv - este personalitatea sa netrucata, nemas
catii, cea care 11 caracterizeaza §i il reprezinta cel mai profund, autentic, chia
r daca el ~i-o cunoa§te sau nu, ~i-o accepta sau nu, ~i-o exteriorizeaza sau nu. 2
. Personalitatea autoevaluatii (PA) cuprinde totalitatea reprezentarilor, ideilo
r, credintelor individului despre propria sa personalitate, incluse, de regula,
in ceea ce se nume~te imaginea de sine8. Cu alte cuvinte este yorba de felul cum
se percepe individul, ce crede el despre sine, ce loc i~i atribuie in raport cu
ceilalti. Imaginea de sine reprezintii un integrator ~i organizator al vietii p
sihice a individului, cu rol major in alegerea valorilor ~i scopurilor (Aurora P
erju-Liiceanu)9, ea este nucleul central al personalitatii, reper, constanta ori
entativa a ei, element definitoriu al statutului ~i rolului social (Nicolae Boga
tu)1O. Contrar parerii unor autori care afirma ca imaginea de sine este 0 reflec
tare (adecvatii sau eronatii) a personalitatii reale a individului, a felului sa
u concret de a n, noi consideram ca aceasta se origineaza nu doar "in personalit
atea reala, ci ~i in alte fatete ale ei. Uneori ea i~i trage seva din personalit
atea ideala, alteori din cea manifestata sau din cea proiectata. Cercetarile de
psihologie 80 analiza profunda a imaginii de sine (structura, funqii, rol, diagn
ostic) poate fi gas ita in Valeriu Ceau~u, Autocunoa~tere ~i crea[ie, Bllcllre~t
i, Editura Militara, 1983; Vezi $i Tiberiu Pruna, Con~tii1lfa de sine, in: B. Zi
irgii (coord.), Problemefundamentale ale psihologiei, Bucure~ti, Editura Academi
ei, 1980. 9 Aurora Perju-Liiceanu, Cuno~terea de sine §i comportamentul autoevalua
tiv, "Revistade psihologie",m.1, 1981. 10 Nicolae Bogatu, Implica[ii psihosocial
e ale imaginii de sine, "Revista de psihologie", nr. 4,1981, p. 393. 53
52
sociaHi au aratat ca un copil care crede ca allii 11apreciaza ca fiind simpatic,
sociabil, va sfar~i prin a introduce aceste trasaturi in imaginea de sine; la f
el, copii, mai pulin populari, se preluiesc ei in~i~i mai pulin. De altfel, sub
raport evolutiv, imaginea de sine cuno~te 0 traiectorie specificii. In copiliiri
e ea este mai pregnant dependenta de ceea ce individul ar dori sa fie ~i mai pul
in de ceea ce este in realitate, pentru ca la varstele mai inaintate ea sa se co
nstruiasca in funclie de ceea ce omul este sau a fost, de ceea ce el face sau a
facut. Indiferent insa de "radacinile" sale, senmificativ pentru imaginea de sin
e rami'me caracterul adecvat sau inadecvat al reflectarii pe care 11presupune. N
u credem ca imaginea de sine este automat eronata sau ca ea nu reprezinta fidel
realitatea. In fond, ea este in funetie de capacitatea de cunoa~tere de sine a o
mului. Or, dacii aceasta capacitate este formata ~i dezvoltata corespunzator, nu
este exelus ca ~i imaginea de sine sa fie cat mai adecvata. Nu este mai pulin a
deviirat ca, in mod curent, mult mai raspandite sunt situaliile de supraaprecier
e sau de subapreciere a propriilor insu~iri ~i trasaturi, de dilatare sau de ing
ustare nepermisa a lor, deci cele de deformare a imaginii de sine. De~i atat un
tip de perceplie, cat ~i celalalt pot avea fiecare un rol pozitiv, stimulativ-fo
rmativ - dilatarea reprezentand tendinla de apropiere a personalitalii reale de
cea dorim, scontata a se obline in viitor, iar ingustarea 0 tendinla de .aprecie
re mai severa, mai criticii, deci mai obiectiva - ambele raman, in esenla, forme
de reflectare eronata, care se cer a fi corectate cu timpul, pentru a asigura a
daptarea corespunzatoare la solicitarile mediului inconjurator. 3. Personalitate
a ideala (PI) este cea pe care individul dore~te sa 0 oblina. Ea se refera nu la
ceea ce este un individ in realitate sau la ceea ce crede el despre sine, ci la
ceea ce ar dori sa fie, cum ar dori sa fie, ea reprezinta personalitatea proiec
tata in viitor, idealul ce trebuie atins, modelul pe care individul ~i-l propune
sa-l construiasca in decursul vielii sale. Avand prin excelenla un caracter pro
spectiv, personalitatea ideala dispune de importante forle ~i funclii stimulativ
e. Ea 11impulsioneaza pe individ spre aCliune, spre cautarea, decelarea ~i relin
erea celor mai bune ~i favorabile conlinuturi informalionale, cai ~i mijloa54
ce aClionale, forme psihocomportamentale care sa-i asigure 0 cat mai rapidii ~i
eficienta adaptare la solicitiirile mediului social. Modelul de personalitate ar
e valoare de scop ~i mai ales de ghid orientativ in raport cu conduita concreta
a individului. El permite achizilionarea ~i punerea in funcliune anticipata a un
or comportamente. De exemplu, daca un copil i~i propune sa semene cu taml sau sa
u cu 0 alta persoana din anturajul sau imediat, el va imita ~i traduce in propri
ul sau COl}lportanlenttrasaturile percepute ~i admirate la "modelul" sau, cu mul
t inainte de a ajunge la statutul (de varsta, profesional, familial etc.) al ace
stuia. Pe baza ~i prin intemlediul invatiirii sociale personalitatea ideala are
toate ~ansele de a deveni, de a se converti in personalitate reala. Sub raport e
ducalional, problema esenliala este cea a valorii persoanei luate drept model de
personalitate; a insu~irilor ~i triisaturilor ei psihocomportanlentale. Cu cat
acestea vor fi mai "realiste", mai apropiate ~i in acord cu natura intrinseca a
persoanei date, cu atat probabilitatea convertirii lor in realitate va fi mai ma
re. Altfel, discrepanla marcata intre real ~i dorit, intre potenlialitali ~i asp
iralii, intre existent ~i dezirabil, ar putea duce, cu timpul, la instal area un
or deregliiri ~i perturbiiri psihocomportamental ell. 4. Personalitatea perceput
a (PP) cuprinde ansamblul reprezentiirilor, ideilor, aprecierilor cu privire la
allii. A~a cum individul i~i elaboreaza 0 imagine de sine, tot a~a el i~i fOffil
eaza ~i o imagine despre aWi, care 11ghideaza in comportamentele sale falii de a
ce~tia. Dacii 0 persoana crede ca 0 alta este deschisa, sincera se va comporta c
a atare cu ea, daca, dimpotriva, 0 considera ca fiind nesincera, intriganta etc.
, va manifesta reticenle fala de ea. Se pare ca mecanismul esenlial al formiirii
unei asemenea imagini este atribuirea. Teoriile atribuirii formulate de psiholo
gia sociala (Heider, Jones ~i Davis, Kelley etc.) au 0 mare relevanla pentru exp
licarea eil2. Imaginea despre altul ~i mai ales corectitudinea sau incorectitudi
nea acesteia sunt in funclie,
11 Elemente referitoare la aceasta fateta a personalitatii pot fi gasite in Dumi
tru Bazac, Idealul de viajii al adolescentului, Bucure§ti, Editura Politica, 1983.
 12 Vezi Santion Pilaret, Teoriile atribuirii In psihologia sociala. Teoriilefun
damentale, "Revista de psihologie", ill. 4,1984.
55
 pe de 0 parte, de capacitatea persoanei cunoscute de a se exterioriza, de a se la
sa cunoscuta, iar pe de aWi parte, de capacitatea persoanei cunosciitoare de a d
escifra esentialul in infor'maliile care i se ofera. Din perspectiva problemei p
e care 0 tratam suntem inclinati sa credem ca 0 mai mare insenmatate 0 are capac
itatea din urma. Aceasta deoarece imaginea despre aWi este 0 creatie proprie a p
ersoanei cunosciitoare, deci ea va fi influentata ~i va depinde maximal de posib
ilitatile ~i limite1epsihofiziologice ale celui ce cunoa~te, de scopul, motivati
ile, aspiratiile sale, de felul de selectionare, organizare ~i structurare a ind
icilor perceptivi, influentate, la randullor, de ordinea perceperii indicilor, d
e relevanta lor, de stiirile psihologice temporare ale celui care petcepe, de at
itudinile sau de caracteristicile personale ale acestuia13. La fel de importante
in aprecierea ce1orlalti sunt ~i 0 serii de cli~ee sau stereotipii perceptive "
ce deformeaza judecata personala, impunandu-se ca un fel de adeviir obiectiv"14.
Totodata, s-a demonstrat experimental ca sunt persoane care in conditii de defi
cit informational cu privire la 0 alta persoana, reu;;esc s-o cunoasca foarte bi
ne datorita capacitatilor perceptiv-discriminative cle care dispun, in timp ce a
ltele, chiar in conditii de exces sau de abundenta a informatiilor, nu ating 0 a
semenea performanta. Allport considera cii unii oameni dispun cloar de capacitat
ea de judecata stereotipa (sensibilitate fata de un altul generalizat), in timp
ce altii dispun de 0 sensibilitate interpersonala. "Ne hazardiim sa emitem ipote
za scria el - ca cei mai buni evaluatori au ambele tipuri de abilitati" 15.Perce
ptia altuia sau imaginea despre altul se inscrie ca un "dat" (fapt) esential in
personalitatea indiviclului, reglandu-i nemijlocit re1atiile cu ceilalti. De~i i
n fazele initiale ale actelor interpersonale ea este extrem de mobila, chiar flu
ctuanta, datorita mobilitatii ;;i fluctuatiilor situationale ale relatiilor ;;i
comportamentelor persoanelor implicate in relatii, cu timpul, anumiti invarianti
comportamentali ai altor persoane patrund in ea,
13 T. M. Newcomb, R. H. Turner P. E. Converse, Manuel de psychologie sociale, Pa
ris, P.D.F., 1970, 193 unn. pp. ~i 14 15
o cristalizeaza ;;i stabilizeaza, acordandu-i valoare de criteriu in conduite1e
interpersonale. 5. Personalitatea proiectata (PPro) cuprinde ansanlblul ganduril
or, sentimentelor, aprecierilor pe care crede un indivicl ca Ie au, Ie nutresc,
Ie fac ceilalti asupra sa. Ca 0 consttuctie prin excelenta a indiviclului dat, e
a este ceea ce Valeriu Ceau;;u denum€;;te "imaginea de sine atribuita lumii"16, ad
icii ce crecl eu cii gandesc altii despre mine. Raportata la planul r¥latiilor int
erpersonale, ea implica ghicirea alegerilor sau respingerilor facute de 0 alta p
ersoana (transparenta) sau de intregul grup (transpatrundere) referitoare la sin
e, presupunand un gen de empatie, deci cletranspunere in starile psihice ale alt
cuival7. 0 asemenea imagine este uneori expresia celor mai intime dorinte ale in
dividului de a aparea in "ochii lumii", iar alteori reflexul imecliat al comport
amentului celorlalti fata de persoana respectiva. Un elev poate crecle ca profes
orul sau 11considera ca fiind inteligent, fie pentru ca el clore;;te nespus de m
ult acest lucru, fie pentru ca profesorul respectiv i-a atribuit de nenumiirate
ori aceasta calitate. ~i intr-un caz ;;i in altul "imaginea despre sine atribuit
a lumii" il concluce pe indiviclul dat la e1aborarea ;;i punerea in functiune a
unor conduite cle expectativa, el a;;teptandu-se ca ceilalti sa se comporte fata
de e1corespunzator imaginii pe care el crede ca 0 au despre el. Or, a;;a Cunl a
firma Valeriu Ceau;;u, aceasta imagine este cea mai nesigurii - ;;i mai neverifi
cabila - ca valoare de cunoa;;tereI8. Ea ne face sa plutim in incertitudine, sa
fim nesiguri, sa emitem conduite in contratimp. Nu este exclus totu;;i ca aceast
a imagine sa se apropie de reflectarea veridica a ade.fiirului. Oricum ar fi, co
recta'sau incorecta, imaginea de sine atribuita lumii este un veritabil reglator
al conduitelor interpersonale, cei doi parteneri trebuind sa tina seama ~i de f
elul cum crede fiecare ca se reflecta in ochii celuilalt. 6. Personalitatea mani
festatii (PM) este reprezentata de ansanlblul trasaturilor ~i insu~irilor ce-;;i
gasesc expresia in moda16 17 18
Ion Radu, Psihologie ~colarii, Bucure~ti, Editurs §tiintificii, Gordon W. Allport,
op. cit., p. 500.
1974, 221. p.
Valeriu Ceau~u, op. cit., p. 41. Ven Ciitiilin Marnali, IntercUlloO§lere,Bucure~ti
, Editura §tiintificii, Valeriu Ceau~u, op. cit., pAl.
1974, Ill. cap. 57
56
IWitile particulare, proprii, specifice de exteriorizare §i obiectivare comportame
ntaUi. Prin continutul sau, personalitatea manifestata este 0 constructie psihoc
omportamentala sintetica, deoarece cuprinde fie aspecte, laturi, parti din fieca
re fateta a personalitatii, fie toate fatetele articulate §i integrate intre ele.
Manifestarea personalitatii este dictata atat de interioritatea psihica a indivi
dului, cat §i de particularitatile §i "cerintele" situationale in care aceasta actio
neaza. Exista norme de grup, reguli sociale care cer ca anumite comportamente sa
se exteriorizeze, in timp ce altele sa fie retinute, inhibate; unele comportanl
ente sunt accept ate, altele nu; ceea ce este acceptat intr-un grup sau i se per
mite unei persoane cu un anumit statut, ii poate fi refuzat altui grup sau altei
persoane cu un alt statuto Personalitatea manifestata este plIDctul de intersec
tie intre individual §i social, intre interioritatea psihica a individului §i normat
ivitatea societatii. Intr-o asemenea intersectie se pot produce confluente, armo
nizari, dar §i disocieri, dezacorduri, fapt care acorda personalitatii totale a in
dividului 0 traiectorie existentiala proprie. Oricum ar fi, personalitatea manif
estata ramane fateta cu caracterul integrator cel mai pronuntat, cu deschiderea
cea mai evidenta spre social, cu crescute posibilitati de investigare §i cunoa§tere
obieetiva.
C. ABORDAREA
SINTETlC-INTEGRATlV
AA
PERSONALITATII Cele de pana acum ne-auevidentiat faptul ca fatetele personalitat
ii dispun de 0 natura, structura §i functionalitate proprii, distincte, care Ie in
dividualizeaza pe unele in raport cu altele. Astfel, PR §i PM sunt fatetele "mai o
biective" ale personalitatii, in timp ce toate celelalte sunt fatetele ei subiec
tive; primele cinci ar putea fi subordonate punctului de vedere substanfialist d
e descriere a personalitatii, ultima celui situalional - primul indicand continu
tul, osatura §i carnatia personalitatii, al doilea, modul ei de manifestare in rel
atiile §i situatiile sociale (Jean Stoetzel)19; unele dintre fatetele personalitat
ii cuprind mai ales
19 Jean Stoetzel, La psychologie
integratori cognitivi §i valorici (indeosebi sistemele de imagini ale individului)
, altele, integratori aptitudinali (eu precadere PR §i PM). Totodata, a reiel?it,
implicit, ca fat~tele personalitatii nu sunt izolate, separate unele de altele,
ci ca, dimpotriva, se fntrepatrund, se presupun reciproc, se intersecteaza §i se c
onvertesc unele in altele. Datorita relatiilor de cooperare sau confiictuale din
tre ele, de prelungire a unora in altele sau de compensaTe a lor, ca §i celor de a
sociere sau de discrepanla §i disjunclie valorica, personalitatea umana capata 0 "
infati§are""i:lparte. Daca in cele de mai sus 0 asemenea infati§are globala unitara
a personalitatii a fost doar sugerata, fiind implicata contextual §i in comentarii
le facute, dorim ca in continuare sa ne referim explicit la ea. A vem in vedere
felul concret, particular cum se intrica fatetele personalitatii unele in altele
; cum se cristalizeaza §i solidifica in personalitatea umana, conducand, in cele d
in urma, la inchegarea unor tipuri de personalitate. Pentru aceasta este necesar
sa luam in considerare toate fatetele personalitatii, §i nu doar pe unele dintre
ele, fapt mai putin realizat in literatura de specialitate. Dupa cuno§tinta noastr
a exista incercari de corelare doar intre doua, cel mult trei dintre fatetele pe
rsonalitatii. Astfel, Valeriu Ceau§u, luandca punct de reper imaginea de sine, stu
diaza experimental sau pe baza unor aprecieri teoretice relatia dintre aceasta §i
atributele reale ale personalitatii, dintre ea §i imaginea despre ceIalalt sau din
tre imaginea de sine §i imaginea de sine atribuita lumii2u. La randul sau, Nicolae
Mitrofan cerceteaza relatiile de eoncordanta §i neconcordanta dintre ceea ce el n
ume§te aspectul real al personalitatii (AR), imaginea de sine (IS) §i imaginea de si
ne atribuita. (ISA)21. In al doilea rand, este necesar sa avem in )'edere §i final
itatea analizei intreprinse. In studiile amintite, iritereseaza mai ales decelar
ea structurii §i functiilor proprii ale diferitelor fatete ale personalitatii, ind
iferent daca ele sunt analizate in sine sau in corelatie unele cu altele. Pe noi
ne preocupa mai mult structura §i funcfiile personalitalii globale reie§ite in urma
relatiilor §i interrelatiilor dintre fatetele aeesteia.
20 Valeriu Ceau~u, op. cir., cap. I, cap. III, pp. 106 ~i urm. 21 Nicolae Mitrof
an, Eleval ~i dezvolrarea personalitiitii gie", nr. 9,1985.
lai, "Revista de pedago-
sociale, Paris, Flammarion,
1963,p. 158.
58
59
Din aceasta perspectiva consideram ca in urma procesului de intricare, cristaliz
are §i solidificare a fatete"1or personalitatii, apar urmatoarele tipuri de person
alitate: 1. Tipul unitar ~i armonios dezvoltat, ce se caracterizeaza prin coeren
ta §i concordanta de sens a tuturor fatetelor personalitatii. Este yorba despre om
ul a carui personalitate autoevaluata este coneordanta cu cea reala; de cel care
i§i construie§te personalitatea ideala (dorita) in deplin consens cu posibilitatile
de .care dispune, evitand decalajele; de omul care i§i elaboreaza imagini corecte
, foarte apropiate de adevar, despre ceilalti; de cel care anticipa corect gi'md
urile sau sentimentele altora despre el; in sfar§it, de omul care i§i manifesta in c
omportament toate aceste fatete ale personalitatii sale, lli}a cum sunt ele tara
a ascunde, omite sau truca ceva. Toate acestea acorda personalitiitii respectiv
e integritate §i coristantii, permitandu-i sa traiasca in armonie cu sine §i eu ceil
alti (eu lumea). 2. Tipul instabil, caracterizat prin actiunea independenta, nec
orelata §i nesistematica a fatetelor personalitatii. Acesta este omul despre care
in limbajul curent se spune: "nu §tiu ce sa ered despre el, 0 data se comporta int
r-un fel, alta data in cu totul alt fel". Este yorba de 0 instabilitate generali
zata, adica atat intre fatetele personalitatii, cat §i in interiorul fiecareia din
tre ele. Pentru primul caz, tipica este situatia cand imaginea de sine uneori es
te concordanta cu personalitatea reala, alteori nu, chiar dadi este yorba de una
§i aceea§i trasatura; personalitatea ideala este uneori intr-un "periculos" decalaj
fata de personalitatea reala, in timp ce alteori ea se apropie de aceasta;imagi
nea despre altii se schimbii extrem de free vent, fiira motive intemeiate etc. P
entru eel de-al doilea caz, urmatoarea situatie ni se pare a fi tipica: uneori i
maginea de sine este mult §i nejustifieat dilatata, in timp ee alteori aceasta est
e nepermis ingustata, tendintele de supraapreciere §i cele de subapreciere inlocui
ndu-se cu rapiditate unele pe altele; uneori personalitatea reala se manifesta i
n comportament, alteori nu, chiar daca situatia respectiva 0 cerecu necesitate.
Personalitatea instabila i§i traie§te dramatic propria sa existenta, fiind, inacelll
i}i timp, greu acceptata 60
§i toleratii de ceilalti. Ea i§i creeaza §i creeaza §i celorlalti grave probleme de adap
tare §i integrare sociala, afectand eficienta grupului. 3. Tipul dedublat, cu ma};
cante discrepante intre interior §i exterior, latent §i manifest, real §i imaginar, es
enta §i aparenta. La fel ca §i in cazul tipului instabil, dedublarea se poate realiz
a atat in interiorul fiecarei fatete a personalitatii, cat §i intre acestea. Astfe
l, una poate sa fie imagiuea de sine aiq,dividului pe care acesta §i-o atribuie in
mod efectiv, cu care se identifica, in care crede, cu care este de acord §i cu to
tul alta imaginea de sine pe care, dintr-un motiv sau altul, el 0 afi§eaza in afar
a; una poate fi imaginea intima despre cineva §i cu totul alta cea facuta cunoscut
a acestuia sau celor din anturajul sau. La fel de dramatice sau poate chiar mai
dramatice sunt dedublarile dintre fateteIe personalitatii care intervin, de regu
la, intre personalitatea reala §i cea manifestata, intre grupul de imagini ale ind
ividului (de sine, de altul, de sine atribuita lumii) §i personalitatea manifestat
a. Ace§tia sunt oamenii care una gandesc §i alta spun, una gandesc, spun §i alta fac,
unele Ie sunt atitudinile §i credintele reale §i altele cele miirturisite, exteriori
zate. Permanenta duplicitate, mascare §i trucare in care se complac, daca este bin
e ascunsa, poate asigura aeestor persoane 0 existentii satistaciitoare, daca ins
a este descoperita de altii, conduce la consecinte neplaeute (tensiuni nervoase,
crize §i drame interioare la persoana dedublatii; comportamente de marginalizare,
§i uneori chiar de suprimare a ei, la ceilalti). 4. Tipul accentuaf, caracterizat
prin excrescel1ta uneia sau alteia dintre fatetele personalitatii, care uneori
Ie subordoneaza . pe toate eelelalte, alteori, pur §i simplu, Ie anuleaza. Exista
persoane la care eonteaza ce sunt in realitate, nu ee cred ei sau altii despre a
ceasta, de aceea toate fatetele personalitiitii vor fi "asimilate" "absorbite",
subordonate de personalitatea lor reala, de erezullor "de a fi ei in§i§i". La alte p
ersoane, dimpotriva, imaginea de sine mult hipertrofiata, Ie absoarbe §i Ie subord
oneaza pe toate celelalte. Imaginea excelenta pe care unele persoane §i-o fac desp
re ele insele, Ie orbesc, Ie fac, pe de 0 parte, sa nu 61
mai tina seama de felul cum sunt in realitate, iar, pe de alta parte, fie sa-i i
gnore pe altii, fie sa' considere (evident in mod eronat) ca ace~tia au aceea~i
parere buna despre ele pe care 0 au ele insele. Acestea sunt persoanele "inchipu
ite" care i~i atribuie insu~iri, calitati pe care nu Ie au ~i pe care nici altii
nu i Ie recunosc. Exista apoi persoane care neglijandu-se pe sine, se comporta
a~a cum cred 'ele ca a~teapta altii sa se comporte. In toate aceste cazuri se aj
unge la 0 oarecare saracire, simplificare ~i unilateralizare a personalitatii, l
a inchistarea ei intr-o serie de scheme comportamentale rigide, stereotipe care
accentueaza ~i uneori chiar falsifica personalitatea. Asemenea persoane se cred
neintelese, ignorate, persecutate, lezate. De aceea, pentru a-~i apara personali
tatea ultragiata ~i pentru a triii eel putin in armonie cu sine, i~i elaboreaza
comportamente insinuante, agresive, mitomane, fac permanent apel la autoritate e
tc.
D. CONSECINTELE MODELULUI PROPUS 1. in plan metodologic. Modelul sintetic-integr
ativ al personalitatii, pe care I-am elaborat, presupune conceperea unitara, int
egrala a personalitatii. Avem insa in vedere nu orice fel de unitate, ci unitate
a in diversitate a personalitatii, concretizata in unitatea ~i diversitatea fate
telor acesteia, a relatiilor ~i interdependentelor dintre ele. Aceasta inseamna
ca fatetele personalitatii nu pot fi concepute independent unele de altele sau d
e intreaga configuratie psihica a unei persoane, dar nici nu pot fi reduse sau "
topite" intr-o masa omogena, amorra, fara nici 0 diferentiere interioara. Din co
ntra, tocmai 0 asemenea diferentiere §i specializare, concomitent intrafatete ~iin
terfatete, acorda personalitatii un "spor" de unicitate. Ea este cea care conduc
e la conturarea unor tipuri de personalitate, ce dispun de structuri ~i function
alitati diferite, de grade diferite de originalitate, adaptabilitate ~i eficient
a. 2. in plan diagnostic. Diagnosticarea personalitatii totale, integrale este 0
operatie destul de greu de realizat. De~i s-ar parea, eel putin la prima vedere
, ca multitudinea de metode utilizate
62
in investigarea personalitiipi ne-ar conduce la descoperirea ~i descifrarea aces
teia, in realitate asistam la pulverizarea ei, la surprinderea doar a unor aspec
te, laturi, de fiecare data altele, in functie de instrumentul utilizat. Apoi, m
ai multi psihologi, utiliziind instrumente diferite, ar putea identifica "person
alitati" diferite, chiar ~i atunci cand se raporteaza la unul ~i acela~i individ
. Modelul sintetic-integrativ al personalitatii pe care I-am propus are in planu
l diagnosticarii acesteia urmatoa,rele doua categorii de consecinte: fie constru
irea unui instrument diagnostic nou, sintetic, care sa permita surprinderea inte
gralii ~i dintr-o data a personalitatii; fie aplicarea mai multor instrunlente d
iagnostice in masura sa furnizeze informatii despre fiecare fateta a personalita
tii, care sa fie mai apoi integrate de psiholog intr-o imagine unitara. Dupa cun
o~tinta noastra nu exista elaborat inca un instrument sintetic de diagnosticare
a personalitatii totale, ceIe mai multe dintre acestea reu~ind sa surprinda, une
ori cu 0 precizie mai mare, alteod cu una mai mica, doar 0 fateta a personalital
ii. Astfel, probele de laborator ~i testele proiective diagnosticheaza personali
tatea reala; inventarele sau chestionarele de personalitate surptind imaginea de
sine; testul sociometric care cuprinde ~i intrebiiri de motivalie a alegerilor §i
respingerilor furnizeaza informalii cu privire la imaginea despre altii; testel
e de perceptiesociala adaptate ne indica imaginea de sine atribuita lumii; categ
oriile informational-comunicationale elaborate de Bales aratii cum se manifesta
personalitatea (tensional-conflictual; cooperator-adaptativ; ca solicitator sau
ca furnizor de informatii, opinii §i sugestii in grup). Totu§i, incercarile de elabo
rare a unor instrumente de diagnostic are a mai multor fatete ale personalitalii
nu lipsesc cll desavar§ire. De exemplu, chestionarul de evaluare interpersonala,
elaborat ~i utilizat de Bales, conduce la obtinerea atat a imaginii de sine, cat
~i a imaginii despre allii22. I?e~i elaborarea unui instrument diagnostic
22 Un acela!ji produs se poate obline ~i prin intermediul instrumentului propus
de noi. Vezi M: Ziate, 0 noua metodii de diagnosticare a comportamentului interp
ersonal, "Revista de psihologie", nr. 3 ~i 4, 1984.
63
sintetic ar fi extrem de utila, se pare ca, cel putin deocamdata, cea de-a doua
cale de diagnosticare a personalitatii este mai fructuoasa. 3. In plan interpers
onal. Consideram ca modelul propus deschide mari perspective in abordarea relati
ilor interpersonale dintre oameni, atat prin raportarea reciproca a fatetelor pe
rsonalitiitii partenerilor intrati in interactiune, cat §i prin raportarea recipro
ca a tipurilor de personalitate descrise. De exemplu, imaginea de sine §i despre a
ltul (despre B) a lui A, intrata in interactiune cu imaginea de sine §i despre alt
ul (despre A) a lui B, duce la obtinerea mai multor tipuri de relatii interperso
nale (de compatibilitate absoluta, daca ambely imagini sunt pozitive, de incompa
tibilitate, daca ele sunt inversate, adica A are 0 piirere buna despre sine §i pro
asta despre B, iar B buna despre sine §i proasta despre A). De asemenea, putem exp
lica §i anticipa mult mai corect relatiile dintre doua persoane carora Ie cunoa§tem
tipul de personalitate, decat daca un asemenea fapt ar lipsi. Intr-un fel intera
ctioneaza tipul unitar §i armonios dezvoltat cu cel accentuat §i in cu totul alt fel
cu cel dedublat. Se nascastfel armonizari interpersonale sau, dimpotriva, confl
icte §i tensiuni, se creeaza premisele functionalitatii normale, frre§ti sau mai put
in normale a relatiilor interpersonale. 4. In plan psihopatologic. Pe baza model
ului propus credem ca s-ar putea explica mai bine §i unele tulburiiri de personali
tate, destrueturiiri sau involutii ale aeesteia. Disocierile din struetura intem
a a diferitelor fatete ale personalitatii §i mai ales cele dintre fatete ar putea
eonstitui una dintre numeroasele eauze de ordin psihic ale tulburarilor personal
itatii. 5. In plan educativ-formativ. Cunoscand componenta §i struetura personalit
atii din persp~etiva sintetic-integrativa propusa, yom putea eoneepe mai bine an
sanlhlul mijloacelor §i masurilor de interventie edueativa in vederea formiirii ad
eevate, a amelioriirii sau corectiirii diferitelor insuficiente sau excreseente
nedorite ale personalitatii. Tipul de personalitate care ne intereseaza din pune
t de vedere edueativ este tipul unitar §i armonios dezvoltat, a§a incat toate actiun
ile instructiv-edueative trebuie subordonate obtinerii acestuia.
64
2. 0 metodologie pentru determinarea tipurilor de personalitate
PROBLEMA Intr-un studiu anterior1 pornind de la premisa ca in personalitatea tot
ala a individului importanta au nu atilt insu§irile, configuratiile de trasaturi,
structurile, sistemele §i subsistemele ei, ei modul particular de integrare §i utili
zare comportamentaliia acestora, desprindeam §ase "fatete" ale personalitatii §i anu
me: personalitatea'reala (PR); personalitatea autoevaluata (PA); personalitatea
ideala (PI); personalitatea perceputa (PP); personalttatea proiectata (PPro); pe
rsonalitatea manifestatCi (PM). Luand apoi in considerare interaetiunea §i interde
pendenta lor reciproca, intersectarea, convertirea sau "topirea" unora in altele
, am deseoperit patru tipuri de personalitate: unitar §i armonios dezvoltat; insta
bil; dedublat; accentuat. Punandu-ne problema diagnosticiirii acestor tipuri de
personalitate, avansam ipoteza ca s-ar putea proceda in doua moduri: fie prin co
nstruirea unui instrument diagnostic nou, sintetic, care sa permita surprinderea
dintr-o data a tuturor fatetelor personalitatii; fie prin apliearea mai multor
instmmente diagnostice in masura sa furnizeze informatii despre fiecare fateta a
personalitatii care sa fie apoi integrate de psiliolog intr-o imagine unitara.
Aratam, totodata, ca prima modalitate - rara a lipsi. cu desavar§ire - este
1 M. Zlate, Un model sintetic - i~tegrativ al personalitiifii, gie", 1987, nT. 1
, pp. 5-16.
"Revista de psiholo-
65
totu~i mai putin utilizatii, comparativ cu cea de-a doua. Una dintre problemele
apiirute chiar din momentul elaboriirii studiului respectiv a fost aceea a giisi
rii (in metodologia psihologicii) sau conceperii unei metode relativ simple ~i o
perative care sii ofere, pe de 0 parte, posibilitatea recoltiirii unor informati
i despre toate sau despre dh mai multe fatete ale personalitiitii, iar, pe de al
tii parte, sii conducii spre detem1inarea tipurilor de personalitate descrise. D
acii in momentul publiciirii acelui studiu nu eram in posesia unor informatii cu
privire la 0 astfel de metodii, astiizi suntem in miisurii sii propunem, cu tit
lu experimental, nu atat 0 metoda, cat 0 metodologie de determinare a tipurilor
de personalitate, conceputii ca un ansamblu de tehnici diagnostico-interpretativ
e cu 0 dezvoltare procesualii. PREMISE Ca punct de pomire am luat acele cercetii
ri ce reu~eau sii diagnosticheze douii sau mai multe fatete ale personalitiitii.
Astfel, H. Rodriguez Tome (1967, 1972)2, fiind interesat de surprinderea imagin
ii despre sine a unor adolescenti ~i a imaginii pe care ace~tia cred cii 0 au ce
ilalti despre ei (denumite de el "imagine proprie de sine" ~i "imagine socialii
de sine"), ii pune pe adolescenti in situatia de a-~i exprima, pe de 0 parte, pi
irereSl pe care 0 au in raport cu modul de manifestare la ei i~i~i a 22 triisiit
uri comportamentale (vesel, sociabil, reflexiv etc.), iar, pe de altii parte, pi
irerea pe care considerii cii 0 au altii (tatiil, ma'ma, prietenii biiieti, prie
tenii fete) despre ei. Obtine in final 0 imagine proprie de sine ~i patru imagin
i sociale de sine care ii oferii posibilitatea efectuiirii unor analize diferent
iatorii ~i comparative. 0 cercetare aproape identicii (cel putin ca metodii) a f
ost organizatii de trei autori francezi (M. Gilly, M. Lacour, R. Meyer, 1971-197
2)3 pentru a evidentia relatia dintre cele
2 H. Rodriguez Tome, Unite et diversiti de l'image de soi chez I'adolescents, "P
sychologie franyaise", 1967, nr. 12, pp. 114-123; H. Rodriguez Tome, Le Moi et I
'Autre dans La conscience de I 'adolescent, Neuchiitel, DelachauJ{ et Niestle,
1972.
douii tipuri de imagini de sine (proprie ~i socialii) ~i statutul ~colar al elev
ilor. Printre insu~irile date spre apreciere se aflau unele legate direct de act
ivitatea ~colarii (inteligentii, memorie, atentie, rapiditate in activitatea ~co
larii, sensibilitate fata de rezultatele ~colare, fortii, sinceritate, politete,
perseverentii - in total 12). De asemenea, printre persoanele din anturajul ele
vului ale ciiror . imagini despre sine trebuiau "ghicite" a fost introdus ~i pro
fesorul. Atat in prima, cat ~i in cea de-a doua cerc€tare, aprecierea insu~irilor
psiho-comportamentale se efectua cu "ajutorul unei scale evaluativ~ (ce indica p
rezenta in mare masurii, intr-o oarecare miisurii ~i in mica miisura a insu~iril
or investigate) sau prin acordarea unui punctaj (10 puncte pentru nivelul inalt
de dezvoltare al insu~irii avute in vedere, 5 puncte pentru dezvoltarea ei medie
, zero puncte pentru insuficienta dezvoltare sau pentru lipsa ei). lata cateva e
xemple de intrebiiri. Pentru memorie: "Un copil care are memorie este cel care i
~i reaminte~te cu u~urinta ceea ce a invatat sau ceea ce i s-a spus. Unui asemen
ea copil ii acordiim 10 puncte. Celui care uita tot ii acordam zero puncte, iar
celui care i~i reaminte§te intr-o oarecare masurii ii acordiim 5 puncte". Pentm de
schiderea sociala in munca §colarii: "Unor copii nu Ie place sa lucreze singuri, c
i impreunii cu altii, lor Ie acordiim 10 puncte. Altii, dimpotriva, preferii sa
lucreze singuri, lor Ie acordiim zero puncte ... etc.". Fiecare triisiitura psih
o-comportamentala era jnsotita de cinci intrebiiri: Cate puncte crezi cii iti ac
orda mama ta? Cate puncte crezi cii iti acordii taml tiiu? Dar cel mai bun priet
en al tau? Dar profesorul? Tu insuti cate puncte ti-ai acorda? In astfel de cerc
etiiri sunt surprinse douii din1)e fatetele personalitatii avut~ in vedere de no
i: PA (personalitatea autoeva1uatii) §i PPro (personalitatea proiectata). Cu ajuto
rul chestionarului de evaluare inter-personala fo10sit de Bales pentru determina
rea tipurilor de personalitate interpersona1ii4 sau pornind de 1a metoda propusa
de noi cu acela~i scops, dat fiind faptu1 cii subiectu1 riispunde la 0 serie
4 R. F. Bales, Personality arul Interpersonal Behavior, New York, Holt, Rinehart
and Winston, 1970. 5 M. Ziate, 0 nouii metoda de diagnosticare a comportamentul
ui interpersonal, "Revista de psihologie", 1984, nr. 3 ~i 4.
'i"
3 M. Gilly, M. Lacour, R. Meyer, Image propre, images sociales et statut scola i
re,
"Bulletin de psychologie", 1971-1972, nr. 2S, pp. 792-806. chlin, Psychologie, P
aris, P. U. F., 1977, pp. 338-341.
Vezi ~i Maurice Reu-
66
67
de intrebari atat in legatura cu sine, cat f?iin legatura cu ceilalti membri ai g
rupului, se obtin tot doua fatete ale personalitatii: PA (personalitatea autoeva
luata) f?iPP (personalitatea perceputa). In cercetiirile sale Valeriu Ceauf?u6 i
nvestigand atributele personalitatii prin intermediul masuratorilor de laborator
sau prin aplicarea unor chestionare reuf?ef?te furnizeze informatii presa tioas
e referitoare la doua dintre fatetele personalitatii, f?ianume: PR (personalitat
ea reala) f?i PA (personalitatea autoevaluata). Dupa cum observam, chiar daca fa
tetele surprinse ale personalitatii sunt de fiecare data altele, niciodata numar
ullor nu depaf?ef?te cifra doi. Oricum ar fi, sugestiile furnizate de ele sunt v
aloroase f?imerita a fi retinute. Cum insa din punctul nostru de vedere mult mai
importanta este corelarea tuturor fatetelor personalitatii in vederea desprinde
rii tipului final de personalitate, propunem in continuare 0 metodologie care sa
ne conduca spre realizarea acestui obiectiv. POSIBILA. In vederea surprinderii
celor f?ase fatete ale personalitatii poate fi utilizata 0 metodologie relativ s
impla f?ioperanta constand in urn1atoarele: a. elaborarea ~'iaplicarea unui ches
tionar evaluativ §i autoevaluativ ce contine intrebiiri referitoare la un numiir d
e trasaturi (insuf?iri) psiho-comportamentale ee urmeaza a fi apreciate de perso
ana investigata pe baza unei scari tip Liekert, in cinci situatii de raspuns: in
raport eu sine; eu idealul urmiirit; cu altii; eu propria persoana reflectata i
n altii; cu eomportamentul exteriorizat, manifestat. Precizam ca numiirul trasat
urilor (insuf?irilor) investigate poate fi extrem de mare. De exemplu, V. Ceauf?
u intocmef?te0 lista cu 57 asemenea triisiituri de persoqalitate, numite de el a
tribute, grupate in opt eategorii: dinamica neutopsihica; constituirea f?ipreluc
rarea informatiilor; decizia; autocontrolul f?i autoreglarea; atitudini moral-so
ciale; aetiunea; motivatia f?ipropensivitatea; capacitatea de invatare-adaptare7
.
6 V aleriu Ceau~u, Autocunoa~tere
Evident, eu cat numarul acestor insuf?iri este mai mare, cu atat cref?teposibili
tatea caraeterizarii complete f?iautentiee a personalitatii. Este indicat insa s
a fie seleetate trasaturile esentiale ale personalitatii f?imai ales eele care p
ot fi miisurate prin probe obiective. Pentru exemplificare rediim un ehestionar
evaluativ-autoevaluativ continand intrebari referitoare la nivelul de inteligent
a.
o METODOLOGIE
~i crearie, Bucur~ti,
Editllra Militara, 1983.
7 Valeriu Ceau~u op. cit., pp. 26-27.
68
CHESTIONAR DE EV ALUARE ,sI AUTOEV ALUARE Inteligenla. A fi inteligent inseanma
a stabili rapid relatii intre cuno§tinte, informatii §i mai cu seama "relatii intre
relatii", a te adapta suplu §i eficient la situatiile no1. In legatura cu nivelul
inteligentei tale §i al altora te rugam sa raspunzi la urmatoarele intrebari: 1. C
are crezi ca este nivelul tau de inteligenta? (Incercuie§te un numar de pe scara d
e mai jos care crezi ca ti se potrive§te) 2 I I 2 4 II Mediu 5 3 6 87 9 9 Inalt Sc
azut I II 7 I1 L_. I __I I ti-ar placea sa ai? crezi ca au persoanele de mai Sca
zut jos? Scazut
1 1 1 1 1 1 1 1
d. de prietena ta
I
Scazut
I I
Mediu
Inalt
I I
I
1
I
1
I
12345
6
189
5. Cum te comporli, cum te manife§ti in situatiile concrete de viata? Ca un om cu
un nivel de inteligenta:
Scazut Mediu
I I I
I
Inalt
1 1
123
456
789~
Dupa aceea§i schema se formuleaz~ intrebari §i pentru alte insu§iri de personalitate.
Fiecare intrebare subsumata unei insu§iri urmare§te sa surprinda 0 fateta a personal
itati1. Astfel, intrebarea 1 vizeaza descoperirea personalitatii autoevaluate (P
A), intrebarea 2 a personalitatii ideale (PI), intrebarea 3 a personalitatii per
cepute (PP) , intrebarea 4 a personalitatii proiectate ~ (PPro), intrebarea 5 a
personalitatii manifestate (PM). La intrebarile 3 §i 4, in functie de specificul s
ubiectilor investigati, pot fi adaugate §i alte persoane: profesor, sot, sotie, §ef
etc.; b. investigarea fn laborator sau cu ajutorul unor teste a fnsu§irilor de per
softalitate avute in vedere. Pentru efectuarea acestor investigatii §i aplicarea t
estelor se urmare§te descoperirea nivelului real de dezvoltare al trasaturilor psi
ho-comportamentale, adica a fatetei personalitatii reale (PR). Este recomandabil
ca testele sa fie aplicate pe fiecare persoana supusa cercetarii dupa ce aceast
a a raspuns la chestionarul de evaluare §i autoevaluare, §i nu inainte;
I 3 9 6 5 8 Inalt I1 7 I II4. 4Cum Mediu ca itiI este apreciat nivelul de inteli
genta de I crezi I
1 1 1
catre urmatoarele persoane?
Scazut
c. investigarea prin intermediul chestionarului sau a testelor a altor persoane
detdt cea a subiectului respectiv, fata de care acesta i§i expriIl)ase opiniile. P
entru a §ti daca parerea subiectului in cauza cu privire la nivelul de inteligenta
al altor persoane (tata, manla, prieten, prietena etc.) este corecta, va trebui
sa investigam nivelul de inteligenta al acestor persoane. De asemenea, pentru a
§ti dadi parerile subiectului cu privire la ce crede el ca gandesc altii despre e
l sunt adecvate, va trebui sa Ie adresam acestora urmatoarea intrebare: Ce parer
e aveti despre nivelul de inteligenta al fiului dvs. (pentru parinti), al priete
nului vostru (pentru prieteni). Daca dorim sa obtinem infoffilatii §i
71
mai complete putem aplica in intregime chestionarul de evaluare ~i autoevaluare
~i pe aceste persoane, evident cu modificarea intrebarilor 3 ~i 4. Asemenea inve
stigalii au 0 mare semnificalie in raport cu subiectul cercetat deoarece pun in
evidenla capacitatea sa de cunoa~tere a altora, a parerilor acestora despre el.
Dat fiind insa faptul ca realizarea lor integraHi este deosebit de dificila, pot
fi solicitate numai in masura posibilitalilor. DEMERSURI DIAGNOSTICO-INTERPRETA
TIVE Pentru a vedea in ce masura metodologia propusa de noi este funclionala anl
organizat 0 cercetare empirica pe trei grupe de subiecti: un grup de 35 elevi (
clasa a XI-a), un alt grup de 20 studenli (anul 1lI), in fine, un grup de 15 adu
lli Ontre 45-50 ani). Subiectii erau diferenliali prin varsta, sex, nivel de pre
gatire educalionala, dar ~iprin gradul de dezvoltare al personalitalii: la adole
scenli personalitatea aflandu-se intr-un pronunlat proces de formare, de definir
e; la studenli acest proces fiind ceva mai avansat ~i stabilizat; la adul1i pers
onalitatea fiind bine conturata (evident, nu ~i definitiv stabilizata). Amintim
acest lucru deOarece repartizarea tipurilor de personalitate printre aceste trei
categorii de varsta va fi, probabil, diferita. De exemplu, este mai plauzibil c
a tipul de personalitate unitar ~i armonios dezvoltat sa fie intalnit in randul
adullilor a caror personalitate este deja formata, decat in cel al adolescenlilo
r a caror personalitate se afla in plin proces de inchegare §i stabilizare. Insu~i
rile de personalitate pe care Ie-am avut in vedere sunt urmatoarele: inteligenja
, ca una dintre trasaturile cele mai stabile ale personalitalii ce-i confera ace
steia suplelea ~i eficienla adaptarii la mediu; creativitatea, ca dimensiune ese
nliaIa ~i sintetica a personalitalii care asigura omului saltul decisiv de la fi
inla consumatoare de valori la fiinla creatoare de valori; capacitatea de memora
re, ca insu§ire ce determina identitatea ~i continuitatea eu-Iui, mi§carea acestuia
in toate cele trei dimensiuni temporare: trecut, prezent, viitor; capacitatea de
atenlie, ca una dintre starile psihice de vigilenla, incordare, cautare ~i fixa
re ce se instituie intr-o condilie facilitatoare a activitatii actuale a omului.
Aceste jnsu~iri exprima, dupa parerea noastra,
72
cele mai importante disponibilitali ~i caracteristici ale fondului dinamico-ener
getic, aptitudinal ~i atitudinal al unei persoane. De exemplu, nivelul de dezvol
tare al inteligenlei sau al creativitalii ne poate furniza informatii cu privire
la dinamica activitalii ~i capacitalilor de adaptare ale individului (fapt ce l
ine de latura temperamentala), la gradul de productivitate ~i eficienla al perso
nalitalii (ce este legat de componenta aptitudinala), la modul in care el este u
tilizat - pozitiv sau negativ -(ceea ce sugereaza implicarea laturii atitudinale
). Rapiditatea salt incetineala memoriei, pastrarii ~i reactualizarii reprezinta
nu doar 0 caracteristica a memoriei, ci ~i a temperanlentului, la fel cum canti
tatea (volumul) informaliilor relinute ~i reactualizate este semnificativa pentr
u productivitatea ~i eficienla personalitalii, deci ' pentru latura ei aptitudin
ala; ca,nd0 P~!.~9~~,.:?~~~~~,~!~§1,!~~'p,~£:. te prolllisitl!:LiJ!< faClJt\{,3!£~sta.
!l:l,l..est~.tl.!:L.J:)i:lt,l~1 f~p'~>g~}]!~1!~9I.~:. maL.ll:u!I!.J~r~g,p[2mllJ
E§ih2t,l~2.@L_(Q~Si ~;~~~L,~ipIimaincd <?~tac!~!illJ).111."QmJJIlJi. Pentru determ
inarea nivelului real al dezvoltarii acestor insu~iri anl utilizat diferite test
e din arsenalul psihodiagnostic al psihologiei. Astfel, au fost folosite cfUeva
teste nonverbale de inteligenla (testul Sarton de inteligenla spaliala, adaptat
dupa Eysenck; matricile progresive Raven), teste de creativitate (fragmente din
testullui Torrance) §i teste obi~nuite de memorie ~i atenlie. Pentru surprinderea
modului de reflectare in con~tiinla subiectului a gradului de dezvoltare al aces
tor insu~iri am aplicat chestionarul descris mai inainte. Cea de-a treia etapa a
metodologiei propuse, data fiind dificultatea realizarii ei, anl aplicat-o pe u
h numar restrans.ide persoane, dupa intocmirea profilelor de personalitate, nive
lul de dezvoltare al insu~irilor psihice aparlinand persoanelor din anturajul su
biectului investigat, ca ~i imaginile acestora despre subiectul in cauza avand 0
mare importanla pentru inlelegerea mai buna a tipologiei propuse. Precizam ~i f
aptul ca pentru a surprinde stabilitatea sau instabilitatea in timp a sistemului
de imagini al subiectului, aplicarea chestionarului s-a facut de doua ori (la i
nterval de trei luni de la 0 aplicare la alta).
73
In interpretarea datelor recoltate am pornit de la 0 serie de sugestii prezente
in literatura de specialitate. Astfel, H. Rodriguez Tome (1972) considera ca "di
ferenta mare intre diferitele imagini de sine formate de acela~;;isubiect consti
tuie un pericol pentru echilibrul intern al personalitatii sale"8. Am presupus c
a daca acest lucru este valabil pentru cele doua categorii de imagini avute in v
edere de autorul citat (imaginea proprie de sine §i imaginea sociaUi de sine), el
va fi cu atat mai valabil pentru cele patru tipuri de imagini descrise de noi. C
u cat diferentele dintre acestea vor fi mai mari §i mai variate in timp, cu atat e
ste mai probabil ca persoana respectiva sa apartina tipului de personalitate ins
tabil, dedublat sau accentuat. Totodata, consideram ca daca diferenta mare dintr
e imagini este un pericol pentru personalitate, asemanarea lor poate fi un mare
avantaj pentru echilibrul sau interior. Aceasta inseamna ca este foarte probabil
ca persoanele la care intalnim concordanta sistemului de imagini sa apartina ti
pului de personalitate unitar §i armonios dezvoltat. Daca sistemul de imagini al s
ubiectului investigat - analizat prin compara~ea iJUaginilor §iintre ceJ friJdifes
tata, atunciapoi atat la personalitatlfreala, cat la de,. - .este raportat posib
ilitatile de diagnosticare corecta a tipului de personalitate caruia acesta ii a
partine cresc simtitor. Tot Tome vorbe§te despre "nevoia de coerenta" a personalit
atii9. N-am putea oare presupune ca din moment ce unii oameni sunt instabili, de
dublati sau accentuati comportamental, exista la ei §i 0 "nevoie" de instabilitate
, dedublare sau accentuare care, de§i paradoxal, Ie asigura echilibrul intern al p
ersonalitatii sau optimismul lor comportamental? In sfflr§it, prin analiza noastra
am incercat sa raspundem §i la 0 alta problema, §i anume la temerea pe care unii au
tori 0 manifesta in legatura cu capacitatea chestionarului de a reda imaginea au
tentica a subiectului despre sine. Se sustine ca in cercetarile care folosesc un
asemenea instrument apare pericolul ca subiectii investigati sa furnizeze 0 "im
agine buna" despre sine. R. Perron, de exemplu, considera ca autoportretul nu
8
9
releva decit un "eu declarat", un "eu prezentat altora", de obicei, altul decit
cel real1O. S-ar putea' ca acest pericol sa apara intr-adevar daca tehnica respe
ctiva este aplicata singura. Daca ea este insotita de 0 serie de alte modalitati
de control, "dezavantajul" respectiv dispare sau se converte§te intr-unavantaj fi
ind capabil sa releve personalitatea autentica a subiectului. Consideriim ca met
odologia propusa de noi dispune tocmai de un astfel de avantaj. Datele de cercet
are de care dispunem sunt nunieroase. Pentru a u§ura insa intelegerea yom simplifi
ca la maximum prezentarea lor grafica. Astfel, in loc de a reda pe aceea§i figura
rezultatele obtinute la toate cele patru dimensiuni ale personalitatii investiga
te, fapt care ar duce la 0 aglomerare a figurii respective, yom reda doar situat
ia unei singure insu§iri, subintelegfin~ du-se ca la celelalte lucrurile se prezin
ta aproximativ la fel. De asemenea, dat fiind faptul ca la a doua prezentare a c
hestionarului rezultatele sunt relativ acelea§i, cu exceptia tipului instabil, nu
Ie yom indica pe figuri. Vom nota pe ordonata nivelul de dezvoltare al insu§irii d
e personalitate investigate, iar pe abscisa cele §ase fatete ale personalitatii. L
a fatetele PP §i PPro indicam cum se prezinta situatia in cazul fiecarei persoane
(tata, mama, prieten, prietenii, sotie, §ef - notati cu majuscule), ca §i calitatea
acestor imagini (corecte sau eronate). Analiza rezultatelor ne-a condus la despr
inderea a patru situatii tipice corespunzatoare celor patru tipuri de personalit
ate evidentiate. 1. 0 prima situatie 0 constituie aceea in care toate cele §ase fa
tete ale personalita5ii sunt relativ concordante intre- ele, fapt care ne sugere
aza apartenenta subiectilor respectivi la tipul de personalitate ~mitar~i armoni
os dezvoltat In figura 1prezentiim profilul unui subiect apartinand acestui tip
de personalitate. Se poate remarca faptul di subiectul respectiv detine un nivel
de inteligenta mediu care atat in imaginea despre sine, cat §i in imaginea ideala
despre sine apare apreciat aproximativ la fel. De asemenea, subiectul declarii
ca in situatiile concrete de
10
H. Rodriguez Tome, op. Ibidem., p. 336.
dt., p_ 69.
R. Perron, Modtiles d'enfants, Enfants modtiles, Paris, P.D.F., 1971.
74
75
viala se manifesta ca un om dispunand de un nivel mediu de inteligenla. In ceea
ce prive§te imaginea sa despre allii §i imaginea de sine proiectata in allii, intiUn
im 0 relativa corespondenla intre parerile sale despre allii §i piirerile altora d
espre el, fapt care evidenliaza capacitatea crescuta de cunoa§tere a celorlalli §i a
parerilor acestora despre sine. Este yorba despre 0 perNivel de inteligenla
9 1 74
Subiect r.c. -
student
Sclizut 2 Mediu 8 inalt 5
3 6
exemplu in interiorul faletei PA, 0 data subiectul crede ca dispune de un nivel
de inteligenla inalt, alta data ca acesta ar fi scazut, el oscileaza deci intre
tendinla de supraapreciere §i cea de subapreciere, in primul caz fiind yorba despr
e 0 dilatare a imaginii de sine, in cel de al doilea de 0 ingustare (contractare
) a ei. La fel se petreclucrurile §i in interiorul personalitatii ideale (PI), 0 d
ata subiectul dorind sa dispuna de un inalt nivel de inteligenla, alta data de u
nul mediu. ~i in interiorulPP asistam la acela§i fapt: 0 data ceilalli sunt percep
uli intr-un fel, alta data in alt fel);
Nivel de inteligen¥i PPro 9 PPII PMI PI FAI PR Subiect D.E. adolescent
Sdizut 8 Mediu 2 lnalt 5 3 6
11 74
PR
PA
I
PI
I
PM I PP I PPro Fa1ctclepcrsonalitatii
soana care se manifesta a§a cum este §i este a§a cum se crede ca este sau cum ar dori
sa fie. Totodata, este yorba de un subiect care dovede§te nu doar 0 buna autocunoa§t
ere, ci §i 0 capacitate crescuta de intercunoa§tere. Situalia se prezinta la fel §i la
celelalte insu§iri de personalitate, chiar daca ele nu evolueaza in acela§i registr
u. De exemplu, capacitatea de memorare evolueaza in registru "grad inalt de dezv
oltare", in timp ce capacitatea de atenlie, in registrul "grad scazut de dezvolt
are". Important este insa nu configuralia acestor falete ale personalitalii in r
egistre diferite, ci faptul ca ele sunt concordante unele cu altele, echilibrate
. 2. 0 a doua situalie tipica descoperita a fost aceea care indica configuralia
diferita, chiar contradictorie a celor mai multor fatete ale personalitalii de l
a 0 aplicare la alta a chestionarului de evaluare §i autoevaluare, fapt care ne-a
condus spre concluzia ca subieclii respectivi apartin tipului de personalitate i
nstabil. In figura 2 prezentiim profilul de personalitate al unui asemenea subie
ct. Observam cu u§urinla existenla a doua tipuri de "instabilitali": - una, in int
eriorul fiecarei falete a personalitalii (de
76
Fa1;etelepersollalitiltii
alta, fntre faletele personalitalii (cea mai flagranta este aceea dintre PR, pe
de 0 parte, §i PA, PI, PM, pe de alta parte, acestea din urma 0 data evoluand intr
-unregistru (nivel inalt de dezvoltare), alta data in alt registru (nivel scazut
sau mediu de dezvoltare). Instabilitatea comportamentala a subiectului iese in
evidentii §i din faptul ca atunci cand are tendinla de a se subaprecia la unele fa
lete ale personalitiilii, ii supraapreciaza pe aWi, iar atunci cand se supraapre
ciaza pe sine ii subapreciaza pe altii. Comportanlentul sau inconstant nu Ie da
posibllitatea nici celodalli de a-§i forma 0 piirere adecvata despre el, fapt evid
enliat de schimbarea piirerilor acestora de la 0 aplicare la alta a chestionarul
ui de evaluare §i autoevaluare. 3. 0 a treia situatie 0 reprezinta cea caracteriza
ta prin marcante discrepanle mtre diferitele falete ale personalitalii, fapt car
e ne-a Iacut sa credem di aceste persoane ar apartine tipului de
77
..IiiI
persanalitate dedublat. Acest tip de persanalitate nu se releva atat de u§ar ca pr
imele daua, iar redarea lui grafica este §i mai dificila. Intr-adevar, este greu s
a redai discrej>anta dintre interiar §i exteriar, latent §i manifest, real §i imaginar
, esenla §i aparenla. Incercam totu§i sa redam in figura 3 un prafil de personalitat
e dedublata. La fel ca §i in cazul precedent, dedublarea se produce atat in interi
arul fiecarei falete a personalitalii, cat §i intre ele. Pentru primul caz ne-am p
utea referi la urmatoarea situalie: daca subiectul din figura 3 considera ca are
un nivel sdizut de inteligenla (in condiliile in care acesta este real ridicat)
, in schimb el crede ca allii il apreciaza ca avand un nivel de inteligenla inal
t (ceea ce este de altfel adevarat), aceasta s-ar putea datora faptului ca una e
ste imaginea de sine pe care subiectul §i-o atribuie efectiv §i alta cea pe care el
0 afi§eaza in afara, judecata altara (, facandu-se nu dupa cum se considera indivi
dul, ci dupa cum se lasa el "descoperit", "descifrat". Aici, apare 0 dedublare i
ntre imaginea de sine proprie §i imaginea de sine afi§ata. Cine va se poate crede ne
inteligent, dar, dintr-un motiv sau altul, ii poate lasa sau face pe allii sa cr
eada ca este inteligent. Pentru cel de
Nivel de inteligenta
PAI PII PMI PPI I PPro 9 PR 74• 1 Mediu 8 3cazut 2 1nalL 5 6 3
apreciaza exact nivelul de inteligenla al celarlalte persoane, ca §i parerile pe c
are acestea Ie au despre el, aceasta insearnna ca realmente capacitalile sale in
tt;lectua1e sunt ridicate §i ca imaginea despre sine potrivit careia ar fi neintel
igent este cel pulin suspecta, probabil afi§ata tocmai pentru a masca sau ascunde
adevarata persanalitate. Aici, contradiclia dintre P R §i P A, pe de a parte, §i PP §i
PPro pe de alta parte, este evidenta. 4. 0 a patra situalie a canstituie cea in
care una dintre faleteIe personalitalii este atat de dezvoltata, exacerbata~.ch
iar, incat Ie "acopera" sau Ie anuleaza pe toate celelalte, aceste persaane apaq
inand tipului accentuat. Figura 4 infali§eaza tocmai un asemenea profil de persona
litate.
Nivel de inleligen\i1 Subiect VL. adolescenl
Medin .Be Fe 4 5 Inalt
~I
H
2
I
liT.Me
Scazut
I
PR
FA
PI
PM
I
PP
I
PPro
Faletele personalitalii
Fatetele personalitatii
al doilea caz, tipica este dedublarea dintre personalitatea reala §i cea autoevalu
ata, subiectul fiind in mod obiectiv inteligent, dar crezandu-se neinteligent, p
robabil fie pentru ca nu se cunoa§te suficient, fie pentru ca ii place sa se compl
aca intr-a situalie pasiva, de neangajare efectiva. Apai, din moment ce el
78
La subiectul din aceasta figura, faleta personalitalii autaevaluate (PA) este at
at de dezvoltata, hipertrofiata (camparativ cu cea reala) incat apar doua catego
rii de efecte: pe de 0 parte, tendinla de desconsiderare §i ignorare a celorlalli,
a caror inteligenta este in bloc §i aproape total devalorizata, pe de alta parte,
credinla subiectului£a ceilalli il apreciaza ca fiind tot atat de inteligent prec
um se considera el insu§i, cand, in realitate ace§tia ii reflecta adecvat nivelul de
inteligenla. In acest caz, este varba despre un subiect "inchipuit" care i§i atri
buie calitali pe care nu Ie are §i pe care nici ceilal1i nu i Ie recunosc. La aces
t tip de personalitate. situaliile pot fi mult mai variate. De exemplu, uneIe pe
rsoane, de§i dispun de insu§iri de personalitate mediu dezvoltate, cred ca altii a§tea
pta de la ele sa se comparte ca §i cand insu§irile respective ar fi inalt dezvaltate
, ca atare ele fac efarturi deosebite pentru a se camporta in consecinla. In ace
st caz,
79
fateta personalitatii proiectate este exacerbat dezvoltata subor.donilndu-le §i ch
iar anulilndu-le pe toate celelalte. Acest fapt nu este neaparat neg ativ. Cilnd c
ineva face eforturi pentru a se comporta a§a cum se a§teapta altii de a 0 face (pari
nti, profesori etc.) poate sa ajunga cu timpulla intrarea in posesie a unor comp
ortamente dezirabile. Altfel stau insa lucrurile cilnd fondul unei persoane este
bun §i ea are impresia ca ceilalti a§teapta sa. se comporte in contradiqie cu nomle
le morale. Daca fateta personalitatii proiectate va fi atat de dezvoltata incat
0 va determina sa se comporte ca atare, ea va ajunge la destructurarea personali
tatii sale. Exista apoi persoane la care nu conteaza decat fateta personalitatii
reale, aceasta subordonilndu-le pe toate celelalte. o asemenea persoana, de reg
ula, nu raspunde la intrebiirile 1, 2, 3 §i 4 dJn chestionarul de evaluare §i autoev
aluare sau declara ca nu 0 intereseaza ce cred altii despre sine, ci numai ceea
ce este ea in realitate. Analiza raspunsurilor la chestionar sau a profilelor de
personalitate ne-ar putea releva §i alte variante ale tipului accentual. De§i in ac
est studiu nu ne-am propus sa intram in analiza unor detalii, ci mai mult de a p
rezenta 0 metodologie de determinare a tipurilor de personalitate, credem ca est
e util sa anlintim §i reflartizarea tipurilor de personalitate pe grupele de subie
qi investigati. 0 asemenea repartizare 0 redam in tabelul 1.
Observam ca la eIevii adolescenti predomina tipurile de personalitate instabile §i
accentuate, fapt care ni se pare firesc deoarece personalitatea adolescentilor
este in plin proces de formare, ace§tia aflandu-se intr-o necontenita cautare §i des
coperire de sine; pe de alta parte, se §tie ca adolescentii sunt predispu§i la exces
e comportamentale, la extravagante. La studenti, balanta inclina in favoarea tip
ului de personalitate unitar §i annonios dezvoltat, fapt ce este in aco:t:dcu tend
inta de stabilizare a personalitatii la aceasta varsta. In sfar§it, la adulti inta
lnim tipuri din toate categoriile rara vreo predominanta deosebita, ceea ce este
in consens cu solicitarea multipla §i diversa a acestora in planul vietii sociale
, fapt care §i conduce la diversificarea lor tipologica. Existenta unei asemenea r
epartizari pe varste a diferitelor tipuri de personalitate ne intare§te increderea
in validitatea instrumentului diagnostic propus. CONSTATARI CONCLUZIVE 1. Metod
ologia propusa de noi, fiira a fi perfecta, ofera totu§i suficiente temeiuri in ve
derea diagnosticarii tipurilor de personalitate. Analiza comparativa a diferitel
or fatete ale personalitatii ca §i umlarirea evolutiei lor in timp (prin aplicarea
repetata a chestionarului de evaluare §i autoevaluare) ne-ar putea fumiza suficie
nte date pentru conturarea profilului de personalitate al diferitilor indivizi s
au macar pentru stabilirea tendintelor de baza ale personalitatii. Concordanta,
echilibrul, armonizarea interioara a fatetelor personalitatii constituie un argu
ment in favoarea existentei tipului unitar §i armonios dezvoltat, in timp ce relat
iva lor independ&mta,neconcordanta, discrepan1a sau exacerbarea.unor laturi devi
n 'semnificative pentru existen1a tipurilor instabile, dedublate, accentuate: 2.
In afara diagnosticiirii tipurilor de personalitate metodologia propusa permite
§i recoltarea unor altor infom1a1iipretioase cu privire la 0 serie de alte proble
me de interes major, cum ar fi: rela1iile dintre parin1i §i copii, profesor - elev
, sot sotie, §ef - subordonat etc. - concretizate in imaginile pe care §i Ie fac uni
i in raport cu a11ii,in reciprocitatea sau disjunqia acestora, in veridicitatea
sau falsitatea lor, fapt ce are important a 81
Tabelull Repartizarea subiectilor pe tipurile de personalitate Tipuri de persona
litate Categorii de subiecti Unitar ~i armonios dezvoltat
2 (5,71 %)
lnstabil
Dedublat
Accentuat
11 (31,4%)
80
nu doar dintr-o perspectiva psihoindividuala, ci §i din una psihosociala, inter-re
lationala. Problemele intercunoa§terii pot fi larg implicate in astfel de studii.
Totodata se ofera posibilitatea anticiparii evolutiei personalitiitii. Mai sus n
e-am referit la evolutia personalitatii spre insu§irea dezirabilitatii sociale sau
spre destructurarea ei interioara. 3. Temerea unor cercetatori potrivit careia
subiectul ar manifesta tendinta de a furniza in "autoportret" 0 imagine buna des
pre el, s-a dovedit a fi ne1:ntemeiata.Dupa cum am vazut, aprecierea nivelului d
e dezvoltare al diferitelor illSu§iri psihice este extrem de variata, imaginea de
sine fiind uneori concordanta cu realitatea, alteori hipertrofiata sau subapreci
ata. Chiar daca aceasta tendinta s-ar manifesta, ea ar putea fi u§or contracaratii
prin raportarea la fateta personalitatii reale a subiectului. 4. Metodologia pr
opusa i§i spore§te §ansele de validitate dacii este aplicata atat pe subiectul avut in
vedere, cat §i pe persoanele din anturajullui imediat (tata, mama, prieten, priet
ena etc.), de asemenea, daca urmiire§te nu un studiu de masa al personalitatii, ci
unul clinic, diferentiat, aprofundat, avand ca obiectiv investigarea unicitatii
fiecarei fiinte umane. 5. Una dintre limitele metodologiei propuse consta in fa
ptul ca nu permite stabilirea autentica a personalitatii manifestate (fateta PM)
. De§i ne-am straduit sa folosim 0 serie de expresii verbale prin care sa diferent
iem fateta PA (imaginea de sine) de fateta PM (personalitatea manifestata), in p
rimul caz subiectii trcbuind sa spuna "ce cred despre ... ", iar in al doilea ;,
cum se manifestO., CUlll se comporto. in difcrite situatii concrete", nu credem
ca am reu§it sa obtincm 0 diferentiere categorica mtre aceste doua planuri distinc
te (unul de ordin cognitiv, altul propriu-zis comportamental). De aceea, sublini
em necesitatea utilizarii unor tehnici observative sau chiar experimentale supli
mentare pentru a obtin~ un grad de certitudine mai mare. 6. a alta limita consta
in faptul cii metodologia propusa nu permite surprinderea directa a laturii ati
tudinal-motivalionale a personalitatii, care este U§Ofestompata, relevata §i sugerat
a oarecum indirect. Cum am putea sesiza §i aceste aspecte de finele
82
din structura §i dinamica personalitatii, care sunt realmente esentiale? Adaugarea
in chestionarul de evaluare §i autoevaluare a unei intrebiiri de tipul "de ce?" (
mai ales la intrebiirile 2, 4, 5) ar fi oare suficienta? Deoacamdata nu §tim. Urme
aza ca prin cercetarile ulterioare' sa elucidam §i acest aspect.
3. Patru etape in evolutia conceptiilor despre E U
Stabilirea modelului sintetic-integrativ al personalitatii ~i elaborarea metodol
ogiei de determinare a tipurilor de personalitatel a ridicat in fala noastra 0 n
oua problema: care este elementul central, fundamental al personalitiiJii, ciiru
i fapt se datoreaza unitatea, instabilitatea, dedublarea ~i accentuarea personal
italii? In acord cu alli autori am ajuns la concluzia ca "nucleul" personalitali
i il reprezinta Eu-l rara investigarea ciiruia n-am putea inlelege nici structur
a, nici rolul personalitalil. De altfel, cu mulli ani in urma, Allport scria: "P
sihologia personalitalii ascunde 0 enigma teribila - problema Eu-Iui ... teorie
completa a personalitalii nu poate ignora aceasta problema a naturii subiective
(simlite) a Eului, ci trebuie sa 0 abordeze"2. Para indoiala cii 0 asemenea abor
dare este mai mult dedit necesara, numai ca in calea realiziirii ei apar 0 multi
tudine de dificultali. Unele dintre ele provin din chiar negarea existenlei Eulu
i (prin considerarea lui ca 0 abstraclie, 0 ipostaza, un principiu spiritual nec
ontrolat de nici 0 metoda ~tiinlifica - de behaviorism; prin plasarea lui in inc
o~tient - de psihanaliza; prin substituirea lui cuo serie de sisteme impersonale
- de neopozitivismul
0
structuralist)3. Altele, de fapt cele mai multe, din neconcordanla terminologiei
utilizate: Ego - in latina; Self, !, Me - in engleza; Je, Moi, Soi - in francez
a; Eu, Mine, Sine, Sinea - in romana). Unii autori prefera sa diferenlieze Self-
ul de Egou, allii folosesc un temlen in locul celuilalt4. Eul este insolit de di
verse adjective care, pe langa preciziiri ~i diferenlieri, introduc ~i distorsiu
ni. Anderson prefera conceptul de Eu imperial, Greenwald pe cel de Eit totalitar
, iar polonezul Josef Kozielecki, nemullumit de ambele, propune un al treilea, E
dl hubristic5. Shapiro apreciaza ca este necesar sa luiim in considerare nu doar
Eul, ci ~i sub-Eul (in special cel format in copiliirie)6. In sfir~it, Allport
propune inlocuirea termenului de Eu (care cuprinde doar aspectele particulare al
e acestuia) cu cel de proprium, concept integrator ~i mult mai cuprinzator decat
primuF. Traducerea unei lucriiri dintr-o limba in alta introduce noi dificultii
li. Selful lui James devine in traducerea franceza Ie Moi, in timp ce Selful lui
Mead devine le Sol. Nici diclionarele nu ne ajuta prea mult. Din unele termenul
de Eulipse~te, iar in cele in care este prezent se da doar accepliunea psihanal
itica8. Chiar 0 serie de lucriiri care trateaza problematica Eu-Iui se refera in
exclusivitate la perspectiva psihanalitica9. Toate aceste imprejuriiri introduc
dificultali, bareaza sau bruiaza abordarea ~tiinlifica a Eu-Iul. ~i totu~i acea
sta trebuie intreprinsa. Dupa parerea noastra, liimurirea ei s-ar putea obline p
rin doua tipuri de demersuri investiga3 H. Ey, Con~tiinja, Bucure~ti,Editura ~ti
intifica ~i Encic1opedica,1983, pp.257-258. 4 M. Sherif,Self concept, fn: lntema
tional Encyclopedia of tht!;Social Sciences, 1968,vol. 14,NewYork,Mij,cMillan Co
mpanyandFreePress,pp. 151-152. 5 J. Kozie1ecki, Hubristic Self: A Decision Theor
y Aproach, Abstracts. EuroThe v peanAssociation Experimental of SocialPsychology
, nth GeneralMeeting,Varna - May19-23,1987,p. 50. 6 S.B.Shapiro, oi-meme en tant
qu'instrument, in: J.T.F.Bugenta1 M (ed.),PsyM G chologie et liberation de I 'h
omme, Verviers, arabout, erard,1973,pp. 301-308. 7 G.W. Allport, p. cit., pp. 12
0-135. o 8 Vezi:H. Pieron,Vocabulaire de lapsychologie, Paris, P.D.F., 1957,p. 2
26; N. Sillamy,Dictionnairede lapsychologie, Paris,LibrairieLarousse,1967,pp. 51
; 108,183-184;291. 9 De exemp1u: Delay,P. Pichot,Abrege de psychologie, Paris,Ma
sson,1964, J. pp. 109;308;327;366;418;429;J. Bergeret(red.),Psychologie patholog
ique, Paris, Masson,1982etc.
1 Vezistudiilenoastre:Un model sintetic- integrativ al personalitiijii, "Revista
de psillologie", 987,1,pp.5-16; 0 metodologie pentru determinarea tipurilor de
per1 depsihologie", 988,1,pp.31-43. 1 sonalitate",Revista 2 G.W. Allport, tructu
ra ~i dezvoltarea personalitiijii, Bucure~ti, S EdituraDidactid! ~iPedagogica, 9
81,p. 119. 1
84
85
tive: unul istoric, vizand schitarea principalelor achizitii, cat §i a progreselor
§tiintifice realizate de-a lungul timpului; altul problematizat, constand in anal
iza aspectelor controversate ale Eului in vederea deceliirii unor puncte de vede
re (relativ) unitare. In acest studiu ne propunem sa intreprindem abordarea isto
rica a Eului. Dupa cate ne dam seama, conceptiile despre Eu au parcurs in evolut
ia lor patru etape: 1. psihofilosofica (pana la 1900); 2. psihanalitica §i interac
tionista (intre 1900-1940); 3. "autonomista" §i psihoumanista (intre 1940-1980); 4
. psihosodala (din 1980 pana in zilele noastre). Evident, este yorba de punctele
nodale ale acestei evolutii care au reu§it sa atraga spre ele sau sa-§i subordoneze
0 multitudine de conceptii elaborate de-a lungul istoriei. Prima etapa (pana la
1900) caracterizam mai degraba prin practicarea unei psihologii filosofice deca
t a uneia pozitive este dominata in Europa de numele §i lucriirile lui Bergson, ia
r in America de cele ale lui James, ambii interpretand Eul prin prisma stiirilor
de COll§tiinta§i a partilor lui constitutive. Bergson, in Eseu asupra faptelor imed
iate de con$tiinft'i, pornind de la premisa existentei a doua forme de multiplid
tate a stiirilor de con§tiinta (numerica §i calitativa), a doua aprederi distincte a
le duratei (omogena, dar §i cu momente heterogene), a doua aspecte ale vietii cOll§t
iente (unul cu elemente bi1le definite, altul in care succesiunea implica fuziun
e §i organizare), considera ca acestea din urma constituie eul fundamental, eul pr
ofund, care nu are nid un raport cu cantitatea, starile de con§tiinta din care est
e compus fiind calitati pure, forme interne indistincte. Cum insa omul traie§te in
sodetate, actioneaza, folose§te limbajul, aceste stari de con§tiinta se multiplica,
se transforma in lucruri sau in obiecte, deta§andu-se in felul acesta atilt unele
de altele, cat §i de noi in§ine §i formand treptat un eu secund a carui ~xistenta are
momente diferite §i se exprima in cuvinte. Acesta este eul social, "refractat §i su
bdivizat, raportat la exigentele vietii sodale ... umbra Eului fundamental proie
ctata in spatiul omogen"10. De§i prin aceasta afirmatie s-ar parea
10 H. Bergson, Essai sur les donnees
ca Bergson introduce fortat multiplidtatea numerica pe care initial 0 respinsese
, el atrage atentia ca in fapt este yorba de unul §i acela§i Eu care "trece insa in
revista stari distincte §i care fixandu-§i in continuare atentia asupra lor, va face
ca ele sa se dizolve unele in altele, a§a cum se tope§te un fulg de nea in contactu
l prelungit cu mana"ll. Si mai departe el scria: "Nu anl nid un interes de a int
roduce confuzia acolo unde ordinea este lege, de a tulbura acest aranjament inge
nios de fapte §i de a vorbi de un "imperiu intr-un imperiu". 0 viata inte'tioara c
u momente distincte, cu stiiri net caracterizate, raspunde mai bine exigentelor
vietii sociale"12. Aceasta, evident, pentru ca starile interne pot fi denumite,
exteriorizate §i obiectivate, antrenate in curentul vietH sodale. Dat fiind faptul
ca mare parte din timp noi traim exterior noua in§ine, mai mult in spatiu decat i
n timp, , mai mult pentru lumea exterioara dedit pentru cea interioara, . percep
erea propriului nostru Eu (este yorba despre Eul fundamental) devine extrem de d
ificila, acesta fiind perceput ca ,,0 fantoma decolorata", deci ca Eu social. Di
stinctia dintre cele doua "tipuri" de Euri va fi productiva sub raport §tiintific
ea fiind preluam mai tarziu §i de alti cercetatori. William James, in lucrarea sa
fundamentala, Principii de psihologie (1890), face pentru prima data distinctia
dintre Eu ca obiect al cunoa$terii §i Eu ca subiect al cunoa§terii, deci intre cel c
e este cunoscut §i cel care cunoa§te, introducand, totodata, o viziune complexa in i
nterpretarea Eului care este analizat in termeni de piirti constitutive, ca suma
totala nu doar a ceea ce individul considera despre sine (despre corpul sau sau
despre trasaturile §i abilitatile sale spirituale), ci §i despre fanlilia, prieteni
i, activitatile sale. "In sensul cel mai larg - scria el - cuvantul Eu desenmeaz
a tot ceea ce un om recunoa§te ca fiind al sau, nu numai corpul §i facultatile psihi
ce, d §i imbracamintea, familia, prietenii, operele de arta, toate aceste obiecte
dandu-i acelea§i emotii"13. Ca atare, Eul este analizat dupa urmatoarea schema: el
ementele sale integrante (Eul material; Eul social; Eul
11
Ibidem, p. 105.
immediates de La conscience,
Paris, Felix
Alcan,
1926, 97,178. pp.
12 Ibidem, p. 105. 13 W. James, Precis de Psycho logie, Paris, Marcel Riviere, E
diteur,
1929, 228. p.
87
86
spiritual); sentimentele §i emoliile provocate de Eu sau con§tiinla valorii sale (mu
llumire, nemullumire, orgoliu, suficienla, vanitate, amor propriu, modestie, umi
linla etc.); actele prin care Eul tinde sa se afirme §i sa se apere (instinctele d
e conservare, de expansiune, apiirare etc.). Prin raportarea Eului §i la alte elem
ente dedit cele corporale §i spirituale, ca §i prin viziunea sa complexa asupra stru
cturii acestuia, Jan1es a anticipat §i facilitat, totodata, alte concepte ce vor f
i introduse mai tarziu in psi:: hologie (conceptul de "grup de referinlii", elab
orat de Sherif; conceptul de "proprium" propus de Allport).
liile esenliale ale Eului este cea de a elibera omul din constrangerile incoll§tie
ntului. "Eul trebuie sa expulzeze Sinele" sau "Acolo unde se afla Sinele, el tre
buie facut sa devina Eu" proclama Freud inlelegand, in cele din urma, ca sensul
existenlei umane sta tocmai in autoconstructia Eului, a ciirui menire e;ste de a
aboli §i depa§i incon§tientul. Din pacate, a§a dupa cum constata Ey, "aceasta necesitat
e a ramas in opera sa litera moarHi"15.
A doua etapa (intre 1900-1940), psihanalitica §i intera~lionista, este sustinuta i
n Europa de Sigmund Freud §i continuatorii sai, iar in America de George Herbert M
ead, care au elaborat conceplii contradictorii §i totu§i complementare dintr-un anum
it punct de vedere.
Dat fiind faptul ca opera §i cooceptia lui Freud sunt indeob§te cunoscute, nu yom st
arui in amiinunt asupra lor. La Freudl4, Eul apare prin diferenlierea Sinelui in
contact cu realitatea externa, el este un fel de excrescenla a Sinelui. Atat su
b raport structural, cat §i funqional, Eul este 0 veriga intermediara intre Sine §i
realitatea exterioara: pe de 0 parte, Eulline sub control tendin1ele instinctive
, brutale ale Sinelui; pe de alta parte, observa lumea exterioara I;)icauta cele
mai propice ocazii de satisfacere a tendinlelor incon§tiente. Eul este, al;)adar,
subordonat in totalitate Id-ului §i realitalii externe. In loc sa Ie domine, este
dominat; in loc sa Ie controleze, este control at. EI indepline§te ordinele imper
ative §i impulsive ale Id-ului cautand supape acceptabile de satisfacere 'a lor in
jsau prin tealitatea externa. Aflat intre Id I;)irealitatea externa el este stri
vit de ambele. Rolul precar al Eului in raport cu cele doua instanle este sesiza
t de insu§i Freud care, in lucrarea Inhibilie, simptome ~i angoasa (1926), arata c
a Eul ,,face pe mortul" pentru a nu intra in conflict cu Sinele sau cu Supra-Eul
. ~i totu§i, in ultima sa lucrare (Abriss der Psychoanalyse, 1938) Freud considera
ca una dintre func14 S, Freud, Introducere In psihanaliza. Prelegeri de psihana
liza. vierii cotidiene, Bucure§ti, Editura Didacticii §i Pedagogica, 1980.
In ceea ce prive§te evolulia concepliilor despre Ell in aceasta perioada pe contin
entul american, lucrurile nu sunt atat de simple cum par la prima vedere. Muzafe
r Sherif, la care ne-am mai referit, aprecia ca au existat ani de relativa neuti
lizare §i lipsa de respect fala de conceptul de Eu, care se inscriu exact intre li
mitele pe care Ie avem in vedere. Or, dad am lua in considerare numai contribuli
a lui G. H. Mead la cercetarea problematicii Eului (intr-o lucrare mai restransa
, The Social Self (1913) §i mai ales intr-una mai ampla, celebra Mind, Sefl, and S
ociety (1934)) §i ar fi suficient pentru intreaga perioada. Este de mirare faptul
ca Sherif trece cu atata ul;)urinla peste contribulia magistrala a lui Mead la s
tudierea problematicii Eului, cu atat mai mult cu cat acesta inaugura 0 noua per
spectiva de abordare a Eului, §i anume pe cea interactionista. Nemultumit de behav
iorismul naturalist §i mecanidst al lui Watson I;)i fructificand 0 idee mai veche
a lui Baldwin ("Eul §i alter-eul se nasc impreuna"), Mead ca reprezentant al behav
iorismului social s-a orientat spre analiza unor fenomene psihice (conl;)tiinla,
spiritul, Eul), interpretate nu ca substante, ci ca functii psihice ce se nasc
in procesele sociale, in asumarea §i jucarea rolurilor, in comunicarea interperson
ala §i de grup. Dupa piirerea noastrii, contribuliile majore aduse de Mead in stud
iul Eului se drcumscriu urmatoarei problematici: - suslinerea cu tiirie a origin
ii sociale a Eului (el nu exista de la na§tere, ci se constituie progresiv in expe
rienla §i activitatile sodale, nefiind altceva decat altul internalizat, iar exper
ienla sociala, rezultatul asumiirii §i j-uciirii rolurilor, ca procese
15
Psihopatologia H. Ey, op. cit., p. 277.
88.
89
integrate in viata sociala). Eul se na~te ca urmare a "reciprocitatii perspectiv
elor" dintre Eu ~i Altul, dintre Eu ~i Mine, dintre Eu ~i Altul generalizat, adi
ca societatea. Gmul sesizeaza, preia ~i interiorizeaza din societate, in urma as
umiirii ~i jucarii rolurilor, experientele, atitudinile ~i simbolurile semnifica
tive ale altora, ale gr.upurilor sociale in care traie~te transformandu-Ie, astf
el, in experiente ~i atitudini proprii. "Structura Eului unei persoane reflecta
modelul general de comportament al grupului social caruia iridividul ii apartine
"16, scria Mead. Prin aceasta, autorul american a eliberat psihologia de "indivi
dualism", a amplasat in locul con~tiintei inehise, orientata exclusiv spre sine
insa~i, con~tiinta desehisa, orientata spre altii, spre experienta lor sociala;
- precizarea mecanismelor psihologice prin care se construie§te Eul, mai important
fiind eel al comunicarii. Cu ajutorul ei, realizata prin gesturi simboliee tran
sformate in limbaj, individul intra in relatie nu numai eu altii sau cu societat
ea, ci ~i eu sine insu~i. in felul acesta se preia, se interiorizeaza experienta
sociala ~i atitudinile altuia generalizat, formandu-se Eu!' in virtutea comunic
arii realizata eu altii, omul devine con~tient de el insu~i, constituindu-se ca
obiect pentru sine, deci ca Eu. in eon~tientizarea de sine, locul central 11 ocu
pa gandirea, proeesele inteleetual-cognitive. Prin formularea acestei idei, Mead
se diferentiaza de Janles ~i Cooley care consider au ca fundanlentul Eului se a
fla in experienta afectiva, in sentimentul de sine. "Esenta Eului, arata Mead, e
ste de ordin cognitiv, ea rezida in conversatia prin gesturi interiorizate care
constituie gandirea"17. De~i sublinierea rolului comuniciirii ca instrument in f
ormarea Eului, a gandirii, a actiunii reflexive ca fundament al Eului reprezinta
un ca~tig important, nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca neglijarea aspe
ctelor motivationale de personalitate nu este in masura sa ofere 0 imagine compl
eta asupra Eului. Reducerea actiunii sociale la comunicare ~i a comuniciirii la
limbaj, identificarea simbolurilor cu toate "expresiile" conduce, dupa cum remar
ca Gurvitch, spre rationalism, fapt confirmat,
16 17
de altfel, de conceptia lui Mead asupra "altuia generalizat" care pierde din ved
ere diferentele sociale dintre oameni ~i prefigureaza identificarea soc\etatii c
u 0 ratiune universalal8; _ conturarea proprietaJilor Eului: de a fi obiect pent
ru el insu~i, fapt care II diferentiaza de alte obiecte ~i corpuri; de a fi .rel
ational, in sensul ca nu exista dedit in relatie cu ceilalti membri ai grupului
cu care intra in interactiune; de a fi un ansamblu de atitudini sociale preluate
de la ceilalti membri ai societatii; de a fi unic, chiar daca interiorizeaza ex
perienta conl'unitatii care este aceea~i pentru toti - el nu este incompatibil d
e a avea propria sa individualitate, modelul sau unic - aratii Mead - deoarece f
iecare Eu reflecta un aspect, 0 latura din realitate, ce pot fi diferite de cele
reflectate de un alt individ.1n fapt, fiecare Eu reflecta din punctul sau de ve
dere unie. A~adar, originea sociala, constitutia ~i structura comuna a Eului nu
exclud variatiile ~i diferentele, nu interzice individualitatea distincta a fiec
iirui Eu, dimpotriva, 0 presupun; in sfar~it, proprietatea de a fi 0 forma de ad
aptare care se "atinge" nu doar pe sine, ci ~i ambianta sociala care 11 ajuta sa
se organizeze. Tot acest ansm,nblu de proprietati este in masura de a preciza m
ai bine atat natura, cat ~i specificul Eului in raport cu alte formatiuni psihie
e; _ operarea distincliei dintre Mine, Eu, Sine. Minele este fiinta biologica a
omului, ansamblul de atitudini bine organizat ~i structurat in individ ca Uffila
re a contactelor lui interpersonaIe, deci atitudinile altora pe care ni Ie asumi
im noi in~ine. Eul este reactia organismului (a Minelui) la atitudinile altora.
MineIe este un personaj conventional care existii intotdeauna ~i permite individ
ului sa intre in experienta ahora; Eul este 0 forma de adaptare a Minelui la sol
icitiirile sociale, prin care se aduc modificiiri atat Minelui, cat ~i societati
i. Reactia Eului poate fi comuna, obi~nuita, conformista, dar ~i noua, deosebita
, novatoare in raport cu cele de pana atunci; primele exi~ta in experienta socia
la a individului, celelalte nu; unele conserva existenta individului, altele 0 s
chimba, 0 modifica. Eul poate "dispune", a~adar, de Mine, insa nu la intamplare.
"Exista, scria Mead, un con18
George Herbert Mead, L'esprit, Ie soi et la sociiti, Ibidem, p. 147.
Paris, P.U.F.,
1963, 139. p.
Georges Gurvitch, in: G. H. Mead, op. cit., pp. IX-X.
90
91
II
Ii
trol social care stabile§te limitele, fixeaza conditiile care ii permit Eului sa u
tilizeze sau sa dispuna de Mine ca mijloc d~ realizare a scopurilor comune"19. C
and actiunile Eului scapa de sub controlul social se ajunge la degradarea Eului.
Minele ~i Eul sunt aspecte distincte, lnsa corelative. Am putea spune ca Minele
este structura care se exprima in Eu, iar Eul, expresia structurii. Cele doua c
oncepte sunt foarte apropiate de ceea ce in psihologia sociala denumim statut ~i
roI. Minele ~i Eul constituie impreuna Sinele, adica personalitatea individului
. Rolul activ revine insa Eului care, a~a cum aratam, duce la schimbarea concomi
tenta a Sinelui ~i a Mediului social, dar ~i la degradarea acestora; - introduce
rea conceptului de Eu total. Pentru a determina o asemenea realitate Mead vorbe~
te de existenta unui Eu unificator sau Eu complet, compus dintr-o serie de patti
sau fatete elementare, din Euri elementare. Un asemenea Eu total se define§te in
raport cu comunitatea din care face parte individul, cu situatia in care el se g
as~te, cu ansamblul relatiilor pe care Ie intretine ~i Ie traverseaza. Daca proc
esele sodale sunt unitare, atunci ~i Eul va fi unitar; daca, dimpottiva, procese
le sociale sunt dezorganizate, disociate, atunci ~i Eul va fi disociat, dedublat
. Structura Eului reflecta, a~adar, structura societatii, a grupului. Mai mult d
ecat atat, chiar modul de exteriorizare at Eului va fi determinat de specificul
proceselor sociale. De regula, se exprima acea fateta a Eului care este necesara
, corespondent a tipului de relatii sodale in care este implicat individuI. "Exi
sta o mare diversitate de Euri corespondente diferitelor relatii sodale"2o, scri
a Mead. Cfind unitatea Eului complet se distruge, cfind Eul se disodaza sau se d
edubleaza in Euri elementare, datorita disolutiei proceselor sociale, atund yom
asista la degradarea personalitatii. Am stiiruit mai mult asupra contributiei lu
i Mead deoarece ea reprezinta momentul de varf nu numai in raport cu problematic
a Eului, d chiar cu intreaga psihologie de pfina atund ~i cu cea care va urma. I
ntr-adevar, conceptia lui Mead nu este
19
doar noua ~i pertinenta sub raport ~tiintific, mai ales prin orientarea ei spre
social, dar ~i deschizatoare de noi piste investigative ce se vor dovedi product
ive peste ani21. A treia etapa Ontre 1940-1980), pe care am ntlln1t-o "autonomis
ta" ~i psihoumanista, este reprezentatii de ceea ce s-a numit "psihologia Eului"
(ego psychology) ~i "psihologiaumanista". Continuatorii lui Freud, nemultumiti
de faptul cii aeesta i~i concentrase atentia aproape in exclusivita.te asupra Si
nelui, a pulsiunilor inco~tiente, ramanfind prizonierul inc'0~tientului, ~i, mai
ales nesatisfacuti de totala dominare ~i subordonare a Eului de Sine sau de real
itatea externa, deplaseaza eentrul de greutate tocmai pe analiza Eului, considera
t ca fiind esential in structura personalitatii. Dat fiind faptul cii se postule
aza autonomia Eului atat in raport cu celelalte structuri de personalitate, cat
~i in raport cu realitatea, psihologia practicata de ei a fost denumitii psiholo
gia Eului (ego psychology). Printre fondatorii acestei orientiiri ar putea fi co
nsiderati H. Hartman, R. M. Loewenstein ~i E. Kris, iar printre sustiniitorii ei
: D. Rappaport, G. Klein, B. Gill, R. R. Holt, R. White. Punctul de pornire al "
psihologiei Eului" 11reprezinta articolullui H. Hartman Psihologia Eului §i proble
ma adaptarii, publicat in 1939, imediat dupa moartea lui Freud22. De~i in interi
orul acestei orientiiri exista numeroase variante, pozitia lor generala este ace
ea~i. In esenta este yorba despre considerarea Eului ca dispunand de 0 independe
nta, de 0 autonomie in raport cu celelalte formatiuni ale personalitatii, dar ~i
cu mediul inconjurator. Eul este autonom atat prin originea, cat ~i prin functi
onarea sa, adica prin felul in care i~iutilizeaza sursele de energie de care dis
pune. Cat prive~te originea Eului,,acesta este inniiscut, ca ~i Sinele, dar se v
a diferentia treptat de eI. Astfel, daea intr-o stare initiala aparatele
21 in perioada pe care 0 analizam, in Romania, aparea in 1927lucrarea lui C. Rad
ulescu-Motru, Personalismul energetic, ce continea idei originale cu privire la
G. H. Mead, op. cit., p. 179.
20 Ibidem, p. 121.
Eu §i personalitate. Dat fiind faptul ca ea nu promova nici 0 conceptie psihanalit
idi, nici una interactionista, ci era mai degrabii reflexul intarziat (la noi) a
l perioadei anterioare, nu ne vom opri acum asupra ei, ci ii vom fructifica idei
le intr-un alt context. 22 Vezi M. Reuchlin, Psycho logie, Paris, P.U.P., 1977,
. 306;E. Promm, Texte p p alese, Bucure§ti, Editura Politica, 1983, p. 418-428;Cat
herine B. Clement, P. Bruno, L. Seve, Pentru 0 critica marxista a teor.iei psiha
nalitice, Bucure§ti, Editupp. ra Didacticii §i Pedagogicii, 1975, 81-87.
92
93
specifice Sinelui (pulsiunile) exista amestecate cu cele specifice Eului (capaci
tatea de a percepe, inviita, memoriza, gandi, actiona), mai tarziu, ca Uffilare
a formarii unor aparate achizitionate (deprinderi, mecanisme de aparare etc.), E
ul i§i va capata 0 tot mai mare autonomie. Daca in prima faza, este prezenta 0 "au
tonomie primara" a Eului, in cea de-a doua, putem vorbi despre o "autonomie secu
ndara" ce permite organismului adaptarea rationala la mediul inconjuriitor. Funq
ia esentialii a Eului este, a§adar, cea de adaptare. Accentul pus pe adaptare deri
va din conceptia mai general a a acestei orientari potrivit careia psihanaliza n
u este altceva decat 0 psihologie generala, ca atare ea trebuie sii-§i puna inprim
ul rand problema adaptiirii. Cat prive§te planul functional al Eului, autonomia ac
estuia apare din faptul ca el i§i utilizeaza energia, de care dispune de la na§tere §i
pe care 0 pastreaza in propriile sale structuri sau intr-un rezervor de "libido
u neutralizat", cu scopuri independente de originile sexuale §i agresive, dat fiin
d faptul cii aceste scopuri nu presupun cu necesitate 0 reducere a tensiunii. De
altfel, Hartman vorbe§te de existenta unei "sfere fara conflicte a Eului". Psihol
ogii Eului nu pun accent in dezvoltarea acestuia pe tensiuni, conflicte, opoziti
i, ci pe existenta unui continuum ierarhic de forte §i structuri prezente la toate
nivelurile ierarhice. In felul acesta dialectica lui Freud este inlaturatii §i in
locuita cu cre§terea organica in interiorul unei structuri ierarhice. Dadi la Freu
d fortele irationale determinau vointa §i limitau funqionarea Eului, la noua orier
ttare, vointa §i energia libidinalii "desexualizatii" alimenteaza Eul pentru ca ac
esta sa poatii functiona normal.Prin capacitatea sa de selectivitate in raport c
u solicitarile mediului (care nu este neapiirat orientat spre reducerea tensiuni
i) Eul i§i dobande§te autonomia §i falii de acesta. Unii autori (P. A. Bertocci §i mai a
les J. MacMurray) merg §i mai departe cu autonomia Eului considerandu-l ca 0 forta
central a in cadrul personalitiitii, ca un fel de entitate care cunoa§te, dore§te,
se striiduie, vrea. MacMurray, de exemplu, in cartea sa, The Self as agent (1957
), ajunge la concluzia cii Eul este centrul energiei personale. Pe buna dreptate
, Allport arata ca "dacii admitem Eul ca 0 forta separatii care cunoa§te, vrea, do
re§te suntem in pericol de a crea 0 personalitate in cadrul personalitatii. .. de
a postula 94
"un omulet in piept" care trage sflorile"23. De aceea, probabil cii nu considera
rea Eului ca "un factor intern care conduce din umbra" reprezinta solutionarea c
omplicatelor probleme psihologice ale individului, ci integrarea lui in structur
ile pers(;malitatii. Contributii importante §i mult mai echilibrate la problematic
a Eului aduce §i Erik Erikson care introduce conceptele de ego identity §i ego quali
ties, primul punand accent pe identitatea de sine (mai ales a adolescentilor), c
elalalt pe calitatile ce-i permit omului sa se opuna §i sa triumfe asupra hazardul
iyi, sa depa§easca crize1e sociale §i sa-§i dezvolte personalitatea24. De§i "psihologia
Eului" a devenit, dupa cum constata Erich Fromm, "cea mai influentii §i mai presti
gioasa in interiorul mi§carii psihanalitice"25, observam ca ea nu-§i propune depii§ire
a psihanalizei, ci doar completarea §i revizuirea ei. Mai mult decat atat, nu este
yorba de 0 revizuire de fond, dialecticii, cum 0 denume§te Fromm, ci de una ortod
oxa, adica a spiritului sau, §i nu a conceptelor. "Ortodoxia conserva invataturile
in forma lor originala, Ie apara de critici §i de polemici, dar Ie "reinterpretea
za", pune accentul pe lucruri diferite sau opereaza adaugiri pe care pretinde a
Ie fi gasit deja in cuvintele maestrului "26. revizuire severa a sistemului freu
dian, 0 scoatere din "criza a psihanalizei" ar fi constat tocmai in coborarea ad
anca in structurile
'
0
incon§tientului, in sondarea fenomenelor patologice pe care Ie produce societatea
tehnologicii cibernetizatii, care au luat locul impulsurilor sexuale de care vor
bea Freud. Conformismul "psihologiei Eului" i-a determinat pe unii anali§ti s-o ta
xeze ca reprezentflnd "un regres in raport cu esenta psihanalizei" (E. Fromm) sa
u ca 0 "etapa sterilizantii §i regresiva" (S. Nacht). A§a stau lucrurile daca "psihq
logia Eului" este raportata la psihanaliza; daca 0 raportam insa la problematica
general a a Eului trebuie sa retinem §i sa apreciem eforturile facute pe directia
surprinderii unitatii, coerentei §i continuitatil Eului, ca §i pe cea a sublinierii
functii10r adaptative ale acestuia.
23 G. W. Allport, op. cit., pp. 138, 146. 24 Vezi: L. A. Hjelle, D. J. Ziegler,
Personality. Research, and Applications, New York, McGraw-Hill 25 E. Fromm, op.
cit., p. 418. 26 Ibidem, 424.
Theories: Basic assumptions, Book Company, 1976, cap. 3.
95
Prin jurul anilor '50, '60 incepe sa se contureze §i sa intre pe scena confruntari
lor §tiintifice 0 rtoua orientare psihologica, §i anume "psihologia umanista", consi
derata chiar de catre fondatorul ei (A. H. Maslow) ca reprezentaud cea de-a "tre
ia foqa inpsihologie", alaturi de psihanaliza §i behaviorism. Daca pima acum Eul f
usese negat sub diferite forme (de behaviorism §i psihanaliza) sau hipertroflat (d
e "psihologia Eului"), de data aceasta se incearca redimensionarea locului §i rolu
lui lui in structura personalitatii. Daca paua acum se pusese un accent excesiv
pe Eul angoasat, nevropat, psihopat, de data aceasta este luat in considerare Eu
l omului normal, al unui om ce este membrul unei anumite societati, ce traie§te in
diverse tipuri de grupuri sodale, ce este implicat §i nevoit sa faca fata unei mu
ltitudini de relatii sociale. In sfilr§it, daca pana nu de mult Eul era interpreta
t dintr-o perspectiva predominant teoretica, de data aceasta pe prim plan trec p
reocuparile de ameliorare a existentei Eului intr-o lume hipertehnicizata §i cu nu
meroase ptobleme sodale, politice, economice, demografice §i mai ales umane. Dat f
iind faptul ca in alte studii am analizat pe larg contributiile §i limitele "psiho
logiei umaniste", nu vom mai starui aici in amanunt asupra lor. In ceea ce prive§t
e Eul, in esenta, este vorba de accentul pus pe eforturile ce trebuie depuse (in
dividual §i social) pentru a se ajunge laforme superioare de Euri, implicit de per
sonalitati sau modalitati existentiale. Se vorbe§te astfel despre Eul autoactualiz
at (Maslow), ded despre Eul care ajunge la realizarea de sine, faza in care el t
raie§te 0 "experienta de varf", adica viata omului este dominata de valoarea perfe
ctiunii, succesului, implinirii, calmului, satisfactiei, lini§tii interioare, pe d
e 0 parte, §i lipsita de team;!, de anxietate, frustrari §i insatisfactii, pe de alt
a parte, de asemenea, despn. Eul autentic (Rogers), adica despre Eul a§a cum este
in realitate, netrucat, nemascat saudisimulat. Atingerea stadiului de Eu autoact
ualizat sau de Eu autentic ~u se poate obtine insa in arice fel de societate, ia
ta de ce sustinatorii psihologiei umaniste au fost nevoiti sa lege conceptul de
Eu de conceptul de societate, considetaud ca numai intr-o societate Eu-psihica s
-ar putea ajunge la 0 deplina realizare a personalitatii umane. Nu trebuie trecu
te cu vederea nici 96
unele contributii metodologice aduse de psihologii umani§ti in studiul Eului. Roger
s preia Q technique, introdusa de W. Stephensen (1953) pentru studierea Eului in
dividual, 0 adapteaza necesitap,lor terapeutice sub fOffi1a a ceea ce el nume§te Q
Sort §i masoara diferentele dintre perceperea Eului real §i Eul ideaI27; H. A. Otto
(1963) introduce §i folose§te tehnica intitulata "experienta Minerva" sau recuperar
ea cOll§tienta a experientei pozitive28; R. W. Coan (1974) trece in revista 0 mult
i~udine de instrumente folosite in investigarea unor caracteristici a ceea ce el
nume§te "personalitatea optimala" (printre care §i tehnica "Cine sunt Eu?")29. De§i p
sihologia umanista i§i are scaderile ei, nu trebuie sa trecem peste eforturile dep
use in vederea surprinderii caracterului unitar al fiintei umane §i a nevoii reali
zarii de sine - idei ce devin un laitmotiv al psihologiei contemporane30. A patr
a etapa (incepaud cu 1980 paua in prezent), psihosociala, se caracterizeaza prin
tr-o expansiune extraordinara a problematicii Eului in perimetrul preocuparilor §t
iintifice. Faptul cel mai spe?taculos
11 reprezinta insa redescoperirea Eului de catre psihologia sociala. De la Mead,
fondatorul conceptiei in-
teractioniste asupra Eului, psihologia sociala nu s-a mai oprit dedt cu totul ac
cidental asupra acestuia. Incepand insa cu anii '80 0 avalan§a de lucrari i§i face r
esimlita prezenta nu doar in psihologia sociala generala, ci §i in cea experimenta
la. In 1980 D. M. Wegner §i R. R. Walacher editeaza 0 importanta lucrare asupra Eu
lui in psihologia sociala; in 1985 Ph. Shaven editeaza o alta cu titlul Eul, sit
uafiile §i comportamentul social, care traL. A. Hjelle, D. J. Ziegler, op. cit., p
p. 315-317. H. A. Otto, Experience Minerve: premier compte reMu, in: J ,T.F. Bug
ental, op. eit., pp. 155-163. 29 R. W. Coan, The Optimal Personality, New York,
Columbia University Press, 1974,pp.140-144, 30 In aceastii perioadii, in psiholo
gia romaneasca, Eul nu este abordat distinct, ci integrat unor altor probleme ma
i generale. Astfel, el se regase~te in problematica cunoa~terii de sine, in cea
a devenirii persoanei sau in cea a frustraliei. Vezi. V. Pavelcu, [nvitaIie la e
unoa§tere de sine, Bucur~ti, Editura 1}tiinlifica, 1970; E. Pamfil, D. Ogodescu, P
ersoanii ~i devenire, Bucure~ti, Editura 1}tiinlificii ~i Enciclop~dica, 1976; T
. Rudica, Eu ~i eeliilalt, la~i, Editura Junimea, 1979.
27 28
97
teaza despre natura personalitatii, a Eului §i a situatiilor sociale, despre forme
le cunoa§terii de sine §i ale increderii in ea, despre efectele interactiunii dintre
persoana §i situatie asupra deciziilor, comportamentelor altruiste, sanatatii, pe
rceptiei §i evaluiirii altora. In anii imediat urmatori, alti autori (K. J: Gergen
, 1986; Krysia Yadley §i Terry Honness, 1987) publicii lucriiri interesante pe pro
blematica Eului31, iar cei doi din urma, de exemplu, publica un volum integrativ
, interdisciplinar, cu participare internationala in care analizeaza implicatiil
e Eului §i Identitatii in procesele emotionale, comportamentele sociale, perturbii
rile psihologice ale personalitatii. La fel de interesate de problematica Eului
sunt §i revistele de specialitate. Senmificativ din acest punct de vedere ni se pa
re a fi faptul ca "Journal for the theory of Social Behaviour" publica in doi an
i consecutivi (1985, 1986) numere tematice speciale cu un titlu generic graitor
de la sine: Redescoperirea Eului in psihologia sociald. Implicalii teoretice $i
metodologice. La fel, British Journal of Social Psychology i§i consacra unul dintr
e numere (3 pe 1986) relatiei dintre . individ §i societate, continand studii cu p
rivire la Eu32. Manifestarile §tiintifice internationale i§i sporesc §i ele interesul
pentru problematica Eului, interpretata dintr-o perspectiva psihosociala. De exe
mplu, la cea de-a 7-a Conferinta generala a Asocialiei Europene de psihologie so
ciala experimentala (Varna, 19-23 mai 1987) problematica Eului a constituit obie
ctul unei sesiuni tematice cu titlul Eul $i conceptul de Eu, la care au prezenta
t comuniciiri psihosociologi din Franta, Polonia, Olanda, Italia, Bulgaria33.
31 D. M. Wegner, R. R. Walacher (Eds.), The Self in social psychology, New P Yor
k, Oxford University Press, 1980; . Shaven (Ed.), Self, situations, and Social v
ol. Behavior, "Review of Personality and Social Psychology", 1985, 6;K. J. Gerge
n, Theory of the Self: Impasse and evolution, in: L. Berkovitz (Eds.), Advances
in experimentalsocialpsychology, New York, Academic Press, 1986; . Yadley, T. Ho
ness K (Eds.) , Selfand Identity. Psychosocial perspectives, New York, John Will
ey, 1987. 32 The rediscovery of self in social psychology: Theoretical and metlw
dological implications, "Journal for the Theory of Social Behaviour". Special Is
sue, 1985, vol. 15(3);1986,ol. 16(1); The individual-society interface, British
Journal of Sov cial Psychology. Special Issue, 1986, 25(3). vol. 33 Vezi n.ota 5
pp. 19,45,50,62,94.
In ce consta, de fapt, aceasta redescoperire a Eului de catre psihologia social
a, ce anume a impulsionat-o? Mai intai, necesitatea interpretdrii situalionale $
i interrelalionale a Eului, raportat la viala §i relaliile colective ale oanlenilo
r §i nu doar la componentele interioare ale vietii psihice. Mai apoi, nevoia depla
sdrii centrului de greutate spre implicaliile practice ce vizeaza direct viala §i
existenta concreta a oanlenilor. De data aceasta, cercetatorii se intreaba nu at
at ce este Eul, ci care este rolullui in viata personala §i sociala a oamenilor. D
e exemplu, Jean-Paul Codal (Franla) incerca sa raspunda in comunicarea prezentat
a la cea de-a 7-a Conferinta generala a E.A.E.S.P. la unele intrebiiri, de tipul
: cum modi fica referirea la sine modul de percepere a mediului fizic §i social; c
um afecteaza autoreferinta procesele de comparare sociala §i de comportament34? J.
B. Pryor §i J. D. Day, editoriilucriirii Dezvoltarea cogniliei sodale, apiiruta i
n 1985, aratau ca de§i de pe vremea lui James s-a crezut ca Eul joaca un rol deose
bit in procesele psihologice, cercetarile recente s-au intors la acest concept t
eoretic cu intrebiiri mai calificate: cand sensul Eului unei persoane are import
anta?; cand atitudinile §i valorile personale, concepliile despre moralitate, nOli
unile despre corectitudine influenleaza gandirea §i comportamentul ?35 Schimbarea
de optica este evidenta a§a incat nu mai staruim asupra ei. In al treilea rand, re
descoperirea Eului de psihologia sociala a fost impulsionata de necesitatea ie$i
rii ei din propria matcd §i raportarea la alte domenii de cercetare. Or, in moment
ul de fala, intersectia dintre psihologia sociala §i psihologia genetic a s-a dove
dit a fi de mare interes §tiintific, una dintre cele.mai promitatoare direclii de
cercetare in domeniul cunoa§terii sociale. D. K. Lapsley §i S. M. Quintana aratau ca
psihologia sociala trateaza categoriile ei teoretice ca ~i cand acestea n-ar av
ea nici 0 istorie ontogenetica §i nici 0 promisiune pentru dezvoltarea viitoare, i
ar psihologia genetica abia de curand a inceput sa cerceteze bazele sociale ale
dez34 J. P. Codol, Selfcentering schemas and asymmetry phenomena in social compa
risonprocesses. Vezi nota 5, p. 19. 35 J. B. Pryor, 1. D. Day (Eds.), The Develo
pement of Social cognition, New York, p. Berlin, Springer-Verlag, 1985, VI.
98
99
voltarii ontogenetice. Pentru a remite 0 asemenea situalie, psihologia sociala a
r trebui sa devina mai genetica, iar aceasta din urma mai psihosociala. Studiul
autorilor citati, sugestiv intitulat Teme integratoare in teoriile sociale ~i ge
netice ale Eului, se inscrie in coordonatele comuniunii celor doua planuri, fapt
ce permite elaborarea lUlei conceptii complete asupra Eului36. De§i redescoperire
a Eului de catre psihologia sociala este astazi 0 realitate, argumentele invocat
e fiind credem suficient de convingatoare, ea n-a avut totu§i loc pe 0 cale fireas
ca, ci oarecum pe una ocolita. Aceasta i-a §i determinat pe unii autori sa vorbeas
ca despre redescoperirea "inadvertenta" a Eului in psihologia sociala. Susan Hal
es care a publicat in 1985 un articol cu titlul de mai sus, arata ca multe rezul
tate obtinute in cercetiirile de psihologie sociala experimentala nu se incadrau
in paradigmele existente, ceea ce i-a determinat pe diver§i autori sa Ie explice
prin invocarea nevoii de stimulare a Eului la subiectii investigati care prezent
au fala de alti subiecli din experiment sau chiar fata de experimentator imagini
de sine favorabile. Pe aceasta baza, validitatea experimentelor psihosociale di
n anii '60 a fost contestata, precipitandu-se astfel 0 "criza a confidentei". Se
conchide ca motivul de organizare a imaginii despre sine nu este numai un puter
nic reglator al comportamentului, ci §i un element esential implicat in intreaga c
ercetare din §tiintele sociale37. Aceasta i-a §i determinat pe psihologii socia Ii s
a se orienteze asiduu asupra cercetarii imaginii de sine §i a rolului ei in compor
tamentele personale §i interrelationale ale oamenilor. Alaturi de redescoperirea E
ului de catre psihologia sociala, etapa pe care 0 avem in vedere se mai caraeter
izeaza §i printr-o mare expansiune a problematicii Eului in alte domenii ale psiho
logiei. Daea in domeniul psihiatriei §i psihologiei patologice sau medicale ea era
prezenta, acum capata 0 amploare §i mai evidenta, Eul fiind eoneetat cu cele mai
diverse fenomene, cum
36 D. K. Lapsley, S. M. Quintana, Integrative 171emes in Social and Developmen ta
l Theories of Self, in: J. B. Pryor, J. D. Day, op. cit., p. 153. 37 Hales Susan
, The inadvertent rediscovery of self in social psychology, Journal forthe theor
y of Social Behaviour, 1985, oL 15(3),pp. 237-282. v
ar fi: anxietatea, stressul, depresia, obsesiile, fobiile, peiturbarile psihosom
atice. Se vorbe§te chiar §i despre un Eu alcoolie, despre diviziunea §i restabilirea l
ui, ca §i despre faptul ca dramele §i conflictele interne ale a1coolicului reflecta
dihotomiile §i contradictiile din societate38. Mai senmificativ este faptul ca dis
cipline psihologice mai putin interesate in treeut de problematica Eului devin a
stazi maximal preocupate de studiul ei. Psihologia vfu'stelor, psihologia handic
apatilor, psihologia etnolQgica §i comparata au introdus in preocuparile lor §tiinti
fice problematica Eului. 0 simpla rasfoire a revistei "Psychological Abstracts"
pe anul 1987 ar putea fi graitoare din aeest punct de vedere. lata doar diteva t
itluri: Efectul varstei asupra coneeptului de Eu (la
copii pre~colari); Eulla tinerii delineventi; Stima de sine la eopiii handieapat
i; Conceptul de Eu la copiii nigerieni; Studiul f comparativ al Eului la femei ~
i barbati; Conceptul de Eu 1afemeile sedentare etc., etc. In eforturile generale
de cercetare a Eului trebuie incadrate §i cele ale psihologilor romani. Eul ~i lu
mea este titlul unui capitol dintr-o lucrare publicata de Valeriu
Ceau§u in 198339.0 asemenea eferveseenta ideatica nu este desigur conjuncturala, d
impotriva, ea reflecta nevoia §tiintei psiholog ice de autoperfectiune §i mai ales d
e autoimplicare in rezolvarea complicatelor probleme umane pe care Ie ridicii im
pactul omului eu revolutia tehnieo-§tiinlifica, insotit de modificarea sensibilita
tii, raliunii, mentalitatilor §i eomportanlentelor sale, implicit a Eului sau. Sum
ara treeere in revista a eonceptiilor referitoare la Eu elaborate de-a lungul ti
mpului (paeat ea multe altele, mai putin structurate §i influente in epoca, multe
alte nume de autori Titchner, Ausubel, Janet, Wallon, Piaget etc. - n-au putut f
i amintite) ne-a conturat nu doar campul problematic al Eului, ci §i amploarea §i eo
mplexitatea sa; nu doar cumulativitatea cer38
Vezi R. Scwarzer (Ed.), The Self in Anxiety. Stress and Depression (Advances
in psychology, 21),1984;N. Cheshire, H. Thomae (Eds.) Self Symptoms and Psychoth
erapy, New York, Willey, 1987;N. K. Denzin, The Alcoholic Seslf, London, Sage Pu
blication Ltd, 1986. 39 V. Ceau~u, Autocuno~tere §i crea{ie, Bucure~ti, Editura Mi
litara, 1983, cap. III.
100
101
cetarii (§tiintei) psihologice, ci §i progresul realizat de ea, innoidle aduse prin
trecerea de la un autor la altul, de la 0 conceptie la alta; nu numai starea de
fapt existenta la un moment dat, ci ~i directiile probabile de evolutie (confirm
ate sau infirmate, parasite sau preluate, ignorate sau redescoperite); nu doar 0
suma de idei, ci ~i articulatiile intre ele apiirute firesc ca urmare a continu
itatii logice sau in urma opozitiei, a ciocnirii dintre pozitiile adverse, asoci
ate cu procese de comparare ~i decantare; nu numai problemele in legatura cu car
e exista un oarecare acord al cercetatorilor, ci §i cele controversate. La 0 anali
za mai atenta am putea constata ca acestea din urma sunt chiar mai numeroase ded
it primele. lata de ce consideriinl ca pentru a elucida cat mai complet problema
tic a Eului este necesar sa se staruie in continuare tocmai asupra unor asemenea
controverse care, de§i originate in trecutul §tiintei, nici pana astazi nu §i-au gasi
t solutionarea definitiva. Ne propunem ca acest lucru sa-l facem cu un alt prile
j.
4. Locul ~i rolul Eului in structura personalitatii: probleme controversate
Cre§terea interesului cercetatorilor pentru problematica Eului este generata, dupa
piirerea noastra, mai intfii de nevoia cautiirii unui concept integrator in teo
ria personalitatii §i mai apoi de necesitatea liimuririi cat mai complete §i adecvat
e a acestuia, in acord cu cuceririle actuale ale §tiintei psihologice §i indeosebi c
u a ramurilor ei aplicative. ,si cum realizarea acestui deziderat este destul de
dificila, se recurge la emiterea unor alternative sau ipoteze contradictorii, l
a retinerea ~i negarea altora, astfel incat intentia initia1a se transforma in c
ele din urma in contrariul ei. In loc de unitate intalnim diversitate, in loc de
convergenta, apar puncte de vedere divergente, in loc de armonizarea ideilor, a
sistiim la absolutizafea sau unilateralizarea lor. Acest fapt a reie§it cu pregnan
ta din evolutia conceptiilor despre Eu schitata intr-un alt material1. Cum insa
analiza istorica, diacronica, i§i are dezavantajele ei, in acest studiu ne propune
m sa abordiim frontal, sincronic problematic a Eului insistand asupra unor contr
overse (mai vechi sau mai noi) cu intentia de a surprinde mai exact locul §i rolul
Eului in structura personalitatii.
1 M. Ziate, Patru etape In evolufia conceptiilor despre EU, "Revista de psiholog
ie", or. 3, 1988.
103
!
I
EUL ,sI NATURA SA PSIHICA. Unul dintre psihologii umani§ti, C. E. Moustakas (1959)
, considera intr-o lucrare dedicaUi Eului di"este mai u§or sa simli Eul dedit sa-l
define§ti"2. ,si totu§i definiliile n-au lipsit §i continua sa nu lipseasca. Ele sunt
insa atat de diverse, cu accente atat de diferite, incat par a fi descurajatoar
e. In continuare redam cateva dintre ele. "Eul este un luptator pentm scopuri ..
. Eul nu este dedit gandirea momentului, intotdeauna diferita de gandirea imedia
t anterioara" (W. James, 1890)3; "Eul ramane ve;mic simtire subiectiva... Eul es
te simpre comtma tuturor oamenilor, dar in limitele con§tiintei individuale, caci
el este un fapt de con;;tiinta, trait ;;i actual" (Constantin Radulescu-Motru, 1
927)4; "Eul este entitate unica, personaj ascuns privirii din afara, agent al ac
tiunilor noastre originale ;;i libere" (Vasile Pavelcu, 1946)5; "Eul este ceva d
e care stmtem imediat con§tienti, regiunea, calda, centrala, strict personala a vi
etii, tm fel de nucleu al fiintei noastre" (G. W. Allport, 1981)6; "Eul este for
ma suprema a fiintei noastre con;;tiente ; con;;tiintareflexiva constituitamtr-t
m sistem de valori proprii persoanei ; forula problematica a fiintei noastre con
;;tiente" (H. Ey, 1963)7; "Eul este 0 combinatie de con;;tiinta ;;i de alegeri"
(1. T. F. Bugental, 1965)8; "Eul este un sistem central al personalitatii care s
e dezvolta in patru directii: a ceea ce noi dorim pentru noi in;;ine, a ceea ce
noi credem ca datoram altora ;;i lumii in general, a expresiei noastre personale
;;i a capacitatii de a ne autorealiza, a autoevaluarii" (Charlotte Buhler, 1967
)9; "Eul este con;;tiinta de sine, nucleul sistemului personalitatii, care cupri
nde cuno;;tintele ;;i imaginea de sine, atitudinile con;;tiente sau incon;;tient
e fata de valori" (Paul Popescu-Nevea2 C. E. Moustakas
nu, 1978)10; "Eul este individualitate con;;tienta de sine ;;i afirmata ... sedi
ul ansamblului de motivalii, perceptii, a con;;tiintei ;;i aqiunilor, care condi
tioneaza adaptarea la mediu ... nu este 0 entitate fizica, ci un produs" (Norber
t Sillamy, 1980)11; "Eul desenmeaza sediul con;;tiintei, persoana" (Madeleine Gr
awitz, 1983)12; "Eul este obiect al propriei sale ctmoa;;teri ;;i evaluari ... r
eglator al memoriei ;;i al biografiei personale" (D. K. Lapsley, S. M. Quintana,
1985)13; "Eul este centrarea psihic:i a insului, nuclearizarea psihica a acestu
ia, autoreflectarea sa in propria-i con;;tiinW' (Ion Alexandrescu, 1988)14. Din
multitudinea unor asemenea puncte de vedere se contureaza cel pUlin trei modalit
ali distincte de definire a Eului; prin sublinierea locului §i rolului lui in stru
ctura personalWilii; prin stabilirea proprietalilor lui; prin referiri la compon
enla §i structura lui psihica. Nu este deloc greu sa observam ca in legatura cu prim
ele doua modalitali de definire a Eului exista 0 mai mare f concordanla de parer
i, marea majoritate a autorilor relevand 10cuI §i rolul sau central, de nucleu al
personalitalii, unitatea, stabilitatea lui etc. Domeniul eel mai controversat 11
reprezinta natura psihica a Eului, aici oPliunile fiind nu doar relativ diferite
, ci §i extrem de contradictorii. Eul este simlire sau gandire? emolie sau reflexi
e? - iata marea intrebare care i-a preocupat pe cei mai mul1i autori. In ciuda d
iversitalii de pareri nu este insa greu sa sesizam §i ceea ce este constant, invar
iant in concepliile §i definiliile amintite. Astfel, majoritatea lor, daca nu chia
r toate, precizeaza ca Eul este fapt de con§tiinla, dar nu orice fel de cOfi§tiinla,
ci 0 con§tiin¢ reflexiva, insolita deci de gandire. Apoi, de§i se vorbe§te de con§tiinla
imediata sau de con§tiinla superioara, se arata ca in cazul Eului este yorba despr
e con§tiinla de sine. In sfar§it, de§i se fac referiri la 0 serie de tendinle fundamen
tale, variate prin natura §i finalitatea lor, nu se uita sa
10 Paul Popescu-Neveanu, Dic{ionar de psihologie, Ilucure~ti, Editura Albatros,
1978,pp.248"249 .. 11 Norbet Sillamy (Ed.), Dictionnaire encyclopedique de psych
o logie, Paris, Bordas, 1980,pp. 759-760. 12 Madeleine Grawitz, Lexique des scie
nces sociales, Paris, Dalloz, 1983, p. 254. 13 D. K. Lapsley, S. M. Quintana, In
tegrative Themes in Social and Developmental Theories of Self, in: 1. B. Pryor,
1. D. Day (Eds.). The Development of Social Cognition, New York, Springer-Verlag
, 1985, p, 155. 14 Ion Alexandrescu, Persoanii, personalitate, personaj, Ia~i, E
ditura Junimea, 1988, p. 53.
(Ed.), The Self; explorations in personality growth, New York,
HaIfer, 1956, cap. I. W. James, Precis de Psychologie, Paris, Marcel Riviere, Ed
iteur, 1929, p. 278. 4 C. Radu1escu-Motru, Personalismul energetic, Bucure~ti, E
ditura Casei ~coalelor, 1927,p.68.
5 Vasile Pavelcu, Cunoa§terea de sine §i cunoa§terea personalitiitii, Bucure~ti, Editu
ra Didactica ~i Pedagogica, 1982, p. 268. 6 G. W. Allport, Structura §i dez:voltar
ea personalitii{ii, Bucur~ti, Editura Didac-
tica~i Pedagogica, 1981, p. 119. Henri Ey, Con§tiinfa, Bucure~ti, Editura ~tiintif
ica pp. 55, 257, 295.
8 J. T. F. Bugental, Winston, 1965, p. 204.
~i Enciclopedica,
1983,
The search for autenticity, New York, Holt, Rinehart and
9 Charlotte BUhler, La vie humaine dans la totaliti, in J.T.F. Bugental (Ed.), P
sy_ chologie et liberation de I 'homme, Verviers, Gerard, 1973, p. 114.
104
105
se specifice ca esential pentru individ este intentionalitatea sa, orientarea sp
re realizarea scopurilor. Daca la aceasta adaugam §i momentul alegerii, al optiuni
i deci al deciziei care implica ratiunea yom intelege §i mai bine ca tendinta gene
ral a este de a se conserva con§tiinla §i gdndirea in structura psihica a Eului. Chi
ar §i acei autori care credeau ca "Eul ramane ve§nic simtire subiectiva" sau ca la "
riidacina unui Eu abstractie se afla un Eu simtire, intuitie", considera ca in u
rma procesului de "limpezire" a Eului de elementele primitive, acesta "prinde sc
helet" §i se transforma intr-o forma superioara. "Eul ie§it din con§tiinta intuitiei c
lare ne va da persoana energetica, a profesionistului de vocatie", in timp ce Eu
l simtire da structura mistica a omului primitiv, care este ca un polip lipsit d
e vertebre - era de parere Constantin Riidulescu-Motru15. lata deci cum gandirea
, reflexivitatea, intentionalitatea, procese prin intermediul carora omul se cun
oa§te pe sine, se gande§te pe sine, apar ca elemente primordiale ale Eului. In felul
acesta se padituie§te insa prin unilateralizare §i se intra in contradiqie cu datel
e furnizate de psihologia genetica sau de cea patologidi. Prima arata ca pana a
se ajunge la Eul reflexiv, con§tient de sine, se parcurg 0 serie de faze initiale,
preparatorii in care factorii de ordin afectiv au o mare importanta. Cea de-a d
oua precizeaza ca atunci cand structurile superioare ale personalitatii se alter
eaza, functionale raman cele afective. Nu este intamplator faptul ca unii autori
sesizand lipsa suportului motivational-atitudinal din structura psihologica a E
ului s-au orientat tocmai asupra acestuia. Muzafer Sherif (1968) definea Eul ca
fiind ,,0 formatiune dobandita in preparatia psihologica a individului, constand
din atitudini intercalate pe care individul le-a dobandit in relatia cu propriu
l corp §i partile sale, cu capacitatile sale, cu obiectele, cu persoanele, familia
, grupurile, valorile\sociale, scopurile §i institutiile care definesc §i reglemente
aza modul sau de relationare cu ele in situatii §i activitiiti concrete"16. Cand E
ul, adica aceasta "constelatie de atitudini" (angajanlente, pozitii personale, a
cceptari, c. Riidulescu-Motru, cit., pp. 60-65. op. MuzaferSherif,Self Concept,
in: International Encyclopaedia of the Social andFreePress,1968,p. 153. Sciences
, voL14,NewYork,McMillanCompany
15 16
respingeri, expectatii reciproce, identificari cu persoane, valori, scopuri etc.
), intra in activitate, atunci comportamentul dobande§te direqionalitate pozitiva
sau negativa, devine mai consistent §i selectiv. De§i 0 asemenea interpretare a Eulu
i este superioara multora dintre cele amintite ea nu a capatat teren decat 0 dat
a cu "redescoperirea" Euh,li de catre psihologie. In momentul de fata Eul este c
onceput ca organizator al cunoa§terii §i ca reglator al conduitei dispunand insa, at
at intr-un ~az, cat §i in altul, de 0 puternica baza afectiv-motivationala. Este s
tudiat rolul Eului, in procesele de prelucrare a informatiilor, se fOffilUleaza
teorii asupra Eului in care locul central il au emotiile §i prelucrarea precoll§tien
ta a informatiei, se analizeaza procesele Eului (inteligenta reflexiva, "pierder
ea" Eului in lumi imaginate, utilizarea particulara a mecanismelor de aparare) b
azate pe im- f plicarea concomitenta a aspectelor cognitive, afective §i motivatio
nale17. A. Pratkanis §i A. G. Greenwald (1985)18, rezumand cercetarile din ultima
decada privitoare la Eu ca "organizator al cunoa§terii", constata ca acesta este i
nterpretat in termenii a patru caracteristici: 1. Eul este 0 structura de cunoa§te
re; 2. continutul acestei structuri variaza de la 0 persoana la aha; 3. Eul este
un focar al perspectivei afective; 4. Eul dispune de fatete difuze (publice, pe
rsonale §i colective), fiecare contribuind la perspectiva afectiva a Eului. Toate
aceste caracteristici sugereaza ca Eul este 0 schema atitudinala centrala, compl
exa, specific personala. Dupa parerea autorilor, considerarea Eului ca organizat
or al cunoa§terii ar putea aduce date noi, contribuind astfel la lamurirea multor
probleme care inainte pareau a fi ciudate. H. Markus (1987)19 analizand structur
a Eului, actiunile lui (fiSejl in iliformation processing, in: J. Su1s(Ed.), Per
spectives on the Self, Lawrence. rlbaum,Hilsdale,1982, oLI; S. E v Epstein,The i
mplications of cognitive-experential self-theory for research in socialpsycholog
y and personality; G. E. Swanson,The powers and capabilities of selves. 1 Social
and collective approaches, Journalfor the Theoryof SocialBehaviour, 985,
17
H. Marcus,K. Sentis,The
Psychological
voL15(3),pp.283-310,respectiv331-354. 18 A.Pratkanis, .G.Greenwald, A How shall
the Selfbe conceived, Journal orthe f Theoryof SocialBehaviour, 985,voL15(3),pp.
311-329. 1 19 H. Marcus,W. Elissa,The dynamic self-concept: A social psychologi
cal per1 spective, AnnualReviewofPsychology, 987,voL38,pp.299-337. 107
106
xarea scopurilor, pregiitirea cognitiva pentru aqiune, ciclul cibernetic), proce
sele intrapersonale mediate de Eu (prelucrarea informatiilor, reglarea afectelor
, motivatiei) §i proceselor informationale (perceptia sociala, alegerea situatiei §i
a partenerului, strategiile de interactiune) ajunge la concluzia ca Eul este 0
structura activa, interpretativa, permanent implicata in reglarea comportanlentu
lui. Conceptul de Eu, apreciaza el, apare in literatura de specialitate ca 0 com
ponentii critica a sistemului afectiv §i cognitiv al individului. La randul sau, S
usan Hales (1986)20, intr-un studiu incitant referitor la necesitatea regandirii
problematicii psihologiei, sustine opinia ca teoriile §i cercetarile viitoare car
e nu vor lua in considerare consecintele motivationale ale proceselor autoreflex
ive §i experientelor afective insotitoare, vor fi inadecvate. Remarcam cum imagine
a unilaterala sau cel mult compozita a Eului, bazata pe ansambliiri de fragment
e, este din ce in ce mai mult piirasita §i inlocuita cu imaginea lui globala, comp
lexa, unitara. ~i totu§i 0 intrebare persista: care este natura psihica a Eului? D
intre toate teoriile formulate in psihologia sociala cea care ar raspunde mai bi
ne la intrebarea de mai sus este, dupa parerea noastra, teoria constructelor per
sonale a lui G. Kelly. Dupa cum se cunoa§te, constructul este 0 imagine, un model
allumii, un discriminant creat de persoana, care da sens §i directionalitate compo
rtamentului. Spre deosebire de concept care reflectii ceea ce este invariant in
realitate, constructul este 0 reprezentare personala a lumii, folosita pentru a-
i da sens, p~ntru a 0 anticipa, un fel de "unealta spirituala" prin care discrim
inam, organizam §i anticipam realitatea. "Bun" sau "rau", "inteligent"-"prost", "c
um sunt"-"cum a§ vrea sa fiu", "demn de incredere"-"nedenm de incredere", "cum obi§n
uiam sa fiu"-"cum sunt acum" etc. reprezinta constructe personale care, dupa opi
nia lui Bannister, "nu sunt ni§te simple moduri de etichetare a universului nostru
, ele sunt cai de incercare de a-I intelege §i de a-I anticipa"21.
20 Susan Hales, Rethinking the business of psycllOlogy, "Journal for the Theory
of Social Behaviour", 1986, vol. 16 (1), pp. 57-76. 21 D. Bannister, 0 noud teor
ie a personalitii{ii, in: B. M. Foss (Ed.), Orizonturi noi In psihologie, Bucure§t
i, Editura Enciclopedicii Romiinii, 1973, p. 425.
Interrelationate intre ele, constructele dau na§tere unui sistem de constructe, un
ei retele complexe, ierarhice §i extrem de personale. Daca sistemul notiunilor est
e aproximativ acela§i la diferiti indivizi, dat fiind faptul ca notiunile reflecta
esentialul din realitate, sistemul constructelor este diferentiat de la un indi
vid la altul. De exemplu, unii dintre noi am putea asimila §i subordona constructu
l de "inteligent-prost" constructului de "bun-rau", in tinlP ce altii nu. Pastra
nd proportiile §i asumandu-ne riscurile oriciirei comparatii, am putea considera c
a Eul este dn construct
sintetic ~i personal care izvora~te din sim[ire, urea la reflexie ~i se exprima
in conduita, fiind susrinut permanent afeetiv-motivarional. Prin intermediul unu
i asemenea construct individul se eoneeptualizeaza pe sine ins~i, se evalueaza §i
i§i anticipa comportamentul. Prin termenul de construct aplicat la Eu viziim
nu doar produsul obtinut la un moment dat, ci chiar procesul prin intermediul ca
ruia el se obtine. A vem in vedere mai ales proeesul de sintetizare, de implicar
e §i integrare succesiva a diferitelor componente ale vietii psiliice pana la nive
lul con§tiintei de sine, adicii pana la Eu.
EUL ~I CON~TIINTA Daca filosofii au tendinta de a separa conceptul de Eu de cel
de con§tiintii, intre ele existand un adevarat abis (pentru "Sartre, de exemplu, E
ul nu este nici formal, nici material in con§tiinta, ci in afara sa, in lume)22, p
sihologii, psihiatrii, psihanali§tii, dimpotriva, manifestii tendinta de a Ie iden
tifica, de a Ie considera ca fiind sinonime. Ca nici una dintre aceste pozitii n
u este corecta, nu e prea greu de demonstrat. Mult mai in acord cu realitatea ar
fi sa consideriim Eul §i con§tiinta ca fiind distincte, totu§i complementare, existan
d concomitent de-a lungul intregii vieti cOll§tiente a individului. Constantin Rad
ulescuMotru a sesizat acest fapt inca din 1927. "Eul se produce inlauntrul cOll§ti
intei §i devine un factor important in pliimiideala acesteia, dar nu se identifidi
cu con§tiinta intreaga. Con§tiintei Ii
22 J. P. Sartre, L 'imagination,
in: "Nouvelle Encyclopedie
philosophique",
1936.
108
109
riimilne 0 activitate §i dincolo de Eu ... Biologice§te, cOll§tiinta precede Eul. .. P
ara Eu insa ea ar fi fost lipsita de un pretios instrument de adaptare ... Eul e
ste un transformator al con§tiintei §i nu COll§tiinta intreaga"23. Caracterul transfor
mator al Eului in raport cu con§tiinta este evidentiat de doua dintre proprietatil
e lui: Eul este lipicios, adica se identifica u§or cu diverse stari de con§tilnta; t
otodata, el este §i organizator deoarece in momentul in care s-a lipit de 0 stare
de con§tiinta, 0 §i organizeaza, adica: introduce i.tiea ordinea subiectiva. La riln
dul sau, Allport, dupa ce definea Eul ca nucleu al personalitatii, scria: "con§tii
nta este t;nai larga .de.catl!ul, personalitatea mai larga decat con§tiinta, organ
ismul mai larg decat personalitatea"24. Dar poate nicaieri relatia dintre Eu ~i
con§tiinta nu este prezentata mai bine §i mai sugestiv decat la Ey. Ganditorul franc
ez luilnd ca punct de plecare fiinta con§tientii arata cii inaintea ei exista 0 su
biectivitate confuza, 0 simtire, un camp de experientii, in timp ce la un nivel
superior de dezvoltare al ei exista Eul ca "rezultanta structural a §i istorica a
ei", deci ca 0 subiectivitate con§tienta de ea insa§i, care integreaza experienta tr
ecuta a individului. "Numai devenind con§tienta de ea insa§i con§tiinta devine stapana
pe experienta sa, prin obiectivarea in propriul Eu"25. Eul se afla deci nu la b
aza fiintei noastre con§tiente, ci in "varful verticalitatii" acesteia, ceea ce ju
stificii definirea lui ca 0 "forma superioara de con§tiinta". Nu trebuie sa deduce
m de aici ca intre subiectivitatea confuza care precede fiinta con'?tienta §i subi
ectivitatea clara care apare ca urrnare a procesului evolutiv al cOil§tiintei ar e
xista 0 prapastie. Ey intelege ca Eul, de§i are riidacini in' subiectivitatea conf
uza, nu se dezvaluie deplin dedit in reflexie. Individul se ridica prin cunoa§tere
a de sine la con§tiinta de sine. Dar chiar ajuns in formele sale superioare sau in
formele ultime ale organiziirii sale, Eul conserva primele lui configurari ca p
e ni§te conditii ale propriei §i permanentei sale constructii, ori ca baze preistori
ce ale fiintei sale. Se degaja din cele de mai sus
23 C. Riidulescu-Motru,op. cit., pp. 66-68. 24 G. W. Allport, op. cit., p. 119.
25 H. Ey, op. cit., p. 60.
ideea ca Eul este 0 constructie treptata, realizata in timp, bazata pe integrari
succesive ale starilor anterioare in cde superioare care devin premise sau cond
itii pentru acestea din urma. Totodata, trebuie sa intelegem ca celelalte fomle
ale cOll§tiintei(con§tiinta obiectelor, a altor persoane) capata 0 nouii infiiti§are §i
functionalitate 0 data cu aparitia Eului. Sunt create astfel premisele raporturi
lor dintre sine §i altul, a relatiilor interpersonale, ca legaturi psihologice, co
n§tiente §i directe dintre oameni. In sfar§it, prin integrarea succesiva in sine a exp
erientelor trecute, Eul i§i spore§te nu doar "puterile" sale de influentare §i dirijar
e a cOil§tiintei, ci i§i creeazii propriul sau sistem de informatii §i de valori. A§a in
cat in trecerea omului de la subiectivitatea difuza la subiectivitatea cOll§tienti
i de sine trebuie sa vedem nu numai un simplu proces de aparitie a Eului, cj unu
l de autoformare, autoconstructie a Eului, care evidentiaza traiectoria axiologi
ca a persoanei. Din acest punct de vedere, Eul ne apare ca fiind nu doar un simp
lu nucleu al personalitatii, cum 11considera Allport, sau ca un simplu sistem ce
ntral al ei in interpretarea Charlottei Buhler, ci ca un adevarat sistem de valo
ri. A§adar, dad la inceput individul se confunda cu propria sa experienta, pe parc
urs, 0 data cu aparitia Eului, el §i-o controleaza §i valorizeaza. Rezumilnd, putem
afirma urmatoarele: con§tiinta este infrastructura Eului, in timp ce Eul este supr
astructura con§tiintei; cOll§tiinta conduce la aparitia Eului, reprezentilnd una din
tre premisele sale fundamentale, Eul este creator de 0 noua con§tiintii, in sensul
ca 0 data apiirut ridica con§tiinta la un nivel superior de vivacitate, optimalit
ate §i adaptabilitate. Eul i§i trage seva din con§tiintii, gesteazii in cadrul ei, i§i s
udeaza treptat propriile-i componente, dar 0 §i controleaza, introduce ordinea, ii
integreaza starile, experiente!e, ii da un sens, 0 directioneaza, iar in cele d
in urma 0 depii§e§te.
EUL ~I PERSOANA/PERSONALITATEA ~i in legatura cu relatia dintre Eu §i persoana/per
sonalitate au aparut cele doua binecunoscute pozitii contrare, de confun111
110
dare §i de distingere a lor. Pentru Titclmer (1910) "termenul de Eu ... desemneaza
combinatia particulara a talentuIui, temperamentului §i caracterului, altfel spus
, a constitutiei intelectuale, emotive §i active, care constituie un spirit indivi
duaI"26, cu alte cuvinte, el este identic cu personalitatea. La Guilford (1955)
per-' sonalitatea este 0 construqie bazata pe Eulliber, ceea ce duce in finalla
confundarea ei cu EuP. Cat prive§te separarea Eului de personalitate, aceasta este
intalnita mai ales la filosofi. Madeleine Grawitz, prezentand acceptiunea filos
ofica a Eului, arata di acesta este "personalitatea profunda a individului"28, d
eci nu toata personalitatea, ci doar cea profunda. Nici in psihologie nu lipsesc
insa interpretaxile relativ asemanatoare. S. L. Rubinstein (1957), de exemplu,
nota: "Fiecare persoana este subiect in sensuI "Eu-Iui", dar notiunea de persoan
a, in contextul psihologiei, nu poate fi redusa la notiunea de subiect in acest
sens specific, ingust"29. Cand se refera la sensul notiunii de subiect in sens r
estrans, deci ca Eu, Rubinstein are in vedere subiectul activitatii con§tiente, vo
luntare. Or, arata el, continutul psihic al persoanei uman.e nu este epuizat de
motivele activitatii con§tiente, el mai cuprinzand diversitatea tendintelor care n
u au devenit c01l.§tiente, ca §i stimularile activitatii involuntare. Separarea Eulu
i de persoanajpersonalitate i§i are originea, dupa paxerea noastra, lntr-o controv
ersa ceva mai veche, §i anume in incercarea diver§ilor psihologi de a raspunde la in
trebarea: Eul este anterior sau posterior personalitatii? P. Janet, 1. Piaget, H
. Wall on, care au studiat evolutiaontogenetica a copilului, au raspuns faxa nic
i un dubiu: Eul este ultima achizitie a vietH psihice, el seafla Ia sfar§itul §i nu
la inceputul evolutiei psihice30. Riiduiescu-Motru este §i el Ia fel de categoric:
Eul premerge E. B. Titehner, anuel de Psycho logie, Paris,FelixAlean,1922,p. 55
8. M P. Guilford, ersonality, NewYork,1959,pp. 4-5. P 28 Madeleine Grawitz, p. e
it., pp. 253-254. o 29 S. L. Rubinstein, xistenia ~i co~tiinia, Bueure§ti, ditura§ti
intifieii,1962, E E
26
personalitatii; bunul simt ne spune ca Eul este anterior personalitatii; Eul est
e sc1mburele catalizator al personalitatii, femlentul §i nu tiparul ei, el are 0 p
utere reglatoare, dar nu constitutiva. In sfar§it, nu trebuie trecuta cu vederea n
ici 0 alta conceptie, de§i pare a fi curioasa §i gratuita, potrivit careia Eul nici
nu este necesar personalitatii, el putand lipsi rara ca personalitatea sa se res
imta. Titclmer nota, de exemplu, ca in experienta sa proprie nu a intillnit Eul
nici in gandirea con§tienta, concentrata, nici in faptele con§tiente care corespund
rutinei de fiecare ii,mai mult, nici chiar in situatiile presupuse a da na§tere Ia
con§tiinta de sine in sensul controlului de sine. Concluzia lui este ca Eul este
ceva accesoriu §i ca el nu apare in viata con§tienta a omului decat ca un "vizitator
fortuit"31. Prima dintre aceste conceptii este criticata pentru ca in locul Eul
ui psihologic, al Eului simtire, pune Eul moral, confunda Eul cu con§tiinta. Cea d
e-a doua, pentru ca nu este consecventa cu ea insa§i. Motru considera, de pilda, c
a "personalitatea noastra de astiizi este produsul plamadit dupa legile fixate d
e istoria omenirii. Eul nu face decat sa determine ceea ce demult era pregatit s
a se desfa§oare. Eul cheama la viata personalitatea"32. Or, dadi Eul cheanla perso
nalitatea la viata inseanma ca aceasta este anterioara Eului. Cea de-a treia con
ceptie este invinuita de "daltonism suftetesc" (cum e posibil ca unii sa fie tor
turati de Eu, iar altii sa nu-l cunoasca deIoc?!), de faptul di inlocuie§te Eul ps
ihologic cu Eul metafizic. Revenind la relatia dintre Eu §i persoanajpersonalitate
, consideram ca ea este asemanatoare celei dintre Eu §i con§tiinta. Fara a fi identi
ce, Eul §i petsoanajpersonalitatea nu sunt nici despartite, ci intr-o continua int
eractiune §i interdependenta. Faptul ca ele nu coincid, nu reprezinta unul §i acela§i
lucru, nu poate fi tagaduit. Eul este doar nucleul personalitatii, doar un fapt
de con§tiinta individuala, pe cand personalitatea se extinde in mediu, i§i trage §i i§i
interiorizeaza numeroasele sale elemente sociale, profesionale, chiar cosmice. l
ata cat de bine era intuita distinctia dintre Eu §i persoanajpersonalitate de catr
e Radulescu-Motru: "Personalitatea se cristalizeaza in jurul Eului, dar
31
271.
p.348.
gicii,1975. 112
30 P. Janet,L 'evolution psyehologique de la personnalite, Paris, 1929;1. Piaget
, Na~terea inteligeniei la eopi!, Bueure§ti, dituraDidaeticii§i Pedagogicii, 973; E
1 H. Wallon,Evoluiia psihologiea a eopilului, Bueure§ti, EdituraDidaetieii iPedago§
32 C.
E. B. Titchner,op.eit., pp. 558-559. Riidulescu-Motru, cit., pp. 102-103. op. 11
3
in structura sa in afara de Eu se cuprind ~i alte elemente suflete~ti. Eul este
licarirea de fulger care dezvaluie incotro merge anticiparea sufletului. Persona
litatea este ma§inaria solida care mijloc~te realizarea anticipatiei. Eul traie~te
in clipita actualitatii, personalitatea in durata trecutului. Unul este momentu
l, celalalt vectorulforfei"33 (subl. ns. - M.Z.). Dar in afara acestor diferente
fire~ti, ceea ce trebuie subliniat in primul rand este unitatea ~i interdepende
nta dintre Eu ~i persoanajpersonalitate. "Para Eu - scria in continuare Radulesc
u-Motru - personalitatea omului ar fi 0 sistematizare oarbii de tendinte, aseman
atoare instinctelor; tara personalitate, Eul omului ar fi un caleidoscop fiira v
aloare"34. lar concluzia lui era fiira nici un dubiu: Eul ~i personalitatea treb
uie sa mearga impreuna. Dinamica Eului influenteaza dinamica personalitatii, rid
icarea lui echivaleaza cu ridicarea personalitatii pana la nivelul principiilor
morale ~i ideale, in timp ce coborarea lui inseamna, in cazuri mai grave, disolu
tia personalitatii. De asemenea, nivelul de dezvoltare al Eului influenteaza niv
elul de dezvoltare al personalitatii: dnd Eul este mai dezvoltat, mai amplu, cre
~te gradul de con~tientizare, de adancire a gandirii, se amplifica posibilitatea
de directionare a intregului comportanlent al persoanei; dnd insa Eul este mai
putin dezvoltat, persoana are impresia ca nu ~!ie cine este, ce vrea, este derut
ata. A~adar, Eul ~i personalitatea sunt
cunoscuta in afara, altora, lumii; 0 define~te din interior, simtind-o, gandind-
o - ~i 0 reprezinta in exterior, implicand-o actional ~i social. Mai recent cogn
itivi~tii din psihologia social a interpreteaza Eul ca "sistem dinanuc de atribu
iri autoreferente" (V. M. Convington, 1985)35, acestea din urma fiind activate n
u doar de consideratii rationale, ci ~i de nevoia superioara de a obtine accepta
rea Eului in forma unei persoanejpersonalitati competente, valoroase. Aceasta du
ce, in final, la conceperea Eului ca mijloc de. promovare a comportamentelor acc
eptate social. Deschiderea Eului ~i a personalitatii catre altii, catre societat
e este evidenta. Implicarea sociala a individului este maximal dependenta de gra
dul de distinctivitate a Eului personal in raport cu Eul altora. Maria Jarymowic
z (1987)36 arata ca dad autodistinctivitatea lipse~te, atunci individul este ten
tat sa ~i-o caute, sa se centreze pe sine, sa devina egocentric limitandu-~i ast
fel gradul de implicare sociala. Dad, dimpotriva, ea este prezenta, se instituie
intr-o conditie necesara a decentrarii, fapt care faciliteaza implicarea social
a.
consubstantiale, se formeaza ~i evolueaza concomitent. Nu ne na~tem nici cu Eu,
nici cu personalitate, ci vom dobandi Eul, vom deveni personalitati. Nu este del
oc intamplator faptul ca omul devine personalitate atunci cand ajunge la con~tii
nta de sine, deci cand se formeaza ca Eu, ~i nici faptul ca degradarea Eului duc
e inevitabil ~i invariabil la degradarea personalitatii.
Pe de aIta parte, Eul stabile~te 0 baza contextuala ~i 0 perspectiva maiampla de
interpretare a persoaneijpersonalitatii. Putem considera ca Eul confine ~i expr
ima persoanajpersonalitatea: 0 contine in sensul ca ii poseda corpul, numele, ob
iectele, activitatile, trebuintele, dorintele, aspiratiile, sentimentele, convin
gerile, valorile, rolurile sociale; 0 exprima in sensul ca of ace
33
EUL ~l TIPURILE DE EURl ~l DE PERSONALITATE La unul ~i acela~i individ exista un
singur sau mai multe Euri? - iata 0 alta problema indelung controversata, care
persista ~i in prezent. Aparent ea este simpla, raspunsul celor mai multor autor
i convergand spre acceptarea ideii ca ar exista mai multe Euri. Dificultatile in
cep de indata ce se incearca inventarierea ~i desemnarea lor. Parcurgerea litera
turii de specialitate arata ca Eurile sunt c1asificate §i diferentiate intre ele d
upa: a. caracteristicile ~iproprietatilor lor: consistente ~i inconsistente (Rog
ers, 1951); complet sau total actualizate §i incomplet sau partial actualizate (Ma
slow, 1954); stabile §i fragile (Pavelcu, 1970); slabe §i putemice (Hare, 1986)37;
35 M. V. Convington, The role of self-processes in aplied social psychology, Jou
rnal for the Theory of Social Behaviour, 1985, ol. 15(3),pp. 355-389. v 36 Maria
Jarymowicz, Self-distinctness and social involvment, in: Abstracts. European As
sociation of Experimental Social Psychology, vrrth General Meeting, Varna, May 1
9-23,1987,p. 45. 37 C. Rogers, Client-centered therapy, Boston, Hougton Miffilin
, 1951;A. Mas-
Ibidem, pp.
67-68.
34 Ibidem, p. 68.
114
115
b. locul ~i rolul lor in planul vieIii personale ~i sociale a individului: Eul p
rofund, fundamental care exprima intimitatea psihica a inclividului §i Eul social,
superficial, cu rol de raportare §i implicare a individului in viata sociaUi (Ber
gson, 1888); individual (egoist, temporal) §i spiritual (Eul valoare), adica subie
ctul ce se poate gandi pe sine cu aceea§i obiectivitate ca §i pe altii, in el avand
loc identificarea subiectului cu valoare §i recunoa§terea sa in valoare (Pavelcu, 19
46); Eul intlm - format din valorile carora indi vidulle acorda cel mai mare cre
dit, acestea mnd fundamentale pentru el; Eul social - care inglobeaza sistemele
de valori impartite de individ cu alte grupuri sodale, cum ar fi valorile de cla
sa, profesionale etc.; Eul public - angajat in contactele umane sau in activitat
ile in care automatismele sunt suficiente (Lewin)38. Clasificarea lui Lewin este
deosebit de interesanta deoarece sugereaza dinamica Eurilor. Acestea nu sunt st
atice, constante, ci intr-un continuu proces de restrangere sau de dilatare, in
flmctie de particularitatile sociale, de trasaturile de personalitate ca §i de gra
dul de distanla sociala. De exemplu, unele persoane sunt deschise fala de altele
chiar in planul Eului intim, in timp ce altele sunt repliate pe ele insele, apa
randu-se §i inchizandu-se in ele insele, chiar in planul Eului public. La introver
tit Eul social se estompeaza §i toata personalitatea lui este absorbita de Eul int
im. Din raliuni total opuse, Eul social este aproape inexistent la extravertili
la care Eul public acopera tot spaliullor vital. c. structura luipsihologica int
erna (sistemul de imagini presupus): Eul subiectiv - imaginea de sine a inclivid
ului; Eul reflectat - imaginea de sine reflectata in altii in functie de pareril
e lor (Florian Znanniecki, 1920); Eul autentic - diferit de ma§tile pe care Ie poa
rta inclividul sau de personajele pe care Ie joaca; el este eel pe care individu
l l-ar putea avea daca §i-ar actualiza mnta unica purtata in interiorul sau; Eul i
deal - ceea ce vrea sa fie sau vrea sa para pentru a raspunde la a§teptari, a
low, Motivation and Personality, New York Harper et Row, 1954; V. Pavelcu, lnvit
a{ie la cunoa:jterea de sine, Bucure§ti, Editura :;ltiintifica, 1970;R. Harre, Sel
ves in talk, Britisch Journal of Social Psychology, 1986, ol. 25 (3),pp. 271-272
. v 38 H. Bergson, Essai sur les donnees immediates de la conscience, Paris, Fel
ix Alcan, 1926,pp. 97, 178;V. Pavelcu, op. cit., la nota 5.,p. 287;Apud: Bernard
Mailhiot, Dynamique et genese des groupes, Paris, L'Epi, 1968,pp. 73-74.
fi acceptat de altii, a face fata presiunilor mediului sau; Eul actual - ceea ce
este in prezent, un fel de compromis intre aspiratiile profunde §i presiunile med
iului spre uniformitate; este un Eu sclerozat deoarece multe dintre resursele in
dividului nu au fost inca actualizate (Bernard Mailhiot, 1968); Eul ideal - ca p
roiectie a imaginii de sine, a§a cum persoana gande:;;te ca ar trebui sa fie (Paul
Popescu-Neveanu, 1978); Eul imaginar (termenul este nefericit ales, fiind yorba
, de fapt, despre imaginea de sine a inclividului, cum crede ca este); Eul aspir
atie sau dorinta (cum ar vrea sa fie), Eul real - cum este (Liviu Antonesei, 198
7)39. d. interpretarea lor in termeni de "parte" sau "intreg ", " element" sau "
totalitate": Eul total :;;iEul elementar - de fapt, Patti ale primului (Mead, 19
34); Eul vigil, treaz, care apare in starea de veghe §i Eul oniric, clin timpul so
nmului - ambele dand na:;;tere Eului total, care este un Eu divizat :;;itotu:;;i
unitar (Jean Guillaumin, 1979); Eul totalitar, prin care se sugereaza organizar
ea interioara a Eului, dar §i rolullui in controlul structurilor cognitive ale sub
iectului §i a istoriei sale personale (Greenwald, 1980)40. Caracterul totalitar al
Eului este evidenliat de trei proprietiiti ale acestuia: egocentricitatea - con
sta in faptul ca infomlalia care prive§te Eul ocupa 0 pozilie privilegiata in memo
rie: se §tie ca fiecare persoana memoreaza mai bine actiunile proprii dedit pe cel
e ale altora; benefectanfa - termen inventat de autor pentru a desemna prin el t
endinla omrilui de a-§i considera Eul eficace §i competent, fapt ce se remarca in ur
matoarele: reamintirea succeselor §i nu a e§ecurilor; acceptarea responsabilitalilor
care conduc la succese §i nu la e§ecuri; negarea tendinlei de a face rau cuiva; exa
rcerbarea tendinlei de a se identifica cu victorio§ii §i de a se dezafilia de pagubo§i
; conservatorismul cognitiv - adica rezistenla la schimbarea manifestata prin in
termediul a doua procese: cel al confirmarii - tendinta de a selecta §i retine
39 Apud: Adrian Neculau (coord.), Comportament:ji civiliza{ie, Bucure§ti, Editup P
ra :;>tiintifidi§i Enciclopedicii, 1987, . 60;B. Mailhiot, op. cit., p. 147-148;
. PopescuNeveanu, op. cit., p. 249;Liviu Antonesei, Autocuno~terea:ji intercunoa
:jterea, in: Adrian Neculau, op. cit., pp. 162,168. 40 G. H. Mead, ['esprit, Ie
soi et la societe, Paris, P.D.F., 1963,pp. 121-122; 1. Guillaumin, Le reve et Ie
Moi, Paris, P.u.F., 1979,p. 83;Apud: J. B. Pryor, 1. D.
Day,op. cit., p. 160.
116
117
informatiile care confirma ipotezele, credintele, opiniile persoanei; eel al "re
scrierii memoriei" - eel mai ciudat proces al Eului totalitar, dupa cum 11consid
era automl, ce consta in schimbarea continuturilor memoriei, concomitent cu inti
irirea ~i mentinerea iluziei ca nimic nu s-a schimbat.
e. criterii combinate care Ie reunesc aproape pe toate cele de mai inainte. Meri
ta a fi menlionata in acest sens intuilia de geniu a lui James care a facut 0 cl
asificare cvasicompleta a Eurilor "strangand" la un loc mai multe criterii. El v
orbe§te de existenla unui Eu material, a unui Eu spiritual §i a unui Eu social, care
reunite dau Eul natural, de fapt Eul total al individului. Eurile nu sunt insa
statice, ci intr-o continua mi§care, ceea ce duce la ierarhizarea lor dupa princip
ii morale sau la rivalitatea lor, la aparilia unor conflicte. In aceste situalii
din urma este necesar ca Eul cel mai adevarat (real, am spune noi, sau autentic
), cel mai tare, cel mai profund sa "aleaga un numar §i sa-§i joace viala", intrarea
lui in acliune soldandu-se cu volatilizarea tuturor celorlalte Eurl. Cum insa J
ames inlelege ca Eul nu poate fi interpretat in sine, ci raportat la dimensiunea
timp, el arata ca daca raportam Eul la prezent int~Unimun Eu actual, imediat, d
efinit; daca 11raportam la viitor, atunci intalnim Eul virtual, indepartat, nede
terminat. El considera chiar ca individul tinde sa avantajeze intotdeauna Eul vi
rtual, tocmai pentru a-I depa§i pe cel actua141. R. C. Wylie (1984), tot dintr-o p
erspectiva sintetizatoare, stabile§te §ase tipuri de Euri: Eul personal; Eul social;
Eul ideal vizavi de cel personal; Eul ideal vizavi de cel social - §i doua tipuri
de evaluare a Eurilor reie§ite din combinarea situaliei 1 cu 3 §i 2 cu 442. ~i acum
sa revenim la intrebarea formulata mai inainte: exista mai multe Euri sau doar
unul singur? In ceea ce ne prive§te, consideram ca daca Eul este nucleul personali
talii, sistemul ei central, daca el este consubstanlial personalitalii, aparand §i
devenind 0 data cu ea, in sfar§it, daca el conline §i exprima personalitatea, nu se
poate ca intre el §i personalitate sa nu exis41 W. James, op. cit., pp.
te 0 stransa interacliune, ca structura §i funclionalitatea lui sa nu fie corespon
denta structurii §i funclionalitalii personalitalii. lata de ce credem ca a§a Cunl i
ntr-unul §i acela§i individ nu exista mai multe personalitali, ci una §i aceea§i persona
litate ce conline insa "falete" diferite, tot a§a intr-una §i aceea§i personalitate nu
exista mai multe Euri, ci doar unul singur care dispune, la randullui, de "fale
te" distincte43. Mai mult decat atat, credem ca intre structura personalitalii §i
structura Eului exista 0 simetrie perfecta. A§a incat la cele §ase "falete" ale -'pe
rsonalitalii asociem §ase "falete" ale Eului, §i anume: 1. Eul real (cum este); 2. E
ul autoperceput (cum crede ca este); 3. Eul ideal (cum ar vrea sa fie); 4. Eul p
erceput (cum percepe Eurile celorlalp); 5. Eul reflectat (cum crede ca 11percep
aWi); 6. Eul actualizat (cum se manifesta). ~i a§a cum combinarea specifica a "fal
etelor" personalitalii conduce la configurarea unor tipuri de personalitate, pro
babil ca tot a§a modul particular de combinare a "faletelor" Eului va determina ap
arilia unor tipuri de Euri, cu profile proprii. Nu exista numai personalitali un
itare §i armonios dezvoltate, instabile, dedublate, accentuate, ci §i Euri unitare §i
armonios dezvoltate, instabile, dedublate, accentuate. Corespondenla structurala
§i tipologica dintre Personalitate §i Eu evidenliaza §i mai pregnant interdependenla
lor. Pe aceasta baza yom inlelege ca daca 0 personalitate este instabila aceasta
se datoreaza faptului ca nucleul ei - adica Eul - este instabil. Cercetarile re
cente au pus in evidenla faptul ca discrepanlele dintre diferitele "falete" ale
Eului (prezente indeosebi in Eurile instabile, dedublate §i accentuate) coreleaza
cu 0 serie de vulnerabilitati emolionale interpretate ca stari psihologice negat
ive, de disconfort psihic ale personalitalii. De exemplu, E. T. Higgins (1987)44
arata ca discrepanlele dintre Eul real §i Eul ideal se asociaza cu aparipa unor e
molii raportate la respingeri, dezamagiri, insatisfaqii, in timp ce discrepanlel
e dintre Eul real §i
43 Acela~i punct de vedere it intalnim ~i la Ion Alexandrescu care scrie: "Eul f
izic, Eul social ~i Eul etic nu-s decat fa\ete ale Eului total, care este EUL".
Vezi op. cit.,
228-252.
in: R. 1. Corsini (Ed.), Encyclopedia of Psychology,
p.64.
44 E. T. Higgins, Self- discrepancy; A theory relating self and affect, Psycholo
gical Review, 1987, vol. 94 (3), pp. 319-340.
42 R. C. Wylie, Self-concept,
New York, Jo1m Wiley, 1984,p. 283.
118
119
Eul "a§teptat" (corespondent Ia ceea ce ar trebui sau s-ar cuveni sa fie) duce la
instal area unor stari emolionale negative de teama, frica, agitalie. A§adar, trec
erea pe prim plan a anumitor "falete" ale Eului, acoperirea intregii scene exist
enliale de catre ele, armonizarea sau dimpotriva discrepanla lor afecteaza profu
nd (pozitiv sau negativ) personalitatea §i comportamentul sau.
5. C S E ("CINE SUNT EU?") - 0 proba de cercetare ~i cunoa~tere a Eului ~i a per
sonalitatii
CONCLUZII 1. Conceperea Eului ca mnd un construct psihic complex derivat din int
erpenetrarea elementelor cognitive, afectiv-motivalionale §i atitudinale, depa§e§te in
terpretarea lui unilateral a prin reducere fie la simlire, fie la refIexie. 2. C
onsiderarea Eului ca existaud consubstanlial cu personalitatea, formarea §i deveni
rea lui producandu-se concomitent cu formarea §i devenirea personalitalii, depa§e§te m
odalitatea veche de interpretare a lui ca mnd anterior sau posterior personalita
lii. 3. Postularea punctului de vedere potrivit caruia Ia unul §i acela§i individ ex
ista un singur Eu, cu "falete" diferite, intercorelate intre ele, linte§te spre su
blinierea unitalii relative a personalitalii, contrar pulverizarii §i fragmentarii
ei intr-o multitudine de Eurl. 4. Existenla unei simetrii intre structura §i tipo
logia personalitatii §i structura §i tipologia Eului of era un cadru mai larg §i mai d
ialectic de explicare §i interpretare a ambelor realitali psihologice.
1. PREMISE In investigarea Eului §i a personalitalii au fost utilizate cu precader
e inventarele de autoapreciere, chestionarele de personalitate, scalele de inter
apreciere §i mai ales testele proiective care permit 0 abordare analitico-sintetic
a a personalitalii, a structurilor ei manifeste sau latente, dominante sau subor
donate, a tendinlelor, aspiraliilor, intenliilor §i motivatiilor ascunse, aspecte
greu, daca nu chiar imposibil, de depistat prin intemlediul testelor psihometric
e. Se considera insa ca de§i aceste instrumente furnizeaza informatii relevante ca
re pot fi interpretate §i in termenii "calitatii Eu-Iui", de cele mai multe ori au
fost inadecvat proiectate, incluzaud itemi ce nu corespundeau conceptului de Eu
. De aceea, a fost necesara orientarea tot mai insistenta spre descoperirea sau
cel putin adaptarea §i perfectionarea unor instrun1ente care sa diagnosticheze mai
direct calitaple Eu-Iui. In 1950, F. J. T. Bugental §i S. L. Zelenl au imaginat 0
proM care consta in solicitarea subieclilor investigali sa formuleze trei raspu
nsuri la intrebarea "Cine e§ti tu?". In 1954, M. H. Kuhn §i T. S. Mc. Partland2 au d
iversificat proba ceraud subieclilor
1 1. F. T. Bugental, S. L. Zelen, Investigations into the Self-concept: I The W-
A- Y techiniques, Journal Personalily, 1950, 18, 483-498. 2 M. H. Kuhn, T. S. Me
. Partland, An empirical investigation of Self-Attitudes, American Sociological
Rewiew, 1954, 19,68-75.
121
sa corn.pleteze, intr-un timp de 15 minute, 20 de spatii care incepeau cu formul
area "Eu sunt. .. ". Proba este cunoscuta in literatura de specialitate sub denu
mirea de TST - Twenty Statements Test (testul celor 20 de propozitii) sau WAY -
Who Are You? (Cine sunteti voi?). In 1974, R. W. Coan3 modifica intrucatva tehni
ca propunand subieqilor sa formuleze cat mai multe raspunsuri, in doua minute, l
a intrebarea "Cine e§ti tu?". Tot el arata insa ca cei investigati ar putea raspun
de §i la alte intrebari, cum ar fi: ce vreau de la viata?; care sunt cele mai impo
rtante lucruri pe care Ie fac?; dar cele pe care Ie-am facut?; ce gandesc altii
despre mine?; exista lucruri despre mine pe care altii nu Ie inteleg? In linii m
ari aceste probe sunt asemiipatoare putand fi incadrate in categoria testelor pr
oiective de completare. Diferentele dintre ele apar in ceea ce prive§te: modul de
formulare a cerintei probei (raspunsuri la 0 intrebare sau completarea unor ince
puturi de fraze); numarul de raspunsuri solicitate, implicit, limitareafnelimita
rea numiirului raspunsurilor (trei, 20 sau cat mai multe); limitareafnelimitarea
timpului de elaborare a raspunsurilor (2 minute, 15 minute, fara restrictii de
timp). Dupa parerea noastra aceste diferente pot conduce la aparitia unor disfun
qionalitati. Astfel, modul de formulare a sarcinii influenteaza montajul psiholo
gic al subiectului. Cand acesta este intrebat direct "Cine e§ti tu?" n-ar fi exclu
s sa apara un reflex de aparare sau senzatia ca este obligat din afara, de 0 alt
a persoana sa se introspecteze, fapt ce ar putea bloca mecanismele de proiectie.
Apoi, cerinta de multiplicare a nunlarului raspunsurilor l-ar putea stresa pe s
ubiect, l-ar determina sa repete anumite raspunsuri, fie intr-o forma identica,
fie in una u§or modificata sau sa inventeze trasaturi care nu-i apartin. In sfar§it,
atat limitarea numarului de raspunsuri, cat §i a timpului deformulare a lor creea
za conditii restrictive cu efecte negative asupra procesului de autodezvaluire.
Se §tie ca in conditii de fortare, de impunere activitatea psihica este mai putin
productiva. In ceea ce ne prive§te, consideram ca important in asemenea probe este
sa se obtina cooperarea subiectului, cointeresarea lui, astfel incat sar3 R. W.
Coan, The optimal personality. An empirical and theoretical analysis, New York,
Columbia University Press, 1974.
cina formulata sa nu i se mai para ca fiind impusa, apoi, libertatea de actiune,
chiar spontaneitatea aqiunilor lui pentru a-I debloca de orice retineri, baraje
, inhibitii. Am considerat ca asemenea efecte pot fi obtinute prin aplicarea une
i probe pe care conventional am denumit-o C S E ("Cine Sunt Eu?")4.
2. PROBA C S.E ("CINE SUNT EU?") - CERINTE METODOLOGICE ., In esenta, proba cons
ta intr-o compunere pe care subieqii trebuie s-o faca despre ei in§i§i. Instructajul
verbal adresat subieqilor este urmatorul: "Va rog sa elaborali0 compunerecu titl
ul "Cine SlilltEu?". Imaginati-va ca fiecare dintre voi ~i-aformulat 0 asemeneai
ntrehare ~itrebuie sa raspundiiin scris la ea. Relatati dl! mai multe lucruri de
spre voi, a~acum va ~titi,a~acum ~idit va cunoa~tetipana acum. Lucrarile sunt an
onime, nu Ie semnati. Daca totu~i cineva vrea sa Ie senmeze este liber s-o faca.
Puteti sa va elaborali lucrarile acasa, cand doriti voi, cu rugamintea ca dupa
ce le-ati terminat sa mi Ie predati. Daca cineva nu poate sau nu vrea sa scrie d
espre el este liber sa n-o faca. Inaintede a va incepe lucrarile va rog sa notat
i care este prima voastra reactie fatii de intrebareade mai sus, cum 0 considera
ti,ce stari traiti in legatura cu ea." In acest instructaj verbal sunt cuprinse
nu nunlai principalele cerinte metodologice ale probei, ci §i modalitatile de solu
tionare a lor. Printre acestea enumeram: - crearea la subiect a sentimentului, c
onvingerii sau cel putin a "iluziei" ca el insu§i §i-a formulat intrebarea, iar cel
care i-a pus-o n-a fost decat ecoul propriilor lui intentii (se obtine prin invi
tarea subiectului de a-§i imagina ca singur §i-a formulat intrebarea) ; - evitarea f
urnizarii oricaror sugestii in legatura cucontinutul propriu-zis al raspunsului,
pentru a se inlatura contami4 Proba a fost prezentata pentruprima data public i
n mai 1988. Vezi: M. Zlate, 0 probii de autocuno~tere. cunoa~tere ~i intercuno~t
ere, in: Tineret, educalie, participare, Bu~teni 25-27 mai 1988. Centrul de cerc
etiiri pentru problemele tineretului, vol. IV, 482-492.
122
123
narea sau centrarea subiectilor pe cele sugerate (de aceea li se cere sa scrie "
cat mai multe lucruri despre ei"); - asigurarea anticipata a sinceritiitii riisp
unsurilor (care se obtine prin garantarea anonimatului lucriirilor); - e1iminare
a tuturor conditiilor restrictive de elaborare a riispunsurilor: de timp, de loc
, de continut sau de formii a redactiirii, care tinte~te spre trezirea ~i anlpli
ficarea mecanismelor de proiectie ale subiectului (se obtine prin recomandarea e
laboriirii lucriirilor acasii, cand existii nu numai timpul fizic necesar, ci ~i
cel subiectiv propice); - incitarea amorului propriu al subiectului, a dorintei
sale de a nu fi mai prejos decat altii, de a nu-~i periclita statutul (formular
ea din instructaj care ii dii posibilitatea de a nu raspunde "dacii nu poate sau
daca nu vrea" tinte~te spre obtinerea unui efect invers, de angajare in proM, d
e sporire a sentimentului de responsabilitate) ; - insistarea asupra necesitiiti
i de a se preciza "prima reactie" fata de intrebarea formulata (aceasta reprezen
tand 0 "capcana psihologicii" prin care subiectul este "impins" sa se angajeze i
n proM nu doar intelectual-cognitiv, ci ~i afectiv-sentimental).
3. 0 STRATEGIE DE PRELUCRARE ~I INTERPRETARE A REZULTATELOR RECOLTATE PRIN APLIC
AREA PROBEI C S E Una dintre probleme1e cu care ne-am confruntat imediat dupa co
nceperea probei a constituit-o cea a descoperirii unor modalitati de prelucrare
~i interpretare a rezultatelor obtinute prin aplicarea ei. Un prim demers intrep
rins I-a constituit consultarea literaturii de specialitate pentru a vedea in ce
miisurii asemenea modalitiiti exista ~i mai ales care este valoarea lor de diag
nostic. Unii psihologi manifesta 0 oarecare indoiala in legiitura cu posibilitat
ea cunoa~terii personalitatii prin tipul de probe la care ne-am referit mai inai
nte. G. W. Allport, de exemplu, comentand testele propuse de Bugental, Kuhn ~i Mc
. Partland, scria: "Ce anu124
me trebuie facut cu aceste riispunsuri nu este clar, dar in une1e cazuri ies la
iveala informatii importante privind identificiirile ~i imaginea de sine"5. Pers
onologul american are numai partial dreptate. EI apreciazii corect ca aceste tes
te ne-ar putea ajuta la surprinderea "identificiirilor ~i imaginilor de sine" al
e subiectilor, dar gre~e~te atunci cand afirma cii "nu este clar" ce s-ar putea
face cu astfe1 de raspunsuri. Kuhn ~i Mc. Partland impiirteau riispunsurile subi
ectilor in douii categorii: consensuale (in legaturii cu care consensul membrilo
r societiitiieste maxim) ~i subconsensuale (mai vagi, mai imprecise, care implic
a interpretiiri personale variate). Coan introduce patru criterii in analiza rii
sptmSurilor recoltate: fluenta Eului (numiirul total de riispunsuri); variabile1
e de consens (apreciate comparativ cu numiirul total de riispunsuri); reliefarea
identitatii de sex; identitatea de nume. Louis Zurcher (1972)6, aplicand testul
WAY, a stabilit existenta a patru tipuri de riispunsuri: propozitii de tip A (c
ontin caracteristici generale sau particularitiiti de ordin fizic); propozitii d
e tip B (se refera la caracteristicile statutului social actual al subiectului);
propozitii de tip C (cuprind caracteristicile de ordin psihic ale individului);
propozitii de tip D (includ identificiiri mai complexe, chiar de ordin filosofi
c, cu lumea, natura, societatea). Dominanta unui tip de propozi1ii printre toate
ce1e1alteindica prezenta la subiect a unor tendinte accentuate. De exemplu, dom
inanta propozitiilor de tip A evidentiaza prezenta unor tendinte egocentrice, na
rcisiste. Ursula ~chiopu ~i Maria Garboveanu (1975)1, ducand mai departe analiza
lui Zurcher, clasificii raspunsurile subiectilor in: descriptive, evaluative, r
eflectate, conditionate, restrictive, situative. Dupa modul de exprimare al subi
ectilor propozitiile pot fi: simple, dare, directe; complexe, ample; impregnate
de simboluri filosofice; incoerente, evazioniste, exaltate etc. Semnificative su
nt, dupa autoare, ~i contrazicerile care apar fie intre propozitii, fie
5 G. W. Allport, Structura ~i dezvoltarea personalitiifii, Bucur~ti, Editura Did
actidi §i Pedagogicii, 1981, p. 411. 6 A. Louis Zurcher, The mutable Self, Futuris
t, 1972, 5, 181-185. 7 Ursula Schiopu, Maria Garboveanu, Caracteristici manifest
e ~i latente diagnostice fntr-un test proiectiv verbal, "Revista de psihologie",
1975,3,279-291.
125
in cadrul uneia ~i aceleia~i propozitii. Asemenea contradictii reflecta gradul d
e maturitatefimaturitate al personalitatii. Multe dintre aceste modalitiiti de p
relucrare ~i interpretare a rezultatelor obtinute prin aplicarea testului WAY su
nt semnificative ~i pentru proba conceputa de noi, ele fiind, a~a cum se va vede
a mai departe, preluate ~i integrat~ corespunzator punctului nostru de vedere. U
n al doilea demers pe care I-am intreprins in vederea gasirii unor modalitati de
prelucrare ~i interpretare a rezultatelor, mult mai in acord cu specificul prob
ei noastre, I-a constituit aplicarea probei C S E pe un numar de 591 subiecji8 ~
i analiza profunda a compunerilor recoltate. In urma coroborarii constatarilor f
iicute in cele doua demersuri investigative am ajuns la stabilirea unei strategi
i de prelucrare ~i interpretare a raspunsurilor obtinute la C S E, bazata pe tre
i tipuri de analiza ~i mai multe modalitali de valorizare, pe care 0 prezentiim
in continuare. Analiza preliminara vizeaza cercetarea inceputului compunerilor i
n care subiectii i~i precizeaza "prima reactie" fatii de intrebarea formulata. D
in acest punct de vedere, importante pentru cercetator sunt: "calificativele" ac
ordate intrebiirii; reactiile starnite de intrebare in subiect; familiarizareafn
efan1iliarizarea subiectului cu procesul autocunoa~terii (daca ~i-a mai pus sau
nu intrebarea respectiva, de cate ori, cand, in ce imprejuriiri?). Pentru toate
aceste "variabile" redam in continuare exemplificari din compunerile recoltate d
enoi. "Calificative" acordate intrebarii: "ciudatii ~i totu~i inteligenta", "del
icata", "cheie", "obsedanta", "absurdii", "incurcata", "fireasca", "pusa la timp
", ,,stupidii", "de nepatruns", "cea mai dificila din cate am auzit",
8 Subiectii erau diferiti intre ei prin: varsta (adolescenti, adulti); sex (masc
ulin, feminin); statut social (elev, student, cadru didactic); nivel educational
(elevi din clasele IX-XII, studenti din anii I, III, IV, cadre didactice cu pes
te 10 ani vechime in invatamant); profile de specializare (filologie-istorie, me
canica, constructii, pedagogic, chimie, rnatematicii- fizicii, electrotehnicii,
constructii de ma§ini - la elevi; matematicii, rnaternaticii-fizica, profil didact
ic, mecanicii-informatica, filosofie-istorie -la studenti; matematicii -la cadre
le didactice); locul unde i~i desf:l.~oarii activitatea (Bucure~ti, I3§i, Craiova,
Targov~te, Pite~ti, Coste~ti - pentru elevi §i studenti, diferite judete din sudu
l tiirii - pentru profesori).
"deosebit de dura", "cea mai interesanta, dar ~i cea mai grea", "sensibila", "sc
um, dar enigmatica", "bizara", "cumplita", "in flIDctie de momentul in care ti-o
pui ea este ca lID pumn in plexul solar sau ca o compresa care-ti racore~te fru
ntea cuprinsa de febra" etc. Reactii starnite de intrebare in subiecti: uimire,
mirare, emotie putemica ("auzul acestei intrebari imi strabate inima ~i simt cum
imi cr~te pulsul"), indoiala ("dlnd am auzit intrebarea prima reactie a fost ca
nu voi ~ti niciodata cine sunt Eu"); regret ("sincer sa fiu nu mi-am pus-o nici
odata, dar sunt sigura cii trebuia s-o fac mai de mult"), ezitare, descumpanire,
inhibare ("sunt total blocat in fata ei", "nu reu~esc sa-mi revin"), suspiciune
("de ce mi se pune oare intrebarea, cum sa raspund la ea ca sa nu dezamagesc ~i
nici sa nu spun lucruri false"), ranirea orgoliului ("mi-e ciudii ca altcineva
decat eu mi-a pus aceasta intrebare"). Gradul de familiarizare cu intrebarea: "n
u mi-a venit niciodata in minte", "ma ~tiu; ma cunosc, m-am mai analizat ~i alta
data, imi este u~or sa vorbesc despre mine", "iam 0 intrebare pe care mi-am pus
-o de multe ori, dar al carei raspuns nu I-am gasit inca", "mi-am pus-o cand ave
am 14 ani", "mi-o pun ori de cate ori ma aflu la 0 rascruce de drumuri in viatii
", "mi-o pun mai ales in momente de insatisfactie personala" . "Calificativele"
asociate intrebiirii scot la iveala unele particularitati ale subiectilor, cum a
r fi: sensibilitatea sau opacitatea fata de procesul autocunoa~terii, complexita
tea sau simplitatea lor cognitiva, profunzimea sau infantilismul gandirii, suple
tea, mobilitatea sau inertia ~i rigiditatea conduitelor intelectuale. De asemene
a, ele sunt transparente in raport cu nivelul de cuno~tinte, de instructie ~i ed
ucalie, cu unele inclinatii (spre abstractizare, spre "dran1atizare", spre minin
ializare etc.). "Reactiile" exprimate de subiecti scot la ivealii nu nUllai unel
e stiiri afective situative, dar conduc ~i spre concluzii in plan cognitiv privi
nd con~tientizarea semnificaliei intrebiirii, a necesitatii de a efectua mai des
astfel de autoobservatii ~i autoanalize. Riispunsurile care vizeazii gradul de
familiaritate cu intrebarea dispun de 0 dubUi semnificatie: pe de 0 parte, ele e
xprimii viziunea subiectului asupra posibilitatilor cunoa~terii de sine (corecti
i, realistii sau u~or exaltatii, teribilista, infatuatii); pe de alta parte, pot
fi retinute in vederea coreliirii lor cu rezultatele obtinute in urma efectuari
i analizei primare. Teoretic pot aparea patru situatii: 1. subiecti care declara
cii ~i-au pus de multe ori intrebarea res127
126
pectivii, cii se cunosc bine §i care realizeazii compuneri realmente interesante,
adancite, multilaterale, proband astfel concordanta dintre propriile capacitiiti
de autocunoa§tere §i traducerea lor in fapt; 2. subiecti care declarii acela§i lucru,
dar care redacteazii lucriiri simple, sumare, siiriiciicioase, ceea ce evidenti
azii 0 dilatare a imaginii referitoare la posibilitiitile de autocunou§tere; 3. su
biecti care declarii cii i§i pun pentru prima datii intrebarea respectivii, cii nu
se cunosc, dar compun lucriiri ample, bogate, complexe, fapt care aratii cii au
tendinta de a-§i subaprecia posibilitiitile deautocunoa§tere; 4. subiecti care decl
arii cii §i-au pus pentru prima datii intrebarea respectivii, cii nu se cunosc del
oc sau aproape deloc §i care confirmii aceasta prin compunerile redactate, ceea ce
reliefeazii viziunea lor realistii asupra posibilitiitilor de autocunoa§tere §itrad
ucerea lor in fapt. Asemenea situatii aratii fie existenta unor personalitiip ar
monioase, echilibrate, fie a unora inconstante, incongruente, cu contradictii §i c
onflicte intre planul real §i cel aspirational, intre "declaratii" §i "realiziiri".
In esentii, regiisim aici relatia (de concordanWneconcordantii) dintre capacitat
ea de autocunoa§tere §i capacitatea de autodezviiluire9. efectuarea a douii categori
i de demersuri investigativ-interpretative: stabilirea temelor (grilei) cunou§teri
i de sine; evaluarea lor pe baza unor criterii. Analiza de continut efectuatii a
supra celor 591 compuneri ne-a condus spre stabilirea a 27 de teme §i 52 de subtem
e ale cunoa§terii de sine. Dat fiind faptul cii temele §i subtemele cunou§terii de sin
e sunt numeroase §i cii exemplificarea lor ar necesita mult spatiu tipografic, ne
multumim doar cu prezentarea denumirii §i semnificatiei lor in cunoa§terea personali
tiitii. 1. Identitatea (1.1. nume; 1.2. vdrsta; 1.3. sex; 1.4. ocupafie). Expri!
llii nevoia de afi§are, implicit de consolidare a identitiitii ca premisii ce va a
sigura unicitatea persoanei, nevoia de
9In literatura de specialitate se considera ca printre factorii autodezvaluirii,
capacitatea de autocunoa~tere ocupa un lac important. Vezi: 1. D. Goodstein, Vi
rginia M. Reinecker, Factors affecting Self-Disclosure: A review of the literatu
re, in: B. A. Maher (Ed.), Progress in Experimental Personality Research, New Yo
rk, San Francisco, London, Academic Press, vol. 7,1974.
Analiza primara presupune
apartenentii §i de identificare cu un grup de varstii, sex sau ocupational. . 2. I
nfaNarea jizica. Gferii informatii despre Eul fizic care poate fi dilatat sau co
ntractat, acceptat sau respins, anumite de~ fecte sau imaturitiiti fizice reprez
entand deseori punctele "febrile", "nevralgice" ale existentei individului. 3. T
rasaturile psihice (3.1. temperamentale; 3.2. aptitudinale; 3.3. caracteriale; 3
.4. tendinfe psihonevrotice). Furnizeazii informatii cu privire la Eul psihic (s
piritual), triisiiturile pozitive sau negative fiind un fel de "pulsatii" ale pe
rsonalitiitii ce-i dau fortii §i stabilitate sau 0 sliibesc §i dezagregii. Exprimii
tendintele acute spre autocunou§tere, autostiipanire §i autodirijare, ca §i mobilizare
a resurselor psihice in vederea sporirii fortelor §i potentelor adaptative. Pot fi
transparente §i pentru anumite tensiuni sau complexe psihice. 4. Rezultatele la f
nvafatura sau fn munca. Relevii disponibilitiitile pentru activitatea de inviita
re §i mundi, atitudinile fatii de performantele obtinute. Sunt transparente §i pentr
u anumite triisiituri caracteriale (sinceritate, autoacceptare, nevoia de autode
pii§ire etc.). 5. Preferinfe, dorinte (5.1. vocafionale; 5.2. de tlmp liber; 5.3.
minore, de moment; 5.4. profundc, ..de mare pi rptaivCf). Evidentiazii nivelul d
ezvoltiirii intelectuale, extensia, bogiitia §i profunzimea intereselor, multitudi
nea sau unilateralitatea preocupiirilor, adecvarea sau nonadecvarea propriilor p
')sibilitiiti, realismul sau romantismullor, gradul de implicare in realizarea l
or practicii. 6. Sistemul relafional (6.1. cu parinlii; 6.2. cu colegii; 6.3. cu
prietenil]. Scoate la ivealii disponibilitiitile sociorelationale, nevoia de af
iliere §i integrare socialii, potentialul interrelational (crescut sau scazut), se
nsibilitatea §i sl(lectivitatea interrelationalii, profunzimea sau superficialitat
ea, precaritatea relatiilor. 7. Opinii ~i experienfe (7.1. legate de prima iubir
e; 7.2. legate de casatorie). Exprima nevoia de intimitate, de implinire §i realiz
are prin altul, de evaluare a stiirilor afective complexe, de protejare sau de s
imulare a intimitiitii. Din judeciitile abso129
128
lutizatoare transpar: precaritatea experientelor afective, tendintele spre rever
ie, exagerarea exigentelor, exclusivism. 8. Cautarea de sine. Reliefeaza: nevoia
acuta de autodescifrare; existenta unor disponibilitati in acest sens; exigente
sporite fata de sine; con§tientizarea complexitatii §i dificultatii procesului auto
cunoa§terii. 9. Unitatea persoanei. Evidentiaza nevoia de unitate, coeren¢ §i stabilit
ate psihocomportanlentala, tendinta de echilibrare cu sine §i cu lumea, nevoia de
confort psihic, corelata cu cea de evitare a disonantelor creatoare de disconfor
t. 10. Unicitatea persoanei (10.1. cotl.}tientizarea ei; 10.2. necon~tientizarea
unicitajii). Traduce aspiratia de diferentiere §i singularizare, stilul §i modul pe
rsonal de viata, ca §i orientarile valorice. 11. /zolarea ~i inchiderea in sine. E
ste transparenta pentru tendinta de interiorizare §i autoanaliza, dar §i pentru difi
cultati de adaptare §i integrare sociala. In subtext ascunde tensiuni crescute in
planul adaptativ, potential'scazut de relationare sociala. 12. Adaptarea ~i inte
grarea sociala (12.1. implicare ~iparticipare socialCieficienta; 12.2. dijiculta
ji de adaptare ~i integrare socialii). Arata disponibilitatile pentru invatarea §i
jucarea rolurilor sociale, dorinta de afiliere la grupurile sociale, de particip
are la viala soclalii. Este semnif1cativa pt:ntru atitudinile de evaluare, susti
nere §i intelegere a comportamentelor altora, cIar §i pentru relativa fragilizare a
potentialului adaptativ, scotanclla iveala eomportamente de deruta, de pasivitat
e. 13. Atitudini faja de viaja ~i problemele ei (13.1. realiste; 13.2. romantice
). Scoate la suprafata: existentajnonexistenta unor atitudini ferm conturate, a
unui sistem evaluativ §i autoevaluativ, persistenla unor conduite specifice etapel
or depii§ite sau avansul accelerat spre statute §i roluri noi, maturitatea in gandir
e sau u§orul infantilism cognitiv §i eomportanlental. 14. Valoarea autocuno~terii, r
eacjiile provocate de ea (14.1. certitudinea autocunoa~terii; 14.2. certitudinea
lipsei autocunoa~terii; 14.3. indoiala ~i nesiguranja; 14.4. nihilism, nefncred
ere totalCiin posibilitajile cunoa~terii de sine). Evidenliaza disponibilitali p
entru introspectie, pendularea intre diverse stari eontradictorii (certitudineji
ncertitudine; ignoranlajinfatuare; nar130
cisismjautoflagelare; subjsupraaprecierea posibilitalilor de autocunoa§tere), ceea
ce ar putea echivala fie cu nerealizarea personalitatii, fie eu aparilia unor s
urse de tensiune psihica sau de frustrare; nemcredere in forlele proprii; deruta
§i deriva in fala eomplexitalii cunoa§terii de sine. 15. Devenirea personalitatii.
Exprima nevoia de sehimbare, sursele, factorii, condiliile devenirii, implicarea
in acest proces sau expectativa in fata lui. 16. Nevoia de autoperfecjionare ~i
autodepii§ire'(16.1. vaga, imprecisa; 16.2. direcjionatii). Evidenliaza trebuinta
de schimbare calitativa de eonlinut §i de nuanla a personalitalii, dorinla de a s
e schimba in' bine, nu oricum. 17. Atitudinea faja de sine (17.1. autonemuljumir
e; 17.2. insatisfacjie fnsojita de descurajare; 17.3. autoacceptare ~i resemnare
; 17.4. revoltCi~i respingere; 17.5. fncredere; 17.6. proiectare a trasaturilor
pozitive). Exprima 0 certa "reorientare" catre sine, obi§nuinta cu introspeclia, c
u analiza subiectiva bazata pe sisteme de eriterii, nevoia de autocunoa§tere auten
tica, dar §i existenla unor u§oare tendinle de exibilionism, autoetalare, autoflatar
e sau autoec1ipsare. 18. Filtrarea personalCi a ideilor, aCjiunilor, evenimentel
or. Exprima nevoia de personalizare, de implicare personala, nu prin intermediar
i sau prin imprumut ideatic §icomportamental. 19. Nevoia de autenticitate. Reliefe
aza trebuinla individului de a fi el insu§i, de a-§i elabora un sistem cognitiv §i axi
ologic propriu. Transpar din ea aspecte. subtile ale valorii personale, ca §i tend
inlele de respingere a masciirii, trucarii personalitatii. 20. Sistemul orientat
iv de valori (convingeri ~i credinje). Arata existenla unor motivatori superiori
ai comportamentului, suplelea intelectuala, posibilitali crescute privind reali
zarea unor generalizari proprii, reie§ite din experienlele traite. 21. Marile intr
ebCiri~iframdntari specifice vdrstei sau per" soanei fn cauza. Evidenliaza compl
exitatea cognitiva, uneori sunt transparente pentru aspiratiile personale §i socia
le, alteori traduc vagi tendinle de sofisticare, de poza §i mimetism, pentru a las
a 0 impresie buna. 22. Conflicte ~i contradicjii. De la caz la caz, semnifica fr
agilizarea, inconstanla §i incongruenla psihocomportamentala sau
131
marea suplele cognitiva, angajarea personalitalii in procesul devenirii sale dia
lectice. Upsa lor arata stagnarea, plafonarea personalitalii. 23. ldealul de sin
e (23.1. sensul viefii; 23.2. scopul viefii; 23.3. modelul sau prototipul ideal)
. Evidenliaza capacitatea persoanei de a se proiecta, de a se orienta ~i focaliz
a intr-o anumita direclie, ca ~i procesul formarii idealului de sine. 24. Sistem
ul de imagini despre alJii (Eul reflectat). Exprima nevoia autodefinirii prin ra
portarea la allii, capacitatea de a se aprecia pe sine de pe poziliile altora, d
e a emite judecali de valoare, dar ~i de a fi dependent de allii. 25. Statutul p
ersoanei In lume (25.1. certitudinea statutului; 25.2. incertitudinea lui). Scoa
te la iveala trebuinla stabilizarii statutelor, dobandirii unora noi sau depa~ir
ii celor vechi. 26. Eul (26.1. definirea Eului; 26.2. locul Eullli In structura
personalitafii; 26.3. funcfiile Eului; 26.4. fafetele Eului; 26:5. relaJiile din
tre fafetele Eului; 26.6. devenirea Eului; 26.7. cunoa~terea Eului; 26.8. semnif
icafia cunoa~terii Eului). Pune in lumina capacitatea de autocunoa~tere (fina, p
rofunda, diferenliatii), de abstractizare ~i generalizare psihologidi, u~urinla
de a opera cu noliuni ~i concepte psihologice abstracte, indemauarea de a patmnd
e in intimitatea vietii psihice ~i de a realiza corelalii subtile. 27. Tipurile
de personalitate (27.1. unitar ~i armonios dezvoltat, 27.2. instabil; 27.3. dedu
blat; 27.4. accentuat). Aceasta tema reiese fie din intreaga compunere a subiect
ului, fie din unele fragmente concentrate ale ei, fiind relevanta pentru abilita
tea surprinderii caracteristicilor tipice ale personalitalii, pentru judecarea e
i dupa esenla ~i nu dupa aparenla. Anexa 1 prezinta cateva exemple de compuneri
elaborate de 5 subiecli. Evaluarea celor 27 de teme ~i 52 de subteme ale cunoa~t
erii de sine se realizeaza dupa urmatoml sistem de criterii:' - completitudineaj
incompletitudinea lucdirilor (numarul temelor ~i subtemelor conlinute) care evid
enliaza fie capacitatea subiectului de a se adapta tara dificultate sarcinii de
autoforare, spiritul activ de cooperare, dorinla expresa de autocuno~tere,
132
un grad mare sau mijlociu de transparenla psihica, ceea ce coincide cu 0 mai bun
a funclionare a mecanismelor de proieclie, fie reticenla, netransparenla psihica
, redusa cunoa~tere de sine, spiritul opozant, superficialitate, platitudine, ob
oseala, fapt care releva funclionarea defectuoasa a mecanismelor de proieclie sa
u blocarealor (Ursula ~chiopu, Maria Garboveanu10); - dominanla temelor (frecven
la unora dintre ele in raport cu totalul general) indica punctele de maxim inter
~s ale procesului autocunoa~terii, trasaturile caracteristice, chiar definitorii
ale subiectului; 0 dominanla exagerata ar putea fi coincidenta cu anumite tendi
nle exclusiviste sau chiar psihonevrotice, traducand diverse tensiuni latente al
e procesului adaptativ; - conlinutul lucrarilor deplaseaza analiza de pe aspecte
le cantitative pe cele calitative, furnizaud informalii cu privire la natura, ge
neza, valoarea, devenirea personalitalii ~i a insu~irilor ei, la incarcatura cog
nitiva sau afectiv-motivalionala a compunerilor, la gradul de angajare in sarcin
a, la ecoul celor redactate in con~tiinta subiectului; - coerenlalincoerenla com
punerilorreleva fie nivelul inalt de dezvoltare aI gaudirii, consecvenla ei, cap
acitate a de triere a informaliilor, spiritul intelectual clar ~i feml, cursivit
atea exprimarii, u~uliIl~ Iulantuirii logicc §i expresive a ideilor, pl.lLiiI~a co
relarii ~i diferenlierii acestora, fie lipsa de suplele intelectJlala, nedirecti
onalitatea inteligenlei, neclaritatea inlelegerii sarcinii, insuficienla concent
rarii ~i selectivitalii gaudirii; - contradicfiile ~i contrazicerile sunt semnif
icative pentm logica ~i profunzimea gandirii, pentm consecvenla ~i adevarul ei,
prezenla lor indica superficialitatea ~i inconsecvenla gaudirii, ce traduc diver
se dezechilibrari psihice, dezvoltari dizarmonice ale personalitalii, existenla
unor tendinle accentuate sau agresiv-Iatente; predominanla lor echivaleaza cu de
zvoltarea nearmonioasa a personalitalii sau cu imaturitatea ei; - relevanla insu
~irilor ~i trasaturilor descrise pentm persoana in cauza, fapt care ajuta la ide
ntificarea rapida a subiec10
Ursula .schiopu, Maria Giirboveanu, op. cit., p. 283.
133
tului (dlnd acesta nu-§i transcrie numele), la utilizarea datelor in procesul edud
irii capacWilii de intercunoa§tere; cum gradul de relevanla a insu§irilor §i trasaturi
lor psihice este diferit, intinzandu-se de la "foarte relevante" pana la "irelev
ante", inseamna ca implicit aflam §i diversele intentii ale subiectului (de a se l
asa u§or descoperit, de a impiedica acest proces, de a induce in eroare). Analiza
secundara urmare§te stabilirea manierei generale de redactare a lucrarilor senmifi
cativa fie pentru alte insu§iri §i trasaturi decat cele fumizate expres prin temele §i
subtemele autocunoa§terii, fie pentru unele tendinle ascunse ale subiectului ce c
onstituie un potenliallatent (pozitiv sau negativ) care oricand ar putea deveni
insa manifest, actual. Noi am desprins §ase maniere generaie de redactare a lucrar
ilor, pe care Ie redam §i exemplificam in continuare:
1. maniera autoanalizei §i autoprezentarii reci, obiective, incolore, cu fn§iruirea
oarecum seaca a informaliilor; 2. manierafilosofarii, uneori profunda, aheori st
erila §i puerila, uneori personala, originala, nala, mimetica, deta§ata; comparalii,
implicativa, alteori imperso-
rituala. Intrebarea este insa in ce proportie? Raspunsulla ea depinde de moment.
~i, de fapt, esenlial este ca sunt intre El, §i fiecare dintre El este un EU". 3.
"Sunt un simplu muritor care viseaza sa fie primavara marti§or impletind cele dou
a culori, puritate §i dragoste, vara graul copt §i trandafir cerand curcubee ~i ploa
ie; toamna fenigel ~i fnmza de aur, aspirfind spre neantul de jos, iar iama flut
ure muritor de zapada ce cade pe pamantul peren". Sau: Sunt un atom, intre apa,
cer ~i pamant/Sunt nirnic §i totu~i ceva eu sunt/Slmt 0 fnmza abia-nmugurita a unu
i pom/Am fost, sunt ~i voi fi un OM". 4. "Nu §tiu?", "Cine §tie", "Un baiat caruia n
u-i place sa invele", "Sunt ca or\care alta", "Sunt un om". 5. "Nu cred ca are m
are importanta cine sunt, destul ca eu insumi cred ca ma cunosc foarte bine". 6.
"Nu ~tiu cine sunt. Totu§i daca stau sa ma gandesc cred ca sunt un complex de sen
timente ~i trairi ce formeaza inveli§ul spiritual al Terrei. Sunt 0 fata obi~nuita
cu nimic deosebita de ceilalli, 0 adolescenta care se gande§te la viitor. Parafra
zandu-l pe Garcia Lorca, a§ putea spune ca slmt cea mai activa fiintii din cate cu
nosc pentru ca, de fapt, sunt 0 contemplativa care i§i impune activitatea. Sunt 0
persoana care "Mi-am scris numele cu pa§ii/Pe despletitele carari ale timpului/~i
am pomit spre v~nicii/De mana cu aripa curcubeului". Acest tip de analiza furniz
eaza informalii cu privire la: gradul de familiarizare al subiectului cu procesu
l autocunoa§terii (daca §tie sa se autoanalizeze §i sa se autodezvaluie, dad poate sa-§i
converteasd starile subiective difuze in ganduri clare §i lucide, dad i§i cunoa§te pa
rtile "tari", §i partile "slabe", dad dispune de intenlia corijarii insu§irilor nega
tive); firea subiectului (daca este 0 fire ralionala sau una sensibila, realista
sau poetic-visiitoare, daca este §i ramane ancorat in concret §i cotidian sau daca
se avanta pe culmile abstractului cuprins in gandul filosofic); atitudinea falii
de procesul autocunoa§terii (daca manifestii prudenla, rezerve sau, dimpotriva, s
e "arunca" nesabuit §i fara discernamant in el).
3. maniera exaltarii poetice, presarata cu metafore, alegorii,
chiar cu redarea in versuri; .
4. maniera laconica, cu raspunsuri vagi, stereotipe; 5. maniera tip" eschiva ",
de eludare a raspunsului, de abatere de la subiect;
6. maniera tip" amalgam ", combinata, cu prezenla a 2, 3
sau chiar a tuturor celorlalte. Redam diteva exemple sugestive pentru fiecare di
ntre aceste "maniere". 1. "Sunt lIDbaiat de 18 ani, sincer, corect, con§tiincios,
dar §i u~or rezervat §i timid. Imi place sa am prieteni, de§i nu §tiu sa mi-i fac. A§ dori
0 atmosfera vesela in jurul meu. lubesc muzica u~oara, distracliile in general.
A§ vrea sa devin pictor". 2. "Sunt un corp in mi§care, un corp in timp. Fiecare ved
e in mine altceva, mai mult sau mai pulin din altceva, dar vede CEVA. Acest "cev
a" reprezint EU pentru fiecare dintre El. Singurullucru pe care-l vedem tOli (§i E
U ~i El) se datoreaza oglinzii. In mine insa nu pot vedea totul (a§ fi totu~i subi
ectiv). Deci EU reprezint in cele din urma prezenla fizica §i cea spi134
4. PREZUMTII ~I COMENT ARII
Proba C S E (Cine Sunt Eu?) se incadreaza in randul celorlalte probe §i metode car
e i§i propun sondarea personalitalii (metoda biografica, autobiografia, studiul ju
rnalelor de insemnari personale §i a altor documente personale). Asemanarile ei 13
5
cu toate acestea provin din modalitatea de interpretare a rezultatelor recoltate
. In esenta, este yorba despre 0 analiza de continut efectuata pe baza unor gril
e sau a unor unitati tematice. Psihologul gennan H. Thomaell a folosit in analiz
a biografiilor
patru categorii tematice (fonnale, cognitive, existentiale, de telmica a existen
tei), subdivizate in 29 unitati tematice. Unele dintre temele cunoa~terii de sin
e stabilite de noi ar putea fi asemanate cu cele elaborate de psihologul gennan,
dar nu identificate cu ele. Astfel, tema 3 (trasaturilepsihice) acopera unele d
intre "categoriile cognitive" ale lui Thomae - inchis-deschis; prietenos-du~mano
s; revendicativ-increzator in ~ansa; puternic-slab; iubit-antipatizat; autonom-d
ependent - multe dintre acestea fiind trasaturi temperamentale sau caracteriale,
dar se refera ~i la alte aspecte care depa~esc cadrul tematic al psihologului g
ennan. De asemenea, tema 23 (idealul de sine) ~i tema 25 (statutul propriu in lu
me) au unele corespondente cu subdiviziunea numita "tematizare" din cadrul categ
oriilor formale sau cu subdiviziunea numita "creativa" din tematica existentei d
eoarece se refera la organizarea activitatii in vederea realizarii unor scopuri
sau a realizarii de sine, dar fumizeaza ~i multe alte infonnatii despre capacita
tile aspirational-proiective ale persoanei investigate. In sfar~it, tema 5 (pref
erinte, dorinte) ~i tema 6 (sistemul relational) are asemanari cu doua dintre su
bdiviziunile tematicii existentei, ~i anume cu "activarea existentei" ~i "integr
area sociala", dar sunt mult mai analitice decat acestea. Dupa opinia noastra, s
emnificatie au. nu atat temele in sine, care la un moment dat ar putea fi chiar
identice, ci maniera de prelucrare ~i interpretare a lor.
Deosebirile dintre proba prop usa de noi ~i metodele amintite provin din substan
ta ~i continutul datelor prelucrate. Dad metoda biografica ~i metoda studiului j
urnalelor de insemnari sunt prin excelenta evenimenjiale, centrandu-se asupra su
ccesiunii evenimentelor din decursul vietii unui individ, din care apoi cercetat
orul extrage 0 serie de concluzii asupra "sensului vietH" ~i a "individualizfuii
" persoanei respective, C S E este 0 proba comprehensivii, axata pe surprinderea
efectelor concentrate ~i solidificate - in trasaturi psihocomportamentale - ale
evenimentelor traite de persoana. asemenea diferentiere ~pare atat in raport cu
variantele clasice ale metodei biografice, cat ~i cu variantele mai noi ale ace
steia. Avem in vedere cauzometria,
propusa de E. 1. Golovahna ~i A. A. Kronik (1984)12, bazata expres pe inventarie
rea evenimentelor din viata individului ~i pe stabilirea relatiilor dintre ele (
dintre evenimentele-cauza ~i evenimentele-consecinta sau dintre evenimentele-sco
puri ~i evenimentele-mijloace). Chiar dad prin analiza unor asemenea dependente,
pe baza intocmirii unor cauzomatrici §i cauzograme, faptele de conduita pot fi nu
doar evidentiate, ci ~i explicate, dand posibilitatea, a§a cum arata Elena Mare (
1987)13, surprinderii logicii drumului vietii parcurs de 0 persoana, esentiala p
entru cauzometrie ramane inventarierea evenimentelor vietH. Daca in metoda biogr
afica specificul persoanei apare conturat in urma analizei intreprinse de cercet
ator, ca urmare a studierii inlantuirii evenimentelor, in proba noastra acest sp
ecific este surprins §i relevat de insu§i subiectul care se autodezvaluie. La aceast
a se adauga apoi §i propria "descoperire" a cercetatorului, care permite ca intele
gerea §i interpretarea persoanei sa fie mult mai completa §i exacta. La fel ca arice
test proiectiv, proba piopusa de noi ridica unele probleme privind fidelitatea §i
validitatea ei. De obicei, fidelitatea se obtine printr-o noua retestare, numai
ca, in aceste cazuri, coeficientii de fidelitate sunt extrem de scazuti. Aplica
rea repetata a TAT-ului da. coeficientii de fidelitate de 0,77, a Rosenzweig-ulu
i intre 0,65-0,73. Din acest {>unct de vedere suntem de acord cu Andrei Cosmovic
i care afirma ca "proba de fidelitate prin retestare 0 consideram ffua sens in c
adrul testelor proiective, intrucat atitudinea subiectului se schimba de obicei:
fie este mai degajat datorita acomodfuii cu situatia dupa 0 prima tratare, fie,
dimpotriva, aplicarea repetata a aceluia§i test ii treze~te banuieli §i apare 0 cre§t
ere de tensiune, 0 sporire a vigilentei"14. Daca lucrul acesta este valabil pent
ru testele proiecti12 E. 1. Golovalma, A. A. Kronik, Psihologhiceslwe vremia lic
inosti, Kiev, Naukovo dutka, 1984. 13 Elena Mare, 0 varianta a metodei biografic
e fn studiul personalitafii, "Revista de psihologie", 1987,3,198-206. 14 Andrei
Cosmovici,. Cu privire la clasificarea "unitafilor tematice" dupa H. p Thomae, "
Revista de psihologie", 1985,4, . 273.
a
11
H. Thomae, Das lndividium und seine Welf, Giitingen, Hogrefe,
1968.
136
137
ve in general, el devine cu amt mai semnificativ pentru proba noastra. Ar fi un
nonsens sa a~teptam ca un subiect sa se autodezvaluie la fel la 0 noua repetare
a probei, aceasta nefiind posibil deoarece personalitatea sa este in plin proces
de formare ~i schimbare. Nu-i mai putin adevarat ca aplicarea testului pe aceea
~i persoana la intervale mari de timp ar putea evidentia, pe langa constantele (
invariantii) personalitatii, aparitia unor noi insu~iri psihocomportamentale, a
unor mutatii in evolutia personalitatii. Zurcher, citat mai inainte, aplicand te
stul WAY la un interval de 13 ani, din pacate nu pe aceia~i subiecti, a descoper
it 0 schimbare evidenta a "dominantelor" personalitatii. A~adar, nu mentinerea a
utoportretului de la 0 aplicare la alta a probei constituie regula, ci tocmai mo
dificarea, schimbarea lui in acord cu modificarea ~i maturizarea personalitatii.
Septimiu Chelcea (1985)15 arata ca in studiul documentelor personale problema e
sentiala care se ridica este aceea a autenticitatii celor decIarate. In proba no
astra chiar §i neautenticitatea dec1aratiilor are 0 mare importanta, deoarece ea a
r putea reflecta fie 0 personalitate instabila, fie una dedublata, in acest ulti
m caz pe prim plan trecand masca protectoare a individului. In ceea ce prive§te va
liditatea, aceasta poate fi obtinuta relativ u~or ~i apreciata mai c1ar. H. Thom
aedand spre apreciere acee~i biografie mai multoI persoane a obtinut 0 mare conc
ordanta intre evaluatori (de 83,5%). Asemanator, Andrei Cosmovici 16a obtinut (i
ntr-un caz particular) 0 concordanta crescuta a parerilor unor subiecti care au
avut de evaluat biografia unei persoane, folosind categoriile lui Thomae. Ne put
em a§tepta ca un asemenea rezultat sa He obtinut ~i in cazul probei noastre. O~mpa
rativ cu alte metode. de investigare a personalitatii (ancheta pe baza de chesti
onar, convorbirea, interviul etc.), proba C S E prezinm 0 serie de avantaje. Din
acest punct de vedere ne exprimam acordul cu cele declarate de Paul Thompson
15 Septimiu Chelcea, Documentele sociale fn investigafia socioumaru'i, In: Semni
ficafia documentelor sociale, Bucure~ti, Editura ~tiintifica ~i Enciclopedica, 1
985,
(1980), care se referea insa la autobiografie (recit de la vie). "Fata de empiri
smul cantitativ grosier al anchetei pe baza de chestionar, scria el, fata de agr
egarea de date, reprezentand 0 sectiune transversala In care toate referintele t
emporare ~i personale sunt eliminate, autobiografia ofera informatii care prin n
atura lor formeaza 0 totalitate coerenta §i bogata in experienta sociala reala"17.
Asemanator, consideram ca C S E ofera posibilitatea detectarii modalitatii de s
tructurare reala a personalitatii pana la un anumit moment dat. Ea furnizeaza in
formatii despre gradul de autocunoa§tere ca §i despre sensul evolutiei ei ulte" rioa
re.
5. CATEVA CONCLUZII 1. Proba propusa de noi reprezintii un test de descripJie, a
naliza §i elaborare proiectiva, prin excelenla comprehensiv. "Cufundandu-se" In si
ne, subiectul se autodescopera; exteriorizandu-se, I;;i proiecteaza, uneori chia
r fara sa vrea, nu doar tendinlele, motivatiile §i trasaturile dominante, dar ~i p
e cele ascunse, nu doar pe cele recunoscute, con~tientizate, ci ~i pe cele mai p
utin co~tientizate; analizandu-se §i descriindu-se, progreseaza in cunoa§terea de si
ne. Prin toate acestea se creeazii premisele autoformarii, autoeducatiei, prin i
ntermediul carora personalitatea este ridicata la cote valorice superioare. 2. C
S E dispune de valente diferite: ea poate fi considerata ca 0 proM de cunoa§tere
psihologica (de persoana care studiaza, cerceteaza 0 alta persoana), ca proM de
autocunoa§tere (de subiectul in cauza care se autodezvaluie); ca proba de edu;care
a capacitalii de intercunoa§tere (m acest caz putandu-se proceda astfel: Se cite§te
0 compunere a unui elev In fata celorlaIti membri ai grupului carora li se cere
apoi sa "ghiceasca" cui apartine; procedandu-se de mai multe ori In acest fel s
e poate educa, forma capacitatea de intercunoa~tere).
17 Paul Thompson, Des nfcites de vie a l'analyse du changement social, Cahiers I
ntemationaux de Socio1ogie, 1980, LXIX, p. 250.
p.54.
16 Andrei Cosmovici, Junimea, 1985, p. 80.
Mariana Ca1uschi, Adolescentullfi
timpul sau fiber, 1a~i,
138
139
3. Proba C S E, in cele trei ipostaze ale ei, i:;;ireleva 0 multipla utilitate:
cognitivii (decla1l§eaza autocunoa§terea, spore~te cantitatea ~i calitatea cuno~tint
elor despre sine ~i altii, verifica veridicitatea ~i autenticitatea autocunoa~te
rii ~i ititercunoa§terii); predictivii (pe baza informatiilor recoltate, atilt cel
in cauza, cat ~i cel care beneficiaza de datele aflate, pot anticipa sau prefig
ura evolutia comportamentului, calitatilor ~i defectelor celui care se autodezva
luie); formativii (ofera posibilitatea exersarii ~i educarii capacitatii de auto
cunoa~tere, cunoa§tere ~i intercunoa~tere psihologica) .
Anexa 1. Prezentam cateva exemple de "compuneri" pe tema "Cine sunt Eu?" redacta
te de dive~i subiecti. Cazull. Elev, 17 ani, c1asa a XI-a, Liceul de Filologie-l
storie. "Bineinteles ca nu ma incearca vreo senzatie de uimire in fata intrebari
i de mai sus. E 0 intrebare pe care con~tient sau incon~tient mi-o pun aproape c
lipa de clipa. Daca nu cumva ma in~e1,mi s-a recomandat sa mentionez prima mea r
eactie in fata acestei intrebari. A fost intr-adevar yorba de uimire, dar numai
la adresa persoanei de la care-mi venea intrebarea. Acum cateva zile am intrebat
-o pe mama: "Cine e~ti tu?", la care ea mi-a raspuns printr-o palma, probabil pe
ntru a ma trezi la realitate. Ea era Ea ~i gata. Eu sunt Eu. Unic, bineinte1es!
Mult timp am crezut ca oamenii sunt foarte asemanatori, ca sunt sau buni sau rai
. Apoi, deci de la varsta de I an, mi-am dat seama ca nu exista oameni buni ~i o
ameni mi, ci ca oamenii sunt cand buni, dnd rai ~i, in general, actioneaza fie d
in interese, fie instinctual. Deci de pe atunci sunt eu filosof. Eu sunt doi. Un
Eu interior ~i altul exterior. Parerile despre viata, despre oameni ~i mai ales
despre tine insuti sunt mereu ace1ea§i, dar mereu Ie ilustrezi altfel. Eu sunt do
i. Un Eu neschimbator, incat am impresia ca este v~nic ~i un Eu in schimbare, un
Eu prezentat lumii, un Eu care nu este acela~i in relatiile cu doi oa140
meni, ci cu fiecare om este altfel, a~a cum ~i celalalt i~i schimba exteriorul p
entru mine, astfe1 indit ce1e doua Euri exterioare sa se imbine perfect, ca doua
jumamti ale aceleia§i portocale. Cum consider ca sunt? Nu m-am intrebat niciodam.
Pentru ca dintotdeauna ~tiu cum sunt. ~tiu ca am intotdeauna dreptate _ excepti
ind momentele in care ma in~el. Pentru mine insumi -.care sunt singurul care ma
cunosc - reprezint. aproape perfectiunea. Ma iubesc. Pentru ca (nu, nu sunt narc
isist), pentru ca ma cunosc ~i deci ~tiu ce valoare reprezint. Consider ca sunt
un om imperfect, dar unul din cei mai aproape de perfectiune. Nu e lipsa de mode
stie cand spun asta pentru ca, scriind, am impresia ca vorbesc cu mine insumi. D
in punct de vedere caeracterologic, spuneam, sunt de-a dreptul extraordinar. Dar
am uitat sa mentionez - numai in solitudine. Sunt poate prea bun. ~i prea ... ~
i prea ... ~i prea ... ? Nu, in nici un caz. Defecte nu am. Dedit uneori. Am afi
rmat ca ma cunosc extraordinar de bine. ~i, intr-adevar, ma autoanalizez in fiec
e secunda. lmi ~tiu dinainte fiece mi~care. 1n afara de momente1e in care nu ma
pot controla, din lipsa de timp. Dintotdeauna am vrut sa fiu eu insumi. Nu reu~e
scintotdeauna ~i de aceea sunt nemultumit. A~ vrea deseori sa fiu un fel de prin
t care salveaza 0 "frumoasa din padurea adormita" dar de teama ca dupa aceea tot
ce mi-a~ dori mai mult ar fi ca "fru- . moasa" sa fie din nou mai adormim dedit
un te1evizor in lipsa curentului electric, renuntla incercarea de a evada din r
ealitatea monotona printr-un asemenea mod. A~a cum sunt acum, sunt 0 radacma pri
elnica care, prin munca, sper, sa devina arbore intreg. P.S. Dad a~ fi riispunsm
aine la aceastiiintrebare, raspunsul meu ar fi fast altuL 1?itot astfel peste do
uazeci de ani, cand a~ fi vrut sa mi se puna intrebarea.A~fi dat probabilun riis
punsmult mai concludent. Acum insa... cine sunt Eu? Cred ca s-a remarcat ca sunt
baiat, am, evident, 17 ani, 2 luni, 28 zile ~i sunt in c1asaa XI-a la LFI: Cazul
2. Eleva, 18 ani, clasa a XII-a, Liceu de constructii. "Deoarece am ajuns acum l
a varsta adolescentei vreau sa va desminui cateva trasaturi ale caracteruhri meu
, ale persoanei meIe. Sunt 0 fam pot spune careia ii place frumosul, binele, iub
esc oamenii din jur, pe cei intelegatori. Sunt putin timida, imi place 14J
sa ajut pe cei din jur, dar sa fie ni~te persoane care sa te inleleaga. Sunt ham
ica, cuminte, nu-mi place sa fiu privim cu ochi rai. Sunt pulin ambilioasa, sinc
era ~i uneori zgarcim. Imi place sa inval, sa fiu eleva, sa respect pe cei in va
rsta. Nu-mi place sa ma cert cu nimeni, evit aceste certuri."
Cazul3. Elev, 17 ani, clasa a XII-a, Liceul de Filologie-Istorie.
"Dificil de raspuns mai ales cand ai varsta de 17 ani, varsta adolescenlei, intr
-un fel a varsta problema. Sincer sa fiu intrebarea m-a cam luat ~i nu prea pe n
epregatite, pentru ca am reflectat cateodata asupra Eului meu. Pot sa spun, anal
izand realist, ca ma incadrez in a~a-zisele "cadre" ale acestei varste. Sufletul
mi-e bantuit uneori de intrebari contradictorii asupra viitorului, care se imbi
na deseori cu sentimente nedeslu~ite. Sunt biliat, sunt in clasa a XII-a ~i ma p
regatesc pentru Filologie dar, ca sa fiu sincer, imi place mai mult istoria, num
ai ca anumite condilii ma impiedicii sa ma orientez spre ea".
Cine sunt Eu? Nu pot fi decM EU, a fata de 17 ani ~ijumatate, in pragul afirmari
i care, in sf~it, are prilejul sa vorbeasca. Sunt una dintre acele fiinle ce nu
dezvaluie secretele, sau daca a fac, 0 fac pe sfert. Intr-un fel sunt inchisa, i
nsa toli care ma cunosc afirma ca sunt volubila, prietenoasa, "direcm", chiar ;;
trengantii. De ce nu? Este ;;i asta un mod de a-li ascunde timiditatea. Chiar cu
acest prilej mi-atn schimbat inclinalia scrisului, pentru a nu fi recunoscuta.
Bine, dar e anonima lucrarea(veli spune!). Nu va co~trazic, dar e mai bine sa-li
iei 0 masura de precauliune. Nu cred c-am fost suparata niciodata pana acum (in
adevaratul sens al cuvantului). Riid mereu, sunt tiinara ;;i daca nu rad acum,
mai mrziu am sa ma ingr~. Poate cii bucuria acestui test m-a mcut sa-mi pierd ;;
i fariima de seriozitate ~i melancolie care va fi in lucrarile colegilor mei. ~i
ce daca?! Doar eu puteam scrie a~a. Am relalii de colegialitate cu toate fetele
din clasa ~i cu Iulian (singurul nostru biliat) ;;i oriunde merg intru in yorba
cu oricine, daca-mi face placere. Cateodam.ma i~el, foarte rar! Am spus ca-mi p
lace fizicul, dar nu m-am referit la ochi alb~tri (ii am ~i eu), parul blond, bu
ze senzuale (gen Alain Delon), prefer stilul Humphry Bogart ~i, de ce nu, Gheorg
he Visu ~i Claudiu Bleanl. Am numai a prietena adevarata ~i un prieten (idem). P
e amandoi ii iubesc la fei. Amandoi ma considera un copil pus pe nazbatii, cu in
mli;;are nepotrivim. Doar nasul nu se conformeaza aerului "sfant" al figurii mel
e. Preocuparile mele sunt multiple: tenis, muzica (arice gen), pictura, film ~i,
in fine, TEATRUL (adevarata pasiune). Nu ma voi face actrila. Prefer ceva mai a
proape de pamant. Meseria de invalatoare mi se potrive~te. lmi plac copiii, daca
s-ar putea ~ vrea sa am 0 sum, dar sa nu trec varsta de 30 de ani. Cel mai tare
m-a impresionat ~i ma va impresiona cuplul Jenny-Oliver (din Love story). Veli
spune - "ah!, iar chestia asta?". Pun pariu cii nici 60% din cei ce-au citit car
tea n-au inleles adevaratul ei secret. ~i daca e secret nu trebuie spus (ci doar
aflat pe cant propriu, altfel n-are farmec). Cea mai frumoasa actrila, dupa min
e, a fast Sharon Tate, cea mai bunii canta143
Cazul4. Studenta, 20 ani, anul III, Facultatea de Matematica.
"Eu sunt a fata de 20 de ani, la fel ca toate celelalte. Nu ma evidenliez cu nim
ic in nici un domeniu. Nu fac nimic deosebit. Ma supar pentru lucruri care de ob
icei ii supara pe oameni ;;i ma bucur pentn! lucruri care de obicei ii bucura pe
oameni. In viala mea nu au aparut niciodata evenimente deosebite care sa atraga
atenlia cuiva, care sa preocupe mai multa vreme pe cineva (bineinleles, afara d
e mine). Cine sunt Eu? Un om ca toli ceilalli, preocupam de problemele marunte d
e fiecare zi. Uneori sunt fericim, alteori nu. Uneori imi spun ca sunt a norocoa
sa, alteori ma mir ce ghinionista pot fi. Uneori simt ca traiesc, alteori mi se
pare ca viala trece pe langa mine. Eu sunt un am fara aspiralii prea inalte. Ast
a e!"
Cazul 5. Eleva, 17 ani, clasa a XII-a, Liceul Pedagogic.
"in sfa~it! intrebarea atat de mult ~teptam a sosit. In fine, "cei mari" s-au de
cis sa afle ce ne friimanm pe noi! Este un pas, un PAS spre mai bine.
142
--~-
reata de muzica u~oara - Kim Wilde ~i de opera Maria Callas. Ca muzica populara
prefer melodiile ardelene~ti ~i in special cum canta Dumitru Fiirca~. Lucrul pe
care-l detest este acela de a mi se da "sfaturi prietene~ti"! Nu ascult dedit de
doua persoane: TATA ~i MAMA. Imi place sa inot ~i ador soarele (mai ales pe pla
ja). Dintre animale iubesc leii ~i tigrii ~i mi-e frica de ... gaini (asta ester
). Nu ma imbrac in pas cu moda (de la Paris, de la Berlin, de la New York). 0 pr
efer pe a mea, cea din Drumul Taberei, e mai frumoasa, mai nationala. ~titi ce-m
i doresc pentru urmiitorii cinci ani? Sa nu ma miirit ~i sa nu ma cert cu actual
ul meu prieten pe cardl plac (retineti nuanta) la nebunie. Are un stil... person
al (norma1!).In eel de al cincilea an vreau sa-l cooosc pe Robert Redford ~i sa-
mi cumpar "Guernica" lui Picasso. Nu radeti!, e perfect adevarat §i serios. Urati-
mi succes (pauza doua minute). Multumesc! Buna ziua!" Cele 5 "autoportrete" sunt
extrem de variate intre ele, oferind po~ibilitati mai mari sau mai mici de inte
rpretare psihologica. Caracteriziirile 1 ~i 5 redau adolescenta in toata "splend
oarea" ei, cu teribilismele, extravagantele sau chiar bizareriile ei (sa ne amin
tim de "filosoful de I an", de "cei 100 de copiii", de dorinta fetei de a-I cuno
a~te pe Redford sau de a-~i cumpiira "Guernica"), cu optimismul ei debordant, da
r ~i un pic exagerat ("nu m-am supiirat niciodata"), cu absolutiziirile ei ("sun
t singurul care ma cunosc"), dar ~i cu analiza lucida, cu discernamantul profund
, ambele insotite de 0 mare capacitate de autocuno~tere ("Eusoot doi. .. ") sau
de inclinatie spre metafora ~i chiar spre maxima ("soot imperfect, dar cel mai a
proape de perfectiune"; "soot radacina prielnica ce va deveni arbore intreg"). C
aracteriziirile 2 ~i 3 aproape ca descumpiinesc ~i prima intrebare pe care odecl
a~eaza in minte este: "doar atat?". In timp ce in caracteriziirile 1 ~i 5 se fac
referinte la peste 10 teme ale autocunoa~terii, in cele pe care Ie avem in vede
re nu apar decat 2, cel mult 3 dintre acestea. Fata din caracterizarea 2 relatea
za despre preferintele ~i trasaturile caracteriale pe care crede ca Ie
144
poseda, iar biiiatul din caracterizarea 3 ofera cateva date personale, optiunile
profesionale ~i contradictiile de care este cuprins. In aceste conditii probabi
l ca subiectii respectivi, punandu-~i tot mai des intrebarea "Cine sunt Eu?", vo
r reu~i sa con~tientizeze cat mai multe despre ei. Caracterizarea 4 deceptioneaz
a, daca avem in vedere ~i varsta persoanei respective. In fata ei imediat ne vin
in minte cuvintele lui Octavian Goga: "De multe ori privind in sufletul tau ti
se pare ca stai in fata unei case cu obloanele trase ~i cu u~ile inchise. 0 mana
necunoscuta a scris pe 0 hartie, in colt, la poarta: Plecat fiira adresa." Conc
luzia care se degaja de aici cred ca este suficient de clara: daca vrem sa ne cu
no~tem mai bine este necesar sa ne deschidem ,u~ile ~i obloanele casei noastre s
uflete~ti, sa patrundem in ea, sa ne analizam gandurile, sentimenteIe, actiunile
, sa ne cantarim calitatile ~i defectele, sa ne punem ordine in ele, piistrand c
eea ce merita ~i azvarlind ce este vechi, uzat, nefolositor. Mai mult decat atat
, este utila deschiderea u~ilor ~i obloanelor casei noastre suflete~ti nu doar p
entru noi, ci ~i pentru altii, deoarece numai astfel ne yom "vedea" mai bine pe
noi i~ine. Sa ne reamintim ca n-am venit pe lume cu 0 oglinda in mana, ci cii ma
i intai ne oglindim in altul, pentru ca abia apoi, prin intermediul ~i cu ajutor
ul acestuia, in noi in~ine.
6. Ipostaze ale unei probe de cercetare ~i cunoa~tere a personalitiitii
Intr-un alt atticol [1] propuneam 0 probii de cercetare §i cunOa§tere a Eului §i perso
nalitiitii, denumita conventional C S E ("Cine sunt Eu?") care consta, in princi
pal, in elaborarea de catre subiecti a unei compuneri scrise despre sine. Totoda
ta, precizam tipurile de analiza §i criteriile evaluative utilizate in prelucrarea
§i interpretarea compunerilor redactate de cei investigati. De§i din descriptiile f
iicute reie§eau oarecum implicit §i valentele probei respective, ne propunem ca in a
cest material Sa stiiruim expres asupra lor. Din aceastii perspectiva considerii
m ca in functie de persoana care elaboreaza compunerea, ca §i de cea care 0 utiliz
eaza, de intentia §i finalitatea folosirii ei, proba C S E apare in trei ipostaze:
ca probii de autocun6a§tere §i autodezvaluire; ca probii de cunoa§tere psihologica; c
a probii de educare a intercunoa§terii. 1. C S E - CA PROBA. DE AUTOCUNOA~TERE ~I
AUTODEZV ALUIRE Din literatura de specialitate se §tie ca autocunoa§terea (cunoa§terea
de sine) este una dintre formele cele mai dificile ale cunoa§terii umane. ~i acea
sta din mai multe considerente. In primul rand, pentru ca obiectul cunoa§terii est
e realitatea psihica
1 M. Zlate, lnovarii metodologice privind cercetarea §i cunoa§terea personalitarii,
"Revista de pedagogie", 1989, m. 10.
a individului uman, mult diferita de realitatea fizica, chimica, biologica etc.
Este infinit mai u§or sa cunoa§tem forma, culoarea, marimea, greutatea, duritatea, a
speritatea, compozitia unui obiect fizic decat propriile noastre ganduri, sentim
ente, intuitii, scopuri, tendinte, motivatii, aspiratii, insu§iri temperanlental-c
aracteriale etc. In al doi-Iea rand, datorita faptului ca subiectul face parte d
in obiect, ceea ce inseanma ca obiectul cunoa§terii este subiectul insu§i. Daca in c
elelalte forme ale cunoa§terii umane unul este obiectul de cunoscut §i altul subiect
ul cunoscator, in domeniul cunoa§terii de sine obiectul §i subiectul se identifica,
fapt care implica dedublarea acestuia din urma in actul cunoa§terii. In al treilea
rand, deoarece in domeniul celorlalte forme ale cunoa§terii umane suntem instruit
i §i instrumentati, invatati cum sa Ie realizam, ne sunt transmise §i formate concep
te, teorii, legi, dispunem de metode specifice ce sunt insu§ite §i exersate in §coala,
in timp ce in fata cunoa§terii de sine ne aflam relativ descoperiti, nedispunand
nici de concepte, niCi de instrunlentele necesare realiziirii ei. In sfar§it, cuno
a§terea de sine este mai dificilii decat alte forme ale cunoa§terii umane, pentru ca
§coala nu ofera suficiente prilejuri elevului de a face proba existentei ei. Proc
esul instructiv-educativ centrat pe evaluarea cuno§tintelor transmise, a capacitat
ilor formate, este mai putin interesat de ceea ce gande§te elevul despre sine, de
faptul daca el se cunoa§te sau nu, daca dispune de capacitatea de a se autoevalua
adecvat, de a se autodezvalui. Tot din literatura de specialitate §tim ca autocuno
a§terea, de§i dificila, este extrem de profitabila pentru subiectul care 0 realizeaz
a, pentru activitatea sa §i pentru colectivitatea in care acesta traie§te. Vasile Pa
velcu [2] concepea cunoa§terea de sine nu ca autocontemplatie, nu ca narcisism, nu
ca' un act de inchidere in sine ci, dimpotriva, ca 0 deschidere catre sine, ca
un efort de investigare, intelegere §i explicare a Eului §i personalitatii in vedere
a stapanirii lor. Cunoa§terea de sine faciliteaza orientarea §i dirijarea optima a p
ropriilor posibilitati, spore§te capacitatea de ameliorare §i corectare a trasaturil
or de persona2 Vasile Pavelcu, lnvitaIie la cUnoa§terea de sine, Bucure~ti, Editur
a §tiin(ifica, 1970, pp. 1 ~iurm.
146
147
litate, indeosebi a celor negative, permite realizarea armoniei 1;)i progresului
personalitatii. Ea ofera bucuria descoperirii 1;)i utoa descoperirii, rnirajull
umii spirituale, fascinatia luarii in stapanire a propriului comportament deveni
nd, astfe1, 0 adevarata forta . existential a 1;)i ctionala. a A1;)atand lucruri
le, pe buna dreptate ne putem intreba: cum s I-am putea deterrnina sau ajuta pe
elev sa se introspecteze pentru a ajunge la cunoa1;)terea sine; ce ar trebui int
reprins'pentru de a grabi 1;)i acilita procesul autocunoa1;)terii1;)i utodezvalu
irii? f a Mijloacele care ne stau la indemana in vederea realiziirii acestor dez
iderate sunt, desigur, multiple 1;)i variate. Consideriim insa ca unul dintre el
e il reprezinta chiar proba sugerata de noi. Intr-adevar, solicitand elevul sa e
laboreze in scris 0 compunere despre sine in care sa noteze tot ce 1;)tie despre
sine, ~a cum se cuno~te 1;)i, mai ales, a1;)a se cuno~te, nu facem altceva dedh
cat sa-l determinam sa se "cufunde" in sine, sa se disece, sa-1;)i decanteze pi
irerile, sa-1;)i on1;)tientizezetendintele 1;)irasaturile c t dominante, dar 1;)
i cele latente, pe cele recunoscute 1;)i pe marturisite public, dar 1;)i e cele
ascunse, nemarturisite uneori nici p sie1;)i, cele agreabile, dar 1;)i cele deza
greabile. Uneori, prope pe ba C S E este poate primul prilej oferit elevului de
a se gandi mai serios la sine. Multi dintre subiectii n01;)tri arturiseau ca m d
in miile de intrebari pe care 1;)ie-au formulat vreodata, intreI barea "Cine sun
t Eu?" nu le-a venit niciodata in minte. Incercand sa raspunda la ea, ei au fost
obligati sa se "autoforeze", sa se "scormoneasca" pe dinauntru, sa-1;)i onverte
asca stiirile suc biective difuze in ganduri (cat mai) clare 1;)i lucide. Daca p
entru cei care nU-1;)i pusesera niciodata intrebarea respectiva proba mai a avut
darul de a-i ajuta pe directia primelor clarificiiri 1;)i onc 1;)tientizari,pen
tru cei care §i-o formulasera de nenumarate ori, fiind deci obi1;)nuiti u ea, prob
a C SEa reprezentat un mijloc c de aprofundare 1;)i sistematizare a informatiilo
r despre sine, implicit, de progres in autocunoa§tere. Valoarea probei C S E de in
strument declall§ator al procesului autocunoa1;)terii ;)i 1 facilitator al obiecti
varii ei este evidenta, de aceea nu mai staruim asupra ei. Dintr-o perspectiva e
ducationala, problema care se ridica este aceea a convertirii ei intr-un
148
instrument de educare a posibilitii1ilor autocunoG.§terii1;)i de ob!inere a unui p
rogres treptat in acest domeniu. Simpla citire de ditre profesor, in fata clasei
, a 2-3 compuneri elaborate fie de e1evii clasei sale, fie de elevi din alte cla
se, compuneri diferentiate intre ele prin gradul de extensie, complexitate, prof
unzime, relevanlii etc. i-ar putea ajuta pe elevi sa cOll§tientizeze 0 multitudine
de aspecte implicate de autocunoa§tere la care fie ca nu se gandisera deloc, fie
ca Ie minimalizasera semnificatia. Calea cea mai sigura insa de educare a capaci
tatii de autocunoa§tere o constituie aplicarea repetata a probei. Se poate proceda
in doua moduri: 1. aplicarea nedirijata a probei; 2. aplicarea dirijata a acest
eia. Prima modalitate presupune investigarea elevilor din timp in timp, la inter
vale mai mici sau mai mari, dupa un an §colar, dupa un ciclu §colar etc., fara a fur
niza nici un fel de indicatii in legatura cu continutul propriu-zis al compuneri
lor • despre sine. Analiza ulterioara a compunerilor facuta de profesor aratii dac
a elevul a facut sau nu progrese in cunoa§terea de sine (daca s-a schimbat atitudi
nea falii de acest proces, daca s-a inmultit numarul temelor autocunoa§terii, daca
profunzimea analizelor este mai evidenta etc.). Cea de a doua modalitate este m
ai elaborata, putand fi conceputa 1;)i aplicata m mod diferentiat, repetarea imp
licand nu doar 0 simpla dirijare, ci §i sporirea gradelor de dificultate. Ea ar pu
tea imbraca urnlatoarele fornle actionale: a. solicitarea elevilor de a elabora
compuneri despre sine prin considerarea cat mai multor teme ale autocunoa$terii.
Pentru a facilita acest proces, profesorul atrage atentia elevilor ca ate cunoa§t
e pe tine nu inseamna doar a-ti nota numele, varsta, sexul, cateva trasaturi de
personalitate sau cateva activitati preferate, ci infinit mai mult. Cu acest pri
lej pot fi in§irate §i comentate celelalte teme ale autocunoa§terii, sugerandu-se ca r
eferirea in autoportretizari la cat mai multe dintre acestea, precizarea modului
personal de a fi in raport cu ele, evitarea unilateraliziirilor, a reductiilor
simpliste la uria-doua teme, echivalenta cu saracirea imaginii de sine, constitu
ie criterii importante ale profunzimii §i autenticitatii cunoa§terii de sine; b. sfa
tuirea elevilor. de a transjorma temele §i subtemele cuno~terii de sine intr-o gri
la utilizabila ori de cate ori i§i son149
deaza personalitatea. Diferite variante de raspuns la una sau alta dintre temele
autocunoa§terii pot fi convertite in inttebiiri la care urmeaza sa se raspunda. D
e exemplu: care este atitudinea mea fata de propria-mi inrati§are fizica (ma plac,
ma detest, ii acord o mare importanta, 0 ignor, imi fac din "perfectionarea" sa
u "valorificarea" ei un scop in viata?). Sau: ce parere am despre piirintii md (
ii admit, ii dispretuiesc, ii doresc intotdeauna langa mine, ii "exploatez" la m
aximum, vreau sa scap cat mai repede de tutela lot?). Cu cat va raspunde mai sin
cer la asemenea intrebiiri, fiira autoin§elari, mascari, ifose desuete, cu atat el
evul va ajunge sa-§i cunoasca mai repede §i mai bine propriul Eu; c. sugerarea elevi
lor de a elabora, in timp, cate 0 compunere de sine statatoare pentru fiecare te
ma a cunoG§terii de sine. De§i aceasta modalitate actionala este cea mai complexa §i d
ificila, se pare ca ea este cea mai productiva. Aceasta, deoarece presupune inai
ntarea treptata in procesul autocunoa§terii, de la simplu la complex, de la aspect
ele exterioare, oarecum de suprafata, spre aspectele profunde, autentice, de la
aparenta, la esenta. Ea creeaza nu doar obi§nuinta §i placerea elevului de a se intr
ospecta, dar conduce §i la sporirea capacitalilor sale de autocunoa§tere §i autointele
gere, soldata cu amplificarea increderii in sine. Aplicarea repetata a probei C
SEduce concomitent §i la educarea capacitalii de autodezvaluire a elevilot, fapt,
cum aratam, negIijat deseori in procesul instructiv-educativ.
s-o delina educatorul, este considerata de speciali§ti [3] ca reprezentand una din
tre aptitudinile pedagogice esenliale ale cadrului didactic. 0 multitudine de as
pecte psihocomportamentale ale elevului, cum ar fi: vorbirea, scrierea, angajare
a in activitate, gestica, expresivitatea emolionala etc. 11pot ajuta pe profesor
sa descifreze realitatea psihica mai profunda §i uneori mm imprevizibilii a elevu
lui. Cum at putea insa profesorul sa deceleze imaginea despre sine a elevului, d
aca acestase cunoa§te sau nu, cat de profund sau cat de superficial se cunoa§te, dh
de aproape sau cat de departeeste de propria-i esentii, ce crede, ce gande§te desp
re propria sa personalitate? Desigur, unele metode cum ar fi convorbirea, biogra
fia, autobiografia asistatii, studiul documentelor personale Uurnale de insemnar
i, scrisori etc.), sunt mijloace deosebit de utile. Proba C S E s-ar putea incad
ra §i ea in randul acestora. Analiza cantitativa §i calitativa a compunerilor . desp
re sine elaborate de elevi (a primei lor reaclii fala de intrebarea formulata, a
temelor §i subtemelor autocunoa§terii, a manierelor generale de redactare a lucriir
ilor) - care constituie adeviirate grile explicativ-interpretative - spore§te cons
iderabil informatia profesorului despre obiectul §i subiectul aqiunilor sale instr
uctiv-educative. Dupa piirerea noastra, proba C S E are pentru profesor urmatoar
ele valenle: a. ofera acestuia prilejul de a descoperi aspecte, laturi, trasatur
i noi ale eIevilor pe care pana la acea data nu Ie cuno§tea (nu pUlini au fost pro
fesorii care parcurgand compunetile elaborate de elevii lor marturiseau ca au de
scoperit un univers fascinant, ca unii elevi Ii s-au relevat sub 0 aWi infiili§are
decat cea cunoscuta de ei, ca despre multi dintre ei n-ar fi biinuit niciodata
ca au 0 asemenea imagine despre sine); b. il conduce pe profesor la restructurar
ea vechii sale imagini despre elev, procesul testructurativ evoluand fie spre im
bogalirea §i ampIificarea imaginilor §i informaliilor anterioare, fie spre corectare
a lor, in ambele cazuri schimbarea semnificaliei imaginii profesorului despre el
ev fiind benefica (se combat in
3 AI. Ro~ca, B. Zorgo, Aptitudinile, Bucure~ti, Editura ~tiintificii, 1972, p. 1
13, vezi ~i: Nicolae Mitrofan, Aptitudinea pedagogicii, Bucure~ti, Editura Acade
miei,
2. C S E - CA PROBA. DE CUNOA~TERE PSIHOLOGICA. Profesorul are nu doar indatorir
ea de a §ti ce §i cat cunoa§te elevul despre fenomenele naturale §i sociale, cat de bine
§i-a insu§it cuno§tintele transmise, ci §i ce §i cat §tie despte sine insu§i, cat de bine
cat de superficial se cunoa§te pe sine. Cu cat educatorul va cunoa§te mai profund e
levul ca realitate psihica (spirituala, comportarnentala), cu atat i§i va desfa§ura
in conditii optime rolurile sale instructiv-educative. De altfel, ca'pacitatea d
e cunoa§tere <psihologica a elevilor, pe care trebuie 150
1988.
151
felul acesta efectele negative ale unei posibile erori perceptive, ~i anume a in
ertiei perceptiei sociale, datorata ramanerii in urma a imaginii perc~ptive fata
de evolutia comportamentului); c. constituie un important mijloc de control -li
verificare a imaginii profesorului vizavi de imaginea elevului despre sine, nu
doar in ceea ce prive~te corectitudinea sau incorectitudinea ei, ci ~i in ceea c
e priv~te extensia, profunzimea ~i autenticitatea acesteia (fapt care 11poate aj
uta pe profesor la selectarea ~i utilizarea mai riguroasa a mijloacelor de inter
ventie instructiveducativa). Pe langa aceste valente directe, proba C S E i~i re
leva ~i 0 alta dubla utilitate, ea putand fi convertita atat intr-un mijloc de d
iagnosticare a capacWitii de cunoa~tere psihologica a profesorului, cih~i intr-u
nul de antrenare ~i educare a acesteia. Un pedagog sovietic (F. N. Gonobolin [4]
) pentru a determina capacitatea profesorilor de a-~i cunoa~te elevii, a formula
t elevilor 0 serie de intrebiiri, le-a consemnat raspunsul, apoi a invitat profe
sorii care predau la clasa respectiva sa spuna cum a raspuns fiecare e1ev. A des
coperit trei categorii de profesori: unii care au "ghicit" aproape toate raspuns
urile; altii care Ie-au "ghicit" in proportie de jumatate; in fine, altii care n
-au putut indica corect nici macar unul dintre raspunsurile elevilor. Cele trei
categorii de profesori reprezinta tot atatea exemple care ilustreaza dezvoltarea
inegala a aptitudinii de cunoa~tere psihologica a profesorilor. Asemiinator s-a
r putea proceda ~i cu proba noastra. Daca s-ar cere profesorilor care predau la
0 clasa sa identifice elevii, evident, nu dupa scris, de~i ~i acest criteriu est
e important, ci dupa continutul compunerilor elaborate, yom descoperi, probabil,
acele~i categorii ca mai sus. Personal am intalnit unele cadre didactice care i
~i identificau cu u~urinta elevii, dar ~i altele care se aflau in imposibilitate
a de a realiza macar cateva identificari corecte. "Descoperirea" rapida a elevil
or care au elaborat compuneri devine cu amt mai semnificativa cu cat uneori elev
ii incearca prin diverse modalitati (fumizarea unor informatii false despre sine
~i despre cei din anturajullor imediat, schimbarea scrisului etc.) sa induca in
eroare. lata un exemplu sugestiv: 0 eleva din clasa a Xl-a nota in compunerea e
i: "Trebuie sa incep cu afirmatia ell.sunt singura la parinti, ceea
.4 F. N. Gonobolin, Apud: AI. Ro~ca, B. Zorgo, op. cit., p. 114.
ce-mi con vine enorm. Nu-mi imaginez cum ar fi fost sa am 0 sora sau un frate ma
i mic sau macar de acee~i varsta cu mine; dragostea piirintilor pentru mine ar f
i trebuit impiirtita in doua, -garderoba (bogata, ce-i drept) mi-ar fi apartinut
pe jumatate ~.a.m.d. Sunt egoista (dar ~i sincera, nu?)". Pe marginea acestui f
ragment, profesoara care I-a citit a notat: "Nu, nu e~ti sincera. ~tii bine ell.
mai ai 0 sora." Acee~i profesoara a notat cu mare exactitate numele fiecarei ele
ve pe compunerile elaborate, fapt care demonstreaza capacitatea de cuno~tere psi
hologica dezvoltata a acesteia. Cum aratam ceva mai inainte, proba C S E are pen
tru profesor nu doar valoarea unui instrument de diagnosticare a propriei sale c
apacitati de cuno~tere psihologica, ci ~i pe aceea a unui mijloc de exersare a a
cesteia. Capacitatea de cunoa~tere psihologica este inegal dezvoltata ~i deci in
egal productiva. Aceasta nu inseamna insa ell.profesorii cu 0 capacitate de cuno
~tere psihologica mai putin dezvoltata nu ~i-o pot forma ~i amplifica. Dimpotriv
a, acest lucru este intru totul posibil, prin utilizarea frecventa a exercitiulu
i. Pus in situatia de a efectua cat mai multe identificari ale elevilor care au
elaborat compuneri despre ei i~i~i, profesorul i§i va perfectiona treptat capacita
tea de cunoa~tere psihologica a elevilor. Semnul distinctiv al maturizarii acest
ei capacitati il reprezinta identificarea rapida nu doar a elevilor din clasa la
care un profesor este diriginte, ci ~i a celor cu care el are contacte mai rare
, sporadice. 3. C S E - CA PROBA DE EDUCARE A CAPACITATII DE INTERCUNOA~TERE Dat
mnd faptul ell.in cadrul procesului instructiv-educativ importanta este nu numa
i cunoa~terea elevilor de catre profesor sau a elevilor de ei in~i§i, ci §i a elevil
or intre ei, de asemenea, dat mnd faptul ell.elevii. sunt deficitari tocmai in c
eea ce prive§te cunoa~terea lor reciproca, sugeram transformarea probei C S E intr
-un mijloc de educare a capacitatii de intercunoa~tere. o asemenea transformare
are ca fundament teoretico-metodologic conceptia lui Gh. Zapan [5] care a stat l
a baza elaborarii
5 Gh. Zapan, Cunoa§terea §i aprecierea obiectivii a personalitiifii, BUcUfe§ti, Editur
a §tiintifica ~i Enciclopedica, 1984, pp. 293-330.
152
153
metodei aprecierii obiective a personalitatii. In cazul nostru, de~i in conditii
diferite, este yorba tot despre educarea capacitatii de apreciere, mai bine spu
s de interapreciere. Sub raport practic.actional se poate proceda astfel: profes
orul cite~te, in fata celorlalti, compunerea elaborata de un elev, atragand aces
tuia atentia de a nu se "demasca" prin nimic, apoi cere elevilor clasei sa notez
e pe 0 foaie de hartie nume1e elevului a carui autoportretizare cred ca a fost c
itita. (La randul sau profesorul poate face acee~i operatie.) Dupa ce se recolte
aza raspunsurile ~i elevul a carui autocaracterizare a fost cititii se "desconsp
ira", anuntand ca a lui a fost lucrarea prezentata, se vede in ce masura aprecie
rile celorlalti au fost corecte sau nu. Dadi elevii se cunosc foarte bine intre
ei, atunci vor "ghici" cu u~urinta despre cine a fost yorba. Daca, dimpotriva, i
ntercunoa~terea este precara, riispunsurile vor fi extrem de variate ~i neconcor
dante, fiecare elev indicand pe un altu!. Se poate organiza apoi 0 discutie asup
ra cauzelor care au facilitat sau perturbat intercuno~terea, acestea tinand atat
de particularitatile subiectului a carei autocaracterizare a fost citita, cat ~
i de cele ale auditorilor, evaluatorilor. In principal, aceste cauze sunt urmato
arele: a. gradul de transparenfii al "subiectului care urmeaza a fi evaluat. Est
e Ijtiut faptul ca unii oameni au capacitatea de a furniza mai multe informatii
despre ei, fiind, de aceea, foarte transparenti, altii, in schimb, redau mai put
ine informatii despre ei in~ilji, fiind mai opaci, mai greu de descifrat. Se int
elege de la sine ca mult mai uljor va putea fi identificat un elev care a facut
referiri in compunerea sa la mai multe teme Ijisubteme ale autocuno~terii, decat
un altul care a"fost mai "zgarcit" cu informatiile, nereferindu-se decat la 2-3
teme f?isubteme ale cuno~terii de sine. Nu trebuie sa pierdem din vedere nici f
aptul ca unii elevi fumizeaza nu imaginea reali!, autentica pe care 0 au despre
ei in~if?i,ci imaginea consideratii de ei convenabila pentru altii. Nici tendint
a de disimulare nu Ie este intotdeauna straina, dCf?iaceste fenomene sunt mult m
ai des inllilnite la adulti decat la copiii f?iadolescentii care, in virtutea pa
rticularitatilor lor de varsta, sunt mult mai tentati de a spune adevarul despre
ei in~if?i(atat cat 11cunosc); .
154
b. gradul de relevanta al informatiilor furnizate, unele dintre ele fiind foarte
relevante, in timp ce altele mediu ~i slab relevante sau chiar irelevante. Se f
?tie din psihologia generala ca atunci cand dintr-un obiect fizic lipsesc insuf?
irile puternic relevante, acesta nu mai este ,perceput ca tare, ci ca un alt obi
ect. Daca, dimpotriva, lipsesc insuf?irile irelevante sau cele slab relevante pe
ntru obiectul respectiv, acesta va fi perceput ca atare. Pornind de la aceasta l
egitate, pe care 0 consideriim valabila ~i pentru perceptia sociala, deci pentru
perceptia semenului, putem imagina doua modalitati actiona1e: in una dintre ele
se cite~te autoportretizarea unui elev din care, in mod deliberat, au fost omis
e informatiile cu un mare grad de relevanta, cerandu-se apoi identificarea elevu
lui ciiruia ii apartine lucrarea respectiva; intr-o a doua modalitate actionala,
se cite~te 0 autoportretizare din care se omit unele informatii irelevante sau
slab relevante pentru persoana in cauza. Se va constata ca efectele sunt aceleaf
?ica ~i in cazul perceperii obiectelor fizice. Adica, in primul caz elevul despr
e care este yorba va fi greu identificat, in timp ce in cel de al doilea caz nu
se vor intanlpina nici un fel de dificultati. Ne-am convins de aceasta intr-un e
xperiment organizat cu studentii anului dupa un semestru de studiu, cand procesu
l intercunoa~terii se afla intr-o faza incipienta. Am citit studentilor autocara
cterizarea unei studente din care am omis cateva informatii relevante. Cerandu-I
e apoi sa identifice studenta respectiva am constatat ca s-au intampinat mari di
ficultati. De indata ce am furnizat ~i informatia relevanta, pretextand ca am ui
tat s-o citesc (era yorba despre anumite particularitati de pronuntie ale studen
tei respective: "Cand am venit aici aproape toti radeau - ori de mine, ori de ac
centul meu de moldoveanca. Atunci m-am suparat f?imi-am zis ca n-o sa mi-l schim
b niciodata, chiar daca va fi posibil"), identificarea s-a facut extrem de u~or.
lata deci ca in procesul intercuno~terii 0 mare importantii 0 are nu numai numa
rul temelor sau subtemelor cunoaf?terii de sine care figureaza in lucrarea unei
persoane, ci ~i gradul de relevanta al informatiilor furnizate. De aceea, analiz
a cantitativa trebuie neaparat corelata cu analiza calitativa a informatiilor.
IMatematica-Fizica,
155
c. abilitatea celor eare evalueaza de a diseerne ~i sesiza esenfialul, de a iden
tifiea rapid ~i core,et earacteristicile personale, diferenfiale. a asemenea imp
rejurare ne atrage atenlia asupra faptului di in procesul intercunoa~terii 0 mar
e importanla 0 au persoane1e care se afla in re1alie, atat cea care este cunQscu
ta, cat ~i cea care cunoa~te. Aceasta din urma ar putea dispune de o capacitate
de cuno~tere mai mare sau mai mica, cu 0 funclionalitate diferita depel).dent de
particularitalile situaliei, fapt care va afecta profund procesul intercuno~ter
ii. Astfel, sunt persoane care, chiar in condilii de deficit informalional, reu~
esc sa realizeze identificari rapide, dar ~i persoane care, chiar in condilii de
exces informalional fac identificari eronate. in afara capacitalii de gandire,
de relalionare supla ~i profunda a informaliilor, de stabilire a relalii10r de l
a cauza la efect, in procesul percepliei ~i evaluarii sociale (interpersonale) i
ntervin ~i alp factori. G. W. Allport [6] stabilea chiar 10 asemenea factori ce
i~i spun cuvantul, faciliffind sau perturband perceplia sociala. in anumite cond
ilii determinate ei duc chiar la aparilia unor iluzii perceptive. Indulgenla exa
geram in perceplia ~i evaluarea unei persoane, prudenla excesiva, efectul de hal
lo, simplificarea nepermisa, stereotipia etc. sunt tot atatea erori ce ar putea
surveni in procesul interaprecierii. Discutand cu e1evii cauzele care influenlea
za (pozitiv sau negativ) intercunoa~terea, profesorii Ie con~tientizeaza nu doar
complexitatea acestui proces, dar Ie fumizeaza ~i 0 serie de informalii ~i proc
edee psihosociale care i-ar putea ajuta in optimizarea intercuno~terii ~i intera
precierii. Daca se procedeaza in acest fel de mai multe ori, asigurandu-se fieca
rui elev ~ansa de a identifica pe colegi ~i de a fi identificat, la randul sau,
de ceilalli colegi ai sai, se va obline un progres sigur in educarea ~i interapr
eciere. Concomitent, capacitalii de intercuno~tere profesorul, supus aceluia~i p
rocedeu, ~i va verifica propriile sale informalii sau intuilii despre e1evi, se
va exersa in cunoa~terea elevilor sai. Se vor crea astfel premisele deschiderii
~i inchiderii, totodata, a triadei: autocuno~tere, cunoa~tere, intercuno~tere -
convertite in procedee de educalie ~i autoeducalie.
6 G. W. Allport, Structura §i dezvoltarea personalitiitii, Bucur~li, lid §i Pedagogi
cii, 1981, pp. 502-507.
NIVELURILE PERSONALITATII
Edilura Didac-
Multa vreme personalitatea a fost abordata. dintr-o perspectiva aproape exc1usiv
intrapsihica. Ce1ebra structura tripartita a ei care se axeaza pe investigarea
naturii psihice a componente1or personalita1ii (temperament, aptitudini, caracte
r) ~i a re1alii1or dintre ele sm marturie in acest sens. Cu timpul insa personal
itatea a inceput sa se "deschida" ~i spre alte dimensiuni decat ce1e psihice. Ma
i intai ea s-a deschis spre dimensiunile biologice (anatomo-fiziologice) ~i chim
ice, aparand in felul acesta nevoia de integrare organismiea, dupa cum se exprim
a Julius Seeman (1982), funclionarea optirnala a acestor subsisteme ducand la co
erenla ~i la maximizarea performanle1or intregului sistem. Mai apoi, personalita
tea s-a deschis ~i mai pregnant spre lume, spre realitatea fizica ~i sociala inc
onjuratoare ea fiind interpretata de Joseph Nuttin (1985) ca 0 struetura bipolar
a Eu-Lume. Totodam, au inceput sa fie sesizate ~i nivelurile funcfionale ale per
sonalitafii ..in afara celui intrapsihic, s-au conturat inca doua niveluri disti
ncte, ~i anume: nivelul interpersonal ~i nivelul transpersonal. Prirnul a fost s
esizat ~i fundamentat teoretico-metodologic depsihologul american R. F. Bales ca
re in 1970 intr-una dintre lucrarile sale (Personality and Interpersonal Behavio
r) lansa in luthea psihologilor conceptul de personalitate interperintetsonala §i
0 metoda de diagnosticare a comportamentului personal. Cel de al doilea nivel a
Iacut obiectul de studiu al unei orientari psihologice, a~a-numita psihologie tr
anspersonala, aparuta tot prin anii '70 in cadrul psihologiei umaniste americane
, ca 0 excrescenla a ei. Acestor doua niveluri funclionale ale per157
156
sonalitalii Ie-am dedicat in 1984 §i 1985 studiile pe care Ie prezentiim in capito
lul de fala. Dupa cum se va putea constata, nivelul interpersonal ne-a interesat
mai ales sub raport metodologic, el sugeraudu-ne noi posibilitali de analiza §i i
nterpretare a rezultatelor decat ceIe propuse de Bales, §i chiar variante diagnost
ice diferite de ale psihologului an1erican. Cel de al doilea nivel, cel transper
sonal, ne-a intrigat atilt prin ineditullui, cih §i prin unele puncte nevralgice.
Tocmai de aceea I-am abordat dintr-o perspectiva critidi. Un coleg, cu largi des
chideri catre transcendental §i transpersonal, mi-a repro§at ca am fost prea dur cu
psihologia transpersonalii. Se prea poate. Prin anii ' 80 insa, imediat dupii lo
vitura de gralie data psihologiei romaue§ti de cuplul megaloman, una dintre puline
Ie posibilitali de a face cunoscuta 0 concePlie psihologica, subliniez, psiholog
ica, era prezentarea ei insolitii de critica. Aceasta ar fi 0 explicalie plauzib
ila §i mai ales comoda pentru mine, ea nu a fost insii singura §i nici cea principal
a. Caud am scris critic despre psihologia transpersonala ma aflam sub doua influ
enle, una ralionala, alta emolionala. Influenta ralionala 0 reprezenta autoritat
ea de necontestat a unui mare personolog american G. W. Allport, care s-a raport
at critic la unele orientari din psihologia personalitalii aparute la granila §tii
nlei sau chiar dincolo de marginile ei §i pe care le-a §i numit, de altfel, "mahalal
ele psihologiei". Influenla emolionala era provocata de circumstanlele anilor '8
0 §i de efectele lor asupra psihologiei §i psihologilor. Psihologia transpersonala a
pela (§i apeleaza) la 0 serie de tehnici printre care §i meditalia transcendentala c
are a fost folosita ca pretext pentru desfiinlarea psihologiei §i marginalizarea p
sihologilor. Probabil ca, in acel moment, analiza critica a psihologiei transper
sonale a reprezentat pentru mine un fel de catarsis sau de defulare. Fiira doar §i
poate ca de atunci discursul critic la adresa psihologiei transpersonale s-a at
enuat mult,.el nu a dispiirut insa. Atitudinea rezervata pe care 0 am §i astazi fa
la de psihologia transper$onala imi este confirmata §i intiirita de unele fapte ca
re nu sunt deloc circumstanliale. Ultimul Congres International de Psihologie, e
el de al 26-lea, desIa§urat intre 16-21 august 1996 la Montreal, Canada, a fost, a§
putea spune, mai mult decat rezervat fala de 158
psihologia transpersonala. In volumul rezumatelor lucrarilor prezentate la Congr
es (Vezi: International Journal of Psychology, vol. 31, Issues 3-4, 1996) la ind
exul final de subiecte termenul de "transpersonal" sau de "psihologie transperso
nala" nu figureaza. Am descoperit totu~i 0 <;omunicare pe aceasta tema in interi
orul volumului, insolitii insa de un semn de intrebare "Psihologia transpersonal
a in calitate de psihologie §tiinlifica: un vis imposibil?". G. Guindon §i J. Leahey
de la Universitatea Laval, Saint-Foy din Quebec (Canada), autorii ei, aratii ca
psihologia transpersonala utilizeaza 0 metodologie "eclectica" amalgamaud cerce
tarile ~tiinlifice cu cele spirituale orientale, ezoterice ~i psihoterapeutice §i
recurgand la cuno§tinle multiple adeseori ireconciliabile. Considerand orientarea
echivodi a cercetiirilor din psihologia transpersonala este permis sa ne intrebi
im, aratau ei, daca ea poate aspira legitim la statutul de psihologie §tiinlifica.
Oricum problema riimane deschisa, doar viitorul aducandu-i solulionarea.
1. Un procedeu de analiza a comportamentului interpersonal
In anul 1970, in lucrarea sa Personality and Interpersonal Behavior, Robert Free
d Bales - profesor de relalii sociale la . Universitatea Harvard §i director al La
boratorului de Relalii Sociale aparlinand aceleia§i universitali - aducea doua con
tribulii majore pentru psihologia sociaIal. Prima se referea la punerea in circu
lalie in literatura de specialitate psihologica a conceptului de "personalitate
interpersonala", iar cea de-a doua la imaginarea unei tehnici de determinare a u
nui asemenea tip de personalitate. Personalitatea interpersonala sau, mai bine s
pus, nivelul sau dimensiunea interpersonala a personalitalii nu este altceva dec
at personalitatea individului Atjacum este ea v3.zuta de tOli ceilaW membri ai g
rupului, a§a cum se releva ea grupului in funclie de natura §i structura acestuia, d
e statutele §i rolurile membrilor, do interactiunile care au loc intre participanl
i, de contribulia adus3. de fiecare la realizarea scopurilor grupului. Important
a unui asemenea tip de personalitate este cu atat mai mare cu cat ea se constitu
ie ca un rezultat al actiunii §i interactiunilor indi1 Robert Freed Bales, Persona
lity and Interpersonal Behavior, New York, Holt, Rine hart and Winston, 1970.
vidului in cadrul grupului, aparand, in final, ca 0 sinteza a ceea ce este tipic
pentru individul respectiv, a ceea ce este comun despre el in mintea celorlalti
membri ai grupului. Este §tiut faptul ca unele grupuri permit sau faciliteaza man
ifestarea anumitor laturi ale personalitalii, in timp ce altele nu permit un ase
menea fapt, chiar daca laturile respective sunt prezente la un individ §i el ar do
ri sa §i Ie manifeste in grup. Or, in dinamica concreta a grupului conteaza person
alitatea manifestata a individului, cea pe care acesta 0 face cunoscuta celorlal
ti sau pe care grupul ii permite s-o exteriorizeze §i nicidecum personalitatea sau
laturile latente, ascunse ale personalitatii, exprimate, eventual, in afara gra
nitelor grupului. In alte grupuri este posibil sa actioneze alte laturi §i trasatu
ri de personalitate, ceea ce permite ca alte dimensiuni ale personalitatii indiv
idului sa intre in comportamentul sau interpersonal. Tocmai de aceea, Bales vorb
e§.te despre personalitate in termenii "rolurilor de grup" ale acesteia. "Comporta
mentul unei persoane - scrie el, incluzand ceea ce face §i spune aceasta intr-un g
rup particular, a§a cum este el vazut prin perceptiile §i expectaliile tuturor membr
ilor grupului, ca §i prin expectatiile care rezulta de la el insu§i, poate fi numit
rolul sau de grup. Acest rol nu este acela§i lucru cu personalitatea sa. Personali
tatea individului consista in caracteristicile sale ca fiinla totala"2. Tocmai a
cest rol 11reprezinta, dupa Bales, comportamentul interpersonal sau "personalita
tea interpersonala" care "reflecta doar 0 faleta a personalitatii individului, .
generata de un anumit grup particular, de structura sa §i de rolul individului dat
in cadrul grupului, de expectatiile pe care allii Ie au fala de el"3. Bales atra
ge atenlia asupra faptului cii nu intotdeauna putem fi siguri ca aceasta fatetii
este cea realii, aut~ntica, ca ea ar fi cea care exprima eel mai bine personali
tatea data. Totu§i, cunoa§terea ei va permite intelegerea mai buna a personalitalii
particulare a individului, a conflictelor interne ale acestuia, a relaliilor din
tre personalitate §i rolurile de grup ale personalitatii.
2
3
Ibidem, p. 10. Ibidem, p. 11.
160
161
Tehnica de determinare a personalWitii interpersonale este foarte laborioasa ~i
Ie depa~e~te, din anumite puncte de vedere, pe cele traditionale. In procesul st
abilirii ei Bales s-a lovit de trei categorii de dificultati: 1. persistenta ipo
tezeiclasice potrivit careia in cadrul grupurilor sociale asistam la 0 distribut
ie unidimensionala progresiva a statutelor ~i rolurilor indivizilor (in sensul c
a, in momente diferite, indivizii ar juca roluri diferite); 2. tehnicile cunoscu
te (~i devenite clasice) de investigare a personalitatii (chestionarele, inventa
rele, testele de personalitate) pun in evidenta 0 personalitate a~a cum este vaz
uta de ea fnsa§i ~i nu a~a cum este vazuta de alrii; 3. cele mai multe dintre aces
te tehnici, fie ele bi- sau multidimensionale (Eysenck, Cattell etc.), opereaza
cu trasaturi de personalitate puse pe acela§i plan. Bales, analizand diferite tipu
ri de grupuri sociale, constata ca personalitatea umana se specializeaza in rapo
rturile interpersonale pe direqia diferitelor seturi comportamentale care sunt,
mai apoi, diferentiat distribuite in spatiul interpersonal. De exemplu, utilizan
d tehnica observatiei sistematice pe baza categoriilor informational-comunicatio
nale el a descoperit ca unii dintre membrii grupului se specializeaza pe direqia
rezolvarii problemelor ("speciali~tii tehnici ai sarcinii"), in timp ce altii s
e specializeaza in crearea atrnosferei socio-afecti ve in cadrul grupului ("spec
iali~tii in problemele socio-afective")4. DesigUt'insa caspecializarea personali
tatii in diferite tipuri de comportamente interpersonale este mult mai numeroasa
decat cea stabilita initial de Bales data fiind diversitatea structurilor ei fa
ctoriale ca ~i datorita diversitiitii conditiilor psihosociale ale mediului ~i c
ontextului in care evolueaza. Tocmai de aceea, Bales i~i propune sa stabileasca
~i alte tipuri de personalitate, ~i alte roluri de grup care sa exprime mai nuan
tat dimensiunea interpersonal a a personalitatii membrilor grupurilor sociale. C
ea de-a doua dificultate este depa~ita de Bales prin solicitarea subiectilor sa
evalueze 0 serie de trasaturi de personalitate sau de comportamente interpersona
le nu doar ale lor proprii, ci
4 Robert Freed Bales, Interaction process alUllysis: a method for the study of s
mall groups, Reading, Mass: Addison-Wesley, 1950.
~i ale celorlalti membri ai grupului. A~adar, subiectul trebuie sa se autoevalue
ze dar sa ~i evalueze, sa se autoperceapa, dar sa ~i perceapa ~i sa aprecieze co
mportamentele interpersonale ale tuturor celorlalti membri ai grupului. Un aseme
nea fapt nu este posibil de realizat pe orice tip de. grup, in orice fel de grup
, indiferent de faza lui de dezvoltare. Dimpotriva, el nu poate fi realizat deca
t in grupurile care au deja 0 "istorie", un "trecut", care au fost deci formate
~i actioneaza mai de mult, in care membrii se cunos~ bine unii pe altii tocmai i
n virtutea acestui fapt. De aceea, Bales recomanda aplicarea tehnicii sale pe ~a
numitele "grupuri auto-analitice competente", adica pe grupuri care dispun de un
oarecare antrenament pe directia posibilitatilor de observatie, patrundere, ana
liza ~i evaluare autentica a diferitelor tipuri de comportamente de grup, a dina
micii acestor comportamente, care ~i-au cristalizat, totodata, 0 atitudine pozit
iva ~i responsabilii cu privire la activitatea de apreciere ~i autoapreciere. In
sfiir~it, cea de-a treia dificultate este depa~ita de Bales prin construirea un
ui model spatial tridimensional al personalitatii interpersonale. Acest model cu
prinde ~ase tendinte opuse doua cate doua, orientate in cele trei planuri spatia
le: tendintele de dominare ~i supunere (reprezentand dimensiunea "superioara" -
upward - D, ~i cea "inferioara" - downward - D); tendintele de conservatorism ~i
radicalism (reprezentiind dimensiunea "anterioara" - farward - F, ~i pe cea "po
sterioarii" bacward - B); tendintele de sociabilitate ~i cele de izolare (reprez
entiind dimensiunea "pozitiva" - positive - P, ~i pe cea "negativa" - negative -
N)5.
5 In stabilirea aeestor tendinte Bales s-a bazat pe eontributiile aduse deja in
literatura de speeialitate de alti auton. Astfel, eele doua dimensiuni ale model
ului bidimensional eonstruit de F. Timothy Leary (1957) ~i anume, "dominantii sp
re supunere" ~i "dragoste spre ura" eorespund dimensiunilor "superior-inferior"
~i "pozitiv-negativ" din modelullui Bales. La fel, dimensiunile spatiului tridim
ensional eonstruit de C. E. Osgood (1957) ~i anume "bun spre rau", "illte spre l
ent", "puternie spre slab", ar plltea fi asociate eu dimensiunile "pozitiv-negat
iv", "treeere de la superior-inferior la inferior-anterior" ~i "treeere de la su
perior-anterior la inferior-posterior" in modelullui Bales. Vezi: R. F. Bales,Pe
rsolUllity and Interpersonal Behavior ... pp. 52-53.
162
163
Din combinarea celor §ase tendinte apar 27 tipuri de personalitiiti interpersonale
, fieciirui tip corespunzandu-i una, douii sau trei din cele §ase tendinte. Tipuri
le de personalitate au un nume ce sugereazii directia valoricii a realiziirii co
mportamentului individului in grup. De exemplu, tipul U: orientat spre putere §i s
uccesejavantaje materiale; tipul NF: orientat spre obiectivitate; tipul UNB: ori
entat putemic spre individualism §i recompense etc. "Aceste tipuri - scrie Bales -
sunt definite in temlenii modurilor in care persoana este perceputii §i evaluatii
de ceilalti in grup. Aceste perceptii §i evaluiiri depind de personalitatea sa, d
e comportamentul siiu §i de pozitia sa in grup, ca §i de aceea a tuturor celorlalti
membri ai grupului"6. La baza stabilirii celor 27 tipuri de personalitate interp
ersonalii stii 0 impresionantii muncii desfii§uratii de Bales impreunii cu colabor
atorii siii (A. S. Couch, G. Kassebaun, P. Slater) pe directia organiziirii rezu
ltatelor unor vaste cercetiiri de analizii factorialii a atitudinilor sau a perc
eptiei §i comportamentului interpersonal. in mod direct Bales folose§te §i dezvoltii d
ouii tipuri de analizii factorialii a personalitiitii descrise de A. S. Couch, §i
anume: analiza "domenicii" (ce are in vedere studiul analitic factorial §i corelat
ional al personalitiitii pe bazii de teste de personalitate scrise §i standardizat
e) §i analiza "interdomenicii" (ce are in vedere studiul analitic factorial §i corel
ationar al domeniilor care apar la nivelul interpersonal, intr-o perspectivii in
tegratoare: percePtie §i atitudini interpersonale, comportament interpersonal, int
eractiune generatii §i primitii, valoarea interactiunii, continutul opiniilor, rel
atiilor interpersonale etc.). Mai ales acest din urmii tip de analizii a fost de
zvoltai>de Bales, utilizand §i alte metode decat cele propriu-zis factoriale §i corela
tionale7.
*
Pentru a vedea in ce miisurii modelul propus de Bales oferii posibilitiiti auten
tice de cunoa§tere a rolurilor de grup, a comportamentelor interpersonale, am intr
eprins 0 cercetare concretii pe mai multe categorii de grupuri sociale (§colare, d
e muncii, de sportivi, de cadre didactice universitare). Dat fiind faptul cii re
zultatele obtinute sunt asemiiniitoare, Ie yom prezenta in continuare doar pe ce
le reie§ite in urma investigiirii unui singur grup social. Miirimea grupului pe ca
re 11avem in vedere a fost de 9 persoane (7 de sex masculin, 2 de sex feminin);
membrii grupului fiiceau parte din aceea§i categorie socio-profesionalii (cadre di
dactice universitare); se cuno§teau bine intre ei (unii de 10 ani, altii chiar de
20 de ani); desfii§urau impreunii nu doar activitatea • profesionalii ci §i alte genur
i de activitiiti (social-politice, ob§te§ti, educative etc.) care Ie-au permis tipur
i de interactiuni foarte variate §i deci 0 cunoa§tere autenticii; aveau varste aprop
iate (35-45 ani); in ierarhia grupului aveau aproximativ acelea§i statute §i roluri.
Grupulla care ne referim poate fi considerat ca reprezentand un "grup autoanali
tic competent" deoarece membrii siii erau abilitati in cunoa§terea problemelor per
sonalitiitii §i ale grupului, a relatiei dintre personalitate §i grup, a semnificati
ei unor relatii, atitudini §i comportamente interpersonale. De asemenea, membrii g
rupului investigat dispuneau de capacitatea de apreciere §i autoapreciere obiectiv
ii, puteau face abstractie de unele situatii relationale conjuncturale pentru a
se ridica la perceperea §i evaluarea a ceea ce este tipic, caracteristic in person
alitatea fieciiruia dintre ei in raport cu grupul in care erau integrati. Tehnic
a de cercetare8 a constat in urmiitoarele: - aplicarea chestionarului de evaluar
e interpersonalii (forma A) care solicita fieciirui subiect riispunsuri de "da"
sau de "nu" la un numiir de 26 intrebiiri in legiiturii cu toti membrii grupului
, inclusiv cu sine;
8 Date mai amanuntite vezi in: R. F. Bales, op. cit., cap.!. Vezi, de asemenea §i:
Mielu Zlate, Camelia Zlate, CunoWjterea §i activarea grupurilor socia/e, Bucure§ti,
Editura Politica, 1982, pp. 56-63.
Modelul de personalitate propus de Bales condenseazii 0 mare cantitate de inform
atii existente in cercetarea psihologicii §i reu§e§te sii integreze dimensiunea interp
ersonalii in structura generalii, globalii a personalitiitii ..
6 R. F. Bales, op. cit., p. 4. 7 Ibidem, p. 391 §i urm.
164
165
transcrierea codurilor, formate din una, doua sau trei litere corespunzatoare di
mensiunilor rolurilor de grup stabilite de Bales, la fiecare raspuns in parte; -
stabilirea (pe foaiasub. raspuns a fiecarui subiect) a frecde 7 4 GG AG GGA ven
iei literelor din codurile6 transcrise la raspunsurile date, pen8 5 3 2 9 tru to
ti membrii grupului, inclusiv pentru sine, cu scopul de a se putea obtine ulteri
or imaginea pe care 0 are un anumit membru al grupului despre fiecare dintre cei
lalti; - stabilirea pentru fiecare subiect in parte a frecventei literelor din c
oduri prin aditionarea rezultatelor de la toti membrii grupului, pentru a se obt
ine imaginea pe care 0 are grupul ca intreg despre fiecare dintre membrii sai co
mponenti; - stabilirea tipului final de personalitate care implica: a. comparare
a doua cate doua a valorilor tendintelor opuse §i scaderea celor mai mici din cele
mai mari, cu asocierea la rezultatul obtinut a literei corespunzatoare valorii
mai mari; b. ignorarea rezultaielor nesenmificative §i deci neluarea lor in consid
erare in stabilirea tipului final de personalitate interpersonala (in grupurile
de pana la 12 membri nu se iau in seama rezultatele mai mici de 3); c. combinare
a intr-un "indice" sau "nume directional final" a componentelor directiilor rfun
ase, pentru a se obtine tipul de personalitate interpersonal a; d. inscrierea da
telor astfel obtinute pentru toti membrii grupului intr-un tabel centralizator c
are cuprinde urmatoarele rubrici: numarul de ordine sau initialele subiectilor;
numarul evaluarilor primite de un subiect din partea tuturor membrilor grupului
pentru fiecare directie; pozitia finala reie§ita in urma scaderilor efectuate; tip
ul final de personali tate interpersonala9. In tabelul nt. 1 redam situatia gene
rala obtinuta de noi pe subiectii grupului investigat, in doua variante: autoapr
eciere §i aprecierea grupului.
-
Tabel nr. 1 Centralizarea rezultatelor obtinute pe grupul investigat
A A 2P AVEPF -PF 7P 106D 47 7U 57 5B 27 4N 4U6P UPB 666P 48 UPB 100 lIU 76 UPF 4
8 14 UP 53 50 80 5 3P 7D 7B 3D UP lIPN 4F 8D 4 8B 7N 29 9D 8F 54 20 nosp 41 82 1
3U D 2B 16 2B 2N 5N UP 4U 77UU P 9798 B DPF 56 27 6F 3D 84 998PF 107PB 7876 N 82
81 U 13BD 104U 1264 146B UPF 13D 10B lIFU 69 70 9F 78 76 6N 9U 43 50 5F 6U 49 68
51 61 66D l02P 18 36 9B 9P 93 69 5F 8 43 50 88 67 46N lOOP UPB 59 62 43 lIU8 lO
B 85 8F 54 108P 12 76 5 112UN lOBFP l02UF Nr. 10mBP G
Tq:ul Numaml evaluiirilor pentru fiecare direcpe Pozitia finala
final
I
A = autoapreciere G = aprecierea gmpului
9 Caracterizarea celor 27 tipuri de personalitate poate fi gasita in partea a II
-a a lucrarii lui Bales (pp. 189-386). Creionarea succinta a acestor tipuri de p
ersonalitate se atla ~iin: Pavel Mure~an,inviifarea socialii, Bucure~ti, Editura
Albatros, 1980, pp.l03-116.
Se poate constata ca in imaginea grupului comportamentul interpersonal al membri
lor sai este diferentiat in trei tipuri de personalitate: 4 subiecii din grup (1
, 2, 5 §i 7) sunt apreciati ca apartinand tipului UPB; orientat spre sprijin emoti
onal §i entuziasm (social, expresi v, deschis, cordial, permisi v, bun specialist
in problemele socio-afective ale grupului, emite §i genereaza interactiune in grup
, este agreat, binecunoscut de ceilalii, genereaza afeciiune in grup, tinde spre
sprijin emotional §i entuziasm); alii 4 subiecii din grup (3, 4, 8 §i 9) sunt aprec
iati ca apartinand tipului UPF: orientat spre solidaritate §i progres social (fact
or de progres relational interpersonal, provoaca inalta interactiunc
167
166
pozitiva in grup, orienteaza grupul spre realizarea sarcinilor, militeaza pentru
reunirea eforturilor membrilor grupului §i chiar a grupurilor, tinde spre putere,
este prietenos, umanitarist, sociabil, activ, dominator, abil in rol); in sfar§it
, un membru al grupului (subiectul ill. 6) este apreciat ca apartinand tipului U
P: orientat spre succes social (deschis, sociabil, tinde sa domine, dar este des
chis, prietenos, se orienteaza spre succes, spre popularitate, incurajator in ra
port cu altii, are tendinta de a se supraaprecia ca fiind cordial, personal §i val
oros, manifesta un inalt grad de responsabilitate social a, caracteristica sa in
teractionala este cererea §i emiterea de opinii). Se remarca apoi existenta unei m
ari corelatii intre autoapreciere §i aprecierea grupului. La trei dintre subiectii
grupului (4, 6 §i 7) apare chiar 0 identitate intre felul cum se percepe §i se eval
ueaza subiectul in grup §i felul cum este el perceput §i evaluat de ceilalti membri
ai grupului. La restul membrilor grupului, cel putin una dintre dimensiunile tip
ului final de personalitate, daca nu chiar doua, se regasesc in autoaprecieri. D
e exemplu, subiectii 2 §i 5 care apartin tipului UPB in aprecierea grupului, apar
in autoaprecieri ca apartinand tipului UP; la fel subiectii 8 §i 9 care apartin ti
pului UPF in aprecierea grupului, apar in autoaprecieri ca apartinand tipului DP
F (orientat spre salvare prin dragoste) sau tipului PF (orientat spre iubire alt
ruista). lntre tipurile de personalitate interpersonala stabilite de grup §i cele
reie§ite in urma autoaprecierii exista, de cele mai multe ori, 0 corespondenta sau
sustinere reciproca. Dintre subiectii studiati de noi, doar unul face exceptie,
in sensu 1 ca tipul de personalitate stabiiit de grup nu se potrive§te cu eel apa
rut in urma autoaprecierii, mai mult, aeeste tipuri intra in eontradictie unul c
u altul. Bste yorba de subiectul ill. 3 care in aprecierea grupului apartine tip
ului UPF (tip elar determinat, cu un profil distinct), iar in autoapreciere tipu
lui A VB: oscilant, mediu, pluridirectional care presupune negarea sau, mai bine
spus, anularea tuturor celor 6 tendinte (este un tip nerelevant pe directiile s
patiului interpersonal al grupului din care face parte, este un tip potential, p
osibil, dar greu de cunoscut). 168
In afara acestor constatari generale, cercetarea intreprinsa ne-a OOt posibilita
tea sa evidentiem §i alte aspecte interesante legate mai ales de tehnica stabiliri
i tipului de personalitate §i de relevanta acestuia pentru grup §i pentru fiecare di
ntre membrii sai. De§i Bales ne asigura ca "dimensiunea interpersonala" este, de f
apt, acea fateta a personalitatii individului pe care 0 sesizeaza tori membrii g
rupului, acea fateta pe care individul 0 manifesta in grup §i pe care ceilalti 0 p
ercep §i 0 evalueaza ca atare, se pare ca lucrurile nu stau chiar a§a in realitate,
cel putin la nivelul tehnicii de determinare a acestui tip de personalitate. Pen
tru a vedea in ce masura tipul final de personalitate este expresia perceptiilor
§i evaluarilor tuturor membrilor grupului, noi am intreprins 0 analiza pe care Ba
les n-a realizat-o, §i anunle:
stabilirea tipului de personalitate a fiecarui individ din gtup a.~acum apare el
in imaginea personala a fiecarui membru al grupului. Adica, nu doar a§a cum apare
subiectul ill. 1, de
exemplu, in imaginea intregului grup, ci §i a§a cum apare el in imaginea subiectului
ill. 2, in cea a subiectului ill. 3, a subiectului ill. 4 §i a§a mai departe. Pentr
u aceasta am intocmit un fel de "sociograme" individuale care plasau in centru i
ndividul OOt (cu indicarea tipului de personalitate reie§it in urma aprecierii gru
pului §i autoaprecierii), spre el indreptandu-se sageti ee reprezentau pe ceilalti
membri ai grupului §i parerea lor asupra subiectului respectiv, concretizata in t
ipul de personalitate interpersonala stabilita de fiecare. Aceste "sociograme" I
e prezentiim in figura ill. 1. Din punctul de vedere al corespondenreidintre tip
ul final de personalitate al unui subiect (in imaginea grupului) §i tipul sau de p
ersonalitate particular (in imaginea fiecarui subiect al grupului) am desprins p
rezenta urmatoarelor situatii: 1. Situafia in care nici unul diTltremembrii grup
ului (inclu-
siv el fnsu§i) nu-l vede pe unul dintre subiecri a§a cum apare el in tipul final sta
bilit de grup. Bste cazul subiectilor l' §i 3 din grupul eercetat. Subiectul ill.
1, care apartine tipului UPB (orientat spre sprijin emotional §i entuziasm), este
vazut ca apartinand urmatoarelor tipuri de personalitate: UP - orientat spre suc
ces social (de 6 subiecti din grup); PB - orientat spre liberalism 169
permisiv (de 1subiect); UPF - orientat spre solidaritate 1;>i progres social (de
1 subiect); U - orientat spre putere 1;>i succesj avantaje materiale (1 subiect
, de fapt, el insu1;>i). subiectul 3, La progres care apartine tipului UPF (orie
ntat spre solidaritate 1;>i social), situatia este 1;>i diferentiata: 2 subiecti
din grup il mai apreciaza ca apartinand tipului UP - orientat spre succes socia
l; 3 subiecti cred ca apartine tipului PF - orientat spre iubire altruista; 2 su
biecti (dintre care unul este el insu1;>i) apreciaza il ca apartinand tipului AV
E - oscilant, mediu, pluridirectional; 1 subiect il considera ca apartinand tipu
lui P - orientat spre egalitar~sm; 1subiect crede ca apartine tipului UPB - orie
ntat spre sprijin emotional 1;>i entuziasm; 2. SituaJia In care foarte pUIini mem
bri ai grupului (1 sau 2) apreciaza un subiect a:ja cum apare el in tipul final
stabilit de grup. Subiectul 6, care in aprecierea grupului a aparut ca apartinan
d tipului UP - orientat spre succes social, este apreciat la fel doar de unul di
ntre membrii grupului (de fapt, de el insu1;>i). Aceear;;isituatie 0 intalnim 1;
>i cazul subiectului 7. Suin biectii 4 1;>i eare in imaginea grupului apartin ti
pului UPF 8, orientat spre solidaritate 1;>i progres social, sunt apreciati la f
el de cate doi dintre membrii grupului. La fel se petree lucrurile 1;>i subiectu
l 5 care apartine tipului UPB; cu 3. SituaJia in care mai mult de doi dintre mem
brii grupului apreciaza pe unul dintre subiecii exact O:jaCU11l apare el evaluat
de catre grup. Este cazul subiectilor 2 1;>i care in aprecierea 9 grupului apar
ca apartinand tipului UPB 1;>i, respectiv, UPF 1;>L care sunt apreciati in acee
a1;>i anierii de cate trei membri ai m grupului. Din punctul de vedere al numaru
lui de tipari care sunt intalnite la fiecare subiect in parte 1;>i care concurii
la stabilirea tipului sau final de personalitate, am sesizat prezenta a doua si
tuatii: 1. Situaiia In care In "formula" de personalitate a anui subiect se intd
lne:jte un namar relativ redus de tipari particulare, in afara celai stabilit de
grup (sau concomitent ca el). Af;>a se prezinta luerurile la subiectii 2 1;>i L
a subiectul 2, de exemplu, 4. care apartine tipului UPB (in imaginea grupului),
se mai adauga
170
tipurile: UP 1;>i - orientat spre succes social 1;>i, UB respectiv, orientat spr
e relativism valoric, iar la subiectul 4, care apartine tipului UPF, se mai adau
ga tipurile: UP, U, F, adica: orientat spre succes social; orientat spre putere
1;>i succes social; orientat spre convingerile conservatoare ale grupului; 2. Si
taaiia in care "formula" de personalitate a unui subiect din grup conIine un num
ar de tipuri mai mare de 4, in afara celui perceput:ji evaluat de grup. La subie
ctii 1,5 1;>i in afara 7, tipului evaluat de grup, mai sunt intalnite alte 4 tip
uri de personalitate; la subiectii 3, 6 1;>i inca 5 tipuri de personalitate; 8,
in sfar-f?it,la subiectul 9, inca 6 tipuri de personalitate interpersonala (in i
maginile particulare ale membrilor grupului). In sfar1;>it, perspectiva coerenie
i interioare a tipurilor de din personalitate interpersonal a ale unuia 1;>i ace
luiar;;i subiect, a§a cum reies ele din aprecierile fiecarui membru al grupului §i m
ai ales din perspectiva coerentei (corespondentei) dintre tipul final de persona
litate grupal §i tipurile stabilite de fiecaredintre subiecti, am desprins existen
ta a doua situatii principale: 1. Situaiia de consonanla :ji concordaniavalorica
intre tipurile stabilite de grup :ji cele stabilite de fiecare membru al .grupu
lui. A1;>a prezintii lucrurile la majoritatea membrilor gruse pului, cu deosebir
e insa la subiectii 5 §i 8 care, de§i au 0 sttuctura tipologica mai variata, aceasta
este convergenta. La subiectul 8, de exemplu, intalnim tipurile: UP - orientare
spre succes social; PF - orientare spre iubire altruista; DPF - orientare spre
salvare prin dragoste; U - orientare spre putere §i succes social; UPB - orientare
spre sprijin emotional §i entuziasm toate foarte asemanatoare intre ele 1;>i cont
inand una sau chiar doua dintre dimensiunile bazale ale tipului final de persona
litate stabilit de grup (care in cazul dat este UPF). Parcurgerea "portretului"
psihologic §i psihosocial al acestor tipuri de comportament interpersonal evidenti
aza marea asemanare dintre ele, atat in ceea ce prive§te continutul unor trasaturi
de personalitate, cat §i in privinta sensului lor de manifestare 1;>i valorizare
in cadrul grupurilor sociale; 2. Situaiia de disonanla, de neconcordania valoric
a Intre tipul final de personalitate stabilit de grup :ji tipurile particulare
171
stabilite de fie care dintre membrii grupului §i mai ales fntre acestea din urma.
Cel mai pregnant se observa acest lucru la
subiectul 9: UPF - in imaginea grupului, dar foarte diferit in imaginea fiecarui
membru component al grupului. Astfel, el apare ca fiind: UP - orientat spre suc
ces social; P - orientat spre egalitarism; UN - orientat puternic spre afirmare;
DPB - orientat spre identificare cu cei neprivilegiati; AVE - oscilant, mediu,
pluridirectional; PF - orientat spre iubire altruista - unele dintre aceste tipu
ri fiind asemanatoare intre ele, convergente (UP, PF), altele fiind, dimpotriva,
in contradictie intre ele (tipul AVE cu oricare dintre toate celelalte). Aceea~
i situatie, de~i mai temperata, este intalnita ~i la subiectul 3 care, in afara
unor tipuri concordante intre ele (UPF cu UP, PF, P), contine ~i tipul AVE aflat
in disonanta cu toate celelalte. o analiza globala a datelor de pana acum ne ev
identiaza conturarea a doua situatii opuse: - una in care "foffilUla" tipologica
finala a unor subiecti contine sau, mai bine spus, provine dintr-o paleta tipol
ogica extrem de variata §i interior - neconcordanta, intre tipul final de personal
itate stabilit de grup (prin aditionarea rezultatelor particulare) ~i tipul part
icular de personalitate stabilit de fiecare dintre membrii grupului neexistand d
ecil.t acorduri partia1e, de principiu, in realitate nici unul dintre membrii gr
upului nevazandu-l pe individul dat a~a cum apare el in aprecierea finala a grup
ului (caz tipic subiectii 3, 9 ~i, mtr-o oarecare masura, 1). La subiectii 3 ~i
9, prezenta tipului AVE creeaza 0 contradictie intre aprecierea generala a grupu
lui ~i cea personala a fiecarui membru din grup, dar ~i intre aceste aprecieri d
in urma ~ tipul AVE intrand in contradictie cu oricare dintre toate celelalte ti
puri; - 0 alta situatie 0 constituie aceea in care "formula" tipologica finala a
unui subiect provine dintr-o paleta limitata de tipuri §i mai ales interior-conco
rdanta, bazata pe corespondenta dintre imaginea grupului ~i cea a membrilor comp
onenli, chiar daca aceasta nu este generalizatii la absolut toli membrii grupulu
i (cazuri tipice subiectii 2 ~i 4 care sunt evaluali de caliva dintre membrii gr
upului exact in acee~i maniera in care apar in evaluarea finala a grupului). 172
Luand in considerare indeosebi prima situalie, dar intr-o oarecare masura ~i pe
cea de a doua, ne putem intreba dacii tipul de personalitate al unor subiecli ma
i poate fi considerat ca 0 expresie directa, nemijlocita a perceplii10r ~i evalua
rilor intregului grup, daca intr-adevar in el i~i gasesc expresia imaginile sau
parerile tuturor membrilor grupului 10 sau daca, nu cumva, tipul final de person
alitate interpersonala este rezultatul unui artificiu de calcul. Cu alte cuvinte
, in ce masura tipul UPF al subiectului 3, de exemplu, reflecta perceplii1e §i eva
luarile tuturor membrilor grupului ~i a fieciiruia in parte?!
Fig. 1. Aprecierea tipului de personalitate interpersonalii de catre fiecare mem
bru al grupului
10 Oesigur nu ne a§teptiim ca in tipul fmal de personalitate sa fie reprezentatii
fiecare ima.gine particulara, in individualitatea, in totalitatea ei. Credem ins
a ea macar unele dintre "elementele" ei componente ar trebui sa-§i gaseasea loeul
in imaginea
grupului, sa fie eorespondente (ehiar §i numai in plan logic) eu eele eonlinute de
tipul final de personalitate stabilit de grup.
173
o analiza atentii a "sociogramelor" prezentate in figura Uf. 1 ne-a condus spre
concluzia ca in anumite cazuri imaginea fiecarui membru al grupului se regase§te m
ai U§or in imaginea tipului final de personalitate (uneori integral, alteori parti
al), in timp ce la alte cazuri corespondenta este mai redusa sau lipse§te cu desav
ar§'ire.
Pentru primul caz am putea da ca exemplu pe subiectii 2 §i 4. in cazul subiectului
2, fiecare dintre cele trei dimensiuni ce intra in componenta tipului final de
personalitate stabilit de grup (UPB) se regasesc la ceilaJti membri ai grupului
in imaginile lor particulare, fie chiar in aceea§i forma - deci, corespondenta int
egraUi (3 dintre membrii grupului il apreciaza pe subiectul 2 ca apaqimind tipul
ui UPB); fie intr-o forma u§or modificata _ deci, corespondenta partiala (la 5 din
tre membrii grupului se regasesc dimensiunile UP, iar la unul dintre ei dimensiu
nile UB). La subiectul 4, care apartine tipului UPF, corespondenta integrala apa
re la 2 dintre membrii grupului, iar cea paqiala la 7 dintre ace§tia (la 5 se rega
sesc dimensiunile UP, la 1 dimensiunea U, iar la un altul dimensiunea F). in ace
ste conditii putem considera ca intr-adevar tipul final de personalitate al celo
r doi subiecti' este expresia modalitatii de percepere §i evaluare a tuturor membr
ilor grupului §i a fieciiruia in parte. Pentru eel de-al doilea caz anl putea da c
a exemplu pe oricare dintre ceilalti subiecti la care, alaturi de dimensiunile c
are sunt incluse in structura tipului final. de personalitate, apar §i altele (in
aprecierile personale ale membrilor grupului). Situatia se prezintii astfel: la
subiectul 1 apare dimensiunea F; la subiectul 3 apar dimensiunile B §i cele din ti
pul AVE; la subiectul 5 se introduc dimensiunile F §i N; la subiectul 6 numiirul d
imensiunilor introduse de aprecierile personale este mai mare: B, F, D; la subie
ctul 7 se adauga doar dimensiunea B; la subiectul 8 apar in plus dimensiunile D §i
B; in sfar§it, la subiectul 9 apar tipului AVE. dimensiunile D, N, B §i cele coresp
unzatoare Dupa cum putem observa, unele dintre noile dimensiuni introduse sunt c
oncordante cu cele prezente in tipul final de personalitate stabilit de grup, in
timp ce altele sunt total disonante. La subiectul 6, care apaqine tipului UP, d
imensiunile 174 B §i F _
cand.sunt asociate cu dimensiunile U §i P '- sunt concordante cu tipul sau de pers
onalitate stabilit de grup. in schimb, corefatia dintre dimensiunea D §i F care da
fia§tere la tipul DF - orientat spre autocunoa§tere §i subiectivitate -, intra in rel
atie de neconcordantii cu tipul UP stabilit de grup. Bales, stabilind in mod log
ic corelatiile dintre directiile modelului sau spatial, deci intre tipurile de p
ersonalitate interpersonala, a ajuns la concluzia ca intre aceste tipuri de pers
onalitate pot exista urmatoarele tipuri de relatii: identitate; opozitie; corela
tie pozitiva; corelatie negativa; corelatie zero; corelatie pozitiva mica ce poa
te fi'ignorata; corelatia negativa mica ce poate fi ignorati!o Daca luiim in con
siderare §i acest fapt yom constata ca relatia de neconcordanta dintre tipul final
de personalitate stabilit de grup §i acela§i tip final insa stabilit de fiecare mem
bru in parte al grupului se aceentueaza. De exemplu, la subieetul 6 intre tipul
sau final UP stabilit de grup §i tipul DF stabilit de doi dintre membrii grupului
in aprecierile lor personale, exista o corelatie negativa. De asemenea, la subie
ctul 9, intre tipul sau UPF stabilit de grup §i tipurile DPB §i UN stabilite de doi
dintre membrii grupului, exista 0 eorelatie zero. A§adar, doi dintre membrii grupu
lui, in primul caz, §i tot doi, in eel de al doilea caz au 0 piirere foarte person
ala despre eomportamentul interpersonal al subiectilor apreciati, mai mult decat
atat, contradictorie cu cea a eelorlaJti membri ai grupului. in ce masura piire
rea aces tor subieeti despre personalitatea subiectului evaluat se regase§te in ti
pul final de personalitate a§a cum apare el in evaluarea intregului grup? Dupa par
erea noastra, intr-o foarte mica masura, sau poate ehiar deloe. in acest punet t
ehnica de determinare a personalitatii interpersonale prop usa de Bales i§i dezval
uie una dintre marile sale slabiciuni. Se pare ca unele dintre calculele de tip
aditiv eontin 0 serie de vicii care nu permit luarea in considerare a tuturor pi
irerilor membrilor grupului investigat in stabilirea tipurilor finale de persona
litate. lata dece eonsideriim ca, alaturi de analiza globala a tipurilor de pers
onalitate a§a cum au aparut acestea ca urmare a aplicarii metodologiei indicate de
Bales, trebuie introdus §i noul tip de analiza propus de noi care presupune eorel
area tipului de personalitate stabilit 175
de grup cu tipurile de personalitate particulare stabilite de fiecare dintre mem
brii grupului. Un asemenea tip de analiza s-ar putea solda cu nenumarate avantaj
e. Mai lntai, el ne-at putea furniza date prelioase cu privire la gradul de tran
sparenla §i transpatrundere al membrilor grupului. Patru situatii par a fi mai des
intalnite: situalia caud subiectul apreciat are 0 mare capacitate de exterioriz
are, concordanta cu capacitatea mare de transpatrundere a celo! care apreciaza;.
situalia in care subiectul apreciat dispune de mare capacitate de exteriorizare
, dar cei care il percep nu dispun de capacitatea de transpatrundere a comportam
entului sau; situalia in care subiectul perceput dispune de capacitali limitate
de exteriorizare a propriilor sale intenlii, insoliili insa de capacitatea mare
de transpatrundere a comportamentelor sale de ditre cei care realizeaza percepli
a; situalia in care incapacitatea de exteriorizare se asociaza cu incapacitatea
de transpatrundere. Dintre acestea, situa:tiile 1 ~i 3 par a se solda cu efecte
pozitive, in timp ce situaliile 2 ~i 4, cu efecte negative. Probabil ca primele
doua stau mai ales la baza consensului membrilor grupului in legiitura cu tipul
final de personalitate al unuia dintre ei, iar ultimele doua, la baza lipsei de
consens. Anallza propusa de noi scoate in evidenla ~i un alt aspect important a
comportamentului interpersonal, pe care Bales il neglijase. Este yorba de caract
erul dinamic §i contradictoriu al acestlil comportament. Faptul ca aprecierile per
sonale ale unui tip de personalitate nu coincid cu aprecierile intregului grup,
rezultate in urma calculelor formalizate, arata ca un individ nu manifesta in ra
port cu toli membrii grupului exact acela~i tip de comportanlent. Dimpotriva, fa
la de unii el poate manifesta un anumit comportament, iar fala de altii un cu tot
ul alt comportament. Subiectul 6, de exemplu, poate manifesta un anumit tip de c
omportament fata de subiectul 1, fapt care il determina pe acesta din urma sa-l
considere ca apartinand tipului P (orientat spre egalitarism), un lilt comportam
ent fala de subiectul 3, ceea ce il determina pe acesta sa-! considere ca aparti
naud tipului UB (orientat spre relativism valoric) etc. Mai mult decat atat, chi
ar
176
fata de unul ~i acela~i subiect sau chiar fala de una ~i aceea~i situalie, insa
in momente diferite, se pot manifesta atitudini ~i comportamente diferite, fapt
care face posibila selectarea ~i relinerea doar a unoradintre ele (in momentul a
precierii), in vederea introducerii lor in tipul final de personalitate. A~adar,
analiza propusa de noi evidenliaza caracterul mai constant al comportamentului
unor indivizi in cadrul grupului (fapt care u~ureaza realizarea consensului in a
precierea tipului lor de personalitate interpersonala), dar ~i caracterul relati
v sau chiar foarte inconstant al comportamentului altor indivizi din grup (fapt
care genereaza paleta mare de tipuri de personalitate percepute de ceilalli memb
ri ai grupului). Analiza propusa de noi evidenliaza ~i un alt fapt senmificativ.
Prin intermediul ei putem determina nu doar trasaturile dominante ale comportam
entului interpersonal al unui individ, ci ~i caile concrete de realizare, de pun
ere in valoare a acestor trasaturi sau tendinle. In grupul nostru, fiind yorba d
e cadre didactice universitare, tendinla dominanili a tuturor este cea de orient
ate spre succes social (dimensiunile U §i P). Urmarind insa cu atenlie graficele d
in figura ill. 1 yom constata ca fiecare subiect se orienteaza spre realizarea s
uccesului social in alt mod, pe alta cale. Subiectul 1 - prin liberalism pemlisi
v; 2 prin relativism valoric; 3 - prin egalitarism; 4 - prin conservatorism; 5 -
prin entuziasm ~i solidaritate; 8 - prin iubire altruista; iar 6, 7 §i 9 prin toa
te aceste cm, ba chiar ~i prin identificarea cu cei neprivilegiali. lata deci ca
tehnica propusa de Bales pentru determinarea §i analiza comportamentului interper
sonal al oamenilor, a personalitaW lor interpersonale, de§i valoroasa ~i cu nenuma
rate valenle pozitive, este susceptibila de a fi imbunatalita, sporindu-i-se, in
felul acesta, valenlele expliGative §i predictive. eu aceasta intenlie am imagina
t §i noi procedeul de analiza propus in acest studiu.
2. 0 nom'i metoda de diagnosticare a comportamentului interpersonal
Multa vreme psihologii au fost interesati de descrierea ;;i determinarea persona
litatii umane, a triisaturilor ei dominante a;;a cum apar ele in chiar imaginea
celui care ;;i Ie evalueaza. Mai recent insa, 0 data cu dezvoltarea psihologiei
sociale, s-a remarcat faptul cii 0 mare importanta 0 are felul cum se raporteaza
un individ la un altul in cadrul unui grup social. Totodata, semnificativ devin
e ;;i modul in care comportamentele concrete interactionale, interpersonale ale
unui individ sunt percepute ;;i evaluate de ceilalti membri ai grupului. Realita
tea unor asemenea comportamente nu poate fi pusa la indoiala. Faptul ca fiecare
individ i;;i pune in functiune diverse tipuri de comportamente (in care i;;i gas
esc expresia deplinii anumite atitudini ;;i trasaturi de personalitate care ii s
unt proprii) in dependent~ de specificul grupului in care se afla (de natura ace
stuia, statutul ;;i rolul sau, statuturile celorlalti membri ai grupului, activi
tatea desfii;;urata, scopurile grupului, sistemul de interactiuni existente intr
e membrii grupului etc.) este un truism pentru psihologia sociala. Ceea ce s-a s
esizat insa mai putin a fost faptul ca tocmai un asemenea comportament perceput
;;i evaluat de ciitre ceilalti membri ai grupului genereaza 0 anumita imagine in
mintea fiecaruia dintre ei, imagine care determina comportamentul interactional
concret. Daca un individ este activ, interesat, participati v ;;i este perceput
;;i evaluat ca atare de toti ceilaJti membri ai grupului, atunci relatiile din
grup vor fi normale, activitatea se 178
va desfa;;ura in bune conditiuni. Daca insa un individ este timid, retras, tacut
, interiorizat ;;i aceste trasaturi sunt percepute ;;i interpretate de ceilalti
membri ai grupului ca ingamfare, atunci nu doar relatiile din interi0ful grupulu
i vor avea de suferit, dar chiar intreaga activitate ;;i productivitate a acestu
ia va fi afectata. A;;adar, in dinamica concreta a grupului 0 mare importanta o
are tocmai aceasta personalitate perceputii ;;i evaluata de ceilaJti membri ai g
rupului ;;i mai putin cea "tinuta in secret", pastrata "sub cheie" sau manifesta
ta in "afara granitelor grupului". Un asemenea fapt esential a fost inteles de c
atre psihosociologul american R. F. Bales ;;i concretizat in conceptul de compor
tament interpersonal perceput sau in cel de dimensiune, nivel interpersonal al p
ersonalitatii. Deosebit de semnificativa ni se pare a fi ;;i consider,!-rea aces
tui comportament ca reprezentand practic 0 fareta a personalWitii globale, adica
acea fateta care se manifesta in grupul din care face parte individul la un anu
mit moment dat, in alt grup fiind posibila manifestarea unei alte fatete, tocmai
datorita faptului cii altul este statutul ;;i rolul sau in acest grup. Un copil
poate fi dominator in grupul familial datorita stat1.itului sau de copil unic,
rasfiitat etc. ;;i supus in grupul ;;colar datorita statutului ;;i rolului de su
bordonat pe care il detine. Aceasta ;;i explica de ce unul ;;i acela;;i individ
este evaluat diferit de diferite grupuri, de ce parerile parintilor, de exemplu,
nu coincid intotdeauna cu cele ale profesorilor. Ceea ce este ingiiduit;;i prom
ovat mtr-un grup social s-ar putea sa nu fie ingaduit in altul, fapt care genere
aza manifestarea unor comportamente interpersonale diferite. Fara indoiala ca pe
rsonalitatea totala, globala a individului se va forma tocmai in functie de felu
l in care se va realiza sinteza concretii dintre diferitele tipuri de comportame
nte interpersonale ale indivizilor, de ceea ce se repeta, ramane constant de la
un grup la altul. Bales dezviiluie insa nu doar 0 noua realitate care necesita a
fi luata in considerare, ci propune ;;i 0 metoda proprie, interesanta ;;i valor
oasa de determinare a particularitatilor ei. EI se centreaza pe cateva tendinte
comportamentale opuse (dominare-supunere; sociabilitate-izolare; conservatorism-
radicalism) ma179
nifestate de individ in grup §i pe combinarea acestora in urma careia stabile§te 27
tipuri de personalitate interpersonalii. Conceplia lui Bales cu privire la compo
rtamentul interpersonal §i metoda propusii pentru determinarea lui sunt cunoscute
din lucrarea sa apiirutii in 19701 sau din alte lucrari publicate la noi in lari
i.2 De aceea, nu ne propunem sii stiiruim in amiinunt asupra lor. Ceea ce ne int
ereseazii este un alt aspect. In vederea concretiziirii lui este insii necesar s
ii aruncam 0 privire de ansamblu atat asupra concepliei lui Bales, cat §i asupra m
etodei preconizate de el. Aceasta deoarece ambele, de§i au 0 va,loare teoreticii §i
practicii considerabile, la 0 analiza mai atentii i§i dezviiluie §i 0 serie de limit
e. In ceea ce piive~te concepJia general-teoretica sesizam urmiitoarele:
1. ea este expresia sau reflexul imediat al realitalii sociale americane in aspe
ctele ei specifice ~i contradictorii. Este u§or sa recunoa§tem in cele trei tendinle
opuse aspecte caracteristice societiilii §i democraliei americane. Multe alte lat
uri importante de manifestare a individului in cadrul grupului sunt ignorate sau
subestimate;
2. este mult prea deductiva ~i speculativa, in sensul cii in stabilirea portrete
lor psihologice §i psihosociale ale fieciirui tip de personalitate, de§i se porne§te d
e la fapte observabile, se apeleazii intr-o foarte mate miisura la deduqii, la c
onstruclii teoretice, speculative. Acestfapt estemiirturisit de insu§i Bales: "Fie
care tip - scrieel - este, de fapt, un construct teoretic
I Robert Freed Bales, Personality and Interpersonal Behavior, New York, Holt, Ri
nehart and Winston, 1970. Preciziim faptul di incercarile de a earaeterizaperson
alitatea §i tendintele sale de interactiune in grup nu sunt noi, nu ineep §i nu sfil
r§ese eu Bales, de§i teoria §i metoda sa au avut §i au un larg ecou. La noi avem eel put
in doua metode interesante propuse de Gh. Zapan §i 1. Holban, ehiar daea la prima
vedere ele
ar parea mai putin subtile. Vezi: Gheorghe Zapan, Metoda aprecierii obiective a
personalitiilii, "Analele Romano-Sovietice", Seria Psihologie-pedagogie, 1957, n
r. 3, pp. 57 -87; Ion Holban, Testul sociometric de personalitate, in: Ion Hoban
(coordonator), Cunol1§terea elevului - 0 sintezii a metodelor,Bueure§ti, Pedagogica
,1978,pp.182-193.
2 Vezi Pavel Mure§an, fnviilarea pp.98-130.
Editura Didactiea §i Albatros, 1980,
abstract, un compendium factual care are multe inferenle §i se bazeaza pe un set d
e teorii referitoare la aspecte care pot fi asociate impreunii din punct de vede
re psihologic §i sociologic. Teoria generalii este bazatii pe fapte, dar ea merge
mai departe de fapte. Toate faptele posibile au fost incluse in construclia inte
lectuala a tipurilor, iar acolo unde a fost necesar, golurile aufost umplute cu
speculatii3" (subl. ns.). Fara indoiala, aceasta face ca uneori tipurile descris
e sii-§i giiseascii corespondent in realitate, alteori insii nu; 3. conceplia gene
ral-teoretica de caracterizare a tipurilor de personalitate se bazeaza pe 0 seri
e de criterii relativ limitate, liisftnd de-o parte 0 multitudine de alte aspect
e. Astfel, Bales stabile§te portretul psihologic al fieciirui tip de personalitate
in funclie de: cum se vede individul pe sine §i cum 11vad altii pe . el; care sun
t ideile §i valorile manifestate in grup; calitatea interactiunii sale; conflictel
e §i coaliliile/asocialiile cu altii; triisaturile sale de personalitate; cum i§i ve
de parinlii; efectul asupra satisfacliei grupului. Elnu se concentreazii insa as
upra specificului grupului in funqie de care toate aceste criterii pot varia §i su
feri modificiiri marl. Una este, de exemplu, un grup de muncii §i alta unul distra
ctiv; una este un grup de copii §i alta unul de adulli; 4. conceplia sa, mult prea
formalizatii §i mult prea diagnostica, pierde din vedere fazele funclionalitalii
grupului, dinamica ~i evolulia structurilor sale reale care duc la modificarea c
omportamentului interpersonal §i deci a tipului de personalitate interpersonalii.
Problema-formiirii, modeliirii §i chiar cea a schimbiirii personalitatii in cadrul
relaliilor sociale prezente in interiorul grupului este ignorata. In privinta t
ehnicii de determinare a dimensiunii interpersonale a personalitiiJii putem evid
enlia urmatoarele limite: 1. este mult prea complexa, mult prea laborioasii ~i c
omplicata necesitand un timp indelungat §i 0 munca suslinutii atat din partea subi
ectului care trebuie sii riispundii la 26 intrebiiri in legiitura cu fiecare mem
bru al grupului (inclusiv cu sine), cat §i
3 R. F. Bales, op. cit., p. 4.
socialii, Bueure§ti,
Editura
180
181
pentru cercetator care trebuie sa efectueze 0 multitudine de operatii pentru a a
junge la stabilirea tipului final de personalitate; 2. este mult prea jormalizat
a. De exemplu, compararea prin negare a unor tendinte de realizare a personalita
tii percepute ca opuse, de~i are meritul eliminarii unor efecte de centrare soci
o-perceptiva ce apar in procesul evaluarii interpersonale, ignora totu~i aspecte
le fundamentale conflictuale ~i contradictorii ale personalitatii ~i comportamen
tului interpersonal. De asemenea, regula arbitrar aleasa dupa care diferentele m
ai mici de 3 constatate intre dimensiunile opuse (in cadrul grupurilor mici de p
ana la 12 persoane) nu sunt luate in considerare in stabilirea tipului final de
personalitate nu capata, din partea autorului, nici 0 justificare logica; 3. seb
azeaza pe 0 serie de proceduri tehnice insuficient argumentate. De exemplu, nu n
e sunt furnizate informatii cu privire la modalitatea de stabilire a codurilor c
e se folosesc pentru fiecare raspuns de "da" sau de "nu" la cele 26 de intrebari
ale chestionarului de evaluare interpersonala. Nu este apoi clara contributia p
e care ~i-o aduce fiecare dintre cele 26 de intrebari la stabilirea tipului de p
ersonalitate. De~i Bales afirma caun tip de personalitate reiese dintr-o singura
intrebare (tipul U din intrebarea nr. 1 - "prime~te multe interactiuni din part
ea celorlalti?" -, tipul UP din intrebarea nr. 2 - "ii place sa fie in fruntea g
rupului?" etc.), se pare ca in realitate lucrurile nu stau deloc ~a. Din procede
ele recomandate de Bales reiese ca un tip de personalitate apare atilt din raspu
nsul la 0 intrebare directa, cat ~i din contributia pe care ~i-o aduc 0 serie de
alte intrebari indirecte care vizeaza, in principal, 0 alta "tinta". Tipul U or
ientat spre putere ~i succes material -, de exemplu, se obtine prin raspunsul di
rect la intrebarea nr. 1 din chestionarul de evaluare, dar ~i prin contributia p
e care ~i-o aduc raspunsurile de "da" de la intrebarile indirecte 2-9 ~i cele de
"nu" de la intrebarile indirecte 18-26. Este u~or de inteles de ce 0 persoana C
are raspunde prin "da" la intrebarea nr. 1 apartine tipului U, dar este mai greu
de inteles de ce aceea~ipersoana care raspunde prin "nu" la intrebarea nr. 18,
de exemplu, - "reu~e~te sa-i faca
182
pe altii sa inteleaga, sa simta ca ii admira?" - ap'artine aceluia~i tip de pers
onalitate; 4. necesita utilizarea unui material suplimentar suficient de laborio
s pentru caracterizarea fiecarui tip de personalitate in parte. Intreaga parte a
II-a a lucrarii lui Bales (pp. 189-386) este dedicata stabilirii portretelor ps
ihologice ~i psihosociale ale acestor tipuri de personalitate. lata deci, 0 seri
e de limite care ne invita la reflexie. Intr-o prima etapa a investigatiilor noa
stre ne-am pus problema dadi nu cumva tehnica propusa de Bales pentru determinar
ea comportamentului interpersonal este susceptibila de unele ameliorari. Constat
and ca nu intotdeauna tipul final de personalitate interpersonala a unui individ
este expresia directa a parerilor fiecarui membru din grup despre el, ci mai de
graba expresia . unor calcule aditive, formalizate, am propus, intr-un alt studi
u, un procedeu care sa elimine 0 asemenea deficienta4. Intr-o aIm etapa a invest
igatiilor noastre problema pe care ne-am propus-o spre rezolvare a fost mult mai
complicata. Astfel, con~tientizilnd faptul ca atilt conceptia, cih ~i tehnica l
ui Bales cu privire la comportamentul interpersonal dispune de unele limite, din
tre care cea mai grava este aceea ca prima este simplificatoare iar a doua mult
prea complicata ~i laborioasa, ne-am intrebat daca nu cumva este posibila fmboga
lirea concepliei cu privire la comportamentul interpersonal ~i simplificarea teh
nicii de determinare a lui. Am considerat ca un asemenea lucru este posibil. Sol
utiile propuse de noi au fost urmatoarele5: 1. In plan general-teoretic am propu
s fmbogalirea celor ~ase dimensiuni opuse cu alte careva specifice acliunii indi
vidului fn
4 M. Zlate, Un procedeu de analiza a comportamentului
interpersonal,
"Revista
de psihologie", 1984, nr. 2. 5 Ca 0 sugestie, aceste solutii au fost prezentate
pentru prima data la Sesiunea ~tiin\iflCa anualii a cadre10r didactice de la Pac
ultatea de Istorie-Filozofie din anul 1980, apoi la 0 ~edin\a de comunicari a Se
c\iei de psihologie sociala a Asociatiei Psihologilor din Romania (noiembrie 198
1). Tot ca 0 sugestie (neinso\itii insa de cercetari aplicative) solu\iile au fo
st prezentate ~i in: Mielu Zlate, Camelia Zlate, Cunol1§ferea §i activarea grupurilo
r sociale, Buc~ti, Editura Politica, 1982, pp. 67-72.
183
grup. Astfel, aliituri de tendintele de dominare-supunere, sociabilitate-izolare
, conservatorism-radicalism, intiilnite la Bales, am introdus alte tipuri de com
portamente opuse ce sunt desIa§urate de membrii grupului in cadrul interactiunilor
necesitate de realizarea activitiitilor §i scopurilor grupurilor sociale. Acestea
sunt: tendintele de cooperare sau de relinere de la cooperare (de individualism
): tendintele de a fi activ, participativ, interesat, cu iniliative sau, dimpotr
ivii, pasiv, indiferent, dezinteresat in raport cu problemele grupului; tendinte
le orientate sprefacilitarea interacliunilor pozitive, constructive dintre membr
ii grupului sau cele de a fi tensional, conflictual, dezorganizator al grupului;
tendintele spre desIa§urarea unor comportamente creative, fnnoitoare sau non-crea
tive, reproductive; tendintele orientate spre desIa§urarea unor comportamente altr
uiste, legate de realizarea scopurilor grupului sau ale celorlalti membri ai lui
sau tendintele orientate spre realizarea doar a scopurilor proprii, egoiste, eg
ocentrice; tendintele spre obiectivitate sau subiectivitate in aprecieri. Toate
aceste tendinte exprimii mai bine, dupii piirerea noastrii, multitudinea §i variet
atea comportamentelor interactionale desfii§urate de oameni in cadrul grupurilor s
ociale. Analiza celor 18 tendinte propuse ne evidentiazii diteva aspecte importa
nte ale lor: a. unele au valoare pozitivii prin ele insele (sociabil, altruist,
creativ, obiectiv, cooperator); altele insii i§i precizeazii valoarea de indatii c
e sunt asociate cu alte tendinte specificate. De exemplu, activismul in cadrul g
rupului capiitii 0 valoare pozitivii dacii se asociazii cu facilitarea interacti
unii de grup. 0 persoanii poate fi activii in cadrul grupului, dar §i tensionalii,
conflictualii, impiedicand grupul de a se centra pe realizarea sarcinilor. In a
cest caz activismul siiu trebuie interpretat ca fiind negativ; b. sunt apoi tend
inte care i§i precizeazii valoarea numai in raport cu alte criterii nespecificate
dar care trebuie cunoscute de cercetiitor. Conformismul nu este "bun" sau "riiu"
in sine ci numai in raport cu normele de grup acceptate de membrii grupului §i ma
i ales de valoarea lor pentru grupul respectiv. Conformarea la unele norme de gr
up invecmte, retrograde este reprobabilii, in timp ce conformarea la unele norme
valoroase, progresiste este indicatii §i trebuie sprijinitii;
184
c. cele mai multe dintre tendintele specificate sunt absolut contradictorii, cu
exceptia uneia, sau douii, la care acest caracter este mai putin prezent. 0 pers
oanii care nu este facilitatoare a interactiunii membrilor grupului nu este cu n
ecesitate tensionaIii, conflictualii (§i invers), ea poatefi §i indiferentii; la fel
, 0 persoanii care nu este obiectivii in aprecieri nu este qu necesitate subiect
ivii, ci poate avea §i pozitii ambigui, contradictorii, inconstante; "d. la prima
vedere, unele tendinte par a fi identice cu altele: izolare cu pasivitate; egois
m cu individualism. In realitate, ele contin nuante care Ie diferentiazii. Astfe
l, izolarea este afectiv-relationalii, in timp ce pasivitatea este actionalii. 0
persoanii retrasii, deta§atii afectiv, neimplicatii in relatii poate fi totu§i sufi
cient de activii, insii in folosul siiu, nu al grupului. La fel, cum o persoanii
pasivii, neimplicatii in actiune po~te fi foarte bine relationatii afectiv cu a
lte persoane din grup. Acela§i lucru 11 constatam §i in legiituriicu celelalte doua
tendinte: egoismul-egocentrismul sunt direct relationale, pe cand individualismu
l este, in principal, actional. Un egoist ii folose§te pe ceilalti in propriul sau
interes, pe cand un individualist ii ignora pe ceilaIti §i actioneaza singur. Ace
ste particularitati ale tendintelor comportamental-interpersonale ne atrag atent
ia atat asupra complexitatii lor, cat §i asupra unor restrictii pe care trebuie sa
Ie avem in vedere in timpul determiniirii lor. 2. In plan metodologic am propus
0 metoda simpla, accesibila ~i operativa, fn doua variante, pentru determinarea
comportamentului interpersonal. Varianta 1: se cere fieciirui membru al grupulu
i sa indice care anume dintre cele doua tendinte comportamentale opuse este speci
ficii tuturor celorlalti membri ai grupului, inclusiv sie§i. De exemplu, subiectul
nr. 1 este dominator sau supus; sociabil sau izolat; conformist sau nonconformi
st; cooperator sau individualist? etc. (Vezi foaia de raspuns pentru varianta 1
redata in fig. 1.) Se procedeazii la fel cu toti membriigrupului. Pentru caracte
rizarea finala a personalitatii vor fi luate in considerare acele tendinte care
sunt indicate ca specifice pentru 0 persoana
185
de mai mult de jumatate dintre membrii grupului supu§i interaprecierii. Daca se ob
line egalitate, tendinlele sunt fie anulate, fie relinute pentru a fi verificate
prin eealalta varianta care ne poate furniza informalii suplimentare. Specific
pentru aceasta varianta sunt urmatoarele aspecte: - se opereaza, la fel ca §i la B
ales, pe baza exc1uderii uneia dintre trasaturile-tendinle perechi (eel care apr
eciaza trebuie sa opteze doar pentru una dintre tendinlele incluse in pereche);
- trasatura care intra in caracterizarea finala a fieciirei persoane din grup se
obline prin adresarea unei intrebiiri directe referitoare la aspectul sondat, s
pre deosebire de Bales la care, dupa cum am vazut, un tip de personalitate se ob
line atilt prin raspunsulla 0 intrebare directa, cat §i prin raspunsul la 0 serie
de alte intrebari indirecte. Varianta 2: se adreseaza fiecarui membru al grupulu
i 9 intrebari directe referitoare la cele 9 trasaturi -tendinle ale comportament
elor desta§urate in cadrul grupului, insolite de 0 scara -(scala) de apreciere tip
Lickert compusa din cinci intervale valorizate. (Vezi foaia de raspuns pentru v
arianta 2, redata in fig. 2.) Caracterizarea finala a personalitalii se face num
eric prin relinerea acelor tendinle care capata acordul mai multor membri ai gru
pului - §i valoric prin considerarea valorilor tendinlelor respective. in primul c
az, daca intr-un grupde 10 persoane, 7 dintre ele considera ca 0 anumita persoan
a dispune intr-o mare sau foarte mare masura de tendinta de a fi activ, atunci a
ceasta este retinuta; daca insa 7 persoane indica faptul ca subiectul respectiv
este intr-o foarte mica masura activ in cadrul grupului, aceasta insearnna, in f
apt, ca el este inactiv, pasiv §i, ca atare, aceasta tendinla va fi relinuta §i intr
odusa in caracterizarea finala a personalitiilii. in eel de al doilea caz se fac
e media aritmetica (numiirul total de puncte acordate impiirlit la numarul membr
ilor grupului care au tacut interaprecierea) §i se valo1;izeaza astfel: ceea ce tr
ece de 3 se reline ca trasatura dominanta pozitiva; ceea ce se plaseaza la nivel
ullui 3 este anulat deoarece inseamna ca membrii grupului au pareri foarte contr
adictorii despre persoana respectiva; ceea ce este mai mic de 3 indica prezenla
trasaturilor opuse celor inscrise in tabel. 186
S
i:I.1
E-< E-+>
Z
U!AP;);J)qO -~SToZltl -AP;)V Ifl'10dO~D p;Jp;JJdll ~sTUUoJU0;)-UO Apll;JJ;)-UON
APlldpPJlld ATsIld ;)p~u;J;)oZl;J ~sTn.nIV N sndns JO~IlJ;Jdoo;) nqllpos ~sTUUoJ
uO;) Apll;JJ;) ~IlIozT-sllnQ~ ATP;J)qns JOlllUp:1l0a
.. I:i -]13UOTSUQ.L NIllnPTlJuo;) <.. 'l 1sT]13npTAlPUI Z III JOlll~Hplld Hun p;
)IlJQ~UT II.i;:mJaOS
i:I.1
-
I
187
B 0 '0 ,OJOJ OJ .s '" .OJ !:l ,~ .s ,~ §.si'ii 'S tl::
-
C/.l
N u0 .~ .ELs .~.s" .~ .S 0 .- -"I.g~ ;.•...'nEu'§~ -B.~ .....~ IIB'd 0 'E .su ~ "5 p
.. 'E§'8 u ~ g ~ 'tJ;." ;E '§ fi ~.~~ - . :§
..... c.?
....:l
..... ('")
is:I ~ ~ ~ N
§
..... •... ;. OJ \f"l •...
'"
'" iJ <0
'<T
as
OJ
.~
(f)
.~
•... tl
~~
'@
S
Proprii pentru aceastii varianta sunt urmatoare1e aspecte: _ prin aplicarea ei o
btinem tiu doar prezenta la un subiect dat a unor trasaturi dominante ale compor
tamentului sau interpersonal, ci ~i gradul lor de manifestare, fapt care ne of e
ra 0 imagine mai exacta ~i mai complexa, totodata, despre locul ~i rolul sau in
cadrul grupului; _ noua varianta ofera posibilitiiti mai marl de urmarire ~i dir
ijare educationala a formarii ~i dezvoltarii comportamentului interpersonal. Dac
a, de exemplu, 0 persoana este intr-o mare masura facilitatoare a interactiunilo
r pozitive din cadrul grupului, am putea intreprinde 0 serie de actiuni educativ
e menite a-i cr~te ~i mai mult acest rol; daca 0 alta este intr-o mica masura ac
tiva ~i participativa in grup, cunoscand acest fapt, am putea cr~te, prin actiun
i educative adecvate, gradul sau de participare. Prin inmultirea numarului tendi
ntelor de evolutie a comportamentului interpersonal in cadrul grupului, ca ~i pr
in cele 2 variante metodice propuse pentru determinarea lui, tindem sa ajungem n
u atat la stabilirea unui tip de personalitate, ca la Bales, ci spre 0 caracteri
zare mai ampla a personalitiitii ca ~i spre stabilirea unui profil psihosocial a
l personalitaJii. Tipologia reprezinta, lara indoiala, un instrument valoros, op
erativ in cercetiirile teoretice ~i aplicative. Ea are insa dezavantajul ca redu
ce personalitatea doar la une1e aspecte dominante ale ei, 0 sarace~te ~i 0 gole~
te adeseori de continutul ei concret, dinamic ~i foarte bogat, pierzand din vede
re alte laturi la fel de importante, care ar putea deveni dominante in alte cont
exte ~i la un alt moment dat. De asemenea, tipologiile nu iau in seama, in sufic
ienta masura, aspecte contradictorii de manifestare ale personalitiitii . Din'ac
easta perspectiva, caracterizarea personalitiitii pe diverseIe ei laturi de mani
festare sau stabilirea profilului personalitatii ar putea suplini 0 asemenea def
icienta. Acest fapt este cu atat mai necesar cu cat individul, chiar daca este e
gal cu sine insu~i, nu este perceput ca atare de catre ceilalti. lata de ce, in
structura personalitatii i~i vor face simtitii prezenta nu numai aspecte1e compo
rtamentale care se asociaza logic intre ele, ci ~i aspecte1e comportamentale rel
ativ contradictorii. Totodata, caracterizarea spre care tindem nu mai necesita (
ca la Bales) apelulla un material anume redactat care sa prezinte ~i sa descifre
ze intelesul simbolurilor folosite (adica ce inseamna UPF, F, NF etc.). Daca 189
::l U
>c<l
N
tU
<:Ii
Z
'0
188
la aceasta adaugam ~i faptul ca un asemenea material este greu de procurat, yom
inlelege ~i ~ai bine de ce modalitatea propusa de noi este cu mult mai operativa
. tn continuare yom prezenta rezultatele unei cercetari empirice organizate cu s
copul validarii metodei. Investigaliile sistematice ale comportamentului interpe
rsonal au fost efectuate asupra c"atorva categorii de grupuri sociale (~colare,
de mund, de sportivi, de cadre didactice universitare). tn prezentul studiu yom
relata rezultatele oblinute doar pe unul dintre aceste grupuri ~i anume pe grupu
l de cadre didactice universitare. Aceasta din mai multe motive: - in primul ran
d, pentru ca acela~i grup a fost investigat ~i cu tehnica propusa de R. F. Bales
6, iar intenlia noastra a fost aceea de a realiza un studiu comparativ al celor
doua metode; - in al doilea rand, pentru ca rezultatele oblinute pe toate grupur
ile investigate au fost relativ asemanatoare; cum pre zentarea lor detaliatii ar
presupune prea mult spaliu tipografic, ne yom concentra atenlia asupra unui sin
gur grup urmand ca, atunci cand este cazul, sa facem trimiteri ~i la rezultatele
oblinute ~i sub. in alte grupuri. Nr. 79 6 3 58 42 bieclii grupului investigat
primesc cate 0 foaie de hartie ca cea prezentata in figura nt. 1. Instructajul c
are se face este urmiitorul: "in cadrul grupurilor sociale, in interacliunile co
ncrete dintre membrii grupului in vederea realiziirii scopurilor comune, un memb
ru al grupului poate manifesta unele dintre tendinlele comportamentale opuse, sp
ecificate mai jos. (Urmeazii 0 scurtii descriere a celor 18 tendinle comportamen
tale opuse. Vezi anexa 1). Cunoscand bine pe fiecare membru al grupului din care
faceli parte, vii rugiim sii vii concentrali asupra fieciirei persoane pentru a
surprinde ceea ce este esenlial in comportamentul ei manifestat in grup; incerc
ali sii vii amintili cum s-a comportat ea, ce atitudini a avut, ce triisiituri 0
caracterizeazii; stabilili cat mai clar ce gandili, ce credeli despre fiecare m
embru al grupului. Fili cat mai sinceri in riispunsuri; incercali sii vii deta~a
li de subiectivism, de relaliile amicale cu unii dintre membrii grupului, de cel
e conflictuale cu alli membri ai grupului. Fili cat mai obiectivi. Riispundeli c
u aceea~i sinceritate atilt in le6 Vezi: M. Ziate, Un procedeu de analizii a com
portamentului vista de psihologie", 1984, nr. 2.
giiturii cu ceilalli membri ai grupului, cat ~i in legiiturii cu dumneavoastrii
in~ivii. Puteli lucra in douii moduri: a. stabilili care dintre primele douii te
ndinle comportamentale sunt proprii pentru fiecare dintre membrii grupului din c
are faceli parte; apoi care dintre urmiitoarele douii, ~.a.m.d.; b. stabilili la
primul membru din grup care dintre cele 18 tendinle comportamentale din perechi
le opuse Ii sunt caracteristice, apoi riispundeti la al doilea, la cel de al tre
ilea etc., panii ce terminali tOli membrii grupului. Dacii nu vii puteli hotiiri
asupra uneia dintre tendinlele comportamentale opuse, treceli in dreptul lor un
sernn de intrebare". Rezultatele oblinute in urma aplicarii acestei variante pe
grupul de cadre didactice universitare format din 9 membri Ie prezentiimin tabe
lul nt. 1. to acest tabel am notat numeric (aldin) tendinlele comportamentale sp
ecificate de mai mult de jumatate dintre membrii grupului - ~i numeric (cursiv)
pe cele care apar la 0 majoritate simpla7. Tabelul nr. 1 Rezultatele obfinute la
Varianta 1
I
6I. 5 Cb 5 Nc. 9 7 5 9 C. S. O. Ac. 7 B. 6 Fa. Pa. F. P. E. T. 8 Al. 8 N. 8 D. U
.
5 6 5 7
5 8 9 7
TENDINTE:
Tehnica de lucru §i rezultatele ob1inute la varianta 1. Su-
interpersonal, "Re-
7 Dat fiind faptul di grupul investigat era format dintr-un numar impar de membr
i (9), a fost relativ greu de stabilit media lor. tn aceste condilii am consider
at ca daca 5 dintre membrii grupului optau pentru 0 tendinla comportamentala, fa
ptul era semnificativ pentru persoana respectiva ~i am incadrat acest numar in c
eea ce am denumit "majoritatea simpla". Dadi mai mult de 6 membri din grup optau
pentru 0 tendinla compOltamentala, faptul era cu atat mai semnificativ ~i am in
cadrat numarul respectiv in ceea ce am denumit "marea majoritate".
190
191
In prelucrarea §i interpretarea rezultatelor obtinute am folosit doua tipuri de an
aliza: a. mai intili am luat in considerare doar primele 6 tendinte comportament
ale care sunt folosite de Bales pentru stabilirea tipului final de personalitate
§i pe care Ie-am conservat §i noi; b. apoiam analizat toate cele 18 tendinte compor
tamentale. Primul tip de analiza a scos la iveala 0 serie de fapte interesante.
Daca privim tabelul nr. 2 in care prezentam tipurile de personalitate a§a cum apar
ele in urma aplicarii metodologiei lui Bales §i avariantei propuse de noi, yom co
nstata 0 foarte mare diversitate a tipurilor de personalitate. Astfel, daca prin
metoda lui Bales obtinusem doar 3 tipuri de personalitate (UPB - orientat spre
sprijin emotional §i entuziasm: subiectii 1,2,5, 7; UPF - orientat spre solidarita
te §i progres social: subiectii 3, 4, 8, 9; UP - orientat spre succes social; subi
ectul 6), prin aplicarea variantei propuse de noi obtinem 6 tipuri de personalit
ate (daca luam in considerare majoritatea simpla) §i 8 tipuri (daca luam in consid
erare marea majoritate)8. ~i intr-un caz §i Tabelul nr. 2 Tipurile finale de perso
nalitate oblinute dupa Bales ~i in Varianta 1
sub. Nr. simpJa" Varianta I Tip final de personalitate UPB UP UNF DF UP UPB UNB
UN PF UPB ma joritate" UP UPF DPF UPF DNF AVE DNF "majoritate "marea personalita
te Tip final UPF dupa Bales de dupa
in altul, tipurile finale de personalitate sunt foarte variate. In cazul majorit
atii simple apar urmatoarele tipuri de' personalitate: UPB - orientat spre sprij
in emotional §i entuziasm (subiectii 1,2,5); DNF - orientat spre autosacrificiu pe
ntru valoare (subiectii 3 §i 6); UNF - orientat spre autoritate autocrata (subiect
ul 4); DPF - orientat spre salvare prin dragoste (subiectuI7); UPF - orientat sp
re solidaritate §i progres social (subiectul 8); UNB - orientat putemic spre indiv
idualism §i recompense (subiectul 9). In cazul "marii majoritati" tipurile aparute
sunt urmatoarele: UPB (subiectull); UP (subiectii 2 §i 5); DNF (subiectul 3); AVE
- oscilant, mediu, pluridirectional (subiectul 4); PF orientat spre iubire altr
uista (subiectul 7); UPF (subiectul 8); UN - orientat putemic spre afmnare (subi
ectul 9). Cercetand tabelullogic al corelatiilor dintre directiile mode- . lului
spatial §i realizand 0 analiza comparativa intre tipurile de personalitate obtinu
te prin metodologia lui Bales §i cele obtinute prin metodologia propusa de noi, am
obtinut rezultatele inscrise in tabelul nr. 3. Tabelul nr. 3 Tipuri de corelali
i logice intre tipul de personalitate stabilit . dupii Bales ~i dupa Varianta 1
logice mica-ignorata I, 2, 5,8 ignoram Sub.Sub. 6 mica- corelatii simpla) Tipuri
de Identitate negativa Corelatiepozitiva C. Corelatie negativa zero Corelatiepo
zitiva san zero
-
-
232, 9 2 .15 (marea 1,8 1 Sub. 5 5, 4din Sub.Majoritatea simplaSub. marea majori
tate Bales §i 3 Bales Sub.2I7, §i1,3,8 Sub. 4 majoritate)6,7,9 3, Sub.Sub.Sub.§i3VI V
I4 7, 9 COMPARATII 2, 4,6 Sub. VI (majoritate
- -- -
tNTRE:
8 tntr-u~ grup de munca format din 12 persoaue am obtinut 5 tipuri de personalit
ate prin metoda lui Bales §i 10 prin metoda noastra.
192
193
Se poate remarca faptul di in cazul prime lor doua tipuri de corelatii, numai la
4 subiecti intiHnim identitatea sau corelatia pozitiva dintre tipurile de person
alitate, pe cand in cazul celorlaW 5 membri ai grupului corelatia este fie negat
iva, fie zero sau negativa mica/pozitiva mica ce poate fi ignorata. Aceasta inse
amna ca doar partial cele doua tehnici de lucru ne conduc spre obtinerea acelora
~;;i rezultate. Urmarind cel de-al treilea tip de comparatie Iacut (intre tipuri
le de personalitate rezultate prin considerarea majoritatii simple §i marii majori
tati) constatam ca la 8 dintre membrii grupului intre tipurile lor de personalit
ate apar relatii de identitate sau corehitii pozitive §i numai in cazul unui singu
r subiect corelatia este negativa9. Existenta acestor relatii apare nu doar din
tabelul logic al corelatiilor stabilite de Bales, ci §i din denumirile tipurilor r
espective. Astfel, fara prea multe investigatii ne putem da seama ca intre tipul
PF - orientat spre iubire altruista §i tipul DPF - orientat spre salvare prin dra
goste exista 0 mare apropiere. In aceste conditii suntem tentati sa credem ca ti
purile de personalitate interpersonala stabilite prin metoda propusa de noi expr
ima mai adecvat comportamentul interpersonal real al subiectilor in cadrul grupu
lui. Cel de-al doilea tip de analiza intreprins, care a luat in considerare toat
e cele 18 tendinte comportamentale stabilite, ne-a 8 6 5 4 1 7 2 3 condus spre 0
caracterizare mult mai ampla a comportarr'lentului interpersonal, cat §i spre sta
bilirea unor profile de personalitate. Urmarind datele inscrise in tabelul or. 1
putem observa ca la fiecare subiect din grup tendintele comportamentului interp
ersonal soot repartizate foarte diferentiat, ceea ce faciliteaza obtinerea unui
portret psihosocial mult mai amplu §i mai bogat decat cel obtinut prin aplicarea m
etodei lui Bales. Astfel, subiectulor. 1 este nu doar dominator, sociabil, nonco
nformist, ci §i foarte activ, facilitator al interactiunilor din cadrul grupului,
altruist, creativ, obiectiv in aprecieri, cooperator, in timp ce subiectul or. 9
nu este doar dominator, sociabil, conformist, ci §i
acelea~i rezultate le-am obtinut ~i intr-un grup de elevi constituit din 25 pers
oane (LaIl dintre ei a apiirut primul tip de corelatie iar la 14 toate celelalte
- pentru primele douii tipuri de comparatii, in timp ce la 22 dintre ei a apiir
ut primul tip de corelatii ~i numai la 3 celelalte - pentru ultimul tip de compa
ratii).
9 Aproximativ
activ, tensional in interrelatiile grupale, egoist, subiectiv in aprecieri, indi
vidualist. Mai mult, subiectii care in varianta lui Bales se caracterizau prin ac
elea§i tendinle, de data aceasta se diferentiaza suficient de mult intre ei. Spre
exemplu, in varianta lui Bales subiectii 3, 4, 8, 9 se caracterizau prin tendint
ele de dominare, sociabilitate, conservatorism. lata insa ca de data aceasta sub
iectul or. 3 se caracterizeaza prin tendintele spre supunere, izolare, conservat
orism, la care se adauga: activ, facilitator al interactiunii, altruist, creator
, obiectiv in aprecieri, u§or individualist. Aceasta face ca intre el §i subiectul 4
sa existe doar 6 tendinte comune, intre el §i subiectul 8 doar 5 tendinte comune,
in fine, intre el §i subiectul 9, doar 3 tendinte comooe. Pentru a sesiza §i mai bi
ne asemanarile sau diferentele dintre diferitele "portrete" sau "tipuri" de pers
onalitate obtinute in ur- . ma aplicarii variantei 1, am intocmit tabelul or. 4
in care redam numarul tendintelor comune intre doi subiecti. Tabelul nT. 4 Numar
ul tendintelor comportamentale comune intre doi subiecti
Sub. 1 9 2 2 7 4 6 3 5 6 1 8 7
5
6
5
4
5
7
2
Desprindem tive:
de aici prezenta catorva situatii mai semnifica-
a. situatia in care 2 subiecti din grup au foarte multe tendinte comportamentale
comune in imaginea celorlalti membri ai grupului. De exemplu, subiectul 2 are 8
tendinte comune cu subiectul 5; subiectul1 are 7 tendinte comune cu subiectii 2
§i 5; 195
194
subiectul 7 are 7 tendinle comune cu subiectul 8. Aceasta inseamna ca ei apar ca
fiind mai mult asemanatori in imaginea celorlalti membri ai grupului, decat dif
erili, chiar daca exista §i 1-2 tendinle comportamentale specifice; b. situalia in
care 2 subiecli din grup dispun de un numiir relativ echilibrat de trasaturi co
mune §i diferenliatorii. Spre exemplu, subiectul 5 are 4 tendinle comune cu subiec
tii 6 §i 9, celelalte 5 fiind diferite; c. situalia in care 2 subiecli din grup di
spun de un numiir foarte mare de tendinle opuse, fapt care face ca ei sa fie foa
rte individualizali unul in raport cu celalalt. Este cazul subiectului 7 care ar
e doar 0 singura tendinla comportamentala comuna cu subiectul 9, restul fiind op
use; sau cazul subieclilor 1 §i 2 care au doar 3 tendinle comune cu subiectul 6. F
aptul ca unul §i acela§i membru al grupului are mai multe tendinle comportamentale a
semanatoare §i mai puline diferite cu alli membri din grup ar putea avea 0 importa
nla deosebita in dinamica concreta a grupului. EI ne-ar putea sugera constituire
a microgrupurilor §i a "coaliWlor" in cadrul grupului (similaritatea membrilor fii
nd unul dintre criteriile care stau la baza asocierii lor) sau ar putea evidenli
a specificul unor relaW §i fenomene de grup (opozilia trasaturilor duce mai curand
la relalii tensionale, la fenomene de dezbinare, in timp ce asemanarea la relal
ii de simpatie, la cre§terea coeziunii grupului). Specificul portretelor psihosoci
ale ale membrilor grupului poate fi pus in evidenla §i prin construirea profilelor
de personalitate, a§a cum se poate constata §i din figura nr. 3. (Liniile drepte au
la capete tendinlele comportamentale opuse; numiirul cercurilor concentrice exp
rima numiirul membrilor din grup; celelalte linii arata numiirul de membri care
au optat pentru 0 anumita trasatura). Profilele oblinute sunt foarte variate. La
unii subiecp (1, 3, 5, 7, 8) ele sunt orientate spre dre'apta, ceea ce arata pr
edominenla trasaturilor pozitive in comportamentullor interpersonal. La alli sub
iecti (caz tipic 9) orientarea este spre stanga, fapt care indica prezenta triis
aturilor negative in comportamentul lor interpersonal. Sunt apoi unii subieqi (2
~i mai ales 6) la care profilele conlin "varfuri" ~i intr-o direqie ~i in 196
aha, ceea ce ne aratii ca ei manifesta in grup un comportament interpersonal des
tul de contradictoriu. In sfa~it, la subiectul 4 intalnim 0 repartizare oarecum
echilibrata, in sensul ca membrii din grup i§i impart in mod aproape egal opiniile
intre tendinlele opuse, fapt care ar putea sa desemneze fie comportamentul ineg
al, contradictoriu manifestat de subiectul 4 in cadrul grupului, fie perceperea
deformata (poate prea indulgenta sau prea critica) a acestuia de ciitre ceilalti
memhri din grup. lata deci ca profilele de personalitate ne pot furniza informa
lii suplimentare §i variate in privinla caracterizarii comportamentelor interperso
naIe manifestate in cadrul grupului. Tehnica de lucru §i rezultatele obtinute la v
arianta 2. Fiecare subiect din cadrul grupului prime§te 0 foaie ca cea prezentata
in figura nr. 2. Instructajul care se face este urrnatorul: "Pe foaia pe care al
i primit-o sunt notate in partea din stanga (pe verticala) cateva dintre tendinl
ele comportamentale pe care Ie poate manifesta un subiect in cadrul grupului, ia
r in partea dreapta (pe orizontala) sunt in~irali membrii grupului din care face
li parte. Vi se cere sa spuneli in ce masura este prezenta fiecare dintre tendin
tele norninalizate, Ia toli membrii grupului. Daca 0 tendinla comportamentaia es
te prezenta Ia un subiect doar intr-o foarte mica rnasura, atunci treceli in dre
ptuIIui cifra 1, daca 0 alta este prezenta intr-o mare masura, treceli cifra 4,
~.a.m.d. Puteli Iucra in doua moduri ca ~i in varianta de mai inainte: fie pomin
d de Ia 0 tendinla pentru a vedea in ce masura este prezenta Ia toli membrii gru
pului; fie pornind de la un subiect pentru a vedea in ce masura ii sunt caracter
istice toate cele 9 tendinle norninalizate". Rezultatele oblinute Ie prezentiim
in figura nr. 4 sub forma unor profile individuale care exprima insa piirerea sa
u imagine a grupului despre respectivul subiect. Spre deosebire de varianta ante
rioarii in care cuno~team doar daca 0 tendinla este prezenta sau absenta in comp
ortamentul interpersonal al unui subiect, de data aceasta ~tim in plus §i in ce ma
sura se manifestii ea in interacliunile de grup. De exemplu, in varianta 1, desp
re subiectul 1 §tim ca este sociabil, activ, facilitator al interacpunii, altruist
, obiectiv etc.; prin noua varianta aflam ca in comportamentul sau interpersonal
toate aceste tendinle se manifesta mtr-o mare masura, fiind deci dominante.
197
75 __
•...
SlIDlECTUL
6
o
STJRTF.CTIJT.l STJflffiCTIJT.2
-_ti
Irr
10
SUBIECTLlL8
SUBIECTLJL9
"
11
10
10
Fig. 3. Profilele psihosociale de personalitate ob{inute in varianta 1
SOOIECTlJL 3
SOOIECTUL 4
'7
16
'5
14 B
7
17
,',
'fJ
SOOIECTUL 5
Rezultatele obtinute in noua varianta pot fi analizate §i interpretate in sine sau
prin raportarea lor la cele obtinute in varianta 1 sau chiar prin aplicarea met
odologiei lui Bales. Daca le interpretiim in sine, atunci orientarea profilelor
spre dreapta sau spre stanga devine unul dintre indicatorii importanti de analiz
a. Parcurgandprofilele prezentate in figura nt. 4 observiim ca la unii subiecti
ele sunt orientate pregnant spre dreapta (la subiectii 1, 5, 7, 8), fapt care in
dica prezenta mai multor tendinte comportamentale pozitive, decat negative. La a
1ti subiecti (cazuri tipice 9, 6 §i intr-o oarecare masurii §i 2) profilele sunt ori
entate spre stanga, ceea ce evidentiaza prezenta mai multor tendinte comportamen
tale negative, decat pozitive. In
199
198
4 3 2 4. J
11 1
•...."'-ti I{ .( C'"-)..r'l. I'~ ~•....•..••.. •• 1,(. I• I;::e ~ •• fII'
...........•
'-
"It
SUBIECTUL
2 4 5 3 coopenmt
I
1
.....•.••...
• ...)~1)8:..•....• Jf
••
4
,
-
1
SUBIECTUL2
SUBIEcrUL3
ItI'.....
11\
.-
S UBIECTUL
4
SUBIEcnrL5
SUBIECTIJL6
4 ~ soeiabil Juist ubiediv confor1nist i.lcliv facilitator eath..' coop~ranl
5 3 251
1
•
~"I("' 1.1I. «" t'-.
4
SUBTECn)L
7
SUBTFCTlJL
8
SlffiTECTUl.
9
sfar~it, exista ~i subiecti (3, 4) la care orientarea spre dreapta sau spre stan
ga este oarecum echilibratii, fapt care denota prezenta la ace~ti subiecti a uno
r comportamente fara excese. Compararea rezultatelor obtinute in aceasta variant
a cu cele obtinute in varianta 1 sau cu cele reie~ite din aplicarea metodologiei
lui Bales scoate la iveala 0 serie de fapte interesante. a. Daca pe baza primel
or trei tendinte comportamentale sondate stabilim tipurile finale de personalita
te, yom constata ca in cele mai multe cazuri acestea concorda cu cele stabilite
prin metodologia lui Bales sau prin varianta 1. Astfel, in cazul a 4 subiecti di
n grup concordanta este totala, in sensul ca obtinem exact acele~i tipuri: DNF (
la subiectul 3); UP (la subiectul 5); DNF (la 6); DPF (la 7), iar la 3 subiecti
ea este partiala, in sensuI ca se confirma doar anumite tendinte: PB la subiecti
i 1 ~i 2 din tipul UPB; PF la subiectul 8 din tipul UPF. Numai in cazul a doi su
biecti tipurile finale nu se confirma deloc (la subiectul 4) ~i aproape deloc (l
a subiectul 9 - la care confirmata apare doar 0 singura tendinta)10. Dat mnd ins
a faptul ca la marea majoritate a subiectilor obtinem prin noua varianta aproxim
ativ acele~i rezultate ca ~i prin cele folosite anterior, aceasta evidentiaza gr
adul ei crescut de validitate. b. Daca luiim in considerare ansamblul tuturor ce
lor 9 tendinte comportamentale investigate prin varianta 2, constatam ca in mare
a lor majoritate ele concorda cu cele stabilite in varianta 1. LUCfulacesta reie
se cu claritate de indata ce comparam datele din tabelul ill. 1 cu cele din figu
ra ill. 4. Sa urmarim, spre exemplu, tendintele "sociabil-izolat" din tabelul il
l. 1. Constatam ca subiectii 1,2,5, 7, 8 sunt considerati ca mnd sociabili, iar
subiectii 3, 4, 6, 9 ca mnd izolati. In profilele din figura ill. 4 subiectii 1,
2,5, 7,8 apar ca fiind sociabili in mare masura,pe cand subiectii 3, 4, 6 ~i 9 c
a mnd sociabili intr-o mica masura, ceea ce inseamna ca, de fapt, ei sunt izolat
i. Acel~i lucru il constatiim ~iin legatura cu marea majoritate a ce10rlalte ten
dinte
10 Intr-un grup de sportivi format din 11 membri se pastreaza aproximativ acelea
~i propoqii: la 6 dintre ei apare confirrnarea totala; la 4 confirmarea paqiala
~i numai la unul singur 1nt1HnimIipsa totala de confirmare.
Fig. 4. Profilele psihosociale de personalitate obfinute in varianta 2
200
201
comportamentale. Aceasta inseamna ca cele doua variante sunt complementare ~i se
verifica una prin alta. c. Sesizam ~i existenta unor nepotriviri intre rezultat
ele obtinute prin cele doua variante. Acestea sunt insa "localizate", in sensul
ca apar doar la unele dintre tendintele sondate (dominare ~i cooperare) ~i doar
la unii dintre subiectii din grup. In varianta 1, subiectii 1,2,4, 8, 9 apareau
ca fiind dominatori in interactiunile lor de grup. De data aceasta ei apar ca fi
ind dominatori . "intr-o mica masurii", ceea ce inseamna ca, in fapt, ei manifes
ta mai degraba tendinta spre supunere in cadrul grupului. La fel, subiectul 6 ap
area in varianta 1 cu u~oare tendinte spre individualism, pe cand in noua varian
ta el apare ca fiind cooperator "intr-o oarecare spre mare masura". Dupa piirere
a noastra aceste date nu Ie infirma pe cele obtinute prin varianta 1, ci Ie adan
cesc, Ie nuanteaza. In noua varianta subiectul evaluator este invitat sa realize
ze aprecieri mult mai fine, mult mai diferentiate decat in primul caz, fapt care
il poate conduce spre precizarea sau chiar spre corectarea imaginilor sale ante
rioare. Pe de alta parte, ll-ar fi exclus ca aceste aprecieri diferite sa se dat
oreze comportamentului contradictoriu, inconstant, situational al unor membri di
n cadrul grupului. In ansamblu, noua varianta conduce spre individualiziiri extr
em de mari ale comportamentului interpersonal aratand ca, in realitate, subiecti
i dintr-un grup social se diferentiaza mult unii fata de altii, nu doar intr-o m
aniera foarte globala, ci ~i intr-una foarte particularizata. In concluzie, pute
m aftmla ca: 1. tipul final de personalitate interpersonala poate fi obtinut nu
ftumai prin metoda propusa de Bales, ci ~i prin alte modalitiiti, dintre care ce
a propusa de noi ar putea fi una dintre ele; 2. este mai plauzibil ca tipurile f
inale de personalitate obtinute prin metoda propusa de noi sa fie mult mai reale
, mult mai autentice ~i veridice, aceasta din eel putin trei considerente: a. el
e rezulta din optiunile directe, nemijlocite ale subiectilor asupra unor tendint
e comportamentale opuse, expres formulate, ~i nu ca urmare a unor analize factor
iale, deductii logice sau calcule
202
formalizate; b. sunt mult mai diferentiate intre ele, fapt care este mai in acor
d cu realitatea comportamentala a individului in cadrul grupului ~i cu reflectar
ea ei in 'imaginea comuna a membrilor grupului; c. dispun de 0 mai mare concorda
ntii ~i coerenta interioarii, fapt reie~it atat din corelatiile logice dintre el
e, cat ~i din denumirile lor; 3. metoda propusa ne conduce la stabilirea unor ca
racteriziiri mai ample ale personalitatii sau ale unor profile psihosociale ale
acesteia care iau in considerare atat aspectele constante ale personalitatii, ca
t ~i aspectele ei contradictorii; 4. cele doua variante de determinare a comport
amentului interpersonal sunt congruente intre ele, sustinilndu-se ~i verificandu
-se reciproc; mai mult, cea de-a doua varianta aduce informatii ~i asupra gradul
ui (a masurii) in care 0 tendinta comportamentala este prezenta la un subiect; 5
. tehnica propusa sugereaza ~i directia actiunilor educative ce pot fi intreprin
se in vederea orientarii sau ameliorarii comportamentului interpersonal in cadru
l grupurilor sociale.
ANEXA Nr.1. CARACTERIZAREA TENDINTELOR COMPORTAMENTULUI INTERPERSONAL Tendinle s
pre dominare: stapilnirea ~i subordonarea celorlaW; impunerea propriilor puncte
de vedere insotita de ignorarea celor ale altor membri din grup; incercarea de a
prelua conducerea grupului; manifestarea unor comportamente dure, autoritare; m
ulte interactiuni cu ceilaIti membri ai grupului; Tendinle spre supunere: de a a
ccepta, asculta, suporta ~i a se conforma influentei altor membri din grup; de a
se lasa condus de altii; de a se subaprecia pe sine ~i a supraaprecia pe altii;
de a fi interiorizat, stiipanit §i inhibat in reactii; Tendinle spre sociabilitat
e: stabilirea rapida a contactelor interumane; individul este afectuos, prieteno
s, comunicativ, u~or adaptabilla situatiile noi; simpatizat ~i admirat de ceilal
ti mem203
bri ai grupului; creeaza interactiuni pozitive ~i 0 atmosfera placuta in grup; T
endinle spre izolare: de a se indeparta, de a se retrage de la viata grupului, d
e a fi singuratic, razlet, chiar instrainat de grup, cu putine relatii cu ceilalt
i; tacut, lini~tit, necomunicativ, neprietenos, cu dificultati de socializare in
terpersonala; inhibat; Tendinle spre conformism: de a interioriza, accepta ~i pr
omova cu strictete in comportamentul sau normele de grup, chiar daca acestea nu
corespund intrutotul cu propriile sale convingeri; respecta obiceiurile, traditi
ile grupului; Tendinle spre non-conformism: de a nu fi de acord cu normele grupu
lui care nu sunt acceptate ~i nici respectate, dimpotriva, de a fi neincrezator
in structurile ~i normele grupului, de a milita pentru schimbarea ~i inlocuirea
lor; Tendinle spre activism: de a se implica cu u~urinta in actiunile grupului,
de a participa direct, efectiv la realizarea lor, de a fi dinamic, energic, cu a
ctiuni de impulsionare ~i de punere in mi~care a celorlalti membri din grup; Ten
dinle spre pasivitate: lipsit de initiativa ~i interes; nu participa la actiune,
este mai mult spectator dedit actor; renunta u~or la actiune, este inert, apati
c, dezinteresat de sarcinile ~i realizarile grupului din care face parte; Tendin
le spre facilitarea interacliunilor dintre membrii grupului: u~ureaza stabilirea
relatiilor dintre membrii grupului atat in plan afectiv, cat ~i in plan actiona
l; conduce grupul spre realizarea obiectivelor sale; ajuta grupul sa-~i dep~easc
a momentele dificile; este iubit, agreat; Tendinle spre tensionarea grupului: cr
eeaza conflicte, tensiuni afective, contradictii, dezbiniiri intre membrii grupu
lui; genereaza atmosfera de neincredere, suspiciune, impiedica ~i indeparteaza g
rupul de realizarea obiectivelor sale; are relapi de respingere afectiva cu ceil
alti; Tendinle de altruism: manifestii dezinteres fata de sine, in schimb action
eaza in favoarea altora; este generos, prietenos, cald cu altii; i~i pune fortel
e sale la dispozitia altora; este animat de dragoste dezinteresata fata de semen
ii sai;
204
Tendinle spre egoism: este centrat pe sine; ii prive~te pe altii numai prin pris
ma propriilor sale sentimente ~i interese; ii folose~te pe ceilalti doar pentru
a-~i realiza obiectivele sale; i~i exagereaza propria persoana, desconsiderand-o
pe a celorlalti; Tendinle spre creativitate: interesat de noutatea, originalita
tea ~i utilitatea sociala a actiunilor ~i mai ales a rezultatelor actiunilor sal
e ~i ale grupului; aduce informatii, opinii, sugestii noi in grup; propune rioi
obiective, noi cai de realizare, contribuie la evolutia grupului; Tendinle spre
non-creativitate: manifesta in grup comportamente obi~nuite, comune, banale, cu
caracter reproductiv; este uniform ~i egal cu sine insu~i; nu se distinge prin r
ezultatele muncii; nu are contributii importante in dinamica ~i evolutia grupulu
i; Tendinle spre obiectivitate in aprecieri: este principial; nepart.initor, imp
artial in aprecierea celorlalti ~i a grupului; intervine -nefalsificat in relati
ile interumane; deta~at de impresiile personale, deformatoare; Tendinle spre sub
iectivitate in aprecieri: este influentat in aprecierile pe care Ie face de idei
le, sentimentele, convingerile, atitudinile sale personale; tentat spre deformar
ea realitatii; are. pareri absolutizante, emite judecati partinitoare despre alt
ii ~irelatiile' dintre ei; Tendinle spre cooperare: colaboreaza, i~i da concursu
l il.laturi de ceilalti la realizarea sarcinilor grupului; actiunile sale due la
cre~terea gradului de participare a fiecarui membru al grupului; este element d
e -unificare a eforturilor celorlalti; Tendinle spre individualism: centrat pe r
ealizarea individuala a propriilor sale interese fiira ajutorul celorlalti; acti
oneaza singur cu propriile sale forte; interesele personale sunt ~i apreciate ~i
puse inaintea celor ale grupului.
3. Psihologia transpersonala: analiza critica
realiza prin: cre§terea §i dezvoltarea psihologicii, educarea relatiilor interperson
ale, terapia "centratii pe client", grupurile de inmlnire, trecerea la un nou ti
p de societate denumit "societate eu-psihicii". Chiar dadi n.u toate aceste solu
tii sunt autentice §i la fe1 de eficiente, multe dintre e1e fiind limitate, naive
sau pur §i simplu paleative in raport cu complexitatea crescandii a problematicii
socio-umane, ele au meritul de a fi atras §i centrat atentia speciali§tilor §i nespeci
ali§tilor asupra necesWitii consideriirii cu luciditate §i simt de riispundere a omu
lui §i nevoilor sale in procesul ep:istentei §i constructiei sociale. lata insa ca m
ai recent (incepand cu deceniul opt §i continuand cu cel in care ne aflam) in peis
ajul solutiilor destinate a ameliora sau rezolva complicatele probleme socio-psi
hologice ale omului a apiirut una nu numai "curioasii", dar §i periculoasa . prin
consecintele insu§irii, practiciirii §i extinderii ei. Este yorba despre a§a-numita ps
ihologie transpersonala 0 noua orientare psihologica ce-§i propune reevaluarea pro
blematicii umane dintr-un unghi de vedere propriu. Psihologia transpersonala i§i i
ncepe ofensiva oficiaUi in America (California), in anul 1969. Se infiinteaza un
institut, 0 revista, 0 Asociatie de psihologie transpersonala; au loc conferint
e anuale sau chiar intemationale; se introduc cursuri de psihologie transpersona
la in Universitati; se organizeazii chiar inviitiimant "post-universitar" in ace
st domeniu. Ce este insa psihologia transpersonala §i ce vrea ea? Care sunt intent
iile, paradigmele §i "contributiile" noii orientari? Transpersonal - inseamnii "di
ncolo de persoanii". Adicii, unde? Ce poate fi "dincolo de persoana", de psiholo
gia ei?!. Riispunsul este relativ simplu: dincolo de persoanii se afla relatiile
interpersonale, se aflii societatea. Sii intentioneze noua orientare psihologic
a abordarea relatiilor interpersonale intr-o lume dificilii, bantuita de contrad
ictii §i inegalitiiti, in vederea amelioriirii lor? Sa tinda psihologia transperso
nala spre investigarea sociemtii existente, cu t()ate racilele ei, pentru a prop
une un nou proiect de societate mai favorabila §i mai demna pentru fiinta umanii?
Nicidecum! Intentiile psihologiei transpersolJ-ale sunt cu totul alte1e. lata-Ie
: psihologia transpersonala nazuie§te sa ex207 Se pare cii epoca contemporanii est
e epoca "marilor probleme" cu care se confrunta nu doar 0 tarii sau alta ci intr
eaga omenire. Descurajanta criza economica mondiala determinatii, in principal,
de diminuarea resurselor materiale ale cre§terii §i dezvoltiirii economice, irationa
la curs a a inarmiirilor care pune in pericollini§tea §i pacea omenirii, impactul ul
time10r doua revolutii tehnico-§tiintifice asupra vietii §i existentei concrete a oa
menilor" §i societatilor etc., etc. - sunt doar diteva dintre probleme1e socio-eco
nomice §i mai ales socio-umane cu care se confrunta lumea contemporana. Aglomerare
a §i agravarea problemelor vechi, aparitia altora noi §i acute, liirgirea ariei lor
de cuprindere i-au determinat pe speciali§ti din cele mai diverse domenii sii caut
e solutii pentru a depii§i dificultiiti create de omenirea insii§i. Cum multe dintre
aceste probleme sunt de ordin uman, sociopsihologic, in iure§ul ciiutiirii §i desco
peririi solutiilor s-au implicat din ce in ce mai mult §i reprezentantii §tiinte1or
socio-umane. Variante1e de "ie§ire din impas" propuse de ei au fost extrem de dive
rse. De la solutiile mai vechi (cura psihanaliticii, psihodrama §i sociodrama prop
use in primele decenii ale secolului nostru de reprezentantii psihanalizei sau d
e cei ai sociometriei, s-a trecut, mai recent, la alte1e cu un grad mai mare de
implicare sociala §i ideologicii. De exemplu, prin anii '50, '60 sustiniitorii a§a-n
umitei "psihologii umaniste" credeau cii solutionarea marilor probleme ale omulu
i s-ar putea 206
tinda campul cercetarii psihologice pentru a include in el arii ale experientei §i
comportamentului uman asociate cu 0 sanatate optima §i bunastare, intr-un evantai
larg al starilor de con§tiinta, unele dintre ele putand extinde limitele uzuale a
le ego-ului §i personalitatii1. Directiile de investigare ale noii orientari reies
§i mai bine in evidenta din scopurile declarate ale "Revisteide psihologie transp
ersonala". Aceasta precizeaza caeste interesata de publicarea cercetarilor refer
itoare la: procesul transpersonal, valori §i situapi, cOfi§tiinta cosmica, sinergia
individului §i a speciilor, teoriile §i practicile relaxarii psihice, treptele spiri
tului, compasiune, cooperare transpersonala, realizarea §i autorealizarea trans~rs
onala. Psihologia transpersonala este, a§adar, nemultumita de "partialitatea" psih
ologiei contemporane, de faptul ca ea se centreaza aproape exclusiv aSlJpra unor
aspecte limitate ale psihicului uman, §i nu intotdeauna asupra celor esentiale, c
a ea nu exploreaza in totalitate §i in profunzime starile psihice ale individului.
De aici §i tendinta sa spre expansiune, spre integralitate §i completitudine, spre
extinderea campului sau de cercetare §i asupra altor zone mai putin sau chiar delo
c investigate. Despte ce este insa yorba mai exact? Psihologia transpersonala pl
aseaza in miezul preocuparilor sale COll§tiinta umana pe care 0 considera a fi "di
mensiunea central a care of era baza §i contextul tuturor experientelor", ea este
"solul" §i "marea" mintii universale - deosebindu-se, prin aceasta, de behaviorism
care o ignora sau de alte orientari psihologice contemporane care pun accent pe
unele aspecte limitate ale ei. Con§tiinta poate fi studiata insa din mai multe pu
ncte de vedere, §i anume: din perspectiva conJinuturilor sale, dar §i din cea a puls
aliilor sale interioare; ea poate fi abordata sub raport cantitativ, identifican
du-i-se un numar lirilltat de stari sau, dimpotriva, un numar foarte mare, pract
ic nelimitatde asemenea stari; in sfar§it, ea poate fi investigata §i din punct de v
edere calitativ atunci cand luam in considerare "nivelurile" sale de functionali
tate. Existenta acestor alternative antreneaza dupa sine problema optiunii
1 R. N. Walsh, F. Vaughan (Ed's), Beyond Ego-Transpersonal Psychology, Los Angel
es: J. P. Tarcher, 1980.
Dimensions
in
pentru una saualta dintre ele. ~i psihologia transpersonala a optat: 1. fiind ne
satisfacuta de faptul ca psihologia traditionala se centreaza pe investigarea co
ntinuturilor con§tiintei, limitand in felul acesta aria cercetarii, psihologia tra
nspersonala i§i deplaseaza atentia spre "pulsatiile sale interioare", spre studier
ea "con§tiintei optime" care este mai larga §i in mod potential disponibila in orice
moment; 2. pornind de la premisa ca psihologia traditionala staruie doar asupra
catorva stari limitate ale con§tiintei (veghe, vis, delir, intoxicatie), neacorda
nd nici un fel de atentie a§a-numitelor stari "alterate" ale con§tiintei, pe care Ie
considera ca fiind chiar periculoase §i cauzatoare de disconfort, psihologia tran
spersonala i§i concentreaza eforturile tocmai asupra studierii starilor alterate a
le con§tiintei, mult mai numeroase §i mult mai complexe decat primele; unele dintre
starile alterate ale con§tiintei sunt potential utile, in timp ce altele sunt "sup
erioare", in sensul ca poseda toate posibilitatile §i potentele starilor nivelului
primar, normal, plus altele adaugate; 3. dat fiind faptul ca in studiul functio
nalitatii con§tiintei psihologia contemporana pune un mai mare pret pe factorii §i c
onditiile exterioare - facilitatoare §i restrictive - ale formarii §i progresului ei
, psihologia transpersonala i§i propune sa arate cum pot oamenii, care sunt mult m
ai mult prin§i in capcana propriei lor conditionari decat apreciaza ei, scapa de a
ceste "incorsetari interioare", cum pot ei sa se elibereze de ata§are, de exemplu,
care este 0 forma de conditionare interioara, dar care aduce numai'suferinta ..
Pana aici lucrurile nu par a fi atat de grave. Faptul cii exista o serie de "pu
lsatii" interioare ale cOfi§tiintei, de stari ale ei care au fost mai pupn studiat
e, dar care ar merita a fi mai serios investigate, nu poate fi pus la indoiala.
Faptul cii unele dintre aceste stari sunt inferioare, iar altele superioare, ca
unele sunt normale, iar altele alterate, nu poate fi negat. In sfar§it, faptul ca
existii 0 serie de "chingi" interioare care ne limiteaza §i ne blocheaza comportam
entele, iar uneori ne aduc suferinta, iara§i nu poate fi tagaduit. Optiunea psihol
ogiei transpersonale pentru 209
208
studierea §i investigarea lor §tiintificii n-ar trebui decat sa ne bucure. Chiar la
acest prim nivel al optiunilor se desconspira insa §i intentiile noii orientiiri.
Ea este foarte ingrijorata de conJinuturile cu care opereaza con§tiinta umana, mai
ales de acelea care ar pune in pericol insa§i existenta §i perpetuarea societatii a
ctuale. La fel de nelini§tita este psihologia transpersonala §i de ata~area oamenilo
r la astfel de continuturi care ar aduce, dupa opinia ei, suferinta, neadaptare,
nefericire. lata de ce, dislocarea din mintea oamenilor a continuturilor cOll§tii
ntei §i subminarea ata§iirii de ele va reprezenta principalul §i adevaratul obiectiv d
e atac al psihologiei transpersonale. Evident, nu §i acestea sunt obiectivele miir
turisite §i recunoscute de transpersonali§ti. Ele sunt formulate in termeni generali
, aparent §tiintifici, tocmai cu scopul de a induce in eroare. Ni se spune, astfel
, ca psihologia transpersonala urmare§te sa-i ajute pe oameni sa-§i descopere §i sa-§i i
ntegreze con§tient pulsatiile experientei interioare (deci, . numai "pulsatiile" e
xperientei interioare, nu §i continuturile, ideile, valorile con§tiintei, acestea pu
tand fi cu mult mai periculoase decat simplele "pulsatii" ale con§tiintei); sa-i .
ajute pe oameni pentm a se centra pe activitatea interioara care duce la autorea
lizare §i nu pe rezolvarea unor probleme particulare ale ego-ului (nu pe problemel
e conditiilor normale de viata §i munca, pe cele ale fmstriirilor la care oanlenii
sunt supu§i permanent, pe cea a cre§terii agresivitatii pe plan social, a lipsei de
securitate individuala, a vidului spiritual spre care sunt impill§i, a insingurii
rii sociale, pentru ca acestea sunt probleme "particulare" ale ego-ului, putin i
mportante §i semnificative pentm reprezentantii psihologiei transpersonale); sa-i
sustina pe oameni pentru a-§i depa§i limitele propriei lor conditioniiri §i a-§i asuma r
esponsabilitati in vederea proiectarii vietii in armonie cu natura (de ce nu §i cu
societatea?, oare nu pentru ca aceasta nu este capabila §i poate nid interesata s
a asigure 0 astfel de ,;armonie"?); sa-i ajute pe indivizi pentru a-§i cre§te §i perfe
ctiona siinatatea pana la un nivel de dezvoltare optima, de armonie §i integrare,
dincolo deceea ce in mod obi§nuit se accepta a fi normal (ce poate fi "dincolo de
normal"?; §i de ce trebuie oare impinse lucrurile dincolo de rtormal, de ce se pro
mite mai mult
210
dedit se poate da in realitate?; pentm a stimula sau pentru a amagi?!). Cum ar p
utea insa fi puse in disponibilitate toate potentialitatile con§tiintei? cum am pu
tea elibera individul de "cercul" prea straus al conditioniirilor interioare?; c
um I-am putea ajuta sa ajunga la trairea plenara, integrala, completa a stiirilo
r sale de cOll§tiinta?Psihologia transpersonala riispunde: prin eliminarea contrac
tiilor defensive §i a obstacolelor interne; prin lini§tirea, calmarea §i relaxarea min
tii; prin reducerea distorsiunilor perceptuale; prin controlul voluntar al stari
lor interne psihologice §i fiziologice; prin autocunoa§terea §i transformarea interioa
ra; prin con§tientizare; prin expansiunea con§tiintei. Cum insa acestea sunt dezider
ate care la randullor se cer a fi traduse in fapt, psihologia transpersonala se
grabe§te sa recomande §i 0 serie de instrumente §i mijloace practice adecvate obtinerF
lor, §i anume: psilioterapia transpersonala, relaxarea psihica, in care esentiale
sunt 0 serie de tehnici preluate din diferitele filozofii religioase orientale
(budism, zen, yoga, sufism, tao etc.), drogarea - indeosebi cu LSD, hipnoza prof
unda. Prin toate aceste mijloace se spera sa se obtina exacerbarea emotivitatii
oamenilor, impingerea lor spre tiirftmul necunoscut al unor experiente mistice,
sadirea confuziei intelectuale, orbirea §i opacizarea con§tiintei lor, iar in cele d
in urma, anihilarea propriei lor personalitati. Practicand asemenea "mijloace" o
mul se supune unui proces de dresaj, nemaifiind capabil de a formula rationament
e proprii ci doar de a Ie repeta pe cele ale altora, ganduri noi, d, cel mult, d
e a Ie relua pe cele vechi, el nu mai este in stare sa emita.judecati de valoare
sau critice, de a contesta, de a se opune, ci doar de a se conforma la ceea ce
i se propune §i impune. Se obtine, in final, un fel de robot programat §i condus din
afara, un jalnic manechin, fiira gandire, vointa §i simtire proprie, golit §i siira
cit de bogatia vietii sale spirituale. Acesta este modelul de om pe care ni-l pr
opune psihologia transpersonala. Ca a§a stau lucmrile apare §i mai elar in lumina di
n tehnologia recomandata de trartspersonali§ti pentru a fi utilizata in vederea at
ingerii obiectivelor propuse. Dupa piirerea lor par211
curgerea a trei stadii este esenliala in acest seop. Primul stadiu, cel al ident
ificarii, se refera la formarea capacitalii individului de a-~i poseda emoliile,
gandurile sau alte fenomene infrapsihice, de a fi responsabil de sine, de a-~i
pune in mi~carea autorealizarea sau procesul de autoprofetie prin care experienl
a ~i procesele sale psihologice valideaza realitatea. Cel de-al doilea stadiu, d
ezidentificarea, consta in debarasare<f progresiva a con~tiinlei de conlinuturil
e sale in general ~i de gandire in particular, de ego, de conceplia despre sine,
derivata din roluri, posesiuni, activitali ~i relalii sociale. In sfar~it, cel
de-al treilea stadiu, al auto-transcendenrei, pernlite omului sa atinga un nou n
ivel al co~tiinlei sale, sa ajunga la sanatatea extrema, sa posede "mintea unive
rsala" dincolo de orice limite de timp ~i spaliu. In acest stadiu omul trai~te 0
stare de mullumir.e, de lini~te ~i calmare, de lipsa oricaror scopuri ~i dorinl
e, el trai~te o "experienla de varf", se simte "un dumnezeu". lata exprimate, de
data aceasta clar ~i fara echivoc, adevaratele intentii ale psihologiei transpe
rsonaliste. lata tipul de om pe care ni-l propune ea. Dar omul dezgolit de orice
conlinut, deposedat de orice rol, activitate ~i relalie sociala, frustrat de sc
opuri ~i dorinli, mai este 0 realitate, 0 fiinla vie, sau 0 ficliune, o fantoma,
un produs abstract al mintii infierbantate a transpersonali~tilor?! ~i apoi cui
, ar putea sa serveasca un asemenea om general, abstract ~i... ficti v? Este 0 p
ura aberalie sa crezi ca exista un om in afara timpului ~i spaliului istoric con
cret, in afara multideternlinarilor ~i multicondilionarilor socio-istorice gener
ale ~i particulare. ~i totu~i, colaboratoriiZ noii orientari nu se sfiesc sa se
jeneze de aberalii. Este apoi, mai mult decat curios sa consideri ca procesele p
sihologice interne valideaza rea2 Este regretabil cii printre ace§tia figureaza nu
me cunoscute §i recunoscute ale unor psihologi americani, cum ar fi: A. H. Maslow,
autorul unei interesante lucrari despre motivatie §i personalitate; A. J. Sutich §i
M. A. Vich, fondatorii revistei de psihologie umanista §i redactorii unei lucrari
dedicate acestei orientari psihologice care, cu toate inconsecventele §i limitele
ei, a avut marele merit de a fi concentrat atentia cercetatorilor asupra proble
melor omului contemporan. Regretabil, dar nu §i surprinzator, Maslow prin opiniile
sale cu privire la "trebuinta de autoactualizare" §i mai ales prin cele referitoa
re la "experienta de vart" traim de om, a deschis, intr-un fel, drumul psihologi
ei transpersonale.
litatea ~i nu invers, realitatea fiind de fapt cea care valideaza experienta ~i
procesele psihologice. Este de-a dreptul pueril sa crezi ca tehnologia propusa d
e transpersonali~ti este 0 simpla tehnica de relaxare psihica a individului, nei
mplicand nici 0 concePlie despre lume §i via¢, fiind, cu alte cuvinte, neutra din pu
nct de vedere ideologic. Ce poate fi "experienla de varf' dad nu 0 stare de nirv
ana, de plutire in vid, oblinuta de cele mai multe ori cu ajutorul drogurilor? D
~ la descrierea unei asemenea "experienle de varf"3 ~i pana la practicile religi
oase promovate de unele secte nu este decat un pas. ~i transpersonali~tii I-au f
acut, indemnandu-i ~i pe altii sa-l faca. lata deci ca, in realitate, tehnologia
propusa de psihologia transpersonala nu este nicidecum neutra in raport cu atit
udinea fala de lume ~i viala, ci adanc impregnatii de ea. In paginile "Revistei
de psihologie transpersonala" sau ale Buletinelor informative ale Asociatiei res
pective gasim ~i alte curiozitalii. De la atitudinea umana fala de animale, pana
la perspectiva transpersonala in n~terea prin cezariana, de la uniunea mistica
la drogarea cu LSD, de la starile de cOll§tiin¢ alterata la teama de moarte, de la d
imensiunea transpersonala in alcoolism, pana la educalia oamenilor pentru transc
endenla, de la dezvoltarea organizalionala transpersonala, pana la problema paci
i vazuta §i ea tot transpersonal - totul face obiectul studiilor ~i articolelor pu
blicate4. Graitor este nu doar conlinutul problemelor tratate ci ~i cantitatea s
tudiilor ce se publica in legatura cu una sau alta dintre ele. 0 statistica simp
la5 ne arata ca ma3 A. H. Maslow, New introduction: Religious. Values, and peak
experiences, Journal of Transpersonal Psychology, 1970, vol. 2, ill. 2. 4 Pentru
exemplificare rediim cateva titluri: Uniunea mistica - 0 interpretare biologica
(1969); Potentialitatile transpersonale ale hipnozei adfmci (1970); Fundamente §t
iintifice pentru studiul cOll§tiintei alterate (1971); Buddha despre meditatie §i st
arile cOll§tiintei (1972); Psihoterapia asistam de LSD §i intalnirea cu moartea (197
2); Educatia pentru transcendenta (1973); harta asupra altor regiuni ale spatiul
ui interior (1974); Alterarea cOll§tiintei §i teama de moarte (1975); Yoga §i teama de
moarte (1976); Observatii relevante la 0 teorle unificata a meditatiei (1978);
Dimensiunea transpersonala in alcoolism (1979); Practica Zen §i psihoterapia (1982
) etc. 5 Din cele peste 170 studii publicate in revista de psihologie transperso
nala in cele 16 volume (2 numere pe an), aparute intre 1969-1984, - 29 sunt de p
opularizare a obiectivelor §i scopurilor noii orientari (aparitie, dezvoltare, pre
legeri, conferinte,
0
212
213
joritatea lor este dedicata tehnicilor de relaxare mental a care conduc la lini§ti
re, fericire, automultumire. De ce sunt insa suprasolicitate aceste tehnici?6 El
e 11predispun pe om spre reverie, spre visarea cu ochii deschi§i, spre starile in
care mintea sau fantezia vagabondeaza "liber" §i "haotic". Or, reveria ca forma' a
imaginatiei involuntare, necontrolate, 11 rupe pe individ de realitate, in ea a
parand de obicei scopuri, idealuri, dorinte irealizabile, il indepiirteaza de ac
tiune, il apatizeaza, 11transforma intr-o fiinta pasiva, anosta §i anodina. Prin t
oate acestea ea are un caracter negativ, putand duce uneori, mai ales atunci can
d este prelungita, la forme grave de dezadaptare. Se pare ca tocmai aceasta urmi
iresc §i psihologii transpersonali§ti, sa-l smulga pe individ din realitatile §i contr
adictiile, incertitudinile §i dramele societatii in care triiie§te, sa-l abata de la
actiunea concreta, revolutionara de schimbare a unor asemenea realitati sociale
. in ultima instanta se tinde spre cantonarea individului in propria sa imaginat
ie, intr-o derulare sterila a gandurilor §i fanteziei sale care devin singurele mi
jloace de autosatisfacere. Implicatiile politico-ideologice, dar §i practic-action
ale ale unor asemenea idei §i practici sunt mai mult decat evidente. Privarea omul
ui de contactul concret §i direct cu realitatea, ruperea lui psihologica de exteri
or, palirea §i ofilirea luciditatii ratiunii sale, interiorizarea lui excesiva, pa
na la inchistarea in propriul sau eu, tintesc, in cele din urma, atat spre margi
nalizarea social a a individului, cat §i spre anihilarea sistematica a personalita
tii sale. Neputand solutiona tarele structurale ale societatii contemporane, psi
hologii transpersonali§ti momesc oamenii cu ;,surogate" de fericire, cu promisiuni
precare §i de§arte. lmplicatiile politice §i ideologice devin §i mai concludente de ind
ata ce urmiirim felul cum abordeaza transpersonali§tii 0 serie de probleme concret
e de mare interes pentru oameni sau chiar pentru omenire, cum ar fl, spre exempl
u, problema dezvoltarii organizationale sau cea a pacii. Dupa cum este cunoscut,
orice organizatie sociala este interesata pe de 0 parte, de a reduce barierele §i
piedicile care blocheaza dezvoltarea potentialului sau uman, pe de alta parte,
de a maximiza implicarea §i participarea membrilor sai la realizarea obiectivelor
pe care §i le-a flxat. Aceasta este ceea ce in Occident poarta denumirea de "dezvo
ltare organizationala" (prescurtat O.D.). Spre deosebire de dezvoltarea organiza
tional a traditionala al carei principiu de baza consta in maximizarea ini~ tiat
ivei resurselor organizatiei, dezvoltarea organizationala transpersonala7 - supr
anumita §i integrala -linte§te spre 0 asemenea expansiune a con§tiintei individului §i o
rganizaliei incat sa se obtina cele mai inalte, profunde §i extinse niveluri ale s
tarilor de sanatate optimale §i de realizare a potenlialului uman, unele dintre ac
este "niveluri" avand chiar capacitate a de a extinde limitele obi§nuite ale felul
ui cum,.este vazuta lumea, existenta, ego-ul, personalitatea. Dupa piirerea tran
spersonali§tilor, ea ofera un cadru de referinta mai cuprinzator in randul teoriil
or §i practicilor occidentale. Aceasta din doua considerente: in primul rand, pent
ru ca solicita utilizarea §i integrarea a patru moduri prin care invatiirn (1. emp
iric - prin senzatii; 2. conceptual prin intelect; 3. meditativ - prin supersens
ibilitate; 4. afectiv - prin emotii); in al do!lea rand, pentru ca recomanda dez
identiflcarea de continuturlle con§tiintei in vederea realiziirii sanatatii §i produ
ctivitatii optime. lata cum §i in acest domeniu aceea§i teama de continuturile cOll§ti
intei Ii face pe transpersonali§ti sa recomande debarasarea omului de ele. Totodat
a, accentul cade nu pe modalitatile cunoscute de invalare (senzoriala,
7 Robert W. Johnston, A synoptic comparison of trans personal psychology traditi
onal organizational development and transpersonaVintegral organizational develop
ment, Association for transpersonal psychology, Fall Newsletter 1982, pp. 11-14.
bibliografii); 30 se refera la problematica con~tiintei (a starilor ei alterate,
a stadiilar pe care Ie parcurge in procesul transpersonal); 30 se concentreaza
asupra psihoterapiilor (tipologia tehnicilor, baze teoretice, sfaturi practice);
44 au ca obiectiv problema relaxiirii psihice prin intermediul meditatiei (tipo
logizare, dimensiuni ale experientei concrete, a celei initiale sau a celei de l
a copiii mici); 26 staruie asupra unar practici religioase orientale); 11 fac re
feriri la educatia pentru psihologia transpersonala. 6 In volurnu11S, ill. 2 din
1983, Michael Murphy ~i Steven Donovan publica 0 irnpresionanta bibliografie ca
re contine nu mai putin de 776 titluri publicate intre 1931-1983 asupra acestor
tehnici.
214
215
conceptual a ~i afectiva) ci pe unele mai putin obi~nuite. Trecerea "dincolo de
persoana", dincolo de sensibilitatea sau co~tiinta normala a omului, se pare ca
este obsesia majora a psihologiei transpersonale. Daca aceasta "trecere" ar ofer
i ceva concret, convingator ~i util, atunci ar putea fi acceptata. Din pacate, e
a 11 impinge pe om spre 0 lume a umbrelor ~i himerelor care nu-i poate u~ura cu
nimic viala cotidiana. Cat prive~te abordarea transpersonala a pacii8, ni se spu
ne ca 0 persoana care a parcurs stadiile transpersonale, a carei con~tiinla nu m
ai este polarizata ~i focalizata numai pe lumea obi~nuita, se afla, inevitabil,
intr-o stare de pace; sursele anibitiei, geloziei, invidiei, insecuritatii sunt
date la 0 parte ~i nu mai existii nici 0 baza pentru agresiune ~i razbunare, sun
t inlaturate cauzele interioare ale razboaielor, persoana devenind receptiva fat
a de energiile pa~nice ale taramurilor transpersonale; ea iradiaza pace in mediu
l personal, afectand vietile altora; starea de pace nu este de pasivitate, ci de
folosire a sinelui, a energiilor sale in slujba unor scopuri transpersonale. A~
adar, este yorba de binecuvantata "pace interioarii". Dar unde este pacea social
a ~i internationala?, unde este pacea omenirii? Este suficienta focalizarea con~
tiintei pe 0 "aM lume" (care alta daca nu aceasta in care triiim?) pentru a se a
junge la pacea universala? Iluzii de~arte! Nu trebuie sa fim derutati de faptul
ca sustinatorii noii orientari, cu exceptia catorva, par a fi "ilu~tri necunoscu
ti", oricum nume ce nu figureaza in circuitul international al psihologiei. Nu t
rebuie sa ne liisiim indu~i in eroare de frecventa mai mare in paginile revistei
de psihologie transpersonala doar a catorva dintre ei. Practic, doar numele a 2
-3 autori sunt intaInite mai des9. (Sa fi nimerit ceilalti din intamplare in ace
asta "afa8 Donald Keys, Peace, a trans personal perspective, Association for tra
nspersonal psychology, Summer Newsletter, 1983,pp.1l-13. 9 Din cei peste 130 aut
ori care au publicat in revista intre 1969-1984 (individual sau in colaborare) -
100 apar 0 singura data; 19 de doua ori; 9 de trei ori; 2 de patru ori; 1 de dn
d ori; 1 de ~ase ori; 1 de ~apte ori; I de opt ori; 1 de 10 ori. Mai frecvent ap
ar numele unor autori ca: John We1wood, Roger N. Walsh, Daniel Goleman, Ram Dass
.
cere" sau sa se fi liimurit pe parcurs de adevaratul ei sens, de adevaratele ei
intentii ~i scopuri ~i sa fi renunlat?!). Sa nu luam lipsa de receptare european
a a psihologiei transpersonale (pana acum doar in Germania a aparut in octombrie
1982, la Freiburg, 0 revista care. a tradus 10 articole americane, fara nici un
fel de comentariu) drept argument impotriva noii orientari. Samanla a fost arunc
ata ~i ea poate incolti oricand ~i oriunde. Important este sa n-o lasam sa incol
teasca. Un bine cunoscut personolog american, Gordon W. Allport, intr-una dintre
lucrarile sale, ttadusa ~i in limba romana (Structura §i dezvoltarea personalitaJ
ii), referindu-se la unele dintre incerciirile mai vechi de a "citi" caracterul
dupa tot felul de. "semne", Ie eticheta foarte duro lata ce scria el: "Datorita
lipsei unei ~tiinte adecvate a personalitatii, oamenii au fost totdeauna o buna
prada pentru ghicitori, numerologi, chiromanti, frenologi, astrologi ~i alli exp
erli dubio~i care au 0 schema prefabricata pentru a va spune ce simtiti sau cum
se va comporta viitorul dumneavoastra angajat sau logodnica. ~arlatania ~i super
stilia infloresc. Dar mahalalele psihologiei nu trebuie sa ne retina"1O. Din pac
ate insa nu numai atunci, pe la inceputurile psihologiei, cand lipsea 0 ~tiinla
adecvata a personalitatii, oamenii au fost prada unor experli dubio~i. Nu numai
atunci au inflorit §arlatania ~i superstitia, ci ele infloresc §i astazi cand §tiinta
psihologiei §i mai ales cea a personalitiitii au cunoscut serioase progrese. Psiho
logia transpersonala poate fi considerata a fi una dintre mahalalele moderne ale
psihologiei care se complace in ambiguitatea fantasmelor §i compromisurilor, a ab
dicarii de la §tiinta, care deruteaza ~i amete§te oamenii cu promisiunile Ia.cute. E
a este emanatia directa a impasului istoric in care se afla societatea contempor
anii, exprimand neputinla acesteia de a oferi solutii autentice §i viabile pentru
rezolvarea complicatelor ~i presantelor probleme ale omului contemporan. Psiholo
gia transpersonalii
10 Gordon W. Allport, Structura §i dezyoltarea personalita[ii, Didacticii §i Pedagog
ica, 1981, p. 58.
Bucure~i,
Editura
216
217
crede di raul sacial contemparan, specific sacietatii de cansum, paate fi eradic
at prin manipularea psihica rafinata a aamenilar, prin vialentarea catl§tiintei ~i
persanalitatii lar. Mai la taate arientarile aparute in psihalagie, pe langa un
e1e incansecvente, limite, cantradictii, erqri pat fi gasite ~i diferite idei va
laroase, chiar daca acestea nu sunt duse pana la capat, nu afera salutii veridic
e ale prablemelar respective, chiar daca ele sunt valaraase numai in intentie. L
a psihalagia transpersanala este insa greu de gasit ceva care sa reziste analize
i ratianale, critice. D~i ideea extinderii cercetarii psihalagice ~i asupra alta
r zane ~i stari ale can~tiintei mai putin studiate este valaraasa in sine, fe1ul
cum sunt abardate acestea ~i mai ales finalitatea dinperspectiva careia se intr
eprind cercetarile, anuleaza valaarea patentiala a punctelar de parnire, a tutur
or celarlalte demersuri cagnitive realizate. Dintr-un anumit punct de vedere era
apraape firesc, chiar necesar, sa se intample a~a, deaarece psihalagia transper
sanala s-a dezvaltat nu in interiorul ~tiinlei, ci la marginea sau dincolo de li
mitele ei. Psihalagia transpersanala nu paate fi cansiderata ca a ~tiinta adevar
ata, de~i ea dec1ara ca i~i bazeaza ipateze1e pe rezultatele psihalagiei acciden
tale ~i arientale, mai mult, chiar pe cele ale fizicii cuantice. In realitate, e
a este a pseuda~tiinta, a arientare psihalagica cu pretentii ~tiintifice dar car
e, in fapt, recurge la intreg arsenalul de cancepte, tearii, practici, tehnici a
carar valabilitate este nula din punct de vedere ~tiintific. Imaginarul ~i dezi
rabilul sunt luate drept existente reale, elucubratii1e ~i delirurile mistice re
prezinta madalitatile esentiale de rapartare la prablematica umana, salutii1e af
erite - care imping spre pasivitate saciala, spre acceptanta necanditianata a da
tului existential, madificarea ~i schimbarea nefiind pasibile decat in interiari
tatea psihica -, sunt nu numai false, dar ~i retragrade, tatal ineficiente. Omul
trebuie sa fie fericit aici pe pamant, aici in aceastii viata, aici in aceasta
sacietate, nu daar in imaginatia sa, in starile sale de reverie. El trebuie sa f
ie fericit in existenta sa reala ~i catidiana, nu daar in timpul hipnazei, nu da
ar atunci cand este indapat cu LSD, nu daar atunci cand "mediteaza", cand se "re
laxeaza psihic". Psihalagia transpersanala nu numai ca 11indeparteaza pe
218 am de cunaa~terea ~tiintifica, dar ii insufla ~i a atitudine de tatala astil
itate fata de ea. D~i naua arientare psihalagica i~i revendica ~i i~i sustine in
teresele sale umaniste, dec1arand ca este a psihalagie in favaarea ~i spre bine1
e omtilui, ea se teme de am, de gandirea ~i can~tiinta sa, de cantinuturile lor.
Aceasta ~i face ca ea sa fie, practic, a psihalagie a depersonalizarii umane, a
m spune chiar a unei ~acante depersanalizari, a dezicerii amului de sine, de can
tinutul gandirii sale, de inse~i nevaile sale perene. Ea prefera ca lacullucidit
atii ~i ratiunii sa fie luat de man~trii zamisliti de imaginatia perturbata. Pe
buna dreptate ne putem intreba: ce mai ramane atunci cand se trece dincala de pe
rsaana? Nimic! Sau paate a "papu~a vie", un fel de Pinacchia care simte greu ~i
nu pricepe apraape nimic, care este in~elat, tras de ~i pe sfaara de • fiecare dat
a. Paate de un asemenea madel de am au nevaie sus-
•..
tinatarii ~i apalagetii capitalismului cantemparan, de aceea 11 prapun ~i 11sust
in cu atata fervaare. Psihalagia transpersanala, in ciuda intentii1ar sale "dec1
arat" umaniste, este a psihalagie a abandonului, a parasirii amului in mrejele p
rapriei sale ca~tiinte, prapriei sale subiectivitati, cand, de fapt, amul este i
mplicat in mrejele sacietatii in care traie~te, a grupurilar ~i relatiilar pe ca
re Ie traverseaza. Psihalagia transpersanala ii induce amului ideea ca raul sal~
lui~te in el, ca el ~i can~tiinta sa sunt adevaratii inamici ai vietii nenaracit
e pe care a duce, ca numai prin eradicarea raului din sine el va deveni fericit,
satisflicut, multumit. Dar unde este raul pravacat de a aranduire nedreapta, cr
uda care Ie malfarmeaza can~tiinte1e, Ie pervertesc ~i falsificii relatii1e, ii
imping in bratele dedublarii, Ie deteriareaza viata persanala ~i pe cea saciala,
calectiva?; unde este raul ecanamic care praduce inegalitati ~i inechitati frap
ante, care ii lasa pe aameni sa maara de faame?; unde este raul idealagic care i
i indactrineaza cu idei pe care nu Ie simt ca fiind ale lar, ~i nici nu sunt, nu
pravin ~i nu pat fi expresia intereselar ~i darintelar, aspiratiilar lar, dar p
e care sunt abligati sa Ie accepte ~i sa Ie traduca in fapt? Taate acestea sunt
trecute sub tacere de psihalagia transpersanala, se intelege, desigur, ~i de ce!
219
Psihologia transpersonatii promoveazii 0 conceptie §i atitudine a disperarii, a ag
iitiirii omului §i de "ultimul pai", fie el cat de mic §i cat de subtire. Pentru cii
, ce poate fi "relaxarea psihicii", drogarea cu LSD, practicile sectelor religio
ase etc., altceva decat un astfel de "ultim pai"? Oare reprezentantii psihologie
i transpersonale nu se intreabii ce se intamplii cu omul dupii ce "efectul" apli
ciirii unor asemenea tehnici recomandate de ei dispare? Ce se intamplii cu omul
dupii meditatie, pentru cii omul nu poate medita tot timpul? Ce se intamplii dup
ii starea de drogare sau de hipnozii, pentru cii el nu poate triii tot timpul dr
ogat sau hipnotizat? Ce se va intampla deci cu viata prezentii §i viitoare a omulu
i dupii ce el a fost supus canoanelor unor asemenea tehnici? Nu cumva va deveni
dependent de ele, sclavul, robul lor? Se pare cii acesta este scopul real, dar n
emiirturisit, al psihologiei transpersonale: de a da sperante de§arte oamenilor in
tr-o fericire mult visatii, ea vinde iluzii, de a-i face dependenti §i docili. Sub
pretextul "atingerii" §i "triiirii" §i al altor stiiri ale con§tiintei, decat cele fi
re§ti, normale, psihologia transpersonalii tinte§te, practic, spre strivirea §i anular
ea tocmai a acestei con§tiinte fire§ti §i normale, adicii a acelei con§tiinte care refle
ctii realitatea inconjuriitoare fidel, constructiv, responsabil §i lucid, cu final
itatea schimbiirii sau cel putin a amelioriirii ei. Ca teflex imediat al realiti
itilor din lumea capitalistii, ca instrument de justificare sau de mentinere a u
nor astfel de realitiiti, psihologia transpersonalii nu poate fi - §i nici nu treb
uie - confundatii cu psihologia §tiintificii interesatii de imbuniitiitirea §i innob
ilarea veridicii a fiintei urnane §i a existentei sale. Psihologia transpersonalii
care nu este nici in interesul practic al oamenilor, nici in cel al psihologiei
ca §tiintii §i care prin concluziile sale este nu numai anti§tiintificii ci §i retrogra
dii, nu poate fi acceptatii.
TENDINTE IN CERCETAREA PERSONALITA.TII
In orice §tiintii, mai devreme sau mai tarziu, incep sii prindii contur, sii se ma
turizeze §i chiar sii se acentueze sau, dimpotrivii, . sii se atenueze §i apoi sii d
isparii anumite tendinte. Psihologia personalitiitii este poate cel mai propice
teren pentru aparitia §i disparitia unor asemenea tendinte. Noi avem in vedere nu
doar tendintele actuale din psihologia personalitiitii, ci tendintele care, pe m
iisura trecerii timpului, au inceput sii se accentueze. Douii dintre acestea vor
fi prezentate in acest capitol. Prima tendintii riispunde "foamei" de eficienti
i personalii §i socialii §i consta in deplasarea atentiei psihologilor de la studiul
"topologiei" sau "morfologiei" personalitiitii la studiul eficientei ei. Introd
ucerea conceptului de "personalitate optimalii" reprezintii chintesenta acestei
tendinte. Individul §i societatea sunt preocupati nu de personalitate in general,
nu de orice tip de personalitate, ci doar de personalitatea eficientii, maturiza
tii psihologic §i social, capabilii a se insera prompt in viata social ii, farii d
ificultiiti. A doua tendintii se amplaseazii in plan metodologic, ea vizand reno
varea modalitiitilor de abordare a personalitiitii, abordarea factorialii trecan
d pe prim plan. Pulveriziirii personalitiitii intr-o multitudine de triisiituri,
factori etc. i se riispunde cu nevoia de sintezii, de restrangere a variatiei p
sihocomportamentale a personalitiitii la un numiir relativ lirnitat de factori,
capabilii insii a condensa in ei intreaga bogiitie a personalitiitii. Este a§a-num
ita orientare "Big-five" din psihologia americanii care a devenit la ora actuaIi
i, a§a cum considerii unii comentatori, cea mai influentii modalitate de abordare
a personalitiitii. 221
11
*
-
'I
it
~ accentuarea treptata a tendintei trecerii de la studiul topografiei personalit
atii (sau a morfogenezei ei - cum ar spune Allport) la studiul eficienlei aceste
ia. Daca la inceput ideea perfectionarii omului in vederea sporirii eficientei a
ctivitiitii sale, a imbogap.rii §i infrumusetiirii vietii lui a fost prezenta mai
ales in opera filosofilor, cu timpul ea patrunde §i in gandirea psihologilor, peda
gogilor §i chiar a medicilor. Procesele formarii §i sporirii eficienlei capacitatilo
r umane, indeosebi prin intermediul educatiei, incep sa fie analizate nu numai d
intr-o perspectiva general-teoretica, nu doar ca deziderate, ci §i din una ceva ma
i concreta, legatii de nevoile imediate ale omului. Semnificativa din acest punc
t de vedere ni se pare a fi lucrarea medicului J. A. Millot, publicata inca in'
1801, cu un titlu sugestiv: Arta de a ameliora §i perfecfiona oamenii.1 In concePl
ia medicului francez adevarul ca educatia este mijlocul prin care poate fi perfe
ctionat omul ramane nealterat in integralitatea sa. "Omul este destinat sa-§i insu§e
asca §tiintele, dar el trebuie invatat sa gandeasca, sa reflecteze §i sa aplice; el
este 0 fiinta sociala, dar trebuie invatat sa-§i comunice gandurile, fie prin cuvi
nte, fie prin actiuni; el este 0 fiinta morala, dar trebuie invatat sa faca bine
le ... numai educatia este aceea care perfectioneaza facuWllile fizice §i morale"
(Millot, 1801, p. 18). ~i in alta parte citim: "Natura nu face oamenii nici buni
, nici rai, dupa cum spun unii morali§ti. Ea face fiinte mai mult sau mai putin se
nsibile, mai mult sau mai putin active, mai mult sau mai putin energice, mai mul
t sau mai putin inteligente. Educatia face restul, dezvoltandu-Ie capacitatile i
ntelectuale" (p. 55). Intuind cu mare exactitate relatia dintre factorii eredita
ri §i factorii de mediu in formarea §i perfectionarea fiintei umane, Millot analizea
za rolul unor conditii organice (care intervin chiar inainte de na§terea copilului
) §i mai ales a unor conditii exterioare (de alimentatie, de igiena, de cre§tere §i ed
ucare a copilului) care contribuie la formarea §i dezvoltarea fizica §i
1 Millot J. A., L 'art d'amiliorer merie de Migneret, 1801.
1. De la topografia personalitatii la personalitatea optimala .
In ultimii cativa zed de ani asistam la accentuarea tot mai pregnantii a unor te
ndinte in studiile despre personalitate. Astfel, de la prezentarea oarecum in si
ne a teoriilor personalitiitii, in vederea stabilirii specificului acestora, se
trece la analiza lor comparativa, pentru a sublinia continuitatea §i progresul inr
egistrat de la unele la altele, ca §i pentru a facilita 0 eventual a sinteza a lor
; de la inventarierea componentelor personalitatii se trece la cautarea §i descope
rirea "nucleului" ei, capabil a-i asigura esenta §i identitatea, adaptabilitatea §i
viabilitatea: de la viziunea unilaterala, trunchiata asupra personalitatii se tr
ece la viziunea holista, complexa; in sfar§it, de la ceea ce am putea numi "topogr
afia" personalitatii se face saltulla studierea eficientei personalitap.i. Aceas
tii ultima tendintii are, dupa parerea noastra, 0 importanta deosebita. Dezidera
tul eficientei asociat personalitatii reprezinta nu doar 0 problema axiologica,
ci §i una ontologica, deoarece 0 personalitate rara valoare nici nu exista. (Ceea
ce exista in asemenea cazuri este nu 0 personalitate, ci 0 "personulitate", un v
id aureolat artificial, 0 butaforie de prost gust, 0 realitate, rudimentar dogma
tica.) Cu timpul, intr-o lume a cautarilor §i eforturilor spre mai bine, referirea
la personalitatea eficienta, optimala inceteaza a mai fi 0 problema de conjunct
ura efemed §i perisabila, devenind, dimpotriva, una de interes maximal. De aceea,
ne propunem ca in acest studiu sa stiiruim asupra catorva momente istorice mai s
emnificative menite a evidentia
222
et de peifectionner
les hommes, Paris, L'impri-
223
moraUi a copiilor. Chiar dadi unele sfaturi date de medicul francez femeilor ins
arcinate ~i tinerelor mame sunt relativ simple, en un grad redus de conceptualiz
are, multe dintre ele de bun simt, increderea sa in rolul educatiei, mai ales al
educatiei morale pe care 0 denume~te ,,~tiinta sublima care face din om fiinta
perfecta" (p. 250), este cu atat mai semnificativa cu cat ea se manifesta in con
ditiile sustinerii, in epoca, a conceptiilor creationaliste ~i ineiste despre om ~
i capacitatile sale psihofizice. Secolul XX aduce cu sine 0 ~i mai mare nevoie d
e eficienta umana. Organizarea vietii sociale, dezvoltarea industriei, cre~terea
rolului diferitelor colectivitati umane impun aproape cu necesitate reorientare
a spre factorul uman, spre ameliorarea ~i optimizarea capacitatilor umane in ved
erea cre~terii randamentului activitatii ~i u~urarii vietii cotidiene a omului.
Lucrarile publicate in primele 2-3 decenii ale secolului XX, de~i u~or naive, de
~i mai degraba descriptive ~i exaltate decat explicative ~i realiste, atrag aten
tia asupra a ceea ce ar trebui sa faca omul pentru a-~i valorifica din plin pote
ntele de care dispune sau pentru a-~i forma ~i dezvolta altele noi. In Belgia, P
aul Nyssens publica 0 serie de lucrari pe tema perfectionarii diferitelor capaci
tati psihice: Cum citim; Voinla; Memoria: cum 0 dezvoltam; Rezerva; Sensul valor
ii; Ordine §i metoda. Printre acestea, una publicata in 1925, poarta chiat titlul
de Efficience.2 Fiind convins ca "lumea are nevoie de eficientii" (p. 59) ~i ca
pentru a concilia doua exigente incompatibile in aparenta (cre~terea productivit
atii muncii ~i redl,lcerea numarului orelor de munca), este necesara atat "organ
izarea generala a muncii", cat ~i "ameliorarea randamentului muncitorilor" (p. 1
87), Nyssens insista asupra calitatilor ~i capacitatilor care pot fi achizitiona
te ~i dezvoltate, ca ~i asupra mi} loacelor a caror folosire ducela progres, la
cre~terea valorii personare, la atingerea scopurilor. Unele indemnuri formulate
de el (completati-va instructia, perfectionati-va cuno~tintele de limba, manifes
tap inipativa, sporip-va competenta, delimitap-va responsabilitatile, dominati-v
a preocuparile, utilizati-va mai bine apti2 Nyssens Paul, Efficience, Bruxelles,
Librairie de culture humaine,
-
tudinile, antrenati-va efortul, cultivati-va discretia, fiti tenace etc.) vor fi
nu numai retinute mai tarziu de psihologia organizationala, dar li se va confer
i 0 noua penetratie, noi nuante. Nyssens are ~i initiativa infiintarii unei edit
uri ~i a publicarii in colectia "Librairie de culture humaine" atat a propriilor
lucrari, cat ~i pe cele ale altor autori. Astfel, in 1931, apare in traducere,
cu 0 prefata semnata chiar de Nyssens, lucrarea lui Parkyn A. Herbert intitulata
Autosugestia.3 Autorul acestei lucrari este atat de convins de rolul jucat de a
utosugestie in viata cotidiana, in formarea caracterului, in re~itele, ca ~i in
nereu~itele noastre, in surmontarea deranjamentelor fizice, in dominarea tulbura
rilor mintale, in formarea obi~nuintelor ~i dezvoltarea concentrarii, in vindeca
rea timiditatii, a starilor de nervozitate, a fricii, egoismului, in ameliorarea
memoriei ~i dezvoltarea optimismului, ca ~i in transformarea gandirii in actiun
e, incat recomanda ca ea sa fie "studiata, inteleasa ~i aplicata in toate circum
stantele vietii" (p. 8). Numai in felul acesta ne yom putea servi eficace de ea
~i ne yom ameliora din luna in luna, din an in an sanatatea, fericirea, succesul.
Aproximativ in aceea~i perioada, in Franta, Editura J. Oliven publica nenumarat
e lucrari consacrate aceleia~i tematici. Charles Boudouin, animatorul Institutul
ui International de Psihologie ~i directorul revistei "Actiune ~i gandire", publ
ica lucrarea La Force en nous4, in care analizeaza gandirea, actiunile ~i sentim
entele umane susceptibile, gratie unei mari stapaniri ~i dirijari, a fi modifica
te inspre binele nostru. Aceea~i idee a controlarii ~i orientarii diverselor cap
acitatii psihice umane, cu scopul atingerii scopurilor formulate, 0 intalnim ~i
in lucrarea lui M. Wargnier, publicata in 1932, cu titlul sugestiv Vers la vie h
eureuse5. Pornind de la ideea ca unele emotii ~i sentimente, cum ar fi furia, ne
multumirea, iritatia, frica, teama, tristetea, invidia, gelozia, ura etc. sunt d
estructive deoarece tulbura functiile organice ~i mintale, diminueaza energia vi
tala ~i psi3 Parkyn A. Herbert, Autosuggestion,
Bruxelles, Librairie de culture humaine,
1931.
4 Boudouin Charles, La Force en nOIIS,Paris, J. Oliven, 1931. 5 Wargnier, M., Ve
rs la vie hereuse. Le bonheur en soi, lajoie autour de soi, Paris, Editions J. O
liven, 1932.
1925.
224
225
-hid, conduc la insucces, umbresc viata personala §i a celor din jur, creeaza 0 at
mosfera nefastapentru dezvoltarea copiilor, favorizand expansiunea tendintelor i
nferioare, autorul recomanda suprimarea lor. Alte emotii §i sentimente, ca de exem
plu, bucuria §i umorul, dragostea §i caritatea etc. fiind creatoare, "sursa sanatati
i, frumusetii §i fericirii" (p. 12), "chintesenta vietii noastre afective" (p. 43)
se asociaza cu cre§terea energiei vitale, cu infrumusetarea binefacatoare a antur
ajului, cu crearea unei at" mosfere de dragoste §i fericire in jurul copiilor, de
aceea trebuie imbogatite, stimulate. Multa vreme, inca din Antichitate, omul a f
ost mai degraba interesat de a imblfu1zianimalele, de a aservi materia, de a sta
pani fortele naturii, §i mai pulin sau chiar deloc de a-§i aservi propriile sale dor
inte, de a-§i stapani emotiile §i sentimentele, pasiunile §i gandurile. Wargnier consi
dera insa ca "nu este suficient de a cre§te energia afectiva §i intelectuaUi, trebui
e sa stiipane§ti aceasta energie pentru a 0 orienta spre 0 directie determinata, p
entru a atinge scopul dorit, a realiza un ideal ales. Nu yom deveni bogati in se
ntimente §i ganduri decat controlandu-ne viata afectiva §i intelectuala ... ~tiinta
fericirii constii in control area emotiilor" (pp. 100-10 1). Am staruit asupra u
nor lucrari §i conceptii elaborate nu atat de psihologi, cat mai ales de ingineri,
medici, in general de oameni de cultura, pentru ca vedem in ele ecoul inlediat
al teoriilor formulate de marile orientari psihologice sau chiar anticiparea lor
. In fond, ideea orientarii, stiipanirii §i controliirii diferitelor functii psihi
ce nu este altceva dedit reflexul ideii dirijarii comportamentului, in vederea s
poririi eficientei acestuia, elaborata de behaviorism. La fel cum ideea caracter
ului destructiv, dezorganizator §i dezadaptativ al unor emotii §i sentimente primare
, inferioare, care due la tulburari mintale §i comportamentale, nu reprezinta deca
t expresia concePtiei psihanalitice cu privire la rolul incon§tientului in declall§a
rea stiirilor obsesionale, a nevrozeIor. Autosugestia, mai ales prin forma sa vo
luntara, care constituie "baza tuturor tratamentelor medicale" - dupa Cunl se ex
prima Parkyn -, ar putea fi asociata cu ultima faza a metodei psihanalitice, ca
metoda terapeutica, cand incon§tientul (in cazul de fata, emotiile §i sentimentele d
estructive) este asanat prin con226
trolarea lui con§tienta. In insistenta asupra vietii fericite, a bucuriei existent
ei, a obtinerii sanatatii §i succesului in viata, vedem 0 prefigurare a multora di
ntre ideile psihologiei umaniste. Anii '50, '60 aduc 0 data cu dezvoltarea varia
ntelor moderne ale behaviorismului §i psihanalizei, §i mai ales 0 data cu aparitia §i
afirmarea celei de "a treia forte in psihologie", adica a psihologiei umaniste,
noi incercari de optimizare a personalitatii umane. Descoperirea unor mijloace §i
modalitati care sa conduca la sporirea gradului de eficienta a personalitatii §i a
aCliunilor umane devine un fel de obsesie coercitiva a cercetatorilor. Neobehav
ioristul B. F. Skinner in lucrarea Revolulia ~tiinlifidi a inviiliimantului,6 ap
arutii in 1968, este preocupat de realizarea unei instruiri eficace, ca urmare,
de ajutorarea elevilor pentru a ajunge la un asemenea rezultat. In acest sens eI
considera ca sporirea eficientei invatiirii s-ar putea obtine prin utilizarea r
elatiilor de intarire, adica a relaliilor dintre comportament §i consecintele aces
tuia, prin model area comportamentului §i mentinerea lui in vigoare. Intiirirea fi
ind un tip particular de consecinla asigura pastrarea comportanlentului pe durat
a unei perioade prelungite. Procesul s-ar putea realiza in doua faze: mai intai
prin stabilirea anticipata de catre profesor a comportamentului terminal, deci a
comportamentului care urmeaza a fi, in ultima instan!ii, oblinut; apoi, prin fo
rnlarea §i instalarea comportamentului terminal cu ajutorul intaririi, adica pe ba
za modelarii comportamentului prin aproximatii succesive, deoarece "aparilia pe
nea§teptate a comportamentului nu are eficienta" (Skinner, 1971, p. 176). In veder
ea realizarii concrete a acestui ultim deziderat Skinner propune 0 multitudine d
e modalitali ce pot fi utilizate (fortarea fizica a comportamentului; intrebuint
area unor stimuli care declall§eaza raspunsul ce urmeaza a fi intarit; imitatia; r
eproducerea rezultatelor unui comportament; repetari neimitative, prestabilite;
sugerarea comportamentului etc.). Printre aceste modalitati cea mai eficace este
considerata programarea complexa a comportamentului, implicit folosirea invalar
ii programa6 Skinner B. F., Revolufia §tiinfificii a rnviifiimantului, Bueure~ti,
Editura Didaetica ~i Pedagogica, 1971.
227
te (vezi pp. 176-190). Pomind de la premisa cii "in oricare alt domeniu exigente
le cre§terii produqiei ar atrage dupa sine in mod automat inventarea de echipament
e care ar permite economisirea timpului de munca" (p. 29), Skinner se intreaba d
e ce acest lucru n-ar fi posibil §i pentru invatamant. In consecinta, pentru cre§ter
ea rapida a eficientei activWHii de invatare, el propune inventarea §i folosirea u
nor ma§ini de instruire, care ar facilita unora procesul de asimilare a cuno§tintelo
r, dar §i fructificarea in mai mare masura a potentialului disponibil al elevilor.
Intentia autorului privind cre§terea eficientei activitatii de invatare, a compor
tamentului in general, este evidenta, pentru a mai insista in amanunt asupra ei.
Acelea§i intentii Ie intalnim §i la neofreudi§ti. Erich Fromm, unul dintre cei mai re
prezentativi neofreudi§ti, in lucrarea sa Societate alienata §i societate sanatoasa,
7 aparuta in 1955, respingaud unele teze freudiste (incompatibilitatea dintre so
cietate §i civilizatie, adaptarea omului la societate etc.) militeaza pentru defin
irea starii de sanatate mental a in termeni de adaptare a societatii la nevoile
omului, in cei ai rolului pozitiv sau negativ pe care 11joaca societatea in aces
t sens. "Ca individul se bucurii sau nu de siiniitate mentala - scria Fromm -, a
ceasta nu depinde mai intai de el, ci de structurile societiitii. Dadi societate
a este sanatoasa, ea favorizeaza capacita1i1e umane de dragoste, de muncii creat
oare, de rationare §i de obiectivitate; ea il ajuta pe om sa dobandeasca sentiment
ul individualitalii, bazat pe forta lui productivii. Daca societatea este bolnav
a, ea produce ostilitate, neincredere; ea transforma omul in instrument utilizat
§i exploatat de catre altii, atrofiaza con§tiinta lui de sine, excepmnd miisura in
care el se supune altora sau devine un automat" (Erich Fromm, 1983, p. 98). From
m intreprinde nu numai 0 critica virulentii a societatii contemporane caracteriz
atii prin fixatii sau regresiuni spre stadii de dezvoltare invechite, inadecvate
, bazate pe alienarea omului, pe degradarea sa caracteriala, pe pierderea indivi
dualitiitii sale, ci propune §i 0 serie de modalitiiti de depii§ire, de iC§ire din imp
asul unor asemenea situatii. Dupa
7
opinia lui, dezvoltarea capacitatilor de iublrc. §i de creatie ale omului, elibera
rea lui de legaturile incestuoase cu clanul §i cu pamantul, amplificarea sentiment
ului identitatii fundamentat pe experienta de sine ca subiect §i ca agent al propr
iilor sale forte, stiipauirea realitiitii interne §i externe, dezvoltarea ratiunii
§i obiectivitiitii etc. sunt tot atatea mijloace prin care ar putea fi obtinuta s
anatatea mental a, insanato§irea societatii, implicit, cre§terea eficientei umane. D
ar parca niciunde grija pentru sporirea eficientei personalitatii, pentru cre§tere
a §i dezvoltarea ei nu s-a manifestat cu mai multa pregnan¢ de cat la psihologii uma
ni§ti. A. H. Maslow, in lucrarea MotivaJie §i personalitate (1950, 1970)8 §i Carl Roge
rs in majoritatea lucrarilor sale, dar cu deosebire in doua dintre ele: Terapia
centrata pe client (1954) §i Dezvoltarea persoand (1961)9 staruie cu precadere asu
pra necesitatii punerii in valoare a intregului potential uman pentru cre§terea fo
rtelor personalitatii, ameliorarea relatiilor interpersonale §i optimizarea vietii
de grup. Deviza lui Maslow "ceea ce un om poate, el trebuie sa fie, deoarece ex
istii 0 tendinta ca fiecare sa devina autoactualizat in ceea ce este el potentia
l. .. sa devina ceea ce este capabil sa fie" (Maslow, 1970, p. 46), ca §i convinge
rea lui Rogers ca a fi plenar tu insuti in calitate de fiin¢ umana "este un proces
pozitiv, constructiv, realist §i demn de incredere" (Rogers, 1966, p. 134) sunt s
emnificative din acest punct de vedere. Dupa Maslow conditia personalitatii efic
iente, a sanatatii sale psihice, 0 reprezinta autorealizarea, indeplinirea metan
evoilor, indeosebi a ultimei trebuinte din celebra sa "piramidii a trebuintelor"
. Omul ajuns in acest stadiu capata 0 serie de caracteristici care 11disting de
altii. El are 0 mai bum percepere a realitatii; dispune de un mai mare grad de a
cceptare a sinelui, a altora, a naturii; manifesta mai multa spontaneitate, simp
litate, firesc §i naturalete; este centrat pe probleme; este animat de deta§are, aut
oirorue, independenta fata de cultura §i mediu; poseda 0 mai mare capacitate
8
Maslow A. H., Motivation and Personality,
New York, Harper et Row Publi-
Fronun Erich, Texte aLese, Bucure§ti, Editura Politica, 1983.
shin; Co. 1970, second edition. Rogers Carl R., Le dtiveloppement
de Lapersonne, Paris, Dunod, 1966.
228
229
voluntarii, un mai pronunlat gust pentru activitate; se distinge prin prospelime
a aprecierilor; intreline relalii interpersonale mai profunde cu altii, fiind ca
pabil de 0 mai mare capacitate de afiliere, fuziune, identificare: face discrimi
niiri mai fine intre mijloace §i scopuri, intre bine §i riiu; beneficiaza de simlul
umorului, este mult mai creativ. Ajuns in faza satisfacerii trebuinlei de autore
alizare, omul traie§te 0 "experienlii de vatf", se simte un Dunmezeu, fiind domina
t, pe de 0 parte, de valoarea perfectiunii, succesului, implinirii, satisfactiei
, calmului, lini§tii suflete§ti, toate bazate pe dobandirea complexitiilii §i autentic
itiilii umane, pe de altii parte, de lipsa temerii §i anxietalii, a dorinlelor §i sc
opurilor (Maslow, 1970, pp. 149-180). Pentru Rogers, condilia personalitiilii ef
iciente 0 reprezinta maturizarea ei psihiea. A§a cum omul autorealizat descris de
Maslow dispune de o multitudine de noi caracteristici psihocomportamentale, tot
a§a §i persoana descrisa de Rogers ajunsa la "maturitatea psihologicii maximala" cap
iitii 0 serie de calitiili: ea i§i triiie§te plenar sentimentele; i§i poate alege libe
r comportamentele sigure §i autentic satisfiiciitoare; dispune de capacitatea de a
fi propriul sou criteriu, propriul siiujiltru; se angajeazii deplin in procesul
propriei sale jiinlari §i deveniri; i§i modificii §i reorganizeazii conceplia despre
sine insu§i, capiitand 0 atitudine pozitiva falii de sine; manifestii maturitate c
omportamentalii in raport cu allii; i§i incorporeazii in structura Eului experient
a trecutii, altiidatii refuzata etc.) Rogers, 1966, pp. 51, 52, 59, 61, 74, 141
etc.). Prin "exteriorizarea sentimentelor", prin "utilizarea constructiva §i criti
ca a potenlialitiililor siiniitoase de care dispune", prin "descoperire §i utiliza
rea ciiilor de evolulie in conformitate cu natura §i esenla sa", prin "eliberarea
de formele comportamentale vechi, ineqiale", ca §i prin "adaptarea unor comportame
nte noi, flexibile" - omul i§i poate miiri extrem de mult eficienla, inscriindu-se
activ §i plenar in fluxul existenlial. Psihologia umanista nu se mullume§te insii n
umai cu formuliiri §i explicalii teoretice, ci incearcii sii-i furnizeze omului §i i
nstrumentele prin internlediul ciirora acesta sii se poatii autorealiza §i maturiz
a, propunand chiar 0 tehnologie a schimbiirii. Terapia centrata pe client, bazat
ii pe spontaneitatea §i intuilia empaticii a psihotera230
peutului, pe efortul lui de a-§i inlelege clientul in unicitatea §i singularitatea l
ui, ca §i pe ajutorarea acestuia pentru a ajunge la con§tiinla de sine, la ideea res
ponsabilitiilii, astfel incat sii devina, in final, 0 "noua" persoana, aliituri
de grupul de fntalnire centrat pe dezvoltarea personala, pe inlelegerea sinelui §i
a altuia, pe descifrarea sensului propriilor comportamente desfii§urate in grup,
a efectelor acestoraasupra altora, pe dezvoltarea capacitiilii de exteriorizare
autenticii a sentimentelor etc., sunt doar douii dintre tehnicile de schimbare p
ropuse de psihologia umanista. Meritii a fi relinutii §i ideea lui Maslow potrivit
ciireia autorealizarea §i maturizarea psihicii nu pot avea loc in orice fel de co
ndilii, in orice tip de societate, ci numai intr-un mediu social suportiv, facil
itator, in care oamenii sa se poatii manifesta potrivit naturii lor, sa devinii
din ce in ce mai allocentrici. 0 asemenea societate este denumita de psihologul
american "societatea Eu-psihica". De§i psihologia Ulllanistii este contradictorie
in esenta sa, de§i ea dispune de 0 serie de limite, a§a cUlll ariitam in alte studii
(M. Zlate, 1983),10 ea ramane una dintre orientiirile psihologice maximal inter
esate de imbogiilirea naturii umane, de schimbarea, reimprospiitarea §i renovarea
stilului relaliilor interpersonale, de ameliorarea mediului de viala al oamenilo
r, de furnizarea unor instrumente de schimbare - §i toate acestea pentru a-I ridic
a pe om panii la nivelul condiliei sale superior umane, pentru a-i cre§te eficient
a comportamentului §i a-i infrumusela existenla. In acest context de efervescentii
ideaticii generat de orientarile psihologice tradilionale sau de variantele lor
moderne, ca §i de altele noi abia apiirute, chiar unele persoane mai pulin specia
lizate in psihologie incep sa fie tot mai interesate de optimizarea §i ameliorarea
comportamentului profesional, de reu§ita in profesiune sau in viala. Semnificativ
ii din acest punct de vedere ni se pare a fi lucrarea lui James T. Mangan, apiir
utii in 1966, cu un titlu §ocant, lnvalatia "va vinde ", pe care editorul francez
11piistreaza doar ca subtitlu, titlul traducerii franceze fiind Arta
10 Zlate M., Inconsecvenrele ~i limitele umanismului vista de psihologie", 1983,
tom. 29, ill. 2.
"psihologiei umaniste ", "Re-
231
I
de a reu§i11• Autorul american pome§te de la ideea ca exista doua sisteme de reu§itii: s
istemul de merit, bazat pe cuno§tinte, priceperi, capacitati, pe invatare §i munca a
sidua, §i sistemul de "a ajunge" (in sens de a reu§i, a parveni), care este "arta de
a face spuma, de a face sa fii cumpiirat la pretul corect, este sistemul de a t
e pune in valoare, ate valoriza, a-ti da importanta, a deveni cineva" (Mangan, 1
970, p. 19). Primul sistem, considera autorul, §i-a pierdut de mult valoarea, el n
u a depa§it peretii §colii, fapt demonstrat de imprejurarea ca in multe sectoare de
activitate in frunte se afla nu cei capabili, dimpotriva, subordonatii lor sunt
mult mai dotati dedt ei. De aceea, el este tentat sa acorde 0 mai mare important
a celui de-al doilea sistem pentru ca "cei care il practica i§i largesc viata, se
simt dinamici §i eficace; intr-o lume in care majoritatea oamenilor sunt insignifi
anti acest sistem procura 0 bucurie superioara" (p. 19). Cei dotati nu reu§esc in
viata datorita faptului ca nu-§i fructifica posibilitatile de care dispun, lasandu
-§i-Ie sa se consume interior fiira vreaun profit nici pentru ei, nici pentru alti
i. Ceilalti, in schimb, poseda arta de a se pune in valoare, ca una dintre premi
sele sau conditiile esentiale ale reu§itei. Opt calitati sunt necesare pentru a te
pune in valoare: a §ti sa te exprimi; a §ti sa promiti; a dispune de curaj, de indr
azneala; a §ti sa comunici; a fii diplqmat; a §ti sa fii familiar; a fi serios; a §ti
sa convingi. Intreaga lucrare este dedicata analizei acestor calitati §i mai ales
modului de dobandire a lor. Chiar daca multe dintre "sfaturile" autorului dovede
sc ca este adeptul dictonului "scopul scuza mijloacele", semnificatia lucriirii
constii in faptul ca din ea se degaja increderea optimista a autorului in posibi
litatea de achizitionare, de dobandire prin invatare §i munca a calitatilor care a
sigura reu§ita comportamentului. "Arta de a te pune in valoare nu este simpla, ea
cere efort, energie, rabdare, refacerea vietii dupa alte linii de conduitii, ach
izitionarea unor noi insu§iri, noi aptitudini, uneori pornind chiar de la zero, fa
miliarizarea cu idei straine, care din instinct au fost refuzate pana la un mome
nt da1. Nici 0 calitate nu poate fi achizitionatii tara luptii apriga" (p. 13).
11 Mangan
James T., L 'art de riusir, Paris, Les editions d'Organisation,
1970.
De pe acelea§i pozitii este respinsa §i ideea celor care sustin ca pentru a te pune
in valoare ar fi necesareo serie de dispozitii naturale. "Fals! - exclama autoru
l. Arta de a te pune in valoare nu este innascuta, ci se invata" (p. 14). Pentru
a demonstra aceasta §i totodata pentru a-I ajuta pe oameni sa-§i inregistreze progr
esul in achizitionarea insu§irilor necesare artei de a reu§i, Mangan imagineaza chia
r §i un chestionar de autoevaluare care cuprinde cele opt insu§iri, cu diverse subdi
viziuni, notate fiecare cu un anumit numiir de puncte. In urma practiciirii ziln
ice a exercitiilor indicate, ca §i a autoevaluiirii din timp in timp a rezultatelo
r obtinute s-ar putea constata daca s-a facut sau nu vreun progreso De§i chestiona
rul propus de autor nu este suficient de bine elaborat sub raport metodologic, e
l ar putea fi retinut ca 0 sugestie in vederea construirii unui instrument util.
• Ideea centrala a lucriirii lui Mangan care se degaja cu mare pregnan¢, chiar daca
adeseori insuficient fundamentata teoretico-§tiintific, este aceea a perfectionii
rii omului in vederea cre§terii potentelor sale, a impliciirii lui cat mai eficien
te in viata profesionala §i cotidiana. Solutia nu este insa cea imaginata de autor
. Importanta este asocierea celor doua sisteme §i nu disocierea lor. Trebuie invat
ati sa se puna in valoare cei care merita, care dispun de cuno§tinte, priceperi, c
alitati personale §i anihilati ceilalti care de§i nu dispun de nici 0 baza informati
onala §i aptitudinala se gasesc in varful piramidei organizationale. Incepand cu a
nul 1970 tendinta de a vorbi nu despre orice fel de personalitate, ci despre per
sonalitatea eficienta incepe sa se accentueze §i mai mul1. De la analiza §i descrier
ea oarecum in sine §i pentru sine a personalitatii, in care probleme, cum ar fi: n
atura, geneza §i structura personalitatii sunt predominante, se trece la analiza m
odului de exteriorizare §i manifestare comportamentala a personalitatii. Ceea ce i
ntereseaza in primul rand este nu atat ansamblul insu§irilor depersonalitate, cat
valoarea lor comportamentald. Problema amelioriirii §i perfectionarii insu§irilor pe
rsonalitatii in vederea cre§terii eficientei manifestiirii lor in diverse tipuri d
e comportamente profesionale ale omului (de invatare, de munca, de creatie, de c
onducere etc.), ca §i in cele cotidiene (interpersonale §i grupale) trece pe prim pl
an.
233
232
••
Cercetatorii incep sa manifeste tot mai pregnant nazuinta spre perfectibilitatea
fiintei umane. a trecere sumara in revista a catorva lucrari aparute imediat du
pa 1970 poate fi relevanta din acest punct de vedere. John Passmore publica in 1
970lucrarea The Perfectibility of Man1Z, in care se refera la perfectionarea omu
lui de-a lungul diferitelor etape istorice paoa in zilele noastre, .de la vechii
greci pana in prezent, de la cre~tinism ~i ortodoxism la heterodoxism, de la re
na~tere la cuno~terea rational a, de la anarhism, utopie, comunism, psihanaliza
pana la evolutionism. Primul capitol allucrarii sugestiv intitulat Peifecliune §i
perfectibilitate creioneaza cadrul teoretic al problemei abordate, opereaza dist
inctii, ofeca sugestii metodologice. De~i lucrarea este scrisa de un filosof, de
pe pozitiile filosofiei, ea poate fi utila ~i celui care studiaza psihologia pe
rsonalitatii deoarece ii furnizeaza date, interpretari, explicatii cu privire la
profilul psihic, la structurile de personalitate ale oamenilor din diverse epoc
i istorice, ca ~i la saItul progresiv racut de la 0 epoca la aIta, de la 0 modal
itate de abordare a omului la alta. Tot in 1970, Claude Duval ~i Yves A. Michaud
publica lucrarea Eficacitatea personalii13 in care accentul cade pe considerare
a unor factori psihoindividuali in asigurarea reu~itei. Ei considera, de exemplu
, ca temperamentul reprezinta cheia activitatii personale deoarece este stabil.
De aceea, spun autorii, necesitatea cunoa~terii acestor resurse este primul impe
rativ al optimizarii personale. Tot ceea ce se achizitioneaza in decursul vietii
nu are valoare, soliditate decat dadi este construit pe fundamentele temperamen
tului. Autorii sunt de parere ca temperamentul este un fel de material brut care
vine sa fasoneze istoria familiala, apartenenta sociala, peripetiile vietii ind
ividuale. Constataod ca in calea realizarii unor comportamente eficiente apar 0
serie de obstacole, de factori perturbatori, cei doi autori propun ~i unele reme
dii. De pilda, observand caeficienta scazuta a activitatii umane se datoreaza inca
pacitatii omului de organizare ~i consumare ratioof Man, New Yark, Scribner's, 1
970. 13 Duval Claude, Michaud Yves, A., L 'efficacite personnelle, Paris, Les Ed
itions d'Organisation, 1970.
12 Passmore John, The Perfectibility
nala a timpului disponibil ei propun un test de utilizare eficienta a timpului.
AIte remedii vizeaza ameliorarea planului interpersonal, a vietii de grup etc. M
elvin L. Weiner se arata a fi la fel de interesat de problematica optimizarii ~i
ameliorarii activitatii ~i existentei umane. EI publica in 1973 lucrarea Person
ality: The Human Potential14, axata pe analiza celor mai complexe probleme cu ca
re se confrunta omul intr-o lume a tehnologiei ~i intr-o civilizatie aflata la r
ascruce. Anxietatea ~i crizele vietii, constrangerile repetate, drogurile, sinuc
iderea, homosexualitatea, relatiile conjugale, sarcina ~i avortul, moartea parin
tilor, starile de panica, conflictele de munca, comportamentele antisociale etc.
constituie tot atatea semne de intrebare carora omul trebuie sa Ie dea un raspu
ns acceptabil pentru a-~i construi demn existenta. Autorul propune noi modalitat
i terapeutice bazate pe . sinteza psihologiei Eului cu teoria dezvoItarii cognit
ive a lui Piaget. Totodata, el cheama psihologia sa-~i delimiteze mai cIar locul
in lumea tehnologiei ~i sa-~i aduca contributia la solutionarea relatiei dintre
predestinarea omului ~i responsabilitatea sa individuala. In 1974 Richard W. Co
an introduce conceptul de personalitate optimalii (intr-o lucrare cu acela~i tit
lu: The optimal personality: An empirical and theoretical anaZysis)15oarecum ase
manator conceptelor de adaptare, normalitate, maturitate, sanatate mentala, auto
actualizare etc., utilizate de psihologia umanista, dar muIt mai bine conturat d
ecat acestea. Dupa autor, personalitatea optimala este aceea care dobaod~te 0 ex
perienta "dulce", "moale", rara asperitati, se descurca bine in munca sa, in rel
atiile sociale, ajunge la 0 stare interioara de bine. Personalitatea optimala di
spune de 0 consistenta intraindividuaUi (motivationala, cognitiva, expresiva etc
.) caracterizata prin adaptarea interioara a individului, in sensul ca acesta es
te liber de conflictele interne, motivationale sau de con§tiinta. a asemenea perso
nalitate obtine succesul in confruntarea cu problemele vietii carora Ie face fat
a, apeland la functiile sale intelectuale,
14 Melvin L. Weiner, Personality: The Human Potential, New York, Pergamon Press
Inc., 1973. 15 Coan R. W., The Optimal Personality: An empirical and theoretical
analysis, New York, Columbia University Press, 1974.
234
235
la abilWitile creative. Personalitatea optimala ~tie, de regula, sa~i utilizeze
productiv potentialitatile intelectuale de care dispune. In acest caz, actualiza
rea se refera la disponibilitatea de a utiliza oricare abilitate intelectuala, s
pre deosebire de alte teorii (indeosebi de cea formulata de Maslow) in care pote
ntialul actualizat este exclusiv motivational. In sfar~it, personalitatea optima
la poseda 0 con~tiinta superioara celei obi~nuite, comune; ea manifesta deschide
re catrc experienta, catre relatiile sociale, capacitate ce este insa corelata c
u tendinta spre autonomie, ca un element-cheie al unui asemenea tip de personali
tate. Autorul ne atrage atentia asupra faptului ca unele dintre aceste caracteri
stici sunt independente, altele par a fi necorelate: unele se exclud reciproc, i
n timp ce altele sunt incompatibile doar in anumite situatii. Astfel, uneori tre
buie sa alegem intre autonomie ~i interactiuni sociale pozitive; in mod similar
situatiile implicate de stabilitate ~i consistenta interioara nu pot fi mentinut
e daca cineva este spontan, deschis la 0 noua experienta; perceptia calma, stabi
la, lini~tita este incompatibila cu deschiderea ~i interesuI social; un nivel in
alt de autoconstanta poate sa preceada un nivel inalt de autoestimare (Coan, 197
4, cap. II). Spre deosebire de alti autori care concep maturitatea, sanatatea me
ntal a ca un continuu, Coan arata ca importante sunt ~i contrastele senmalate. S
intetizand caracteristicile personalitatii optimale, Coan arata ca acestea sunt:
trebuinta spre flexibilitate; experienta Eului; flexibilitatea relatiilor inter
personale; flexibilitatea relatiilor dintre generatii; trebuinta spre unificare,
spre unitate (pp. 202-229). Nu este greu sa deducem ca in conceptia lui Coan re
alizarea maximala a acestor caracteristici acorda personalitatii un caracter sup
lu, dinamic, eficient. Dar personalitatea optimala presupune nu doar realizarea
maximala a potentialitatilor, ci ~i utilizarea flexibila a modurilor variate de
experienta ~i de actiune. Conceptia lui Coan cu privire la personalitatea optima
la se caracterizeaza prin concretete umana ~i realism eficace, ea exprimand incr
ederea autorului in posibilitatea omului de a ajunge la forme superioare de auto
organizare ~i implinire. Autorul american nu numai ca nu a diminuat resursele cu
prinse in conceptiile care accentueaza nevoia de eficienta a omului, dar le-a
236
tonifiat imprimandu-le 0 noua acuratete ideatica, ~i deschizand, totodata, calea
spre 0 abordare experimentala. In ultimii ani s-au tacut eforturi ~i pe directi
a descoperirii unoI' indicatori in stare a masura gradul de eficienta al persona
litatii. Insertia sociala angajanta ~i responsabila, implicarea directa in profe
siune, folosirea deplina a disponibilitatilor, diversificarea stilurilor de viat
a, realizarea aspiratiilor ~i idealurilor etc. sunt astfel de indicatori. Mai mu
lt dedit atilt, s-a propus infiintarea unei noi ~tiinte - antropomax:imologia -
centrata pe studierea capacitatilor latente ale omului ca ~i a mijloacelor de ac
tualizare, concomitent cu folosirea lor adecvata in momente de eforturi intense.
De~i asemenea propuneri vin din partea psihologilor sportivi, care considera ca
in sport intervin astfel de "momente", ele pot fi generalizate ~i pentru alte s
ituatii (exa- mene, concursuri profesionale, artistice etc.). S-a sugerat crearea
~i investigarea profunda a unor zone de educalie prioritara (ZEP) sau a unor gr
upuri de ajutor psihopedagogic (GAPP) menite a contribui la optimizarea conditie
i educationale, profesionale ~i existentiale a omului, implicit, la cre~terea ef
icientei persoanlitatii sale (Edith Piat, 1983).16 In psihologia romaneasca preo
cupari pentru studierea personalitatii eficiente intiUnim . la S. Chelcea~i Adin
a Chelcea (1977)17 care enumera printre factorii sporirii eficientei: stabilirea
prioritatilor, cultivarea imaginatiei creatoare, deprinderea lecturii rapide ~i
a invatiirii temeinice, elaborarea in colectiv a deciziilor etc. Valeriu Ceau~u
(1983)18 considera ca autocuno~terea, racordarea dintre imaginea de sine ~i atr
ibutele reale ale persoanei contribuie la optimizarea relatiilor individului cu
sine insu~i, cu lumea. Noi in~ine (M. Zlate, 1988)19 militiim pentru promovarea
armoniziirii
16 Piat Edith, Les GAPP, groupes d'aide psychopedagogique, Paris, ESF, 1983. Vez
i §i: *** Ecoles en transformation. Zones prioritaires et autres quartiers, Paris,
Harmattan,1983.
17 Che1cea Septimiu, Chelcea Adina, Elemente de psihologie a muncii eficiente, B
ucure§ti, Editura Politica, 1977. 18 Ceau§u Va1eriu, Autocunot1§tere §i creafie, Bucure§ti
, Editura Militara, 1983. 19 Zlate M., Omulfafii Infafii eu lumea, Bucure§ti, A1ba
tros, 1988.
237
§i echilibriirii structurilor de personalitate - ca 0 conditie fundamentala a opti
mumului acesteia -, §i evitarea discrepantelor dintre esenta §i aparenta, intentii §i
realizari, yorba §i fapta care sunt tragice atat pentru existenta cotidiana a indi
vidului, cat §i pentru destinul sau social. Dupa opinia lui Adrian Neculau (1989)2
0 implicarea individului in anumite tipuri de relatii interpersonale (indeosebi
in cele de cooperare), ca §i integrarea lui in grup, care constituie un mediu §i mij
loc de formare a personalitatii, spore§te potentele §i fortele acestuia, implicit a
eficientei actiunilor lui. Dupa opinia noastra, procesul complex al devenirii "i
ntru personalitate" §i mai ales cel al devenirii "intru personalitate optimala" ar
implica, printre altele: - eliberarea personalitatii de sub imperiul stagniirii
§i inchistiirii, mortificiirii §i improvizatiilor, alterarii §i chiar anuliirii ei, c
oncomitent cu diversificarea §i valorizarea maximala a personalitatii ca opuse ten
dintelor de uniformizare §i simplificare rudimentarii a ei; - descoperirea, omolog
area §i introducerea in circuitul vietii a adevaratelor personalitati, a adeviirat
elor valori, ce se cer a fi triate §i distinse de falsele personalitati, de cele a
le veleitarilor, oportuni§tilor §i impostorilor; - instituirea unor repere valorice
ferme, capabile a contracara §i descuraja falsul §i imitatia, respectul simulat §i eva
luarea oamenilor in termeni invariabil superlativi, confuzia valorilor §i retorism
ul ca elogiere demagogica a nulitatilor; - amplificarea resurselor reflexive §i au
toreflexive ale 0mului in vederea cre§terii eficientei cunoa§terii in general, dar §f
al cunoa§terii de sine care poate fi transformata intr-o adeviiratii forta existen
tiala §i actionala; - dinamizarea tuturor disponibilitatilor §i capacitatilor omului
§i nu doar a unora dintre ele; trecerea lor din virtualitate in realitate, din st
are latenta in stare manifesta, §i mai ales gestiunea lor rationala;
20 Neculau Adrian, A triii printre oameni, Ia~i, Junimea, 1989.
- eliminarea simulacrelor de competitie care conduc la amestecul valorilor, la u
niformizarea lor, mai mult, la estomparea adeviiratelor valori; - radicalizarea
procesului formiirii §i devenirii personalitatii prin schimbarea profunda, din tem
elii, a relatiilor sociale, a mentalitatilor §i prejudeciitilor, a practicilor soc
iale nefaste, de asemenea, prin eliminarea compromisului, a stiirilor de supuner
e oarba, umilire, lingu§ire §i servitute, a actiunilor discretionale, a adormirii cO
ll§tiintei cu vorbe goale, a ciilciirii in picioare a demnitatii umane.
238
2. BIG-FIVE - 0 tendinta * accentuata in cercetarea personalitatii
1. PREAMBUL Abordarea diferitelor tendinte prezente in studiile despre personali
tate constituie una dintre preocuparile noastre majore din ultimii ani. Avem ins
a in vedere nu orice fel de tendinte, ci doar pe cele numite de noi accentuate.
Sunt accentuate tendintele importante, semnificative, care produc modificari de
esenta intr-un domeniu al cunoa§terii, preparand trecerea spre un nou mod §i nivel d
e intelegere al ei, spre elaborarea unor noi paradigme menite a impinge §tiinta in
tr-un stadiu superior al dezvoltarii ei, §i nu cele care provoaca schimbiiri de su
prafatii, aparente, doar de limbaj, deci nu cele care aduc doar 0 renovare conce
ptuala. De asemenea, sunt tendinte accentuate cele durabile, persistente in timp
, care se asociaza cu schitarea sensului evolutiei viitoare a cunoa§terii sau a un
ei probleme particulare, cele care lasa urme adfulci in conceptia §i metodologia c
ercetarii, §i nu cele efemere, care apar §i dispar cu iUleala fulgerului nelasand ni
ci un fel de urma. In sfi'tr§it,constituie tendinte accentuate cele autentice, dez
irabile, care exprima nu numai adevarul cunoa§t~rii, ci duc, prin rezultatele lor,
la ameliorarea §i optimizarea existenlei umane, la sporirea potentialitatilor cre
atoare §i actionale ale omului, §i nu cele pseudo§tiintifice aparute la marginea §tiinte
i sau dincolo de limitele ei, initiate de per* Comunicare prezentata la Conferin
ta Nationala de Psihologie, Bucure§ti, 1994.
soane dubioase care se sustrag controlului §tiinlific competent §i care se soldeaza
cu efecte inacceptabile. Tedintele accentuate sunt generate de noile solicitari §i
cerinte adresate §tiintei de catre societate, ca §i de acumularea problemelor nerez
olvate, a explicatiilor limitate sau eronate, a unor metode insuficient puse la
punct. Parcurgand studiile despre personalitate am constatat ca astfel de tendin
te accentuate ar putea fi considerate urmatoarele: trecerea de la prezentarea oa
recum in sine a conceptiilor §i teoriilor personalitatii la analiza lor comparativ
a; saltul Hicut de la investigarea invelioJuluiexterior, protector al personalit
atii la descoperirea nucleului ei care ii asigurii esenta, identitatea, adaptabi
litatea §i viabilitatea, acest "nucleu" nefiind altcineva dedit Eul; ascensiunea d
e la viziunea atomar-asocialionista • asupra personaliilitii la viziunea holist-in
tegralista asupra ei; deplasarea centrului de greutate de pe investigarea struct
urii sau topografiei personalitatii spre surprinderea eficienlei personalitatii,
a optimalitatii ei. Acestei ultime tendinte accentuate i-am consacrat chiar un'
studiu special 1. Una dintre cele mai recente tendinte accentuate in abordarea
personaliilitii, dar care incepe sa se accentuez~ tot mai pronuntat, consta in t
recerea de la descriptia §i analiza personalitalii in termeni numerooJi§i diveroJila
descriptia §i analiza ei in termeni mai pUlin numerooJi§i relativ asemanatori intre
ei. Asupra acestei ultime tendinte, care consta practic in trecerea de la studi
ul analitic la studiul sintetic al personalitatii, ne yom opri in continuare.
2. BIG-FIVE - 0 noua tendinta in studiul personalitatii Dupa cum este cunoscut,
cel mai adeseori personalitatea a fost abordata in termeni de trasaturi, acestea
din urma mnd luate fie in expresia lor de "proprietati dispozitionale" (Allport
), fie in cea de "factori" (Cattell). Atacul conceptului de triisatura a dus ins
a la declinul interesului in studiul analitic al personalitalii
I Vezi: Mielu Zlate, De la topografta personalitii{ii "Revista de psihologie", 1
990, lIT. 2.
la personalitatea
optimalii,
240
241
in termeni de trasaturi. La aceasta se adauga §i un alt factor favorizant §i anume m
ultiplicarea excesiva a numarului trasaturilor (factorilor) de personalitate, fa
pt care a condus la formarea unei imagini compozite asupra personalitatii §i mai a
les la "pulverizarea" unitatii ei.ln sfar§it, nu trebuie sa uitam nici circumstant
ele sociale, mai ales in tarile cu regimuri totalitare, care au ingradit nu numa
i studiul personalitatii, ci §i afirmarea ei. Cu timpul insa, datorita schimbarii
campului teoretic §i metodologic al psihologiei, dar §i a contextului propriu-zis so
cial, a inceput sa se imadacineze credinta in faptul ca descriptia personalitati
i n-ar fi at~hde dificila dupa cat ar parea, de asemenea, credinta ca 0 asemenea
descriptie s-ar putea realiza apeland la un numar relativ limitat FACTORII de t
rasaturi dispozitionale sau factori. . ii McCrae Christal Interpersonal (1963) (
1986) (1957) (1988) (1967) (1964) (1989) 11985) unei S-a afirmat chiar nevoia el
aborarii Norman taxonomii a trasaturilor (1949) 1(1961) Smith Cattell PeabodY!ii
Costa !ii Tupes !ii Borgatta de personalitate comparabila ca functionalitate cu
sistemul periodic al elementelor chimice (Goldberg, 1981)2. Studiile de analiza
factoriala au condus spre acreditarea ideii ca esentiali pentru structura perso
nalitatii ar fi cinci factori. In tabelul 1 redam intr-o forma sintetica cele ma
i reprezentative contributii pe directia descrierii §i analizei personalitatii in
"cinci factori". Se poate remarca faptul ca de§i nu exista un acord unanim in denu
mirea factorilor, consensul autorilor in ceea ce prive§te continutul psihologic al
acestora este destul de mare. Primul factor - extraversia - arata capacitatea d
e orientare a personalitatii catre exterior, modul de implicare in actiune, soci
abilitatea persoanei. Exista un mare acord al a:utorilorin denumirea §i specificar
ea continutului lui. Cel de-al doilea factor - agreabilitatea - prinde in el dif
erentele individuale relevate de interactiunea sociala (prietenie, placere) §i se
refera indeosebi la calitatile emotionale ale persoanei §i la comportamentele ei p
rosociale. Cel de-al treilea factor - c01l§tiinciozitatea - vizeaza modul concret,
caracteristic al individului de a trata sarcinile, activiII
tatile, problemele care apar in viata lui. DC§iel ofera 0 imagine mai putin clara,
cuprinde trasaturi cum ar fi ordinea, disciplina, responsabilitatea sociala. Ce
l de-al patrulea factor - stabilitatea emolionalii - este perceput in consens de
marea majoritate a cercetatorilor ca retinand diferentele individuale referitoa
re la caracteristicile emotionale ale unei persoane (calm, multumit, emotiv, nee
motiv), dar §i la diferitele dificultati emotionale ale oamenilor (anxietate, depr
esie, iritabilitate etc.). Tabelull
Situatia sinoptiii a celor 5 facton ai personalitiitii
lIutocontrol neuroticism responSIlputerea puterea daptabilitate AUTORULemotional
extraversie culturii tate socialii IVcon§tiinsociabilitate emotionaintelect intel
ect IIfect muncii IIVforta IIIcontrol conformiamabilitate deschidere lilate lila
te intelectului curiozitatea litate emotionacortertia dmgoste putere adaptare in
teligentii emotionapruden¢ indepen§iIItractie dentii alllbitie dependentii pliicere
agreabilitate stabilitate neuroticism afirmare extraversie ciozilate anxietateI
exvia culturii subtilitate nivelul socillliziirii inteligentii autoexpresie plii
cere emotionalii Goldberg Hogan Fiske caracterului rellliziirii ciozitate bilita
te supereului con§tiine motionalitat
Lorr Digman (1986)
Z L. R. Goldberg, Language and individual differences: The search for universals
in personality lexicons, in L. Wheeler (Ed.), Review of Personality and Social
Psychology, Beverly Hills, CA: Sage, 1981, vol. 2.
242
243
Al cincilea factor--
cultura sau illtelectul-
arata diferitele
aspecte ale funcpilor intelectuale (creativitate, inventivitate, deschiderea la
experienta etc.). Noul model de descriptie §i analiza a personalitatii a fost numi
t BIG-FIVE ("MareIe cinci") §i a suscitat un interes imens din partea cercetatoril
or. La ora actuala descrierea pcrsonalitatii in "cinci factori" este, in opinia
unor autori, "foarte prolifica, daca nu chiar cea mai prolifica"3.
3. IPOTEZELE
MODELULUI
Modelul BIG-FIVE porne§te de la trei categorii de ipoteze: lexicale, structurale,
ierarhizatoare. Ipotezele lexicale sugereaza ideea ca cele mai importante difere
nte individuale in tranzactiile umane sunt encodate in termeni singulari aflap i
n una sau mai multe limbi din lumea intreaga. Consultarea dictionarelor devine m
odalitatea principala de estimare a numarului termenilor capabili a descrie tras
aturile de personalitate. Astfel de demersuri au fost facute inca de Fr. Galton
(1884), apoi de Allport §i Odberg (1936), Cattell (1943), Norman (1967) etc.4. Pen
tru denumirea trasaturilor de personalitate au fost utilizate: verbe (care arata
"ce face" 0 persoana), adverbe (informeaza asupra felului "cum face" ceva 0 anu
mita persoana), adjective (la acest nivel descriptiile devenind proprieiliti, ca
litati inerente fiintei individului §i exprimand "de ce" se comporili ea intr-un a
nume mod), substantive (trasaturile fiind substanpalizate §i recunoscandu-li-se 0
existenta proprie, care la randul ei poate fi calificata). Verbele of era putine
informatii despre 0 personalitate, ele referindu-se mai ales la tematica compor
tamentului, §i nu la modalitatea acestuia.
3 Barbara Krahe, Personality and Social Psychology. Towards a Synthesis, London,
Sage Publications, 1992, p. 42. 4 Vezi: F. Galton, Measurement of Character, "F
ortnightly Review", 1994,36; G. W. Allport, H. S. Odbert, Trait-names: A psychol
exical description of personality: Basic traits resolved into clusters, "Journal
of Abnormal and Social Psychology", 1943, 38; W. T. Norman, 2800 personality tr
ait descriptors: Normative operating characteristics for a university population
, Ann Arbor, Departament of Psychology University of Michigan, MI, 1967.
Adverbele furnizeaza informatii nu numai despre comportament, ci §i despre 0 oarec
are coerenta interioara a acestuia, permitilnd compararea comportamentelor §i rapo
rtarea lor la norme pentru a deduce constanta, generalitatea, universalitatea ac
estora. Modul adjectival §i substantival de denumire a trasaturilor de personalita
te sunt cele mai productive: primul deoarece face abstractie de situatia in care
0 persoana se comporta intr-un anume fel §i atribuie trasatura respectiva intregi
i ei fiinte; cel de-al doilea, pentru ca face abstractie nu doar de comportament
ul unei persoane, ci §i de trasaturile ei comportamentale care sunt substantializa
te, in acest caz trasatura capatilnd 0 oarecare autonomie, pc baza ei putandu-se
explica comportamentul unei persoane (Huber, 1992)5. Cercemri asupra personalii
litii avand ca punct de pornire ipotezeIe lexicale au fost efectuate de De Raad;
Mulder, Kloosterman, Hofstee (1988), De Raad, Hoskens (1990) etc.6. Potrivit ip
otezelor structurale, ceea ce conteaza in descrierea personalitatii §i mai ales a
structurii ei este nu numarul trasaturilor denumite prin diferiti tenneni, ci na
tura relatiilor dintre trasaturi, capabila a conduce la construirea unei repreze
n~ri structurale a descriptorilor personalitatii. Corelapile dintre ace§ti "termen
i-trasaturi" au fost stabilite prin intermediul analizei factoriale §i a diverselo
r ei metode §i procedee (metoda analizei in componente principale, metoda analizei
centroide, analiza de dusteri, rotatiile oblice etc.)? Ipotezele ierarhizatoare
vizeaza organizarea ierarhica a termenilor ce denumesc trasaturi in interiorul
aceluia§i factor cuprinzand in el sute §i chiar mii de trasaturi. Din perspectiva aces
tor ipoteze, domeniile sau factorii modelului Big-Five sunt localizati la cel ma
i i:nalt nivel de organizare.
5 Informatii suplimentare vezi in Winfrid Huber, Introduction d la psychologie d
e lapersonnaliti, Bruxelles, Pierre Mardaga, editeur, 1992, pp. 50-54. 6 B. De R
aad, E. Mulder, K. Kloosterman, W.K.B. Hofstee, Personality - des-
criptive verbs, "European Journal of Personality", 1988, nr. 2; B. De Raad, M. H
oskens, Personality - descriptive nouns, European "Journal of Personality", 1990
, nr. 4. 7 Informap.i suplimentare vezi in loan Radu §.a., Metodologie psihologici
i §i analiza datelor, Cluj-Napoca, Editura Sincron, 1993, pp. 130-150,231-254.
244
245
Se poate observa cum cele trei categorii de ipoteze se inliintuie ~i se integrea
za unele cu altele. Astfel, ipotezele lexicale sunt integrate de cele structural
e, iar acestea din urma sunt integrate de ipotezele ierarhizatoare. Rezulta, in
final, un construct integrator care este personalitatea umana. Este elar ca cei
care au propus modelul Big-Five nu au avut intenlia de a goli ~i saraci personal
itatea, de a reduce bogalia ei doar la un numiir limitat de trasaturi. Mai degra
bii ei au cautat sa elaboreze un cadru ~tiinlific in care sa se organizeze difer
enlele individuale care caracterizeaza oamenii.
4. Repere istorice ~i dezvoltiiri actuale Dupa opinia noastra, dinamica cercetar
ilor care au condus la postularea modelului Big-Five poate fi subdivizata in tre
i etape distincte: 0 etapa preistorica, ce presupune efectuarea unor studii rela
tiv independente unele de altele ~i cu 0 alta finalitate, dar care totu~i reprez
inta premise importante pentru inchegarea noii orientiiri; 0 etapa istorica prop
riu-zisa, centrata aproape in mod exclusiv pe investigarea adilncita a personali
talii din perspectivanoului punct de vedere; etapa dezvoltarilor actuale caracte
rizata prin incercarile de perfeclionare ~i renovare a cercetiirilor. Etapa prei
storidi. lnceputurile cercetiirilor asupra factorilor de personalitate sunt lega
te de numele lui Thurstone ~i Cattell. Primul, inca din 1934, dand 60 de adjecti
ve la 1300 evaluatori pentm a caracteriza 0 persoana pe care 0 cunosc bine, ~i a
plicilnd apoi analiza factoriala, a ajuns la coneluzia ca personalitatea poate f
i explicata prin 5 factori independenli8. Din pacate, el nu a staruit asupra ace
stor demersuri ~i, mai tarziu, in 1951 ~i 1953, reanalizilnd ~i rotilnd cele 3 s
cale-chestionare elaborate de Guilford, a descoperit existenla a 7 factori cu aj
utorul carora ar putea fi descrisa personalitatea, mai exact 0 latura a ei ~i an
ume temperamentul. La randullui, Cattell (1943, 1947)9 pomind
L. L. Thurstone, The vector fo mind, "Psychological Review~, 1934,41. R. B. Catt
ell, Confirmation and clarification of primary personality factors, "Psychometri
ka~, 1947, 12. nr.
8 9
de la cei 4500 termeni-trasaturi ai lui Allport, a dezvoltat un set de 35 variab
ile bipolare, fiecare pol cuprinzilnd un set compozit de adjective ~i fraze. Fac
torializilnd corelatiile dintre variabile pe baza procedeului rotatiei oblice, C
attell a pretins ca a identificat cel pulin 10 factori oblici. Mai tarziu, cilnd
variabilele lui Cattell, dar ~i cele ale altor cercetatori, au fost reanalizate
s-a remarcat ca numai 5 factori s-au dovedit a fi utili in descrierea personali
tatii. Extrem de sugestiv din acest punct de vedere este studiullui D. W. Fiske
(1949)10. Niciunul dintre ace~ti autori nu s-au recunoscut a fi initiatorii noul
ui model: Thurstone, pentru ca ~i-a parasit analiza initiala orientilndu-se spre
alte tipuri de probleme ~i studii; Cattell, pentru ca ~i-a negat in mod constan
t patemitatea noului model, d~i el era considerat de altii ca fiind "tatal intel
ectual" al Big-Five-ului; Fiske, deoarece nu ~i:a urmat cercetarile initiale, el
ramilnand, dupa cum il nume~te un autor, "descoperitorul accidental al modelulu
i Big-Five" (Goldberg, 1993)11. Etapa istoricii propriu-zisii. Adevaratii descop
eritori ai modelului Big-Five sunt considerati a fi Tupes ~i Christal (1958; 196
1)12 care, analizilnd un numiir de studii dedicate dezvoltiirii factorilor lui C
attell, au gasit 5 factori ai personalitatiil3. De la acea data ~i pilna astazi
modelul Big-Five a trecut prin faze de ascensiune, de critica, de diversificare,
de accentuare. Nenumarati autori (Borgatta, 1964; Smith, 1969 etc.) au confirma
t prin propriile lor cercetari temeinicia concluziilor lui Tupes ~i Christal. Cu
rios este faptul ca unii dintre propunatorii noului model au fost ~i primii lui
critici, in limp ce unii critici au contribuit
10 D. W. Fiske, Consistency of the factorial structures of personality ratings f
rom 4 different sources, "Journal of Abnormal and Social Psychology~, 1949,4. 11
L. R. Goldberg, The Structure of Phenotipic Personality Traits, "American Psych
ologist~, 1993, 18,1. 12 E. C. Tupes, R. E. Christal, Stability of personality t
rait rating factor obtained under diverse conditions USAF W ADC, Technical Note
No 58-61.Lakland Air Force Base, TX: U.S. Air Force, 1958. 13 Studiile lor au fo
st retipiirite in 1992, un editorial apreciativ redactat de R. R. cu McCrae §i O.
P. John, §i ell 0 introducere datorata lui Christalinsu§i, care trece in revista stu
diile realizate intre 1954-1961 0 validitate predictiva pc termen lung. eu Vezi:
"Journal ofPersonality~, 1992,60.
I I I
~
i
246
247
la succesul acestuia. Dintre cei care §i-au manifestat indoiala cu privire la vali
ditatea noului model relinem cateva nume. Mai intai pe cel allui W. T. Norman, n
umit de Goldberg "primul critic serios al modelului Big-Five". De§i prin primele l
ui studii Norman a confirmat modelul Big-Five, mai apoi, in urma unui program in
tensiv de cercetari constand in extinderea corpului termenilor adunali de Allpor
t, in clasificarea lor (stari, trasaturi, roluri), in sfar§it, in colectarea infor
maliei normative in legatura cu un numar de 2800 noi termeni descriptivi a trasa
turilor de personalitate, §i-a manifestat scepticismul fala de modelul BigFive. EI
era convins cii personalitatea poate §i trebuie sii fie descrisa mult mai cuprinz
ator. Cel de al doilea critic al modelului Big-Five, dupa expresia aceluia§i Goldb
erg, a fost J. M. Digman. Incepand din 1963 §i pana in prezent, prin cercetiiri su
ccesive, el a ajuns la un numar mai mare de factori decat 5. Mai intiii, reluand
cercetiirile lui Cattell, a gasit 8 factori oblici, unii dintre ei diferili de
cei ai lui Cattell. Apoi, adaugand noi variabile la setul folosit inilial, oblin
e 10 factori, unii dintre ei diferili de cei ai lui Cattell, dar chiar §i de cei d
escoperili de el in cercetarea anterioarii. Analizand comparativ personalitatea
copilului cu cea a adultului, el concluzioneaza ca existii cel pulin 10 factori
in personalitatea copilului §i mult mai numero§i in personalitatea adultului. Concom
itent cu tendinta de multiplicare a numiirului factorilor intalnim §i tendinla dim
inuiirii lui. D. Peabody (intre 1963 §i 1989) realizand seturi variate de 4 itemi
ce conlineau intelesuri descriptive §i evaluative (de exemplu: generoo, econom, ex
travagant, zgarcit - primele 2 trasaturi fiind dezirabile, celelalte 2 indezirab
ile; perechea 1-3 sugerand pierderea iar perechea 2-4 relinerea, acumularea) §i in
tre care subiectul urma sa faca inferenle, a descoperit 3 factori ai personalita
lii (0 dimensiune a evaluiirii generale §i 2 dimensiuni descriptive). Astfel de ce
rcetari §i concluzii au creat insa 0 situalie contradictorie. Modelul cu 3 factori
a lui Peabody era "elegant §i frumos", pe cand Big-Five-ul se dovedea a fi ineste
tic §i un "adeviirat co§mar"14. Asistiim, totodata, la proliferarea
14 L. R. Goldberg, op. cit., p. 29.
-..
modelelor Big-Five, fapt care I-a determinat pe John (1990) sa considere ca inte
rpretarea Big-Five este departe de a fi univoca. De aceea, nu de pUline ori arii
ta el, suntem nevoili sa ne intrebiim: "care Big-Five"?, "ale cui sunt cele 5 tr
asaturi"?15. Numele trasiiturilor tinde sii prezinte amestecuri de factori, loca
lizarea factorilor devine instabila, giisirea unor denumiri univoce pentru trasa
turi este dificila. Cu toate acestea, pauii in momentul de falii s-au conturat d
oua tipuri de modele Big-Five: 1. cel dezvoltat de McCrae §i Costa (1985; 1987) §i o
perationalizat in Noul Inventar de Personalitate (NEO-PI)16; 2. cel bazat pe ipo
tezele lexicale §i operationalizat intr-un set de factori provenili din studiile u
nora dintre autorii deja citali (Norman, Peabody, Digman, Goldberg). Facand 0 an
aliza comparativii a acestor doua modele, Goldberg enumera cateva asemaniiri (ac
ela§i numiir de • factori; acela§i conlinut al factorilor), dar §i unele diferenlieri ex
istente intre ele (localizarea factorilor I §i IT fiind sistematic rotata conduce
la efecte diferite; de exemplu, "ciildura" este 0 falii a extraversiei in NEO-PI
, intimp ce in modelullexical ea este 0 falii a agreabilitiitii; factorul V este
conceput ca "deschidere la experienla" in NEO-PI §i ca "intelect" sau "imaginatie
" in modelullexical. Dupa opinia autorului citat, aceste diferente provin din ch
iar istoria noului inventar de personalitate, el fiind conceput initial ca un ch
estionar ce masura extraversia, neuroticismul §i deschiderea la experienlii17. Eta
pa dezvoltiirilor actuale. Cercetarile recente se concentreaza pe evidenlierea m
ai pregnanta a relatiilor mtre variabilele factorilor §i intre factorii in§i§i. In con
tinuarea celor doua modele Big-Five prezentatemaiinainte.seinscriu modelele circ
umplexe considerate a fi continuiiri §i adanciri ale primelor. In aceste modele ve
ctorii-trasaturi sunt caracterizati prin pozilia lor
15 O. P. John, The "big-five" factor taxonomy: Dimensions of Personality in the
natural language and in questionaires, in L. A. Pervin (Ed.), Handbook of Person
ality: Theory and Research, New York, Guilford, 1990, p. 78. 16 P. T. Costa, Jr.
, R. R. McCrae, The NED Personality Inventory manual, Odessa, R FL: Psychologica
l Assessement Resources, 1985; . R. McCrae, P. T. Costa, Jr., Validation of the
ftve-factor model of personality across instruments and observers, "J oumal of P
ersonality and Social Psychology", 1987,52. 17 L. R. Goldberg, op. cit., p. 30.
248
249
unghiulara lntr-un spatiu factorial bidimensional. In esenta, modelele circumple
xe permit centrarea pe variabilele interstitiale dintre polii factorilor. Factor
ii sunt dispu§i de-a lungul unui cerc ca puncte de interseqie, obtinandu-se astfel
structuri bi-sau tridimensionale. Intentia acestor modele este de a sparge unid
imensionalitatea §i de a ie§i din ea. Cele mai cunoscute modele circumplexe sunt cel
e elaborate de Wiggins (1980), Peabody §i Goldberg (1989) pentru factorii I, II §i I
II, §i cel allui Saucier (1992) pentru factorii I, II §i IVI8. Modelele circumplexe
prin natura lor furnizeaza mult mai numeroase oportunitati pentru identificarea
clusterelor de trasaturi (cluster = ciorchine) care, din punct de vedere semanti
c, sunt coezive. Totu§i, ele nu acopera decat un subset din spatiul trasaturilor.
De asemenea, in loc de a arata 0 raspandire a trasaturilor deasupra unei pozitii
unghiulare, ele tind sa lase spatii goale. Depii§irea acestor limite se poate obt
ine prin integrarea modelelor Big-Five cu modelele circumplexe intr-un circumple
x cu 5 dimensiuni. Penttu a se ajunge la 0 asemenea structura complexa mai intai
se ia 0 sfera cu 3 axe. Vazuta din centrul ei, sfera arata ca un cer instelat c
u un numar de galaxii reprezentand clusterele de trasaturi, precum §i 0 serie de s
patHmoomult sau mai putin goale continfuld cateva stele izolate. Modelul complet
ar cere extinderea acestei structuri pe cea de a patra §i a cincea dimensiune. In
locul unui circumplex cu 5 dimensiuni, Hofstee, Raad §i Goldberg (1992)19 propun.
o Partiala liberalizare a structurii simple. Modelullor, numit AB5C (Abridged Bi
g-Five dimensional circumplex), este un circumplex prescurtat cu cei 5 factori,
fiecare trasatura fiind caracterizata de incarcatura unui subset format din 2 di
n cei 5 factori. Fiind 10 astfel de subseturi, modelul AB5C cuprinde
Circumplex models of interpersonal behavior, in L. Wheeler (Ed.),op. cit., vol.
I, 1980; . Peabody, L. R. Goldberg, Some determinants offactor D structures from
personality-trait descriptors, "J oumal of Personality and Social Psy57; cholog
y", 1989, G. Saucier, Benchmarks: Integrating affective and interpersonal circle
s with the Big-Five personality factors, "Journal of Personality and Social Psy6
chology", 1992,2. 19 W.K.B. Hofstee, B. De Raad, L. R. Goldberg, Integration of
the Big-Five and circumplex approches to trait s.tructure, "Journal of Personal
ity and Social Psychology", 1992,63.
18 1. S. Wiggins,
deci 10 circumplexe bidimensionale formate prin luarea ca baza a 2 factori cate
0 datil. Planurile circumplexe sunt impartite in segmente de 300 fiecare, introd
ucand factori aditionali la <, de 300 §i de 600 la fiecare din factorii de baza (v
ezi fig. 1). Modelul prezentat pemlite §i construirea unei matrici conceptuale din
factorii Big-Five-ului atat pe verticala, cat §i pe orizontala. EI nu este diferi
t de Big-Five in ceea ce prive§te structura interna a personalitatii, ci reprezint
a doar 0 integrare a traditionalului
v+
POS;jC
posesjv neinvidios
IVnerVOS
\."\Mic.,; 'i,e\O':l
IV+
V+
Fig. 1 - Factorul IV
§i
Factorul V.
Big-Five cu modelul circumplex bidimensional al personalitatii. Dupa opinia auto
rilor, dat fiind faptul ca modelul AB5C considera trasaturile ca factori combina
ti, el contine un fel de dinamism care lipse§te Big-Five-ului. De asemenea, AB5C d
ispune de un mare potential integrativ §i corectiv depii§ind astfel celelalte modele
. Totu§i, nici acest model, de§i extrem de complex 251
250
,,'jicuprinzator, nu este lipsit de unele limite. Jol;m A. Johnson20, in comunic
area sa prezentata la cea de-a 6-a conferinla a Asociatiei Europene de Psihologi
a Personalitalii (Groningen, iunie, 1992), considera ca atat Big-Five-ul cat §i AB
5C sunt centrate mai mult pe structura limbii §i mai pulin pe structura personalit
alii oamenilor reali, ele echivaleaza trasaturile-termeni cu inse~i trasaturile
reale. Or, nu intotdeauna trasaturile-adjective sunt in mod necesar echivalente
cu structura trasaturilor reale. Pentru a surprinde structura reala a personalit
alii, ca 0 replica la modelul AB5C, el propune utilizarea mai multor metode: eva
luarea scalelor cu 49 adjective bipolare (BARS), California Psychological Invent
ory (CPI), Hogan Personality Inventory (HPI). Analizele comparative ~i corelalio
nale a rezultatelor oblinute prin aplicarea acestor "multimetode" pe doua catego
rii de populalii (americani ~i germani), in condiliile rotiirii sau nerotarii fa
ctorilor, I-au condus pe autor la formularea unor concluzii interesante referito
are la cunoa~terea personalitalii. Un exemplu de comparalii Iacute de autor prez
entiim in fig. 2a ~i 2b.
11+ ll+
1+
soc4'tbil risipiLor
IIFig. 2 b ePl (in exteriorul) §i BPI (in interiorul) circumferinfelor rotate cu 4
1°
previzibil lini~tit timid introvert rezervat
smgur
1-
sociabil tisipitor extravert arogant voroore\ schimootor
1+
11-
Fig. 2 a -
ePI (in exteriorul) §i BPI (in interiorul) circumfennfelor nerotate.
20 J. A. Johnson, Multimetod Replication of the AB5C Model. Paper presented of t
he Sixth Conference, European Association for Personality Psychology, Groningen,
June, 18 1992.
5. COMENTARII ~I CONCLUZII Suslinatorii modelului Big-Five pomesc de la convinge
rea ca identificarea unui numar relativ limitat de factori ai personalitalii con
stituie un scop dezirabil pentru dezvoltarea unui cadru unificator de analiza. M
odelul ofera, de asemenea, premisele realizarii unui consens ~i in ceea ce priv~
te interpretarea factorilor. Exista, de aceea, 0 multitudine de suporturi pentru
a demonstra generalitatea lui. lata cateva dintre acestea: • a avut numeroase con
secinle metodologice, permitand elaborarea unor instrumente de investigare a per
sonalitiilii (NEO-PI demonstreaza chiar 0 mare congruenla cu cele mai eficiente
scari de personalitate); • arata importanla celor 5 factori inexplicarea actelor c
ompozite (cercetatorii au demonstrat existenla unei corelalii crescute cu evalua
rile Iacute de alte surse, cum ar fi tatal, mama, prietenii, alte persoane inter
vievate); • are 0 mare sfera de aplicabilitate, putand fi utilizat atat in explica
rea personalitiilii copiilor, cat ~i a adullilor; • este aplicabil nu doar pe vorb
itorii unci singure limbi (pe vorbitorii de engleza), ci ~i pe cei care vorbesc
alte limbi; • permite studierea relaliilor dintre structura personalitalii §i starea
de bine psihologica a oamenilor (extraversia se asociaza cu bunastarea psiholog
idi, in timp ce nevrotismul are efecte negative);
253
252
• a generat studii interesante legate de relalia dintre ereditate ~imediu in struc
tura ~i dinan1ica personalitiilii (John C. Loehlin, 1992 a unniirit miisura in c
are cele 2 categorii de variabile mediu ~i ereditate - sunt prezente in fiecare
factor); • a oferit un set extins ~i folositor de dimensiuni care caracterizeazii
diferenlele individuale, dimensiuni ce pot fi miisurate cu 0 mare fidelitate ~i
cu 0 validitate impresionantii; luate impreunii, aceste dimensiuni caracterizeaz
ii structura personalitii1ii; • are nu numai 0 valoare metodologicii, ci ~i una pr
acticii, fiind utilizat in prediclia performanlelor, deci in seleclia profesiona
la. Toate aceste "suporturi" ale modelului i-au determinat pe unii autori sa con
sidere ca Big-Five-ul ar fi cheia ce permite inlelegerea personalitalii ~i mai a
les a structurii ei. Din pacate, modelul conline ~i unele limite. • Cea mai agrava
ntii dintre ele ni se pare a fi absenla unei conceplii teoretice din care a fost
derivat. •Lipsa concordanlei intre autori in ceea ce prive~te denumirea ~i numaru
l factorilor, localizarea lor spalialii ~i, cu precadere, interpretarea lor, est
e 0 ahii limita majora a modelului. • Analiza factoriala ca 0 procedura statistica
fumizeazii informalii asupra numarului factorilor extra~i pe baza structurii co
relationale a itemilor considerali, dar nu spune nimic despre semnificalia psiho
logicii a factorilor. Or, dupa cum se ~tie, rolul psihologului abia de aid incep
e. • 0 intrebare formulata de Barbara Krah6 sugereaza 0 alta limitii: factorii din
Big-Five sunt constructe psihologice aparlinand descripliei persoanei sau ei re
flecta doar semantic 0 relalie existentii in limba din care derivii? Autoarea es
te de parere cii este greu de suSlinut ca relatia dintre factori spune intr-adev
ar ceva despre caracteristicile psihologice concrete ale unei persoane date. In
schimb, ea reflectii proprietiilile inerente ale limbii imp~ite de toli membrii.
Concluzia ei este ca factorii cupr~i in Big-Five "au 0 contribulie potenliala i
n explicarea diferenlelor individuale dintre oameni"21.
21 Barbara Krahe, op. cit., p. 49.
--
Cu toate aceste limite, modelul Big Five ~iderivatele lui (modelul circumplex ~i
modelul AB5C) constituie una dintre cele mai importante tendinteA accentuate pr
ezenta la ora actuala In psihologia personalitatii. lnainte de a imbrati~a sau d
e a respinge modelul respectiv sunt necesare cercetari suplimentare, inclusiv pe
populatia romaneasca.
254
...
3. Psihologia pozitiva ~i conceptia ei despre personalitate
1. PREMISE In ultima decada a secolului XX, anii '90, au Inceput sa apara in Ame
rica 0 serie de studii ~i chiar monografii de specialitate referitoare la 0 prob
lematica relativ inedita pentru psihologia traditionala. Probleme cum ar fi: spe
ran{a, pliicerea, dorin{a, fericirea, optimismul, starea de bine subiectivii, /n
{elepciunea, con.~tiin{a viitorului, experien{a optimalii, autodetenninarea, ada
ptabilitatea, curajul, vigoarea, starea de excelen{ii etc., etc. devin subiecte
predilecte pentru unii cercetatori. Sa dam doar cateva exemple: M. Csikszentmiha
lyi (1990) publica 0 carte des pre psihologia experien{ei optimale; M.E.P. Selig
man (1991), creatorul teoriei "neajutoriirii invii{ate", formulata prin anii '80
, editeaza de data aceasta 0 lucrare dedicata invii{iirii optimismului; C. Peter
son ~i L.M. Bossio (1991) sunt interesati de siiniitate ~i optimism; D.G. Buss (
1994), consecvent principii lor sale evolutioniste, se apleaca asupra dorin{ei,
interpretata dintr-o perspectiva evolutiva; c.R. Snyder (1994) scrie despre psih
ologia speran{ei; D. Lubinski, C.P. Benbow (1995) se pronunta asupra dezvoltiiri
i optima Ie a talentului; K.A. Ericsson (1996) incearca sa evidentieze ciiile ex
celen{ei; L.G. Aspinwall (1998) regande~te rolul pozitiv al afectelor in auto-re
glare; Diener ~i colaboratorii sai (1999), D. Kahneman (1999) sunt preocupati de
starea de bine subiectivii ~i de psihologia hedonistii etc., etc. 1 Nu este yor
ba doar despre 0 "ingriimiidire" de carti, articole ~i studii pe 0 proI CSIKSZEN
TMIHALYI, M. (1990), Flow: The Psychology of optimal experience, New York: Harpe
r &Row; SELIGMAN, M.E.P. (1991), Learned optimism, 256
blematidi relativ comuna, ci ~i de preocupari serioase pe directia conceptualiza
rii unor termeni folositi, pe cea a e1aborarii unor instrumente de "miisurare" a
optimismului, fericirii, starii de bine subiective. Foarte frecvente sunt Incer
carile psihologilor de a formula ~i mai ales de a reformula unele probleme de ce
rcetare, de a ridica altele noi care urmeaza a fi avute In vedere. Binelnteles c
a nu lipsesc nici discutiile contradictorii dintre cercetatori, forjarea unor co
ncepte, postularea unor relatii fiind Insotita de dispute ~i controverse. Sa ne
referim la un singur exemplu. In 1999 (octombrie) Csikszentmihalyi a publicat un
incitant articol (Dadi suntem atilt de bogati, de ce nu suntem fericiti?) In ca
re stipula existenta unei relatii ambigui Intre stare a ambientala ~i starea de
bine subiectiva, articol care a starn it un val de reactii ~i discutii contradic
toriP Toata aceasta efervescenta ideatica, teoretica ~i metodologica, culmineaza
cu aparitia unui numar tematic al revistei American Psychologist, editata de As
ociatia Psihologilor Americani (APA), dedicat In Intregime cercetarii fericirii,
exce1entei ~i functionarii umane optimale, cu alt!3 cuvinte, noii orientari apa
rute In psihologia americana pe care initiatorii ei au numit-o psihologie poziti
vii.3 Numarul se deschide cu un studiu introductiv (Positive semnat de M.E.P. Se
ligman ~i M. Csikzentmihalyi Psychology: An Introduction), care prezinta coordon
atele noii orientari ~i furnizeaza, totodata, 0 serie de informatii referitoare
New York: Knopf; PETERSON. c., BOSSIO, L. M. (199\), Health and optimism, New Yo
rk: Free Press; BUSS, D.G. (1994), The evolution of desire: Strategies ofhuman m
ating, New York: Basic Books; SNYDER, C.R. (1994), The psychology of hope: You c
an get there jimn here, New York: Free Press; LUBINSKI, D., BENBOW, C. P. (1995)
, "Optimal development of talent: Respond educationally to individual difference
s in personality", Educational Forum, 59, 381-392; ERICSSON, K. A. (1996), The r
oad to excellence, Mahwah, NJ: Erlbaum; ASPINWALL, L. G. (1998), Rethinking the
role of positive ajJect in se(t~regulation, Motivation and Emotion,22, 1-32; DIE
NER, E., SUH, E., LUCAS, R. E., SMITH, H. L. (1999), "Subjective Well-being: Thr
ee decades of progress", Psychological Bulletin, 125,276-302; KAHNEMAN, D. (1999
), Objective happiness In: KAHNEMAN, D., DIENER, E., SCHWARZ, N. (Eds.), Well-be
ing: The .f{wndations of hedonic psychology, New York: Russell Sage Foundation.
2 CSIKSLENTMIHALYI, M. (1999), "If we are so rich, why aren't we happy?", Americ
an Psychologist, 54, 821-827. 3 Vezi: "Special Issue on Happiness; Excellence an
d Optimal Human Functioning", American Psychologist, 55, 1.2000, 5-183.
257
la fiecare studiu publicat In revisHL Fara a intra In nici un fel de amanunte, p
rezentam Intr-o maniera pur ~i simplu enumerativa studiile semnate de diferiti a
utori: Evolutiafericirii (D.M. Buss); Dezvoltarea individuala din perspectiva bi
o-culturala (F. Massimini ~i A. Delle Fave); Bunastarea subiectiva: $tiintaferic
irii .~i0 propunere pentruun index national (Ed. Diener); Viitorul optimismului
(C. Peterson); Fondurile, prietenii $i cerdinta oamenilor fericiti (D.G. Myers);
Teoria autodeterminarii $iJacilitarea motivatiei intrinseci dezvoltarii sociale
$i bunastarii (R.M. Ryan ~i E.L. Deci); Autodeterminarea: tirania libertatii (B
.Schwartz); Mecanisme mentale adaptative: rolullor intr-o psihologie pozitiva (G
. E. Vaillant); Resurse psihologice, iluzii pozitive # sanatate (S.E. Taylor ~i
altii); Starile emotionale $i sanatateafizica (P. Salovey ~i altii); lntelepciun
ea: 0 meta-ana-
va?; care Ii este obiectul?; ee scopuri are?; ce problematica studiaza?; cu ce i
nstrumente?; prin ce se diferentiaza ea de alte orientari psihologiee? Data fiin
d complexitatea noii orientari psihologice, ea ~i informarea noastra (totu~i) li
mitata, yom sehita In eele ee urmeaza doar raspunsurile de prineipiu, urmand ca
informatii mai extinse ~i poate mai profunde sa fie aehizitionate In viitorul ap
ropiat.
liza (pragmatica) pentru orchestrarea mintii $i virtutii in direcfia excelentei
(P.B. Baltes ~i U.M. Standinger); Starile excelentei (D. Lubinski ~i C.P. Benbow
); Creativitatea: aspecte cognitive, personale, evolutive .~isociale (D.K. Simon
ton); Originile .~i.finalurile supradotarii (E. Winner); Catre 0 psihologie a de
zvoltarii pozitive a tineretului (R.W. Larson).
problematica atat de noua ~idiversa, ~ocanta chiar pentru abordarile traditional
e din psihologie, nu putea sa nu sUlrneasca interesul, curiozitatea ~i reactiile
psihologilor. A~a In cat, exact peste un an, aceea~i revista publica In primul
sau numar 0 multitudine de opinii, cele mai multe dintre ele critice, la adresa
problemelor, sugestiilor ~i solutiilor "psihologilor pozitivi"4 Peste doar un nu
mar American Psychologist reia discutia asupra psihologiei pozitive, inserand In
paginile sale un grupaj de ~ase noi studii.5 Dupa cum se poate observa cu u~uri
nta, asistam nu doar la un simplu "foc de paie", ci la 0 angajare ferma a unoI'
psihologi pe directia regandirii ~irenovarii problematicii psihologiei, mai mult
, pe cea a conturarii unei noi orientari teoretice ~i aplicative In domeniul vas
t al psihologiei. De~i coordonatele "noii" psihologii s-au conturat cat de cat c
hiar din cele de mai sus este neeesar ea, In eontinuare, sa raspundem mai direct
la cateva Intrebari: ee este psihologia poziti4 Vezi: American
S
2. CE ESTE $1 CE URMARE$TE PSIHOLOGIA POZITIVA? La Intrebarea "Ce este psihologi
a pozitiva?", raspunsul eel mai competent ni-I of era Seligman ~i Csikszentmihal
yi, de numele carora se va lega, In mod sigur, noua orientare. Psihologia poziti
va, arata ei, este 0 ,,$tiinta obiectiva a experientei subiec-'
o
tive, a caracteristicilor individuale pozitive .~ia institufiilor pozitive care
promite sa imbunatateasca calitatea vietii $i sa previna patologiile care apar d
ind viata este brutala $i lips ita de sens ... 0 $tiinta $i 0 profesie care va a
junge sa fnteleaga $i sa contruiasca factori care sa pennita indivizilor, comuni
tatilor $I societatilor sa f/?floreasca"6.Aproximativ la fel definesc psihologia
pozitiva ~i alti autori. "Psihologia pozitiva nu este nimie mai mult decat stud
iul ~tiintifie al forte1or ~i virtutilor umane obi~nuite, normale."7 Aparitia ps
ihologiei pozitive este legata din punet de vedere istoric de situatia creata de
eel de-al doilea razboi mondial. Daca Inainte de aceasta eonflagratie mondiala
psihologia era mult mai eehilibrata In planul problematieii investigate, ca ~i I
n eel al ofertelor de solutii, ea avand misiunea de a vindeca bolile mintale, de
a cre$te productivitatea $i fmplinirea vietii, In fine, de a identifica $i alim
enta marile talente, dupa eel de-al doilea razboi mondial psihologia s-a centrat
 exc1usiv pe prima misiune, ignorandu-le aproape total pe celelalte doua. Faptul
nu a fost eu totul arbitral', dimpotriva, el a fost determinat de Imprejurari i
nstitutionale ~i economice bine circumserise. Riizboiul sfaramase
6 SELIGMAN,
M.E.P., CSIKSZENTMIHALYI,
M. (2000) "Positive Psychois Neces-
Psychologist, Vezi: American Psychologist,
56, 1,2001,75-90. 56, 3, 2001, 216-263.
logy: An Introduction", American Psychologist, 55, I, p. 5. 7 SHELDON, K. M., KI
NG, L. (2001), "Why Positive Psychology sary", American Psychologist, 56, 3, p.
216.
258
259
vietile oamenilor, Ie stricase creierul ~i mintea, Ie tulburase ~i chiar anulase
obiceiurile, Ie deviase directiile vietii, ii traumatizase. Or, toate acestea t
rebuiau reparate ~i vindecate. A~a incat, psihologia s-a transformat curand intr
-o ,,~tiinta a vindecarii". Doua imprejurari au contribuit direct la aceasta. In
1946 s-a infiintat Administratia Veteranilor, ocazie cu care su!e de psihologi
au aflat ca pot trai din tratarea bolilor mintale. In anul imediat urmator, 1947
, s-a infiintat Institutul National pentru Sanatate MintaLa - bazat insa intotde
auna pe un model al bolii, de aceea, dupa cum considera cei doi autori citati, m
ai bine ar fi fost intitulat Institutul National pentru Boala Mintala -, academi
iIe afland di pot obtine subventii daca cercetarile lor vor fi orientate spre pa
tologie. In felul acesta, centrarea excesiva pe boaHi ~i pe repararea stricaciun
ilor s-a asociat iremediabil cu neglijarea cercetarii implinirii individuale ~i
comunitare prospere a omului. 0 asemenea orientare a fost, oricat ar parea de ci
udat, ~i benefica, constituind un fel de "rau necesar", care a grabit con~tienti
zarea situatiei ca inacceptabila. Psihologii au inceput sa-~i formuleze tot mai
frecvent 0 serie de intrebari: nu cum va alaturi de repararea ~i vindecarea stri
caciuniLor ar trebui construite .yi Insu.yirilepozitive ale omului?; tratamentul
Inseanuul numai restabilirea a ceea ce a fost stricat sau .yi susrinerea a ceea
ce este bun?; domeniuL psihologiei este constituit doar de studiu/ patologiei,
slabiciunii ~i stricaciunii sau ~i de studiul normaUtatii, puterii ~i virtufii?
Sustinatorii psihologiei pozitive inclina sa dea 0 mai mare crezare orientarii t
eoriei ~i practicii psihologice spre investigarea, construirea ~i amplificarea f
ortelor pozitive ale oamenilor. Ca urmare, teoriile dominante care nu vad in ind
ivid decat un simplu receptacol care receptioneaza ~i raspunde la stimuli, se mo
di fica In favoarea considerarii acestuia ca un factor activ de decizie, cu aleg
eri ~i preferinte personaIe, cu posibilitatea de a deveni sigur de sine, eticien
t sau, In conditii ostile, neajutorat ~i tara speranta. Practicienii au Inceput
sa recunoasca faptul ca cele mai bune rezultate din cabinetele lor s-au obtinut
referitor la amplificarea fortelor clientiloqi nu atat In ceea ce prive~te repar
area dereglarii acestora. Psihologia recurge treptat la 0 renovare conceptuala ~
i metodologica, la diversificarea campului tematic al investigatiilor, la cercet
area empirica a unor noi "realitati" pe care le-a denumit optimism, spe260
ranta, stare de bine subiectiva etc. Nu numai psihopatologia (teoretica ~i pract
ica) a favorizat 0 asemenea reorientare, ci ~i alte discipline psihologice. De e
xemplu, practicienii psihologiei sociale cognitive s-au orientat mult prea mult
asupra investigarii tendintelor, amagirilor, iluziilor, punctelor slabe ~i erori
lor fiintei umane. Problematica a~a-numitelor credinte sau cognirii irationale a
invadat In ultima vreme campul de cercetare al acestei discipline. De asemenea,
psihologii evolutioni~ti sau cei din domeniul psihologiei economice au luat dem
ult In calcul suveranitatea egoismuLui. Teoreticienii managementului pragmatic a
u accentuat, la randullor,frica de disparitie, de moarte, ca factor ce influente
aza relatiile organizationale. Orientarea psihologilor spre negativ este pusa In
evidenta ~i de comportamentele ~i etichetarile pe care ei Ie fac. De exemplu, d
aca un participant la 0. cercetare I~i rememoreaza viata ~i concluzioneaza ca es
te un om mai bun decat era Inainte, unii psihologi se grabesc sa eticheteze aces
t lucru ca fiind 0 iluzie folositoare, 0 deform are temporara, 0 simpla strategi
e de reglare emotionaIa. Cand un subiect care participa la 0 cercetare I~i perce
pe partenerul ca fiind mai bun decat el, acest fapt este interpretat ca modalita
te proiectiva inversa a sa de a-~icre~te respectul de sine. Cand 0 persoana ajut
a 0 alta persoana, psihologii se grabesc sa gaseasca beneficiul egoist din acest
act, incapabili fiind sa accepte existenta altruismului.8 Fara IndoiaIa ca aces
te exemple sunt Ingro~ate, ele reu~esc Insa sa sugereze ideea ca atunci cand int
ervin tendintele negative, psihologii sunt Impiedicati sa inteleaga multe proces
e, rezultate ~i puteri umane importante. Or, psihologia pozitiva se angajeaza to
cmai pe directia Inlaturarii unor asemenea bariere. Psihologia pozitiva W propun
e trei mari obiective: • de a trece de la repararea (vindecarea) oamenilor, la con
struirea calitatilor pozitive ale acestora. "Obiectivul psihoLogieipozitive este
sa Inceapa sa acceLerezeschimbarea atenriei psihologiei de la preocuparea exclu
siva de a repara lucrurile reLedin viata, Laa construi, de asemenea, caUtati poz
itive."9 Intrebarile pe care ~i Ie pune psihologia pozitiva sunt de tipul urmato
r: "Care este natura functionarii eficace a fiH
SHELDON,
9 SELIGMAN,
K. M., KING, L., ofJ. cit. p. 216. M.E.R., CSIKSZENTMIHALYI,
M, Of'. cil. p. 5.
261
,
intei umane?"; "Ce anume din fiinta umana se aplica adaptarilor evolutioniste ~i
ce anume este dobandit, achizitionat?"; Cum se explica faptul ca, In ciuda tutu
ror dificulHitilor, cei mai multi oameni reu~esc sa traiasca 0 viata demna avand
, totodata, scopuri bine definite?" etc. de a valida experien{ele pozitive (star
eade bine, multUlnirea ~i satisfactia - pentru trecut; speranta ~i optimismulpen
tru viitor; dezvoltarea ~i fericirea - pentru prezent). La nivel individual este
yorba de trasaturi pozitive personale: capacitatea de dragoste ~i vocatie, cura
j, deprinderi interpersonale, sensibilitate estetica, perseverenta, iertare, ori
ginalitate, con~tiinta viitorului, spiritualitate, talent deosebit, Intelepciune
. La nivelul grupului, este yorba de virtuti civice ~i de institutii care Indrea
pta individul catre un spirit civic mai dezvoltat: responsabilitate, maturizare,
altruism, moderatie, toleranta, spirit etic. de a preveni. De~i acest obiectiv
a stat In atentia psihologilor pe perioada Intregului ultim deceniu, interesul p
entru eJ s-a recentrat mai ales spre smr~itul lui, In 1998 avand loc Conventia d
e la San Francisco a Asociatiei Psihologilor Americani care s-a centrat pe probl
ematica preventiei. Cum pot psihologii sa previna problemele de depresie, abuzul
de substante, schizofrenia In randul persoanelor vulnerabile genetic sau care t
raiesc In medii ce Ie alimenteaza asemenea suferinte? Cum pot psihologii sa prev
ina violenta ucigatoare din ~coli pentru copiii care au acces la arme sau care n
u sunt suficient supravegheati de parinti? ~irullntrebarilor ar putea continua.
Seligman ~i Csikszentmihalyi considera ca ceea ce psihologii au Invatat timp de
50 de ani este ca modelul bolii nu a adus psihologia mai aproape de prevenirea a
cestor probleme serioase. Dimpotriva, spun ei, cei mai importanti pa~i In preven
ire au venit In sens larg din perspectiva axata pe competenta construita sistema
tic, nu pe corectarea sJabiciunii. Psihologia pozitiva trebuie sa arate ca exist
a forte umane care actioneaza ca tampoane i'mpotriva boIii mintale (curajul, con
~tiinta viitorului, morala, speranta, onestitatea, capacitatea de a patrunde In
interior etc.). "Multe dintre sarcinile de prevenire din acest nou secol vor fi
de a crea 0 noua ~tiinfa a fortei umane a carei misiune sa fie 262
~.
l
•
•
I~
a lnfelege ~i a lnvata cum sa dezvoltam aceste virtufi la tineri." 10 Daca acest
ea sunt obiectivele psihologiei pozitive, care sunt, atunci, temele ei de invest
igatie? Dupa cum ne spun cei doi autori ~i dupa cum reiese din chiar numarul tem
atic aJ revistei americane, acestea ar fi urmatoarele: • cercetarea experientei po
zitive. Psihologia pozitiva trebuie sa raspunda la 0 Intrebare cheie: "ce face c
a un moment sa fie mai bun dedit urmatorul?" Solutiile formulate de sustinatorii
psihologiei pozitive sunt numeroase ~i, evident, diverse: calitatea hedonica a
experientei curente (Kahnemm), starea de bine subiectiva (Diener), experienta op
tima (Massemini ~i Delle Fave), optimismul (Peterson), fericirea (Myers), autode
terminarea (Ryan ~i Deci), emotiile pozitive (Taylor ~i altii); • • investigarea per
sonalitatii pozitive, aceasta fiind interpretata ca 0 entitate autoorganizata, a
utodeterminata ~i adaptata. Trebuie sa precizam ca este yorba despre personalita
tea omului normal, obi~nuit, ~i mai ales, dupa cum precizeaza unii autori, a omu
lui mediu. Aceasta Inseamna ca psihologia pozitiva se centreaza nu pe investigar
ea extremelor spectrului existentei umane (anormalitate sau derizoriu, la un pol
, Inzestrare exceptionala, ie~ita din comun, la ceJalalt pol), ci pe a segmentul
ui de populatie existent Intre cele doua extreme. Ea este interesata nu de feric
irea unui singur individ sau a tutror, ci de fericirea celor mai multi. • cunoa~te
rea ~ icontralarea contextului social In care se formeaza experientele ~i personal
itatile pozitive. Se Intelege de la sine ca nu orice mediu are efecte benefice a
supra personalitatii ~i activitatii umane. Psihologia pozitiva I~i propune inves
tigarea medii lor comunitare ~i institutionale pozitive dintr-o dubJa perspectiv
a: pe de 0 parte, a cunoa~terii lor, pe de alta, a construirii acestora. Diferit
i factori, cum ar fi relatiile sociale (Myers), normele culturale (Schwartz), ac
tivitatile voluntare (Larson), familia (Winner), cu un cuvant, mediul social ~i
ecologic adevarat, sunt considerati caintervenind In procesul formarii ~i modeUi
rii atat a experientei pozitive, cat ~i a personalitatilor pozitive.
10 Ibid,
p. 7.
263
-Dupa cum se poate u~or remarca din cele de mai sus, In centrul psihologiei pozi
tive se afla un nou tip de personalitate ~i anume personalitatea pozitiva, ea fi
ind, pe de 0 parte, purtatoarea ~i creatoarea unei experiente pozitive, pe de al
ta parte, cea care suporta influentele contextelor culturale In care este amplas
ata, formandu-se tocmai dependent de ele. De aceea este imperios necesar sa ne I
ntrebam: care sunt caracteristicile esentiale ale acestui tip de personalitate?
Prin ce se individualizeaza ea In raport cu alte tipuri de personalitate (maturi
zata -In terminologia psihologiei umaniste a lui Maslow ~i Rogers; optimala -In
terminologia lui Coan)? Studiile ~i cercetarile Intreprinse de reprezentantii ps
ihologiei pozitive conduc catre stabilirea urmatoarelor trasaturi ale personalit
atii pozitive: • Sentimentul subiectiv de confort interior sau starea de bine inte
rioara (well-being) care se refera la ceea ce oamenii gandesc ~i la ceea ce ei s
imt fata de vietile lor; din punct de vedere psihologic implica operatii de eval
uare (anteriora) a propriei existente ~i concluzii (finale) de ordin cognitiv ~i
afectiv (Edward Diener)ll; ceea ce In limbajul ~tiintific este numit prin terme
nul de well-being, In limbajul cotidian este numit prin termenul de fericire - c
a stare de mu1tumire sufleteasca determinata de 0 serie de factori printre care
am putea Incadra: dezvoltarea economica, venitul, credintele, relatiile de ordin
personal, tendinta spre asociere ~i grupare (David Myers);12 • Optimismul ca tras
atura dispozitionala care mediaza relatia dintre evenimentele exterioare ~i inte
rpretarea lor subiectiva; contine componente cognitive, emotionale ~i motivation
ale; este Iegat de un scop, de 0 a~teptare sau de 0 atribuire cauzaIa, contine 0
"aroma emotionala", este, In acela~i timp, motivat ~i motivator (Christopher Pe
terson)13; dispune de grade diferite: oamenii cu un grad Inalt de optimism tind
sa deti11 DIENER, . (2000), "Subjective E Well-Being. TheScienceof Happiness nd
a a Proposalfora NationalIndex",American Psychologist, 55, I, pp. 34-43. 12 MYER
S, .(2000), "TheFunds,Friends, ndFaithof HappyPeople", meD a A
0..
I
na stari de spirit sau dispozitionale suflete~ti bune, sa fie performanti, sa se
bucure de 0 sanatate fizica ~i psihica mai buna; nu trebuie pierdut insa din ve
dere faptul ca "optimismul poate costa daca este prea nerealist"; In legatura cu
optimismul, psihologii pozitivi ~i-au formulat Intrebari de genul: optimismul e
ste un aspect implicit al naturii umane sau doar 0 simpIa trasatura interindivid
uala?; sensu] optimismului este oare mai bogat decat conceptua]lzarea lui actua]
a In termeni cognitivi?; sunt optimismu] ~i pesimismu] reciproc exclusivi?; care
este relatia dintre optimism ~i realitate ~i care sunt costuri]e credinte]or op
timiste atunci cand se dovedesc a fi false?; cum poate fi cultivat optimismu]?;
exista diferente cu]tura]e In ceea ce prive~te optimismu]? • Autodeterminarea sust
inuta de satisfacerea unor ne .... voi cum ar fi: nevoia de competenta, nevoia d
e ata~ament; nevoia de autonomie; dind aceste nevoi sunt satisfacute existenta i
ndividu]ui se afla Intr-o conditie de motivare intrinseca, e] fiind capabi] de a
-~i Indeplini potentia]itatile ~i apt de a veni progresiv In Intampinarea unor p
reocuparl mai inalte; este vorba nu de satisfacerea accidenta]a a nevoi]or, ci d
e satisfacerea lor de-a lungu] Intregii vieti, pentru ca individu] sa experiment
eze un sens continuu a] integritatii ~i starii de bine; de asemenea, nu este yor
ba de satisfacerea doar a uneia dintre e]e, ci a tuturor: a~a cum oamenii nu pot
trai doar ell apa, dar Tara mancare, tot a~a ei nu pot trai decat daca I~i sati
sfac toate ce]e trei nevoi psihologice fundamentale (Richard M. Rian, Edward L.
Deci)14; tendinta spre autodeterminare are Insa nu doar efecte pozitive ci, In a
numite conditii, ~i negative deoarece ea da na~tere In plan psihologic ]a un efe
ct de tiranie, un exces de libertate putand duce ]a insatisfactie ~i depresii; p
ovara responsabilitatii pentru alegeri]e libere, autonome, devine adesea mult pr
ea grea conducand In fina]]a insecuritate ~i reg rete, deoarece pentru multi oam
eni a]egerea individual a nu este nici a~teptata, nici dorita; de aceea, 0 mare
importanta 0 are "doborarea mitului Iibertatii individua]e ~i stabi]irea constra
nge14 RYAN, . M., DECI,E.L. (2000), "Self-Determination heoryandthe FaR T cilita
tionof IntrinsicMotivation, ocialDevelopment, Well-Being", S and American
rican Psychologist, 55, 1,56-67. U PETERSON, (2000), "TheFutureof Optimism", mer
ican Psychologist, C. A
55, I, 44-55.
Psychologist,
55, 1,68-78.
264
265
rilor culturale care sunt necesare pentru ca vietile oamenilor sa fie satisfacat
oare ~i pline de sens" (Berry Schwartz)15; • fnfelepciunea ca 0 capacitate de orga
nizare cognitiva ~i motivationaIa a informatiilor ~iexperientelor cu scopul de a
atrage ~iIncuraja obtinerea succesului; este vazuta ca integrarea celor mai bun
e credinte subiective ~i legi ale vietii care au fost selectate ~i decantate pri
n experimentarea vietii de mai multe generatii; este definita ca un "sistem expe
rt de cunoa~tere privitoare la solutiile pragmatice fundamentale ale existentei"
(Paul Baltes, Ursula Standinger)16; • Creativitate ~i talentul ca trasaturi ce as
igura obtinerea excelentei, a unor performante deosebite In activitatile Intrepr
inse; fenomene precum automotivarea, atitudinea suportiva, cultivarea, mentinere
a ~idezvoltarea excelentei sunt temele predilecte ale autorilor care s-au ocupat
cu studiul acestor trasaturi (David Lubinski, Camilla Persson Benbow)17; • Aparar
ile mature axate pe gasirea ~i practicarea solu!ilor proactive, creatoare care 1
1 propulseaza pe om spre 0 viata fericita ~i de succes; defensele adulte (altrui
smul, refularea, umorul, anticiparea, sublimarea etc) sunt total diferite de cel
e promovate de psihanaliza care fac din om mai degraba 0 victima decat un Inving
ator; ele mai degraba sintetizeaza ~i atenueaza decat sa nege sau sa deformeze s
ursele de conflict ale comportamentului uman; apararile mature reduc conflictul
~i disonanta cognitiva, ofera un timp mental pentru diminuarea schimbarilor din
realitate ~idin imaginea de sine atunci cand acestea sunt "fortate", "bruscate"
~i"obligate" a se schimba, de asemenea, ele potolesc, domolesc conflictele de co
n~tiinta (George Vaillant).18 Dupa opinia noastra ce\e ~ase caracteristici / tra
saturi ale personalitatii pozitive ar putea fi reduse la trei ~i anume: bunasta1
5
SCHWARTZ,
B.
1,79-88.
(2000),Self-Determination", "
American Psychologist,
55,
rea spirituala, autoreglarea, performanfa, prima constituind variabila intermedi
ara care se interpune Intre intrari ~i ie~iri, cea de-a doua mecanismul transfor
mator ~i de autosustinere, iar ultima, finalitatea spre care tinde personalitate
a. Cunoa~terea trasaturilor personalitatii pozitive va avea 0 mare valoare. Mai
Intai, ea va ajuta ~tiinta cum sa lupte ~i mai ales sa previna suferintele de or
din mental, In aceea~i masura ca suferintele fizice. Apoi, ea Ii va ajuta pe psi
hologi sa Invete cum sa construiasca acele calitati care sa ajute oamenii ~i com
unitatile, nu doar sa Indure ~i sa supravietuiasca, ci sa ~i Infloreasca. De ase
menea, psihologia pozitiva militeaza pentru utilizarea diferentiata, situational
a a acestor trasaturi. De exemplu, ni se atrage atentia ca oamenii ar trebui sa
recurga la optimism nu oricand, ci doar atunci cand viitorul poate fi schimbat p
rin gandire pozitiva, spre deosebire de situatia In care este loc de Indoiala~i
cand mai nimerita este speranta. Exemplul dat sugereaza ideea potrivit careia ef
icienta comportamentala a unei trasaturi de personalitate depinde nu de intrarea
ei singulara In funqiune, ci numai de modul de corelare cu alte trasaturi. De a
ceea, una dintre problemele cu care se confrunta cercetarea psihologiei pozitive
este aceea a determinarii conditiilor /factorilor/ situatiilor de utilizare fle
xibila ~i eficienta a trasaturilor de personalitate. Intr-un plan mai general, c
ercetarile psihologiei pozitive ar putea avea efecte benefice In cel putin doua
directii : • vor face viafa oamenilor mai sanatoasa ftzic, dandu-Ie tot ceea ce ps
ihologii atla despre efectele starii de bine a mintii asupra corpului; • vor reori
enta psihologia la cele doua misiuni neglijate ale ei - a face oameni normali ma
i puternici ~i mai productivi ~i a actualiza potentialul uman cel mai Inalt. Dea
supra tuturor acestora sta Insa un scop ~i mai generos: a-i face pe oameni sa In
teleaga ca viafa merita aft traita.
16 BALTES, P. B., STAUDINGER, V. M. (2000),Windom. A Metaheuristic " (Pragmatic)
to Orchestrate Mind and Viltue Toward Excellence", American Psychologist, 55,I,
122-135. 17 LUBINSKI, D., BENBOW, C. P. (2000),State of Excellence", American "
Psychologist, 55,I, 137-150. IS VAILLANT, G. E. (2000),Adaptive Mental Mechanis
ms. " Their Role in a Positive Psychology", American Psychologist, 55,I, 89-98.
3. CONTINUITATI ~I DIFERENTIERI Care este locul psihologiei pozitive printre cel
elalte orientari psihologice, prin ce se individualizeaza ea In raport cu alte m
oduri de gandire relativ asemanatoare?
267
266
Prin anii '50 a fost lansat conceptul de gandire pozitivlL Norman Vincent Peale,
publica In 1953 0 lucrare intitulata chiar "The Power of positive thinking" (Pu
terea g(mdirii pozitive), iar In 1961 0 alta (Positive thinking for a time Like
This) centrata pe aplicatiile practice ale gandirii pozitive. "Ganditorul poziti
v" dispune, dupa Peale, de capacitati cum ar fi: forta de a Invinge Infrangerile
; capacitatea de a nu se teme de nimic; eliberarea de frica; arta de a trai feri
cit cu ellnsu~i; achizitionarea stimei de sine normale; capacitatea de substitut
ie, de a nu gandi niciodata In termeni deficienti, lacunari; diminuarea resentim
entelor; creativitate; gasirea posibilitatilor de rezolvare chiar ~i In cele mai
grele ~i negre situatii; putinta de a selecta ~i ierarhiza dificuItati1e etc.19
Aceste capacitati ~i Inca multe altele au fost reluate, adancite ~i incluse In
modalitati de actiune practica de alti autori (vezi: Vera Peiffer, 1999; Irina H
oldevici, 1999)20. Pe buna dreptate ne putem Intreba prin ce se deosebe~te carac
terizarea gandirii pozitive facuta de Peale, sau de Peiffer de unele dintre tras
aturile personalitatii pozitive descrise de psihologia pozitiva? Ce este optimis
mul, propus de psihologia pozitiva, daca nu aItceva decat 0 forma tipica de gand
ire pozitiva? De altfel, Scheier ~i Carver (1995) II descriau ca atare, insistan
d asupra rolului acestuia asupra starii fizice a individului.21 Apoi, nu este de
loc greu sa observam asemanarea izbitoare dintre unele idei ale noii orientari ~
i ideile mai vechi lansate cu ani In urma de psihologia umanista. Omul stapan pe
sine, sigur de sine ~i multumit, eficient, satisfacut, traind 0 stare de bine s
ubiectiva descris de psihologia pozitiva nu este oare omul proactiv al psihologi
ei umaniste, care I~i ia destinulln propriile sale maini, se autoconstruie~te ~i
autoactualizeaza? Experienta pozitiva a psihologiei pozitive nu seamana foarte
mult cu dezvoltaVezi:PEALE,N.V.(1953),The Power of Positive Thinking, World's,Ki
nL gswood,Surey;Vezi~itraducereain Iimbafrancezll: a pensee positive, Les Editio
ns Un mondedifferent,Itee,Quebec,ed. a 12-a.Vezi~itraducereain Iimbaromana:Forta
gundirii pozitive, CurteaVeche,Bucure~ti. 211 PEIFFER, ERA(1999),More Positive
Thinking, Element,Boston.MassaV chusetsHOLDEVICI,RINA,(1999),Gundirea pozitivii,
$tiinlll~iTehnica,BucuI re~ti. 21 SCHEIER, . E, CARVER, . S. (1995/1996), On th
e Powerof Positive M C " Thinking:The Benefitsof BeingOptimistic",Psychology Ann
ual Editions, The DushkinPublishing GroupInc.
19
rea personala a psihologiei umaniste? Personalitatea pozitiva descrisa de psihol
ogia pozitiva se diferentiazaprin ceva de personalitatea sanatoasa, maturizata d
in punct de vedere psihologic a psihologiei umaniste? in fine, mediul social ade
varat la care se refera sustinatorii psihologiei pozitive este cu ceva mai prejo
s de mediul existent In a~a-numita "societate eu-psihidi" creionata de psihologi
i umani~ti? Prea multe coincidente, prea rilUlte asemanari! Sa ne referim ~i la
alte fapte care nu tin neaparat de 0 orientare sau alta din psihologie. Relativ
recent, In 1995, Daniel Goleman22 a fundamentat In psihologia americana conceptu
l de intetigenta emotionata, sensul autentic al acestui conceptfiind bine intuit
de traducatorul cartii lui Goleman In limba franceza care a adaugat la titlul o
riginal un subtitlu extrem de sugestiv: "Cum. potfi transformate propriile emoti
i In inteligenta". $i mai recent, In 1999, Vinciane Despret, de la Universitatea
din Liege (Belgia), a publicat 0 carte cu un titlu metaforic, dar la fel de inc
itant: "Gis emotions qui nous fabriquent" (Aceste emotii care ne fabrica) In car
e insista asupra rolului pozitiv al emotiilor In viata cotidiana, chiar ~i a emo
tiilor considerate prin definitie ca fiind negative.23 Sa ti avut cuno~tinta Gol
eman ~i Despret de postulatele psihologiei pozitive?, sa fi facut ei psihologie
pozitiva fara sa ~tie? Cele de mai sus ne conduc spre 0 singura Intrebare: care
este noutatea ~i originalitatea paradigmelor lansate de psihologia pozitiva? Ori
cat ar parea de ciudat, cei care au propus ~i sustinut noua orientare sunt con~t
ienti de faptul ca ideile lor nu sunt deloc originale. lata ce scriu ei textual:
"Recunoa~tem ca psihologia pozitiva
nu este 0 idee noua. Are multi precursori distin# ~i nu pretindem ca sustinem id
ei originate."24 $i atunci, care este diferenta dintre
psihologia pozitiva ~i alte orientari sau moduri de gandire existente In psiholo
gie? Ne spun tot reprezentantii ei, chiar cei doi autori citati anterior: precur
sorii psihologiei pozitive au e~uat lntotdeau-
na In ceea ce prive~te un corp de cercetari cumulative, empirice.
22
Vezi:GOLEMAN, . (2001),lnteligen{a D
emo{ionali1.
CUlteaVeche,BucuIn-
re~ti.
I
23 Vezi:DESPRET, VINCIANE (1999),Ces emotions qui nousfabriquent, stitulSynlhela
bo pourla progresde la connaisance. 24 SELIGMAN, M. E. P.,CSIKSZENTMIHALYI, M.,o
p. cit .. p. 13.
I
268
l
269
pentru a Ie sus!ine ideile. A~adar, dad reprezentantii altor orientari psihologi
ce cu idei relativ asemanatoare s-au centrat mai ales pe probleme, pe aspecte ex
plicativ-interpretative ~i nu pe cercetari empirice, psihologia pozitiva Intrepr
inde vaste ~i minutioase investigatii de teren, culege ~i sistematizeaza date, f
ace analize comparative, chiar de ordin transcultural, se lanseaza In elaborarea
unor instrumen'te de diagnoza, Ie valideaza, pune la punct metodologii sofistic
ate de cercetare, identifica variabilele, Ie coreleaza, Ie interpreteaza cu proc
eduri statistico-matematice complicate. De exemplu, Scheier ~i Carver au imagina
t un instrument de masurare a optimismului (Life Orientation Test-LOT), Peterson
~i Seligman au pus la punct instrumente de masurare a stilului explicativ (Attr
ibutional Style Questionnaire - ASQ; Content Analysis of Verbation Explanations
- CAVE), primul fiind bazat pe auto-raport, cel de-al doilea pe analiza de conti
nut. Au fost concepute ~i aplicate scale de masurare a fericirii (Myers), a sta
rilor de bine subiective (Diener) etc. Contributiile la metodologia de investiga
re ~i cercetarile Intreprinse se pare ca reprezinta cel mai mare ca~tig al psiho
logiei pozitive. Totodata, ele eonstituie argumentul eel mai pertinent pe direct
ia diferentierii psihologiei pozitive de psihologia umanista. De~i generoasa viz
iune umanista a faeut 0 promisiune enorma ~i a avut un efeet puternic asupra eul
turii In general, ea nu a adus Intr-o mai mare masura 0 baza empirica eumulativa
solida ~i s-a spart In nenumarate mi~cari de autoqjutorare terapeutica cu regul
i proprii. "in careva dintre ipostazele sale - ne spun Seligman # Csikszentmihal
yi - psihologia umanista a empatizat cu sinele, a incurajat autocentrismul, care
au scazut interesul pentru bunastarea colectiva. Viitorul va decide daca aceast
a a fost din cauza faptului ca Maslow ~i Rogers aufost inaintea vremurilor lor,
pentru ca aceste fisuri erau inerente in viziunea lor originala, sau din cauza u
rma~ilor lor prea, entuzia,~ti."25 Acesta este paragraful din studiul lui Seligm
an ~i Csikszentmihalyi care a stamit cele mai multe reactii negative. Nici teori
a ~i nici practica psihologiei umaniste, noteaza contestatarii, nu se concentrea
za decat Intr-o maniera limitata asupra sinelui narcisic sau a realizarii indivi
dului. Dimpotriva, teoria autorealizarii lui Maslow include responsabilitatea fa
ta de altii. Rogers, de asemenea, a fost masiv preocupat de dezvoltarea
25
relatiilor interpersonale. Mai mult decilt atat, ni se spune, psihologia umanist
a are 0 filosofie ~i 0 deschidere catre puncte de vedere alternative, ea pretuie
~te relatia, dialogul, Intelegerea ~i promovarea bunastarii altora.26 Sa Insemne
aceasta ca psihologia pozitiva nu are nici 0 contributie teoretica semnificativ
a? Greu de crezut un asemenea fapt. De altfel, intuind 0 astfel de critica, unii
autori au "sarit" In ajutorul psihologilor pozitivi~ti. De pilda, McLafferty ~i
Kirylo propun un cadru teoretic acoperitor pentru 0 psihologie pozitiva, sustin
ut de teoriile psihanalitice, existentiale, umaniste ~i "transpersonale".27 Ei c
red ca fiecare dintre aceste teorii se Intalne~te In modul de abordare a emergen
tei personalitatii ~i a compatibilizarii ei cu un centru transcendent (spiritual
). Un alt autor, Ingrijorat de "aparenta lipsa de principii psihologice cauzale
care. sa poata ghida domeniul emergent al psihologiei pozitive In studiul acestu
ia asupra functionarii optimale a omului"28, propune analiza unora dintre proble
mele psihologiei pozitive pornind de la 0 serie de principii cauzale. "Sunt conv
ins ca [aceste principii] au potentialul de a ajuta psihologia pozitiva sa Intel
eaga mai bine ~i sa sublinieze dinamica functionarii psihologiei umane, natura ~
i sursa sanatatii mentale, sursa plasticitatii ~i a fortei, a ingredientelor act
ive ale schimbarii."29 In ceea ce ne prive~te, consideram ca psihologia pozitiva
dispune deja de unele contributii In plan teoretic. De pi Ida, de 0 imensa valo
are teoretica este conceptul de selec!ie psihologica introdus de psihologia pozi
tiva. Indivizii, fiind implicati In selectia de obiecte, create de ei sau de alt
ii, I~i definesc propria lor individualitate. Iar atunci cand la selectiile prop
rii se adauga ~i selectiile Tacute de a1tii, se formeaza viitorul culturii. Faus
to Massimini ~i Antonella Delle Fave30 fac precizarea ca selectia psi26 BOHART,
A. C., GREENING, T. (2001), "Humanistic Psychology and Positive Psychology", Ame
rican Psychologist, 56, I, p. 81. 27 McLAFFERTY JR., C. L., KIRYLO, J. D. (2001)
, "Prior Positive Psycholo-
gists Proposed
Personality and Spiritual Growth", American
Psychologist,
56, I,
pp.84-85.
2R
KELLEY, T. M. (2001), "The Need for a Principle -
Based Positive Psycho-
Idem,
O[J.
cit .• p. 7.
logy", American Psychologist, 56, I, p. 88. 29 Ibid. 30 MASSIMINI, F., DELLE FAV
E, A. (2000), "Individual Bio-Cultural
I
Development
in a
Perspective", American Psychologist,
55, I, pp. 24-33.
270
I
271
l
I
I
hologidi este motivata nu numai de presiunile adaptarii ~i supravietuirii, ci ~i
de nevoia de a reproduce experientele optime. Atunci cand este posibil ~i neces
ar, spun ei, oamenii aleg comportamentele care Ii fac sa se simta In plina puter
e, competenti ~i creativi. Conceptul de selectie psihologica, Impreuna cu cel de
selectie naturala ~i cel de sistem viu, ca unitate deschisa, bazata pe autoorga
nizare ~i orientata intrinsec spre entropie negativa ~i complexitate (ordine ~i
integrare) - gratie schimbului continuu de informatii cu mediul exterior (socio-
cultural) - aduce 0 solida fundamentare viziunii lansate de psihologia pozitiva.
4. LA CE NE PUlEM A$lEPTA? Para IndoiaIa, la 0 expansiune # mai mare a psihologi
ei pozitive. Daca motto-ul noii orientari este "viata merita a fi traita", sau "
trebuie sa existe motive pentru ca viata sa me rite a fi traita" este de a~tepta
t ca problematica ei sa se diversifice, ca metodologia sa se perfectioneze, In f
ine, ca impactul ei asupra existentei individuale ~i comunitare a omului sa fie
tot mai putemic. Seligman ~i Csikszentmihalyi avanseaza spre sfar~itul studiului
lor 0 predictie privind psihologia In noul secol: "Presupllnem ca psihologia po
zitiva din acest nOlisecol va permite psihologilor sa lnfeleaga !ii sli construi
asca acei factori care permit indivizilor, comunitatii # societatilor sa lnflore
asca. "31 Pentru aceasta psihologia ~i psihologii urmeaza sa raspunda la 0 sumed
enie de noi ~i dificile Intrebari: ceea ce face ca oamenii sa fie fericiti In do
ze mici atrage dupa sine 0 satisfaqie Intr-o cantitate mai mare prin subsumare?;
cat de mult trebuie Intarziata (continuata) satisfactia imediata pentru a cre~t
e ~ansele unei dezvoltari a sentimentului de bine interior de durata?; este oare
posibila dezvoltarea unei biologii a experientei ~i a trasaturilor pozitive car
e sa identifice elementele neurochimice ~i anatomice implicate In buna dispoziti
e, realism, capacitate anticipativa, rezistenta la tentatii, curaj, gandire flex
ibila?; exista sentimente de bine interior la nivel de comunitate?; oare prea mu
Ite trasaturi pozitive nu creeaza 0 personalitate fragila, u~or de sfaramat?; pr
in ce mecanisme trasaturile pozitive atenueaza depresia, schi:1,
zofrenia, abuzul de substante?; ce relatie exista Intre trasaturile ~i experient
ele pozitive (optimismul, fericirea) ~i realism? Pentru a raspunde la asemenea I
ntrebari prin cercetari empirice adecvate nu este neaparata nevoie de crearea sa
u inventarea unor "energii" sau ,forte" noi, ci doar de redirectionarea energiil
or !itiinfifice existente. Metodele ~i laboratoarele actuale care, vreme de 50 d
e ani, au servit pentru studiul tulburarilor ~i boliIor mintale ar putea fi util
izate cu succes In vederea Intelegerii, masurarii ~i construirii caracteristicil
or (trasaturilor) pozitive care fac ca viata sa merite a fi traita. Premisele tr
ansferabilitatii exista deja, urmeaza doar ca ele sa fie aplicate inteligent ~i
profitabi!. 0 impresionanta lucrare de aproximativ 400 de pagini, editata de Edw
ard E. Chang (Optimism and Pesimism: Implications for Theory, Research and Pract
ice) aparuta In 2001, vine parca, sa dea raspuns la unele dintre Intrebarile for
mulate ceva mai Inainte. Ea ofera nu doar fundamentele empirice pentru cele doua
constructe, ci ~i analiza factorilor culturali, biologici, psihologici ai optim
ismului pentru terapie. Este de presupus ca asemenea lucrari sa apara din ce In
ce mai frecvent. 5. SCURTE CONCLUZII a. Psihologia pozitiva revine la binele din
om, la latura pozitiva a acestuia. Ea I~i propune sa echilibreze balanta cercet
arilor psihologice, balanta dezechilibrata de investigarea aproape excJusiva din
tr-o perspectiva psihopatologica ~i psihoterapeutica propusa de disciplinele res
pective. Psihologia pozitiva face saItul de la viziunea reparatorie spre cea con
structiva a caracteristicilor ~i trasaturilor psihice. b. Personalitatea pozitiv
a, propusa ~i caracterizata de psihologia pozitiva, este robusta, complexa, flex
ibila, cu capacitati adaptative ~i defensive mature. Ea se insera mai bine In co
ntextul lumii Inconjuratoare, fiind capabila de a prelua selectiv influentele ac
esteia, de a Ie procesa responsabil, mai mult, de a construi mediile comunitare
~i societale care ~i sunt nu doar necesare, ci ~i favorabile propriei dezvoltari
. c. Psihologia pozitiva este valoroasa prin relntoarcerea la omul concret, real
, empiric, la ceea ce este putemic In el, In vederea construirii acelor forte ~i
virtuti psihice care sa-i permita
I
SELIGMAN.
M. E. P., CSIKSZENTMIHALYI,
M. op. dr. p. 13.
272
273
l
I I
a trai demn. Nu se poate treee Insa eu u~urinta peste 0 oarecare inconsistenta t
eoretica a ei, peste faptul ca mai mult reia idei lansate de altii, dedit sa pro
puna idei noi, originale. Apoi, psihologia pozitiva, de~i are un scop formativ,
constructiv, ~i anume construirea personalitatii pozitive, este centrata mai mul
t pe diagnoza trasaturilor acestei personalitati, decat pe construirea lor ca at
are. Or, daca vrem ca omul sa fie adaptabil ~i eficient, el trebuie format ea at
are de timpuriu ~i ajutat sa-~i mentina aceste disponibilitati la cote Inalte de
funetionare. d. Chiar daca psihologia pozitiva a starnit ~i va starni In contin
uare controverse dure, ea se va institui Intr-o orientare demna de interesul ~ti
intific al cercetatorilor.
Pentru informatii legate de colectiile noastre ~i detalii despre cartile disponi
bile ~i despre Editura Trei va invitam sa vizitati pagina noastra:
www.edituratrei.ro
Pentru comenzi sau mesaje ne puteti contacta ~i prin telefon sau fax la numarul:
021/2245526, sau e-mail: comenzi@edituratrei.ro
I
I
I
I
f
I I
6
Aaparut
la Editura Trei
Dictionar de psihanalizo
(Dictionnoire de
psycho no lyse )
10
Elisabeth Roudinesco $i Michel Plan
Librairie Artheme Fayard ISBN: 973-94 I 9-96-8
1094 pagini Format 17 x 24 em Pret: 799 900 lei
Editura Trei va of era urmatoarele titluri, Inca disponibile la momentul tiparir
ii acestei carti. Daca doriti sa comandati una sau mai multe dintre cartile Edit
urii TREI, marcati In lista de mai jos acele carti pe care doriti sa vi Ie trimi
tem prin po~ta, cu plata la prim ire (ramburs, la oficiul po~tal de care apartin
eti). Pentru preturile actualizate la zi, precum ~i oferte speciale de ultima or
a cu reduceri sau gratuitati va rugam sa vizitati pagina noastra de internet www
.edituratrei.ro sau sa ne contactati prin telefon, e-mail sau fax. Editura I~i r
ezerva dreptul de a modi fica pretul cartilor In functie de rata inflatiei. Chel
tuieIiIe de expediere prin po~ta sunt suportate de editura. Cartile comandate ~i
neprimite considerati-le epuizate Intre timp.
Comparativ cu celelalte doua dictionare de psihanaliza traduse dupa 1990 in Iimb
a romanii, Dictionarul elaborat de Elisabeth Roudinesco ~i Michel Pion (prima ed
itie, 1997, a doua, 2000) an:~cateva particularitati care-l fac indispensabil pe
ntru cei interesati de psihanalizii. Spre deosebire de excelentul vocabular alps
ihanalizei de 1. Laplanche ~i J. B. Pontalis, care se concentra doar asupra term
enilor freudieni, Dictionarul de psihanalizii publicat de Editura Trei cuprinde
termenii ce\or mai importante orientari contemporane, inclusiv freudismuI. Un al
t avantaj al prezentului dictionar este cii multe din articolele sale sunt dedic
ate celor mai importanti psihanali~ti clasici ~i contemporani, 0 parte dintre ei
necunoscuti in Romania. De asemenea, cititorul poate giisi in dictionar nu numa
i tenneni ~i personalitiiti ale psihanalizei, ci ~i opere fundamentale prezentat
e intr-o fonnii esentializatii, precum ~i tiiri unde psihanaliza s-a implantat,
printre care ~i Romania.
Biblioteca de psihanaliza o Opere. vol. I Eseuri de psihanaliza aplicata. S. Fre
ud o Opere. vol. /I Nevroza la copit. S. Freud o Opere. vol. /II Psilwlogia inco
n.ytielltului. S. Freud
o
o
o o o o
o
o
o o
149000 149 000 149 000 Opere. vol. IV Studii despre societate .yireligie. S. Fre
ud 249 000 Opere. vol. V Inhibi{ie. simptom. angoasl1. S. Freud ]49000 Opere. vo
l. VI Studii despre sexualitate. S. Freud ]49 000 Opere. vol. V/I Nevroza. psiho
za. pel1'ersiune. S. Freud 149 000 Opere. vol. VIII. Comicul Si umoruL. S. Freud
149 000 Opere. vol. IX. Intelpretarea viselOl; S. Freud 299000 De la pediatrie
Lapsihanaliza. Opere J. D.W. Winnicott ..............•....... 299 000 Convorbiri p
sihanalitice cu pl1rin{ii. Opere 2. D.W. Winnicott 119 000 lntroducere In psihan
aliza .fi"eudiana .yipost-freudiana. Vasile Dem. Zamfirescu 149000 intreMri
~iElisabeth
despre ziua de maine. Jacques Derrida Roudinesco
149000
o
o o
Cioran In oglinda. incercare de psihanaliza. Valentin Protopopescu De ce .Ie tem
biirbatii defemei? Jean Coumut.. Dicrionar de pSihU/;aliza. Elisabeth Roudinesc
o, Michel Pion '" Psihanaliza .~isexualitateafeminina. Jacques Andre Doi giganri
: lung .~i teina S Confruntare $i sinopsis. Gerhard Wehr Psihanaliw artei $i a c
reativitarii. Janine Chasseguet-Smirgel Psihologia eroticiifeminine. Wilhelm Ste
kel... PsillOlogia eroticii masculine. Wilhelm Stekel... La ce bun psihanaliza?
Elisabeth Roudinesco Psihanaliza.~i istorie. Tanarul Luther; Erik H. Erikson Jac
ques Lacan. Schira unei vieri. istoria unui sistem de gandire. Elisabeth Roudine
sco 119000 .149 000 799 000 I 19 000 149000 149000 149 000 149 000 119000 149000
199000
.1
"
o
Cum sa explicam iubirea copiilor nostri. Nicole Bachat'an, Dominique Simonnet..
79 000
o o
o
Romane psy
o
o o
o o o o
o o o
o o o
Nascut a doua oara. din tata psihanalist. Gerard Haddad Luni dejiere. Pascal Bru
ckner Hotii deji umusete. Pascal Bruckner Cuvinte care elibereaza. Romanul unei ps
ihanalize. Marie Cardinal '" Analiza mortala. Jean-Pierre Gattegno Vlrimul port.
Olivier Rolin
189 000 149000 149000 149 000 149 000 99000
o
I
Psihologie o
o o
Eul,yi personalitatea. Mielu Zlate Manual de psihodiagnostic. Hermann Rorschach
Introducere In analiza jungiana. Mihaela Minulescu PsillOdrama Balint? Anne CaIn
149 000 149 000 149000 I 19 000
II
Psihologie practidi
o
o
o
o
Cum sa te Cum sa te Dr Patrick Cum sa te $i biirbari,
aperi de stres, Patrick Ugeron la.ri dejil/nat, Dr Henri-Jean Aubin, Dupont, Pro
f. Gilbert Lagrue cas{ltore.yti. Toate strategiile pentru feme! Henri Brunei
149 000 149000 149 000 119000 149000 149 000 119 000 149000 I 89000
"
Filosofie
o o o
o
Fi/o.w!fia incoll.rtientului. "hI. I. Vasile Oem. Zamfirescu Filosofia incon.rti
entului. Vol. 1/. Vasile Oem. Zamfirescu intre logiea inimii .yi logiea mintii.
Vasile Oem. Zamfirescu in ciiutarea sinelui. lumal despre Constamin Noiea. lumal
ul unei psihanalize, Vasile Oem. Zamfirescu Thomas Mann. Ion lano~i Conjecturi.y
i injirmari. Cre.rterea cltnoa.~terii stiinNfice. Karl R. Popper Filos(!fie soci
ala.rijilo.w!fia .ytiintei. Karl R. Popper Omul resemimentului. Max Scheler Dict
ional' deji/oS(!/ia cunoasterii. vol. 1/. *** Introducere Inji/osojia .rtiintelo
r sociale. Martin Hollis Cat de liber e.rti? Problema determinisll'lului. Ted Ho
nderich 119 000 119 000 149 000 119 000 99 000 199000 149 000 99000 199000 I 19
000 119 000
o
o
o
Cand parinrii se despart. Cum sa prevenim sqterinrele copiilm; Fran~oise Dolto,
Cum sa te relaxezi repede .ri placut. DOIUlzeci .ri doua de rerete "ejiciente $i
delicioase", Henri Brunei Cum sa spui nu. Acasa. la serviciu. prietenilO/; In v
iafa de zi cu zi. Marie Haddou Cum sa ne lini.rtim copilul care plange zi .yinoa
pte. Sfaturi pentru parinri epuizari, Mauri Fries Cum sa fim fericiri In cuplu.
Intimitate. senzualitate. sexualitate Dr. Gerard Leleu Cum sa ne exprimam emorii
le .ri sentimentele. Fran~ois Lelord, Christophe Andre Cum sa Jim fericifi In cu
plu. intre fidelitate ri injidelitate. Dr. Gerard Leleu Cum sane purtam cu person
alitarile dificile. Fran~ois Lelord, Christophe Andre Cum sa te iube$ti pe tine
pentru a te Intelege mai bine cu ceilalti. Fran~ois Lelord, Christophe Andre Cum
sa neutralizati agresorii •. refii .ri lmaele din viata voastra. Reca.rtigati-va
puterea personala. George H. Green, Carolyn Cotter Cum
.1(1
o o
o
o
o o o
o
o
il
.149 000 149000 149000 149000 I 19 000
Ideea europeana o EI!fiJria perpetua. Pascal Bruckner.
o
149000
o
o o
o o
o o o
Respectul. De la stimala deferenfa. de nuanta. Catherine Audard Onoarea. Marie G
autheron
0 pmblema
149000 149000 99000 119 000 99 000 119 000
gdndim cO/'ect $i ejicient. Nigel Warburton
inlupta cu statui. Sebastian Haffner Mondializarea dincolo de mituri. Serge Cord
ellier.. Gandind Eumpa. Edgar Morin Gradina nedesavarsita. Tzvetan Todorov
Proteus
o o o
o o o o
Mizeria pmsperitarii, Pascal Bruckner.. Capel/unii anonimi, Pascal Bruckner Sexu
alitatea seeo/u/ui XX. 0 istorie, Angus McLaren Durerea, Marguerite Duras Soc!ob
i%gia, Edward O. Wilson lubireafitlge/; Marie-Noelle Schurmans, Loraine Dominice
Franz joseph, Jean-Paul Bled
119 000 119000 199 119 399 149 199 000 000 000 000 000
Repere in publicitate
o
o Feric!rea ca obligarie, Psilw/ogia $I soc!%gia Fran~ois Brune Publicitate .yip
si/wnaliza, publieitarii, 149000 149 000 D.L. Haineault, J.Y. Roy
Editura Trei pentru pitici
o
o o
o
Bu/gara~ de pril1lavarli. Povestea iepUl'({~u/ui ~iaric!u/ui, Paul Stewart, Chri
ss Ridell (varsta 4-10 ani) Ce-ri aduc! aminte, Paul Stewart, Chriss Ridell (var
sta 4-10 ani) Cadou de ziua ta, Paul Stewmt, Chriss Ridell (varsta 4-10 ani) Dor
inra lepura.yu/ui Paul Stewmt, Chliss Ridell (varsta 4-10 ani)
139 000 139 000 139 000 139 000