Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, ?iria, comitatul Arad, d.

17 august 1925, Crucea

de Jos, Jude?ul Putna) a fost un scriitor, jurnalist ?i pedagog rom�n, membru
corespondent (din 1882) al Academiei Rom�ne.

Opera literara a lui Ioan Slavici este influen?ata de via?a satului ardelean.
Scriitorul a fost considerat de criticul George Calinescu un �instrument de
observa?ie excelent� al mediului rural,[2] oferind �n nuvelele sale poporale ?i �n
studiile sale o fresca a moravurilor, a comportamentului oamenilor �n func?ie de
statificarea lor sociala, �n cele mai mici detalii ale ?inutei, �mbracamin?ii,
vorbirii ?i gesturilor.[3]

L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la �ndemnul acestuia a debutat cu

comedia Fata de birau �n anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare
ale lui Ioan Slavici se numara romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc ?i Padureanca,
iar memoriile sale publicate �n volumul Amintiri, aparut �n anul 1924, au o
importan?a deosebita pentru istoria literaturii rom�ne.

Redactor la Timpul �n Bucure?ti ?i, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu,
Slavici a fost un jurnalist renumit. �n urma articolelor sale a fost �nchis de
cinci ori, at�t �n Austro-Ungaria, ca presupus na?ionalist rom�n, c�t ?i �n
Rom�nia, ca presupus spion austro-ungar. Aceasta experien?a a fost reflectata de
Slavici �n lucrarea memorialistica intitulata �nchisorile mele, publicata �n 1920.
Istoricul Lucian Boia a constatat cu referire la Slavici ca �daca la scriitori
precum Rebreanu sau Sadoveanu se constata un u?or deficit de caracter, necazurile
lui Slavici se trag, s-ar putea spune, dintr-un surplus de caracter.�[4]