ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII DOBREȘTI

Clasa a II-a A
Inst. MARA –VALENTINA ANCA
An școlar 2009 – 2010
Proiectul naţional de protectie a mediului ”Bune practici”, PREMIUL II la faza judeţeană

SCENETĂ

LA CULES DE CASTANE
PERSONAJELE (elevi ai clasei a II-a A, Școala din localitatea Frunză Verde):
1.Codruț - membru al Cercului ”Micii ecologiști” GEORGE
2.Floricica – membră a Cercului ”Micii ecologiști” DENISA
3.Zambiluța – membră a Cercului ”Micii ecologiști” DAIANA
4.Mugurel, coleg de clasă cu cei trei copii ANDREI
Codruț, Floricica și Zambiluța ies în fața cortinei, din partea dreaptă. Sunt îmbrăcați sport și
au în mâini sacoșe goale, doar cu un sandviș și ceai. Pornesc la drum încet, cu opriri și
vorbesc:
Zambiluța: Uite, ce e: să nu mai admitem ca Mugurel să nu facă parte din colectivul nostru, al
ecologiștilor!
Floricica: Sunt de acord cu Zambiluța.
Codruț: Stați puțin, fetelor! Să vedem dacă merită, deoarece eu am auzit niște lucruri nu
tocmai frumoase despre comportamentul lui Mugurel.
Zambiluța: Ce ai auzit?
Floricica: Da. Ce s-aude despre el?
Codruț: Nu spun până nu mă conving de adevăr. Apoi mai vedem și luăm măsuri. Acum
haideți să mergem, că se face târziu și știți bine că cei mai buni culegători de castane pornesc
la drum dis-de-dimineață.
(Pornesc din nou la drum.)
Floricica: Măi Codruț, dar cum vom afla adevărul?
Codruț: Îl luăm cu noi la cules de castane, am discutat cu el aseară și-a promis că ne întâlnim
aici la Stejarul Bătrân.
(apare și Mugurel într-un suflet, din partea stângă a scenei.)
Mugurel: Ziua bună se cunoaște de dimineață, amicilor! O să facem treabă bună azi cu orice
chip!
Codruț: Ce vrei să spui cu ”cu orice chip”?
Mugurel: Adică o să culegem multe, multe castane, chiar dacă n-o să fie prea multe pe jos. Eu
am adus și instrumentele corespunzătoare: (și scoate din sacoșa sa niște bolovani pe care-i
arată mândru colegilor.) Doar astea sunt, că bote găsim în pădure destule!
Zambiluța, Floricica și Codruț: Ce vrei să faci?
Codruț: Nici să nu te gândești, Mugurel! Nu ne folosim decât mâinile pentru culesul
castanelor căzute pe jos. Deci aruncă-ți instrumentele și te integrează în regulile noastre.
Floricica: La castanii aceia pe care te gândești să-i lovești, nu te gândești? Că poate și ei au
lacrimi și suferă, plâng atunci când sunt loviți, ciuntiți.
Zambiluța: Lasă-l, Floricica, uite că avem deja un motiv de a nu-l primi în cercul nostru, al
ecologiștilor!
Floricica: Da. Bine că noi ne gândeam să îl primim și pe el în grupul nostru, dar dacă nu-și
schimbă părerea și comportarea, să-și pună pofta-n cui!
Codruț: Uite cum stă treaba, Mugurel: Dacă ai mai făcut așa ceva și vrei să faci în continuare
înseamnă că nu te recunoaștem a fi colegul și prietenul nostru. Înseamnă că nu iubești natura,
copacii pădurii, acești castani care-s atât de rari prin zonele noastre. Castanul are nevoie de
atâția ani pentru a ne da fructul lui, atât de sănătos și vitaminos!
(Mugurel își pleacă privirea rușinos, aruncă hotărât bolovanii și încearcă să dreagă situația.
Vorbește cu capul plecat, bolborosind:)
Mugurel: Eu credeam că vă veți bucura de rezultate, adică să culegem cât mai multe castane,
să putem să ne lăudăm și altor colegi cu hărnicia noastră.
Fetele: Noi suntem ecologiști, nu vrem să facem rău castanilor …
Codruț: Ei, ce zici, Mugurel? Te dai de partea noastră, a celor ce iubesc natura, plantele … ?
Mugurel: Oare mă va putea ierta cineva pentru intențiile mele atât de răutăcioase, atât de
nelegiuite?! Dacă voi mă puteți trece cu vederea de această dată, eu mă voi alătura
ecologiștilor, voi fi atent cu toate plantele, copacii și pomii livezilor, … .

Fetele: Bravo, Mugurel! Hai cu noi!

Codruț: Gata cu discuțiile! Haideți că s-a făcut deja târziu. (Pornesc la drum împreună.)

Floricica (foarte bucuroasă): Codruț, Zambiluța, Mugurel, uite c-am ajuns!

(Ajunși în fața unui tablou de toamnă în pădurea de castani, copiii se apleacă grăbiți să
culeagă castanele ce apar în calea lor. Culegând ies din scenă și se aude Imnul ecologiștilor
–cântă micii culegători. …….
După o mică pauză, timp în care se interpretează Imnul ecologiștilor, intră în scenă grupul
de copii cu sacoșele pline pe jumătate. Scot din sacoșe sandvișurile și încep să mănânce cu
p o f t ă .
Mugurel: Doamne, ce foame mi se face de câte ori vin la pădure!
Fetele: E adevărat. Și mie!
Codruț: Mâncați liniștiți, poftă bună!
Mugurel și fetele: Mulțumim, la fel și ție!
Toți copiii mănâncă cu poftă, beau câte o gură de ceai. Mugurel termină primul și dă să
arunce ambalajul sandvișului pe jos.
Floricica: Ce faci, Mugurel? Ai uitat ce-am învățat la ora de Cunoaștere a mediului, despre
poluare?
Mugurel (Se apleacă repede după ce a scăpat pe jos și se scuză):
Iertați, o să mă obișnuiesc, fiți fără grijă! Pentru sănătatea mediului înconjurător! Trebuie să
dovedim că suntem civilizați!
Floricica: Codruț, ești mulțumit de câte castane am cules?
Codruț: Desigur. Haideți să mergem la Centrul de colectare a fructelor de pădure și-o să ne
lase și nouă ceva pentru gustare.
Merg înainte, spre ieșirea din dreapta, cântând:

Imnul ecologiștilor din Dobresti

(pe melodia Imnului echipei de fotbal Rapid, de Victor Socaciu)
Suntem peste tot acasă,
Zările ni se deschid.
Facem viaţa mai frumoasă,
Totul ecologizând.
Refren:
Copii, copii,
Haideţi să ne adunăm!
Copii, copii,
Mediul să-l depoluăm!

Sfârşit